Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ʺLUCIAN BLAGAʺ DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZARE MASTERAT: DREPT PENAL

Disciplina: Instituti de drept penal general I.

Articolul 3
Interzicerea Torturi

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Czika Daniela

Masterand:
Robescu Ioana Alexandra

SIBIU
2020
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului deosebeşte 3 noţiuni de bază ale art.3 al CEDO
( Interzicerea torturii - Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante) după indicele de gravitate al tratamentului sau al pedepselor.
Astfel:
A. Tortura – tratament inuman avînd drept scop obţinerea informaţiei sau a unor mărturisiri, sau
aplicarea unei pedepse;
B. Tratament sau pedeapsă inumană – tratament de natură să provoace în mod deliberat grave
suferinţe mintale sau fizice, care, în aceste situaţii particulare, nu se pot justifica;
C. Tratament degradant – tratament care umileşte în mod grav individul în faţa altora care îl
determină să acţioneze împotriva voinţei ori a conştiinţei sale.

DEFINIRE
TORTURA - reprezintă o suferinţă psihică sau fizică intenţionată, sistematică şi sălbatică săvîrşită de
una sau mai multe persoane acţionînd în numele unor ordine, cu scopul de a forţa anumite persoane să
dezvăluie informaţii, să facă confesiuni sau pentru alte motive.
Din această definiţie rezultă următoarele caractere a torturii:

a) caracterul intenționat: tortura cauzează suferințe fizice sau/şi mentale victimei în mod intenţionat;
b) caracterul sistematic și sălbatic: cauzarea suferințelor poate fi sistematică și dinainte plănuită sau
poate fi sălbatică și la întâmplare;
c) caracterul ordonat sau neordonat: Chiar dacă persoanei îi este ordonat de către un superior să
tortureze, acest lucru nu justifică acțiunile respectivului. Așadar, ordinul de a tortura nu este o scuză
pentru asta. Atât persoana care dă ordinul cât și cea care îl execută vor fi considerați «torționari»;
d) scopul: poate fi obținerea de informații, mărturisirea forțată a confesiunii unei crime, semnarea unei
declarații scrise sau oricare alt motiv.

SCOPUL
Analizînd definiţia şi caracterele torturii, constatăm că existenţa scopului este esenţială, deoarece în
cazul inexistenţei acestuia, conform noţiunii, nu este tortură.
De asemenea, investigînd cazurile unde este prezentă aplicarea torturii, observăm că există diferite
motive pentru a tortura o persoană. Astfel, printre scopurile torturii se regăsesc următoarele:
 obținerea de informații: după arestare, o persoană este adesea supusă torturii în scopul de a se
obține informații cu privire la activitățile desfășurate și despre persoanele și organizațiile cu care
a avut contact. Torționarul continuă să tortureze până obține aceste informații. Dacă informațiile
obținute sunt incorecte, atunci el va continua procesul.
 să obțină o confesiune: torționarul torturează victima în scopul obținerii recunoașterii crimei.
Victima este forțată să semneze o declarație scrisă în care se afirmă de ea a comis crima.
Frecvent, victimele semnează declarația, indiferent dacă au comis sau nu crima, cu scopul de a
evita tortura.
 obținerea unei mărturii care să incrimineze alte persoane: uneori victimele sunt forțate să
semneze o declarație prin care incriminează alte persoane. În urma acestor confesiuni, torționarii
pot aresta oamenii pe care ei îi caută, urmând ca apoi să îi tortureze.
  să se răzbune: motivul răzbunării este de asemenea valabil pentru a tortura. Uneori, torționarul se
răzbună nu doar pe individul în cauză ci și membrii familiei acestuia și pe rude.
  pentru a răspândi teroare în comunitate: acest lucru are loc de obicei într-un regim dictatorial.
Oricine îndrăznește să ridice vocea împotriva regimului este torturat fără milă. Victima este fie
ucisă fie trimisă înapoi în comunitate cu semne fizice și psihice ale torturii. Acest lucru ridică
teroare în rândul comunității și nimeni nu mai îndrăznește să ridice vocea împotriva regimului.
Acest lucru se întâmplă de asemenea într-o comunitate dintr-o societate feudală.
 pentru distrugerea personalității: există mereu oameni înzestrați cu calități de lider în fiecare
societate. Acești oameni au puterea să ridice vocea împotriva regimurilor dictatoriale și să
mobilizeze oamenii să se ridice împotriva acestuia. Aceste persoane sunt identificate, arestate și
torturate în așa fel încât ei devin "morți vii". Comportamentul, gândurile și sentimentele sunt
schimbate total. Are loc o pierdere a încrederii în sine și un simț al neputinței, al lipsei speranței
și al nonvalorii proprii.

METODE
Examinînd sintagma „ tortura reprezintă o suferinţă fizică sau psihică intenţionată” evidenţiem faptul că
aceasta poate avea consecințe fizice, mentale și sociale asupra victimei. În acest context, clasificăm
tortura în:
A. Tortură fizică;
B. Tortură psihologică;
C. Tortură sexuală.

A. Tortura fizică
Metodele fizice ale torturii sunt acelea metode care provoacă durere, disconfort și disfuncții în diferite
părți ale corpului, însă nu şi moartea victimelor. De aceea, torționarul are grijă ca victima să nu moară în
timpul torturii. De asemenea, o altă preocupare constă în aceea ca semnele torturii să nu fie detectabile de
către victimă, iar la un control atent să nu fie ușor vizibile. Respectiv, torționarii sunt bine instruiți în
acest sens, însă în ciuda tuturor precauțiilor, tortura fizică lasă mereu în urmă semne care să conducă la
descoperirea lor. Științele medicale s-au dezvoltat acum în așa fel încât orice dereglare internă, cauzată de
acest tip de tortură, poate fi descoperită, chiar și după câțiva ani de la petrecerea lor.
Tortura fizică poate fi întâlnită în multe forme, însă cele mai frecvente variante ale ei sunt:
1.Tortura fizică care cauzează dureri extreme:

 Bătaia:
Bătaia este cel mai comun mod de a tortură folosit de către torționari. Bătăile devin severe când sunt
însoțite de folosirea cablurilor, lanțurilor, curelelor sau a altor instrumente. De asemenea, loviturile cu
piciorul sunt considerate bătăi severe. Deci, bătăile simple înseamnă lovirea cuiva în părți mai puțin
delicate ale corpului, care nu cauzează pagube externe sau interne mari. Lovirea peste urechi nu poate fi
considerată o bătaie simplă, deoarece poate dăuna timpanului și poate să afecteze permanent auzul.

 Falanga:
Bătăile severe la tălpile picioarelor poartă numele de « falangă ». Acest mod este unul din principalele
moduri de tortură folosite în lume. În plus, această modalitate de tortură are consecințe imediate și pe
termen lung, uneori provocând dizabilități pe câțiva ani. Durerea amintește continuu victimei prin ce a
trecut. Falanga poate fi făcută în multe feluri: victima poate fi suspendată cu capul în jos și bătută la tălpi
sau picioarele îi pot fi fixate undeva. Orice tehnică care imobilizează picioarele victimei poate fi de folos
utilizării falangei.

 Tortura degetelor  :
Creioane sau obiecte similare sunt puse între degetele victimelor și apoi sunt apăsate.

 Suspendarea  :
Victimele sunt suspendate de picioare sau brațe. De asemenea, victima poate fi suspendată de păr.
Suspendarea este de regulă folosită împreună cu alte forme de tortură, precum bătăi severe, falangă,
șocuri electrice, expunerea la frig, la cald, etc.

 Expunerea la frig:
Victima este expusă la diferite temperaturi negative. Poate fi forțată să adoarmă pe podeaua rece, sau
poate fi obligată să stea dezbrăcată în frig.

 Expunerea la căldură:
Victima poate fi forțată să stea mai multe ore sub soare. De asemenea poate fi forțată să stea lângă un foc.
Stingerea țigărilor pe corpul victimelor este cea mai comună metodă de tortură din această categorie.

 Provocare de iritații:
Anumite prafuri care provoacă iritații, precum praful de ardei iute, sarea sunt aplicate pe părțile delicate
ale corpului, pe răni etc.

 Mersul obligatoriu sau șederea pe obiecte ascuțite:


Victima este forțată să meargă fără pantofi pe o suprafață cu cioburi sau ace.

 Tortura dentală:
Dinții sănătoși pot fi rupți sau scoși cu forcepsul. Victimei i se poate cere să mestece piatră, lemn sau
piese de metal.

 Tortura cu ajutorul părului:


Victima poate fi trasă și târâtă de păr. Părul uneori este tuns scurt sau ras. Uneori el poate fi chiar ars sau
scos.

 Crestarea cu cuțitul:
Hainele victimei sunt scoase și pe corp sunt făcute zgârieturi cu un cuțit, lame sau obiecte similare. Suc
de lămâie sau praf de ardei iute pot fi de asemenea aplicate pe răni.

 Legatul  :
Victima este legată în multe feluri și apoi ținută în această poziție ore sau zile. Poate fi chiar suspendat și
apoi bătut.

 Pozițiile forțate:
Victima poate fi forțată să stea în anumite poziții pentru câteva ore. Pe deasupra el mai poate fi supus
bătăilor, suspendări de corp a anumitor greutăți, etc.

2.Tipuri de tortură care cauzează frică sau moarte imediată:

 Tortura cu șocuri electrice:


Acest tip de tortură implică de obicei folosirea părților sensibile ale corpului precum organele genitale,
sfârcurile. Este uneori aplicat în gură, fiind în felul acesta foarte greu de detectat. Uneori, victima este
dezbrăcată, legată de o bară metalică și electrocutată, în aşa fel încât să primească șocul în întregul corp.
Alteori, victima este stropită cu apă astfel încât magnitudinea șocului electric să fie mai mare.
 Sufocările/asfixierile:
Victima poate fi sufocată în multe feluri și atât de rău încât simte moartea aproape. Torționarul dorește
însă sufocarea cu puțin înainte ca să survină moartea. Sufocarea poate fi făcută astupând gura și nasul
victimei, legându-i mâinile și imobilizându-l în așa fel încât să nu se mai poată mișca. Când capul
victimei este scufundat în apă, urină, vomă, sânge, etc. metoda poartă numele de “submarin ud”. În
“submarinul uscat” capul victimei este acoperit cu o pungă de plastic sau un obiect asemănător.

 Simularea execuției:
Această metodă este o metodă des raportată și poate fi realizată în multe feluri. Torționarii leagă victima
la ochi și o plasează înaintea unui zid. I se spune că un vehicul va trece peste el și că va muri. Victima
aude motorul pornind și venind spre el cu viteză maximă. Atunci când se apropie mult, mașina se oprește.

3. Tipuri de tortură care cauzează epuizare extremă:

 Epuizarea fizică:
Victimele sunt obligate sa facă gimnastică pentru o lungă perioadă de timp. Victimei i se cere să stea într-
un picior sau ambele picioare. Cea mai des folosită metodă este poziția în care victima stă cu brațele
ridicate în unghi de 90 grade, ținând în mână cărămizi.

 Munca forțată:
Victima este obligată să muncească din greu fără să i se dea mâncare sau apă.
4. Tipuri de tortură care cauzează desfigurări, mutilări și dizabilități permanente:
 Telefonul:
Bătaia simulată asupra urechilor cu ajutorul palmelor poartă numele de “telefon”. Această metodă are ca
efect ruperea membranei timpanului și pierderea auzului. Este foarte dificil de descoperit urmele acestei
metode.

 Mutilări:
Tăierea sau ciopârțirea nasului, a urechilor,a degetelor,etc.
 Desfigurări:
Acizi sau alte corozive aruncate pe fața victimei.
B. Tortura mentală
Metodele psihologice ale torturii pot fi clasificate în următoarele categorii:
1.Tehnici de deprivare
Cum sugerează și numele, victimele sunt deprivate de numeroase lucruri care le sunt necesare, astfel încât
ei sunt torturați mental. Victima poate fi deprivată de anumiți stimuli precum lumină, sunet, sau poate fi
legată la ochi, ținută într-o cameră închisă, etc. De asemenea poate fi deprivată de anumite percepții astfel
încât să fie dezorientată și confuză (transferuri frecvente de la un loc la altul, frecvente deranjări ale
somnului, lipsa radio-ului, a scrisorilor, a ziarelor. O altă deprivare ar fi cea de ordin social, în care
victimei nu îi este permis să aibă vizite, sau să îndeplinească ritualuri religioase, în general deprivări care
au ca scop însingurarea victimei. În categoria deprivărilor de nevoile de bază se încadrează: deprivări de
mâncare, apă, de aer, de haine, de facilități medicale, etc.

 Tehnicile de coerciție:
Datorită acestor tehnici, victima este constrânsă să săvârșească fapte sau să fie martor la evenimente care
au ca scop torturarea ei mentală. Una din metodele de acest gen este metoda “alegerii imposibile”, în care
victima este obligată să aleagă din două variante care au aceleași consecințe.
Amenințările și umilințele pot să fie îndreptate fie către victimă, fie către familia victimei.

 Tehnicile de comunicare  :
Victima este torturată mental prin expunerea la o varietate de comunicări false, contradictorii și confuze,
precum: informarea greșită, psihologia inversă, etc.

C. Tortura sexuală
Tortura sexuală ar putea fi inclusă în tortura de ordin fizic. Acest tip poate fi împărțit în 3 categorii:

 tortura sexuală utilizând instrumente;


 tortura sexuală neutilizând instrumente;
 tortura sexuală utilizând animale.
Este important de reținut că toate metodele de tortură, atât fizică, psihică și sexuală sunt folosite în același
timp în majoritatea cazurilor.
2.4
Evident, ca şi orice alt comportament interzis, inadecvat, tortura se exteriorizează prin următoarele
consecinţe:
1. consecinţe fizice:
a) abraziune - roadere a unui corp ca urmare a frecării lui de alt corp mai dur;
b) vânătăi;
c) hematoame;
d) răni;
e) lovituri la cap;
f) lovituri la piept;
g) vătămări sexuale;
h) infecții;
i) cicatrice;
j) părți ale corpului mutilate;
k) desfigurări ale feței;
l) boli cu transmitere sexuală;
m) simptome somatice, etc.
2. consecinţe psihice:
a) anxietăţi;
b) depresii;
c) dereglări ale somnului;
d) durei de cap;
e) pierderi de memorie;
f) probleme psihice-sexuale;
g) sentimente de nerealizare, etc.
3.consecințe sociale:

a) Stigmatul social: victimele pot fi etichetate ca trădători, anti-naționaliști. Aceste etichete pot avea
un impact negativ pe termen lung sau scurt asupra victimei și a familiei acesteia;

b) Locul de muncă: victima poate fi concediată sau ar avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă,
deși ar fi un bun angajat. Membrii familiei sau rudele ar putea suferi de acest lucru. În unele cazuri o
altă consecință este confiscarea proprietăților .

c) Activități zilnice: Victimele torturii și membrii familiei pot înfrunta multe lucruri negative în viața
lor. Comunitatea în care trăiesc ar putea să îi respingă, să îi evite, sau chiar să îi critice.
În concluzie constatăm că nu numai cicatricile fizice, durerea fizică, dizabilitățile amintesc victimei
constant de evenimentele trăite, dar și consecințele sociale fac acest lucru. Este așadar un cerc vicios, în
care evenimentele apar mereu și victima suferă o lungă perioadă după petrecerea lor.
Aşadar, este de datoria noastră că atunci când avem de a face cu victimele torturii, să luăm în considerație
toate cele 3 dimensiuni ale torturii: fizică, mentală și socială, deoarece tratamentul unei victime a torturii
cere o abordare interdisciplinară implicând personalul medical de la diferite specializări: psihologi,
asistenți sociali, fizioterapeuți și mulți alții.
2.5
Indiferent de faptul ce tip de tortură a fost aplicat, toate victimele suferă psihic, fizic, mintal, dar și social.
De aceea este important să se ofere tratament care să acopere toate aceste laturi. Tratamentul care se
concentrează `doar pe o latură` este ineficient, de aceea formele de tratament fizic, psihic și social trebuie
oferite concomitent. Tratamentul victimelor este așadar o sarcină multidisciplinară care implică,cum a
fost menţionat anterior, concursul diferiților specialiști: psihologi, asistenți sociali, asistenţi medicali,
experți legali, etc.
Victimele torturii și familiile acestora reprezintă o categorie specială de pacienți, datorită faptului că au
trecut prin traume neobișnuite.
În acest context, pentru a fi aplicat un oarecare tratament victimelor si familiilor acestor trebuie luate
în consideraţie următoarele principii:

a. Dezvoltarea unei relații bune cu victima: trebuie la început să câștigăm încrederea


victimei;
b. Respectarea lor ca indivizi: atitudinea noastră faţă de ei trebuie să fie manifestată prin
respect, adică victima trebuie tratată ca un egal;
c. Simpatizarea victimei şi familiei acesteia;
d. Evitarea situațiilor care să reamintească victimei de evenimentele din trecut. Aceste
evenimente trebuie evitate cât mai mult posibil până în momentul în care victima este
stabilă și gata să înfrunte stimulii exteriori;
e. Explicarea naturii şi scopul interviurilor, examinărilor, investigărilor şi şedinţelor de
terapie înainte ca acestea să aibă loc;
f. Punctualitatea la întâlnirile cu victimele şi familiile acestor;
g. Toate cele 3 tipuri de terapie trebuie oferite în acelaşi timp.
h. Tratamentul ar trebui dat victimei cât şi familiei.

Tipuri de tratament:
1. Terapia de susţinere
Această terapie face pacientul să se simtă mai sigur, mai acceptat, încurajat. Pașii terapiei de susţinere
sunt:
a) Ascultarea: Aceasta este prima și cea mai importantă componentă a terapiei de susţinere. Clientul
trebuie încurajat să vorbească despre problemele lui cât mai mult posibil. De asemenea,trebuie să-
i fie acordată cât mai multă atenție și grijă, deoarece clientul trebuie să simtă că este ascultat și că
grijile și problemele lui sunt luate cât mai în serios.
b) Explicarea – clientului trebuie să i se explice cum și de ce are diferite simptome;
c) Reasigurarea – Nu este recomandat să i se acorde mereu reasigurări deoarece asta ar putea dăuna
încrederii în psihoterapeut. Reasigurările ar trebui date numai după o înțelegere totală a
problemelor clientului;
d) Sugestionarea – sugestiile trebuie acordate cumpătat. Dacă clientul urmează una și cedează ar
putea să piardă încrederea nu numai în propria persoană cât și în terapeut. Prin urmare, este bine
ca clientul să fie încurajat să găsească singur soluții pentru problemele sale, să înfrunte
provocările și să se simtă responsabil pentru acțiunile sale. Acest lucru este numit “sugestii de
prestigiu”. Într-un fel, aceste sugestii ajută clientul să se trezească din starea lui de adormire.
e) Manipularea mediului- trebuie să știm în detaliu despre mediul prezent a clientului –mediul
familial, mediul de serviciu, etc. Dacă sunt dovezi ale stresului în viața subiectului într-un anumit
mediu sau în mai multe, atunci trebuie întreprinse măsuri de reducere sau eliminare a acestui stres
prin manipularea „obiectului” ce provoacă această stare.

2. Terapia de grup
Un grup de oameni (8-12),cu întâmplări asemănătoare formează un grup,unde își împărtășesc experiențele
și discută despre moduri de a face față problemelor. Acest fel de terapie este condus de un terapeut.
În cadrul acestei terapii, tind să aduc la cunoştinţă despre „metoda mărturiilor”, deoarece aceasta implică
povestirea în detaliu a evenimentelor prin care a trecut victima. Prin urmare, mărturia reprezintă atingerea
scopului terapiei şi de asemenea poate fi folosită în viitor pentru acuzarea celor care au torturat,
3. Terapia de familie
În cadrul acestei terapii încercăm să găsim remediul în cadrul familiei, adică sunt implicaţi toţi membrii
familiei.

1) Gurgurov c. Moldovei - Tortură şi investigaţia ineficientă a relelor tratamente


DEFINITIVĂ la 16 septembrie 2009.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul s-a născut în 1978 şi locuieşte în Chişinău.
6. Reclamantul a fost reţinut şi plasat în detenţie la 25 octombrie 2005 sub suspiciunea de furt a
telefoanelor mobile.
7. Potrivit reclamantului, imediat după reţinere, poliţia a început să-l maltrateze zilnic, seara şi la masă, cu
scopul de a-l impune să recunoască numeroase infracţiuni pe care acesta nu le-a comis. Necătînd că a fost
reţinut fiind suspectat de sustragerea telefoanelor mobile, dumnealui a fost interogat de colaboratorii
operativi de poliţie specializaţi în investigarea omuciderilor, care au încercat să-l impună să-şi recunoască
vinovăţia în săvîrşirea unui omor. Din momentul în care el a refuzat să facă oricare declaraţie şi a negat
acuzaţiile aduse, la 31 octombrie 2005, reclamantul a fost adus într-un birou din Comisariatul General de
Poliţie1, unde cinci colaboratori de poliţie l-au torturat timp de cîteva ore. Mîinile şi picioarele i-au fost
legate la spate şi a el fost suspendat pe o bară metalică. Poliţiştii i-au îmbrăcat o mască antigaz şi periodic
închideau tubul de aer. Două fire electrice au fost plasate sub mască şi lipite de urechile reclamantului,
ultimul fiind electrocutat. Dumnealui a fost lovit la cap şi la urechi cu sticle de plastic de doi litri pline cu
apă. Periodic, reclamantul pierdea cunoştinţa. După ce îşi revenea, poliţiştii continuau actele de tortură.
Colaboratorii de poliţie plasau firele electrice la şoldurile reclamantului, îl electrocutau şi îl loveau. Mai
tîrziu, reclamantul a fost coborît de pe bara metalică şi aruncat la podea. O greutate de treizeci şi două
kilograme a fost plasată pe spatele său şi el, pentru aproximativ zece minute, a fost lăsat culcat la pămînt.
Mîinile şi picioarele reclamantului au fost dezlegate ulterior; el simţea o durere cumplită în partea
inferioară a spatelui şi nu era în stare să-şi mişte picioarele. El a fost aşezat pe un scaun, însă a căzut jos.
Reclamantul a fost aşezat din nou pe scaun de doi poliţişti, care continuau să îi spună ceva, dar el nu-i
auzea. Dînsul a fost condus în camera de detenţie. Co-deţinuţii lui de celulă l-au culcat în pat, unde el a
stat lungit timp de două zile. Alegaţiile reclamantului cu privire la maltratări au fost contestate de Guvern.
8. Deoarece reclamantul nu s-a putut ridica, doi medici l-au vizitat la 3 noiembrie 2005. Dînşii erau
însoţiţi de unul dintre poliţiştii care se pretinde că l-ar fi torturat pe reclamant. Poliţistul a spus medicilor
că reclamantul a căzut din pat. Doctorii au stabilit diagnosticul isterie şi au recomandat examinarea
reclamantului de un neurolog. Reclamantul a fost dus în altă cameră, unde, s-ar pretinde, că un poliţist l-ar
fi preîntîmpinat să nu spună nimănui despre actele de tortură. Reclamantul pretinde că a fost ameninţat cu
moartea ori închisoare de 25 de ani. Un poliţist a scris explicaţii din numele reclamantului, declarînd că
nimeni nu l-ar fi bătut şi precum că el căzut din pat şi a răcit; se pretinde că reclamantul a fost forţat să
semneze declaraţiile.
10. La o dată nespecificată, reclamantul a fost adus iarăşi într-un birou al comisariatului de poliţie.
Deoarece nu a putut să meargă, a fost ajutat de doi colaboratori de poliţie. Poliţiştii care l-au torturat erau
în birou cu alţi trei colaboratori. El a fost aşezat pe un scaun şi lovit cu pumnii şi picioarele. Se pretinde
precum colaboratorii de poliţie i-au cerut să-şi retragă plîngerea despre maltratări, şi l-au ameninţat cu
moartea.
11. Se pretinde că maltratarea reclamantului s-a repetat de mai multe ori. Potrivit acestuia, el a fost lovit
cu sticle pline de apă, cu pumnii şi cu picioarele, cerîndu-se să-şi recunoască vinovăţia şi să-şi retragă
plîngerea privind maltratarea sa.
PREJUDICIU
75. Reclamantul a solicitat 113,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, constituind: 100,000 Euro pentru
încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 3 din Convenţie, 7,000 euro pentru încălcarea drepturilor
sale garantate de Articolul 5, 1,000 Euro pentru încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 6 şi
5,000 Euro pentru încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 13 din Convenţie. El a susţinut că a
suferit dureri fizice foarte cumplite în cadrul maltratărilor sale sub controlul poliţiei. De asemenea, el a
îndurat suferinţe psihice şi emoţionale în rezultatul vătămărilor suportate şi tratamentului la care a fost
supus.
DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN UNANIMITATE
2. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenţie în rezultatul torturii reclamantului de
partea colaboratorilor de poliţie;
3. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenţie în ce priveşte omisiunea efectuării unei
investigaţii eficiente a plîngerilor reclamantului referitoare la tortura în timpul detenţiei;
4. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 13 din Convenţie din cauza lipsei unor remedii eficiente
în ce priveşte actele de tortură asupra cărora s-a plîns reclamantul;
5. Hotărăşte
(a) că Statul reclamat urmează să achite reclamantului în decurs de trei luni de la data la care hotărârea va
deveni definitivă în conformitate cu prevederile articolului 44 § 2 din Convenţie, 45,000 (patruzeci şi
cinci mii) Euro cu titlu de prejudiciu moral, suma care urmează a fi convertită în valuta naţională a
statului reclamat la rata de schimb aplicabilă la data achitării, plus orice taxă care poate fi aplicată;
(b) că din momentul expirării celor trei luni sus menţionate pînă la data executării trebuie să fie achitată o
rată simplă a dobînzii la sumele de mai sus, egală cu rata limită de împrumut a Băncii Centrale Europene
pentru perioada de întîrziere, plus trei procente;

CONCLUZII
Analizînd literatura de specialitate şi jurisprudenţa în domeniul torturii, constatăm că aceasta sub diferite
forme aplicate concomitent este prezentă în cadrul organelor de urmărire penală. Pe de o parte, sunt de
acord ca persoanele ce aplică tortura să fie pedepsiţi. Ca spre exemplu, colaboratorii de poliţie, ce
manifestă un comportament interzis „Reclamanţii pretind precum că în edificiul comisariatului de poliţie
dînşii au fost în continuu pe parcursul a cîtorva ore bătuţi cu mîini şi picioare. Ulterior reclamanţii au fost
conduşi la Comisariatul General de poliţie mun.Chişinău, unde au fost impuşi să recunoască vinovăţia în
comiterea unor infracţiuni care nu le-au săvîrşit. Urmare a refuzului acestora, fiecare din reclamanţi a fost
bătut, încătuşat şi aruncat la podea, unde i s-au aplicat multiple lovituri cu bastoane de cauciuc pe tălpi
precum şi aplicate electrocutări”. Nu există nici un act, care ar permite o asemenea conduită şi astfel de
metode de obţinere a informaţiei. Colaboratorilor de poliţie le este mai uşor să provoace vătămări
intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei (art.152 CP),care oricum se califică ca
o infracţiune prevăzută în Codul Penal al RM, persoanelor care în majoritatea cazurilor nu sunt vinovate.
Ei ar trebuie să se ocupe de descoperirea într-un termen rezonabil a făptuitorului real a infracţiunii
comise, decît singuri să comită alte fapte prejudiciabile.
Pe de altă parte, pornind de la consecinţele torturii, sunt pentru aplicarea acesteia ca pedeapsă
complementară pentru unele categorii de infracţiuni, cum ar fi: infracţiuni grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave. Iar la individualizarea pedepsei, luînd în consideraţie toate semnele laturii obiective
şi subiective a infracţiunii comise, să fie menţionat tipul şi metodele torturii. Cred că ar fi corect să
respectăm dreptul la viaţă chiar şi a persoanei care a încălcat acest drept, însă să-i creăm aşa condiţii cu
ajutorul cărora dînsa mereu să-şi aducă aminte despre „greşeala” săvîrşită. Totodată, tortura ca pedeapsa
complementară trebuie aplicată doar atunci cînd organul de urmărire penală a luat toate măsurile
prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, de
a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît şi cele
care îl dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

BIBLIOGRAFIE
www.justice.md