POMPEI

Pompei este un vechi oraş roman, situat apropiere de Napoli in regiunea

Campania. In urma eruptiei vulcanului Vezuviu, în data de 24 august 79 d.Hr., oraşul
a fost acoperit cu un strat gros de cenuşă vulcanică. In prezent el reprezintă un muzeu
in aer liber.
Pompei a avut o perioada de maximă prosperitate după sfârşitul secolului I
până la distrugerea sa, in anul 79 d.Hr. În oraş se regăseau construcţii tipice romane.
Forumul din Pompei era un centru politic, economic şi religios; Bazilica servea drept
piaţă acoperită, ulterior ea a devenit edificiul judecătoriei; Templul lui Jupiter, fiind
principalul locaş de cult din Pompei, se inălţa in partea de nord a Forumului. Aici,
podeaua era pavată cu lespezi de piatră in formă de romb, creand efectul cuburilor
tridimensionale. În subsol se găsea tezaurul.
In oras au fost construite două teatre. Cel mic, acoperit, era denumit şi Odeon. Tot
aici, se regăseau un amfiteatru şi 3 terme mari. S-au păstrat, de asemenea, multe
locuinţe si magazine, purtând numele proprietarilor, a operelor de artă remarcabile
sau a personalităţilor ilustre ale vremii.
Pereţii caselor bogate şi al clădirilor publice erau decorate cu fresce şi
mozaicuri. Oraşul intâmpinase dificultăţi in alimentarea cu apă incă din timpurile
străvechi. Aici, pânza freatică se găsea la o adâncime de aproximativ 39 de metri, de
aceea existau foarte puţine fântâni. Problema era parţial rezolvată prin amenajarea, in
aproape fiecare casă, a impluviilor – bazine pentru colectarea apei de ploaie. Deficitul
de apă a luat sfârşit odată cu construirea unui apeduct (cea mai mare parte a acestuia
se afla sub pământ), in perioada domniei impăratului August. La apeduct au fost
racordate doar casele celor mai bogati orăşeni, ceilalţi continuând să ia apă din
fântâni.
Caius Cornelius Tacit scria in „Anale” despre un mare cutremur, care a avut
loc in data de 5 februarie, anul 62 d.Hr., şi care a produs daune considerabile
orasului, practic toate clădirile fiind afectate, intr-o oarecare masură. Majoritatea
edificiilor au fost reparate, dar unele au păstrat urmele deteriorării, până la
distrugerea orasului, in anul 79.
Erupţia Vezuviului a început în ziua de 24 august a anului 79 şi a durat toată
ziua şi toată noaptea. Această informaţie a fost găsită în manuscrisele lui Pliniu cel
Tânăr. Vulcanul a nimicit trei oraşe – Pompei, Herculaneum, Stabie, dar şi câteva
localităţi mai mici. Săpăturile arheologice au demonstrat că oraşele s-au conservat aşa
cum erau în momentul eruptiei. Sub stratul de cenuşă, gros de câţiva metri, au fost
descoperite case cu mobilier intact, oameni şi animale care n-au reuşit să se salveze.
Puterea eruptiei a fost atât de mare, încât cenuşa a ajuns până în Egipt şi Siria.
 Din cei 20 000 de locuitorii, au decedat aproximativ 2.000 de oameni,
rămăşiţele lor au fost găsite în clădiri, pe străzi, şi în afara oraşului. Majoritatea
locuitorilor au reuşit să părăsească Pompeiul înaintea catastrofei. Printre victimele
eruptiei s-a numărat şi Pliniu cel Bătrân care, din interes ştiinţffic, s-a apropiat de
Vezuviu pe un vas, pentru a observa erupţia de aproape, dar a nimerit zonă care a fost
lovită de dezastru – oraşul Stabie.
Ruinele Pompeiului au fost descoperite intâmplător, la sfârşitul secolului al XVl-lea.
Oraşul, aflat la o distanţă de 9,5 kilometri de craterul vulcanului şi la 4,5 kilometri de
poalele muntelui, a fost acoperit de la început, cu un strat de fragmente de piatră
ponce şi cenuşă vulcanică. Această masă a fost udată de o ploaie torenţială şi s-a
transformat în noroi, care ulterior s-a uscat, formând un strat compacţ, cu grosimea
cuprinsă între 1,5 şi 6 metri.
In anul 1592, arhitectul Domenico Fontana, construind canalul de la râul Sarno, a
găsit o parte din zidul oraşului.
În anul 1689, în timpul constructiei unei fântâni, au fost descoperite ruinele unei
clădiri antice, pe care se afla inscripţionat cuvântul “Pompei”. Atunci se credea că
aceasta este vila lui Pompei cel Mare. Săpăturile au început abia în anui 1748, sub
conducerea căpitanului Alcubierre, care era sigur că oraşul găsit este Stabie.
Lucrările principale se efectuau în Herculaneum. In Pompei au fost excavate
doar trei loturi, care nu aveau legătură între ele. Alcubierre era interesat doar de
obiectele ce aveau valoare artistică, trimiţându-le la Muzeul Regal din Portici.
Celelalte lucruri găsite erau distruse. Această practică a fost intreruptă datorită
protestului unor cercetători.
 Statuie funerară găsită in ruinele de la Pompei

Reconstrucţia unei case în Pompei, 1891

 Teatrul Mare din Pompei

Ultima zi a Pompeiului. (de K. Briulov), 1833