Sunteți pe pagina 1din 33

3.5.

EXPLOATAREA MOTOARELOR ELECTRICE

3.5.1. GENERALITĂŢI

3.5.1.1. Exploatarea motoarelor electrice se referă la prevederile pe care


trebuie să le îndeplinească în exploatare motoarelor electrice cu tensiune
până la 1000 V c.a.
3.5.1.2. Exploatarea motoarelor electrice se face conform prevederilor
˝Regulament de exploatare tehnică a motoarelor electrice˝ (PE 131).
3.5.1.3. Puterea maximă a motoarelor prevăzute cu pornire directă se va
determina şi verifică în conformitate cu prevederile ˝Normativul privind
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V
c.a. şi 1500 C c.c.˝
3.5.1.4. Pentru motoarele electrice a căror pornire nu se face direct se vor
afişa la loc vizibil instrucţiuni conţinând succesiunea manevrelor.
3.5.1.5. Manevrarea dispozitivelor de pornire la motoarele electrice
prevăzute cu comanda manuală când aceste dispozitive se afla în încăperi
umede se va face numai în condiţiile folosirii mijloacelor de protecţie
prevăzute în N.P.M.
3.5.1.6. Pentru asigurarea protecţiei motoarelor electrice contra
suprasarcinilor se folosesc relee termice. Valoarea curentului de reglaj al
releelor termice este asigurată de regulă între 1 şi 1,2 din valoarea curentului
nominal al motoarelor de protejat, în funcţie de temperatura şi felul pornirii
motoarelor (directă, prin comutator, stea-triunghi, grea, uşoară etc.).
3.5.1.7. Se va urmări că electromotoarele să nu fie expuse radiaţiilor termice
inclusiv razelor solare, capabile să producă încălzirea suprafeţelor
exterioare. Se vor înlătura cu regularitate depunerile de praf, care sunt
capabile să diminueze schimbul de căldură cu mediul ambiant.

3.5.2. EVIDENŢE. DOCUMENTAŢII

Pentru toate motoarele electrice se va ţine o evidenţă, care va cuprinde:


- toate datele tehnice ale motorului electric;
- prescripţiile indicaţiile şi recomandările, schemele şi desenele date de
fabrica constructoare;
- toate buletinele de încercări (la punerea în funcţiune şi în exploatare
curentă) şi certificatele de garanţie ale fabricii constructoare sau ale unităţii
care a efectuat reparaţiile;

S.C. ALEXRAL CONSULT S.R.L.


- procesele verbale de recepţie după revizii şi reparaţii ca şi la punerea în
funcţiune;
- evidenţa defectelor;
- evidenţa numărului de ore de funcţionare;
- date referitoare la aparatajul de pornire şi de protecţie;
- date referitoare la protecţia antiexplozivă.

3.5.3. NORME DE BAZĂ PENTRU EXPLOATARE

3.5.3.1. Plăcuţa individuală cu datele motorului electric nu se va scoate şi nu


se va acoperi cu vopsea.
3.5.3.2. Sensul de rotaţie se va marca pe fiecare motor electric ca şi pe
fiecare mecanism antrenat.
3.5.3.3. Dacă un motor electric nu se pune în funcţiune curând după
terminarea montajului se vor respecta instrucţiunile referitoare la depozitare
şi conservare.
3.5.3.4. Se vor respecta condiţiile prevăzute în cartea tehnică a motoarelor
electrice cu privire la temperatură, umiditate şi agresivitatea mediului
autorizat.
3.5.3.5. Se vor respecta prescripţiile referitoare le:
- caracteristicile mecanismului antrenat;
- limitele admisibile ale mărimilor electrice de alimentare pentru care
motorul electric poate funcţiona în regim normal;
- durata admisibilă de funcţionare în cazul când mărimile electrice de
alimentare se abat de la valorile corespunzătoare regimului nominal;
- valorile limită ale temperaturilor diferitelor părţi ale motorului electric;
- durata limită şi valoarea admisă depăşirii regimului termic normal, în
regimuri speciale de funcţionare;
- limite admise ale temperaturii agentului de răcire;
- temperatura lagărelor;
- regimul de porniri succesive normale şi ocazionale;
- funcţionarea cu rotorul calat;
- limitele admisibile pentru vibraţiile motorului şi ale ansamblului antrenat;
- calitatea periilor;
- legarea la pământ.
3.5.3.6. Se va respecta riguros calitatea uleiului de ungere pentru lagăre şi a
vaselinei pentru rulmenţi. Utilizarea unui alt tip de lubrifiant se va face cu
aviz special.

2
3.5.4. PROTECŢII ŞI SEMNALIZĂRI
3.5.4.1. În exploatare se va verifica dacă motoarele electrice sunt prevăzute
cu protecţii care acţionează la semnalizări sau declanşări, în cazul în care
valorile limită ale mărimilor electrice şi neelectrice menţionate la art.
3.5.3.5. sunt depăşite.
3.5.4.2. Toate protecţiile vor fi menţinute în stare de funcţionare, verificate
şi reglate corespunzător.
3.5.4.3. Se va verifica dacă motoarele electrice de joasă tensiune până la
1000 V sunt protejate împotriva următoarelor defecte sau regimuri anormale:
- contra scurtcircuitelor de orice tip;
- contra suprasarcinilor, în afara cazurilor precizate de normativul I7/98;
- contra scăderilor de tensiune la motoarele electrice de curent continuu şi la
motoarele de curent alternativ, la care nu se admite repornirea directă;
- contra rămânerii în două faze.
3.5.4.4. Se vor respecta prescripţiile privind legarea la conductorul de
protecţie.
3.5.5. CONTROLUL MOTOARELOR ELECTRICE ÎN
TIMPUL FUNCŢIONĂRII

3.5.5.1. Motoarele electrice vor fi controlate periodic în timpul funcţionării


de către personalul de serviciu, în conformitate cu ˝Instrucţiunile tehnice
interne˝.
3.5.5.2. Personalul de exploatare al motoarelor electrice va efectua, conform
regulamentului PE 131, următoarele operaţii:
- pornirea, oprirea şi eventual reglarea vitezei;
- controlul mărimilor electrice;
- controlul temperaturii lagărelor;
- controlul nivelului de ulei la lagăre;
- controlul temperaturii aerului de răcire;
- controlul temperaturii bobinajului;
- urmărirea nivelului de vibraţii la lagăre;
- evacuarea condensului;
- urmărirea funcţionării şi a uzurii periilor la motoarele de curent continuu şi
cele de curent alternativ cu rotorul bobinat.
3.5.5.3. Motoarele electrice se vor deconecta de la reţea, dacă au fost
depăşiţi parametrii nominali şi în special în următoarele situaţii:
- se defectează mecanismul antrenat;
- se produce încălzirea bruscă şi excesivă a lagărelor;

3
- apare o creştere rapidă a nivelului de vibraţii sau apar zgomote anormale în
timpul funcţionării;
- apare un început de incendiu, fum, miros de izolaţie arsă;
- apar scântei anormale sau cerc de foc la colector.
3.5.5.4. Se vor utiliza perii de calitatea indicată de constructor sau
echivalente cu acestea. Se vor respecta indicaţiile date de fabricant.
3.5.6. REVIZII ŞI REPARAŢII

3.5.6.1. Lucrările planificate de revizii şi reparaţii se efectuează simultan


pentru motor, pentru aparatajul de pornire şi mecanismul antrenat.
Conţinutul şi periodicitatea acestora sunt reglementate prin normativul PE
016/1996 ˝Normativ tehnic de reparaţii la echipamente şi instalaţii
energetice˝.
3.5.6.2. Controalele şi reviziile neplanificate ca urmare a unor incidente sau
funcţionări în regimuri cu depăşirea valorilor admise ale parametrilor
electrici, ale temperaturilor şi ale vibraţiilor se vor efectua imediat ce este
posibilă oprirea motorului.
3.5.6.3. Cu ocazia reviziilor la motoarele electrice de joasă tensiune se va
efectua şi verificarea releelor de protecţie.
3.5.7. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE
3.5.7.1. Încercările şi verificările periodice în exploatare, condiţiile de
execuţie a probelor, valorile de control şi momentul efectuării PIF, RT, RC,
RK, trebuie să se efectueze conform normativului PE 116.
3.5.7.2. Principalele verificări în exploatare sunt:
- măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor;
- măsurarea rezistenţei de izolaţie a bandajelor rotorice;
- încercarea izolaţiei înfăşurărilor statorice şi rotorice cu tensiune alternativă
mărită (50 Hz);
- măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor;
- încercarea de mers în gol;
- determinarea parametrilor electrici la pornire;
- măsurarea intrefierului între stator şi rotor;
- măsurarea amplasării periilor în poziţie corectă faţă de axa neutră (pentru
motoarele de c.c.);
- determinarea zonei de comutaţie cu scântei minime şi controlul calităţii
comutaţiei (pentru motoarele de c.c.).
3.5.7.3. Pentru motoarele noi se verifică în plus următoarele:
- dacă caracteristicile motorului sunt corelate cu caracteristicile
mecanismului antrenat;

4
- dacă legăturile la placa de borne corespunde cu sensul de rotaţie al
mecanismului antrenat;
- dacă este asigurat gradul de protecţie din proiect;
- dacă sunt executate corect toate legăturile de legare la conductorul de
protecţie;
- dacă comutaţia este corespunzătoare.
3.5.7.4. La luarea în primire a unui motor electric după reparaţii se
procedează, după cum urmează:
- se face un control vizual al tuturor părţilor accesibile;
- se verifică executarea corectă a legăturilor pe placa de borne şi a legăturilor
de legare la conductorul de protecţie;
- se controlează starea arborilor, a lagărelor şi nivelul uleiului de ungere;
- se verifică fixarea pe fundaţie;
- se verifică respectarea gradului de protecţie atât la motor, cât şi la cutia de
borne;
- se verifică dacă s-au înlăturat toate defectele semnalate în registrul de
defecte;
- se efectuează pornirea motorului în gol, respectiv în sarcină şi se verifică
dacă parametrii lui se încadrează în valorile prescrise de furnizori;
- se verifică starea periilor, a colectorului şi calitatea comutaţiei;
- se verifică starea acoperirilor de protecţie;
- se măsoară curenţii pe fiecare fază.
3.5.8. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA
EXPLOATAREA MOTOARELOR ELECTRICE

3.5.8.1. La exploatarea, revizia şi repararea motoarelor electrice se va ţine


seama de prevederile ˝Normelor specifice de protecţia muncii pentru
transportul şi distribuţia energiei electrice (NSPM 65/97).
3.5.8.2. Se vor respecta următoarele măsuri de protecţia muncii specifice
motoarelor electrice:
- motoarele electrice nu vor fi pornite decât după montarea apărătorilor de
protecţie; montate la toate părţile în mişcare;
- utilizarea de balustrade, plase sau alte îngrădiri de protecţie;
- căile de acces în instalaţie vor fi marcate şi vor ocoli pe cât posibil partea
motorului electric pe care se află cutia de borne;
- accesul către motorul electric trebuie să fie comod şi să permită efectuarea
controlului sau a unor lucrări de verificare;
- separarea vizibilă faţă de sursa de alimentare cu tensiune, la efectuarea
lucrărilor la motorul electric sau la mecanismul antrenat.

5
3.6. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
DE AUTOMATIZARE

3.6.1. GENERALITĂŢI
3.6.1.1. Exploatarea instalaţiilor electrice de automatizare se referă la
prevederile pe care trebuie să le îndeplinească în exploatare instalaţiile de
automatizare (supraveghere, reglare, comandă, semnalizare şi protecţie) din
întreprinderile industriale şi similare care au drept scop realizarea
funcţionării acestora în condiţii de siguranţă maximă.
3.6.1.2. Instalaţiile de automatizare trebuie să corespundă proiectelor de
execuţie şi să fie în conformitate cu prescripţiile în vigoare.
3.6.1.3. Exploatarea instalaţiilor electrice de automatizare aferente
instalaţiilor electrice se face conform prevederilor "Regulamentului de
exploatare tehnică a instalaţiilor de automatizare" (PE 506) şi ale prezentului
normativ.
3.6.1.4. Instalaţiile de protecţie trebuie să acţioneze astfel încât să asigure
selectivitatea necesară.
3.6.1.5. Pentru protecţia circuitelor electrice trebuie să se utilizeze numai
siguranţe calibrate sau întreruptoare automate echipate corespunzător.
3.6.1.6. Pentru refacerea rapidă a schemei normale de funcţionare în cazul
unor declanşări de avarie trebuie să se ia măsuri pentru asigurarea
autopornirii motoarelor electrice (întreruperea de scurtă durată a alimentării),
acolo unde este adimisibilă din punct de vedere al tehnologiei producţiei şi
securităţii oamenilor.
3.6.1.7.Toate pupitrele, panourile de comandă, precum şi aparatele montate
pe ele trebuie să aibă, permanent inscripţii cu marcarea destinaţiei lor şi care
să corespundă notaţiilor din scheme.
3.6.1.8. Instalaţiile de automatizare trebuie să fie accesibile pentru o bună
deservire. De asemenea trebuie să fie asigurată funcţionarea normală a
aparatelor în ceea ce priveşte temperatura, vibraţiile, praful, umiditatea,
mediul agresiv, câmpul electromagnetic etc.
3.6.1.9. În funcţie de tratarea neutrului (TN-S, TN-C, TT sau IT) se vor
identifica şi verifica măsurile de protecţie stabilite prin proiect.

3.6.2. EVIDENŢE DOCUMENTAŢII


3.6.2.1. Reglarea instalaţiilor de protecţie şi automatizare se face pe baza
unui plan de reglare întocmit de unităţile consumatoare de energie electrică.
3.6.2.2. Documentaţia tehnică obligatorie pentru punerea în funcţiune a
instalaţiilor electrice de automatizare este următoarea:

6
- schema monofilară cu indicarea protecţiilor;
- schema de distribuţie a serviciilor interne de c.a. şi c.c.;
- schema de legare a primarelor şi secundarelor transformatoarelor de
măsură;
- schemele de principiu şi desfăşurate;
- şirurile de cleme;
- jurnalele de cabluri;
- buletinele de verificare;
- planul de amplasamente şi traseele de cabluri.
3.6.2.3. Pentru instalaţiile, echipamentele sau elementele introduse pentru
prima dată în unitate, instrucţiunile de exploatare specifice se întocmesc de
către proiectant şi se avizează de către conducerea tehnică a întreprinderii.
3.6.2.4. Instrucţiunile de exploatare specifice se reactualizează şi se vizează
anual ori de câte ori apar modificări în instalaţiile electrice respective.
3.6.2.5. În toate instalaţiile electrice care au în dotare instalaţii de
automatizare vor exista registre în care se vor consemna:
- lucrările efectuate în instalaţiile electrice;
- modificările survenite în instalaţiile electrice din punct de vedere
constructiv;
- modificările de relaje;
- constatările cu privire la starea tehnică a instalaţiilor electrice;
- interdicţiile sau restricţiile cu privire la exploatarea instalaţiilor electrice,
impuse de starea tehnică a instalaţiilor;
- comportarea releelor: starea contactelor, vibraţii anormale, blocări de
contacte sau clapete etc.;
- încălzirea anormală a unor elemente ale instalaţiilor de automatizare:
contacte, cleme şir etc.;
- condiţiile existente de microclimat;
- starea obturărilor antifoc la trecerea cablurilor între încăperi,
compartimente, panouri, celule etc.;
- rezistenţa de izolaţie între circuite;
- funcţionarea corectă a semnalizărilor.

3.6.3. NORME DE BAZĂ PENTRU EXPLOATARE


3.6.3.1. Lucrările de exploatare şi întreţinere pot fi executate de către
personalul de deservire operativă (controlul curent, supravegherea şi
întreţinerea curentă) şi de către personalul specializat.
3.6.3.2. Controlul curent are drept scop constatarea situaţiilor anormale din
instalaţiile electrice şi remedierea lor.
3.6.3.3. În cadrul controlului curent, se vor examina în special:

7
- poziţia corectă a dispozitivelor de deconectare şi a comutatoarelor
instalaţiilor de comandă, protecţie şi automatizare;
- comportarea releelor: starea contactelor, vibraţii anormale, blocări de
contacte sau clapete etc.;
- încălzirea anormală a unor elemente ale instalaţiilor de automatizare:
contacte, cleme şir etc.;
- condiţiile existente de microclimat;
- starea obturărilor antifoc la trecerea cablurilor între încăperi,
compartimente, panouri, celule etc.;
- rezistenţa de izolaţie între circuite;
- funcţionarea corectă a semnalizărilor.
3.6.3.4. Becurile şi siguranţele arse se vor înlocui numai cu altele, având
aceleaşi caracteristici cu cele prevăzute în proiect sau în instrucţiunile
tehnice interne.
3.6.3.5. Personalul specializat execută în instalaţiile de automatizare
următoarele lucrări de exploatare şi întreţinere curentă:
- modificări de reglaje în cadrul manevrelor;
- modificări în schemele electrice rezultate din necesitatea de mărire a
siguranţei în funcţionare;
- localizarea şi înlăturarea punerilor la pământ;
- verificarea instalaţiei de legare la conductorul de protecţie;
- verificarea stării corespunzătoare a bornelor, a legăturilor la borne şi a
clemelor;
- verificarea strângerii şuruburilor în cleme;
- verificarea calibrării corecte a siguranţelor.
3.6.3.6. Modificările făcute de către personalul specializat în circuitele
electrice de automatizare vor avea totdeauna avizul proiectantului instalaţiei
respective.
3.6.3.7. Se va urmări periodic temperatura din dulapurile, cofretele sau
pupitrele cu aparataj pentru depistarea încălzirilor anormale.
3.6.3.8. În staţiile cu aparataj se va asigura accesul normal şi uşor pentru
urmărire, intervenţii şi reparaţii la dulapuri şi panouri, asigurându-se
posibilitatea deschiderii uşilor cel puţin la 90° . Nu se vor depozita materiale
şi echipamente pe culoarele de acces, care ar stânjeni circulaţia normală.

3.6.4. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE ŞI RECEPŢIA


3.6.4.1. La punerea în funcţiune şi la recepţia instalaţiilor de automatizare se
vor verifica:
- schema de montaj;
- dacă legăturile electrice sunt bine executate;

8
- dacă inscripţionarea circuitelor este corectă;
- dacă instalaţia funcţionează corect, respectând caracteristicile impuse de
schema electrică;
- dacă şirurile de cleme sunt incombustibile, nehigroscopice şi cu proprietăţi
dielectrice corespunzătoare.
3.6.4.2. La şirurile de cleme trebuie respectate următoarele:
- în fiecare parte a unei cleme să fie legat numai un singur conductor;
- clemele la care se leagă circuite cu polarităţi diferite să nu fie alăturate,
între ele trebuie să existe o clemă liberă;
- clemele prin care trec circuitele de comandă să nu fie alăturate clemelor la
care se leagă circuitele de alimentare cu tensiune operativă, între ele trebuie
să existe o clemă liberă;
- dacă şuruburile de conexiune sunt strânse corespunzător.

3.6.5. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

3.6.5.1. Lucrările de întreţinere curentă, periodice sau neprogramate se


efectuează de către personal specializat în concordanţă cu prevederile
"Normativului de încercări şi măsurători la echipamentele şi instalaţiile
electrice PE 116".
3.6.5.2. Principalele încercări şi verificări periodice, condiţiile de execuţie a
probelor, valorile de control şi momentul efectuării PIF, RT, RC, RK, sunt
conform normativului PE 116 şi constau în următoarele:
- verificarea corespondenţei dintre aparatajul de protecţie, automatizare şi
datele din proiect;
- verificarea corespondenţei dintre tipurile şi secţiunile cablurilor utilizate şi
datele din proiect;
- verificarea corectitudinii conexiunilor;
- verificarea marcajelor;
- verificarea concordanţei între circuitele primare şi secundare ale instalaţiei
electrice de automatizare;
- verificarea rezistenţei de izolaţie a tuturor aparatelor şi circuitelor electrice;
- încercarea cu tensiune mărită a izolaţiei circuitelor electrice;
- verificarea funcţionării corecte a caracteristicilor şi reglarea releelor;
- verificarea valorilor siguranţelor sau a curentului de acţionare a
întreruptoarelor automate;
- verificarea circuitelor operative;
- măsurarea sarcinii secundare a transformatorului de curent şi tensiune;
- probe funcţionale.

9
3.6.6. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE
AUTOMATIZARE

3.6.6.1. La exploatarea instalaţiilor electrice de automatizare se vor respecta


prescripţiile din "Normele specifice de protecţia muncii pentru transportul şi
distribuţia energiei electrice (NSPM 65/97)".
3.6.6.2. Lucrările la circuitele electrice de automatizare se execută în baza
autorizaţiilor de lucru.
3.6.6.3. Lucrările la circuitele secundare care impun pătrunderea în
instalaţiile primare, se vor executa cu scoaterea de sub tensiune a părţilor
respective din instalaţiile primare.
3.6.6.4. La executarea lucrărilor la circuitele secundare se vor asigura
măsurile de delimitare materiale a zonei de lucru, în aşa fel încât acestea să
evidenţieze clar instalaţiile la care se lucrează.
3.6.6.5. La conductoarele circuitelor secundare la care se întrerupe
tensiunea, se verifică lipsa tensiunii, cu indicatorul de joasă tensiune sau cu
voltmetrul. Dacă există pericolul de a atinge cu mâna conductoarele aflate
sub tensiune se vor folosi mănuşi elecroizolante de joasă tensiune.
3.6.6.6. În timpul lucrului, întreruperea circuitelor secundare ale
transformatoarelor de curente aflate în sarcină se va executa numai după
scurtcircuitarea lor prealabilă, astfel încât secundarul transformatoarelor de
curent să fie permanent închis.

10
3.7. EXPLOATAREA APARATELOR DE
MĂSURARE

3.7.1. Întreprinderile industriale şi similare au obligaţia de a completa


prevederile prezentului capitol cu instrucţiunile tehnice interne pe baza
datelor de proiect şi ale furnizorului de echipamente.
3.7.2. Circuitele de măsură includ aparatele şi instrumentele de măsurat ca:
ampermetre, voltmetre, wattmetre, contoare de energie activă şi reactivă,
frecventmetre etc.
3.7.3. Toate aparatele de măsură trebuie să fie verificate din punct de vedere
metrologic la termene stabilite în nomenclatorul verificărilor executate de
organele de stat pentru metrologie.
3.7.4. Periodic, conform prevederilor din instrucţiunile tehnice interne,
personalul de exploatare trebuie să efectueze următoarele operaţii:
- verificarea funcţionării aparatelor de măsurare;
- înregistrarea aparatelor defecte şi a celorlalte defecţiuni constatate cu
ocazia controalelor în instalaţia şi remedierea defecţiunilor constatate;
- verificarea etanşeităţii dulapurilor şi tablourilor pe care sunt instalate
aparatele electrice;
- verificarea curăţeniei şi în instalaţiile de măsurare.
3.7.5. Calitatea lucrãrilor de reparare a aparatelor trebuie sã asigure un grad
ridicat de fiabilitate în funcþionare , cu respectarea clasei de precizie iniţialã.
3.7.6. Personalul care efectuează reparaţia aparatelor de măsurare trebuie să
fie autorizat de organele de stat pentru metrologie.
3.7.7. Întreprinderile industriale au obligaţia de a ţine un registru de evidenţă
a situaţiei aparatelor de măsurare, în care se menţionează defecţiunile,
reparaţiile şi verificările ce au loc la aparatele de măsurare. În acest registru
se anexează atât procesele verbale de reparate cât şi buletinele de verificare
metrologică a aparatelor.
3.7.8. Se recomandă ca majoritatea reparaţiilor aparatelor să se facă în
timpul reparaţiilor echipamentului principal.
3.7.9. Toate lucrările de exploatare ale aparatelor de măsurare a mărimilor
electrice se va face cu respectarea strictă a "Normelor specifice de protecţia
muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice (NSPM 65/97)".

11
3.8. EXPLOATAREA BATERIILOR DE
ACUMULATOARE

3.8.1. GENERALITĂŢI

3.8.1.1. Bateriile de acumulatoare, constituie sursele pentru alimentarea


consumatorilor de curent continuu.
3.8.1.2. Fiecare baterie de acumulatoare trebuie să dispună de propria sursă
de încărcare.
3.8.1.3. Activitatea de exploatare tehnică a bateriilor de acumulatoare acide
şi alcaline staţionare şi a instalaţiilor lor de încărcare se desfăşoară cu
respectarea strictă a prevederilor cuprinse în "Regulamentul de exploatare
tehnică a surselor de curent continuu" (PE 114); "Normativul pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V
c.a. şi 1500 V c.c." (I7-98) şi "Normele specifice de protecţia muncii pentru
transportul şi distribuţia energiei electrice (NSPM 65/97)".
3.8.1.4. În timpul lucrărilor de exploatare a surselor de curent continuu, se
interzice întreruperea alimentării cu energie electrică a consumatorilor de
curent continuu, cu excepţia cazurilor indicate în instrucţiunile tehnice
interne de exploatare.
3.8.1.5. Pentru o exploatare corespunzătoare a bateriilor de acumulatoare
care nu sunt de tip etanş, trebuie ca spaţiile destinate bateriilor staţionare de
acumulatoare să se prevadă cu următoarele încăperi distincte:
- încăperea bateriilor de acumulatoare;
- încăperea depozitului de electrolit, apa distilată şi de materiale de rezervă;
- încăperea instalaţiilor de ventilare;
- încăperea tampon de acces.
3.8.1.6. Se interzice instalarea bateriilor de acumulatoare, care au elementele
neetanşe, în încăperile accesibile personalului neautorizat din clădirile
industriale sau publicului din clădirile civile.
3.8.1.7. Acumulatoarele fără întreţinere (capsulate) şi bateriile de
acumulatoare etanşe pot fi instalate în încăperi din clădiri de producţie, fără
pericol de explozie, dacă elementele de acumulatoare sunt capsulate.
3.8.1.8. Este interzis a se monta temporar sau definitiv, în încăperi comune
sau cu ventilaţie comună, baterii de acumulatoare cu plumb-acid sulfuric şi
baterii de acumulatoare alcaline sau nichel-cadmiu. Fac excepţie de la
această prevedere bateriile de acumulatoare formate din elemente etanşe,
care pot fi montate în aceeaşi încăpere.

12
3.8.1.9. Se interzice exploatarea bateriilor de acumulatoare în încăperi cu
aparate care pot produce arcuri electrice sau scântei (întreruptoare, prize
etc.).
3.8.1.10. Periodicitatea pentru revizii tehnice (RT), reparaţii curente (RC),
reparaţii capitale (RK), se stabileşte în conformitate cu normativul
"Normativ de reparaţii la echipamente şi instalaţii energetice" (PE 016).

3.8.2. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

Încercările şi verificările periodice din exploatare, condiţiile de execuţie a


probelor, valorile de control şi momentul efectuării lucrărilor PIF, RT, RC,
RK, trebuie să se efectueze conform normativului PE 116.
Principalele verificări în exploatare sunt:
- măsurarea rezistenţei de izolaţie a bateriei de acumulatoare formate (cu
electrolit), precum şi a barelor de curent continuu din camera
acumulatoarelor;
- încercarea izolaţiei barelor de curent continuu, cu tensiune mărită;
- verificarea capacităţii bateriei;
- verificarea densităţii, temperaturii şi a purităţii electrolitului;
- măsurarea tensiunii la bornele elementelor;
- controlul nivelului electrolitului;
- controlul nivelului depunerilor din electrolit;
- analiza chimică a electrolitului;
- verificarea elementelor redresoare.

3.8.3. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA


EXPLOATAREA BATERIILOR DE ACUMULATOARE

3.8.3.1. Exploatarea bateriilor de acumulatoare se face cu respectarea


reglementărilor din următoarele prescripţii tehnice;
- Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia
energiei electrice (NSPM 65/97);
- Norme de prevenire, stingere şi dotare, împotriva incendiilor pentru ramura
energiei electrice şi termice (PE 009).
3.8.3.2. În încăperile în care sunt montate baterii de acumulatoare trebuie să
existe o ventilaţie naturale sau, dacă situaţia o impune, o ventilaţie forţată,
care trebuie întreţinută corespunzător şi în stare de funcţionare.
3.8.3.3. În încăperile în care se află baterii de acumulatoare, dulapuri de
baterii de acumulatoare sau materiale pentru bateriile de acumulatoare sunt
interzise fumatul şi intrarea cu foc.

13
Pe uşile încăperilor respective se va monta un indicator de securitate "NU
INTRA CU FOC!", iar în interiorul camerelor de acumulatoare se vor
prevedea inscripţii: "FUMATUL ŞI FOCUL STRICT INTERZISE!".
3.8.3.4. Pentru executarea de lucrări de exploatare şi reparaţii la bateriile de
acumulatoare personalul va folosi echipament de protecţie corespunzător.
3.8.3.5. Acidul sulfuric se păstrează în damigene de sticlă, ermetic închise
(fiind interzisă folosirea recipientelor din mase plastice), depozitate în
încăperi special destinate în acest scop.
Toate vasele care conţin substanţe pentru bateriile de acumulatoare trebuie
să poarte inscripţii cu denumirea clară a substanţelor.
3.8.3.6. La prepararea electrolitului nu se va turna niciodată apă peste acid.
3.8.3.7. La operaţiile de manevrare, transvazare sau preparare a electrolitului
acid sau alcalin, personalul executant va fi echipat cu constum (şorţ)
antiacid, mănuşi, cizme şi ochelari de protecţie.
3.8.3.8. Sunt interzise păstrarea alimentelor şi consumarea lor la locul de
lucru, ca şi folosirea pentru băut a vaselor în care se ţin substanţe chimice.

14
3.9. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
DE CURENŢI SLABI
3.9.1. GENERALITĂŢI
3.9.1.1. Prin instalaţii de curenţi slabi se înţeleg în general instalaţiile
electrice care sunt parcurse de curenţii de intensitate relativ mică în raport cu
cei ce parcurg instalaţiile de iluminat şi forţă.
3.9.1.2. Principalele tipuri de instalaţii de curenţi slabi sunt:
- instalaţii pentru semnalizări acustice şi optice (sonerii detectoare de
temperatură, detectoare de fum etc.);
- instalaţii de telecomunicaţii (de telefonie, radioficare, interfon, televiziune
în circuit închis etc.);
- instalaţii de ceasuri electrice;
- alte instalaţii de curenţi slabi.
3.9.1.3. În timpul exploatării se va urmări ca instalaţia să-şi îndeplinească
întocmai rolul funcţional. Pentru aceasta se va căuta să se respecte pe tot
timpul exploatării:
- parametrii nominali ai surselor de alimentare, în special ai bateriilor de
acumulatoare şi dacă valoarea acestora scade sub valoarea prescrisă, bateria
se încarcă;
- utilizarea instalaţiei în scopul pentru care a fost proiectată; orice modificare
a acesteia să se facă numai cu acordul proiectantului de specialitate;
- manevrarea corectă a organelor de acţionare, de comutare;
- scoaterea de sub tensiune, după caz, a instalaţiei la apariţia unei defecţiuni,
a unei funcţionări anormale etc.
3.9.2. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE
3.9.2.1. Exploatarea instalaţiilor de curenţi slabi presupune adoptarea tuturor
măsurilor tehnice şi organizatorice, astfel că acestea să fie exploatate tot
timpul cât mai aproape de parametrii nominali. Cele mai importante dintre
aceste măsuri sunt:
- controlul periodic al bunei funcţionări a instalaţiei;
- verificarea periodică a integrităţii aparatelor;
- verificarea execuţiei legăturilor electrice la bornele aparatelor.
3.9.2.2. Controlul periodic al bunei funcţionări a instalaţiei se efectuează mai
ales la instalaţiile de avertizare, care intră în funcţiune la intervale mari de
timp (instalaţiile de avertizare a depăşirii temperaturii, presiunii etc.). Pentru
acestea se simulează atingerea situaţiei anormale şi se verifică dacă instalaţia
realizează corect avertizarea. Pentru celelalte instalaţii, supravegherea
curentă în timpul exploatării este suficientă.

15
3.9.2.3. Verificarea periodică a integrităţii aparatelor din instalaţiile de
curenţi slabi constă în verificarea prinderii aparatelor pe scolul de montaj şi
integritatea carcaselor aparatelor. Acolo unde se constată că aparatele nu
sunt bine fixate se reface prinderea. Dacă aparate sunt deteriorate datorită
lovirii sau datorită efectului curentului electric (supraîncălzire, scurtcircuit),
acestea se înlocuiesc.
3.9.2.4. Verificarea execuţiei legăturilor electrice la bornele aparatelor se
efectuează pentru a constata dacă sunt legături necorespunzătoare (slabe) în
care caz se efectuează strângerea şuruburilor.
3.9.2.5. Pentru o instalaţie de semnalizare a incendiului se adoptă măsuri
specifice pentru:
- verificarea detectoarelor;
- verificarea centralei;
- verificarea circuitelor de legătură;
- verificarea generală a întregii instalaţii.
3.9.2.6. Verificarea detectoarelor constă în supunerea lor la un test de bază şi
a unor teste de focare. În cadrul testului de bază, se verifică comportarea
detectorului la diferite influenţe ale mediului ca: umiditatea, coroziunea,
vibraţiile, variaţia tensiunii de alimentare. În cadrul testului de focar,
detectorul este supus (în laborator) la solicitări reale de incendiu (incendiu
deschis, incendiu mocnit, incendiu cu degajare puternică de fum, incendiu cu
degajare puternică de căldură şi incendiu de lichide combustibile). Aceste
teste se efectuează atât la punerea în funcţiune, cât şi în cadrul unor
controale periodice de întreţinere (în principal la certificare). În cadrul
testelor periodice sunt utilizate simulările pe detector cu aparate speciale sau
prin proceduri specifice (dispunerea unui magnet pe detector, inserarea unor
chei de control etc.).
3.9.2.7. Centrala este supusă unor verificări periodice care constau în:
- măsurarea tensiunii la baterie şi pe fiecare linie de avertizare;
- verificarea funcţionării lămpilor de semnalizare;
- verificarea alarmei sonore;
3.9.2.8. Verificarea circuitelor de legătură se execută pentru fiecare detector
în parte, la darea în funcţiune şi prin sondaj la o parte din acestea, în
controalele periodice.
3.9.2.9. Verificarea întregii instalaţii se face simulând o serie de defecte
posibile în instalaţie şi urmărind modul de semnalizare a acestora în centrală.
Dacă toate semnalizările sunt corecte, instalaţia se află în stare bună de
funcţionare. Semnalizările incorecte dau indicaţii asupra părţilor din
instalaţie ce nu funcţionează corect. Toate aceste părţi din instaţie sunt
supuse unui control atent şi reparate.

16
3.9.3. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE
CURENŢI SLABI

3.9.3.1. Părţile metalice ale instalaţiilor şi echipamentelor de curenţi slabi


care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care în mod accidental pot fi
puse sub tensiune, se vor lega la conductorul de protecţie PE.
3.9.3.2. În faţa şi spatele echipamentelor de interior, ale căror părţi metalice
ar putea fi puse sub tensiune accidental, se vor aşeza covoarele
electroizolante.
3.9.3.3. În cazul în care elementele de cuplaj ale telefoniei de înaltă
frecvenţă sunt montate în exterior, acestea vor fi prevăzute cu împrejmuiri
de protecţie din plasa de sârmă.
3.9.3.4. La lucrările în instalaţii de curenţi slabi se vor folosi scule cu mânere
electroizolante, iar aparatele de măsurare şi control alimentate de la reţea se
vor lega la conductorul de protecţie PE, la bornele special destinate acestui
scop.
3.9.3.5. Lucrările la elementele de cuplaj (bobine de cuplaj, condensatoare
de cuplaj, filtre etc.) se vor executa cu scoaterea de sub tensiune.
3.9.3.6. Lucrările la instalaţiile de telefonie, de joasă şi înaltă frecvenţă, cu
excepţia elementelor de cuplaj, se vor executa de către personalul din
activitatea de telecomunicaţii.
3.9.3.7. La măsurarea rezistenţei de izolaţie cu megohmetrul nu se vor atinge
instalaţiile în timpul măsurărilor şi până la descărcarea sarcinilor capacitive.
3.9.3.7. Instalaţiile de protecţie de pe cablurile de curenţi slabi nu se vor
atinge decât după verificarea lipsei tensiunii periculoase, ce poate proveni de
la atingerea accidentală cu alte instalaţii electrice sau de la descărcări
electrice.
3.9.3.8. Circuitele şi cablurile de curenţi slabi vor fi identificate cu atenţie
înainte de a se lucra cu ele, pentru a nu fi confundate cu cele de energie
electrică.
3.9.3.9. Curăţarea de praf a instalaţiilor de telefonie se va face cu pensule cu
mânere de lemn, cu părţile metalice izolate sau cu aspiratoare de praf, având
capătul furtunului din material plastic.
3.9.3.10. Antenele staţiilor fixe de radio emisie-recepţie vor fi legate la
pământ în mod obligatoriu. Ca instalaţii de legare la pământ se vor folosi
prize de pământ a căror rezistenţă de dispersie nu trebuie să depăşească 4 Ω.
3.9.3.11. Pe timpul descărcărilor electrice atmosferice este interzis a se lucra
la antena de radio emisie-recepţie.
3.9.3.12. În cazul în care personalul din activitatea de telecomunicaţii
execută şi alte lucrări decât cele specificate în prezentul capitol se vor aplica
normele de protecţia muncii specifice lucrărilor repsective.

17
3.10. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE RIDICAT ŞI
TRANSPORTAT

3.10.1. GENERALITĂŢI

3.10.1.1. Prevederile prezentului capitol se referă la instalaţiile de ridicat şi


transportat materiale şi oameni, acţionate electric în curent continuu sau
alternativ, cu tensiunea până la 500V, cu respectarea atât a prevederilor
normativului I7 în ceea ce priveşte proiectarea şi executarea cât şi
prescripţiile din "Regulamentul de exploatare tehnică a instalaţiilor electrice
din întreprinderile industriale şi similare". PE 930.
3.10.1.2. Personalul care deserveşte instalaţiile de ridicat şi transportat este
obligat să respecte prevederile normelor indicate la pct. 3.10.1.1.
3.10.1.3. Personalul care deserveşte aceste echipamente acţionate electric
trebuie să cunoască instrucţiunile tehnice, construcţia şi schema electrică,
principiul de funcţionare, precum şi normele de uzură pentru elementele
electrice şi mecanice.

3.10.2 EXPLOATARE
3.10.2.1. Verificarea echipamentului electric al instalaţiilor de ridicat şi
transportat trebuie să se facă la locul unde acestea sunt montate şi numai în
lipsa tensiunii.
3.10.2.2. În timpul funcţionării instalaţiilor de ridicat şi transportat este
interzis a se executa orice fel de lucrare de consolidare, ungere, reglare,
revizie a cablurilor, curăţarea colectoarelor şi inelelor motoarelor electrice
etc.
3.10.2.2. În condiţii normale de funcţionare pentru instalaţiile de ridicat şi
transportat se recomandă următoarele controale şi reparaţii:
- controlul preventiv - cel puţin o dată la 10 zile;
- reparaţia curentă (RC) - cel puţin o dată pe an;
- reparaţia capitală (RK) - cel puţin o dată la 2-3 ani.
3.10.2.4. Este strict interzisă repunerea sub tensiune după reparaţie a
conductoarelor principale ale cabinei maşinii de ridicat sau ale ascensorului
în vederea verificării şi reglării mecanismelor şi utilajului electric, fără
permisiunea persoanei responsabile cu reparaţia.

18
3.10.2.5. Darea în exploatare a podului rulant sau a ascensorului după
reparaţie se face numai de persoana responsabilă cu această operaţie, care
garantează şi funcţionarea fără pericol a acestora.
3.10.2.6. În încăperea motoarelor electrice, a scripeţilor superiori, precum şi
pe acoperişul cabinei ascensorului, trebuie să fie instalată cel puţin câte o
priză pentru lampa portativă cu tensiune de 24V.
3.10.2.7. Carcasele motoarelor electrice, tablourile electrice,
transformatoarele electrice, întreruptoarele etc. trebuie să fie legate în mod
sigur la conductorul de protecţie PE. De asemenea carcasele echipamentelor
electrice plasate în cabină şi pe cabină se leagă la conductorul de protecţie
PE cu ajutorul unui conductor flexibil special.
3.10.2.8. Înainte de controlul ascensorului, persoana care efectuează această
operaţie trebuie să se convingă de lipsa oamenilor din galeria ascensorului şi
numai după aceea va atârna pe toate uşile de acces la cabina de la toate
nivelurile, placarde cu inscripţia: "Ascensorul nu funcţionează, este în
reparaţie!"
3.10.2.9. Controlul instalaţiei electrice se va face numai în lipsa tensiunii.
Mânerul întreruptorului general deconectat se va bloca în această poziţie, iar
pe mâner se va atârna o placardă cu inscripţia: "ATENŢIE ! PERICOL DE
MOARTE ! SE LUCREAZĂ !"
3.10.2.10. Este interzisa prezenţa persoanelor în cabina ascensorului în
timpul verificării frânelor, a limitatorului de viteză şi a limitatorului de fine
de cursă.

3.10.3. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

3.10.3.1. La verificarea din punct de vedere tehnic a ascensoarelor la


instalaţia electrică se va verifica:
- starea motoarelor electrice, a aparatajului electric, a conductoarelor
electrice;
- rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice în lipsa tensiunii electrice de
alimentare;
- existenţa şi starea conductoarelor de legare la conductorul de protecţie
(rezistenţa prizei de pământ nu trebuie să depăşească 4 ohmi şi se verifică
cel puţin o dată pe an);
- limitatoarele de fine de cursă, contactele uşilor de acces în ascensor şi ale
cabinei, contactele frânelor, contactele de la limitatoarele de viteză,
dispozitivele de întindere, blocajele mecanice şi electrice.
3.10.3.2. Reparaţia instalaţiei electrice a ascensorului trebuie să se facă
obligatoriu de cel puţin 2 persoane.

19
3.10.4. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA
EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE RIDICAT ŞI
TRANSPORTAT

3.10.4.1. Montarea, exploatarea şi verificarea instalaţiilor de ridicat şi


transportat se face în conformitate cu prescripţiile ISCIR.
3.10.4.2. Se interzice utilizarea instalaţiilor de ridicat şi transportat fără aviz
şi verificare ISCIR.
3.10.4.3. Executarea intervenţiilor la instalaţiile de ridicat şi transportat
(depanări, reparaţii, modificări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de
către personal calificat, instruit şi autorizat în acest scop, conform
prescripţiilor ISCIR.
3.10.4.4. Instalaţiile de ridicat şi transportat care nu fac obiectul prevederilor
ISCIR se vor monta, exploata şi verifica după prescripţiile elaborate de
persoane fizice sau juridice autorizate de ISCIR.

20
3.11. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN
ZONE CU PERICOL DE EXPLOZIE

3.11.1. GENERALITĂŢI

3.11.1.1. Prevederile prezentului capitol se referă la instalaţiile electrice din


zonele cu pericol de explozie ce respectă prevederile normativului I7 în ceea
ce priveşte proiectarea şi executarea.
3.11.1.2. Clasificarea zonelor cu pericol de explozie este conform
normativului I7.
3.11.1.3. În instalaţiile electrice din zonele cu pericol de explozie se vor lua
pe lângă măsurile de protecţie prevăzute în capitolul 4 al normativului I7 şi
măsurile de protecţie împotriva trăsnetului din normativul I20 precum şi
măsuri specifice de protecţie împotriva electricităţii statice conform secţiunii
C din normativul I7.
3.11.1.4. Pentru limitarea propagării focului de-a lungul circuitelor electrice
se vor respecta prevederile din normativul PE 107 şi SR CEI 60.332.
3.11.2. EXPLOATARE
3.11.2.1. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să apară scântei şi arcuri
electrice, condiţie ce trebuie realizată prin proiectarea şi executarea
instalaţiei electrice din aceste zone.
3.11.2.2. În zonele cu pericol de explozie este obligatoriu a se lua măsuri
împotriva acumulării electricităţii statice. Aceste măsuri trebuie corelate cu
cele împotriva descărcărilor atmosferice şi a şocurilor electrice.
3.11.2.3. Substanţele care au o rezistivitate mai mare de 10 5 W sunt
considerate periculoase din punct de vedere al producerii electricităţii
statice.
3.11.2.4. În zonele cu pericol de explozie este obligatoriu să se ia o serie de
măsuri care să evite acumularea electricităţii statice pe diferite materiale,
utilaje sau elemente de construcţie. Potenţiale electrostatice periculoase apar
îndeosebi:
- la transportul lichidelor pe conducte cu viteze mai mari de 0,7 m/s;
- la executarea operaţiilor de umplere şi golire a unor aliaje sau rezervoare,
mai ales când acestea se face prin cădere liberă;
- la ieşirea prin ajutaj a gazelor comprimate sau lichefiate şi mai ales atunci
când fazele conţin şi lichid fin pulverizat (la operaţiile de vopsire prin
spriţuire);
- la transportul substanţelor sub formă de pulbere într-un flux de aer sau gaz;

21
- la procesele de măcinare, cernere, filtrare a aerului sau gazelor,
impurificare cu praf sau la desprăfuire;
- la amestecarea substanţelor în amestecator;
- la prelucrarea substanţelor pe valţuri, calandre;
- la cauciucarea pânzeturilor;
- la funcţionarea transmisiunilor prin curele, a transportatoarelor cu benzi de
cauciuc sau conductor etc.
3.11.2.5. În zonele cu pericol de explozie se pot produce descărcări între
părţi ale unor instalaţii sau construcţii cu potenţiale diferite ce au urmare
accidente grave sau distrugeri de bunuri.
3.11.2.6. Măsurile principale pentru a evita acumulările de sarcini
electrostatice sunt:
- legarea la conductorul de protecţie PE a utilajelor, conductoarelor,
rezervoarelor etc. în care se manifestă sau poate să se acumuleze
electricitatea statică;
- umezirea suprafeţelor supuse electrizării;
- umezirea generală a încăperii peste 75% u.r.;
- adoptarea unor pardoseli cu conductibilitate electrică mărită;
- luarea unor măsuri specifice fiecărui proces tehnologic în parte.
3.11.2.7. Rezistenţa prizei de pământ, folosită numai pentru descărcarea
electricităţii statice, trebuie să fie de maximum 100 W.

3.11.3. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

3.11.3.1. Verificarea instalaţiilor electrice din zonele cu pericol de explozie


în afară de prevederile de ordin general va respecta şi prevederile din
prezentul capitol.
3.11.3.2. La verificare se va utiliza în mod obligatoriu proiectul părţii
tehnologice cu marcarea zonelor cu pericol de explozie şi clasa de
temperatură.
3.11.3.3. Pentru a urmări dacă instalaţiile electrice au fost executate corect
(conform normativelor în vigoare) şi dacă sunt într-o stare de utilizare
normală ele se verifică:
- la punerea în funcţiune;
- ori de câte ori se fac modificări importante;
- în mod periodic.
3.11.3.4. Verificarea la punerea în funcţiune cuprinde o verificare
preliminară, care se execută pe tot timpul executării lucrărilor de instalaţii
electrice şi o verificare definitivă.

22
3.11.3.5. Verificarea ori de câte ori se face o modificare importantă în
instalaţie se face la fel ca şi verificarea definitivă, dar numai asupra părţii
care s-a modificat.
3.11.3.6. Verificarea periodică are drept scop să controleze starea în care se
găsesc instalaţiile electrice la momentul dat.
3.11.3.7. Verificările periodice se fac la intervale regulate, care depind de
acţiunea mediului asupra instalaţiilor electrice, dar nu mai rar de
6-12 luni.
3.11.3.8. În cadrul verificărilor periodice se urmăreşte:
- etanşeitatea instalaţiei;
- corectitudinea legării la conductorul de protecţie PE a părţilor metalice care
în mod accidental pot ajunge sub tensiune;
- starea conexiunilor electrice în cutiile de legături;
- păstrarea caracteristicilor de securitate a echipamentelor antiexplozive.
3.11.3.9. Repararea, ca şi modificarea echipamentelor electrice antiexplozive
se execută numai de către muncitori atestaţi şi care de regulă sunt trimişi de
fabricile constructoare de echipament antiexploziv.
3.11.3.10. Rezistenţa de izolaţie a pardoselilor, se va măsura în toate cazurile
în care se impune că pardoseala să fie izolantă. Se va măsura rezistenţa
electrică a pardoselii în cel puţin trei locuri, punctele de măsurare fiind la o
distanţă de aproximativ 1 m de elementul conducător accesibil în încăpere.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a pardoselii se va efectua în curent continuu
la tensiunea de 500 V (dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai mare
de 500 V). Rezistenţa de izolaţie măsurată între electrod şi pardoseală
trebuie să fie cel puţin 50000 W pentru tensiunea de măsurare de 500V şi cel
puţin 100000 W pentru tensiune mai mare de 1000 V.

3.11.4. MĂSURĂRI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII


LA EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE ÎN
ZONE CU PERICOL DE EXPLOZIE

3.11.4.1. Încăperile de lucru vor fi prevăzute după caz cu mijloace de


ventilare naturală sau mecanică, astfel încât să se asigure alimentarea sau
reducerea până la limitele admise a substanţelor sau amestecurilor explozive.
3.11.4.2. Se va verifica dacă valoarea debitului de aer pentru ventilarea
încăperilor unde se exploatează instalaţii electrice ţine seama de degajarea
simultană a mai multor noxe sub formă de gaze, vapori sau pulberi cu
pericol de incendiu sau explozive. În acest caz debitul de aer pentru ventilare
va fi dat de suma valorilor debitelor de aer necesare diluării fiecărei noxe în
parte.

23
3.11.4.3. În cazul în care în încăperile cu instalaţii electrice apar degajări
bruşte şi neprevăzute de substanţe inflamabile sau explozive, atunci ele vor
fi dotate suplimentar cu instalaţii de ventilare de avarie, numai pentru
evacuare, independente de instalaţiile de ventilare normale pentru diluţia
noxelor.
3.11.4.4. Este interzisă folosirea instalaţiilor de ventilare comune mai multor
încăperi în cazul în acestea există surse de pulberi sau substanţe sub formă
de gaze, care prin amestec pot da naştere la combinaţii inflamabile,
explozive sau toxice.
3.11.4.5. În cazul când în încăperile cu instalaţii electrice se constată
degajări de vapori sau existenţa unor pulberi care pot forma cu aerul
amestecuri inflamabile sau explozive, se vor monta urgent instalaţii de
ventilare echipate cu echipamente în construcţie antiexplozivă şi totodată se
vor prevede dispozitive pentru împiedicarea transmiterii flăcărilor.
3.11.4.6. Instalaţiile respective trebuie să fie dotate cu aparate portabile sau,
după caz, cu instalaţii automate fixe de detecţie şi semnalizare a
concentraţiilor de gaze sau pulberi toxice, inflamabile sau explozive.
3.11.4.7. În vederea exploatării în condiţii de securitate a aparatelor de
detecţia gazelor sau pulberilor toxice, inflamabile sau explozive, persoanele
juridice sau fizice sunt obligate să organizeze verificarea periodică a
acestora, conform prevederilor normelor specifice.

24
3.12. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE SUDARE
ELECTRICĂ

3.12.1. GENERALITĂŢI

3.12.1.1. Prevederile prezentului capitol se referă la agregatele de sudare,


fixe sau mobile, de curent continuu şi alternativ.
3.12.1.2. Spaţiile în care se execută în mod continuu sudarea electrică
trebuie să fie bine ventilate. Se interzice prezenţa substanţelor uşor
inflamabile în încăperile în care se sudează.

3.12.2. EXPLOATARE

3.12.2.1. Agregatele de sudare trebuie să se instaleze cât mai aproape de


punctul de lucru, să fie bine protejate contra deteriorărilor şi murdăririi.
3.12.2.2. Agregatul de sudare cu un singur punct de lucru trebuie să fie
protejat cu siguranţe fuzibile pe partea reţelei de alimentare. Agregatele cu
mai multe puncte de lucru trebuie să posede în afară de protecţia maximală
de curent în circuitul general de sudare şi siguranţe pe fiecare circuit spre
locul de sudare.
3.12.2.3. Transformatoarele monofazate de sudare trebuie să fie distribuite
uniform între diferitele faze ale reţelei infazate.
3.12.2.4. Agregatele de sudare cu arc pot fi legate direct la reţelele electrice
de distribuţie cu tensiunea de maximum 500 V.
3.12.2.5. Înainte de conectarea agregatului de sudare trebuie să se facă
controlul exterior al întregii instalaţii, pentru a verifica dacă acesta este în
bună stare de funcţionare.
3.12.2.6. Nu se admite reglarea curentului unui agregat de curent alternativ
cu ajutorul unei bobine de şoc în timpul lucrului, când circuitul secundar este
închis.
3.12.2.7. Curăţarea agregatelor de sudare şi a aparatelor de pornire se face
zilnic după terminarea lucrului. Reparaţia curentă a echipamentului de
sudare trebuie să se facă cel puţin o dată la şase luni, iar cea capitală cel
puţin o dată pe an.

3.12.3. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

3.12.3.1. Tensiunea în gol a agregatelor de sudare trebuie să fie în jur de


60-75 V, iar tensiunea de ardere a arcului electric trebuie să aibă valori de
20-40 V.

25
3.12.3.2. Rezistenţa de izolaţie a pieselor conductoare de curent din circuitul
de sudare trebuie să fie de cel puţin 0,5 MW. Izolaţia trebuie să se verifice
cel puţin o dată la 3 luni, iar în cazul sudării automate sub strat de flux, o
dată pe lună.
3.12.3.3. La sudarea electrică prin puncte, măsurarea curentului şi a puterii
absorbite de agregat, precum şi a rezistenţei ohmice a circuitului secundar al
agregatului de sudare trebuie să se facă cel puţin o dată pe lună. În cazul
creşterii rezistenţei circuitului secundar cu mai mult de 25 din rezistenţa
iniţială, trebuie luate măsuri pentru aducerea la valoarea rezistenţei iniţiale.
3.12.3.4. Tensiunea aplicată la electrozi sau la dispozitivele de contact ale
maşinilor pentru sudarea prin puncte, nu trebuie să depăşească tensiunea
stabilită de către întreprinderea constructoare.
3.12.3.5. Temperatura diferitelor piese ale agregatelor de sudare nu trebuie
să depăşească 75° C (excepţie făcând piesele portelectrozi). La constatarea
unei depăşiri a acestei temperaturi, agregatul trebuie să fie oprit.

3.12.4. MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIA MUNCII LA


EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE SUDARE
ELECTRICĂ

3.12.4.1. Sudarea cu arc electric (manuale sau automată) în interiorul


rezervoarelor, cazanelor şi în alte construcţii metalice închise este permisă
cu condiţia ca instalaţia de sudare să fie înzestrată cu un dispozitiv, special
care să deconeteze circuitul de sudare la întreruperea arcului cu o
temporizare de maximum 0,5 secunde.
3.12.4.2. Transformatoarele, generatoarele, sursele statice şi toate
instrumentele şi aparatele auxiliare care se instalează în aer liber trebuie să
fie în execuţie închisă sau să fie izolate contra umezelii şi instalate în
şoproane din material ignifug care să le protejeze contra ploii sau zăpezii.
3.12.4.3. Pentru aducerea curentului la electrod trebuie să se folosească
conducte flexibile izolate în furtun de protecţie.
3.12.4.4. Este interzisă folosirea drept conductor de întoarcere a reţelei de
legare la conductorul de protecţie PE, a conductelor de gaz şi de apă a
construcţiilor metalice ale clădirii, a utilajelor tehnologice. Drept
conductoare de întoarcere (de legătură între piesa de sudat şi sursa de
sudare) se admit barele de oţel de orice profil, de secţiune suficientă,
stelajele şi însăşi construcţia care se sudează.
3.12.4.5. Toate manetele, mânerele pe care trebuie să le atingă sudorul în
timpul sudării, trebuie să fie executate din material izolant sau să fie izolate
perfect faţă de corpul dispozitivului de sudare.

26
3.13. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA
PĂMÂNT

3.13.1.1. Exploatarea instalaţiilor de legare la pământ se va face conform


"Instrucţiunilor de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la
pământ" (RE-I23/88).
3.13.1.2. Terminologia utilizată pentru instalaţiile de legare la pământ este în
conformitate cu STAS 8275/87, STAS 12604/87, STAS 12604/4-87, STAS
12604/5-90 şi cea din SR CEI 60.050(826):95.
3.13.1.3. Defectele care pot avea loc în instalaţiile electrice pot face ca
elementele metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune (carcase,
construcţii metalice, suporţi, stâlpi, uşi metalice etc.) să primească tensiune
prin elementul defect; în astfel de situaţii, tensiunile de atingere sau
tensiunile de pas trebuie să aibă valori sub limitele maxime admise pentru
evitarea pericolelor de accidentare a personalului de deservire.
3.13.1.4. Valorile limită de periculozitate pentru curentul şi tensiunea
electrică asupra corpului uman sunt condiţionate de: tipul instalaţiei electrice
(de joasă sau înaltă tensiune), modul de tratare a neutrului reţelei, protecţia
instalaţiei (timpul de deconectare), amplasamentul instalaţiei (suprateran sau
subteran), tipul de utilaj (fix sau portabil), zona de amplasare (cu circulaţie
aglomerată sau redusă) din care rezultă alegerea soluţiei practice de realizare
a instalaţiei de legare la pământ.
3.13.1.5. Valorile curenţilor admişi prin corpul omului şi ale tensiunilor de
atingere şi de pas sunt cele din STAS 2612/87.
3.13.1.6. Elementele principale ale instalaţiei de legare la pământ sunt:
- priza de pământ formată din electrozi şi conductoare de legătură între
acestea;
- conductoarele principale de legare la pământ;
- conductoarele de ramificaţie;
- conductoarele de legătură între conductoarele principale şi priza de pământ.

3.13.2. RECEPŢIA ŞI DAREA ÎN EXPLOATARE

3.13.2.1. În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la


pământ, executantul trebuie să întocmească şi să predea unităţii de
exploatare documentaţia tehnică respectivă, procesul verbal de lucrări
ascunse pentru elementele îngropate şi pentru continuitatea electrică a
armăturilor din construcţiile de beton armat, buletinele de verificări şi
procesul verbal de recepţie.

27
3.13.2.2. La recepţie şi la darea în exploatare a instalaţiei de legare la pământ
se efectuează:
- verificarea existenţei unei legături eficiente între elementele legate la
pământ şi conductorul principal de legare la pământ;
- verificarea existenţei unei legături eficiente între prizele de pământ şi
conductoarele principale de legare la pământ;
- verificarea stării conductoarelor de legare la pământ, precum şi a
legăturilor dintre conductoare şi celelalte elemente ale instalaţiilor de legare
la pământ;
- verificarea prin sondaj a elementelor prizelor de pământ (electrozi,
îmbinări etc.) situate în pământ; verificarea se face prin dezgropare, numărul
de elemente dezgropate fiind stabil prin normativele în vigoare (PE 116);
- măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiilor de legare la pământ;
- măsurarea rezistivităţii solului, pentru verificarea la stabilitate termică a
prizei;
- determinarea prin măsurători a valorilor tensiunilor de atingere şi de pas şi
compararea acestor tensiuni cu valori maxime admisibile prevăzute în STAS
2612/87.

3.13.3. VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI ÎN EXPLOATARE

3.13.3.1. Principalele verificări ale instalaţiilor de legare la pământ în timpul


exploatării sunt:
- verificări periodice şi ocazionale, conform normativului PE 116;
- verificarea legăturilor dintre conductoarele de legare la pământ şi prizele de
pământ naturale;
- verificarea periodică a rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la
pământ conform normativului PE 116;
- verificarea prin sondaj a gradului de corodare al electrozilor prin
dezgroparea unor părţi ale acestora, de preferinţă în zonele de îmbinare; în
cazul în care se constată o reducere a grosimii electrozilor plaţi, respectiv a
diametrului electrozilor rotunzi cu mai mult de 1/3 din valoarea iniţială, se
înlocuiesc toţi electrozii prizei de pământ;
- verificarea stării conductoarelor de legare la pământ;
- verificarea legăturii dintre priză de pământ şi elementele care trebuie legate
la pământ;
- verificarea pieselor de legătură şi a legăturilor aparente de îmbinare între
elementele instalaţiei de legare la pământ.
3.13.3.2. Verificările instalaţiei de legare la pământ se vor efectua numai de
electricieni autorizaţi.

28
3.13.3.3. Fiecare instalaţie de legare la pământ din întreprinderile industriale
trebuie să aibă o fişă tehnică care să cuprindă:
- proiectul de execuţie şi de amplasare a instalaţiei de legare la pământ;
- parametrii tehnici principali ai instalaţiei de legare la pământ, rezistivitatea
solului, rezistenţele de dispersie, coeficienţii şi tensiunile de atingere şi de
pas, coeficienţii de amplasament etc.;
- buletinele verificărilor prizei de pământ;
- caracterul reparaţiilor prizelor, modificările efectuate şi lucrările executate
cu ocazia reparaţiilor.
3.13.3.4. Principalele încercări şi verificări periodice, condiţiile de execuţie a
probelor, valorile de control şi momentul efectuării PIF, RT, RC, RK se
efectuează conform normativului PE 116 şi constă în următoarele:
- măsurarea rezistenţei de dispersie;
- verificarea gradului de corodare;
- verificarea continuităţii legăturilor de ramificaţie;
- măsurarea rezistivităţii solului;
- măsurarea tensiunilor de atingere şi de pas;
- verificarea transmiterii tensiunilor periculoase prin obiecte metalice lungi;
- măsurarea rezistenţei de dispersie rezultantă a conductorului de protecţie
PE împreună cu prizele de pământ legate la acesta;
- verificarea izolaţiei între conductorul neutru şi confecţiile metalie de joasă
tensiune legate la priza de înaltă tensiune a punctului de transformare (proba
se execută numai la posturi de înaltă tensiune/joasă tensiune, la care priza de
joasă tensiune este separată de priza de înaltă tensiune a postului la care se
leagă confecţiile metalice ale punctului de transformare).
- verificarea integrităţii şi continuităţii conductorului de protecţie PE;
- verificarea circuitului în care a apărut un defect de izolaţie.

29
3.14. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DIN SPAŢII
SPECIALE

3.14.1. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE


CONDENSATOARE PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA
FACTORULUI DE PUTERE

3.14.1.1. Bateriile de condensatoare sunt utilizate pentru compensarea


circulaţiei de putere reactivă şi se exploatează cu respectarea atât a
instrucţiunilor fabricii constructoare, cât şi a prescripţiilor Companiei
Naţionale de Electricitate SA - CONEL.
3.14.1.2. Compensarea puterii reactive se face în conformitate cu prevederile
"Instrucţiunilor pentru compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale
furnizorilor de energie şi la consumatorii industriali şi similari" (PE 120/94).
3.14.1.3. Lucrările de revizii şi reparaţii la bateriile de condensatoare se
execută în conformitate cu NSPM 65/1997.
3.14.1.4. Verificarea în exploatare a bateriilor de condensatoare, încercările
şi măsurătorile, condiţiile de execuţie a probelor, valorile de control şi
momentul efectuării (PIF, RT, RC, RK), trebuie să se efectueze conform
Normativului PE 116/94.
3.14.1.5. În cazul deconectării automate a instalaţiei de condensatoare sau
arderii siguranţelor fuzibile, conectarea condensatoarelor este permisă numai
după eliminarea cauzelor ce au provocat arderea fuzibilelor sau deconectarea
aparatelor de protecţie. În asemenea situaţii verificarea stării
condensatoarelor este obligatorie.
3.14.1.6. Înlocuirea fuzibilelor arse cu altele calibrate trebuie să se execute
numai când condensatoarele nu sunt sub tensiune şi când sunt complet
descărcate.
3.14.1.7. Luarea de probe de ulei din cuvele condensatoarele în timpul
exploatării este interzisă.
3.14.1.8. La exploatarea bateriilor de condensatoare care conţin uleiuri
clorurate cu toxicitate ridicată, se impune luarea următoarelor măsuri pentru
împiedicarea poluării zonei:
- amenajarea terenului incintei pentru prevenirea împrăştierii impregnatului
pe sol în cazul scurgerii din cuve;
- condensatoarele defecte trebuie inventariate, colectate, ambalate în saci de
polietilenă şi depozitate în spaţii polietilenă şi depozitate în spaţii

30
împrejmuite şi marcate cu inscripţia: "Accesul interzis. Pericol de
contaminare.';
- efectuarea unui control riguros, asupra condensatoarelor defecte,
înlocuindu-se ambalajul deteriorat dacă este cazul;
- exploatarea condensatoarelor care conţin clordifenil se va desfăşura cu
respectarea instrucţiunilor 3. RE - I 127 - 83 "Instrucţiuni de exploatare,
verificare şi întreţinere a bateriilor de condensatoare de J.T. din posturile de
transformatoare.";
- este interzisă îngroparea condensatoarelor defecte sau depozitarea lor în
alte condiţii decât cele indicate în prescripţiile sus menţionate.

3.14.2. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE


ŞANTIER

3.14.2.1. Exploatarea instalaţiilor electrice de şantier se referă la instalaţiile


temporare destinate;
- construirii de clădiri noi;
- lucrărilor de reparare, modificare, extindere sau demolare a clădirilor
existente;
- lucrărilor publice;
- lucrărilor de terasamente;
- lucrărilor similare.
3.14.2.2. Este obligatorie alimentarea instalaţiilor mobile de pe şantiere de la
un ansamblu format din tabloul general de comandă, prevăzut cu un
întreruptor general, şi dispozitivele de protecţie principale ce constituie
instalaţiile fixe ale şantierelor.
3.14.2.3. Se va verifica periodic funcţionarea dispozitivului de control al
izolaţiei care semnalizează punerea la pământ în cazul folosirii schemei IT
de alimentare cu energie electrică.
3.14.2.4. Exploatarea instalaţiilor electrice de şantier, în general, este
asemănătoare cu exploatarea instalaţiilor electrice definitive, deoarece se
recomandă ca la alimentarea cu energie electrică a şantierului să se ţină cont
de soluţia stabilită pentru construcţia definitivă.
3.14.2.5. Este interzisă utilizarea conductoarelor neizolate în incinta
şantierului.
3.14.2.6. Este interzisă utilizarea pe şantier a echipamentelor şi aparatelor
electrice cu un grad de protecţie mai mic decât IP 44.
3.14.2.7. Se va verifica legarea tuturor carcaselor metalice ale
echipamentelor electrice la reţeaua generală de protecţie (numai dacă reţelele
de alimentare ale şantierului nu sunt reţele izolate faţă de pământ).

31
3.14.2.8. Legarea la pământ a echipamentelor electrice supuse la deplasări
frecvente sau vibraţii trebuie să se facă numai cu conductoare flexibile.
3.14.2.9. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ trebuie să fie de
maximum 4 ohmi.
3.14.2.10. Uneltele electrice portabile utilizate în medii umede trebuie să se
alimenteze la o tensiune redusă de protecţie de cel mult 24 V sau să se
alimenteze cu ajutorul unui transformator de separaţie.
3.14.2.11. Echipamentele şi aparatele electrice trebuie să fie alimentare de la
prize protejate prin dispozitive cu un curent diferenţial nominal de cel mult
30mA, alimentate la o tensiune de protecţie foarte joasă sau protejate prin
separare electrică a circuitelor, fiecare priză de curent fiind alimentată printr-
un transformator de separaţie.

3.14.3. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE


PENTRU ILUMINATUL DE SIGURANŢĂ

3.14.3.1. La căderea alimentării de bază, trebuie să se asigure trecerea


automată pe alimentarea de rezervă, într-un interval de timp, funcţie de tipul
iluminatului de siguranţă. Astfel:
- pentru tipul 1 intervalul de timp trebuie să fie mai mic de 0,15 s.;
- pentru tipul 2 intervalul de timp trebuie să fie mai mic de 0,5 s.;
- pentru tipul 3 intervalul de timp trebuie să fie mai mic de 15 s.;
- pentru tipul 4 intervalul de timp trebuie să fie mai mare de 15 s.
3.14.3.2. Alimentarea de rezervă, în funcţie de tipul iluminatului de
siguranţă trebuie realizată cu următoarele surse de intervenţie:
- grup electrogen;
- baterie de acumulatoare;
- reţeaua furnizorului de energie electrică dintr-un punct de racordare şi pe o
cale de alimentare diferită de cele ale iluminatului normal;
- transformator sau branşament, diferite de cele care alimentează iluminatul
normal.
3.14.3.3. Grupurile electrogene se exploatează cu respectarea atât a
instrucţiunilor fabricii constructoare cât şi a recomandărilor specificate în
articolele următoare din prezentul Normativ.
3.14.3.4. Grupurile electrogene trebuie să fie verificate lunar timp de 15-20
min. (pentru ca grupul să ajungă la temperatura de funcţionare).
3.14.3.5. Înainte de pornirea grupurilor electrogene se va verifica:
- nivelul uleiului de ungere;
- nivelul apei de răcire;
- nivelul carburantului;

32
- nivelul acidului din acumulator (se va completa cu apă distilată dacă este
cazul).
3.14.3.6. După pornirea grupurilor electrogene în gol se va verifica:
- presiunea uleiului;
- temperatura de răcire;
- parametrii electrici (tensiune, frecvenţă).
3.14.3.7. Se simulează căderea alimentării de bază şi se verifică timpul de
comutare pe alimentarea din grupul electrogen a consumatorilor electrici.
3.14.3.8. După pornirea grupului electrogen se vor verifica, în continuare,
parametrii de funcţionare:
- presiunea uleiului;
- temperatura apei de răcire;
- valoarea tensiunii furnizate de grup;
- frecvenţa curentului;
- încărcarea grupului electrogen;
- turaţia motorului.
3.14.3.9. Dacă în timpul exploatării grupului electrogen apar următoarele
semnalizări de avarii, se va trece la remedierea lor:
- presiunea uleiului prea scăzută;
- temperatura apei de răcire prea mare;
- agentul de răcire este în cantitate mică (scurgeri în sistemul de răcire);
- carburant în cantitatea mică (nivelul carburantului din rezervor prea
scăzut);
- supraturarea motorului (regulatorul de turaţie defect);
- tensiune instabilă (regulatorul de tensiune defect);
- zgomote la generatorul electric (rulmenţi defecţi);
- supraîncălzire (suprasarcină sau ventilare defectuoasă);
- încărcarea acumulatorului defectuoasă (grupul de încărcare al
acumulatorului defect).
3.14.3.10. Se va verifica în permanenţă indicaţia contorului pentru
înregistrarea timpului de lucru (pentru a stabili perioada de întreţinere).
3.14.3.11. În timp de iarnă se va îndepărta zăpada de pe ferestrele de
ventilaţie a grupului electrogen şi dacă este cazul se va adăuga antigel în apa
de răcire.

33