Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Anul I, Master Psihologie Clinică

GESTIONAREA EMOȚIILOR
IUBIREA

BRAȘOV
2018
 Legatura cea mai importantă din viața unui COPIL este reprezentată de atașarea de
MAMA sa, această primă relație constituind “matrița” biologică si emotională pentru oricare
dintre relațiile ulterioare ale actualui copil, viitor adult.

O relație sanatoasă și durabilă între COPIL și MAMĂ se asociază cu o probabilitate

crescută de creare de noi relații interumane normale, în timp ce un atașament deficitar, sarac din
punct de vedere sentimental, este asociat cu deficiențe emotionale şi comportamentale pe
parcursul întregii vieti.

Mama si copilul se caută unul pe celalalt instinctiv chiar imediat după naștere când
bebelușul reușeste să ajungă singur la sanul mamei. Această legatură este ca un fluviu de emotii
ce nu se oprește și care se revarsă dinspre mamă spre copil, ajutandu-l astfel pe copil să învețe ce
este iubirea.

Dacă relația cu mama sa a fost una pozitivă, hranitoare atunci va avea încredere în a iniția
și suțtine relațiile la vârsta adultă. În schimb, dacă relația cu mama a fost tulburată și precară
adultul de mai tarziu va fi temator și îi va fi extrem de dificil să stea într-o relație.

Ce este iubirea? – Răspunsul psihologilor

Personele înclinate spre conceptualizare și analiză ar putea să primească foarte bine

răspunsurile psihologilor la întrebarea ce este iubirea. Deocamdată însă, psihologii nu s-au pus
de acord și pe un subiect atât de sensibil, cred că este greu să se pună vreodată.

Psihologul Robert Sternberg (1988) – definește iubirea adevărată ca o combinație între

trei elemente: intimitatea, pasiunea și angajamentul. Când lipsește un element rezultă o anumită
combinație nu la fel de puternică, iar când lipsesc două nu avem relații durabile, drept pentru
care, chiar dacă proporția celor trei elemente va fi unică în cazul fiecărui individ, totuși
combinația cea mai reușită este din toate trei.

Psihologul Zick Rubin (1970) definește iubirea tot ca o combinație de trei elemente:
atașament, grija și intimitate. Această teorie scoate în evidență mai mult latura romantică a
iubirii.

Psihologul Erich Fromm (1939) spune că iubirea nu este doar un sentiment. Chiar dacă
inițial ar putea fi un sentiment/emoție involuntară, mai târziu el devine o alegere conștientă și un
angajament conștient ce presupune acțiune.

Ce este iubirea – Răspunsul biologilor

Atunci când iubești, organismul nostru funcționează diferit. Când ești îndrăgostit,
lucrurile se ”agravează” și cred că mulți dintre noi pot confirma acest lucru, nu doar cercetările.
Studiile arată că atunci când te îndrăgostești, unele chimicale invadează creierul, precum
oxitocina, dopamina, adrenalina și vasopresina, acestea având efecte asemănătoare heroinei.

2
 “Iubirea determină corpul să elibereze o mulțime de substanțe chimice care declanșează
reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul că ne înroșim în
prezența persoanei iubite, palmele ne transpiră, iar inima ne bate mai tare.” spune dr. Pat
Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

După ce două persoane au fost îndrăgostite pentru o perioadă mai lungă de timp, corpul
trece în faza următoare, producând o anumită toleranță la substanțele chimice ale plăcerii. Faza
atracției face locul celei de atașamen când oxitocina și vasopresina pătrund în creier, oferind
sentimente de bunăstare și securitate.

Stiluri de a iubi

Ei bine, se pare ca romantismul are si el grade si trese. Psihologii sunt o specie mai aparte
a biologilor, care studiază cu răbdare îngerească ceea ce noi, restul lumii, considerăm de la sine
inteles.

În studiul Styles of Romantic Love, (The New Psychology of Love, Yale University
Press, 2006) iese la iveală ca, de fapt, există mai multe stiluri sentimentale, psihologii americani
Clyde Hendrick si Susan S. Hendrick identifiă șase stiluri de iubire.

Sunt felurile noastre de a trăi dragostea diferită, în funcție de personalitate, biografiă și

educația sentimentală a fiecaruia. Ele sunt destul de stabile de-a lungul vieții și ne servesc drept
„lentile“ prin care privim un nou partener.

„Eros“ e caracteristică a celor care nu concep să iubeasă fără senzualitate și sexualitate

debordantă. Acești „satiri și bacante“ vor cauta intensitatea emoțională, vor prefera parteneri
atragatori fizic, iar relatia în sine are o aparență de inevitabil, nu i te poti opune.

Este ceea ce a pațit Zeus de fiecare data când și-a înselat consoarta; sau Jeremy Irons și
Juliette Binoche în filmul Damage (1992). Justificarea cea mai comună este „draga, pur si simplu
s-a întamplat…“.

Urmează „Ludus“ sau ceea ce fac studenții când scapă de la părinți. Schimbarea frecventă
de parteneri, comportament sexual adesea riscant. Se evită atațamentul și orice fel de implicare
emotională.

„Storge“ este iubirea-prietenie. Este calmă și linistită. Senzualitatea nu e componenta

principală, partenerii pun accent pe liniștea relației, pe creșterea copiilor, pe zacuscă reușită la
care a contribuit amandoi.

„Pragma“ este o listă de atribute dezirabile (să nu vorbească cu mâncarea în gură, să fie
un bun parinte etc.). Poate că e la mijloc frica de singurătate și nu neapărat dorința de a împărtăsi
experiețe cu cineva.

3
 „Mania“. Este clar, după nume, la ce face referire. Iubirea-simptom, isteria si extazul.
Dragostea maniacală care, de obicei, se termină prost. Anna Karenina.

„Agape“. Este stilul femeii romane, eroină care pune nevoile partenerului deasupra celor
personale.

Cele 3 stadii ale iubirii în relații

Anthony Robbins definește iubirea ca fiind oxigenul sufletului. Sensul cuvântului iubire
capătă un sens diferit atunci când ne gândim la relații de cuplu, la copii, la părinți, la prieteni, la
divinitate, la iubirea de sine, la umanitate. Totuși, indiferent cum am spune, cred că putem fi de
acord că iubirea este un oxigen pentru suflet. Fiecare are modul lui de a o căuta într-o relație de
cuplu și cel mai ușor este să priviți diferitele stadii prin care ați trecut sau treceți.

Nivelul 1 – iubește-mă așa cum vreau eu.

Acest nivel unu este cel asemănător atitudinii copiilor. Într-un fel este răsfățul maxim,
anume când într-un mod direct sau indirect crezi că trebuie să ți se ofere totul, inclusiv iubire. O
vrei și gata! Nu ești preocupat să oferi ceva în schimb. În acest stadiu ambii parteneri au focusul
pe propria persoană, solicitând, direct sau indirect, argumentativ sau nu, să fie într-un anumit fel,
să se poarte într-un anumit fel, să-i iubească într-un anumit fel.

Acest nivel al iubirii nu este constructiv, iar dacă ceva nu se schimbă, este doar o
chestiune de timp până lucrurile se vor înrăutăți.

Nivelul 2 – Eu iubesc atât cât mă iubești și tu.

Aici începe ca iubirea să capete profunzime, totuși seamănă încă cu o afacere sau cu
achiziția unui produs. Este ca și cum dai banii și după ce-l testezi tragi concuzia dacă a meritat
sau nu, iar data viitoare nu mai cumperi ceva similar. Acest stadiu, ne place sau nu, îl practicăm
mulți dintre noi și este destul de caracteristic societății noastre. Tendința este să facem un troc, să
facem schimb și să evaluăm dacă primim prea multă sau prea puțină iubire în raport cu ce
oferim. Nu ar fi nimic fundamental în acest instinct de evaluare a ce oferim și ce primim,
problema este că fiecare are propria lui măsură, propriile reguli, propriile nevoi și este aproape
imposibil ca ambii parteneri să ajungă la concluzia că ”schimbul” este echitabil. Într-un moment
de onestitate putem constata că sursa multor neînțelegeri chiar aici se află.

Nivelul 3 – Vreau să-ți ofer ce ai nevoie.

Acesta este nivelul 3 al iubirii, acela în care focusul nu mai este pe propria persoană și
nici pe schimb, ci este pe a oferi și a veni în întâmpinarea nevoilor celuilalt. Astfel iubirea capătă
o formă de acțiune în care nu mai oferi ce ai tu nevoie, nici nu mai evaluezi ce primești, ci oferi
atenție, afecțiune, siguranță, respect. Căile prin care poate fi manifestată iubirea în acest punct
sunt practic nelimitate și pare-se că este forma care într-adevăr funcționează.

4
 În acest stadiu, în cazul în care încă te întrebi dacă celălalt îți oferă la schimb iubire după
ce tu oferi necondiționat și te frustrezi că nu primești înapoi, înseamnă de fapt că ești încă la
nivelul 2 și nu la 3.

Teoria triunghiulară a dragostei

R.G. Sternberg si S. Grajek (1988) au formulat ”teoria triunghiulară a dragostei”.

1. Pasiunea

2. Cunoaştera de sine şi a celuilalt

3. Intimitatea, reprezintă elementele dragostei.

Tipuri de intimitate:

Fuzională, bazată pe o relaţie de interdependenţă, proprie stării de îndrăgostire şi

Matură, care permite dezvoltarea propriei individualităţi şi autonomiei, considerată mai

avantajoasă pentru cuplu.

Armonia unui cuplu, chiar dacă se construieşte pe o intimitate fuzională la începutul

relaţiei, ulterior se va menţine prin stimularea şi recunoaşterea autonomiei partenerilor care
permite maturizarea şi dezvoltarea reciprocă a acestora

5
BIBLIOGRAFIE:

1. Hendrick, C., & Hendrick, S. S. (2006). Styles of romantic love. The new psychology
of love, 149-170
2. Hendrick, C. & Hendrick, S. (1986). A theory and method of love. Journal of
Personality and Social Psychology, 50, 392-402.
3. Sternberg, R. J. (1988). A triangular theory of love. Psychological review, 93(2), 119.
4. Rubin, Z. (1970). Measurement of romantic love. Journal of personality and social
psychology, 16(2), 265.
5. Fromm, E. (1939). Selfishness and self-love. William Alanson White Psychiatric
Foundation.