Sunteți pe pagina 1din 31

CURSUL 13

FORMAREA STATULUI ROMÂN MODERN


ŞI
A SISTEMULUI MODERN DE DREPT

Formarea sistemului modern de drept – opera reformatoare a lui Alexandru Ioan


Cuza
În anul 1853, urmând strategia de extindere teritorială pusă la punct încă de la începutul
secolului al XVIII-lea, Imperiul łarist a căutat să profite încă o dată de slăbiciunile Imperiului
Otoman şi a ocupat din nou Principatele Române. AcŃiunea militară a Rusiei a condus însă la
formarea unei coaliŃii militare a marilor puteri europene, care a decis să atace Rusia chiar pe
teritoriul acesteia, în Crimeea.
După declanşarea ostilităŃilor, Rusia şi-a retras trupele din Principate, locul lor fiind luat
de armatele habsburgice şi otomane. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, în anul 1855,
înfrângere consacrată prin prevederile tratatului general de pace de la Paris, semnat la 18/30
martie 1856. ScoŃând în evidentă pentru prima dată importanŃa celor două Ńări pentru această
parte de lume, tratatul a avut o însemnătate deosebită pentru evoluŃia ulterioară a Principatelor
Române. Marile puteri europene au hotărât cu acest prilej să transforme cele două principate într-
o zonă neutră, care să acŃioneze ca un tampon între cele trei mari imperii din zonă. În acest fel
factorii decizionali europeni răspundeau pozitiv atât în raport cu interesele strategice al propriilor
guverne, cât şi în faŃa numeroaselor solicitări de reorganizare a Principatelor pe care le lansaseră
între anii 1849-1856 revoluŃionarii români exilaŃi în întreaga Europă. Cel mai important
beneficiu pe care tratatul de la Paris l-a adus Principatelor Române a fost desfiinŃarea
protectoratului rusesc.
Principatele rămâneau mai departe sub suzeranitatea PorŃii otomane, dar integritatea lor
teritorială urma să fie garantată în comun de către toate marile puteri semnatare: FranŃa, Anglia,
Austria, Prusia, Sardinia, Turcia şi Rusia.
Tratatul prevedea de asemenea obligaŃia Rusiei de a retroceda Moldovei cele trei judeŃe
din sudul Basarabiei - Cahul, Ismail şi Bolgrad, închizând în acest fel accesul Imperiului łarist la
gurile Dunării.
În acelaşi timp, textul tratatului reconfirma vechile privilegii ale Principatelor Române în
raport cu Imperiul Otoman. Poarta era obligată să asigure independenŃa şi caracterul naŃional al
administraŃiei din Principate şi să respecte clauzele vechilor tratate ruso-turce referitoare la
libertatea deplină a legislaŃiei, a cultului, a comerŃului şi a navigaŃiei.
O ultimă prevedere importantă a tratatului de la Paris privea reorganizarea Principatelor,
sarcină pe care şi-au asumat-o toate cele şapte puteri semnatare. Pentru aceasta, a fost constituită
o Comisie specială formată din reprezentanŃii puterilor garante care urma să se deplaseze în
Principate, pentru a se informa la faŃa locului şi a elabora un set de propuneri pentru
reorganizarea sistemului administrative al acestora.
În paralel, Sultanul a fost obligat să convoace în fiecare principat câte o Adunare Ad-hoc
care să exprime dorinŃele românilor cu privire la organizarea lor definitivă, punctele de vedere
exprimate de aceste adunări urmând să aibă rol consultativ pentru membrii Comisiei speciale.
Propunerile pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc veneau să continue în linii generale
demersurile făcute de revoluŃionarii paşoptişti.
În materie constituŃională, adunările solicitau:
• respectarea vechilor capitulaŃii dintre łările Romane şi Înaltă
Poarta, cele care prevedeau că acestea sunt teritorii independente şi neocupate;
• unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România;
• instalarea unui prinŃ străin a cărei domnie să fie guvernată de
principiul ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui
succesori să fie crescuŃi în religia Ńării;
• introducerea unei Adunări Obşteşti cu o bază electorală cât mai
largă.
La nivelul administraŃiei publice centrale, se cerea:
• eliminarea privilegiului de clasa dintre criteriile impuse pentru
ocuparea funcŃiilor publice şi introducerea principiului admisibilităŃii tuturor
locuitorilor la astfel de funcŃii, indiferent de statut social sau avere;
• separarea clară a puterii legislative de cea executivă;
• asigurarea independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea
executivă;
• introducerea responsabilităŃii politice şi juridice a miniştrilor.
În domeniul administraŃiei publice locale, aceleaşi adunări solicitau:
• introducerea autonomiei judeŃene, prin acordarea de personalitate
juridică judeŃelor/Ńinuturilor şi înfiinŃarea de consilii judeŃene alese; consiliile
urmau să întocmească bugetele judeŃene, să facă repartizarea impozitelor
prevăzute de lege şi să propună guvernului măsurile de interes particular ale
Ńinutului/judeŃului;
• introducerea autonomiei comunale: prin înfiinŃarea comunei (o
instituŃie administrativă nouă, artificială şi diferită de instituŃia tradiŃională a
satului), înfiinŃarea de consilii comunale formate din membri aleşi şi stabilirea
prin lege a drepturilor şi obligaŃiilor care le reveneau acestor consilii;
• introducerea autonomiei municipale prin înfiinŃarea unor consilii
municipale formate din deputaŃi aleşi care să administreze interesele comune ale
locuitorilor oraşelor.
Propunerile înaintate de Comisia specială europeană nu au avut un caracter la fel de
cuprinzător precum cele ale Adunărilor Ad-hoc.
În materia administraŃiei centrale, Comisia propunea:
 restrângerea activităŃii Ministerului de Interne din łara
Românească; considerând că acesta avea prea multe atribuŃii, Comisia recomanda
adoptarea modelului din Moldova, unde direcŃia postelor şi direcŃia lucrărilor
publice au fost organizate sub forma unui minister distinct;
 separarea foarte clară a puterii judecătoreşti de cea executivă,
pentru a se evita imixtiunile administraŃiei în actul de justiŃie; tot în acest scop ce
cerea adoptarea unor măsuri concrete pentru instituirea inamovibilităŃii
magistraŃilor;
 adoptarea unor măsuri pentru îmbunătăŃirea sistemului educaŃional
şi înfiinŃarea unor universităŃi care să pregătească candidaŃii pentru funcŃiile
publice.
În ceea ce priveşte administraŃia locală, Comisia specială europeană a considerat că:
 introducerea autonomiei locale în principate era inoportună; în
condiŃiile în care în Principate nu există o clasă de mijloc, înfiinŃarea consiliilor
districtuale ar fi fost chiar periculoasă, întrucât ea ar fi creat premisele pentru
controlarea treburilor publice locale de către marii proprietari funciari;
 era considerată necesară renunŃarea la alegerea conducătorilor
subdiviziunilor administrativ teritoriale (plase şi ocoale) de către locuitori;
administraŃia publică trebuia să aibă un caracter unitar şi ierarhizat pentru a căpăta
eficienŃă, în acest sens se recomandă desemnarea acestor conducători direct de
către Guvern;
 trebuiau limitate atribuŃiile care îi permiteau Ministerului de
Interne să se amestece în viaŃa administrativă a oraşelor, astfel încât acestea din
urmă să beneficieze de un grad mai mare de autonomie administrativă.

1. Dreptul constituŃional
Conform instrucŃiunilor primite la Congresul de pace din 1858, Comisia europeană şi-a
prezentat raportul către marile puteri la 26 martie/7 aprilie 1858, incluzând în el şi o parte din
doleanŃele românilor exprimate prin intermediul Adunărilor Ad-hoc. După discuŃii prelungite,
reprezentanŃii celor şapte mari puteri au semnat la 7/19 august ConvenŃia de la Paris, un act
internaŃional cu caracter constituŃional prin care Principatele Române primeau o “organizare
definitivă”.
Solicitarea principală a Adunărilor Ad-hoc, legată de constituirea unui singur stat român,
nu a fost pusă însă în practică. Europenii au prevăzut doar unificarea formală a acestora, sub
numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.
În schema organizatorică erau prevăzute doar două instituŃii comune: Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi Comisia Centrală permanentă de la Focşani, un mini-parlament care a avea
rolul de a pune de acord legislaŃia existenŃa cu actul constitutiv.
Nici cerinŃa prinŃului străin nu a fost acceptată de puterile garante, textul ConvenŃiei
stipulând existenŃa în fiecare dintre cele două state a câte unui Domn pământean neereditar, ales
pe viaŃă.
În urma adoptării acestor prevederi, românii, nemulŃumiŃi că li s-a refuzat uniunea reală,
au recurs la tactica „faptului împlinit” şi, fără a încălca în mod formal textul ConvenŃiei, i-au
amendat prevederile. Astfel, Adunările Elective din cele două Principate au ales pe rând acelaşi
Domn, în persoana lui Al. I. Cuza. ConvenŃia a încercat să pună în practică principiul separaŃiei
puterilor în stat în cadrul unei monarhii constituŃionale elective de inspiraŃie franco-belgiană.
O separaŃie riguroasă se realiza însă numai între puterea executivă şi cea judecătorească,
fiind împiedicat amestecul Domnului şi al membrilor Guvernului în actul de justiŃie. În ceea ce
priveşte puterea legislativă, aceasta era exercitată în mod colectiv de către Domn, de câte o
Adunare Electivă aleasă în fiecare Principat şi de Comisia Centrală de la Focşani.
Domnul era unic titular al puterii executive, pe care o exercita direct sau indirect, prin
intermediul miniştrilor săi. Miniştrii erau numiŃi de Domn fără aprobarea Adunării Elective,
motiv pentru care ei erau responsabili din punct de vedere politic exclusiv în faŃa acestuia. Ei
aveau obligaŃia contrasemnării tuturor actelor emise de Domn, dar obligaŃia nu avea rostul de a
transfera răspunderea politică de pe umerii Domnului pe cei ai miniştrilor, aşa cum se întâmplă
în monarhiile constituŃionale, unde şeful statului este declarat iresponsabil şi inviolabil.
Întrucât ConvenŃia nu prevedea explicit nici lipsa de responsabilitate politică a
monarhului, nici caracterul inviolabil al acestuia, rezultă că obligaŃia contrasemnării actelor
emise de Domn nu avea decât rostul autentificării semnăturii sale.
Miniştrii erau declaraŃi totuşi responsabili din punct de vedere juridic pentru încălcarea
legilor, precum şi pentru cheltuirea nejustificată a banilor publici. Ei puteau fi puşi sub acuzare
fie de către Domn, fie de către Adunarea Electivă, cu votul a 2/3 din membrii prezenŃi la şedinŃă.
În calitate de şef al executivului, Domnul avea sub controlul său atât pe miniştri, cât şi
întregul aparat administrativ al Ńării, ConvenŃia recunoscându-i dreptul de a face toate numirile în
funcŃiile publice.
În planul puterii legislative, Domnul deŃinea un ascendent evident în raport cu Adunarea
Electivă. Monarhul avea dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă în materia legilor de interes
special, dreptul de a sancŃiona legile (cu drept de veto legislativ), precum şi dreptul de
promulgare.
În plus, Domnul putea dizolva oricând Adunarea Electivă, având totuşi obligaŃia de a
convoca alta în termen de trei luni. În acest context, Adunării Elective nu i-au rămas decât
prerogativele de a dezbate şi de a adopta legile. Nici Comisia Centrală de la Focşani nu limita
prea mult puterea monarhului; ea avea drept de iniŃiativă în domeniul legilor de interes comun
pentru cele două Principate, iar prerogativa de control asupra constituŃionalităŃii legilor era
subordonată dreptului de veto al Domnului. Se desprinde de aici concluzia că Domnul era
elementul central şi activ al guvernării, deşi el nu era răspunzător nici din punct de vedere politic,
nici din punct de vedere juridic.
În acest fel, puterea atribuită de textul ConvenŃiei de la Paris, îl contura drept un monarh
autoritar care nu se deosebea prea mult de cel pe care îl introduseseră în trecut Regulamentele
Organice. În ciuda faptului că, prin ConvenŃia de la Paris, Domnul controla practic întreaga
politică internă, trebuie spus totuşi că în prima parte a domniei, Al I. Cuza a căutat să pună în
practică mecanismele unui autentic regim parlamentar. În acest scop, el a renunŃat la implicarea
în activitatea administrativă, lăsându-le miniştrilor responsabilitatea guvernării; a numit miniştri
aproape exclusiv din rândurile deputaŃilor; iar atunci când Adunarea Electivă a dat voturi de
neîncredere miniştrilor săi, el a acceptat demisiile acestora din urmă. În acest fel, s-a ajuns că, pe
cale cutumiară, să se aplice în viaŃa politică românească principiul conform căruia „Domnul
domneşte, dar nu guvernează”.
Punând în aplicare acest principiu, Cuza şi-a văzut adesea guvernele înlăturate în urma
unui vot de blam dat de către adunarea legiuitoare. În cele din urmă însă, respectarea acestui
principiu s-a dovedit a fi o frână în calea programului politic al Domnului, întrucât Adunarea
Electivă, dominată fiind de conservatori, a început să se opună sistematic reformelor liberale
preconizate.
Refuzând să colaboreze cu guvernele care îşi asumau sarcina implementării reformelor, s-
a ajuns la o situaŃie de criză, pe care Cuza a înŃeles să o rezolve prin instituirea unui regim de
autoritate personală. Uzând de prerogativele oferite de ConvenŃia de la Paris, Domnul a dizolvat
Adunarea Electivă, după care a supus aprobării populare, prin plebiscit, un nou act constituŃional
şi o nouă lege electorală. Ambele acte normative s-au bucurat de sprijinul locuitorilor şi au intrat
în vigoare în luna mai a anului 1864.
Noul act constituŃional prelua cea mai mare parte a prevederilor ConvenŃiei de la Paris,
motiv pentru care a fost denumit Statutul Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris. El venea însă şi
cu numeroase inovaŃii instituŃionale, menite să-i asigure Domnului controlul absolut asupra
activităŃii legislative. Pe lângă dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă, Domnul căpăta acum un
instrument care îi permitea să legifereze fără votul Adunării Elective. Este vorba despre
obŃinerea dreptului de a legifera în termenul scurs între momentul dizolvării Adunării în exerciŃiu
şi momentul convocării unei noi Adunări Elective.
Guvernul a primit şi el o serie de atribuŃii în zona legislativă: el a obŃinut competenŃa de a
elabora regulamentul de funcŃionare a Adunării Elective, precum şi dreptul de a emite o serie de
acte care Ńineau de competenŃa legiuitorului, atunci când acesta din urmă nu era în sesiune, dar
era necesară adoptarea unor măsuri de urgenŃă.
Pentru a diminua puterea Adunării Elective, a fost introdusă în sistemul constituŃional cea
de-a doua cameră legislativă, numită Corp Ponderator sau Senat. Fiind formată în proporŃie
covârşitoare din membri numiŃi de către Domn, aceasta avea rolul de cenzor al activităŃii
Adunării. În acest scop, toate proiectele de lege adoptate de Adunare trebuiau să intre în discuŃia
Senatului, urmând ca acesta să aibă rol de cameră decizională asupra tuturor legilor, cu excepŃia
bugetului.
Un alt organ-cheie introdus prin Statutul Dezvoltator a fost Consiliul de Stat. Consiliul
avea mai multe atribuŃii, pe care le exercită sub preşedinŃia Domnului. Un prim set de atribuŃii
privea elaborarea proiectelor de legi şi a regulamentelor de aplicare a legilor. Un al doilea set
intervenea în domeniul administrativ: Consiliul funcŃiona ca organ consultativ pentru toate
chestiunile administrative aduse în atenŃia sa şi ca instanŃă disciplinară pentru funcŃionarii din
administraŃie. În fine, un ultim set de competenŃe atribuia Consiliului de Stat rolul de instanŃă de
contencios administrativ. Deciziile în această materie nu erau însă executorii, ci aveau caracter
de aviz consultativ, legiuitorul căutând în acest fel să nu-i acorde puteri prea mari care să
degenereze apoi în abuzuri.
2. Dreptul administrativ
i. Reformarea administraŃiei centrale
Plecând de la noile baze instituŃionale create de ConvenŃie, dar şi de la recomandările
făcute de Comisia europeană, administraŃiile celor două Principate trebuiau să pună în practică
opera de construcŃie statală preconizată, în cadrul căreia reorganizarea administraŃiei urma să
deŃină un loc central.
Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a adăugat însă şi un al doilea obiectiv major pentru
conducerea politică a celor două Principate: crearea statului naŃional prin unificarea reală a celor
două Ńări. Cele două procese erau favorizate, de altfel, de existenŃa a doi importanŃi factori:
• prevederile ConvenŃiei, care încurajau dezvoltarea unei legislaŃii
comune (prin intermediul Comisiei Centrale de la Focşani) care să unifice vămile,
poştele, telegraful, valoarea monedei etc.;
• organizarea administrativă relativ unitară introdusă prin
Regulamentele Organice, care simplifica demersul de unificare.
Au existat însă şi impedimente în calea realizării acestor două obiective, cel mai serios
fiind opoziŃia manifestată de Adunările legislative. Fiind dominate de conservatori, acestea au
condiŃionat adesea reformarea aparatului de stat de rezolvarea favorabilă a chestiunii agrare.
Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care unificarea administrativă nu s-a făcut pe cale
legislativă, ci mai mult pe calea actelor administrative.
Ministerele au continuat să funcŃioneze potrivit reglementărilor introduse în Principate
prin Regulamentele Organice. În primă fază, a fost păstrată şi structura competenŃelor materiale
atribuite de Regulamente (Interne, Externe, FinanŃe, JustiŃie, Culte, Război), singurele diferenŃe
fiind existenŃa unui Minister al Lucrărilor Publice în Moldova şi a unui Minister al Controlului
(un fel de Curte de Conturi) în łara Românească.
Alături de ministere, ConvenŃia a consacrat şi existenŃa unui Consiliu de Miniştri
(succesorul Sfatului Administrativ Extraordinar), care reunea titularii tuturor ministerelor. În
fruntea acestuia, a fost instalat un preşedinte, însărcinat de Domn cu formarea Guvernului.
Preşedintele era în acelaşi timp şi titularul unuia dintre ministere.
Eforturile făcute în sensul atingerii obiectivului unificării reale a celor două administraŃii,
au făcut însă ca această structură organizatorică să funcŃioneze numai până în anul 1861.
ObŃinând acordul puterilor garante şi, mai ales pe cel al Imperiului Otoman, Domnul a unificat
structurile de putere ale celor Principate ajungând astfel la un singur Guvern şi la o singură
Adunare Electivă. Pentru a permite miniştrilor să îşi asume responsabilitatea pentru actele
adoptate în domeniile lor de activitate, Domnul le-a atribut tuturor miniştrilor statutul de secretari
de stat. În acest fel, fiecare ministru a primit dreptul de contrasemnătura, spre deosebire de epoca
anterioară, când postelnicul intermedia relaŃiile dintre Domn şi miniştrii săi, ceea ce făcea că
numai acesta din urmă să aibă dreptul respectiv.
Pentru a creşte ritmul de implementare a reformelor şi pentru a consolida autoritatea
centrală asupra celei locale, o atenŃie deosebită a fost acordată infrastructurii de comunicaŃii. Au
fost avute în vedere, în special, telegraful, poşta şi starea drumurilor, cele care permiteau
transmiterea rapidă a circularelor trimise de centru către teritoriu şi a rapoartelor trimise din
teritoriu spre centru.
Tot în primii ani a avut loc unificarea celor două armate şi înfiinŃarea unui Stat major
general pentru ambele armate. Au fost numiŃi agenŃi diplomatici comuni pentru ambele
Principate în marile capitale europene; au fost unificate serviciile vamale sub conducerea unei
direcŃii generale a vămilor.
În 1862 au fost unificate Arhivele Statului, pentru a fi trecute în subordinea Ministerului
Cultelor; serviciile de poştă, prin înfiinŃarea unei DirecŃii Centrale la Bucureşti; direcŃiile de
statistică, prin subordonarea acestora unui Oficiu Central de Statistică; serviciile sanitare civile,
prin înfiinŃarea Serviciului Sanitar Central de la Bucureşti; a fost înfiinŃat Serviciul Penitenciar,
prin extinderea în łara Românească a celui existent în Moldova. Unificarea tuturor acestor
servicii publice s-a făcut, de regulă, prin concentrarea lor la nivelul capitalei Bucureşti, precum şi
prin transformarea serviciilor echivalente din Iaşi în servicii exterioare ale celor de la centru.
După proclamarea formală a unificării administrative la 11/23 decembrie 1861, la 22
ianuarie/3 februarie 1862 a fost alcătuit primul guvern unic din istoria României. Totodată oraşul
Bucureşti a fost proclamat drept capitală a noului stat unitar. Recunoaşterea internaŃională a noii
forme de stat a permis mai departe desăvârşirea unităŃii administrative prin concentrarea tuturor
ministerelor la nivelul capitalei unice.
În primă fază, misterele moldoveneşti au fost păstrate sub forma unor directorate
ministeriale. Acestea erau conduse de directori ministeriali numiŃi de Domn, dar aflaŃi sub
autoritatea miniştrilor de resort din Bucureşti. Pe măsură ce reforma a înaintat, directoratele
ieşene au fost desfiinŃate în mod treptat, ultimul încetându-şi existenŃa în august 1862.
După încheierea procesului de unificare, efortul de reformare s-a canalizat pe problema
reorganizării domeniilor de competenŃă ale ministerelor. Reforma nu şi-a propus în mod special
înfiinŃarea unor ministere noi, ci mai mult să regrupeze serviciile existente.
Astfel, a fost reorganizat Ministerul de Interne, care a rămas să se ocupe de
supravegherea administraŃiei locale, de asigurarea liniştii şi ordinii publice, sănătate, ocrotirile
sociale, economia naŃională şi comunicaŃii. Agricultură şi comerŃul au trecut în portofoliul
Lucrărilor Publice; educaŃia a trecut la ministerul Cultelor, cel care se va numi de acum înainte
Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii.
În vara anului 1862 a luat naştere Ministerul Afacerilor Străine, împărŃit în patru secŃii:
Afaceri consulare, Politică, Contencios şi Treburi străine; şi tot atunci a fost reorganizat
Ministerul JustiŃiei, cu trei secŃii: Contabilitate, acte extrajudiciare şi procese comerciale; Procese
civile şi Procese criminale. Ministerul FinanŃelor a fost şi el reorganizat, în opt secŃii:
Secretariatul general, InspecŃia generală de finanŃe, AdministraŃia contribuŃiilor directe,
AdministraŃia veniturilor indirecte, DirecŃia vămilor, DirecŃia poştelor, Contabilitatea generală şi
mişcarea fondurilor şi Casieria generală şi a tezaurului public.
În paralel cu procesul de creare a ministerelor unice, a fost demarat un proces de afirmare
a suveranităŃii interne a statului român. În acest sens:
 a fost interzisă activitatea judiciară a consulatelor străine;
 s-a trecut la punerea în aplicare a sentinŃelor judecătoreşti
pronunŃate împotriva supuşilor străini sau a locuitorilor români cu statut de supuşi
străini;
 a fost anulată valabilitatea paşapoartelor eliberate de Turcia pentru
Principate;
 a fost anulată valabilitatea pe teritoriul românesc a paşapoartelor
eliberate de alte state pentru Turcia;
 au fost introduse paşapoarte româneşti şi au fost acceptate doar
paşapoartele Ńărilor care le recunoşteau pe cele româneşti;
 au fost trecute în proprietatea statului toate proprietăŃile funciare
deŃinute de mănăstirile ortodoxe din afara Ńării (Legea secularizării averilor
mănăstireşti).
După adoptarea Statutului Dezvoltător, Domnul s-a implicat major, alături de executiv, în
direcŃionarea politicii interne, pentru a pune în aplicare reformele necesare modernizării
societăŃii. Beneficiind de prerogativele suplimentare oferite de noul text constituŃional, Domnul
şi Guvernul au acŃionat adesea în mod direct, legiferând prin intermediul decretelor lege. Aceasta
a permis accelerarea procesului de aplicare a reformelor introduse deja, dar şi introducerea unor
reforme noi, care fuseseră blocate de Adunarea Electivă. Între acestea din urmă, se remarcă în
special reforma agrară, cea care constituise în trecut piatra de încercare a relaŃiilor dintre
executiv şi legislativ.
ii. Reformarea administraŃiei locale:
După unificarea administraŃiei centrale, în anul 1862, Domnul a considerat că a venit
momentul propice pentru implementarea reformei din administraŃia publică locală. Într-un
discurs adresat Adunării Elective, el a stabilit principalele obiective specifice ale acestui demers,
obiective subsumate conceptelor de descentralizare şi deconcentrare a administraŃiei. Ambele
aveau drept scop rezolvarea mai rapidă şi mai eficientă a problemelor din teritoriu, dar şi
eliberarea miniştrilor de responsabilitatea rezolvării problemelor mărunte şi specifice ale
comunităŃilor locale. În acest fel, miniştrilor le rămânea mai mult timp pentru a elabora şi
implementa strategii şi politici de dezvoltare, ceea ce în final conducea la creşterea calităŃii
actului de guvernare.
Aplicarea reformei a fost condiŃionată însă de rezolvarea chestiunii agrare care frământa
de multă vreme societatea şi clasa politică românească. Atât timp cât populaŃia rurală, în marea
ei majoritate, nu avea în proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea
noilor principii şi instituŃii administrative era inutilă. În măsura în care comunitatea locală nu
avea un patrimoniu propriu, pe care să îl administreze, nu se mai putea vorbi despre autonomie
administrativă. Din aceste considerente, deşi au existat proiecte de reformare a administraŃiei
locale, adoptarea unor măsuri legislative s-a făcut abia în anul 1864, după ce legislativul dominat
de conservatori a acceptat finalmente principiul potrivit căruia patrimoniul comunal urma să se
constituie prin cedarea unor terenuri ale marilor proprietari.
Redactarea legilor care urmau să reformeze administraŃia locală a revenit unui guvern
condus de Mihail Kogălniceanu. Desemnarea acestuia s-a dovedit a fi benefică pentru scopurile
urmărite de Domnitor. Primul ministru avea o viziune clară asupra misiunii pe care o avea de
îndeplinit, iar ataşamentul său faŃă de principiul descentralizării fiind binecunoscut încă din
timpul revoluŃiei paşoptiste.
Principalele acte normative care au alcătuit pachetul legislativ au fost Legea comunală şi
Legea pentru consiliile judeŃene. Acestea au fost adoptate de Adunarea Electivă şi apoi
promulgate de Domn, la 31 martie 1864, respectiv 2 aprilie 1864. Redactate după modelul
legislaŃiei franceze şi belgiene, cele două legi au introdus instituŃii necunoscute până atunci
administraŃiei româneşti: prefectul, subprefectul, comuna, Consiliul comunal, Consiliul judeŃean,
Comitetul permanent, primarul.
Urmând obiectivele trasate de Domn, judeŃul şi comuna au fost reglementate atât ca
unităŃi de descentralizare administrativ-teritorială, cât şi ca circumscripŃii administrativ teritoriale
pentru funcŃionarea serviciilor exterioare ale ministerelor. ColectivităŃile teritoriale judeŃene au
fost constituite între limitele vechilor unităŃi administrativ teritoriale, judeŃele şi Ńinuturile.
Comunele în schimb au reprezentat o inovaŃie juridică a legiuitorului, organizarea lor
făcându-se în mod artificial, prin reunirea mai multor sate în cadrul aceleiaşi unităŃi administrativ
teritoriale. Tot sub formula instituŃională a comunei urmau să fie organizate şi aşezările urbane.
Criteriul fundamental avut în vedere pentru constituirea comunelor a fost acela că populaŃia
comunei trebuia să facă faŃă sarcinilor bugetare. În consecinŃă, pentru constituirea comunei s-a
stabilit drept prag minim numărul de 500 de locuitori sau 100 de familii. Urmare a acestei
inovaŃii juridice, satul a pierdut străvechiul statut de bază a organizării administrativ teritoriale.
Chiar dacă în anumite cazuri satele aveau mai mult de 500 de locuitori, ele urmau să se
organizeze pe mai departe tot sub forma unor comune, alcătuite din câte un singur sat.
Pe lângă judeŃ şi comună, legislaŃia adoptată mai prevedea existenŃa plasei, ca
subdiviziune administrativ-teritorială a judeŃului. Spre deosebire însă de judeŃ şi de comună,
plasa nu avea personalitate juridică, existenŃa ei fiind legată de activităŃile de supraveghere şi
control.
Numărul judeŃelor a fost stabilit la 42, al plaselor la 320, al comunelor la 1526, iar al
oraşelor la 28. În virtutea statutului lor de unităŃi administrativ teritoriale descentralizate, judeŃul
şi comună, aveau organe proprii de conducere şi personalitate juridică.
În privinŃa organelor de conducere, legiuitorul român a pus în aplicare principiul francez
potrivit căruia “acŃiunea este fapta unuia, iar deliberarea este faptă mai multora”. În consecinŃă,
deliberarea a fost încredinŃată unor organe colective, numite Consilii comunale, respectiv
Consilii judeŃene; în vreme ce execuŃia a fost rezervată unor organe unipersonale: primarul
comunei, respectiv prefectul judeŃului. Prin excepŃie de la regulă amintită, legea Consiliilor
judeŃene, consacra la nivel judeŃean şi un organ hibrid, numit Comitetul permanent. Consiliul
comunal era alcătuit din membri aleşi de corpul electoral, reunit într-un singur colegiu constituit
după criteriul censului (impozit de cel puŃin 80 de lei). Consiliul lucra în şedinŃe ordinare,
întrunindu-se cel puŃin odată pe lună, şi în şedinŃe extraordinare, ori de câte ori era necesar.
PreşedinŃia Consiliului revenea de drept primarului sau înlocuitorului acestuia, când primarul nu
era în localitate. În atribuŃiile Consiliului intrau, pe lângă administrarea treburilor curente ale
comunităŃii, adoptarea regulamentelor de administrare interioară, numirea şi revocarea
funcŃionarilor comunali. Deciziile adoptate de Consiliu puteau fi anulate de către prefectul
judeŃului sau de către Ministerul de Interne, dacă acestea depăşeau cadrul competenŃelor
prevăzute de lege, sau de către Domnitor, dacă se dovedeau a fi ilegale.
Primarul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant al Guvernului la nivel local. Modalitatea de desemnare a acestuia a variat în funcŃie
de specificul comunei. În cadrul comunelor rurale, primarul era ales de către locuitorii satului, în
vreme ce în cazul comunelor urbane, era numit de către Domn, din rândul consilierilor care
obŃinuseră cele mai multe voturi. În calitate de şef al administraŃiei comunale, primarul întocmea
şi administra bugetul comunei, administra patrimoniul comunal, răspundea de aprovizionarea
comunei şi exercita controlul aparatului administrativ. Tot în această calitate, primarul era
învestit şi cu poliŃia administrativă, având obligaŃia menŃinerii liniştii şi ordinii publice, motiv
pentru care avea dreptul de a solicita autorităŃilor militare intervenŃia armatei în caz de nevoie. În
calitate de reprezentant al Guvernului, primarul era subordonat Ministrului de interne, prefectului
şi subprefectului. Dublă calitate pe care a avut-o primarul a avut drept consecinŃă deturnarea
activităŃii sale de la atribuŃiile principale, legate de administrarea intereselor comunei;
numeroasele atribuŃii pe care le avea în calitate de executant al ordinelor guvernului i-au sufocat
activitatea, rămânându-i foarte puŃin timp pentru interesele comunităŃii locale.
Consiliul judeŃean era alcătuit din membri aleşi de către cetăŃenii din judeŃ, în
componenŃa sa intrând câte doi membri din fiecare plasă. Conducerea lucrărilor era asigurată de
către un preşedinte ales din rândul consilierilor. Consiliul judeŃean se întrunea într-o singură
sesiune ordinară pe an, de obicei la 15 octombrie, când se adoptau hotărâri cu privire la toate
domeniile de competenŃă pe care i le rezervase legea: votarea bugetului de venituri şi cheltuieli
obligatorii şi facultative, adoptarea regulamentelor, numirea funcŃionarilor judeŃeni.
Comitetul permanent era alcătuit din trei membri şi trei supleanŃi, aleşi pe o perioadă de
patru ani din rândul consilierilor judeŃeni. Conducerea activităŃii acestui organ de conducere nu
revenea însă unui reprezentant ales al administraŃiei descentralizate, ci reprezentantului
Guvernului din teritoriu, adică prefectului. Sarcinile Comitetului permanent erau de a pregăti
lucrările care se supuneau aprobării Consiliului judeŃean; rezolvarea problemelor curente care nu
puteau fi amânate până la reunirea anuală a Consiliului judeŃean; apărarea intereselor judeŃului în
justiŃie. Cu alte cuvinte, Comitetul permanent delibera în intervalul dintre sesiunile Consiliului
judeŃean şi, în acelaşi timp, executa hotărârile acestuia din urmă.
Prefectul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant a Guvernului la nivel local. Rolul său principal era însă acela de a asigura realizarea
politicii partidului de guvernământ în teritoriu. Prefectul reprezenta executivul în cadrul
Consiliului judeŃean, unde asigura preşedinŃia Comitetului permanent. În dubla calitate pe care o
avea, el exercita îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative din judeŃ. În
acelaşi timp, prefectul era şeful poliŃiei judeŃene, răspunzând de menŃinerea liniştii şi ordinii
publice. În consecinŃă, atunci când era nevoie, putea cere punerea în mişcare a forŃelor armate
din judeŃul său. Numirea prefectului se făcea prin Decret al monarhului, la propunerea
ministrului de interne, dar titularii funcŃiei puteau fi înlocuiŃi ori de câte ori se consideră că este
cazul. A rezultat de aici o politizare excesivă şi o instabilitate extremă a funcŃiei, precum şi
exercitarea de către Guvern a unui control excesiv asupra activităŃii sale.
Subprefectul era reprezentantul Guvernului la nivelul plasei. Principalele sarcini care îi
reveneau se refereau la: verificarea finanŃelor comunale; asigurarea serviciului de stare civilă;
punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal; întocmirea de rapoarte
periodice cu privire la situaŃia internă din plasa respectivă şi propunerea unor măsuri de
îmbunătăŃire a administraŃiei. Ca şi în cazul prefectului, numirea sa se făcea prin Decret al
monarhului, la propunerea ministrului de interne; titularii funcŃiei de subprefect puteau fi
înlocuiŃi şi ei ori de câte ori se consideră că este necesar.
Deşi pachetul legislativ a consacrat principiul descentralizării administrative, trebuie spus
totuşi că aplicarea acestuia a fost serios limitată de introducerea unei severe tutele administrative.
Potrivit celor două texte de lege, actele consiliilor comunale şi judeŃene erau supuse unui control
tutelar a priori, ceea ce însemna că actele respective deveneau executorii numai după ce erau
aprobate de către organele administrative superioare. Acestea din urmă aveau în plus drepturi
largi de control asupra administraŃiei locale: puteau suspenda sau revoca din funcŃii pe primari şi
puteau dizolva Consiliile comunale sau judeŃene. Privită din această perspectivă, descentralizarea
administrativă consacrată de jure în textele celor două legi, s-a transformat de facto într-o
centralizare moderată.
3. Organizarea judecătorească
ConvenŃia de la Paris a stabilit înfiinŃarea unei Înalte CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, comună
ambelor Principate, care urma să îşi aibă sediul la Focşani. Curtea urma să fie instanŃă unică
înaintea căreia puteau fi atacate cu apel hotărârile date de instanŃele inferioare. În acelaşi timp,
Curtea era competenŃa să exercite dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva curŃilor
de apel şi a tribunalelor din Principate şi avea dreptul de jurisdicŃie exclusivă asupra propriilor
membri în pricini penale. Curtea urma să funcŃioneze şi ca Înaltă Curte de JustiŃie, ceea ce
însemna că ea urma să judece plângerile formulate împotriva miniştrilor de către Domn sau de
către Adunarea Electivă, judecata urmând a se face fără drept de apel.
MagistraŃii erau numiŃi de către Domn, dar, pentru început, numai membrii Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie erau declaraŃi inamovibili. Numirea şi avansarea magistraŃilor urmau să fie
reglementate printr-o lege specială ulterioară. Până la adoptarea unei legi de organizare
judecătorească, urmau să funcŃioneze aceleaşi instanŃe organizate în epoca Regulamentelor
Organice. După introducerea Statutului Dezvoltător, prevederile constituŃionale privitoare la
puterea judecătorească au rămas neschimbate. Aceasta era exercitată mai departe de către
magistraŃi numiŃi de către Domn, având în frunte Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
În baza Statutului, în august 1865, a fost adoptată prima Lege pentru organizarea
judecătorească. Prin intermediul acesteia, s-a stabilit faptul că justiŃia va fi exercitată de
judecătorii de plasă, tribunale judeŃene, curŃi de juraŃi (în materii criminale), curŃi de apel şi de
Curtea de CasaŃie. Legea din 1865 menŃinea inamovibilitatea magistraŃilor de la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi prevedea posibilitatea extinderii treptate a inamovibilităŃii la magistraŃii de la
curŃile de apel şi tribunale, în măsura în care posturile respective urmau a fi ocupate de jurişti
competenŃi.
În paralel cu eforturile depuse pentru modernizarea structurilor administrative ale statului,
activitatea Domnului şi a legislativului a avut în vedere un alt obiectiv major: modernizarea
instituŃiilor de drept. În acest scop, au fost pregătite, adoptate şi apoi puse în aplicare Codul civil,
Codul penal, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. Adoptarea acestora a avut
o importanŃă capitală pentru evoluŃia societăŃii româneşti în ansamblu, întrucât ele au asigurat
cadrul juridic necesar pentru funcŃionarea statului de drept. În plus, ele au contribuit la stimularea
economiei de schimb, au aşezat relaŃiile dintre persoane pe principiul modern al egalităŃii în faŃa
legilor şi, nu în ultimul rând, au contribuit la schimbarea mentalităŃilor.
• Codul civil - Normele de drept civil existente în România la mijlocul secolului al
XIX-lea erau cele prevăzute în Codul Calimach şi în Legiuirea Caragea. În ciuda faptului că cele
două coduri au preluat o serie de instituŃii din legislaŃia modernă europeană, totuşi multe dintre
prevederile lor erau tributare încă vechii legislaŃii bizantine. Trebuie adăugat în plus faptul că în
jumătatea de secol care s-a scurs până la adoptarea Codului civil, societatea românească a
cunoscut o dezvoltare fără precedent a economiei de schimb pe fondul eliminării quasi-
monopolului comercial otoman care grevase asupra łărilor Române până în anul 1829.
S-a ajuns astfel în situaŃia în care multe dintre normele existente erau depăşite de noile
realităŃi economice şi sociale ale epocii. În acest context, modernizarea normelor juridice în
materia dreptului civil apărea în ochii contemporanilor drept o reală necesitate.
Autorii Codului civil au utilizat două surse de inspiraŃie de origine europeană. Până în
anul 1863, au apelat la proiectul de cod civil pe care l-a elaborat juristul italian Pissanelli. Acesta
reprezenta o codificare modernă, care Ńinea cont de schimbările petrecute în sânul societăŃii şi
economiei europene. În plus, pentru statul naŃional italian, el se dorea a fi o operă legislativă cu
caracter unificator, ceea ce făcea ca el să corespundă perfect necesitaŃilor tânărului stat român.
Adoptarea codului italian a întârziat însă, determinându-i pe autorii codului român să apeleze la
prevederile Codului civil francez din 1804. Acesta se bucura de un mare prestigiu pe plan
european şi stătuse deja la bază mai multor coduri adoptate în epocă. Codul civil român a fost
adoptat în cele din urmă în 1864 şi a intrat în vigoare la finele anului 1865.
În ciuda faptului că multe dintre principiile şi dispoziŃiile sale au fost preluate din cele
două surse menŃionate, trebuie spus totuşi că acestea nu au reprezentat reproduceri mecanice. Ele
au fost însuşite în formă originară doar în măsura în care făceau referire la realităŃi similare;
atunci când legiuitorul român a constatat diferenŃe economico-sociale în raport cu Ńările din
Europa occidentală, al a procedat la adaptarea instituŃiilor de drept la realităŃile interne din
principate. Acesta este motivul pentru care textele au fost selecŃionate: unele dintre ele au fost
păstrate, altele au fost modificate, în vreme ce o a treia categorie a fost eliminată. În final, textul
românesc a căpătat caracterul unei sinteze juridice europene, întrucât alături de normele codului
francez, au fost păstrate unele dintre normele autohtone care corespundeau încă realităŃilor
interne, a fost preluată o serie de dispoziŃii din codul lui Pissanelli, precum şi din legislaŃia civilă
belgiană.
Structurarea codului civil român s-a făcut în trei cărŃi, precedate de un preambul.
Preambulul proceda la definirea noŃiunii de lege civilă şi la precizarea cadrului cronologic
şi spaŃial în care urma să fie aplicată. Prima carte a fost consacrată persoanelor, cea de-a doua
bunurilor, în vreme ce a treia a fost rezervată modurilor de dobândire şi de transmitere a
proprietăŃii.
Cartea întâi pleca de la consacrarea principiului potrivit căruia toate persoanele fizice sunt
egale în faŃa legii. Capacitatea juridică a acestora era definită ca fiind de două feluri: capacitatea
de folosinŃă (aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu
(aptitudinea persoanei de a exercita şi de a îşi asuma obligaŃii). În ceea ce priveşte capacitatea de
folosinŃă, aceasta începea odată cu naşterea copilului. Momentul obŃinerii capacităŃii complete de
exerciŃiu era considerat a fi cel al majoratului, respectiv împlinirea vârstei de 21 de ani. Codul
civil român prevedea însă şi o procedură a emancipării, potrivit căreia persoanele minore puteau
încheia anumite acte şi îşi puteau asuma anumite obligaŃii înainte de majorat.
Persoanele juridice au fost clasificate în persoane cu scop lucrativ şi persoane fără scop
lucrativ. Dacă regimul juridic al celor dintâi urma să fie reglementat prin intermediul unui cod
comercial, în schimb persoanele juridice fără scop lucrativ urmau să se înfiinŃeze exclusiv prin
Decret Domnesc, întrucât obiectivele lor erau de natură culturală, sportivă, politică şi caritabilă.
În materie de rudenie, Codul păstra aproape toate reglementările autohtone anterioare.
Tot din vechea legislaŃie românească au fost păstrate şi unele reglementări cu privire la dreptul
familiei. Aşa erau, de exemplu, dispoziŃiile privitoare la încheierea şi desfacerea căsătoriei sau
egalitatea soŃilor cu privire la invocarea motivelor de divorŃ.
Din legislaŃia franceză a fost receptată în schimb, interzicerea cercetării paternităŃii, sub
pretextul apărării familiei legitime. Potrivit aceleiaşi legislaŃii, recunoaşterea fiului natural de
către tatăl acestuia nu putea produce drepturi şi obligaŃii, ci doar efecte în stabilirea stării civile;
despre drepturi şi obligaŃii nu putea fi vorba decât în cadrul relaŃiei dintre mamă şi copilul ei
natural.
În ceea ce priveşte bunurile aduse de către soŃi în căsnicie, codul introducea principiul
alegerii între regimul separaŃiei bunurilor, regimul comunităŃii de bunuri, regimul dotal şi un
regim distinct de acestea, creat de către soŃi. Dacă în momentul căsătoriei soŃii nu făceau nici o
precizare în legătură cu regimul pentru care optau în materie de bunuri, atunci se prezuma că au
ales regimul separaŃiei. Ca urmare, fiecare soŃ avea dreptul să îşi administreze propriile bunuri, în
vreme ce bunurile dobândite urmau să aparŃină soŃului care putea face dovada obŃinerii lor.
În ceea ce priveşte regimul dotei, codul civil român prevedea existenŃa actului dotal în
care trebuia menŃionată dota adusă în căsătorie de către soŃi. În timpul căsniciei, bunurile urmau
să fie administrate de către soŃ; ele puteau fi înstrăinate numai în cazurile prevăzute de lege, dar
asupra vânzării lor greva obligaŃia de a cumpăra în schimb bunuri similare care deveneau bunuri
dotale. În partea referitoare la bunuri, acestea sunt clasificate formal în mobile şi imobile.
Proprietatea era împărŃită în mai multe tipuri, în funcŃie de bunurile la care se referea.
Plecând de la acest criteriu de clasificare, proprietatea a fost definită drept: funciară, industrială,
minieră şi bancară. Codul făcea referiri ample cu privire la modul de dobândire a dreptului de
proprietate, la modul de dobândire a celorlalte drepturi reale, precum şi la posesie şi efectele
acesteia. În materie de efecte ale posesiei, codul consacra: prezumŃia de proprietate, dobândirea
fructelor de către posesorul de bună credinŃă, apărarea posesiei prin acŃiunile posesorilor şi
obŃinerea dreptului de proprietate ca urmare a posesiunii îndelungate.
Codul făcea referire şi la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul,
servitutea şi superficia.
Partea referitoare la contracte şi delicte dezvolta teoria generală a obligaŃiilor, consacrând
răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă contractuală
era întemeiată pe încălcarea unei obligaŃii născute din contract. În acest caz, răspunzătoare era
considerată partea care nu şi-a îndeplinit o obligaŃie asumată şi care trebuie să plătească celeilalte
părŃi o despăgubire. Răspunderea civilă delictuală lua naştere din faptul ilicit săvârşit de o
persoană prin care această aducea prejudiciu altcuiva, motiv pentru care respectivul fapt o obligă
la despăgubirea celui prejudiciat. În aceeaşi materie a obligaŃiei civile, codul mai conŃine referiri
la stingerea obligaŃiilor civile, transmiterea, transformarea şi garantarea acestora.
În privinŃa modurilor de transmitere a proprietăŃii, codul prevedea transmiterea ei prin
intermediul actelor încheiate între vii, precum şi prin intermediul actelor mortis causa (pentru
cauză de moarte). În consecinŃă, transmiterea proprietăŃii se putea face şi pe cale succesorală,
prin cele două forme ale sale: succesiunea legală (ab intestat) şi succesiunea testamentară. Codul
reglementa pe larg deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea şi cota în care
aceştia dobândeau bunurile defunctului, opŃiunea succesorală şi lichidarea succesiunii.
• Codul penal - A fost publicat în acelaşi an cu cel civil şi a rămas în vigoare până
în anul 1937. Ca şi Codul civil, Codul penal a avut la bază surse de inspiraŃie europene: Codul
penal din Prusia (1851) şi Codul penal francez (1810).
Odată cu adoptarea Codului penal, au fost abrogate condicile criminaliceşti utilizate în
perioadă anterioară şi s-a produs unificarea vechii legislaŃii penale din cele două Principate. La
baza Codului penal român s-a aflat concepŃia clasică a dreptului penal, care concepea omul drept
o fiinŃă abstractă, ruptă de mediul în care trăieşte. Potrivit acesteia, infractorii sunt oameni
raŃionali, conştienŃi de faptele lor, care au comportamente antisociale. În consecinŃă, ei trebuie
excluşi din societate. Acest lucru se poate face prin intermediul pedepselor, motiv pentru care
acestea din urmă trebuie să aibă un pronunŃat caracter de intimidare.
Ulterior şi-a făcut loc însă concepŃia modernă, care ia în considerare şi factorii sociali
determinanŃi pentru comportamentul uman. Aceasta a condus la modificarea legislaŃiei penale
româneşti şi la introducerea unei componenŃe noi, prin care se urmărea reeducarea infractorilor şi
reintegrarea lor în viaŃa socială.
Materia Codului penal a fost structurată în trei cărŃi: Cartea I cuprindea dispoziŃii
privitoare la pedepse; Cartea a II-a cuprindea normele cu privire la crime şi delicte; în vreme ce
Cartea a III-a se referea la materia contravenŃiilor.
Codul a împărŃit faptele penale în trei categorii: crime, delicte şi contravenŃii.
Clasificarea adoptată nu era una justificată din punct de vedere teoretic, întrucât între crime şi
delicte nu există deosebiri esenŃiale, ambele desemnând fapte săvârşite cu intenŃie. Originile
acestei clasificări se află de fapt în sistemul tripartit al pedepselor, întrucât legiuitorul a plecat de
la premisa că fiecărui tip de pedeapsă îi corespunde un tip de infracŃiune. În ceea ce priveşte
crimele şi delictele, acestea au fost grupate în mai multe categorii, în funcŃie de gravitatea faptei
sau de pericolul social pe care îl reprezentau. Urmărind acest criteriu, crimele şi delictele au fost
împărŃite în patru categorii:
 infracŃiunile îndreptate împotriva statului (răsturnarea ordinii de
stat, trădarea etc.);
 infracŃiunile împotriva constituŃiei (faptele îndreptate împotriva
sistemului parlamentar sau a acelui electoral);
 infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor publice, legate mai
ales de exercitarea funcŃiilor administrative (abuzul de putere, delapidarea etc.);
 infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor particulare, contra
vieŃii, intereselor particulare, onoarei, patrimoniului etc. Alături de criteriul
enunŃat mai sus au fost folosite şi alte criterii pentru clasificarea faptelor penale,
precum: modul în care au fost comise faptele sau numărul participanŃilor,
delimitarea tentativei de infracŃiunea consumată, distincŃia dintre autor şi
complice etc.
În ceea ce priveşte pedepsele, acestea au fost împărŃite în trei categorii, corespunzătoare
celor trei tipuri de fapte:
 pedepse criminale, pentru crime;
 pedepse corecŃionale, pentru delicte;
 pedepse poliŃieneşti, pentru contravenŃii.
• Codul de procedură civilă - A intrat în vigoare împreună cu Codul civil român, la
1 decembrie 1865. Principalele sale izvoare au fost Codul de procedură civilă al Cantonului
Geneva, Codul francez de procedură civilă, Legea belgiană privitoare la executarea silită,
precum şi unele norme de drept procesual din legiuirile române mai vechi.
ConcepŃia care a stat la baza procedurii de judecată reglementate prin intermediul
Codului românesc a fost aceea că adevărul obiectiv nu poate fi cunoscut de către instanŃă, iar
hotărârea acesteia putea exprima numai adevărul juridic. Aceasta însemna că hotărârea
pronunŃată reprezenta o prezumŃie de adevăr, prezumŃie dedusă din faptul că procesul a parcurs
fazele de judecată prevăzute de lege, respectând dispoziŃiile legale.
Codul a fost divizat în şapte cărŃi: procedura înaintea judecătorului de plasă, tribunalele
de judeŃ, CurŃile de apel, arbitrii, executarea silită, proceduri speciale şi dispoziŃii generale.
Conform codului român de procedură civilă, procedura de judecată era orală, publică şi
contradictorie.
Probele care puteau fi administrate în procesele civile erau: înscrisurile, probele cu
martori, expertizele, cercetările la faŃa locului, jurământul judiciar şi prezumŃiile.
Procesul parcurgea o dublă judecată de fond, în faŃa primei instanŃe (judecătorie sau
tribunal), respectiv în faŃa instanŃei de apel, după care urma judecarea în recurs.
În privinŃa căilor de atac, Codul prevedea: apelul (rejudecarea pe fond a cauzei) şi
recursul (prin care se stabilea dacă legea a fost bine interpretată şi aplicată).
• Codul de procedură penală - A fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal.
Redactarea să s-a făcut sub influenŃa Codului francez de instrucŃie criminală, din anul 1808.
Codul a realizat un compromis între procedura penală medievală şi judecata penală modernă.
Pentru prima fază a procesului a păstrat vechea procedură, secretă şi scrisă, care nu
presupunea dezbaterea în contradictoriu a probelor.
Pentru faza a doua, cea a judecăŃii, au fost introduse în schimb, principiile judecăŃii
moderne: publicitatea dezbaterilor, principiul oralităŃii şi principiul contradictorialităŃii. În
virtutea acestora, părŃile luau cunoştinŃă de probe şi le puteau analiza în contradictoriu în cadrul
dezbaterilor orale şi publice.
Codul a fost alcătuit din două părŃi: prima reglementa descoperirea, urmărirea şi instrucŃia
infracŃiunilor; cea de-a doua reglementa judecarea proceselor. Cele două părŃi reflectau fazele pe
care le parcurgea orice proces penal: cea premergătoare şi cea a judecăŃii.
Descoperirea infracŃiunilor revenea ofiŃerilor de poliŃie judiciară. Acestora le revenea
sarcina strângerii probelor referitoare la infracŃiunile săvârşite de autor. Dacă aceştia erau de
părere că sunt întrunite elementele unei infracŃiuni, atunci înaintau dosarul procurorului, urmând
ca acesta din urmă să se ocupe de procedura urmăririi infractorului. În anumite cazuri, pe care le
consideră mai complicate, procurorul putea înainta cauza respectivă unui judecător de instrucŃie.
Acesta proceda la o anchetă numită instrucŃie.
După efectuarea urmăririi sau, după caz, a anchetei, procurorul putea sesiza instanŃă de
judecată. De regulă, delictele intrau în competenŃa tribunalelor, în vreme ce crimele intrau în
aceea a curŃilor cu juri. Acestea din urmă erau alcătuite dintr-un complet de judecători şi dintr-un
juriu compus din cetăŃeni. Juriul avea sarcina de a răspunde cu da sau nu la două întrebări: dacă
persoană acuzată era sau nu vinovată, iar în cazul în care era găsită vinovată, dacă merită sau nu
circumstanŃe atenuante. Dacă juriul răspundea afirmativ la o primă întrebare, judecătorii făceau
încadrarea faptei în textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa.
Fixarea pedepsei se făcea în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de părerea juriului cu privire la
circumstanŃele atenuante.
4. Secularizarea averilor mănăstireşti
Exploatarea averilor ce rezultau din pământurile mănăstireşti era şi o problemă de
imixtiune a Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopol în treburile ineterne ale Principatelor.
Foştii domni făcuseră donaŃii bogate Constantinopolului, Mormântului Sfânt sau Muntelui
Athos, ceea ce echivala cu dependenŃa faŃă de grecii din Imperiul Otoman. Astfel mănăstirea din
Perii Maramureşului fusese închinată, pe la 1391, de către Drag şi Balc, urmaşii lui Dragoş Vodă
Patriarhiei de la Constantinopol. Schitul Stănileşti din Vâlcea avusese aceeaşi soartă la 1577,
faŃă de patriarhia din Alexandria; Mănăstirea BucovăŃ, de lângă Craiova, depindea din 1588 de
mănăstirea grecească Sf. Varlaam. Mănăstirea Radu Vodă avea protectorul tot la Muntele Athos,
în mănăstirea Iviron. Mănăstirile închinate stăpâneau in Muntenia 1.127.386 pogoane, iar în
Moldova 355.680 de fălci şi 36 de prăjini faŃă de terenul arabil al Ńării, aceste mănăstiri deŃineau
peste 10 %.

E adevărat că au existat şi domni care s-au opus tendinŃei de înzestrare a mănăstirilor


străine. Alexandru Iliaş, în łara Românească, a salvat de la o asemenea soartă mănăstirea
Snagov, ce era destinată mănăstirii Pantascratos de la Sfântul Munte. Matei Basarab a înŃeles şi
el dezastrul ce se producea Ńării prin asemenea danii şi a recuperat 21 de mănăstirii printre care:
Tismana, Cozia, Argeşul, BistriŃa, Govora, Dealul, Vâlcea, Mâslea, Sadova, Pitocu ş.a.

Domnii pământeni sau nepământeni, care impuseseră obiceiul, nu şi-au dat seama la
vremea respectivă de consecinŃele nefaste ale unor asemenea înzestrări pentru situaŃia Ńării.
Alexandru Ioan Cuza care se afla în pragul unor mari reforme, era convins că această chestiune
aducea atingere autonomiei Ńării. Daniile însemnau de fapt scurgerea de importante venituri de
peste graniŃă, în loc ca ele să sprijine instituŃiile nou înfiinŃate, să creeze un patrimoniu public
stabil, să înzestreze cum se cuvenea armata, să rezolve chestiunea Ńărănească.

Ortodoxia căzuse sub influenŃa Patriarhiei Moscovite şi e sigur că iniŃial aceasta


sprijinise tendinŃele de emancipare faŃă de forul ecleziastic de la Constantinopol. Ulterior,
deoarece biserica ortodoxă română manifesta valeităŃi de independenŃă, Patriarhia rusă, care se
dorea ea însăşi substitutul Patriarhiei de la Constantinopol, şi-a revizuit poziŃia de sprijin. În
decembrie 1863, Guvernul Kogălniceanu supunea Adunării proiectul de lege privind
secularizarea averilor mănăstireşti. Fiind vorba despre nişte venituri care se întorceau către
administraŃie (în motivare se arată că „acrile” mănăstireşti sunt şi rămân averi ale statului,
veniturile devenind surse de buget) şi cunoscându-se greutăŃile financiare prin care trecea statul,
majoritatea Camerei votează legea la 13/25 decembrie 1863 (decretată la 15/27 şi promulgată la
17/29 decembrie), 93 voturi fiind pentru şi 3 contra.

În primul articol se arăta: „Toate averile mănăstireşti româneşti din România sunt şi
rămân averi ale Statului”. Acest text imperativ înlătura orice interpretare în privinŃa caracterului
mănăstirilor, închinate sau ne închinate, pentru a nu se face apel la vreun arbitraj al marilor
puteri. Articolul doi se referea la puterea de dispoziŃie a statului asupra veniturilor mănăstirilor,
care se făceau „venituri ordinare ale bugetului Statului. Pentru a atenua reacŃia
Constantinopolului, se alocau în continuare unele sume ca ajutor locurilor sfinte şi erau destinate
apoximativ zece milioane piaştri pentru fondarea unei şcoli laice la Constantinopol şi a unui
spital pentru creştini, acestea din urmă fiind sub directa conducere a AgenŃiei diplomatice
române din capitala Turciei. Vorbind de AgenŃia română, trebuie să arătăm că diplomatul
Costache Negri a jucat un rol important în chestiunea secularizării, deoarece a distras atenŃia
marilor puteri.
Măsura secularizării trebuia însă consfinŃită, conform protocolului XIII al ConvenŃiei de
la Paris, şi de puterile garante, printr-un arbitraj. Drept urmare, cu excepŃia FranŃei şi Italiei,
guvernele interesate dispun întrunirea ambasadorilor lor la Constantinopol, spre a-i înlesni lui
Fuad-paşa nota din 21 decembrie1863/2 ianuarie 1864 asupra indemnizaŃiei pentru bunurile
secularizate care trebuia plătită călugărilor greci. PreŃul despăgubirii se fixa la 15.000.000 piaştri.
În vederea achitării sumei, de care guvernul nu dispunea, se puse la cale o stratagemă abilă.
Costache Negri, încheie o afacere de comision, în martie 1865, cu Societatea generală a
Imperiului Otoman, Societatea urmând să avanseze ierarhilor despăgubirea respectivă.
Traversând o perioadă de grave dificultăŃi bugetare, Principatele asigurau Societatea doar cu
15.000.000 lei din suma, dintr-un depozit de 20.000.000 lei ce se găsea la Constantinopol şi
provenind din împrumutul Stern (contract în cursul anului 1864, în sumă de 48.142.767 lei).
Restul sumei, cum, desigur, românii prevăzuseră, nu s-a mai putut achita, devenind obiectul unui
litigiu de lungă durată, în care s-a ajuns la un moment dat să pledeze pentru partea otomană
vestitul avocat francez Cremieux.

Secularizarea averilor mănăstireşti este una dintre reformele care a încununat definitiv
domnia lui Cuza. Luând orice referire biografică, de mai mică sau mai mare amploare , asupra
domnitorului, privind realizările sale mai importante, secularizarea se aşează la loc de cinste
alături de cea agrară. Corneliu Albu, într-o carte despre Al. Papiu – Ilarian, ardelean care
participase, la redactarea textului legii de secularizare, tratează astfel reforma: „Secularizarea a
creat o ambianŃă şi o atmosferă care au contribuit la realizarea reformei agrare. Începutul se
făcuse; marea proprietate fusese serios atinsă. „

5. Reforma agrară

Puterile garante, confirmând noile schimbări, recunoşteau dreptul Principatelor de a-şi


modifica legile în conformitate cu interesele sale economice, naŃionale, sociale, indiferent de
prevederile ConvenŃiei de la Paris. Ca urmare a devenit posibilă elaborarea legii rurale.

Odată realizată unirea Adunărilor, pe 24 ianuarie/ 5februarie 1862, moşierimea a căutat


să profite şi să întoarcă situaŃia problemei agrare în favoarea ei, agitând demagogic acordul
pentru un proiect al Comisiei Centrale de la Focşani, în care se prevedea eliberarea clăcaşilor de
moşie, dar şi de orice drept asupra ei. Alexandru Ioan Cuza, deşi era decis să nu accepte
promulgarea unei asemenea false legi de îmbunătăŃire a situaŃiei Ńăranilor, a numit un fruntaş
conservator să conducă guvernul, pe Barbu Catargiu, deoarece acesta dispunea de majoritatea în
Cameră.

În luna mai 1862 au început dezbaterile. După una din cele mai furtunoase şedinŃe, în
care M. Kogălniceanu a afirmat cauza Ńăranilor, şeful cabinetului a fost ucis cu un foc de armă.
Se specula, fără temei de altfel, că domnitorul ar fi pus la calea asasinatul. Atentatul avu loc la
8/20 iunie 1862, cînd Barbu Catargiu a fost împuşcat de un necunoscut care, la trecerea trăsurii
în care se afla primul ministru şi prefectul poliŃiei, N. Bibescu pe sub clopotniŃa mitropoliei a tras
un foc de armă. După atentat, reacŃiile nu au întârziat să apară şi, a fost grăbită votarea
proiectului de lege agrară, aşa cum acesta fusese înaintat de către Comisia Centrală de la
Focşani, la 11/23 iunie 1862. Domnitorul nu a sancŃionat proiectul motivând în mesajul din 3/15
noiembrie 1863, că acest proiect „nu răspundea dorinŃelor sale.”

Acest răspuns s-a datorat următoarei împrejurări. În martie 1863 domnitorul făcuse un
drum în Moldova pentru a cunoaşte reacŃia poporului la dorinŃele sale de a soluŃiona problema
agrară în favoarea Ńăranilor. Până la GalaŃi, unde a ajuns în dimineaŃa zilei de 30 martie/11 aprilie
1863, fusese aclamat de sute de săteni care îi pregătiseră şi arcuri de triumf. Domnitorul
sărbătorise Paştele împreună cu mama sa, Sultana Cozadinii, la biserica Ovidenia, apoi, deşi
scuturat de un acces de friguri, a mers la Iaşi, pentru a cerceta starea în care se găseau clăcaşii şi
a verifica sprijinul pe care putea conta în eventualitatea unei reacŃii puternice din partea
conservatorilor în Cameră. În aveastă vizită a constatat faptul că pontaşii moldoveni se aflau într-
o situaŃie deplorabilă şi dezrobirea lor trebuia urgentată. De altfel şi statisticile vremii menŃionau
starea proastă a Ńăranilor. Astfel, în Monitorul Oficial” din 15/27 martie 1862 se spunea că în
judeŃul Gorj s-a constatat că „două din trei părŃi din locuitori sunt lipsiŃi de nutrimânt, de
îmbrăcăminte, şi au locuinŃe ca animalele”.

De altfel, la 16/28 martie 1864, nu altul decât Mihail Kogălniceanu prezenta în


Adunarea proiectarea de lege rurală. Se preconizează atât înzestrarea Ńăranilor cu “pământurile
de păşune, de finanŃe şi de arătură, ce ei posedă sau se cuvine a poseda în lege”, cât şi o
despăgubire ce se dorea mulŃumitoare şi era garantată de către stat. Proiectul mai prevede
eliberarea de sarcinile feudale şi împroprietărirea pe “ pogoanele legiuite” în funcŃie de numărul
de vite. Lascăr Catargiu caută să tergiverseze dezbaterile cerând amânarea şedinŃei întrucât
lipseau o parte dintre deputaŃii moldovei. Kogălniceanu acceptă, dar, până la reluare, publică
proiectul în “Monitorul Oficial” şi provocă rumoare printre Ńărani care se îndreaptă în grupurile
mari spre mitropolie. La 13/25 aprilie a fost reluată şedinŃa privind dezbaterea proiectului legii
agrare. Reprezentantul majorităŃii conservatoare din parlament, Vasile Boierescu, a citit o altă
formă de proiect al legii, în care împroprietărirea se rezumă la 4 pogoane pentru fiecare Ńăran,
despăgubirea făcându-se pe 7 ani, cu o dobândă de 8 % şi totodată satul trebuie să cedeze
pământurile sale, care erau cumpărate de boieri, drept compensaŃie. Proiectul îi determină pe
liberalii-radicali să se opună.

Majoritari în Adunare, prin Dimitri Ghica, Vasile Boierescu şi Gheorghe Castaforu,


proprietarii propuneau o moŃiune de blam împotriva guvernului Kogălniceanu. Au avut loc
discuŃii aprinse din care se desprindea clar stratagema celor două partide din Cameră care, de
data aceasta, făceau front comun împotriva prim-ministrului şi, indirect, împotriva lui Alexandru
Ioan Cuza. În încheierea dezbaterilor, I. C. Brătianu acuză guvernul că a apelat la „Monitor”
pentru a forŃa sufragiul Camerei, în loc să dea dovadă de sinceritate. Rezultatul votării: 63
pentru, 36 contra. Radicalii s-au abŃinut.
În zilele următoare, mii de Ńărani au înconjurat palatul domnesc şi uliŃele din preajma
Mitropoliei. Mihail Kogălniceanu şi membrii guvernului au fost ovaŃionaŃi. În săptămânile
următoare, opoziŃia se precipită. Anastasie Panu, Eugeniu Carada şi Gheorghe Ştirbei, fruntaşii
opoziŃiei, au fost trimişi în străinătate pentru a face propagandă ostilă proiectelor de reformă ale
regimului. Tot în aprilie 1864 s-a dezvăluit „conspiraŃia Lambert” , care urmărea atragerea
intervenŃiei armate a PorŃii în Principate. Doctorul Lambert, aflat la Constantinopol, uneltea, pe
lângă unele paşale şi viziri răsturnarea domnului şi aducerea pe tron a lui Constantin SuŃu. Într-o
scrisoare din 16/28 aprilie 1864, pretendentul la „coroană”, adresându-se lui Lambert, aprecia că
puterea în România e în mâinile unor „tâlhari” care au ca „plan şi bază ruinarea societăŃii şi
răpirea marii şi micii averi a tuturor claselor, precum au fost cu moşiile mănăstireşti”. În
consecinŃă, se face apel la armata PorŃii Otomane pentru înlăturarea lui Cuza de la domnia
Principatelor. Doctorul Lambert a fost însă arestat la intrarea în Ńară, iar complotul dejucat. Pe
plan extern, Poarta, nu mai era suficient de puternică pentru a risca o intervenŃie ca în 1848. În
1848 Rusia fusese aliata turcilor, în 1864, însă, Ńarul, înfrânt în Crimeea, nu avea nici un interes
să joace cartea Constantinopolului.

Abil şi fin tactician, Alexandru loan Cuza a sesizat conjunctura favorabilă în exterior şi
a aplicat verificata măsură a politicii faptului împlinit. Pentru că se împiedica în înfăptuirea
reformei de o Cameră foarte fermă în interesele ei, domnitorul a dizolvat-o. Istoricii o definesc
lapidar: „lovitura de la 2 Mai”.

Legea a fost decretată la 14 august 1864 şi este cea mai importantă reformă realizată pe
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Legea stabilea împroprietărirea cu pământ a Ńăranilor
clăcaşi. În funcŃie de inventarul viu, legea clasifica Ńărănimea clăcaşă în trei categorii: fruntaşi,
mijlocaşi şi pălmaşi, sau cei fără vite. În consecinŃă, suprafeŃele loturilor cu care fuseseră
împroprietăriŃi în łara Românească Ńăranii cu patru boi şi o vacă erau de 11 pogoane (5,5 ha), cei
cu doi boi şi o vacă – 7 pogoane şi 19 prăjini (3,6 ha), iar cei care aveau numai o vacă - 4
pogoane şi 15 prăjini (2,6 ha). SuprafaŃa loturilor varia în raport cu numărul de vite. În Moldova
şi în judeŃele Cahul, Bolgrad şi Ismail, aceste suprafeŃe erau mai mari. Se prevedea ca pământul
expropriat să nu depăşească două treimi din întinderea moşiilor, pădurile fiind exceptate de la
acest calcul. În caz de lpsă a terenurilor arabile într-o anumită localitate, clăcaşii şi însurăŃeii
cărora nu le-a ajuns pământ, aveau dreptul să se strămute pe moşiile statului din apropiata
vecinătate. Loturile de pământ primite nu puteau fi înstrăinate în decurs de 30 de ani.

Conform legii, Ńărănimea clăcaşă era eliberată de îndeplinirea anumitor obligaŃiuni


feudale în schimb, era datoare să plătească moşierilor timp de 15 ani o răscumpărare bănească
considerabilă. În linii mari, această răscumpărare a obligaŃiunilor feudale echivala cu costul
suprafeŃei de pământ pe care o primise Ńărănimea.

Aplicarea legii a dus la împroprietărirea a peste 511.000 de familii cu o suprafaŃă de


peste 2 milioane de hectare. După efectuarea reformei, proprietatea Ńărănească alcătuia
aproximativ 30 % din suprafaŃa Ńării, iar proprietatea statului şi a boierilor 70% din suprafaŃa
Ńării. În ciuda faptului că reforma a avut un caracter limitat, ea a creat posibilităŃi favorabile
pentru pătrunderea relaŃiilor capitaliste în agricultură. Reforma agrară care a fost cea mai
importantă reformă a secolului XIX a pus capăt regimului clăcii şi altor servituŃi feudale, Ńăranii
devenind cetăŃeni liberi.

6. Reforma învăŃământului

E foarte dificil să cuprinzi în câteva pagini tot ce s-a făcut în perioada domniei lui Al. I.
Cuza. S-au dezvoltat învăŃământul, cultura, ştiinŃa etc. Astfel, ridicarea materială a societăŃii
româneşti nu ar fi fost posibilă fără o serioasă bază şcolară şi universitară. BogăŃiile Ńării nu
puteau fi abandonate, numai concesionate, după împrejurări, societăŃilor străine. De aceea,
angrenajul administrativ era astfel gândit, încât în funcŃiile de răspundere să fie angajaŃi
autohtoni. Creşterea oraşelor şi a populaŃiei, emanciparea Ńăranilor prin parŃiala rezolvare a
problemei agrare, obligau la o instrucŃie corespunzătoare a forŃelor care se afirmau.

Recurgând la o serie de sacrificii bugetare şi având de făcut faŃă opoziŃiilor care veneau
îndeobşte din partea moşierimii retrograde, Alexandru Ioan Cuza a militat pentru reglementarea
învăŃământului, pentru punerea lui pe baze noi. Adesea a acŃionat direct şi a avut iniŃiative
proprii pentru a se rezolva diversele probleme ale instrucŃiei. În august 1859 el cerea, într-o
scrisoare adresată consulului Sardiniei la GalaŃi, sprijin în vederea asigurării cu manuale şcolare
elevilor Moldovei.

Principiile care 1-au călăuzit în rezolvarea problemei învăŃământului sunt expuse pe larg în
mesajul domnesc din 6/18 decembrie 1859. Se arăta în documentul menŃionat că nu se mai putea
tolera copierea modelelor străine, în apecial cele franŃuzeşti. Galomania, susŃinea el, îndepărta
tineretul de la necesităŃile concrete ale Ńării. Întrucât bursele la Paris erau reduse ca număr, fiind
31 pentru Moldova şi 51 pentru Muntenia, erau adesea ineficiente, se încercă înfiinŃarea în
capitala FranŃei a unui colegiu românesc destinat sutelor de studenŃi români aflaŃi la Paris. Dar
soluŃia era, totuşi, crearea de înalte şcoli în Principate.

Constant în realizarea idealurilor de la 1848, domnitorul milita activ pentru egalizarea


tuturor în faŃa şcolilor statului, deoarece, aşa cum spunea el, învăŃământului să şadă „la îndemâna
tuturor claselor”. Nu se puteau aborda nenumăratele probleme care stăteau în calea noului stat
decât stimulând din punct de vedere civic oamenii din toate păturile, fără discriminare, capabili,
conştiincioşi şi animaŃi de ordine, de disciplină şi de sentimente patriotice. Nici străinii şi nici
moşierimea retrogradă nu puteau ocupa toate posturile cheie, care, în fond, deschideau calea
reformelor.

Alexandru Ioan Cuza, în opoziŃie cu unii fruntaşi politici ai vremii care vedeau în studiile
înalte un aspect mai puŃin important al vieŃii sociale, şi-a impus autoritatea în legătură cu
necesitatea de a avea ingineri şi medici, funcŃionari pricepuŃi şi cercetători. Pledoaria sa pentru
înfiinŃarea şcolilor superioare, care „sânt negreşit trebuincioase” avea să ducă la o grabnică
orientare a guvernelor Principatelor, în special în Moldova - unde Mihail Kogălniceanu va scurta
cu mult perioada de reaşezare a învăŃământului - către aceste studii.

Dar situaŃiile erau mult mai complexe şi pentru a se ajunge la legiferarea învăŃământului a
trebuit să se rezolve nevoile stringente care se refereau la asigurarea de şcoli la sate, pregătirea
profesorilor, tipărirea manualelor ş.a. În Moldova existau cam 44 de şcoli primare, insuficiente
pentru a se putea vorbi de o ridicare a învăŃăturii poporului. Tocmai de aceea domnitorul cerea,
în mesajul din decembrie 1859 ajutorul clerului „care este reprezentat în fiecare sat prin unul sau
mai mulŃi preoŃi (ce) poate să ajute mult propaganda luminilor în populaŃia câmpenească”. GraŃie
activităŃii neobosite a lui Vasile Alexandrescu - Urechea - fost profesor la Şcoala Preparandală
de la Trei Ierarhi, director în Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice şi autor de cărŃi de
specialitate - s-a îmbunătăŃit mult învăŃământul în mediul sătesc în Moldova. Până şi fetele în
vârstă de 6-12 ani au fost acceptate în şcolile de băieŃi, pe principiul că „educaŃia sexului
femeiesc este o întâie datorie în regenerarea poporului; fiindcă ele sânt menite a face din fiece
familie câte o şcoală”. În comparaŃie cu łara Românească, unde existau 1 768 de şcoli primare,
dar şi dascăli mai puŃin pregătiŃi, în Moldova se realizau paşi însemnaŃi pe calea pregătirii
profesorilor.

ABDICAREA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI INSTAURAREA DOMNIEI


PRINłULUI STRĂIN

Domnia lui Al. Ioan Cuza poate fi caracterizată drept o perioadă luminoasă din istoria
poporului român. Principalul obiectiv al acestuia a fost să facă posibilă recunoaşterea Unirii de
către Marile Puteri, şi l-a înfăptuit după o lungă activitate diplomatică, în care a reuşit că FranŃa,
Rusia, Marea Britanie, Sardinia, Prusia, Austria şi Imperiul Otoman să-l recunoască că domn pe
tot timpul domniei sale.
Politica internă şi-a direcŃionat-o în vederea unificării şi centralizării aparatului de
conducere a statului, a serviciilor de vamă şi telegraf, a cursului monetar şi a forŃelor armate, etc.
Cuza a proclamat unirea definitivă a Principatelor sub numele de România, în cadrul şedinŃei
comune a Adunării Moldovei şi Adunării Munteniei, de la data de 24 ianuarie 1862, stabilind
totodată şi locul capitalei noului stat: Bucureşti. Cuza era sigur de înfăptuirea acestei uniri
definitive, întrucât încă din 1861 se adresa poporului astfel: ” alesul vostru vă da astăzi o singură
Românie... Unirea este îndeplinită, iar naŃionalitatea romană este întemeiată „.
În ciuda bunei ocârmuiri a statului, a existat totuşi o mişcare complotistă, care
nemulŃumită de actele politice ale domnitorului (politică de reforme, lovitura de stat din 1864,
unificarea Ńării, etc), a început să organizeze îndepărtarea domnului Al. Ioan Cuza de la
conducerea statului şi aducerea unui prinŃ străin dintr-o familie domnitoare din Occident. Au
început în 1865 prin semnarea unui act prin care în caz de eliberarea a tronului, acesta să fie
ocupat în mod obligatoriu de un prinŃ străin. Cei care au luat parte la semnarea acestui demers
erau liberali de drept, şi printre aceştia se numără Ion C. Brătianu, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Gh.
Stirbey. Pentru obŃinerea acestui lucru, Ion C. Brătianu şi Ion Ghica au plecat în Occident pentru
a căuta cel mai potrivit candidat, dar în primul rând pentru a discuta cu împăratul Napoleon al
III-lea (cunoscut şi ca principalul protector al României) în vederea înlăturării lui Cuza.
Odată începută, abdicarea lui Cuza a fost favorizată şi de scrisoarea trimisă împăratului
Napoleon al III-lea de către domn, pe de o parte, dar şi de mesajul de deschidere adresat
Parlamentului la 5/17 ianuarie 1865, pe de altă parte. Scrisoarea, trimisă la data de 19
septembrie/1 octombrie 1865, enumera reuşitele domniei sale, şi constată răcirea relaŃiilor
româno-franceze. În acelaşi timp, Cuza afirma că era gata să părăsească tronul în favoarea unui
principe străin dacă asta era credinŃa împăratului. Nici mesajul adresat Parlamentului nu părea
mai însufleŃitor: „ Eu voiesc să fie bine ştiut că niciodată persoana mea nu va fi nicio piedică la
orice eveniment ce ar permite de a consolida edificiul politic, la a cărui aşezare am fost fericit a
contribui. În Al. I. Cuza, domn al românilor, românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, pe
acel colonel Cuza care a proclamat în Adunarea ad-hoc şi Camera electivă a Moldovei marile
principii ale regeneraŃiei României, şi care fiind domn al Moldovei declara oficialmente înaltelor
puteri garante, când primea şi coroana Valahiei, că el primeşte această îndoită alegere ca
expresiune neîndoielnică şi statornică a voinŃei naŃionale pentru Unire, însă numai ca un depozit
sacru.”
Astfel, a fost obligat de către complotişti să semneze actul de abdicare, 11/23 februarie
1866, prin care arăta că potrivit dorinŃei naŃiunii depunea cârmă guvernului în mână unei
LocotenenŃe Domneşti şi a Ministerului ales de popor.
Aşadar, monstruoasa coaliŃie a pus capăt domniei de şapte ani a lui Al. Ioan Cuza, o
domnie plină de succese pentru întreg poporul. Fapta complotiştilor a fost comentată în diverse
feluri de către istorici, atât aprobată cât şi criticată. Titu Maiorescu, care era un susŃinător ferm al
celui care va urma la cârmă statului, era totuşi împotriva acestui eveniment: “... răsturnarea lui
Cuza este un fapt greu de justificat. Liber ales de naŃiunea din cele două Principate, Cuza merită
o soartă mai bună [...] iar modul cum s-a executat această răsturnare rămâne condamnabil”.
Până la momentul înscăunării prinŃul străin, membrii monstruoasei coaliŃii au adus la
conducerea statului o LocotenenŃă Domnească şi un guvern provizoriu condus de Ion Ghica, care
erau însărcinaŃi să menŃină cele patru puncte votate atât de naŃiune cât şi de divanurile ad- hoc.
Aceste patru puncte priveau: unirea, autonomia, principele străin şi guvernul constituŃional.
În aceste condiŃii, situaŃia în care se afla România se înrăutăŃea din ce în ce mai mult din
cauza poziŃiilor marilor puteri. De exemplu, Austria, Rusia şi Turcia cereau revocarea actului din
septembrie 1859 în care recunoşteau dubla alegere, iar Turcia a protestat împotrivă ideii de a
aduce un prinŃ străin. Astfel, acestea au comunicat românilor că dacă doreau menŃinerea unirii,
trebuiau să aducă la tron tot un domnitor român. Dar, cum planurile interne erau total diferite şi
dorinŃele “complotiştilor” erau altele, aceştia trebuiau să grăbească înfăptuirea planului lor şi
totodată să asigure continuitatea unirii prin punerea Marilor Puteri în faŃa unui nou fapt împlinit.
Primul candidat la conducere a fost Filip de Flandra, care aparŃinea familiei de Orleans
din Belgia, dar a cărui venire la tron nu era posibilă datorită opoziŃiei împăratului Napoleon al
III-lea (datorită faptului că acesta provenea dintr-o familie pretendentă la tronul FranŃei). În acest
caz, cel de-al doilea candidat a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a fost propus de
către Ion C. Brătianu. Şi aducerea acestuia la tronul Ńării a avut un drum spinos din cauza
răspunsului ezitant al acestuia dar şi situaŃiei externe a Ńării. Cu toate acestea, venirea sa în Ńară
trebuia realizată cât mai repede pentru a se putea influenŃa marilor puteri.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a venit în Ńară după ce a fost obŃinut sprijinul
împăratului Napoleon al III-lea şi al Prusiei, dar şi după ce Carol a fost pus în faŃa faptului
împlinit de către LocotenŃa Domnească, care transmisese la Bucureşti faptul că acesta primeşte
coroana Ńării. După ce este sfătuit de regele Wilhelm I (şeful casei de Hohenzollern) şi de
cancelarul Prusiei - Otto von Bismark, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pleacă spre România
la 29 aprilie/11 mai 1866, sub identitate falsă (numele fals folosit era Karl Hettingen, iar
semnalmentele configurau o persoană de statură zveltă, cu ochii albaştrii, părul negru, nasul
vulturesc, cu barbă şi mustăŃi mijind pe obraji), şi ajunge pe pământ românesc în calitatea de
domn la 8/20 mai 1866, la Turnu Severin, însoŃit de consilierul de cabinet Werner şi de
şambelanul Mayenfisch, fiind aşteptat la gară de Ion C. Brătianu.
Înainte de plecarea lui Carol spre principate, LocotenenŃa Domnească i-a “asigurat
venirea”, prin chemarea la vot a poporului pentru acceptarea lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen drept Carol I. A fost adoptată aceeaşi metodă utilizată de Cuza şi atât de aspru
criticată, prin care acesta dorea adoptarea textului Statutului ConvenŃiei de la Paris şi a unei noi
legi electorale: plebiscitul. Acest plebiscit s-a desfăşurat între 2/14 - 8/20 aprilie 1866, şi s-a
concluzionat cu rezultatul dorit şi aşteptat, favorabil lui Carol I.
Revenind la momentul intrării în Ńară a lui Carol I, putem observa jovialitatea noului
domn: „momentul în care am păşit pe pământul noii mele patrii, am devenit român; viaŃa mea
întreagă o voi consacra pentru fericirea românilor şi pentru prosperitatea lor, care de acum
înainte au devenit compatrioŃii mei”. La două zile după venirea în Ńara, la 10 mai 1866, Carol I
depune la Bucureşti jurământul prin care acceptă în mod oficial voinŃa plebiscitului şi ocupă
tronul noii sale patrii.

MONARHIA CONSTITUłIONALĂ ŞI PARLAMENTARĂ

Rolul monarhiei în istoria României moderne a fost fundamental. Această instituŃie


centrală a avut un rol important în anii 1859-1918, contribuind la procesul de afirmare şi de
modernizare a statului român. AtribuŃiile domnului, specifice perioadei medievale, au fost
modificate printr-o serie de acte fundamentale: Regulamentul Organic (1831-1832), ConvenŃia
de la Paris (1858), ConstituŃia din 1866. În timpul lui Cuza, atribuŃiile domniei au crescut,
trecându-se la un regim autoritar
Monarhia a fost cea mai importantă dintre instituŃiile statului din această perioadă,
instituŃie a cărei funcŃionare a fost reglementată prin ConstituŃie. Actul fundamental din 1866
avea la bază principiul conform căruia suveranul "domneşte, dar nu guvernează". Prin
ConstituŃia din 1866, era consacrată, ca formă de guvernământ a statului român, monarhia
constituŃională. Modelul îl constituiau monarhiile parlamentare din Occident (Belgia, Marea
Britanie s.a.), şi nu imperiile conservatoare cu care se învecina România. InstituŃia monarhică a
avut un rol major în accelerarea procesului de modernizare - occidentalizare a societăŃii
româneşti. Conform ConstituŃiei din 1866, domnul (din 1881, regele) exercită împreună cu
Parlamentul ("reprezentaŃiunea naŃională") puterea legislativă şi, împreună cu guvernul, pe cea
executivă. Între prerogativele sale se numărau: sancŃionarea şi promulgarea legilor, dreptul de
amnistie, dreptul de a bate monedă, reprezentarea statului român în politica externă. EI era şeful
armatei, avea iniŃiativă legilor şi dreptul de veto absolut, putându-se opune punerii în aplicare a
unor legi votate de Parlament. În schimb, actele domnitorului nu aveau autoritate, dacă nu erau
contrasemnate de un ministru, care purta astfel responsabilitatea lor (ConstituŃia din 1866 -
articolul 92). Domnul îl numea pe primul-ministru, care, la rândul său, forma guvernul şi
organiza noile alegeri (spre deosebire de sistemul democratic clasic, în care guvernele rezultă din
alegeri). Această stare de lucruri era cauzată de situaŃia concretă a societăŃii româneşti, în care
cei mai mulŃi dintre locuitorii de la sate nu erau ştiutori de carte şi nu aveau drept de vot (îl vor
primi după primul război mondial). AtribuŃiile domnitorului erau pe viaŃă şi ereditare.
Simbolul monarhiei constituŃionale româneşti a fost Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin aducerea unui principe străin se împlinea o dorinŃă mai veche a clasei politice, al cărei scop
era de a stinge rivalităŃile dintre marile familii boiereşti şi de a ridica prestigiul internaŃional al
statului român. Desigur, descendenŃa să dintr-o prestigioasă dinastie germană a contat mult în
dezvoltarea legăturilor politice, economice şi militare dintre regatul român şi cea mai însemnată
putere europeană din acea vreme, Germania.
De-a lungul întregii sale domnii de 48 de ani - cea mai lungă din istoria romanilor (1866 -
1914) - Carol a jucat un rol important în evoluŃia statului român, fiind figura politică centrală.
Devenit principe al României în 1866, Carol, disciplinat şi perseverent, descinzând dintr-o
prestigioasă dinastie germană, şi-a împlinit menirea de monarh constituŃional. Carol I s-a ataşat
de Ńară al cărei domnitor (rege) a devenit, apărându-i interesele. Primii ani de domnie au
însemnat o perioadă de adaptare din care n-au lipsit dificultăŃile determinate de diverşi factori:
disputele dintre conservatori şi liberali-radicali, simpatia francofilă a opiniei publice, evidentă în
timpul războiului franco-prusac din 1870-1871. După anii 1870-1871, când au loc manifestări
antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor garante şi al
conservatorilor. DificultăŃile de la începutul domniei au fost treptat depăşite, urmând, îndeosebi
după cucerirea independenŃei de stat, etapa de consolidare a dinastiei: la 9 septembrie 1878 Carol
şi-a luat titlul de AlteŃă Regală, în martie 1881 a fost proclamat Regatul, iar pe 10 mai 1881,
Carol I a fost încoronat (coroana folosită fiind confecŃionată din oŃelul tunurilor capturate la
Plevna); pe 18 mai 1881 s-a încheiat "pactul de familie", prin care era reglementată succesiunea
la tron, moştenitor fiind proclamat prinŃul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de
frate al lui Carol I.; în 1884 s-a legiferat crearea Domeniilor Coroanei, ale căror venituri
completau lista civilă a regelui.
Personalitate echilibrată şi cu o educaŃie deosebită, integru din punct de vedere moral,
disciplinat şi riguros, regele Carol a reuşit să modereze disputele politice dintre liberali şi
conservatori, a protejat sistemul bipartit, a încurajat modernizarea statului şi a sprijinit mişcarea
naŃională a românilor din afara graniŃelor. De la începutul domniei s-a sprijinit pe conservatori. A
conlucrat şi cu liberalii, aflaŃi mai mult timp la guvernare, deoarece aceştia erau dornici să adopte
măsuri cu caracter reformator în folosul statului român.
Pe plan intern, Carol a încurajat formarea partidelor politice, a cultivat un climat de ordine,
disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al
vieŃii politice. EI a instituit în 1895 sistemul rotativei guvernamentale. Prin atribuŃia să
constituŃională de numire a primului ministru, regele avea un rol cheie în determinarea
rezultatului alegerilor parlamentare, deoarece fiecare guvern acŃiona în aşa fel încât obŃinea
victoria electorală. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăŃământului, a culturii,
precum şi pentru formarea tinerelor generaŃii de intelectuali; în 1891 a sprijinit înfiinŃarea
FundaŃiei culturale "Carol I".
Chemat pe tronul României pentru a consolida poziŃia Ńării pe plan internaŃional, Carol I a
desfăşurat o intensă activitate în politica externă; s-a dedicat cuceririi independenŃei; a alăturat
România Triplei AlianŃe (1883) şi a implicat-o în războaiele balcanice. În timpul războiului de
independenŃă a avut merite importante în desfăşurarea operaŃiunilor militare. După Congresul de
pace de la Berlin (1878) a respins cu curaj cererea Rusiei de liberă trecere a armatei Ńariste prin
Dobrogea. În contextul deteriorării relaŃiilor româno-ruse, după 1878 s-a orientat spre Puterile
Centrale sau Tripla AlianŃă (Austro-Ungaria, Germania şi, pentru un timp, Italia), cu care a
încheiat Tratatul din 1883 (secret). Această orientare externă n-a fost determinată în primul rând
de originea germană a regelui, ci de presiunea panslavismului, susŃinut de Rusia. În plus,
orientarea spre Puterile Centrale era o reacŃie la atitudinea neprietenoasă a Rusiei din 1878, când
armatele ruseşti au întârziat retragerea lor de pe teritoriul României, după încheierea războiului
cu Turcia. Un puternic impact l-a avut faptul că, după ce prin ConvenŃia din aprilie 1877 Rusia s-
a angajat să apere integritatea teritorială a României, în 1878, prin Tratatul de la Berlin, a ocupat
trei judeŃe din sudul Basarabiei. În timpul regelui Carol I, România s-a afirmat că un factor de
echilibru în Balcani. Ca urmare a participării Ńării noastre la al doilea război balcanic, încheiat cu
pacea de la Bucureşti (1913), Cadrilaterul a revenit statului român.
Carol I a încurajat lupta românilor din teritoriile aflate sub dominaŃie străină, folosind
diverse modalităŃi: intervenŃia să pe lângă împăratul Austro-Ungariei,Franz Jozsef pentru
eliberarea conducătorilor mişcării memorandiste condamnaŃi în procesul de la Cluj din
1894(Carol a obŃinut,astfel,în 1895,graŃierea liderilor memorandişti; sprijinul financiar pentru
şcolile româneşti etc. Totuşi, în această chestiune el a avut o atitudine prudentă, pentru a nu
provoca puternicele imperii vecine, Rus şi Austro-Ungar. În timpul primului război mondial
suveranul a acceptat neutralitatea României, hotărâre adoptată în cadrul Consiliului de Coroană
de la Sinaia din 21 iulie / 3 august 1914. După moartea lui Carol I (27 septembrie 1914), i-a
urmat la tron conform "Pactului de familie" din 1881, Ferdinand I (1914-1927). Acesta şi-a legat
numele de participarea României la primul război mondial (1916-1918), de realizarea Marii
Uniri precum şi de înfăptuirea unor importante reforme (agrară, electorală).
1. Organele centrale ale statului

Monarhia constituŃional-parlamentară a fost instalată după adoptarea ConstituŃiei din anul


1866, prin care se stabileau principiile şi normele caracteristice gândirii sociale şi organizării de
stat. Aceasta consacra: drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, principiul suveranităŃii naŃionale,
principiul guvernării reprezentative.

La nivel central, activitatea executivă era deŃinută de către domnitor, iar după anul 1881,
de către rege, care o exercita prin guvernul său şi prin miniştrii ce erau numiŃi în temeiul
ConstituŃiei. Domnul (regele) nu mai putea cumula puterea executivă şi legislativă. Totuşi
ConstituŃia îl învestea cu o serie de atribuŃii: avea iniŃiativă legislativă, sancŃiona şi promulga
legile, avea dreptul de amnistie, numea şi confirmă în toate funcŃiile publice.

ReprezentanŃa NaŃională (Parlamentul).

Parlamentul reprezenta puterea legislativă.Regulamentele organice au fost primele acte


cu caracter constituŃional care stabileau atribuŃiile puterii legislative.Putem considera astfel că
regulamentele au făcut începutul instituirii regimului Parlamentar în Principate.

Conform ConvenŃiei de la Paris,puterea legislativă urma să fie exercitată în comun de către


domnitor,Adunarea Electivă şi Comisia Centrală de la Focşani.ConvenŃia de la Paris instituia
parlamentul unicameral în fiecare principat. În baza Statutului dezvoltător al ConvenŃiei de la
Paris (1864) s-a inaugurat în România parlamentul bicameral: Adunarea Electivă (Adunarea
DeputaŃilor) şi Corpul Ponderator (Senatul). ConstituŃia din 1866 a stat la baza vieŃii
parlamentare din anii 1866-1914. Sistemul parlamentar instituit s-a caracterizat prin rolul
preponderent al legislativului.Acesta a devenit aproape partener egal cu domnitorul în elaborarea
legilor. Cele mai importante prerogative pe care le avea parlamentul: dezbaterea şi adoptarea
legilor, a bugetului, controlul activităŃii guvernamentale prin întrebări, interpelări, anchete,
moŃiuni de cenzură. Potrivit ConstituŃiei, ReprezentanŃa NaŃională era un parlament bicameral
format din Senat şi Adunarea DeputaŃilor.
De regulă, Parlamentul îşi desfăşura activitatea pe durata a 4 -5 luni pe an, timp în care
erau discutate şi votate legile. În mod normal, lucrările se deschideau la 15 noiembrie. La
deschidere se citea „Mesajul Tronului” adresat de către rege legislativului. Activitatea
parlamentară se încheia în fiecare an cu „răspunsul Corpurilor Legiuitoare la mesajul tronului”
printr-un mesaj al primului ministru. Parlamentul îşi exercita dreptul de a controla puterea
executivă, urmărind modul în care se aplicau legile. DeputaŃii şi senatorii, mai ales cei din
opoziŃie, se foloseau de dreptul de interpelare, cerând unor miniştri să răspundă pentru anumite
decizii sau acte politice şi câteodată obligându-i chiar să demisioneze. Parlamentul a avut o
contribuŃie esenŃială în crearea cadrului legislativ al modernizării. În activitatea lor, guvernanŃii
aveau de înfruntat opoziŃia parlamentară care era extrem de activă.
Ales până în 1918 pe baza votului censitar, parlamentul va reprezenta interesele tuturor
categoriilor sociale după introducerea votului universal.
Guvernul
Ca instituŃie reprezentând puterea executivă, este o creaŃie a epocii moderne, având ca act
de naştere Regulamentul.Primul Guvern unic al României s-a constituit la 22 ianuarie 1862, în
timpul lui Cuza. Potrivit ConstituŃiei din 1866, domnul exercita împreună cu guvernul puterea
executivă. În baza ConstituŃiei din 1866, regele încredinŃa guvernul unui lider de partid, după
care dizolva parlamentul şi se organizau alegeri generale. Prin acest sistem, executivul îşi
construia majorităŃi parlamentare, autorităŃile locale fiind puse în slujba partidului aflat la putere.
Astfel, guvernul "făcea" Parlamentul, ceea ce însemna o alterare a regimului constituŃional. În
1895, regele Carol I a introdus sistemul "rotativei guvernamentale" care constă în alternarea la
guvernare a celor două partide importante: Partidul NaŃional Liberal şi Partidul Conservator.
"Rotativă guvernamentală" nu a exclus disputele şi patimile politice. Conform ConstituŃiei din
1866, executivul era răspunzător în faŃa parlamentului pentru activitatea desfăşurată, dar în
practică era factorul decisiv în conducerea Ńării.

2. Organizarea teritorială

Izvorul juridic al organizării locale îl constituie Legea din 11 aprilie 1864 pentru
înfiinŃarea consiliilor judeŃene şi de organizare comunală cu modificările ulterioare, care au avut
ca scop şi rezultat o organizare administrativă modernă, înlocuind vechile reglementări stabilite
prin Regulamentele Organice. În conŃinutul legii şi conform constituŃiei unităŃile administrativ-
teritoriale erau: judeŃele şi comunele. Numărul judeŃelor era de 42, iar ca unităŃi intermediare,
plăşile, în număr de 320.

Comunele erau clasificate în: comune urbane şi comune rurale. Printr-o lege din 1908 au
fost reglementate şi comunele suburbane, comune care se subordonau oraşelor care le
administrau. Numărul comunelor urbane (oraşe) erau de 28, având statutul de oraşe libere şi
egale. Comunele rurale au fost în număr de 1526, administrând şi un număr de 4325 de sate şi
cătune.

Comunele erau conduse de către primar ca organ executiv însărcinat cu administraŃia


curentă şi de către consiliul comunal ca organ deliberativ. Primarul avea dublă calitate: şef al
administraŃiei comunale şi cea de reprezentant al administraŃiei centrale. Ca şi consiliul comunal
primarul era ales de către alegătorii comunei. Primarul în calitatea sa de şef al administraŃiei se
îngrijea de bugetul comunei, avea atribuŃii în administrarea şi păstrarea proprietăŃii comunale
aprovizionarea şi controlul aparatului administrativ. Prin legea din 21 aprilie 1874 s-a hotărât
numirea primarului de către prefect, iar prin legea din 17 aprilie 1882 s-a stabilit confirmarea
primarului de către prefect, dar după ce acesta era ales de către consiliul comunal.

După adoptarea legii învoielilor agricole, în 30 martie 1866, administraŃia centrală a


stabilit că primarul legaliza învoielile care din acest moment deveneau „executorii” şi urmărea
executarea lor, putând lua măsuri de constrângere cu ajutorul aparatului în caz de neîndeplinire.
Acest aspect demonstrează că primarul era învestit şi cu atribuŃii jurisdicŃionale, concomitent cu
cele administrative, încălcând principiul separaŃiei puterilor în stat. Acest atribut a fost consacrat
prin legea din 1872 şi întărit printr-o nouă lege din 1882.

Consiliul comunal era compus din membrii aleşi de un corp electoral, format dintr-un
singur colegiu, constituit după criteriul censului, în valoare de 80-100 lei plătit de cetăŃenii
români. Cele mai importante hotărâri care urmau a fi adoptate de către consiliul comunal erau
supuse aprobării reprezentanŃilor locali ai guvernului în teritoriu (prefecŃi şi subprefecŃi), ceea ce
demonstra o limitare a atribuŃiilor consiliului comunal.

Plăşile erau administrate de către pretori, numiŃi de prefect sau de ministrul de interne şi
aveau atribuŃii de supraveghere şi control asupra activităŃii organelor comunale rurale şi de
aplicare a deciziilor organelor judeŃene. Aceste atribuŃii au fost stabilite prin Legea de organizare
a comunelor rurale şi administraŃia plăşilor din 14 mai 1909, cu modificările ulterioare.

JudeŃele au fost administrate de către un consiliu judeŃean şi de către un prefect. Prefectul


era reprezentantul guvernului în judeŃ, cu rolul de a asigura realizarea politicii partidului de
guvernământ. Acesta era numit prin Decret al domnitorului (regelui) la propunerea ministrului de
interne. Fiind numit de către guvern, acesta avea largi prerogative de conducere politică şi
administrativă, exercitând îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative
cumulând şi funcŃia de şef al poliŃiei, calitate prin care putea ordona intervenŃia organelor de
poliŃie şi jandarmeriei pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice, atribuŃii stabilite prin Legea de
organizare a poliŃiei şi jandarmeriei.

3. JustiŃia.
InstanŃe judiciare moderne existau încă din perioada Regulamentului organic, ele fiind
dezvoltate în perioada inaugurată de anul 1859. În ultimii ani ai domniei sale, Cuza înzestrase
societatea românească cu codurile de legi moderne,întemeiate mai ales pe cele franceze. La 24
ianuarie 1861 s-a înfiinŃat Curtea de CasaŃie şi JustiŃie, cu rol important în organizarea
judecătorească modernă.
Potrivit ConstituŃiei din 1866, puterea judecătorească era exercitată de curŃi şi tribunale.
Hotărârile şi sentinŃele se pronunŃau în virtutea legii şi se executau în numele domnului.
Importantă a fost crearea curŃilor cu juraŃi în temeiul unei legi din iulie 1868,ele fiind instituite în
fiecare judeŃ. Prin intermediul acestei instituŃii au fost contracarate unele acŃiuni guvernamentale
contrare opiniei publice.

4. Armata a avut un rol major în evoluŃia României moderne, aducându-şi contribuŃia la


cucerirea independenŃei de stat şi la înfăptuirea Marii Uniri. Ea a evoluat ca structură şi
organizare: în 1860 s-a înfiinŃat Ministerul de Război, iar Legea privind organizarea puterii
armate (1868) a introdus principiul mobilizării generale conform căruia armatei permanente şi
rezervelor ei li se adăugau dorobanŃii şi grănicerii, miliŃiile, garda civilă şi gloatele. Legea din
1872 a urmărit ridicarea calitativă a nivelului oştirii în ansamblul ei.
5. Biserica era o importanŃă instituŃie, care se bucura de respect şi de prestigiu moral. A
contribuit la realizarea unităŃii spirituale şi naŃionale a românilor, prin încrederea şi respectul
manifestat de către populaŃie pentru aceasta instituŃie. Cuza a secularizat averile mănăstireşti
(1863) şi a încercat să diminueze rolul clericilor în treburile civile. Prin înŃelegerea dintre guvern
şi Patriarhie (1885), Biserica Română rămânea independentă, păstrându-şi administraŃia în
conformitate cu canoanele răsăritene. În anul 1885, Biserica Ortodoxă şi-a proclamat autocefalia
faŃă de Patriarhia de la Constantinopol, fapt care avea urmări pozitive asupra suveranităŃii
naŃionale. A fost adoptată apoi Legea clerului mirean şi a seminariilor care prevedea salarizarea
preoŃilor din bugetul statului sau al localităŃilor. Ea a contribuit la dezvoltarea culturii, la unitatea
spirituală şi naŃională a românilor.