1.

Colecestita acută
Colecistita acută-inflamatia acuta a peretelui veziculei
biliare.Constituie complicația cea mai frecventa a litiazei biliare.
Cauzele:prezenta microflorei patogene in lumenul vezical
și diskinezia biliară.
Infecția pătrunde în veziculă: -calea ascendentă din duoden
-calea descendentă din ficat -hematogenă
-limfogenă
Este provocată de :-bacilul coli -bacilul perfringens
-stafilovovul auriu -streptococi
Factorii ce favorizează procesul inflamator:
-obstrucția canalului cistic prin calcul ce predispune către:staza
bilei,hiperconcentrația bilei din colecist.
-anomaliile congenitale ale cisticului -deformarea
dobândită în urma tumorilor
In caz de colecistită leziunile inflamatorii afectează și ficatul,
pancreasul,duodenul,stomacul, colonului.
Clasificare
*După evoluție clinică: -acută –cronică -necalculoasă
*După modificări anatomo-morfologice:-catarală –flegmonoasă
-gangrenoaă
Complicații:colica hepatică(biliară); abcesul subhepatic;
Tablou clinic In forma tipică tabloul clinic este dominat de
colica hepatică,la care se adaugă semnele infecției:
febră,frison, leucocitoză.
Durerea -caracter colicativ,apoi permanentă, localizată în
hipocondrul drept, iradiază in hemitoracele drept,umărul
drept,mina dreaptă,omoplatul drept și coloana
vertebrală.Iradierea spre hipocondrul stîng este caracteristică
pentru forma colecisto-pancreatică.
-greturi , vărsături:voma cu conținut gastric apoi duodenal,care
nu ameliorează starea.De obicei apare în criza de durere.
Icterul in colecistitelor calculoase.
Examenul abdomenului. La palpare:durere,o slabă
contractură musculară în hipotensiune drept.In canalul
abdominal drept se constată semnul Blumberg pozitiv.
-simtomul Ortner-Grecov:durerea se intensifică în regiunea
hipocondruui drept la percuția rebordului costal drept.
-simtomul Mussi-Gheorghievsvhi:durerea se intensifică în
regiunea hipocondruui drept la compresiunea pendunculilor
mușchiului sterno-cleido-mastoidian.
Diagnosticul
-USG-pot fi depistați calculi de dimensiuni mici ,se apreciază
grosimea pereților veziculei biliare, diametrul sucurilor biliare,
dimensiunile organelor.
-Sondajul duodenal-în procesele inflamatorii bila
conține:leucocite,microbi, epiteliu discuamat.
-Colecistografia
Tratamentul
*Medicamentos-regimul alimentar(dieta Nr.5),antibiotici
terapia (cu spectrul larg de acțiune); combaterea
durerii(analgezice și spasmolitice:nospa,
papaverină,baralgină,platifilină); reechilibrarea hidro-
electrolitică:sol de glucoză,fiziologică,hemodez .
*Chirurgical:în colecistitelor calculoase și gangrenoase,de
complicații ale colecistitei(peritonită,abces
subhepatic).Colecistostomie ci incizie,cu laser.
2.Litiaza biliară
Litiaza biliară-boală caracterizată prin formarea de calculi
în vezicula biliară sau în căile biliare.
Afectează în special persoanele în vîrstă de după 40 de
ani.Mai frecvent se întâlnesc printre populația urbană decit cea
rurală.Mai des la femei. Calculi biliari se compun din
componentele principale ale bilei: bilirubina,
colesterol,calciu,analogic și se numesc:colesterolici,pigmentari,
calcaroși.
Configurație : rotundă, ovală,conturi neregulate.Mai des
calculul se localizează în colecist mai rar în căile biliare.
Cauzele principale: -dereglari metabolice -procesul inflamator
al peretelui veziculei(infecția) -staza biliară
1.Printre dereglările metabolice sunt: nivelul mărit de
colesterol în sînge,dezechilibrul de raport al concentrațiilor de
colesterol,lipide și acizi biliari al secreției biliare.Bila devine
suprasaturată de colesterol,care se precipită sub formă de
cristale pe mucoasa veziculei.Litiaza biliară afectează adesea
bolnavii de maladii metabolice:DZ,anemie hemolitica,
obezitate.
2.Infecția se însoțește de leziuni ale peretelui vezicular,de
descuamații epiteliale. Inflamația dereglează și absorbția unor
ingrediente biliare.Astfel bila devine mai concentrată-factor
determinat la formarea calculilor.
3.Staza îndelungată a bilei favorizează sedimentarea
cristalelor de ingrediente biliare.
Tabloul clinic
Litiaza biliară poate decurge asimptomatic,calculii fii d
descoperiți ocazional .
Clinica se manifestă prin colică hepatică (biliară).Colica biliară
este un acces dureros paroxistic cauzat de creșterea presiunii
în colecist,căile biliare că urmare a spasmului musculaturii
netede.
Crizele dureroase apar mai frecvent după unele încălcării
dietetice(consumul de alimente grase,picante, prăjite) eforturile
fizice, stresurile.
Durerea debutează brusc,se localizează în
hipocondrul drept sau în regiunea epigastrică, iradiază de-a
lungul rebordului costal drept,în spate,spre omoplat și umărul
drept,are caracter de construcție sau presiune.Se intensifică la
mișcare,zguduire,sau la apăsare pe abdomen.
Pentru ameliorarea durerii-pozitie antalgică:sta nemișcat în
decubitul dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre
abdomen. Paroxismul dureros durează de la cîteva minute la
cîteva ore.
Colica hepatică este însoțită de: -greturi -vărsături
repetate,ce nu aduc ameliorare Febra-in cazul colecistitei
acute calculoase,cînd s-au asociat și infecția pereților veziculei
biliare. Icterul consecință dereglării evacuării bilei.Se asociază
cu colorația brună că berea a urinei.
 Examenul.obiectiv În norma vezica biliară nu se
palpează.Palparea se face in decubitul dorsal in ortostatism.
1)La palpare dureri in punctul cistic(Mac-Burnei)localizat la
intersecția marginii externe a m.obdominal drept cu rebordul
costal și este dureros la palpare in caz de inflamațiile
colecistului.
2)Încordarea musculară lipsește sau este ușor exprimată.
3)Simptomul Ortner-Grecov este pozitiv:durerea se intensifică
la percuția rebordului costal drept. 4) Simptomul Mussi-
Gheorghievschi pozitiv -durerea se intensifică la presiunea
locului de inserție a m.sterno-cleido-mastoidian.
5)Simptomul Blumberg pozitiv
Semne obiective: tahicardie,puls accelerat,limba umedă,
saburală.Hemograma -leucocite ușor mărite.
Conduita de urgență 1.Se recomandă lichide fierbinți.
2.Se aplică termoforul in regiunea hipocondrului drept. 3.Se
administrează spasmolitice și analgezice:nospa, platifilină,
papaverină,spasmalgon, baralgină. 4.Se administrează
preparate colerice:ceai de măcieș ,holosoas.
Colicele biliare însoțite de vărsături cu tulburări hidro-
electrolitice la cel mai mic semn de evoluție nefavorabilă,
necesită internarea de urgență pentru investigații și tratament
Medico-Sanitare al.
Tratamentul -Determinarea indică dieta nr.5:se exclud
din alimentație alimentele picante,
prăjite,grase,condimentele ,conservanții. -Sunt contraindicate
întrebuințarea băuturilor spirtoase. -Se suprima durerea:
spasmolitice,preparate analgezice narcotice si nenarcotice.Nu
se administrează morfina deoarece intensifică spasmul cailor
biliare. -Se combate infecția prin administrarea antibioticelor.
-se administrează sedative pentru calmarea stării de
agitație(diazepam) -Se aplică punga cu gheata pe hipocondrul
drept(reduce inflamația). In caz de evoluție nefavorabilă chiar
de la început se recurge la tratamentul chirurgical.Bolnavul va
fi supravegheat.Daca peste 24-36 de ore nu cedează-
chirurhical
 Profilaxia.Evitarea factorilor etiologici și favorizanți.
3.Pancreatita acută
Este o urgență Medico-Sanitare apa ce se caracterizează
prin autosugestia și necroza țesutului pancreatic in urma
activării enzimelor produse de pancreas.
Pancreatita acută alcoolică-la bărbați 35-45 ani,cea de origine
litiazică apare mai frecvent la femei după 50 de ani.
Apare de obicei in timpul sărbătorilor după posturile
îndelungate,cînd se trece brusc de la o alimentație vegetariană
la una bogata in alimente grase,prăjite, picante, însoțită de
întrebuințarea băuturilor spirtoase.
Etiologia
Cauze:litiaza biliară, consumul excesiv de alcool și
alimente
In urma acțiunii acestor factori enzimele pancreasului se
secreta in exces ,se activează,apare fenomenul de
autodistrugere a pancreasului și intoxicarea organismului in
urma pătrunderii acestor enzime in sînge.
Un rol important le revine și : bolilor stomacului,bolile
ficatului,bolile duodenului (boala ulceroasă, dischinezia și
staza biliară.
-factorilor mecanici(traumatismele pancreasului, epigastrice,
intervenții chirurgicale abdominale)
-infectiile vitale și bacteriene(hepatita virală,oreionul,HIV ,
tuberculoza,parazitele abdominale).
-ingocicatii de orice natură
-afectiinile vasculare(ateroscleroza,tromboza și embolia
caselor pancreatice)
-bolilor endocrine și metabolice(obezitatea) -factorilor
imunologii(reacțiile alergice,bolile imune asociate) -factorii
ereditari -streptococi -surmenajul
Se disting următoarele forme de pancreatită acută:
edematoasă, hemoragică, necrotică, localizată, difuză.
In pancreatita edematoasă -are loc edemul difuz al
pancreasului.Este o forma benignă și necesită tratament
medicamentos.
 Pancreatita hemoragică-se prezintă prin hemoragii
intense și tromboze ale vaselor glandei
Pancreatita necrotică-forma gravă se caracterizează prin
necroza glandei sau a unui sector de glandă.
Pancreatita supurativă-complicatie a pancreatitei
acute ,se dezvoltă la asocierea infecției favorizată de țesuturile
necrotizate.
Tablou clinic Debutul acut,brusc
Durere abdominală ,extrem de violentă care se intensifică
progresiv,devine permanentă se localizează în etajul superior
al abdomenului, iradiază in centură spre spate,se atenuează in
decubitul dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre
abdomen.Poate duce la șoc.
Alte manifestări: greața , vărsăturile abdominale,biloase
sau hemoragice,care apar reflex,se repetă și nu ameliorează
starea bolnavului, temperatura crescută în faza supurativa și
necrotică 38-39 grade, balonare abdominală,tegumentele
palide sau icterice.
Icterul de tip obstructiv este cauzat de edemul capului
pancreatic și compresia coledocului.
Respirația superficială, tahicardie,TA scăzută, agitație motoare
și verbala,sau adinamie,obnubilare.Abdomenul este balonat ,la
palpare dureros.
Examenul.obiectiv semne caracteristice pentru
pancreatita acută:
-disparitia pulsației aortei abdominale (semnul Voskresenski)
-sensibilitate dureroasă in regiunea unghiului costobertebral
sting(semnul Mayo-Robson)
-apararea unor pete cianotice pe flancurile abdomenului sau în
jurul ombilicului mai ales în faza necrotică.
Complicații pancreatitei acute :flegmonul
pancreatic,abcesul pancreatic,pseudochistele pancreatice,
hemoragie intraperitoneală sau retroperitoneală, ascita
pancreatică,fistule, pancreatita cronică, complicații din partea
sistemelor de organe(apar în primele 15 zile):socul ,
insuficienta respiratorie acută, insuficienta renala acuta,
tromboza arterei și venei renale, encefalopatie pancreatică.
Diagnosticul
-ex.clinic (caracterul durerii, prezența semnelor caracteristice)
-anamneza vieții (boli favorizate,factori)
-ex.de laborator:analiza dintelui și a urinei.Creste de 3-6 ori
amilaza in sînge-amilazemia(norma 8-32 unități) și a amilazei
in urină-amilazuria(norma 16-64 unități).
In pancreatita necrotică vasta are loc micșorarea
amilazei,iar uneori lipsește.Are loc creșterea
lipazei,tripsinei,transaminaze lor,glucozei in sînge, leucocitoză.
-cliseul panoramic-sembe de pareza intestinală.
-ex.ultrasonor-pancreas mărit,sectoare de necroză ale
pancreasului,chisturile pancreatice,litiaza biliară.
-TC-largirea limitelor pancreasului distorsiunea și contururi
neclare.
Asistența de urgență
1.Asigurarea repaosului fizic și psihic.
2.Aplixarea pungii de gheață în etajul superior al abdomenului.
3.Suprimarea durerii abdominale prin administrarea
preparatelor analgezice nenarcotice și narcotice.
4.Administrarea preparatelor antișoc în stările de
soc:cordiamina, cofeină.
5.Transportarea bolnavului în instituția medicală și spitalizarea
lui.
Se interzice:alimentarea,hidratarea bolnavului.
Tratamentul
Conservator: -respirator regimului strict la pat în primele
zile -alimentarea bolnavului în primele 2 zile parenterala
-introducerea sondei nazoduodenale pentru aspirarea
conținutului gastroduodenal
-comvaterea durerii prin administrarea de preparate
analgezice:fortral,tramadol,promedol
-comvaterea socului toxic și hipovolemic(prin 6-8 l.de
lichid):perfuzii sub controlul diurezei cu
hemodeză,reopoliglucină,sol. De glucoză de 5%,sol.bicarbonat
de Na,dextranul,plasmă.
-neutralizarea activității enzimelor și a toxemiei
enzimatice:trasilol,contravaloarea in doze mari.
-reducerea fenomenelor de coagulare vasculară
diseminată,microtrombozelor in organele interne prin
administrarea preparatelor anticoagulante:
heparina,neodicuamarina,sub controlul testelor de coagulare a
sângelui. -profila ia infecțiilor: penicilina,oxacilina, ampicilina.
In caz de tratament chirurgical măsurile enumerate
constituie pregătirea preoperatorie a bolnavului.
Tratamentul chirurgical-deschiderea și drenarea
pancreasului, spatiilor retro-si peripancreatice sau rezecția
țesuturilor necrotizate.
Îngrijirea bolnavului Alimentare pe cale fiziologică după
lichidarea tuturor semnelor de pareză intestinală.La început
alimente lichide,apoi semilichide,treptat se trece la dieta 5
Bolnavii vor fi supravegheați permanent.Se efectuează
pansamente zilnice ale plăgii operatorea din a 2-3 zi,deoarece
prin dren se elimină permanent un lichid amestecat cu sucul
pancreatic,care irită foarte mult pielea. Pentru badijonarea se
folosesc unguente antiseptice sau paste neutre.Pacientul
trebuie sa fie informat despre riscul folosirii alcoolului,a
abuzului de mese copioase grase, prăjite,grase, picante care
pot declanșa recidivarea pancreatitei.

4.Apendicita acută
Inflamația acută a apendicelui vermicular,care este un
rudiment a cecului.
In cazurile tipice cecul și apendicele vermicular este localizat in
regiunea iliacă dreaptă.Apendicele vermicular are forma unui
cilindru cu lungimea de 6-12 cm și diametrul 6-8mm,poate
ocupa diferite poziții în raport cu cecul:mai des orientat în jos și
medial;alteori poate să coboare în micul bazin ațintind vezica
urinară,rectul,ovarele,trompele uterine; uneori se poate orienta
în sens medial și lateral,ridicindu-se in sus atingind ficatul și
vezica biliară,poate fi localizat retroperitoneal,retrocedat,fiind
adiacent cu uterul și rinichiul drept;apendicele vermicular
dublu,fiind dispus în peretele cecului; cecul și apendicele
vermicular se află dispus și în fosa iliacă dreaptă.
Femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai frecvent decit bărbații.
Cauza apendicitei acute este pătrunderea infecției in
apendicele vermicular pe cale.
Este provocată de bacilul
coli,streptococi,stafilococi,pneumococii.
Clasificare
-După evoluție clinică: acută, cronică, necomplicată,
complicată.
Apendicita acută necomplicată evoluează sub formele:
-colica apendiculară -apendicita catarală -apendicita
flegmonoasă -apendicita gangrenoasă
Complicații:infiltratul apendicular(plastromul); abcesul
apendicular; peritonită; septicemia.
-După variantele poziționale ale apendicelui: apendicita
retrocecală, pelviană,mezoceliacă, subhepatică,acută în fosa
iliacă stângă.
Plastromul-se formează în 3-5 zile de la debutul
bolii.Durerea este surdă, temperatura subfebrililă.In regiunea
iliacă dreaptă se constată la palpare o formațiune patologică
imobilă,dură cu contururi clare.El se poate reabsorbi sau
supura.
Colica apendiculara-aparitia durerilor surse de o
intensitate moderată in regiunea iliacă dreaptă.Stare
satisfăcătoare.Temperatura este normală.Palparea
abdomenului este dureroasă în fosa iliacă dreaptă.Simptomul
Blumberg negativ.Durerile dispar peste 2-3 ore.
Manifestările clinice
Sunt determinate de forma bolii,reactivitatea organismului
bolnavului.
Semne subiective:durere, greață, vărsături, tulburări de
tranzit, febră.
Semne generale: slăbiciune, indispoziție, inapetență.
 Durerea-simptom de debut,cauzat de excitația
terminatiunilor nervoase aleapendicelui.Apare brusc.La început
apare în regiunea epigastrică,apoi coboară spre ombilic și pe
măsură ce progresează în fosa iliaca dreaptă
(simptome.Koher).In formele atipice durerea se poate localiza
in hipogastru(poziției pelviană) in regiunea lombară (poziție
retrocecală) in regiunea hipocondrului drept(pozitie
subhepatică) în fosa iliacă stângă la inversia
organelor.Durerea apare brusc,este continuă,mereu se
intensifică pe măsură modificărilor inflamatorii,nu
iradiază,poate deveni violentă, pulsatilă.
Bolnavul are o poziție de cruțare:decubitul dorsal sau
lateral cu picioarele flectate.
Greața-se produce imediat după declanșarea durerii,se poate
însoți cu voma.
Vărsăturile-pot fi alimentare,biloase sau fetide,depinzând de
evoluția bolii.
Tulburări de tranzit-constipatia fiind cauzată de pareza
intestinului.Diareea cu senzație de defecare
dese,dureroase,poate caracteriza o apendicită pelviană,cînd
Virgil apendicelui se mărginește cu rectul.
Temperatura corpului-ridicata uneori însoțită de frisoane.Pulsul
se accelerează in concordanță cu temperatura corpului.
Diagnosticul-date obiective ,palparea
abdomenului.Bolnavul va fi examinat în poziție decubit dorsal
cu picioarele îndoite.
Examenul obiectiv
-in pozitie caracteristică pentru abdomenul pentru abdomenul
acut
-limba saburală la început umedă la dezvoltarea peritonitei
devine uscată
-abdomenul nu participă la respirație
-palparea superficială-incordarea musculaturii abdominale in
regiunea iliacă dreaptă-s.Voskresenschi.Se trece de-a lungul
peretelui abdominal (fara a apăsa) deasupra camasei
bolnavului.Se constată o zonă de durere de hiperestezie
cutanată în fosa iliacă dreaptă.
Palparea profundă Simptomul Blumberg-durerea se
intensifică în fosa iliacă dreaptă la retragerea brusca a miimii
la palpare.
Simptomul Razdovski-durerea se intensifică în fosa iliacă
dreaptă la percuția regiunii iliace stingi datorită zdruncinături
peritoneului inflamat.
Simptomul Rowsing-durerea se intensifică în fosa iliacă
dreaptă la percuția regiunii iliace stingi datorită deplasării
retrograde a conținutului intestinal CEC și distensia acestuia.
Simptomul Obrazțov -are loc intensificarea durerii in fosa
iliacă dreaptă la ridicarea membrului inferior drept în extensie.
Hemograma: leucocitoză,devierea formulei leucocitare
spre stingă,VSH accelerat.
Analizele singelui.Urograma.Tactul vaginal sau rectal.
Asistența de urgență
Regim fizic și psihic al bolnavului.Se aplică rece pe
abdomen.Se transporta de urgență în instituția medicală.
Se interzice: administrarea preparatelor
analgetice,aplicarea caldului pe abdomen , alimentarea,
hidratarea, efectuarea spălăturilor gastrice,clismelor.

5.Peritonita acută
Peritoneul reprezintă o membrană seroasa subțire,care
acoperă suprafața interioară a peretelui abdominal și a
organelor dispuse în cavitatea abdominala.
Are o suprafață de 2 m pătrați.In cavitate se găsește o
cantitate mica de lichid necesara pentru umectarea
viscerelor,asigurind peristaltismul gastric și cel intestinal.
Are doua fete:
-paretala căptușește peretele abdominal
-visceralara învelește organele interne abdominale
Între foite se formează cavitatea peritoneală,care la bărbați
este închisă,iar la femei comunica cu mediul extern print
trompele uterine.
Peritonita-inflamatia acută sau cronică a peritoneului,care
se manifestă prin semne locale și prin tulburări severe din
partea organelor de importanta vitală.
Peritonită este un proces acut difuz provocat de flora
microbiană
-in dependentă de calea de pătrundere a infecției in cavitatea
peritoneală deosebim:
a)peritonite primare -infectiile pătrunde în cavitatea
peritoneală pe cale hematogena și limfogenă sau prin trompele
uterine se înțeles rar.
b)peritonite secundare-agentul patogen survine din
organele abdominale inflamator modificate(apendice
vermicular,vezicula biliara),din perforația organelor
cavitare(stomac,intestin)din plăgile penetrante ale
abdomenului,din anastomozele deficiențe în operațiile pe
organele abdominale.
-după caracterul evoluției clinice:acute,subacute,cronice.
-după agentul patogen ce provoacă inflamația: stafilococice,
streptococice,colibacilara,gonococie, anaerobe,mixta.
-după extinderea procesului inflamator
*Difuză -ce cuprinde tot peritoneul
*Locală -limitat sub forma de abces:apendicular,
subhepatic,spațiul Douglas.
-după caracterul educatului intraabdominal: seros,fibrinos,fibro-
purolent,purulent,hemoragic.
Tabloul clinic
In evoluția peritonitei se disting 3 faze:
I.faza -faza reactiva(pina la 6 ore de la debutul bolii,traumei)
II.faza-faza toxică (6-72ore de la debutul bolii,traumei)
III.faza-faza terminala(după 72 de la debutul bolii,traumei).
Faza reactivă-reactia organismului la iritarea chimică sau
infectarea cavității peritoneale.
 Faza toxică-consilierea răspunsul organismului la
patrunderea in sînge a exo- sau endotoxinelor de producție
bacteriană,a substanțelor toxice aumulate in țesuturi la
dereglarea metabolismului.
Faza terminală-pe planul intoxicației survin dereglări din
partea organelor vitale (cardiovasculare, respirator, digestiv,de
excepție) și avansează modificările locale în cavitatea
peritoneală.In aceasta fază s-au epuizat toate reacțiile de
apărare ale organismului contra agresiunii infectioase.
Bolnavii cu peritonită acuza următoarele semne și acuzele:
1.Durerea-apare brusc,este continuă,mereu crescândă,se
intensifică la mișcari,palparea abdomenului,în timpul tușei.La
început se localizează în dependentă de focar(în epigastru-in
perforațiile ulcerului duodenal sau gastric,în hipocondrul drept-
in colecistitele acute,în fosa iliacă dreaptă-in apendicitele
acute,în regiunea periombilicala-in peritonitele hematogene,în
hipogastru -apendicita apendicele pelvian) și apoi se
răspândesc peste tot abdomenul.Bolnavul ocupă poziție de
cruțare.Decubit lateral cu picioarele flectate spre abdomen.
2.Bolnavii sunt agitați , neliniștiti,au anxietate,astenie.
3.Voma apare mai târziu decât durerile,inițial sunt cu
caracter alimentar apoi bilos și mucos.
4.Temperatura ridicată 38-40 grade uneori cu
frisoane,este în concordanță cu pulsul.
5.Meteorismul din cauza parezei intestinale.
Datele obiective sunt:
1.Fata are aspect caracteristic denumita faciesului
peritoneal sau fata lui Hipocrate:ochii înfundați in orbite,
lucioși,nasul ascuțit,obrajii supți,buzele arse,fruntea
transpirată, tegumentele pământii.
2.Limba este saburală, uscată.
3.Abdomenul nu participă la respirație este balonat,dureros
la palpare.Se constată contractură musculară,ce este la
inceput localizată apoi peste tot abdomenul-
abdomenul,,scindura (de lemn)”
 4.Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie,puls
accelerat,TA normală apoi scade odată cu apariția colapsului,
determinat de durere,toxemie, deshidratare.
5.Din partea sistemului respirator:dispnee, respirație
superficială și deasă cu timpul se dezvoltă cianoza
tegumentelor.
6.In sînge: leucocitoză,devierea formulei leucocitare in
stingă,accelerarea VSH.
7.Se dereglează funcția ficatului,rinichilor.
Diagnosticul:datele anamnestice, examenul clinic,testele
de laborator (analiza singelui); examenul radiologic (clișeul
panoramic al organelor abdominale (meteorismul));
ecografia(se depistează afecțiunile anterioare asociate); rare
cazuri puncția abdominale sau vaginală;tușeul rectal sau
vaginal:semnul Douglasului-durerea in timpul efectuării.Acest
semn se mai numește și strigătul peritonite i-am atras înainte
de contracția musculară,laparoscopia in cazuri rare.
Asistența de urgență:
1.Regim fizic,psihic al bolnavului
2.Se aplică rece pe abdomen
3.Se transportă de urgență în instituția medicală.
Nu se face: administrarea preparatelor
analgetice,aplicarea caldului pe abdomen,alimentarea,
hidratarea, efectuarea spălăturilor gastrice , clismelor.
Principii de tratament
Intervenția chirurgicală-laparatomia
1.Se efectuarea deschiderea cavității peritoneale
(laparotomia)în timpul căreia se stabilește diagnosticul cauzal
după care urmează suprimarea cauzei.
2.In timpul laparoscopiei se face:aspirarea conținutului
peritoneal,spălarea abundenta a cavității cu sol.fiziologica la
temperatura corpului și se face drenarea cavității peritoneale
denumita lavajul peritoneal.
3.Antibioticoterapia.Este obligatorie recoltarea intraoperatorie
a conținutului peritoneal, efectuarea examenelor bacteriologice
și testarea sensibilității la antibiotice.Pina la primirea antibiotici
hranei se administrează.antibiotice cu spectrul larg de acțiune.
4.Se face detoxificarea organismului, reechilibrarea hidro-
electrolitica intraoperatorie, postoperator prin perfuzii cu
hemodez, reopoliglucină, albumină, glucoză,sol.de
NaCl,CaCl2.
Tratamentul peritonitei locale:deschiderea colecțiilor purulențe
pe cale abdominală, vaginală,rectala in dependentă de cauză
și drenarea lor.

6.Hemoroizii,fisura rectală
Hemoroizii-reprezinta dilatația varicoasă a plexurilor venoase
din submucoasa rectala.Sunt mai frecventi după 30-60 de ani,
afectează ambele sexe.Venele rectului formează în
submucoasă o rețea bogată de vase sangvine localizate in
doua zone:-plexul hemoroidal superior-intern format din vene
avalvulate și plexul inferior-extern.
Dilatația plexurilor venoase are loc inițial în plexul
hemoroidal intern,apoi urmează dilatarea și plexul hemoroidal
extern după decompensarea hemodinamică a plexului
intern.Hemoroizii interni pot fi inaparenți multa vreme, pentru
că și primele clinice apar de obicei după ce apar și
hemoragică-se externi.
In apariția hemoroizilor un rol importanta revine:stazei venoase
pelviane și modificărilor pereților plexurilor hemoroidali.
Factori favorizanți: constipația,ereditatea,modul de viață
(viață sedentară,hipodinamia,statul prelungit pe scaun);
profesiile, alimentarea (condimentele, alcoolul,cafeaua produc
iritație pelviană);
Toate bolile care determina o creștere a presiunii
intraabdominale agravează hemoroizii:truditorii cronici,
constipația,bolnavii cu retenția de urina,tumorile abdomenului.
Anatomo-morfologice se descriu trei de categorii de
hemoroizi:
-hemoroizi interni dezvoltați în plexul hemoroidal intern
(superior)
-hemoroizi externi dezvoltați în plexul inferior(extern)
-hemoroizi micsti (interni și externi)
Hemoroizii au aspectul de noduli de culoare roșie
închisă,de consistenta moale,pigmentate pe alocuri și localizați
în jurul canalului anal(hemoroizi in coroană) sau mai frecvent
la nivelul orelor 2,4,8.Unii hemoroizi interni au
pedunculi(piciorușe)și pot prolabarea,ieși prin orificiul
anal,unde este posibilă strangularea lor.
Manifestările clinice
Evoluția bolii este lentă, treptată.La început bolnavii acuza
senzațiile neplăcute in regiunea anală:senzația de corp străin
care se accentuează la încălcările ale regimului
alimentar.Uneori apare durerea,hemoragia, prolapsul,secrețiile
anale.
1.Durerea apare tirziu și este un semn al
inflamației,ștrangulării sau tromboflebitei.Mai frecvent bolnavii
acuza senzație de greutate in anus și de evacuare incompletă
a fecaliilor.
2.Hemoragiile-apar după defecație sau în momentul
defecației:se constată striuri de sînge pe suprafața materiilor
fecale.Singerarile îndelungate in cantități mici pot duce la
anemizarea bolnavului.
3.Pruritul anal este rezultatul macerației pielii prin eliminările
de mucus din rect.Apare la prolabarea hemoroizilor interni și in
caz de insuficienta a sfincterul anal.
4.Prolapsul reprezintă ieșirea hemoroizilor prin orificiul
anal.La coborârea hemoroizilor are loc și prolabarea mucoasei
rectale,care fiind supusă traumatismelor repetate se
inflamează fond naștere la secreții mucoase,
purulente,ulcerații,necroze.
5.Constipatia
Complicațiile:prolabarea nodulilor hemoroidali,
strangularea nodulilor hemoroidali, tromboza,tromboflebita.
Tromboza și tromboflebita debutează brusc după un
efort de defecație în timpul unei tuse sau diareei,după un efort
fizic.
Inițial apare o tensiune anală care trece repede într-o durere
violentă în regiunea anală.La examenul regiunii anale se
vizualizează un nodul hemoroidal de culoare
violentă,cianotică,foarte dureros la palpație.Nodulul hemoroidal
este ireductibil.
Strangularea nodulilor hemoroidali are loc la prolabarea
hemoroizilor interni.Sînt provocați de aceeași factori ca și
tromboza,tromboflebita.În timpul prolabării sînt strangulați
nodulii hemoroidali în canalul anal.Strangularea este însoțită
de o durere vie acută,violentă în regiunea anusului.
Nodulii hemoroidali sunt de culoare ciaotică,uneori
neagră.Necroza stratului mucos se poate complica cu o
hemoragie.
Tratamentul: conservator și chirurgical
Tratamentul conservator include:
1)Regimul alimentar: se exclud
condimentele,alcoolul,balonantele.Se recomandă
miere,legume,fructe,compoturi de prune și pîine neagră.Sunt
indicate purgativele uleioase.
2)Igiena regiunii ano-rectale constă în spălarea cu apă caldă și
săpun după scaun și contraindicarea folosirii hîrtiei
igienice(ștersul provoacă traumatismul mucoasei).
3)Se recomandă gimnastica sfincterului anal prin contracții și
decontracții voluntare,ritmice ale sfincterului de 3-4 ori pe timp
de zi timp de 5-10 min,are un efect benefic prin golirea
plexurilor venoase și micșorarea stazei venoase pelviene.
4)Băi de șezut cu mușețel,permanganat de K,cu apă caldă are
un efect revulsiv și dezinfectant.
5)Prîrnițele locale cu soluții slab
antiseptice(rivanol,furacilina,permanganat de K) au efecte
bune în iritațiile locale.
6)Se recomandă supozitorile rectale cu acțiune
analgezică,antiinflamatoare,hemostatică (coagulante).
In acest scop se folosesc diferite creme,unguente
antihemoroidale.
Tratamentul chirurgical
 Include următoarele metode:
-trombectomia-enuclearea trombului (chiagului)
-ligatura nodulilor hemoroidali la baza peduncului vascular
submucos
-rezecția nodulilor hemoroidali pe pensă și sutura mucoasei
incizate.
-diatermocoagularea se face sub anestezie locală în cîteva
sedințe
-sclerozarea nodulilor hemoroidali
Fisura anală Ulcerație triunghiulară sau ovală localizată în
comisura posterioară la 90% din cazuri și mai rar în comisura
anterioară.
Fisura anală este o complicație frecventă a
hemoroizilor.Mai frecvent lezarea pielii și a mucoasei, urmează
după un efort de defecație la bolnavii care suferă de
constipații.
Poate apărea în efectuarea clismelor cu canula neunsă (se
traumatizează mucoasa),în dilatațiile brutale prin
anuscopie,rectoscopie și la bolnavii homosexuali.
Factorii predispozanți:
colita,proctita,cancerul,tuberculoza,alte boli.
Tabloil clinic
Durere,hemoragie ce apare in timpul defecației, durile sunt
violente.Durează de la cîteva minute pînă la cîteva ore .Uneori
sunt însoțite de irascibilitate,insomnie,durerile provoacă și
contractura îndelungată a sfincterului anal.
Hemoragiile din fisura anală sunt de obicei
neimportante.Sîngele nu este amestecat cu materiile fecale
formează pe suprafața lor striuri mici.
Diagnosticul: fisuri anale va urmări datele de
anamneză,precizarea acuzelor bolnavului și ex.regiunii anale
la care se constată un defect (leziune) de forma triunghiulară
sau ovală cu baza în afară și vîrful către canalul anal.
La fundul leziunii se pot vedea fibrele sfincterului extern,ce
sunt rigide.La început marginile sunt moi,cu timpul devin
dure,caloase,capătă aspectul unui ulcer trofic,fundul cpruia
este acoperit cu granulații.
Tratamentul la început va include măsuri conservatoare:
regim alimentar,igiena regiunii ano-rectale, remedii
laxative,analgetice,supozitoare,proceduri calde.
In caz de tratament neefectiv se recurge la tratamentul
chirurgical.

7.Perirectita,cancerul rectal
Paraproctita-inflamația acută sau cronică a șesutului
celulo-adipos pericecal.Paraproctita este provocată de microbi
aerobi și anaerobi: colibacili,stafilococi,streptococi, uneori flora
polimicrobiană.0
Infecția pătrunde în țesutul celulo-adipos perirectal :
1)Din rect în caz de supurațiile glandelor anale,care se pot
deschide în țesutul celulo-adipos pericecal.
2)Pe calea hematogenă sau limfogenă în caz de procese
inflamatorii ale organelor vecine( din prostata,uretră,organele
genitale la femei).
3)Prin lezarea (traumatizarea) mucoasei rectale din masele
fecale compacte ,dure prin corpi străini.
În dependență de acumularea puroiului în spațiile
adipoase perirectale deosebim următoarele forme de
paraproctită:
-subcutană-puroiul se acumulează sub piele
-submucoasă-puroil se acumulează sub submucoasa rectului
-ischiorectală-puroiul se acumulează în spațiul pelviorectal
-rectorectală-inflamația purulentă a țesutului perirectal din jurul
rectului.
Tabloul clinic
Depinde de forma perirectitei.Se manifestă prin dureri
violente intense în regiunea anorectală și a perineului,pe
măsura acumulării puroiului durerile se intensifică,capătă
caracter pulsatil.
Temperatura corpului este febrilă și este însoțită de
frisoane.Bolnavul acuză
slăbiciune,cefalee,insomnie,inapetență,tulburările micționale
(apar în urma intoxicației organismului).
Paraproctita se poate complica cu septicemie,mai ales
dacă este provocată de microbii anaerobi.
Colecția purulentă(abcesul) se poate deschide pe mucoasa
rectului sau pe tegumente și la drenarea eficientă să se
sfîrșească cu vindecarea lui.
In alte cazuri se formează fistule externe(dacă abcesul se
deschide pe pielea perinială) sau interne( dacă cavitatea
abcesului comunică cu lumenul organelor).
Aceste fistule au tendința de evaluare cronică,deoarece
gazele și materiile fecale ce se elimină prin ele ,împiedică
procesul de regenerare.
La examenul regiunii anorectale se constată următoarele
date:
-tumefacție hiperemiată,fluctuența dureroasă la marginea
cutanată a anusului sau submucoasa(la anascopie)
-paraproctita ischiorectală perineul bombează,tegumentele
sunt hiperemiate și edemațiate.La tactul rectal se palpează o
indurație sau tumefacție profundă foarte dureroasă.
-în paraproctita pelviorectală regiunea superpubiană este
edemațiată și dureroasă la palpare.
Diagnosticul : semnele subiective,semnele
obiective,anamneza,tușeul rectal,anoscopia.
Tratamentul: Chirurgical
Operația constă în deschiderea și drenarea colecției
purente.Se vor prescrie: antibiotice,antiperetice,preparate
detoxicante.
Paraproctita acută poate să evalueze în paraproctita
cronică cu formarea de fistule.
Fistulele pot avea unul sau mai multe orificii vizibile pe
tegument și pot comunica cu organele vecine:
-fistula recto-vaginală are comunicare cu vaginul
-fistula recto-vulvară se deschide în labii
-fistula recto-veziculară se drenează în vezicula urinară.
 Fistula se manifestă prin secreții purulente din orificiul
ei,ce pătează lengeria,produce iritația pielii din jur,provocînd
dermatita sau eczema.
Se confirmă diagnosticul de fistulă prin fistulografie
introducerea substanțelor de contrast și permite evaluarea
traiectelor fistulei.
Tratamentul chirurgical.

8. Cancerul rectal Locul 2 între tumorile maligne, locul 5

din neoplazii după localizare pe uter,sîn,stomac,plămîn.Vîrsta
40-60 de ani. Cancerul rectal se poate dezvolta pe un rect
anterior sănătos sau este declanșat de afecțiunile
precancerogene: polipii,colitele ulceroase,polipoze,paraproctita
cronică.
Etiologia
-caracterul alimentației: alimente sărace în reziduri,ușor
digerabile,bogate în conservanți chimici.
-stresul și constipația favorizează tilburări circulatorii,staza și
întrețin iritația prelungită a mucoasei intestinale pe fonul căreia
se poate mai ușor dezvolta tumoarea malignă.
Mai frecvent se localizează cancerul rectal la nivelul
ampulei rectale apoi porțiunea rectosigmoidă și canalul anal.
Se deosebește cancerul rectal exofid,ce proliferează spre
lumenul intestinului și cancerul rectal endofid,ce se extinde
intraparietal.Se întîlnește cancerul mixt.
Stadiile de cancer
Stadiul I-tumoarea de dimensiuni sub 2 cm, nu a depășit
stratul submucos metastazele lipsesc.
Stadiul II-tumoarea este în incinta peretelui
rectal,metastaele solitare în ganglionii limfatici regionali.
Stadiul III-tumoarea este mare,proliferează în organele și
țesuturile adiacente,metastaze multiple în nodulii regionali.
Stadiul IV-tumoarea este imobilă,invadează organele
bazinului și țesuturile în vecinătate sunt multe metastaze în
ganglionii limfatice regionali și organele
îndepărtate(ficat,peritoneu).
 Tabloul clinic
Cancerul rectal evoluează lent asimptomatic.Apar semne
clinice numai atunci cînd tumoarea a atins dimensiunile mari.
1)Scurgerile patologice sunt:
-hemoragiile
-eliminările mucoase sau purulente den rect.
Hemoragiile sunt în cantități mici apar în timpul
defecației,sîngele poate avea culoarea roșie sau să fie
modificat,scaunul miroase urît.
Eliminările mucoase și purulente apar în urma procesului
inflamator al tumorrii și reacției posttumorale.Ele irită pielea
regiunii anorectale.
2)Tulburările funcționale sunt:
constipația,diareea,tenesmele,senzația de defecație
incompletă. Bolnavii au scaune în creon.Constipația și diareea
devin persistente ,rezistente la tratament.Senzația de defecație
incompletă este datorită tumorii care destinde ampula rectală.
3)Durerile apar tardiv ,cînd este iritat peritoneul și
terminațiile nervoase perirectale.Durerile sunt
surde,difuze,permanente,cu caracter de apăsare.
Pe fonul lor apar tenesmele rectale.
Diagnosticul: tactul rectal,rectoscopia cu biopsia (natura
tumorii), irigoscopia (sediul,
extinderea,dimensiunea,mobilitatea tumorii); ecografia (invazia
tumorii,metastaze); tomografia; scintigrafia (invazia tumorii);
Tratamentul: chirurgical,radiologic,
chimioterapeutic.tratamentul chirurgical poate fi radical în
stadiile incipiente I-II și paliativ III-IV (anusul contra naturii)
Radioterapia (cobalterapia) și chimioterapia intraoperatorie și
post-operatorie ameliorează evoluția bolii la bolnavii cu operații
paliative.
Ingrijirea pacientului cu anus artificial(contra naturii)
9.Atrezia anala si rectala,fistulele rectale.
Atrezia anala si rectala este o afectiune congenitala.
Clasificare:deosebim atrezie anala atrezie rectala atrezie ano-
rectala.
Manifestarile clinice
La examenul regiunei ano-rectale se constata prezenta
membranei ce inchide camalul anal pigmentatia regiunii
anorectale din cauza miconiilor punga oarba pulseaza in
deosebi la plinsul copilasului.pe parcursul primei zile daca n-a
fost depistata atrezia in timpul examenului se dezvolta tabloul
clinic al ocluziei intestinale:nou-nascutul devine nelinistit apare
sughitul eructatiile voma lipsesc miconiile are loc retentia de
gaze si balonarea abdomenului.In atrezia cu fistule se produce
eliminarea anormala a materiilor fecale(prin vagin,uretra)
In atrezia recto-vezicală urina este tulbure cu amestec de mase
fecale.
Diagnosticul datale obiective permite la examenul vizual al
perineului apoi sondarea rectului irigoscopie.
Tratamentul este chirrugical se va efectua operatia
chirurgicala de urgenta.se va inlatura membrana ce inchide
orifciul anal sau operatii complicate pentru lichidarea atreziei si
fistulelor.
Fistula rectala se manifesta prin secretii puruente din orificiul
ei ce pateaza lengeria produce iritatia pielii din jur provocind
dermatita sau eczema. Se ocnfirma diagnosticul din fistula prin
fistulografie.
Tratamentul fistulei este chirrugical
10 Urolitiază
Litiaza renală este afecțiunea rinichilor,ce se
caracterizează prin formarea patologică de nisip sau caculi în
bazinetele și calicele renale.Această boală se întîlnește mai
frecvent la bărbați decît femei.Calculii urinari se formează din
diverse substanțe,ce se elimină prin urină din organism și au
proprietatea de a se cristaliza.
După compoziția chimică se disting calculi:
oxalați,urați,fosfați,cistenați,carboniți.
Mai des se întîlnesc calculii oxalați,ce pot fi observați în cursul
investigațiilor radiologice spre deosebire de calculii de
urați,care sunt radiotransparenți.Calculii renali pot rămîne la
nivel renal sau pot fi eliminați din organism pe calea tractului
urinar.
La formarea calculilor contribuie: -tulburările de
metabolism -staza urinară –infecția -ereditatea
-factorii geografici(tările calde cu temperatura ridicată)
-obiceiurile alimentare(dieta vegetariană,lactată-urina este
bazică,carnea predispune către mărirea acidității urinei)
-consumul de lichide(apă bogată în săruri minerale sau lichide
în cantități mici) -afecțiunile glandei paratiroide(reglează calciul
în organism)
-afecțiunile tractului gastrointestinal(se ereglează
metabolismul)
Tabloul clinic
Litiaza renală se manifestă prin colica renală,care se
caracterizează printr-un acces de durere violentă,localizată în
regiunea lombară.Accesul e durere apare în urma deplasării
calcului și spasmului musculaturii uretrale.
Accesul de durere lombară apare brusc,mai frecvent în
timpul nopții,după un efort fizic,mers îndelungat,călătorii cu
transportul,întrebuințarea băuturilor abundente,situații
stresante,primirea băilor reci.Durerea iradiază de-a lungul
căilor urinare spre organele genitale externe,partea internă a
coapsei.
 Se dereglează micțiunea:bolnavii pot avea oligurie,retenție
acută de urină,tenesme vezicale, hematurie macro- și
microscopică,piurie(la asocierea infecției),eliminarea
calculilor.Simptomul Pasternațki este pozitiv.
Bolnavii sunt agitați,neliniștiți,sunt în căutarea poziției ,ce-i
va ameliora starea,pot avea greață,vomă,temperatura corpului
ridicată,uneori însoțită de frisoane,astenie,uscăciune în gură.
Pentru confirmarea diagnosticului se efectuează:urograma
,examenul radiologic(clișeul panoramic: se depistează calculii
fosfați,oxalați), urografia i/v,examenul ultrasonor.
Asistența de urgență
1.Se fac aplicații calde,dacă lipsesc semnele de
macrohematurie:se aplică termoforul în regiunea lombară,se
fac băițe calde.
2.Se administrează preparatele spasmalitice și analgetice:
noșpa 2 ml i/m, smalgon 5 ml i/v , baralgină 5 ml i/v
3.Dacă accesul de durere nu se cuplează bolnavul se
transportă în instituția curativă șise internează.
Diagnosticul
Se efectuează examenul clinic al bolnavului,se
colectează anamneza vieții,urograma,examenul
radiologic(clișeul panoramic-se depistează calculii fosfați și
oxalați),urografia i/v,eamenul ultrasonor.
Tratamentul
În calculii de dimensiuni mici se recomandă
lichide,preparate analgetice și antispastice pînă la eliminarea
calculilor.Calculii de dimensiuni mari pot duce la retenția acută
de urină sau la staza urinară,care poate cauza infecții ale
căilor urinare,rinichilor.
Litiaza renală se tratează prin intervenția chirurgicală,prin
litotripsie extracorporală: calculul renal poate fi mărunțit în
fragmente mici cu ajutorul unui dispozitiv special,ce are la bază
acțiunea ultrasunetului,care apoi poate fi eliminat prin
intermediul urinei.
 Îngrijirea bolnavilor
1.Se asigură zilnic o cantitate suficientă de
lichide,capabilă să realizeze o urină diluată:2-2,5 litri sub formă
de apă,ceaiuri,sucuri naturale.Această cantitate va fi crescută
în lunile de vară la 3-4 litri pe zi(la consumarea apei minerale
se recomandă schimbarea felului de apă minerală la 2-3 luni).
2.Dintre băuturi sunt indicate ceiuri diuretice din mătasea
de porumb,musețel.
3.Se corelează dieta în dependență de componentele
chimici a calculilor:
-bolnavii cu litiază urică trebuie să aibă un regim alimentar cu
conținut redus în proteine,bogat în proteine,bogat în fructe și
fără alcool.Sunt contraindicate carnea sub orice
formă,brînzeturile fermentate.
-în litiaza oxalică sunt contraindicate alimentele cu conținut
ridicat de acid oxalic:cacao,ciocolata, berea etc. Dintre
legume se recomandă varza,salata,conopida,ciupercile,iar
dintr fructe striugurii,perele,piersicii, caisele,gutuiele.
-litiaza fosfatică necesită un regim scăzut în fosfor și calciu,în
grăsimi și sare și bogat în lichie.
Profilaxia
1)Se recomandă de consumat cît mai multe lichide(urina
se diluează și se evită concentrarea,cristalizarea sărurilor în
urină)
2)Se indică mișcarea fizică regulată,gimnastica,ocupațiile
cu sportul
3)Să respecte un regim alimentar rațional
4)Se evită alimentele și lichidele cu conținut ridicat de
calciu.
5)Să reducă sarea la maxim 2-3 grame pe zi,o cantitate
mai mare poate crește nivelul calciului oxalat în urină.
6)Să-și mențină greutatea corporală în limitele normale
7)Să trateze la timp bolile, care predispun către formareaa
calculilor renali.
11 Traumatismele sistemului uro-excretor
Traumatismele renale
Deosebim:închise și deschise.
Traumatismele renale închise:sînt consecințe ale unor
lovirturi directe,căderi pe spate,accidente.
În funcție de graviditate:
-Contuzii renale-dureri moderate,involutive la nivelul L1-
L3,cu microhematurie.Semnul Giordano pozitiv.
-Hematom subscapular-ca urmare a lezării subscapulre a
parenchimului renal.Hematomul în creștere este însoțit de
dureri permanente evolutive.Greața,voma,temperatura
mrită.Simptomu Giordano pozitiv.L persoane suple-poate fi
palpat rinichiul mărit în volum,dureros.
-Traumatismele parenchimului renal cu lezarea integrității
capsulei.Sîngele și urina se revarsă și infiltrează țesuturile
perinefrale.Durerile sînt permanente,evolutive în
intensitate,însoțitea de creșterea temperaturii
corpului,greață,vomă repetată.Simptomul Giordano –foarte
pozitiv.
Asistența de urgență
-punga cu gheață sau comprese reci local
-sol.Etamsilat 12,5% 2 ml cu 10 ml ser fiziologic i/v
-va fi transportat pe brancardă rigidă sau scut ,în decubit
dorsal
-în lipsascutului,bolnavul va fi întors de 2-3 persoane în decubit
ventral:sub nivelul claviculelor un sul,fruntea va fi susținută de
un suport improvizat.
Diagnosticul:urografia excretoare.
Tratementul medical include:hemostatice,antibiotice cu
spectru larg de acțiune,desensibilizante,vitamine.Se asigură cu
cateter continuu în vezica urinară,monitorizarea funcțiilor
SNC,cardiovascular,resirator,excretor.
Traumatismele deschise ale rinichilor-se manifestă prin
prezența plăgii în reg.lombară cu miros de urină.La măsurile
de urgență se va adăuga aplicarea unui pansament aseptic și
administrarea remediilor hemostatice.
 Traumatismele vezicii urinare
În funcție de nivelul întreruperii integrității vezicii urinare
,deosebim:
*traumatism intraperitoneal:urina se varsă în cav.abdominală
provocînd dezvoltarea peritonitei urinare difuzeStarea se
agravează continuu.
Semne clinice:dureri permanente,evolutive în partea inferioară
a abdomenului,greașă,vomă,temperatura în
creștere.Tegumentele capătă o nuanță pămîntie,ochii înfundați
în orbite cu cearcăne,limba este saburală,uscată,pulsul
accelerat,valorile TA stabile.Abdomenul retractat,nu participă
la actul de respirație .La palpare muschii abdomonali sînt
încordați,durerile se accentuează,simmptomul Blumberg.
Tratamentul –chirurgical de urgență în baza semnelor de
abdomen acut.
*traumatismul extraperitoneal al vezicii urinare este urmat de
infiltrarea țesuturilor laxe ale bazinului mic și dezvoltarea
flegmonului urinar.
Semne clinice:dureri permanente,evolutive în
profunzimea bazinului mic,temperatura în
creștere,greața,voma.Tegumentele pămîntii,limba
saburală,usată,pulsul accelerat mic,valorile TA în limitele
normale,respirația frecventă,urina
puțină,sangvinolentă.Abdomenul este intact.
Asistența de urgență:
-se introduce un cateter continuu în vezica urinară pentru
evacuarea urinei
-se aplică local punga cu gheață
-se solicită ambulanța
-se administrează oxigen umezit prin sonda nazală
-i/v substituienți ai sîngelui
-transportarea se face de urgență,asigurînd poziția antalgică
ocupată
Tratamentul –chirurgical de urgență
Traumatismele uretrei
 Pot surveni în cazul loviturilor directe și sînt caracteristice
pentru copii mici.Acuze-dureri în timpul micțiunii sau
imposibilitatea de a urina.Durerile în regiunea uretrei sînt
permanente,evolutive.Local:tumefiere,echimoze,iar în uretră
poate fi observată un cheag mic de sînge ,vezica urinară poate
fi palpată mai sus de simfiză.
Asistența de urgență:
-este contraidicată tentativa de cateterizare a vezicii urinare
-dacă vezicaeste suprasolicitată,iar spitalizarea este imposibilă
se va recurge la puncția suprapubiană
-transportarea de urgență a accidentatului într-o instituție
medico-sanitară specializată
-la punctul traumatologic-radiografi oaselor bazinului
-prin drenul lăsat în funcție-se va introduce sol.de
Sergozină,pacientul fiind în poziție ortostatică,va încerca să se
urineze.Se va repeta radiografia.
Tratamentul –chirurgical de urgență cu restabilirea
integrității uretrei pe un cateter introdus sub controlul vizual.

12.Prostatita
Se disting organe genitale masculine interne și
externe.Organele interne sunt: testiculele cu tunicile
lor,ducturile deferente,veziculele seminale,glandele
bulbouretrale(Cower),prostata: iar cele externe : penisul și
scrotul.
Prostata este o glandă mică de mărimea unei
nuci,situatăanterior de rect; prin prostată trece uretra prin care
se elimină urina din vezica urinară.Prostata produce lichidul
seminal-parte componentă a spermei.
Prostatita reprezintă inflamația prostatei.Afectează mai
des bărbații tineri,de vîrstă reproductivă în perioadele vieții
sexuale.Este condiționată de pătrunderea diferitor microbi în
prostată.Infecția poate pătrunde în prostată :
-pe calea descendentă -în caz de infecții recente ale
tractului urinar(rinichilor,vezicii urinare,ureterelor)
 -pe cale ascendentă-în timpul examinării organelor
urinare la nerespectarea asepsiei(cateterizarea
urinară,efectuarea unei cistoscopii),bolile esexual
transmisibile(gonoreea,trihomoniaza)
-hematogenă- din focarele cronice de
infecție(tonzilită,haimorită,dinții cariați) sau în urma infecțiilor
chirurgicale locale(furuncul,carbuncul).
Secretul prostatei are acțiune bactericidă,deaceea pentru
a se ezvolta procesul inflamator în glande este nevoie de
anumiți factori,care favorizează staza sangvină în regiunea
micului bazin și staza secreției:
suprarăcirea,constipația,întrebuințarea băuturilor
alcoolice,lucru sedentar sau într-o anumită poziție(lucrătorii de
birou,șoferii).Flora este foarte diversă:
stafilococul,streptococul,bacilul coli,gonococ,chlamidia etc.
După evoluția clinică prostatita se clasifică în:
-acută produsă de infecții
-cronică consecința unei prostatite acute netratate sau
neefectiv tratată.
Prostatita acută poate fi :
catarală,foliculară,parenchimatoasă.
În prostatita acută catarală are loc inflamația tunicii
mucoaseși submucoase a ducturilor lobilor glandei(canalelelor
excretoare ale glandei în număr de 20-30 ),ce se deschid pe
peretele posterior al uretrei.Este cea mai ușoară formă de
prostatită.
În forma foliculară în procesul inflamator sunt implicați
unii lobi ai prostatei,unde se formează abcese izolate,ce apoi
se deschid în canalele excretoare.
Prostatita parenchimatoasă se caracterizează prin
inflamații multiple în lobii prostatei,prin formarea unuia sau mai
multor abcese,care duc la distrugerea prostatei.
Abcesul se poate deschide spontan în rect,uretră sau
perineu.La fel se deosebește prostatita bacteriană și
nebacteriană.Prostatita nebacteriană este o afecțiune cronică
și afectează bărbații de toate vîrstele.Simptomele sunt identice
cu cele apărute în cazul prostatitei cronice bacteriene.
Tabloul clinic
Semnele și simptomele depind de forma
prostatitei.Bolnavii prezintă următoarele acuze: febrăînsoțită de
frisoane(38-39 grade); dureri în regiunea perineală,uneori cu
iradiere spre capul penisului,anus,regiunea sacrală; probleme
urinare, senzații neplăcute de usturinme în uretră în timpul
miciunii, micțiune dureroasă,îngreunată,frecventă pe parcursul
ziei și în timpul nopții, diminuarea getului urinar,dificultate în
golirea vezicii urinare,uneori poate să survină retenția acută
de urină sau pot fi urme de sînge în urină; eliminări muco-
purulente din uretră,pruritul glandulului penisului.În prostatita
catarală senzațiile subiective sunt slab accentuate,în prostatita
foliculară tabloul clinic este mai accentuat,mai pronunțat,iar în
cea parenchimatoasă starea este gravă,uneori se poate
dezvolta septicemia.
La examenul obiectiv al penisului se poate constata
hiperemia ,macerația pielii în jurul orificiului uretral.
Complicațiile prostatitei acute sunt abcesul prostatic și
septicemia.
Diagnosticul: examenul clinic general,anamneza
vieții,tușeul rectal,examenul de laborator:analiza
urinei,eliminărilor uretrei pentru a depista prezența și tipul
bacteriilor.În timpul tușeului rectal se pot depista
semnele:prostata în normă nu se palpează,în prostatită devine
palpabilă(este mărită),dureroasă, uneori încordată sau
fluctuasă(în cazul abcesului prostatei).În urină sau eliminările
din uretră se pot depista bacterii,creșterea numărului de
leucocite.Pentru diagnosticul abcesului prostatic se efectuează
puncția abcesului.
Tratamentul
Tratamentul prostatitei acute include: respectarea
regimului la pat, excluderea alimentelor picante,băuturilor
spirtoase,aplicarea procedurilor calde în regiunea
perineală(băițelor calde,termoforului,compresele
calde),utilizarea supozitorilor rectale,ce conțin preparate
analgetice,administrarea antibioticelor cu profil larg de
acțiune,combaterea constipațiilor.
Tratamentul chirurgical se indică în abcesul prostatic și
prevede deschierea abcesului în regiunea perineală sau prin
rect.Durata curei de tratament cu antibiotice este de 3-4
săptămîni.Se interzice efectuarea catetirismului vezicii urinare
cu excepția cazurilor de retenție acută de urină.
Prostatita cronică evoluează cu perioade de acutizare și
remisie.
Semnele și simptomele prostatitei cronicesunt mai puțin șterse
în perioada de remisie: bolnavii au dureri permanente mai mult
sau mai puțin pronunțate în regiunea perineală,sacrală,spinării,
micțiuni frecvente cu cantități mici de urină,disurie,usturime la
urinare,nicturie(urinări frecvente în timpul nopții), difiultăți ale
jetului urinar: jet urinar întrerupt,presiune mică a jetului
urinar,eliminarea picăturilor de urină după terminarea
jetului,senzație de golire incompletă a vezicii urinare.
La fel bolnavii au tulburări ale funcției sexuale: erecții
dureroase,ejaculări precoce,sînge în spermă,impotență
sexuală etc. Prostatita poate cauza la bolnavi starea de
stre(tulburări nervoase),manifestate prin agitație ,senzație de
jenă,anxietate sau depresie.
Diagnosticul se stabilește la identificarea bacteriilor în
urină,în lichidul prostatic sau în urina recoltată după masajul
prostatic.Se colectează 3 porții de urină:1 porție-10 ml de
urină din getul primar(din uretră), 2 porție -10 ml de urină din
jetul mijlociu(din vezica urinară), 3 porție -10 ml de urină după
masajul prostatei(din prostată).
Tratamentul prostatitei cronice necesită uneori cîteva
cure de tratament include: terapia revulsivă,antibioticoterapia-
antibiotice,ce penetrează peretele prostatic din grupa
macrolidelor,utilizarea fermenților(lidazei,tripsinei),terapia cu
pirogenal,masajul prostatei.
Masajul prostatic: se repetă strict asepsia,medicul
îmbracă mănușile sterile,se lubrifiază mănușa mîinii lucrătoare
cu vaselină sterilă,apoi cu degetul arătător introdus în rect se
apasă e cîteva ori pe prostată.Acest procedeu se repetă de 2-3
ori pe săptămînă.Masajul determină deblocarea canalelor
prostatice,ameliorează circulația sangvină,pătrunderea
antibioticelor la nivelu prostatei.
Tratamentul chirurgical al prostatei cronice include
extirparea porțiunii afectate de prostată sau calculilor
prostatici,denumită prostatectomia transuretrală.
Profilaxia și îngrijirea bolnavilor cu prostatită constă în :
menținerea unei igiene optime,consumarea unei cantități
suficiente de lichide pentru satisfacerea urinării
normale,limitarea sau evitarea consumului de
alcool,cafelei,alimentelor picante,menținerea unei activități
sexuale regulate,evitarea presiunii asupra prostatei pentru
persoanele cu lucru pe șezute ( lucrătorii de birouri sau unii
sportivi-cicliști),terapia precoce a infecțiilor urinare,evitarea
frigului,oboselei.

13.Adenomul de prostată
Adenomul de prostată este o tumoare beningnă a
prostatei,eafectează bărbații după 40 de ani,cu cît vîrsta
bărbătului este mai mare cu atît maladia se întîlnește mai
frecvent. Se manifestă prin hipertrofia prostatei,datorită
proliferării țesutului glandular sau conjunctiv.Mărindu-se în
dimensiuni,prostata provoacă strangularea,deformarea formei
uretrei,crează dificultăți mecanice pentru golirea vezicii
urinare,ce pot declanșa modificări în vezică,uretere și rinichi
din cauza stazei urinare.Uneori prostata mărită comprimă
uretra,încît este imposibilă urinarea-survine retenția acută de
urină,ce necesită asistență de urgență,uneori prin montarea
unei sonde direct în vezică.
Etiologia
Cauzele adenmului de prostată nu sunt totalmente
elucidate.Un rol important în dezvoltarea bolii revin:
-factorului hormonal: cu vîrsta survin tulburări morfologice
și funcționale la nivelul hipofizei,are loc diminuarea secreției de
hormoni androgeni și activarea hormonilor feminini-
estrogenilor,ce determină hipertrofia glandulară a prostate
-factorul ereditar
-staza venoasă în micul bazin, în același timp și în
prostată: incidența este mai mare la bărbați cu viața sedentară.
-infecțiile antecedente ale aparatului urinar(prostatita,bolile
sexual transmisibile)
-stazei urinare în vezică,uretre,bazinete.
Pe fonul acesta se asociează ușor infecția.
Tabloul clinic
Boala evoluează lent.Primele simptome ale bolii se
instalează peste un interval de timp de la debutul ei.După
evoluția bolii se disting 3 perioade ale adenomului de prostată:
-compensatoare -subcompensatoare -decompensatoare
Perioada compensatorie se caracterizează prin tulburări
micționale moderale:bolnavii acuză tenesme vezicale,micțiuni
frecvente la început în timpul nopții,apoi și pe parcursul
zilei.Micțiunile sunt îngreunate ,îndelungate,dureroase,cu
eliminarea urinei în cantități mici.Al doilea semn principal este
modificarea jetului urinar: jetul apare cu întîrziere față de
comanda voluționară,are aspectul unei șuvițe mai subțiri în
comparație cu actul normal.
Perioada subcompensatorie se caracterizează prin
semnele ,,urinei reziduale-rămase,, în vezica urinară după
micțiune fpră distensia ei.Se agravează
polachiuria,dizuria,scade forța jetului urinar,apare dificultate în
inițierea micțiunii.
Principalul simptom al acestei perioade este evacuarea
incompletă a urinei în timpul micțiunii,bolnavul nu primește
satisfacție după urinare.Cantitatea de urină reziduală crește
treptat datorită hipotrofiei musculaturii vezicii urinare.
În perioada decompensatorie are loc în acelați timp
retenția urinei reziduale și eliminarea involuntară a ei în urma
atoniei vezicii urinare.Această retenție de urină poartă
denumirea de ischiurie paradoxă-retenție paradoxală.Urina se
elimină permanent cu picăturile,provocînd bolnavilor
disconfort.Urina neevacuată uce la creșterea presiunii în
vezică,la dilatarea ei și a căilor urinare superioare,la dereglări
a funcțiilor rinichilor.Se modifică starea generală a
bolnavului:apare agitația,anxietatea scadee pofta de
mîncare.În orice peroadă boala se poate complica cu: retenția
acută de urină,hematurie,litiaza vezicii urinare,inflamația
organelor urinale sau genitale,insuficiență renală după
alimentarea copioasă,abuzul de alcool,constipație.Adenomul
de prostată netratat poate regenera în cancer.
Diagnosticul: pe baza simptomelor,tușeul rectal.Tușeul
rectal este o investigație obligatorie, se depistează semnele
caracteristice pentru adenomul de prostată:prostata este
mărită,elastică,bine delimitată,nedureroasă.Pntru confirmarea
diagnosticului se determină antigenul prostatic specific,se
efectuează urografia,ecografia.Valoarea crescută a antigenului
prostatic specific sugerează o afecțiune a prostatei,benignă
sau malignă și impune biopsia prostatei.
Tratamentul
1)Supravegherea medicală a pacienților cu semne
incipiente de adenom.Se recomandă controlul medical o dată
la 6 luni pentru aprecierea evoluției adenomului.
2)Respectarea indicațiilor medicale generale:reducerea
consumului de lichide,mai ales seara,fără a afecta cantitatea
totală minimpă pe zi (1,5 l de lichide); evitarea sau limitarea
consumului e cafea și alcool; tratarea tuturor afecțiunilor
urinare; evitarea reținerii micțiunilor; respectarea igienei
perfecte,alimentație fără exces de sare,grăsimi,afumături,
conservanți,condimente; practicarea regulată a unei activități
fizice(evitarea sedentarismului); combaterea constipației.
3)Tratamentu medicamentos:la etapa contemporană se
folosește terapia combinată a unui alfa-blocant(finasteridul) și
a unui inhibitor de 5-alfa reductază(finasteridul),care duc la
micșorarea în dimensiuni ale glandei; pentru tratamentul
simptomatic sunt indicate supozitoarele rectale antispastice și
analgetice,antiseptice urinare pentru reținerea dezvoltării bolii
și prevenirea complicațiilor.Tratamentul medicamentos se
efectuează strict sub controlul medical periodic.
4)Tratamentul fizioterapeutic: este dovedit prin studii
clinice eficiența unor extracte naturale,e exemplu prostamol
care ameliorează starea bolnavului prin efectul antiinflamator și
relaxant asupra musculaturii prostatice.
5)Tratamentul chirurgical este consierat singurul
tratament curativ al adenomului de prostată.Există mai multe
tipurid de intervenție în dependență de simptomatologia și
investigațiile efectuate:operația clasică-
adenomectomia(extirparea prostatei hipertrofiate).
Alte tehnici chirurgicale sunt: laser-,termo- și
criochirurgia prostatică disponibile în funcție de centrul
medical,unde se adresează bolnavul.În cazu contraindicațiilor
datorită unor boli grave asociate ale organelor interne se
plasează sonda uretrovezicală pentru o perioadă de timp sau
se aplică epicistostoma.
Notă: Pe perioada tratamentul se recomandă repaosul
sexual,se evită emoțiile negative,stresul și consumul
preparatelor hormonale cu efecte secundare grave.
Profilaxia și îngrijirea bolnavului
Regimul alimentar prevede:consumul mărit de lichide
sub formă de ceaiuri și sucuri(de morcovi,sfeclă
roșie,ridiche,castravete,pepene verde,orz verde); evitarea
meselor abundente,alcoolului,fumatului,cafeaua,alimentelor și
băuturilor fermentate și greu digerabile,acriturile, iaurtul,borșul
crud,bulionul,condimentele tari(ardei
iute,hrean,scorțișoară,piper),fructele prea acre.Sarea se
reduce la minim.Pentru a evita cancerul de prostată se
recomandă bărbaților să consume mult
pește(macrou,somon)cu un conținut ridicat în acizi grași ccu
proprietăți antiinflamatoare și antitumorale.
Regimul de viață include:trebuie să evite frigul și
umezeala,să combată constipațiile de cîte ori este
necesar.Fiecare bărbat după 45 de ani este obligat să solicite
consultația medicului urolog pentru examinare.Pe perioada
tratamentului este recomandat repaosul sexual,evitarea
emoțiilor negative și consumul preparatelor hormonale,cu
efecte secundare grave.
14.Fimoza,parafimoza
Fimoza este o afecțiune medicală,ce se caracterizează
prin imposibilitatea retractării(decalotării) prepuțului la baza
glandului,împiedicînd astfel dezgolirea glandului penisului.Se
întîlnește frecvent la băieți de vîrstă mică,incidența scade după
3 ani.Se distinge fimoza congenitală(fiziologică) și fimoza
dobîndită(patologică).La sugar și copilul mic pînă la vîrsta de 3
ani orificiul prepuțial este îngustat fiziologic.Pe măsura creșterii
orificiul se dilată progresiv și astfel va avea loc decalotarea
glandului. Este contraindicată decolarea forșțată a
glandulului.Acest lucru este dureros și poate afecta negativ
psihicul copilului,pot apărea infecții sau alte complicații.În lipsa
infecțiilor locale sau tulburărilor urinare fimoza este considerate
fiziologică pînă la 3 ani.
Cauzele fimozei dobîndite în copilărie sunt
variate:prezența aderențelor între prepuț și gland,prepuțul lung
și strîmpt la vîrf,igiena deficitară,afecțiunile inflamatorii ale
glandului penisului,eforturile inadecvate de decolare a
prepuțului,stenoze prepuțiale sau existența unui fren scurt,care
împiedică retracția prepuțului.
Fimoza este semnul fizic al virginității masculine.În
copilărie și adolescență,prepuțul este strîmp și adherent de
gland.Fimoza dispare în mod natural fie spontan,fie prin
masturbare sau contact sexual ,oricînd între 0 și 20 de ani.Pe
măsură maturizării organelor genitale rezistența la retracție
slăbește.
La adulți fimoza poate să apară în urma inflamațiilor
cornice,cateterizărilor repetate sau retracțiilor forțate ale
prepuțului.
Tabloul clinic
Copii în caz de fimoză sunt neliniștiți,au frică de
micțiune,rețin micțiunea,jetul urinar are aspectul unei șuvițe
subțiri în timpul micțiunii.În fimoză urina stagnează în
cavitatea prepuțială,irită mucoasa și creează condiții favoraile
pentru asocierea infecției la nerespectarea regulilor de
igienă,La fel în cavitatea prepuțială se elimină
smegma(secretul glandelor foițe interne ale prepuțului),care
constituie un mediu excellent pentru flora microbiană.Astfel
fimoza predispune către balanopostită(inflamația glandului
penisului și a prepuțului).
Fimoza se poate complica cu parafimoză(strangularea
glandului penisului în orificiul preputial stenozat).La adulți
tabloul clinic include discomfort sau dureri în timpul
urinării,raporturilor sexuale.Poate fi dereglat jetul urinar.Pot
surveni aceleași complicații ca și la copii.
Diagnosticul : examenul clinic general al copilului,care
denotă dificultateea sau imposibilitatea decalotării glandului.La
copii și la adulți trebuie făcută o diferențiere între fimoză și
frenul scurt.Adeseori aceste două problem de sănătate pot
apărea simultan.
Tratamentul:
1.La copii fimoza este fiziologică și necesită tratament
numai în cazurile,cînd generează problem evidente de retenție
urinară sau discomfort urinar.Se va atrage atenția la
respectarea igienei și toaletei intime,care trebuie de cultivat la
copii mici.
2.Se recomandă băițe calde.
3.În cazul acumulării smegmei în cantități masive în
cavitatea prepuțială(uneori în formă de calculi)se distrug
aderențele cu ajutorul unei sonde butonate.Se dezgolește
glandul,se înlătură smegma.Glandul penisului se badijonează
cu ulei de vasekină,cătină ntens,se reduce la poziția
inițială,după care sunt indicate băițele cu preparate
antiseptic(sol.KMnO4, 0,1%).
4.Dacă după 2-4 ani glandul nu se dezgolește ,atunci se
fa face dezgolirea lui cu ajutorul sondei butonate prin mișcări
circulare,astfel despărțind capul glandului de foiță internă a
prepuțului.
 5.În fimoza aderențială și balanopostită recidivantă se
efectuează circumcizia.Circumcizia constă în îndepărtarea
pielii,ce formează prepuțul.Este traumatică și necesită o
îngrijire atentă.Se efectuează din motive religioase,de sănătate
sau de igienă.La musulmani circumcizia se efectuează la toți
băieții,care au împlinit vîrsta de 4 ani.Este considerat un obicei
traumatic,care poate avea influențe negative asupra psihicului
copilului.Circumcizia devine uneori o indicație medicală în
cazul unor boli ale penisului.În multe tări ale lumii(Statele
Unite) circumcizia este practicată ca măsură de prevenire a
infecțiilor penisului și entru păstrarea unei igiene corecte.Se
face la băieței în primele ore după naștere la crearea și cu
acordul ambilor părinți.

Igiena intima la băiței

Dacă prepuțul este partial sau total retractabil ,se trage
atent,ușor pielea spre baza glandului penisului,fără a produce
durere copilului,se spală cu apă caldă,după care se usucă cu
un ștergar foarte moale prin tamponare(presare) ușoară.În caz
de iritare,macerație,prurit local se aplică local unguente
antisepice sau unguent protector cu vitamin E după consultația
medicului.Iritația dispare,de obicei,în cîteva zile.Acestea pot fi
consecința folosirii săpunului,lengeriei prea strînse,lengeriei
din fibre sintetice,pătrunderii ațișoarelor,scamelor între gland și
prepuț,reacție la detergentul utilizat.Este contraindicate
spălarea membrane prepuțului cu săpun,deoarece poate
provoca iritarea ei și distruge bacteriile,ce conțin Ph-ul
neutru.Nu se aplică nici un fel de cream,pudră sau
ungeuent.Nu se recomandă decalotarea glandului.Prin
decalotări repetate se produc mici leziuni,care duc la formarea
de cicatrice,care predispun către parafimoză.
Parafimoza
Parafimoza este o urgență medical,ce se caracterizează
prin strangularea glandului penisului de inelul preputial
stenozat.Se întîlnește la copii ca complicație a fimozei și la
tinere adolescenți,barbați la masturbație,la decolarea forțată a
prepuțului.
Inelul preputial stenozat se formează la baza glandului,are
aspectul unei coronae tumefiate,ce înconjoară glandul
penisului,provocînd astfel comprimarea lui.Se dereglează
circulația sangvină,se dezvoltă edemul glandului.Dacă nu se
acordă ajutorul de urgență poate surveni necroza lui.Bolnavul
acuză dureri acute, violente,retenția de urină sau micțiuni
îngreueate.Obiectiv se constată edemul pronunțat al
glandulului stenozat și al pielii penisului.Glandul capătă o
culoare cianotică.
Bolnavii necesită asistența medical de urgență,ce constă
în reducerea manual:
1.Se efectuează premedicația.
2.Se va respecta stric asepsia: se va lucre în mănuși
sterile și se vor folosi preparate medicamentoase sterile.
3.Glandul se badijonează cu vazelină sterile.
4.Penisul se apucă între degetul 2 și 3 al ambelor mîini.
5.Apoi cu policele ambelor mîini glandul este impins în
axul penisului prin inelul preputial stenozat.Tumefierea pielii
penisului se menține cîteva ore,dispare mai repede,dacă se
asociează cu băițele locale calde.
Dacă reducerea manual este neefectivă,se efectuează o
incizie dorsală longitudinală pe inelul de strangulare și astfel se
obține reducerea glandului.

15.Balanopostita,hidrocelul,varicocelul
Balanopostita
Inflamațiile la nivelul penisului sunt balanita,care
reprezintă inflamția glandului penian și balanopostita-
inflamația concomitentă a glandului penian și
prepuțului.Afectează bărbații de orice vîrstă,de la nou-născut
pînă la vîrstnici.
Cauza principală a balanopostitei este nerespectarea
igienei corpului și a organelor genitale.Acumularea smegmei în
cavitatea prepuțială predispune la asocierea
infecției,dezvoltarea procesului inflamator.Un rol important în
apariția acestei îl au afecțiunile primare ca fimoza,aberații
congenitale sau secundare-consecința infecțiilor locale
repetate,care favorizează infecțiile locale,creînd un cerc
vicios,care întreține recurența infecțiilor,inclusive la maturi a
infecțiilor sexual-transmisibile:gonoreea, trihomoniaza,infecțiile
fungice.
Alte cauze pot fi: traumatismele
repetate,masturbația,utilizarea lubrifiantelor cu efcte iritante
puternice,alergii la detergenți sau lingerie,DZ,utilizarea sondei
pentru drenajul vesical timp îndelungat.Bolnavul acuză
senzație de arsură,durere acută în regiunea prepuțului și
glandului,ce se intensifică la micțiune și la atingere,usturime
șiprurit de intensitatee variabilă.Bolnavul prezintă eliminări
purulente abundente din cavitatea prepuțială cu miros
neplăcut.Micțiunile sunt dureroase,îngreunate.Actul sexual
este imposibil.
Obiectiv se constată: hiperemia,tumefierea
prepuțului,glandului,prezența secrețiilor purulente la nivelul
orificiului preputial,uneori eroziuni sîngerînde ale glandului și
mărimea ganglionilor limfatici inghinali.Fenomenele generale
ca febra,frisoanele se întîlnesc rar în balanopostită,pot apărea
în cazul ,asocierei infecției urinare.Balanopsita se poate
complica cu parafimoză.
Diagnosticul se stabilește pe baza datelor examenului
clinic al bolnavului,anamnezei și rezultatul însămînțării
eliminărilor pentru determinarea tipului de infecție și
sensibilității la antibiotic.
Tratamentul include:
1.Respectarea regimului la pat primele 2 zile.
2.Consumul abundant de lichide.
3.Toaleta locală riguroasă: se efectuează de 2-3 ori pe zi
și prevede dezgolirea lentă a glandului,spălarea cu apă caldă
și săpun sau soluții antiseptic,urmată de recalotare ; ăn faza
incipientă a bolii poate avea loc regresia treptată a procesului
inflamator.
 4.Băițe calde cu soluții antiseptic(decoct de
mușețel,permanganat de caliu)
5.Aplicarea locală a unguentelor și cremelor cu acțiune
antiinflamatoare(unguentul de sintomicină,canamicină,
neomicină etc)
6.Administrarea preparatelor analgetice pentru
suprimarea durerii.
7.Administrarea preparatelor antiperetice,antibioticilor cu
profil larg de acțiune în caz de febră,leucocitoză și mărirea
ganglionilor limfatici inghinali.
8.Se va Evita contactele
sexuale,masturbația,autoexaminarea frecventă.
9.În caz de aderențe se efectuează operația de
debridare.
10.În cazul copiilor la care balanopostita s-a dezvoltat pe
fonul fimozei sau în cazul balanopostitelor repetate se indică
circumcizia după dispariția semnelor locale a procesului
inflamator.
Durata tratamentul este de 7-10 zile.Dacă infecția persistă
și după terminarea tratamentului este necesar examenul
bacteriologic al secrețiilor purulente,care dă posibilitate
alegerea antibioticului în dependenșă de agentul etiologic al
infecției.
Hidrocelul reprezinta o colectie de lichid clar
dezvoltata intre cele doua foite (parietala, respective
viscerala) ale vaginalei testiculare.
Exista colectii cu lichid clar in vaginala testiculara cu
mecanisme etiopatogenice distincte. Astfel, o clasificare simpla
a hidrocelului consemneaza:
Hidrocel congenital – acumularea se produce din cauza
persistentei, fara obliterari a canalului peritoneo-vaginal;
Hidrocel dobandit - colectia lichidiana este cauzata de
dezechilibrul dintre secretia si absorbtia lichidului de la nivelul
seroasei vaginale: hidrocel primar(primitiv, idiopatic) sau
hidrocel secundar. Acesta din urma poate fi acut (inflamator-
infectios) sau cronic (staza venoasa sau obstructie limfatica).
 Simptomele hidrocelului
Clinic, hidrocelul comun se manifesta ca o tumefactie
progresiva, posibil dureroasa, cu disconfort local (accentuat de
efortul fizic) la nivelul bursei scrotale afectate.
Diagnosticul :
Examenul fizic (inspectie, palpare bimanuala) se face cu
pacientul in picioare si culcat.
In afara asimetriei scrotale mai mult sau mai putin pronuntate
(dictate de volumul lichidian acumulat), inspectia va releva
tegumentul scrotal normal (fara semne de inflamatie locala) si
stergerea pana la disparitie a pliurilor pungii scrotale prin
etalarea tegumentului pe punga lichidiana din bursa. In
hidrocelele foarte mari, aspectul penisului se modifica
secundar (laterodeviat si ombilicat pana la a deveni impropriu
copularii).
Diagnosticul clinic pozitiv, de altfel facil, va fi obligatoriu
confirmat ecografic.Ecografia va discerne clar asupra naturii
lichidiene a formatiunii si va permite , in plus, evaluarea
structurii testiculului (existenta  unei patologii testiculare
cauzale, in primul rand tumorale).
Tratamentul este exclusiv chirurgical si urmareste:
deschiderea vaginalei, evacuarea lichidului si desfiintarea
cavitatii vaginale, pentru a preveni recidivele prin:
 rasturnarea vaginalei si fixarea ei cu puncte separate in
jurul funiculului spermatic (Jaboulay);
 rezectia vaginalei (simpla sau asociata cu rasturnarea);
 plicatura vaginalei (operatia Lord).
Optiune alternativa minim invaziva (indicate la pacienti
varstnici): aspiratia trans-scrotala cu ac a lichidului, cu sau fara
instilarea unui agent sclerozant in cavitatea vaginala – risc de
recidiva.
Complicatii postoperatorii (edem, hematoame, infectii)
pot fi prevenite prin manevre chirurgicale blande, hemostaza
ingrijita, respectarea tuturor principiilor pe care le cere
adevarata chirurgie.
 Varicocelul este o dilatatie a venelor cordonului
spermatic din cauza tulburarilor functionale in drenajul
sangelui venos de la nivelul testiculului (98% - testiculul
stang).
Variatii: Varicocelul poate fi:
1) primitiv (idiopatic, esential) - pe partea stg. (95-98%); fara o
cauza stabilita; apare dupa varsta pubertatii (13 - 30 de ani);
 2) secundar - ca urmare a unei afectiuni care poate sa
produca un obstacol in curgerea sangelui din venele
spermatice (ex. tumora renala dreapta); poate aparea pe
ambele parti, dupa varsta de 35-40 de ani.
Cauza varicocelului este staza venoasa cronica.
Factori de risc:ortostatism prelungit (statul in picioare
mult timp); peretele venos slab calitativ (genetic); predespozitie
constitutional-ereditara; cresterea presiunii abdominale (la efort
fizic exagerat, stranut, ridicarea unor greutati).                        
Cai de transmitere: Consecinta factorilor prezentati
usureaza instalarea dilatatiei sistemului venos spermatic.
Simptomele varicocelului:senzatie de greutate in
scrot, in special dupa eforturi fizice sau ortostatism
prelungit;jena testiculara pana la durere continua; dupa contact
sexual durerea scrotala se intensifica; din cauza durerii apar
tulburari sexuale si psiho-nevrotice.
In anumite cazuri boala debuteaza lent, nezgomotos,
fara semne clinice; este descoperita intamplator la un control
urologic de rutina.
Examenul obiectiv al pacientului releva :
 volum marit al hemiscrotului afectat;
 venele spermatice dilatate sunt bine vizibile, facand relief
caracteristic prin pielea subtire scrotala;
 palpator: acest conglomerat de vene este moale,
nedureros, foarte mobil (senzatia tactila ca palpezi "un pachet
de rame ").
Investigatii radioimagistice si de laborator
Ultrasonografie (ecografie) scrotala cu testul Doppler .
Flebografia (venografia) spermatica ca si angiografia izotopica
in prezent au indicatii limitate din cauza invazivitatii;
Termografia de contact in perioada actuala are un interes
redus;Spermograma
Pentru varicocel secundar (rar intalnit) este necesara
efectuarea investigatiilor pentru decelarea cauzei - ecografie
abdominala, tomografie computerizata, urografie intravenoasa.
Diagnosticul de varicocel se stabileste dupa: -
simptome prezentate de pacient; - examenul obiectiv general; -
datele paraclinice (ecografia + Doppler scrotale, spermograma
etc.).
1 Tratamentul medical: la bolnavii care nu accepta
interventia chirurgicala sau care au contraindicatii generale (se
recomanda evitarea ortostatismului, purtarea suspensorului);
2 Tratamentul prin procedee chirurgicale: embolizarea
selectiva transvenoasa; sclerozarea venelor varicoase; clasic:
ligatura inalta a venei spermatice prin abord chirurgical;
laparoscopic (ligaturarea/ cliparea venei spermatice la nivelul
iliac); microchirurgical (inghinal sau subinghinal).

16.Luxațiile coloanei vertebrale

Se întîlnește mai frecvent în regiunea cervicală a
coloanei vertebrale.În depenență de eplasarea suprafețelor
articulare ale vertebrelor superioare se disting luxații:
anterioare,posterioare,laterale,unilaterale,bilaterale.
Tabloul clinic
Se manifestă prin semne relative întîlnite în toate
traumele:
-dureri pronunțate în regiunea segmentului luxat,ce se
intensifică la mișcările capului
-deformația coloanei vertebrale în regiunea luxată în urma
deplasării suprafețelor osoase articulare
-înclinarea capului cu răsucirea lui în dependență de felul
luxației: capul poate fi întors spre stînga sau dreapta,dat pe
spate sau deplasarea înainte.
-prezența echimozei,tumefierii în locul luxat
-mișcările active lipsesc,cele pasive sînt foarte limitate în
regiunea luxată.
Pentru confirmarea diagnosticului de luxație se efectuează
examenul radiologic în 2 proiecții.
Asistența de urgență:
1.Se asigură repaosul fizic și psihic. 2.Se suprimă
durerea prin administrarea preparatelor analgeetice. 3.Se
efectuează imobilizarea de transport cu ajutorul dispozitivelor
speciale sau improvizate(guler din carton-vată-tifon, din fular în
formă de rulou), În timpul imobilizării se va preveni
comprimarea oaselor gîtului. 4.Se transportă bolnavul pe o
suprafață dură.
Gulerul din carton-vată-tifon pentru imobilizarea
improvizată. Se ia o bucată de carton de formă
dreptunghiulară(lătimea va corespunde cu înălțimea
gulerului,iar lungimea cu perimetrul gîtului),se acoperă cu un
strat de vată și apoi se înfășoară bine cu tifon.Se aplică în jurul
gîtului și se fixează printr-un bandaj cu evitarea comprimării
organelor gîtului.
Principiile de tratament și îngrijire
1)Principala metodă de tratament este extensia cu ajutorul
căpăstrului Glison.
2)În alte cazuri reducerea luxației are loc în urma
tracțiunii longitudinale treptate a capului cu rotația lui în direcția
luxației prin darea poziției anumite bolnavului în pat.

17.Fracturile coloanei vertebrale

Mecanismului fracturilor coloanei vertebrale este același
ca și în cazul luxațiilor. este trauma directă(lovituri
directe,căderi pe spinare) sau indirectă în urma flexiei sau
extensiei forțateale trunchiului,care depășesc limitele mobilității
fiziologice ale coloanei vertebrale adeseori cu rotația ei într-o
parte sau alta.
În funcție de localizare deosebim fracturile: apofizelor
spinale și transversale,ale corpurilor și arcurilor
vertebrale.Fracturile pot fi cu sau fără deplasări.În
traumatismul mai multor vertebre fracturile sunt multiple.Dacă
în același timp sînt fracturile și alte oase avem fracturi
combinate.La fel fracturile pot fi închise și deschise,cu și fără
leziuni medulare.
Semnele clinice
În dependență e graviditatea leziunii,gradul de deplasare
și localizarea fraturii manifestările clinice pot fi cele mai
diverse.
Fracturile necomplicate ale coloanei vertebrale(fără
leziuni medulare) se manifestă prin următoarele semne clinice:
-dureri violente,localizate în regiunea fracturată,din cauza
cărora mișcările trunchiului sînt extrem de limitate,are loc
încordarea musculaturii spinării(mușchilor spinali).Durerile se
intensifică la palpare,la eforturi sau percuția coloanei
vertebrale.Durerile uneori sunt violente și intensive și pot
declanșa șocul traumatic.
-în regiunea fracturii se constată tumefiere,echimoze sau
hematom,uneori deformația.
-în unele fracturi ale apofizelor se poate e determinat
crepitația,deplasarea patologică.
În fracturile complicate ale coloanei vertebrale cu
lezarea măduvei spinării,membranelor și rădăcinilor ei pe lîngă
semnele clinice enumerate mai sus se constată:
-pierderea sensibilității mai sus de locul fracturat
-tulburări motorii:se manifestă prin pareze și paralezii-
imposibilitatea mișcărilor în regiunea membrelor,prin
imposibilitatea de a sta în picioare și chiar de a ședea.
-tulburări trofice ale șțesuturilor,repede se dezvoltă
escarele,atrofiațesuturilor membrelor.
 -tulburarea funcției organelor pelviene:retenția de urină și
a materiilor fecale,însoțită uneori de infectarea căilor
urinare(cistite,pielonefrite) sau de ocluzia intestinală paralitică.
-dereglări ale reflexelor normale
Dacă frctura este localizată în regiunea cervicală și
toracică a coloanei vertebrale survin tetrapareze și
tetraparelezii: din partea membrelor superioare și inferioare,din
partea mușchilor trunchiului,tulburarea funcției respiratorii.În
asemenea cazuri starea bolnavului se agravează repede și în
cele din urmă moare.
Dacă fractura se produce la nivelul lombar al coloanei
vertebrale au loc pareze și paralezii din partea membrelor
inferioare și tulburări funcționale din partea organelor
pelviene:retenția acută de urină,de materii fecale.
Diagnosticul:examenul radiologic în 2 proiecții.
Reguli de examinare ale bolnavului cu leziuni
vertebro-medulare:
La acordarea primului ajutor sau în timpul transportării
bonavului există pericol de transferare a unei fracturi fără
fracturi fără de lezarea măduvei spinării într-o fractură cu
lezarea măduvei spinării.De aceea,la orice suspecție de
fractură de coloană vertebrală vor fi respectate următoarele
reguli:
1.Nu se întrepinde nimica pîna la stabilirea diagnosticului.
2.Bolnavul va fi examinat în poziția,în care a fost găsit.
3.Categoric este interzis ridicarea bolnavului,tragerea
bonavului de umeri,mîini ,de picioare.
4.Se va evita orice tentativă de ridicare a bonavului.
5.Îmbrăcămintea va fi înlăturată nu prin dezbrăcare,dar
prin tăiere cu foarfece după cusături.
6.Toate manevrele pentru a concretiza unele date espre
bolnav se vor face foarte lent cu blîndețe,După aprecierea
stării pacientului se acordă asistența de urgență.
Asistența de urgență
1.Se efectuează măsuri antișoc,deoarece majoritatea
bolnavilor cu fracturi vertebro-medulare sunt îîn stare de șoc.
 a)în fracturile deschise se face hemostaza provizorie și se
aplică un pansament aseptic.
b)se administrează preparate analgetice
c)se face corecția tulburărilor din partea sistemelor de
organe.
2.Se efectuează imobilizarea de transport,folosindu-se o
suprafață dură(scîndură lată,masă,panou).Este important de
așezat corect bonavul pe planul dur.
Așezarea bolnavului va fi efectuată de cîteva persoane(2-
3-4 persoane):
-se așează suprafața dură lîngă bolnav.
-această suprafață va fi acoperită cu o plapumă sau alt
material cel avem la îndemînă
-de cealaltă parte a traumatizatului se vor afla
persoanele,,ce vor așeza bolnavul pe suprafața dură.Dacă se
suspectează fracturi de coloană vertebrală manevra poate fi
exucatată de 3 persoane:cadrul medical se va așeza în dreptul
regiunii fracturate,iar celelalte persoane vor fixa capul,toracele
și membrele inferioare.
-persoanele vor introduce în același timp mîinile sub
traumatizat și la un semnal al lucrătorului medical vor ridica
atent,lent, cu blîndețe bolnavul.
-persoana liberă împinge suprafața dură sub bolnav
-corespunzător regiunii fracturate se va aseza o
căptușeală moale,ce asigură hipertensiunea corpului,poziția
care preîntîmpină complicarea leziunii
-se va aseza traumatismul cu atenție pe suprafața dură.
-traumatizantul va fi fixat de suprafața dură în regiunea
membrelor,bazinului,cutiei toracelui,capului
Bolnavul trebuie transportat cît mai lent evitînd mișcările
bruște.În timpul transportării se vor supraveghea funcțiile
organelor vitale:respirația,pulsul,TA, micțiunea.
Notă:În lipsa suprafeței dure bolnavul poate fi imobilizat
folosindu-se targa.Bolnavul va fi culcat pe burtă cu fața în jos
iar sub cap și umeri și se va pune suluri cu haine.La început
bolnavul va fi întors cu fața în jos și numai după asta va fi
ridicat și așezat pe targă.Se vor respecta regulile descrise mai
sus.În fracturile certebrale cervicale fără deplasare pentru
imobilizare poate fi aplicat gulerul din carton-vată-tifon sau
atele speciale.
3.Transportarea traumatizanților se face cît mai cruțătoare.
Tratamentul și îngrijirea traumatizanților
1.Bolnavul cu traumatisme vertebro-medulare se creează
un repaos absolut al coloanei vertebrale.Bolnavul va fi culcat
pe un pat dur pînă la însănătoșire.
2.Pentru repoziționarea și fixarea vertebrelor fracturate se
folosește în:
a)fracturile vertebrelor cervicale:
-extensia cu căpăstrul Glison timp de 1-1,5 săptămîni
pentru extensia capului.Patul la capul bolnavului se va ridica
la 50 cm înălțime față de membrele inferioare.Astfel extensia
se face prin greutatea corpului.Peste 1-1,5 sptămîni de
extensie accidentatului se va aplica un pansament ghipsat
toracocervical peste 3 luni,păstrîndu-se o poziție cu o ușoară
extensie a regiunii cervicale.
-după 3 luni pansamentul ghipsat se va înlocui cu guler
Schanz,care periodic este înlăturat pentru a efectua
masajul,gimnastica curativă,procedurile fizioterapeutice.
b)fracturile necomplicate ale vertebrelor
toracice,lombare.
-extensia cu gulerul Glisson î fracturile vertebreor toracice
superioare
-extensia cu ajutorul curelor trase prin regiunile subaxilare
în fracturile toracice,lombare
-se mai face reducerea coloanei vertebrale prin poziția
bolnavului în decubit vertebral pe un pat dur cu o pernă sub
piept,iar alta sub gambe.Cu reducerea coloanei vertebrale
fracturate concomitent se face gimnastica curativă la început
ale membrelor,apoi și a trunchiului.La fel se face
masajul,scopul acestei măsuri este prevenirea atrofiei
musculare și a rigidității coloanei vertebrale.Toate aceste
măsuri se dozează treptat un timp îndelungat.Capacitatea d
emuncă de obicei survine peste un an de zile.În fracturile
apofizelor cu deplasare este indicat tratamentul chirurgical cu
aplicarea diferitor fixatoare,care de obicei se înlătură după 1-
1,5 ani de la operație.
c)fracturile complicate ale coloanei vertebrale:
aceste fracturi sunt cele mai grave,fiindcă sunt însoțite de
dereglări funcționale ale măduvei spinării.Cu cît leziunile
medulare sunt situate mai sus,cu atît prognosticul este mai
nefavorabi.În fracturilecervicale cu lezarea completă a măduvei
spinării funcția ei nu se restabilește.În tratamentu acestei
fracturi scopul tratamentului este de a evita deplasarea
ulterioară affragmentelor.dezvoltarea altor
complicații,restabilirea funcțiilor organelor dereglate în urma
leziunilor medulare.
La bolnavii cu paralezii se pot dezvolta foarte repede
escarele în regiunea sacrală,spatelui,calcaneului,care la rîndul
său se poate infecta formînd flegmoanele,colecții purulente și
în cele din urmă se dezvoltă septicemia.Profilaxia escarelor
este posibilă printr-o îngrijire bună a bolnavului.Bolnavilor cu
astfel de traumatisme sunt contraindicate termfoarele,fiindcă
din cauza pierderii sensibilității pot surveni arsurigrave.
-la bolnavii apar tulburări de micțiune,se observă retenția
urinei cu timpul se poate dezvolta cistita,pielita,pielonefrita sau
chiar septicemia urogenă.
Deaceea din primele zile se efectuează cateterizarea
vezicii urinare de cîteva ori pe zi,apoi se instalează cistomia
superpubiană pentru evacuarea urinei și spălarea vezicii
urinare cu preparate antiseptice.
-pe lîngă tulburările de micțiune se observă retenția
materiilor fecale,meteorismul.Sunt indicate clismele
evacuatoare.
-pentru prevenirea atrofiei țesuturilor și rigidității în
articulații se efectuează cît mai precoce masajul și gimnastica
-la bolnvi se dereglează expectorația sputei datorită
paralezii mușchilor abdominali.Se poate dezvolta
pneumonia.Acestor bolnavi se recomandă gimnastica
respiratorie.

18.Osteohondroza
Osteocondroza
Osteocondroza – este un complex de
tulburări distrofice în cartilajul coloanei vertebrale
ale omului. În osteocondroză, deseori  sunt
Definiție afectate și discurile intervertebrale, dar de starea
lor, depinde mobilitatea coloanei vertebrale,
elasticitatea, flexibilitatea ei și capacitatea de a
menține încărcări – în acest caz discurile
intervertebrale sunt ca niște amortizoare – arcuri.
 tulburările metabolice ale organismului
uman
 procesul natural de îmbătrînire. fumatul;
Etiologie un stil de viață sedentar;
 activitate fizică excesivă; postura
inadecvată; stres psiho-emoțional, nervozitate;
 condiții precare ecologice; hipotermie, boli
infecțioase.
 osteocondroză cervicală
 osteocondroză toracică
Clasificare  osteocondroză lombară
 osteocondroza extinsa (afecțiunea se
răspîndește pe două sau trei segmente ale
coloanei vertebrale, în același timp).
 Prima etapă, este starea generală de rău și 
senzația de disconfort la nivelul spatelui;
 A doua etapă– este protruzia discurilor:
Etapele de începe degenerarea inelului fibros, se
dezvoltare îngustează spațiul dintre vertebre, este posibilă o
compresiune a terminațiilor nervoase, cu
sindrom de durere;
 A treia etapă este caracterizată de o
 deformare semnificativă la nivelul coloanei
vertebrale, are loc distrugerea inelului fibros și
dezvoltarea herniilor intervertebrale.
 A patra și cea mai severă etapă a
osteocondrozei, orice mișcare este dificilă din
cauza durerii acute.
Principalul symptom al osteocondrozei –
este durerea.
În funcție de localizarea discurilor
Manifestăr intervertebrale deteriorate, durerile pot fi în zona
i clinice gîtului, umărului, brațului, spatelui și chiar
toracelui. -o senzație de presiune și chiar o
rigiditate musculară.
În cazul compresiei nervilor la nivelul
segmentului cervical al coloanei vertebrale,
osteocondroza se manifestă  prin dureri de cap
severe, amețeli, tulburări de mers, tulburări de
vedere:  vederea este perturbată de „musculițe”
sau pete colorate.
Tratamentul osteocondrozei – este un proces
de lungă durată, care necesită o mare putere de
voință și timp liber. De regulă, tratamentul este
complex. Schemele moderne de tratament al
osteoporozei, includ următoarele componente:
Tratament -gimnastica medicala;
-tratament cu  medicamente antiinflamatorii,
analgezice;
-tratament cu medicamente care contribuie la
refacerea discurilor deteriorate ale coloanei
vertebrale;
-tratament de recuperare (terapie manuală,
masaj).
  Tratamentul chirurgical al
osteocondrozei Este necesar pentru a elimina
presiunea exercitată asupra măduvei spinării și
rădăcinilor nervoase. Se efectuează doar  în
 cazuri extreme (compresia măduvei spinării sau
a vaselor) sau după încercărirepetate, nereușite
de a trata această afecțiune cu alte metode.
Complicații -radiculită -hernie intervertebrală
-lezare de nervi
Profilaxia practicarea unui sport în mod moderat și
constant,  sau a gimnasticii (pentru întărirea
corsetului muscular al coloanei vertebrale).
-schimbarea locului de muncă, sau cum sa
adăugați activitatea fizică în viața
dumneavoastră
-În copilărie postura și mersul să fie permanent
monitorizate.

19.Hernia de disc
Hernia de disc
Hernia de disc  reprezinta o afectiune de
natura neurologica ce se caracterizeaza prin
alunecarea nucleului pulpos de-a
lungul maduvei spinarii si coloanei vertebrale
Definiție Hernierea discului - o parte din
materialul gelatinos care umple discul poate
patrunde in fisurile din capsula. Discul se umfla
si depaseste vertebrele.
Ruptura de disc - materialul din interiorul
discului trece de capsula.
Fragment liber - fragmente de disc rupt
se pot desprinde in totalitate si sa ajunga in
canalul vertebral (canalul vertebral este canalul
care se formeaza prin suprapunerea mai multor
vertebre; in acest canal se află maduva spinarii)
• distrugerea discului sau degenerarea lui.
Omul imbatraneste, discurile vertebrale pierd o
parte din lichidul care le mentine flexibilitatea
• raniri la nivelul coloanei vertebrale
Etiologie • o tensionare puternica sau o presiune
 crescuta la nivel lombar
• activitatile zilnice care supun spatele unui
stres, ridicari vicioase, expuneri prelungite la
vibratii sau accidentari la sport
Alti factori de risc sunt reprezentati
de: 
- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si
canalului vertebral.
Simptomele depind de pozitia si marimea
herniei de disc si existenta sau nu a
compresiunii nervului :
• nu face presiune asupra unui nerv : se
Tabloul poate sa nu dea dureri
clinic • face presiune asupra unui nerv : durere,
amorteala sau slabiciune in zona prin care trece
nervul
Simptomele herniei de disc lombare :
-Spasm muscular;
-Hipotrofie sau atrofie musculara in teritoriul
afectat;
-Durere iradiata de-a lungul nervilor;
-Agravarea durerii la tuse, stranut, ras (prin
cresterea presiunii in canalul vertebral); sau
efortul de defecație
-Parestezii si alte tulburari senzitive la nivelul
membrului inferior. 
-durerea de picior (sciatica)
• durerea in regiunea lombara si / sau durerea
in regiunea fesiera
• debut brusc sau graduat
• poate fi constanta sau intermitenta
 • se poate agrava datorita sezutului, pozitiei
bipede prelungita sau rasucirilor
• se amelioreaza in timpul mersului, pozitiei
intinse sau altor pozitii care relaxeaza coloana
vertebrala si scad presiunea asupra discului
herniat
Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii
posterioare a craniului, gatului, centurii
scapulare, scapulelor, umerilor si membrelor
superioare, iar daca exista afectarea plexurilor
brahial si cervical intensitatea lor este crescuta.
- Astenie musculara la nivelul membrelor
superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de
efectuare a miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai
rar la nivelul palmei, degetelor; 
- Spasm al msuculaturii vertebrale superioare;
- Durerea accentuata la ras, tusit, stranut
-ex.fizic
- Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN)
Diagnostic -diagnosticul, localizarea si severitatea herniei
de disc, aducand si imagini detaliate ale
tesuturilor moi ale coloanei vertebrale
-Tomografia Computerizata (CT) -diagnosticul si
stabili localizarea si severitatea herniei de disc..
-Radiografiile osoase, in general nu sunt
necesare pentru diagnosticarea herniilor de disc.
Tratamentul nechirurgical :
-Fizioterapie
-Masaj
Tratament -Antiinflamatoare (non-steriodiene sau
steriodiene)
 -Injectari epidurale cu cortizon
Tratamentul are ca obiective :
-indepartarea durerii, a slabiciunii musculare, a
amortelii de la nivelul piciorului, cauzata de
lezarea anumitor radacini nervoase
-revenirea pacientului la activitatile zilnice
-prevenirea recurentei afectarii coloanei si
reducerea dizabilitatii date de durere
Tratamentul chirurgical
 discectomie (se numeste si discectomie
deschisa) reprezinta inlaturarea chirurgicala a
fragmentelor din discul herniat, care lezeaza una
din radacinile nervoase
laminotomia si laminectomia reprezinta
proceduri realizate cu scopul de a scadea
presiunea asupra coloanei vertebrale cauzata de
schimbarile aparute cu trecerea varstei.
 discectomie percutana este folosita pentru
discurile deplasate complet sau care ajung in
interiorul canalului vertebral.
 neurotomia prin radiofrecventa foloseste
un instrument special (fluoroscop) pentru a plasa
un electrod sub forma de ac in apropierea
nervului afectatterapia electrotermica
intradiscala, foloseste de asemenea
fluoroscopul pentru plasarea unui ac la nivelul
discului herniat.
discectomia cu laser, foloseste o raza de
lumina pentru dizolvarea discului herniat.
1. Durere cronica de spate;
Complicați 2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de
i la nivelul membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar
destul de rar).
Profilaxia -Ținerea greutații sub control
 -Adoptarea unei posture corecte
-De a evita activitatile fizice foarte intense, daca
opresc fumatul si daca evita factorii agravanti si
factorii de risc.

20.Fracturile oaselor bazinului

Fracturile oaselor bazinului sunt traumatisme
grave,deaceea concomitent pot fi lezate organele bazinului mic
ca uretra,rectul,vasele sangvine mari,nervii din această
regiune.Aceste traumatisme se complică adeseori cu țocul
traumatic,care agravează i mai mult starea accidentatului.
Mecanismul de producere este:compresiunea bazinului în
direcții sagitale și frontale,accientele rutiere,feroviare,în
bazinele carbonifere,alunecările de teren,calamități
naturale,demolări de case,căderi pe tuberculii ischionici și
trohanter de la înălțime,pot avea loc în timpul nașterilor
rapide(fractura oaselor pubiene).
Se deosebesc fracturile izolate ale oaselor(osul
iliac,sacului,coccisului),fracturile inelului pelvian fără
deformarea lui,fracturile unghului pelvian cu deformarea
lui,fracturile duble cu traiectul vertical de tipul Malghen,fracturi
combinate cu lezarea organelor pelviene,fracturi închise și
deschise.
Tabloul clinic
a)în fracturile necomplicate ale oaselor bazinului
bolnavul acuză durere cu localizarea în regiunea osului
fracturat.Durerea este violentă,sedeseori se declanșează șocul
traumatic.
Se constatează echimoze,tumefierea țesuturilor în
regiunea fracturii,deformarea bazinului.
Mișcările în articulația coxo-femurală sunt
dereglate:bolnavul nu poate merge,ședea este prezent
semnul,,tălpilor lipide,, cînd bolnavul nu este în stare să ridice
cîtuș de puțin picioarele,însă poate ține sub piciorul ridicat de o
altă persoană.Este prezent,, poziția de broască,, în fracturile
ambele oasepubiene,cînd bolnavul ocupă poziția decubit
dorsal cu picioarele semiflectate în genunchi și îndepărtate.
b)în fracturi complicate ale oaselor bazinului: Mai frecvent
se lezează căile uriare,vezica urinară,apoi rectul și vaginul.
Rupturile uretrei pot fi parțiale și totale.Bolnavii acuză
dureri violente în regiunea perineului,imposibilitatea
micțiunii,uretroragie,regiunea perineului și scrotului este
tumefiată,cianotică datorită hemoragiei și infiltrației cu urină a
șesuturilor.Vezica urinară este mărită și se palpează de asupra
simfizei pubiene.Sondajul vezicii urinare este contraindicat.
Rupturile vezicii urinare pot fi intraperitoneale și
extraperitoneale
În rupturile intraperitoneale ale vezicii urinare urina se
revarsă în cavitatea peritoneală și duce la dezvoltarea
peritonitei:se manifestă prin durere abdominală,contractura
mușchilor abdominali,simptomul Blumberg pozitiv.
În rupturile extraperitoneale ale vezicii urinare se
răspîndește în țesutul celular perivezical:se manifestă prin
durere pronunțată în partea de jos a abdomenului,micțiunea
este imposibiă.La percuție de asupra vezicii urinare se
determină matitate.
În rupturile vezicii urinare micțiunea este imposibilă,la
catetirizare se elimină puțină urină.Urina se reține în cavitatea
abdominală sau șesuturile înconjurătoare vezicii,în fracturile
deschise are loc eliminarea urinei prin plagă.
În leziunile rectului bolnavii acuză durere în rect
,materiile fecale conți sînge sau se elimină prin plagă în
fracturile dechise.
Asistența de urgență
1.Se administrează preparatele analgetice narcotice
pentru comprimarea durerii.
2.Se efectuează hemostaza provizorie și se aplică
pansamen aseptic în fracturile deschise.
3.Se face imobilizarea de transport a bolnavului pe o
suprafață dură(panou,scîndură)în poziția decubit dorsal cu
picioarele semiflectate în șold și geninchi și îndepărtate în
părți,iar sub genunchi se asează suluri de haine.
4.Se efectuează catetirizarea (puncția )vezicii urinare în
caz de retenția acută de urină.
5.Bolnavul se transportă în instituția curativă.
6.Este contraindicat sondajul vezicii urinare în suspecție
de rupturile uretrei..

21.Politraumatismele
Politraumatismul este un sindrom rezultat din acțiunea
concomitentă(în același timp) a cîtorva factori
vulnerabili(mecanici,fizici,chimici) asupra a două sau mai multe
regiuni anatomice ale organismului.
Cauzele:accidentele rutiere în urma nerespectării regulilor
de circulație de către șofei și pietoni,căderi de la înălțime
mare,electrocutarea,calamitățile naturale,strangularea.
Clasificare
După etiologie:
-accidente de trafic(rutier,feroviar,aerian) -accidente de
muncă(în idustrie,agricultură.construcții)
-agresiunile(conflictele
individuale,militare,războaiele,terorismul,diversiile
-accidentele casnice -accidentele de sport
-precipitații naturale(ploaia,ghețușul,ninsoarea,ceața)
-calamitățile
naturale(cutremure,inundațiile,avalanșele,alunecările de teren)
După localizare :biregionale,triregionale,poliregionale:
-craniu-torace -craniu-abdomen -torace –abdomen
-torace-membre -abdomen –bazinul
-craniu-torace-abdomenul -capul-coloana vertebrală-
bazinul
Tabloul clinic
 Politraumatismul afectează minin două regiuni anatomice,
dintre care cel puțin una dintre ele prezintă pericol pentru viața
traumatizatului.
Tabloul clinic este dominat de 2 situații grave: de șoc și de
insuficiența poliviscerală(a mai multr organe)
Cel mai frecvent țoc întîlnit în politraumatise este șocu
hemoragic.Graviditatea șocului depinde e cantitatea de sînge
pierdut.
Valoar Indicel Volumul Starea bolnavului
e P/TA e de sîngelui
șoc pierdut
70/140 0.5 Normovolemi În normă
e pînă la 15%
100/10 1-1.5 20-30% Șoc
0 potențial:tahicardie,puls
accelerat,TA scăzută
120/80 1.5-2.0 30-35% Șoc
manifestat:tahicardie,pul
s accelerat slab,TA
scăzută, anxietate
140/70 2.0-2.5 50% Șoc grav:tahicardie,puls
accelerat
slab.anxietate.TA
joasă,diminuarea
simțurilor
140/60 >2.5 >50% Șoc terminal:stare critică
Insuficiența poliviscerală este deobicei cauza decesului
imediat sau în primele ore după traumă .
Manifestările clinice principale în insuficiența viscerală.
Organul Semnele clinice
afectat
Plămînul Dispnee,asfixia mecanică,stop respirator,
tahipnee,respirație prin plagă, acrocianoza,
cianoza tegumentelor.
Ficatul Hemoperitoneum
Sistemul uro- Sînge în urină,retenție acută de
 excretor urină,echimoze, tumefacție în regiunea
lombară.
Sistemul Neparticiparea la respirație a
digestiv abdomenului,contractura musculară
abdominală,poziția antalgică caracteristică
Sistemul cardio- Stop cardiac,hemoragie
vascular externă,internă,paliditatea
tegumentelor,pulsul accelerat,filiform,TA
scăzută,tahicardie.
SNC Agitație,apatia bolnavului,semne de
focar,stare de comă.
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic al
traumatizantului care se efectuează complet,rapid, din cap
pînă în picioare,inspectînd toate regiunile anatomice,într-o
anumită succesiune:

1.Capul :conștiința,pupilele,examenul globilor

oculari,nervii intracranieni,nasul și urechile pentru depistarea
scurgerii lichidului cefalorahidian, hemoragiile,fracturile.
2.Gîtul:pulsul pe artere,prezența plăgilor cu sau fără
lezarea vaselor sangvine,organelor,asfixia mecanică.
3.Toracele:respirația,prezența pneumo- și
hematoruxului,fracturile costale,voletul costal
4.Abdomenul:depistarea traumatismelor deschise și
închise,lezării organelor abdominale.
5.Perineul(rectul) ,organele genitale externe:depistarea
traumatismelor.
Examenul clinic al traumatizatului la locul accidentului
urmărește scopul de a:
-aprecia funcțiile vitale
-tria și evalua severitatea(graviditatea) leziunilor primite
-stabilirii algoritmului asistenței de urgență,primelor măsuri de
îngrijire la locul accidentului
-efectuarea transportului accidentaților
Asistența de urgență
 Obligațiile cadrelor medicale la locul accidentului sunt:
-crearea unui baraj de securitate proprie și accidentaților
-examinarea primară rapidă pentru aprecierea situației
-trierea accidentaților:trierea este procesul de sortare ,de
determinare a gradului de severitate a leziunilor primite.
-stabilirea priorităților de prim ajutor și încadrarea după
posibilitate a persoanelor prezente la locul accidentului
-examinarea repetată a acidentaților,deoarece traumatismele
initial aparent minore pot căpăta ulterior o graviditate
deosebită.Exemple:leziunile clasice ce evoluează în doi
timpi:hematoamele intracraniene,retroperotoneale,lezarea
organelor parenchimatoae.
Obiectivitatea semnelor clinice este dificilă la pacienții
inconștienți,comatoși,cu reacții dureroase
modificate,neadecvate.
-transportarea pacientului la cea mai potrivită și apropiată
instituție medicală.
Primul ajutor la locul accidentului include:
*Urgența de gradul I:stările de șoc,insuficiența
respiratorie acută(stopul respirator,asfixia
mecanică),insuficiența cardio-circulatorie acută.
*Urgența de gradul II:hemoragiile organelor
interne,hemoragiile arteriale care pot fi oprite cu
garoul:amputațiile de membre,plăgile abdominale
mari,traumatizații în staare de comă.
*Urgența de gradul III:traumatismele cranio-
cerebrale,vertebro-medulare și bazzinului,plăgile
profunde,fracturile deschise.
*Urgența de gradul IV:traumatizanții conștienți cu diferse
leziuni superficiale,fracturi închise.
Algoritmul intervențiilor de urgență în politraumatisme:
1.Asigurarea permeabilității căilor respiratorii
2.Asigurarea unei ventilații pulmonare
coresponzătoare:resuscitarea cardio-
respiratorie,oxigenoterapia.
3.Efectuarea hemostazei provizorii în dependență de felul
hemragiei(exteră,internă,exteriorizată)
4.Suprimarea durerilor prin administrarea preparatelor
analgetice nenarcotice și naarcotice.
5.Efectuarea toaletei primare a plăgilor cu aplicarea
pansametelor aseptice
6.Imobilizarea de transport a fracturilor
7.Instalarea perfuziilor pentru profilaxia și combaterea
hipovolemiei
8.Poziționarea accidentatului potrivit leziunilor primite și
transportarea lui la cea mai apropiată și dotată instituție
curativă.
Trierea determină,cum vor fi transportați accidentații.După
gradul de urgență se împart în 4 categorii:
1)Codul roșu:include urgențele traumatologice cu funcțiile
vitale în pericol.Deplasarea la aceste urgențe se face cu
girofarul și sirena incluse,cu înlăturarea regulamentelor
rutiere,dacă este necesar ,însă fără a crea pericole în traficul
rutier.
2)Codul galben:include categia urgențelor,ce necesită o
rezolvare rapidă,chiar dacă viața nu este în pericol.Deplasarea
la aceste ungențe se face rapid,folosind mijloacele de
avertizare viziale,cele acustice vor fi folosite intermitent (după
necesitate),evitînd încălcarea regulilor de circulație.
3)Codul verde:include urgențele,care nu necesită
folosirea mijloacelor de avertizare sonoră și vizuală:cazuri care
pot fi transportate prin mijloc nemedicalizat(mijloace de
transport de ocazie)
4)Codul negru:decedații.
Principii de tratament:
-stabilizarea funcțiilor vitale ale pacientului
-tratamentul specific al leziunilor în ordinea necesară
-profilaxia complicațiilor posibile
-recuperarea medicală,familială și socială a politraumatismului
22.Torticolisul
Torticolisul-Înclinarea permanenta a capului către unul din
umeri.
Cauza: nedezvoltarea incompletă a mușchiului
sternocleidomastoidian in perioada intrauterină sau a
nașterii.Poate fi muscular (unul este mai scurt), osoasa
( patologia vertebrelor cervicale)
Clinica- înclinarea permanenta a capului spre unul din
umeri, fata și capul asimetric, dificultăți sau refuza alăptarea
din sinul părții opuse afectate, prezenta scoliozei cervicale,
încordarea mușchiului sternocleidomastoidian.
Diagnosticul-ex. Clinic radiologic
Tratamentul-chirurgical in forme grave. Masaj kinetoterapia,
imobilizare cu gulere (orteze ) bandaje de susținere.
23.Sternul în carenă,torace înfundat
Toracele în formă de carenă
Toracele în formă de carenă este o maladie ce se
caracterizează prin mărirea dimensiunilor cutiei toracice în
direcție antoro-posterioară,astfel cutia toracică se asemănă cu
pieptul de pasăre ,ce se numește carenă.
Toracele în formă de carenă poate fi congenitală sau
dobîndită.Cauzele carenei dobîndite sunt rahitismul și
condrodistrofiile.
Tabloul clinic
Se întîlnește mai frecvent la băieței.Semnele
caracteristuce sunt:
-incomodările estetice observate de părinți -rar de tot pot fi
dereglări funcționale cardio-vasculare,respiratorii -obiectiv
toracele în formă de carenă:sternul și osul xifoid proeminează
anterior,manubriul este încovoiat posterior,coastele se află sub
un unghi ascuțit,în partea inferioarăcutia toracică este
înfundată.
Diagnosticul:examenul clinic al bolnavului,inspecția
vizuală,palparea,examenul medicului ortoped.
Principii de tratament 1.Conservator:masajul,giimnastica
curativă individuală pentru mărirea amplitudinei de respirație și
musculaturii toracelui,măsuri de gălire a organismului
2.Chirurgical:se efectuează plastii de corecție pentru
ichidarea deformației.
Torace în formă de pîlnie
Toracele în formă de pîlnie este o malaie,ce se
caracterizează prin înfundarea toracelui.
Etiologie.Toracele în formă de pîlnie poate fi congenitală și
dobîndită .Cauzele celei dobîndite sunt:rahitismul și
condrodistrofiile,obișnuințele profesionale(cizmarii).
Tabloul clinic
Se întîlnește mai frecvent la băieți. Semnele caracteristice
sunt: -incomodările estetice observate de părinți
-dereglările cardio-vasculare,respiratorii,ce progresează și cu
timpul duc la dezvoltarea insuficienței cardio-pulmonare.
Obiectiv: -copii sunt palizi,anemici,rămîn în dezvoltare
fizică -cutia toracică este deformat lateral:sternul,manubriul și
osul xifoid sunt înfundați posterior,dîndui toracele formă de
pîlnie,coloana vertebrală este deviată.Cu vîrsta deformarea
cutiei toracice crește,are loc comprimarea
cordului,plămînilor,vaselor sangvine magistrale.
Diagnosticul:Examenul clinic al bonavului:inspecția
vizuală,palparea,examenul medicului ortoped.
Tratamentul este: 1.Conservator:masajul,gimnastica
curativă individuală pentru mărirea amplitudinii de respirație și
musculaturii toracelui,măsurile de călire a
organismului,purtarea aparatelor speciale ortopedice.
2.Chirurgical:se efectueazp plastii de corecție pentru
lichidarea deformației.

24.Scolioza
Scolioza-maladie,ce se caracterizează prin
înclinarea(devierea) laterală stabilă a coloanei vertebrale în
plan frontal însoțită de rotația vertebrelor.
 Se întîlnesc următoarele forme:
-congenitală:se dezvoltă în urma anomaliilor vertebrelor
coloanei vertibrale-variază numărul de vertebre.,are loc
dehiscența corpurilor sau arcurilor vertebrale,formarea
vertebrelor cuneiforme,sinostoza vertebrelor.
-dobîndită-care la rîndul său se împart în:
rahitice(rahitismul), statice(afecțiunile
articulațiilor),paralitice,profesionale (la persoane a căror muncă
e legată de înclinarea laterală permanentă a
corpului),traumatice(traumele coloanei vertebrale),cicatriciale
(după traume deschise,operați la coloana vertebrală),școlare
(la elevi din cauza șederii îndelungate într-o poziție incorectă
la școală,acasă în timpul pregătirii
lecțiilor),idiopatice(necunoscută cauză).
Scolioza dobîndită este de proveniență:
1.Miopatică în urma distrofiei musculare,ligamentelor
spinării(rahitismul)
2.Neurogenă(poliomilita,paralezia spastică,radiculita,lezarea
discurilor intervertebrale)
3.Anomalii de dezvoltare ale vertebrelor coloanei vertebrale,a
coastelor
4.Consecințe ale maladiilor organelor toracice(empiemul
pulmonar,arsurile,operații plastice la torace)
5.Idiopatică (proveniența este necunoscută
-parțială(localizată în una din regiuni) -totală(cuprinde
toată coloana vertebrală) -unilaterală -bilaterală în
formă de S -în formă de gheb costal
Tabloul clinic Scolioza se poate localiza în orice
regiune a coloanei vertebrale dar mai des se întîlnește în
regiunea toracică cu deviere în stînga sau în dreapta.
Se cunosc 4 grade ale deformației coloanei vertebrale în
scolioză:
Gradul I-deviație laterală a coloanei vertebrale este
neînsemnată,nevizibilă, și dispare în poziție orizontală(culcată)
 Gradul II-deviația laterală a coloanei vertebrale este
vizibilă,se conectează parțial în poziție culcată și după cîteva
cursuri de gimnastică curativă.
Gradul III-deviația laterală a coloanei vertebrale este
pronunțată,vizibilă,are loc rotația vertebrelor în jurul axei
verticale,ce duce la formarea ghebului costal pronunțat.
Gradul IV-deformarea coloanei vertebrale este foarte
pronunțată,rotația vertebrelor,ghebul costal este la fel
pronunțat.
Semnele clinice caracteristice pentru scolioză
sunt:oboseala în mușchii spinării,uneori dureri în
spinare,asimetria umerilor și omoplaților ,deformarea coloanei
vertebrale.
Diagnosticul Examenul coloanei vertebrale:
a)pentru sugari și mici:se așează copilul pe o suprafață
dură în poziția decubit ventral și apoi se conduce cu degetul de
sus în jos pe linia medie a coloanei vertebrale,formată din
apofizele spinoase ale vertebrelor;
b)pentru copii mai mari,adulți se dă o poziție ortostatică și
apoi se conduce cu degetul de sus în jos pe linia medie a
coloanei vertebrale,
în normă coloana vertebrală are forma unei linii drepte,este
rectilinie.Orice alterare de la normă ,ne indică maladia
scolioza.
c)pentru copiimai mari,adulți:copii ocupă poziția ortostatică
și sunt rugați să ajungă cu degetele mîinilor degetelor
picioarelor,neîndoindu-le în genunchi,apoi se conduce cu
degetul de sus în jos pe linia medie a coloanei vertebrale.
În normă arcul coloanei vertebrale are forma unei curbe
drepte.Orice abatere de la normă,ne indică maladia scolioza.
2.Consultația medicului ortoped 3.Examenul
radiologic
Principiile de tratament
În faza incipientă toate măsurile curative (sau profilactice)
au scopul de formare,întărire a musculaturii
 Se recomandă: masajul,gimnastica curativă,ocupația cu
sportul(înotul,voleibolul,baschetbolul).
În scolioza de gradul I-II pe lîngă măsurile enumerate
mai sus sunt indicate purtarea corsetelor speciale de
corecție ,extensia cu căpăstrul Glison.
În scolioza de gradul IV se efectuează tratamentul
chirurgical după indicația medicului ortoped.
Particularitățile de îngrijire
1.Este indicat somnul pe pat dur cu folosirea pernuțelor mici.
2.Se exclud pe cît e posibil factorii,ce predispun către scolioză:
-iluminare din partea stîngă
-folosirea ghiozdanelor pentru copii în dependență de vîrstă
-poziția corectă la masă ce corespunde vîrstei
-efectuarea gimnasticii curative permanent

25.Luxația congenitală coxo-femurală

Luxația congenitală coxo-femurală este o maladie
congenitală,ce se dezvoltă în partea intrauterină ca rezultat al
dezvoltării incorecte sau incomplete a suprafețelor articulare
coxo-femurale.
Clasificare.Luxația congenitală coxo-femurală poate fi
unilaterală și bilaterală.
Tabloul clinic
Se întălnește mai frecvent la fetițe.S-a constatat căci apare de
regulă la copii născuți în poziție gluteeană.
Semnele caracteristice sunt:
*pentru sugari,copii pînă la vîrsta de un an
1.Capul femural luxat este deplasat în poziție laterală și
poate fi palpat.
2.Asimetria sau creșterea numărului plicilor cutanate pe
partea anterioară-medicală a coapsei membrului luxat.În loc de
3 pot fi observate 4-5 plice cutanate.
3.Rotația externă a membrului(femurului) luxat.
4.Abducția femururilor îndoite sub un unghi drept în
articuațiile coxo-femurale și a genunchilor(coapsei luxate)este
limitată.Copilul se examinează pe o suprafață dreaptă pe
măsuță.În normă în timpul abducției femururile trebuie să se
atingă de suprafața dreaptă a măsuței.
5.Este caracteristic semnul Putti-Marx:în timpul abducției
femururilor îndoite sub un unghi drept în articulațiile coxo-
femurale și a genunchilor are loc repoziția luxației,iar la
abducția lor luxația reapare.Repoziția luxației este însoțită de
un sunet caracteristic de pocnitură.Acest semn este prezent la
o parte din nou-născuți.
6.Menținerea(păstrarea) pulsației la periferia membrului
luxat:la comprimarea digitală a a.femurale în regiunea
inghinală în normă are loc dispariția pulsului la
periferie,deoarece comprimarea arterei este însoțită de
rezistența capului femural.La bolnavii cu luxație congenitală
coxofemurală pulsul pe arterile periferice poate fi
determinat,deoarece capul femural este mobil și apăsarea pe
artera femurală nu provoacă compresie.
*pentru copii după un an:
-copii încep să meargă cu 6-9 luni mai tîrziu decît copii
sănătoși,de obicei după un an ți 6 luni
-copii au un mers legănat ca de rață în caz de luxație bilaterală
-copii șchiopăteză la un picior în caz de luxație unilaterală
-copii se spijină pe piciorul luxat în timpul mersului
-în poziție verticală se observă scurtarea membrului inferior
luxat.
Luxația congenitală coxo-femurală dacă nu este tratată la
timp,cît se poate mai devreme,din primele zile după
naștere,provoacă complicații nu numai din partea
articulației,membrului inferior dar și a bainului(bazin
strîmb),coloanei vertebrale(lordoză).
Diagnosticul se bazează pe:
1.Examenul clinic al copilului: -se așează copilul pe o
suprafață dură dreaptă(măsuță)în poziția decubit dorsal -se
fixează cu degetele ambii genunchi,în așa fel încît degetele
mari să fixeze partea anterioară a genunchiului,iar celelalte 4
degete să fieze mușchii gastrochnemieni.. -se efectuează
mișcări de flexie-extensie(de apropiere și îndepărtare a
genunchilor de abdomen)pînă cînd copilul nu se liniștește.
-apoi se efectueaă mișcări circulare spre exterior în articulaâiile
coxo-femurale
Notă:În normă în timpul abducției femururile trebuie să se
atingă de suprafața dreaptă a măsuței.
La bolnavii cu luxație congenitală coxo-femurală are loc
limitarea abducției femururilor îndoite sub un unghi drept în
articulațiile coxofemurale și a genunchilor.
2.Consultația medicului ortoped 3.Examenul
radiologic după 6 luni
Principiile de tratament
Conservator: -se recomandă pelinare liberă
-se învață mama să facă gimnastică curativă: periodic să dee
copilului poziția de decubit ventral,flectînd picioarele sub
abdomen pentru un anumit timp(3-5 minute); se efectuează de
3-4 ori pe cîte 10-15 mișcări de rotație în articulațiile coxo-
femurale
-se practică masajul
-metoda de bază este fixarea membrelor inferioare în poziție
de abducție în articulațiile coxo-femurale și menținerea capului
femural în poziție de corecție.Pentru aceasta se folosește atela
Vilenskii sau alte dispozitive(pantalonași,pernuțe,rigle,scăriță)
Chirurgical

26.Piciorul plat,piciorul strîmb

Piciorul strîmb este o malformaie caracterizată prin
modificarea piciorului în raport cu gamba.Frecvența este de 1
caz la 1000 de nou-născuți.
Etiologia și clasificare. Există 4 direcții(tipuri), în care
piciorul poate fi în raport cu gamba:
-în extensie cu spijin pe partea anterioară a piciorului(piciorul
strîmb equin)
-în flexie dorsală -în abducție(varus) -adducție(varus)
Extrem de rar un picior strîmb are o singură direcție după
care axul este deviat.Cel mai răspîndit este piciorul strîmpt
varus equin congenital,celelalte tipuri se întîlnesc foarte rar.Are
loc contractura tălpii piciorului în articulația tibio-tarsiană în
urma anomaliei mușchilor gambei și ligamentelor acestei
articulații.
Tabloul clinic
La inspecția membrelor se constatăsemnele
caracteristice:
-poziția incorectă a tălpii piciorului-poziție equină,adică în flexie
plantară -supinarea tălpii-răsucirea internă a tălpii cu
coborîrea marginii laterale a piciorului -adducția-aducerea
anterioară a piciorului și mărirea bolții dorsale a lui
-răsucirea internă a gambei și atrofia ulterioară a mușchilor
gambei
-limitarea mișcărilor în articulația tibio tarsiană -deformația
cu vîrsta progresează și se constată dificultăți la
mers,deformațiii ale membrului inferior.Este imposibilă de a
încălța încălțămintea obișnuită.
-apar modificări la nivelul tegumentelor piciorului pe locul
sprijinului:calozitățile, higroame, bătături, predispuse către
traumatizare și infectare.
Diagnosticul se bazează pe :examenul clinic al
copilului,consultația medicului ortoped,examenul
radiologic(după 6 luni)
Principiile de tratament
Conservator: Tratamentul ortopedic începe din primele
zile e viață a nou-născutului cu manipulări,care urmăresc
scopul de a corecta poziția piciorului în raport cu gamba și
include:
-darea poziției corecte piciorului,imobilizîndu-i prin pansamente
moi de flanea pentru 24 de iore în timpul primei
săptămîni,pentru 48 de ore în săpt. A 2-3 de viață a
copilului,apoi pentru 72 de ore pînă la 6 luni.După 6 luni
imobilizarea se efectuează cu atela ghipsată,ce se schimbă
peste fiecare 2 săpt pînă la vîrsta de 1 an.După înlăturarea
deformațieipiciorul se fixează în poziție de hipercorecție cu
dispozitive speciale din polietilenă ccu căptușeală moale,care
permite a aplica masajul,gimnastica curativă,băițele
terapeutice.Acest tratament funcțional se aplică pînă la vîrsta
de 5-6 ani.Cînd copilul începe să se sprijine pe picioare,să
meargă este necesar de a stimula dezvoltarea musculaturii
gambei și a mușchilor flexori dorsali ai piciorului prin
masaj,gimnastica curativă,kinetoterapia,purtarea încălțămintei
ortopedice speciale,bine modelate.Copilul trebuie să se afle
sub supraveghere permanentă a medicului ortoped,care
coordonează tratamentul ulterior al bolnavului.Eficacitatea
tratamentului bolnavului este apreciată după rezultatele
examenului clinic și radiologic(după vîrsta de 6 luni).
-stimularea tegumentelor plantare cu periuța de dinți provoacă
o contracție a musculaturii plantare și a gambei,care duce la
dezvoltarea activă a acestor mușchi cu efecte benefice asupra
piciorului.
Chirurgical: Deformațiile grave ce nu pot fi corectate
conservator se operează.Intervențiile chirurgicale prevăd
plastiile tendoanelor și aparatului ligamentar-capsular.
Piciorul plat
Piciorul plat este o malformație caracterizată prin
prăbușirea bolții longitudinală și transversală ale
piciorului.După 4 ani la majoritatea copiilor are loc reabsorbția
grăsimii suplimentare la acest nivel și se evidențiează bolțile
piciorului.
Etiologie și clasificare.Poate fi congenital și dobîndit.
Cauzele ce pot duce la accelerarea formării piciorului plat
dobîndit sînt:mersul precoce,tulburările de
creștere,rahitismul,poliomielita,obezitatea,traumele,tulburările
de statică și efortul profesional.
Tabloul clinic
Boala evoluează lent.După aspectul piciorului și graviditatea
bolții se deosebesc 3 grade ale piciorului plat.
Piciorul plat de gradul I:sunt prezente numai semnele
subiective
-bolnavii acuză oboseală și durere în regiunea piciorului,ce
iradiează în mușchii gambei,genunchiului,coapsă,regiunea
lombară după un mers îndelungat.Durerea este cauzată de
încordarea continuă a mușchilor pentru a redresa poziția
dificilă a piciorului
-se observă tumefierea regiunii perimamelonare la sfîrșitul zilei
de muncă
-durerea permanentă ,insuficiența musculară provoacă
tulburări vegetative:irascibilitate,agitație,transpirație.
-se deformează deformația piciorului
Piciorul plat de gradul II:Semnele clinice subiective și
obiective sunt foarte pronunțate:
-deformarea plată devine evidentă ca urmare a prăbușirii bolții
piciorului,măririi lățimii anterioare și pronației posterioare a
piciorului
-încălțămintea este deformată prin sprijinul preferențial pe
marginea internă a plantei,călcîiului fiind îndreptat în
afară,usura maximă a tălpii este pe marginea internă
-privit din profil se depistează dispariția arcului intern al plantei
piciorului
-se observă calozități anormale(băuturi traumatizate) la nivelul
părții anterioare ale piciorului
Diagnosticul se bazează pe:
-examenul clinic al copilului
-consultația medicului ortoped
-Plantografia:imaginea piciorului obișnuită prin presiunea
piciorului pe un strat moale de parafină,ceară,ghips,foaie de
hîrtie,preventiv piciorul fiind uns cu o soluție colorată(glicerina
ce amestecă cu tinctura de iod)
-Pedometria se determină indicii piciorului:se măsoară:
a)înălțimea bolții-distanța de la podea pînă la suprafața
superioară a osului navicular
b)lungimea piciorului-distanța de la vîrf degetului mare pînă la
punctul posterior de mijloc al călcîiului
indicele piciorului=înăltimii bolții.100/lungimea piciorului
indicele piciorului sănătos sunt 31-29,indicii piciorului plat sun
29-27
-radiografia în poziție ortostatică de profil după 4 ani(examenul
radiologic)
Principii de tratament
Profilaxia piciorului plat se efectuează din perioada de
sugar,copilărie fragedă și include:
-masajul
-băițele calde
-gimnastica curativă
-alegerea și folosirea corectă a încălțăminteei:liberă,cu
supinatoare de corecție în timpul mersului.Toate aceste măsuri
au ca scop dezvoltarea și întărirea musculaturii,aparatului
ligamentar-articular.
Tratamentul conservator prevede pe lîngă măsurile
profilactice:
-purtarea încălțămintei ortopedice
-darea poziției de corecție a piciorului și imobilizarea cu
pansamentele ghipsate
-procedurile fizioterapeutice
Tratamentul chirurgical prevede:
-aplicarea aparatului Ilizarov
-efectuarea operațiilor de reconstrucție foarte complicate

27.Polidactilia,sindactilia
Polidactilia este o malformație caracterizată prin
creșterea numărului de degete la mîini sau picioare.
Etiologie:Sindactilia este o consecință a dereglării
embriogenezei în perioada vieții intrauterine.Un rol important îi
reveni eredității.
Tabloul clinic
La examenul vizual:semne caracteristice:
-prezența degetelor suplimentare cu localizare concretă pe
marginea cubitală sau radială,care sunt dezvoltate normal sau
au aspectul degete nedezvoltate.
Diagnosticul se bazează pe:examenul clinic al
copilului,constultația medicului ortoped
Principii de tratament
Se tratează sindactilia chirurgical și operația de înlăturare a
degetelor depinde de dezvoltarea și funcționarea lor.
Sindactilia
Sindactilia este o malformație caracterizată prin
concreșterea (fuziunea) degetelor mîinii sau picioarelor.
Sindactilia este o consecință a dereglării embriogenezei în
perioada vieții intrauterine.Un rol important îi revine eredității.
Din punct de vedere anatomic se deosebesc formele:
1.Cutanată:două sau cîteva degete vecine(parțial sau
total) sunt concrescute prin intermediul pielii și țesuturilor
adiacente.
2.Membranoasă interdigitală:două sau mai multe degete
vecine sunt unite printr-o membrană interdigitală,ce este mai
îngustă la baza degetelor,iar spre periferie se mărește.Această
membrană interdigitală este asempnătoare ca la lavele de rață
și gîscă.
3.Osoasă:falangele degetelor vecine sînt concrescute
între ele prin țesut osos.Dacă concreșterea cuprinde 2 degete
vecine complet,se formează impresia de micșorarea
numărului de degete-olidactilie.
4.Combinată:la unul și același membru este sindactilia
cutanată,membranoasă interdigitală,osoasă.
5.Parțială(incompletă):concreșterea (alipirea) degetelor
cuprinde falangele proximală și mijlocie.
6.Totală(completă):concreșterea (alipirea) degetelor
cuprinde toate falangele.
Tabloul clinic
Cel mai des pot fi concrescute degetele de la mîină:2 cu 3,3
cu4, în același timp degetele 1cu 5 rămîn libere.
La examenul vizual se constaă semnele caracteristice:
-fuziunea(concreșterea,alipirea) degetelor pînă la un nivel
oarecare între comisura mormală și extremitatea lor
-prezența unei membrane interdigitale
-poziție neobișnuită a degetelor concrescute
-deformarea degetelor concrescute
 Diagnosticul se bazează pe:examenul clinic al
copilului,consultația medicului ortoped,examenul radiologic(în
sindactilia oosoasă)
Principii de tratament
Se tratează sindactilia chirurgical și operația de separare a
degetelor depinde de forma ei.

1.Fracturile claviculei
Fracturile claviculei se intilnesc mai frecvent in treimea mijlocie
externa mecanismul aparitie este ca si in caz de luxatie se
clasifica in fisuri fracture inchise si dezchise cu si fara
deplasarea fragmnetelor oasoase,fragmentele osoase ascutite
pot leza vasele sangvine subclaviculare sau pielea deasupra
fracturii trasferind fractura in una dezhisa bolnavii acuza durere
acuta violenta in regiunealezata se deregleaza miscarile active
si passive in articulatia umarului.la examen obiectiv se
depisteaza scurtarea claviculei din partea lezata echimoze
hematom prezenta plagii in frcaturi deschise tumefierea si
deformarea regiunii lezate

Scopul este combaterea şocului traumatic prin suprimarea

durerii, imobilizarea provizorie a focarului de fractură şi
prevenirea complicaţiilor (hemoragii, secţionarea nervilor etc.).
Elementul fundamental este imobilizarea. Protocolul de
imobilizare:
  Se palpează regiunea dureroasă, se analizează aspectul
plăgii, conţinutul şi natura impurităţilor.
 Se caută cu blândeţe semnele de certitudine.
 În cazul unei hemoragii mari se aplică garoul (vezi
„Acordarea primului ajutor în hemoragii”).
 În hemoragiile mici se face pansamentul plăgii cu un
bandaj compresiv.
 Se administrează calmante pentru combaterea durerii şi
prevenirea şocului traumatic.
 Se şterge plaga cu o soluţie de alcool iodat şi se
efectuează pansamentul plăgii.
 Se efectuează reducerea fracturii cu o uşoară tracţiune în
axul membrului, cu multă blândeţe, pentru a-i reda forma
apropiată de cea normală.
 Se imobilizează, prin ataşarea atelelor (în prealabil
pregătite: căptuşite cu vată sau alte materiale moi)
deasupra şi dedesubtul fracturii, fixând cele două articulaţii
vecine locului de fractură cu ajutorul feşei.
 Se lasă descoperite zona pansamentului şi extremitatea
segmentului fracturat pentru a putea obseva apariţia unor
eventuale modificări de culoare sau aspect.
 Se acoperă accidentatul, după efectuarea imobilizării, se
aşază pe targă în decubit dorsal sau în poziţie
semişezândă (fractura de coastă) sau în poziţie şezândă
(fractura de mandibulă, maxilar sau antebraţ) sau în
decubit ventral pe un plan dur (fractura de coloana
vertebrală).
 Se fixează accidentatul pe targă cu ajutorul feselor.
 Se transportă accidentatul la o unitate medicală cu profil
chirurgical, supraveghindu-se starea generală, pulsul şi
tensiunea arterială (obligatoriu, transportul se face în
primele 6 ore de la accident).
În cazul fracturii claviculei, se observă căderea umărului şi
aplecarea capului spre partea fracturată. Imobilizarea se face
prin susţinerea antebraţului într-o eşarfă şi fixarea membrului
superior respectiv pe torace 

2.Șocul traumatic
Definitie:este o grava tulburare functionala a intregului
organis,cauzat de trauma,caracterizata prin dereglarea
circulatiei si a proceselor metabolice la nivelul
tesuturilor :Socul traumatic dureaza in 2 faze:
Erectila:se datoreaza excitatiilor SNC de impulsurile
dureroase,se caracterizeaza prin stare de agitatie verbala si
motorie de scurta durata 3-5 min,tegumentele obișnuite sau
puțin hiperemiate,pulsul accelerat sau obișnuit încordat,TA în
limitele normale cu tendință spre ridicare.
Torpida:suprasolicitarea SNC atinge punctual de
decompensare,survine inhibitia, de lungă durată,pacientul calm
apatic,indifferent,tegumentele palide în progreesare,pulsul
accelerat filiform,hipoTA cu tendință spre scădere,apar semen
clinice a socului,se aprofundeaza dereglarile metabolice la
nivelul celular care daca nu se intervine adecvat poate duce la
moarte.
Asistenta de urgent 1.Pozitia orizontala cu membrele
inferioare ridicate,protectia termica,evitarea miscarilor inutile.
2.Nu se administreaza nimic pe gura pina la precizarea
diagnosticului si internare 3.Pretratramentul socului se incepe
cit mai imediat pentru a preintimpina decompensarea-adm.
Analgetice. 4.Punctia unei vene 5.Refacerea volemiei
6.Imobilizarea 7.Transportarea de urgenta la spital 8.In timpul
transportarii se supravgheaza functiile vitale,se continua
perfuzia,oxigenoterapia.
3.voletul costal
Voletul costal apare in fracturile duble ale uneea sau mai
multor coaste .regiunea voletului costal este ca o clapa ce se
infunda la inspiratie si se ridica la expiratie.se dezvolta
respiratie paradoxala bolnavii acuza durere acuta violenta in
regiunea lezata ce se intensifica la o miscare cit de mica a
corpului la respiratie intimpul tusei are dispnee bolnavul ocupa
pozitia semisezinda sprinjinindu-si cu mina hemitoracele lezate
obiectiv se observa respiratie paradoxala echimoze hematom
tumefiere deformatia cutiei toracice inregiunea lezata la palpare
pierderea continuitatii costelor in doua sau mai multe locul
pulsul accelerat filiform t/a scazuta.
Asistenta de urgenta
Se suprima durerea prin administrarea preparatelor analgetice
Se imobilizeaza voletul costal cu benzi de leucoplast care
seaplica in directii opuse: una dintre coloana vertebrala spre
stern iar cealata dinspre stern spre coloana vertebrala de-a
lungul coastelor in timpul expiratiei si aflarii voletului costal la
nivelul coastelor se trec repede fisiile de leucoplast pesteel si
se fixeaza.
Se creeaza bolnavului pozitie semisezinda saudecubit lateral
pe partea bonava
Se transporta bolnavul in institutia curative
4.hemoragia rectala
Hemoragiile din fisura anala sunt d eobicei
neimportante.singele nu este amesticat cu materiile fecale
formeaza pe suprafata lor striuri mici alteori la sfirsitul defecatiei
se scurg citeva picaturi de singe.
Diagnosticul datele de anamneza acuzele si examenul regiunii
anale la carese constata un defect de forma triunghiulara sau
 ovala cu baza in afara si virful catre canalul anal.La fondul
leziunii se pot vedea fibrile sfincterului extern ce sunt rigide.
Asistenta medicala la inceput include masuri conservoatoare
regim alimentar igiena regiunii ano-rectale remedii laxative
analgetice supozitoare proceduri calde in caz de tratament
neefectiv se recomanda chirurgical.
5. Hemoragia pulmonara
Hemoragia pulmonara este definita mai degraba ca edem
hemoragic pulmonar decat o hemoragie pulmonara primordial
CAUZELE HEMORAGIEI PULMONARE:
 prematuritatea,
 asfixia perinatala,
 dezordinele sanguine,
 toxemia gravidica
CLINIC:

in ziua 2-4 de viata copilul are brusc o deteriorare in statusul

respirator , crize de apnee ,secretii sanguinolente sau sange la
nivelul cailor aeriene , devine hipoxic are retractii toracice si
poate asocia paloare, soc, bradicardie ,cianoza.

Asistenta medicala

 aspirarea cailor respiratorii initial apoi la 15 minute ( exista

riscul obsrtuctiei in timpul aspiratiei)
 cresterea concentratiei O2 in aerul inspirat
 instalarea unei linii venoase central /periferice
  intubare si ventilatie IPPV cu PEEP 6-8 cm H2O , PIP 15-
25 cm H2O, TI 0.5 sec
 epinefrina pe sonda endotraheala (poate determina
constrictia capilarelor pulmonare) 0.1ml/kgc /doza din sol
1/10000
 in caz de soc: volum expander 10-20ml/kgc pentru
mentinerea TA la valori normale se adm Dopamina 5
mcg /kg/min cu cresterea pana la 20 mcg/kg/min (Daca se
mentine hipotensiunea arteriala se adm dobutamina 5
mcg/kg /min cu crestera dozei pana la 20 mcg/kg/min
 furosemid 1mg/kgc/doza -in cazul supraincarcarii lichidiene
si insuficientei inimii stangi
 corectarea acidozei cand pH-ul ajunge la 7.15 si sunt
prezente semnele de acidoza metabolica –cu conditia
ventilarii adecvate
 in caz de coagulopatie –plasma proaspata 10ml/kg la
fiecare 12-14 ore
 antibiotice -in caz de suspiciune de sepsis
 limitarea infuziei la 60-80ml/kgc/zi –in caz de suspiciune de
PCA

6.arsurile chimice ale esofagului

Combustiile esofagului se produc prin ingestia accidental sau
voluntara de substanta caustic concentrate acizi sau unele
saruri.
 Faza acuta care apare imediat dupa ingestia causticului se
manifesta prin disfagie acuta si totala dureri esogafiene
retrosternale bucale si faringiene varsaturi cu saliva si cu singe
stare de soc.
 Faza de ameliorare aparela bolnavii care au deposit starea de
soc si fenomenele acute,durerile se reduc in intesitate si
disfacgia se diminueaza.
 Faza de regresiune leziunile permit reluarea alimnetatiei dar
cicatricele evolueaza spre stenoza care se instaleaza lent in
sapatmini sau luni de zile
 Faza de stenoza manifesta –se constata stenoza esofagiana
care se agraveaza progresiv.
Asistenta de urgenta
 Inducerea vomei
 Lavajul gastric
 Dupa lavaj se vor administra per-os sorbernti si suspensie
de carbine acitv in raport de 12g/kcp.
 Se vor administra mucilagii
 Se va aplica punga cu gheata pe regiunea epigastrala sip
e sternul pacientului
 Se vor aplica 2 linii venoase periferice sigure cateter urinar
si sonda nazogastrica
 Se vor conecta perfuzii cu solutii cristaloide in cantitati
sporite in asociere cu diuretice
 Analgesia adecvata pacientului
 Sedarea pacinetului sub supraveghiere si la indicatia
medicului
 Monitorizarea continua a PS TA FR diurezei constientei
 Daca pacientul este inconstient si are dereglari de
respiratie se va face intubatia orotraheala
  Se respcta strict indicatiile medicului

7.fracturile coastelor
Fracturile coastelor este cea mai frecventa leziune din
traumastimele toracice
Fracturile costale sunt consecinta compresiunei caderilor
loviturilor directe pe cutia toracica.se clasifica in fracture costale
in inshise si deschise fisuri si fracture totale singular si multiple
fara desplsarea sau cu deplasarea fragementelor osoase cu si
faraleziuni ale organelor interne din cavitatea toracica si din
cavitatea abdominala.
Tabloul clinic durere acuta violenta local ace se intensifica in
timpul inspiratiei tusei schimbarii pozitiei corpului,la palpare. La
examenul cutiei toracice se pot depista:prezenta ehimozelor
deformarea cutiei toracice in regiunea lezata respiratie
superficiala si reducerea miscarilor respiratorii in fracturile
multiple. Comprimarea si palparea cutiei toracice cu miinile
provoaca durere intense in locul coastei fracturate crepitatii
osoase
Asistenta de urgenta
• Fracturile costale simple necomplicate prevede suprimarea
durerii prin administrarea de preparate analgetice
anestezie cu novocaina in locul fracturarii
• In fracturile deschise se aplica pansament steril si rece
• Bolnavul se va transporta in pozitie semisezinda sau in
decubit lateral pe partea bolnava in caz de fracture
multiple.
8.Corpii străini ai căilor aeriene inferioare
La copii 0-3 ani Corpi exogeni:
-organici-boabe, fasole -anorganici-mergele -vii-
ascaride,lipitori
Corpi endogeni-fragment de mase vomitive și adenoizi
Manifestări clinice-stare de spasm a glotei:tuse,insuficiență
respiratorie,cianoza pielii,dureri locale, voce dereglată, se
observă agitația pacientului.
Depinde de forma obiectului și locul unde s-a oprit.
Diagnostic-anamneza, laringoscopia direct și indirectă, TC.
Complicații-stenoza laringelui,condrite și pericardite ,
traheite,bronșite.
Tratament- înlăturarea corpului sub laringoscopia indirectă
sau direct cu pensă încovoiată
-traheostomia sau conicotomia
Corpi străini ai traheii
Manifestări clinice
Faza de debut-spaimă,dereglarea respirației,cianoză,tuse
Faza tardive-tuse,auscultație-zgomotul de drapel
Înlăturarea corpului strain prin traheostomie direct sau indirectă cu
traheobronhoscop.
Corpi străini ai bronșilor
Manifestări clinice –tuse,plămîn de culoare întunecată, mărit
în volum, stare de atelectazie , respirația nu se aude.
Nu se transportă copilul cu boabe sau fasole în bronșii, pericol de
asfixiere,de moarte.
Se înlătură cu traheobronhoscopul.

9. Pneumotoraxul deschis
Pneumotoraxul- plaga penetrantă toracică ce se
caracterizează prin pătrunderea și acumularea aerului in
cavitatea pleurala.
 Cauze: traumatismele penetrante ale cutiei toracice,
leziunile,bolile plămânilor.
Clasificare: deschis, închis, cu supapă.
Pneumotoraxul deschis- aerul pătrunde în cavitatea
pleurala prin orificiul plăgii penetrante.Patrunde la inspirație și
iese la expectorație.Aerul acumulat duce la
comprimarea,colabarea planului de partea lezata.In unele
cazuri are loc deplasarea planului pe partea sănătoasă. Se
dereglează respirația și circulația.
Bolnavii sun în stare gravă,soc.
Asistența de urgență
-analgetice ,cardiace – combaterea socului
*Deschis-transformarea in închis prin aplicarea
pansamentelor ermetice aseptice( palma , materiale
nepermiabile , se fixează din 3 locuri,cu ajutorul emplastrului.
Pansament ocluziv Dezinfectarea marginilor plăgii: atent fara
pătrunderea sol. In plaga.Uscarea.Badijonarea marginilor cu
unguent antiseptic (vaselina),se aplică o bucata de material
nepermiabile, bandaj cu emplastru din 3 părți.

10.Pneumotorax cu supapă
Pneumotoraxul cu supapă- prezenta unei supape la
nivelul plăgii care se ddeschide, in timpul inspirației aerul
pătrunde în cavitatea pleurala.
La expirație se închide și împiedică ieșirea aerului.Cu fiecare
inspirație se acumulează aerului tot mai mult în plămîn și are
loc colabarea permanenta a a plaminului și organelor toracice.
Acuze: durere acuta violenta cu caracter de constrîngere
apăsare in regiunea hemitoracelui lezat.Pacientul este agitat,
anxios.
Inspecție: diminuarea sau absenta respirației in
hemitoracele lezat,realitate frecventa superficială, respirație
sueratoare prin plaga, asimetria toracelui (cu supapă), cianoza
tegumentelor, pulsul accelerat, filiform, tahicardie, hipoTA.
Palpare: durerea in regiunea traumei.Percutor: sunet
timpanic.
Auscultație: nu se aude respirația sau este slabă.
Diagnosticul-examenul radiologic în două proiecții se
observă colaborarea plaminului, deplasarea organelor
mediastinului.
*P.cu supapă- se transforma in unul deschis cu scopul evitării
colabarii ulterioare a plaminului.Aplicarea a 2-3 ace scurte cu
diametru mare,se aplică în spațiul intercostal 3-4 pe marginea
superioară a coastei inferioare pe linia axilara sau medie.Se
transporta in instituția curativă in poziție semisezinda.
Pentru confirmare- examenul radiologic
Tratamentul-punctia pleurala-evacuarea aerului drenajul
cavității pleurale.
11.Hemotorox
Hemotorax -se plaga penetrantă cu acumularea de singe
in cavitatea pleurala.
Cauze: leziunile plaminului, fracturile coastelor cu lezarea
vaselor sangvine.
Are loc colabarea plaminului, compresia organelor
mediastinului.
Semne hemoragiei acute și insuficientei respiratorii acute.
Tabloul clinic
Durere acuta, violenta, dispnee, pacientul agitat, anxios.
Semnele hemoragiei: cefalee, vertij, puncte negre in
ochi,pulsația timplelor.
Examenul obiectiv: respirație frecventa superficială,
tegumentele palide, umede, hipoTA, tahicardie, asimetria cutiei
toracice.
Palpare: durere in regiunea lezata.
Percuție: sunet mat.
 Auscultație: respirație slabă sau lipsește.
Diagnosticul-examenul radiologic, opacitate lichidiana,
deplasarea mediastinului, colabarea plaminului.
Asistența de urgență- poziție semisezinda,se aplică rece
pe hemitorace, preparate
hemostatice:Dicinol,Etamsilat.Vicasol 1-2 ml,Clorura de calciu,
perfuzii cu soluții electrolitice NaCl, glucoza,
analgezice,cardiace, oxigen, transportul in instituția curativă,
spitalizarea.
Tratamentul- puncția, intervenție chirurgicală.

12.Plăgile penetrante cu eviscerația organelor abdominale

Bolnavii acuza durere acuta, violenta,mereu crescinda, in
regiunea lezata,care cu timpul se poate răspândi peste tot
abdomenul și poate declanșa socul,se intensifică la palparea,
percuția abdomenului.Durerea îl face pe bolnav sa ocupe o
pozitia antalgica: decubit dorsal sau lateral cu picioarele
flectate spre abdomen.
Obiectiv se constată prezența plăgii in regiunea
abdomenului cu sau fara eviscerația organelor abdominale,in
stare de șoc : paliditatea tegumentelor,puls accelerat și filiform,
TA joasa, abdomenul nu participă la respirație,la palparea
abdomenului se determină durere și încordarea mușchiulor
abdominali.Simptomul Blumberg este pozitiv.
Asistența de urgență: se aplică regim fizic,psihic
bolnavului,se prelucrează marginile plăgii cu soluție antiseptica
cu evitarea pătrunderii ei in plaga, se aplică pansament aseptic
,umectat cu soluție de furacelina sau soluție fiziologica
încălzită la temperatura corpului și se fixează printr-un bandaj
necompresiv cu fasa,se aplică rece pe abdomen,se
administrează preparate analgezice ,cardiace, se se transportă
de urgență bolnavul in instituția medicală,unde se operează de
urgență.
 Se interzice: orice manevra de reducere a organului
eviscerat in interior(pericol de infectare și traumatizate),
aplicarea caldului pe abdomen, alimentarea
bolnavului,hidratarea, efectuarea spalaturii gastrice,clismelor.

13.Ulcerul gastric/duadenal perforat

Are loc distrugerea stratului mucos,submucos,muscular
astfel continutul duodenal sau gastric se scurge în cavitatea
peritoneală, se dezvoltă peritonita în urma excitării chimice și
asocierii infecției.
Etiologie.Efortul fizic,stresul,alimentația copioasă asociată
cu băuturi spirtoase,eforturile vomitive,spălătura gastrică.
Tabloul clinic
Evoluează în 3 faze-faza șocului, de bunăstare falsă,
peritonitei difuze.
Perioada șocului-primele 3-6 ore.Durere extrem de
violentă asemănătoare cu lovitura de pumnal,apare brusc în
regiunea epigastrală sau hipocondrul drept, poziția
antalgică(decubit dorsal sau lateral cu picioarele flectate spre
abdomen),treptat se răspîndește în tot abdomenul,se
intensifică la cea mai mică miscare,
Obiectiv-fața exprimă spaimă,tegumentele palide,pulsul
frecvent,accelerat,TA joasă,abdomenul nu participă la
respirație,este retras,este prezentă contractura
musculară,simptomul Blumberg pozitiv/
Perioada de bunăstare falsă-următoarele 3-6 ore, are
loc neutralizarea acidului clorhidric datorită amestecării și
diluării cu exudat din cavitatea peritoneală.Durerile se
atenuează, se micșorează contractura musculară,se
normalizează indicii hemodinamici.Se dezvoltă pareză
intestinală manifestată prin-balonarea abdomenului,retenție de
gaze,greață.vomă,sete,în sînge leucocitoză,devierea formulei
leucocitare spre stînga.
 Perioada peritonitei difuze-după 6-12 ore.Durerea se
răspîndește peste tot abdomenul,vărsăturile se repetă, se
ridică temperatura(38-40), puls accelerat,fața cu aspect
caracteristic(Hipocrate)-trăsăturile ascuțite,ochii înfundați în
orbite,tegumentele uscate.Limba saburală,uscată,abdomen
balonat,dur ca scîndura, semnul Blumberg pozitiv.
Diagnosticul-acuzele,anamneza,ex.obiectiv,hemograma,
fibrogastroduodenoscopia, masele fecale la sînge ocult,clișeul
panoramic al organelor abdominale(prezența aerului sub
diafragmă,,în formă de corn sau semilună ,,
Asistența de urgență-regim fizic,psihic,rece pe
abdomen,transportarea de urgență în instituția curativă,unde
se efectuează clișeul panoramic al organelor abdominale și
intervenția chirurgicală de urgență.
Se interzice-adm.preparatelor analgetice,aplicarea
caldului,alimentarea bolnavului,hidratarea,efectuarea
spălăturilor gastrice și clismelor.
Principii de tratament-chirurgical
Particularitățile în îngrijiri-principiile de îngrijire a
bolnavilor operați,regimul alimentar alimentație parenterală prin
sondă dietele curative 1,1a,1b.Se supraveghează funcția
intestinului-evacuarea gazelor,satisfacerea scaunului,starea
abdomenului,plăgii.

14.Ulcerul gastric/duadenal sângerând

Se caracterizează prin revărsarea sîngelui prin vărsătură sau
scaun.
Etiologie.Apare din cauza erodării vasului sangvin localizate
în zona ulcerului.
Tabloul clinic
Hemoragie exteriorizață, manifestată prin semnele generale
ale unei hemoragii oculte și semne specifice –hemateneza și
melena.
Graviditatea depinde de volumul sîngelui pierdut și rapiditatea
pierderii.
Acuze-durere în regiunea epigastrală sau hipocondrul
drept,cefalee,vertij,vuet în urechi,puncte negre înaintea
ochilor,hemateneză sau melenă,astenie,neliniște,bolnavul
poate să cadă în lipotemie, colaps sau șoc hemoragic.
Obiectiv-tegumentele palide,umede,puls frecvent și
filiform,TA scăzută.Masele vomitive au aspectul zațului de
cafea(sînge stagnat în stomac).Scaunul are aspectul
lucios,păstos negru ca păcura,miros neplăcut.
Diagnosticul-
acuzele,anamneza,ex.obiectiv,FGDS,analiza maselor fecale la
sînge ocult,hemograma(eritrocite, hemoglobină
scăzută),hematocritul.
Asistența de urgență-regim fizic și psihic,ajutorul în
vomă,se colectează masele vomitive,poziție decubit dorsal fără
perne , în hemoragii masive-poziția trendelemburg, rece pe
regiunea epigastrală, lichide reci 1-2 pahare apă rece,apoi să
înghită bucățele de gheață.Preparate hemostatice-decinol 12.5
%-2 ml i/v,vikasol 1 % 1-2 ml i/m, calciu clor 10% 1m ml i/v.
Dacă TA este joasă ( mai mică de 80 mm Hg)perfuzie cu soluții
electrolitice NaCl 0.9%, Ringher lactat, glucoză de 5 %, se
transportă în instituția medicală și se spitalizează.
Principii de tratament Conservativ-regim la pat,punga
cu gheață,aspirarea gasrică cu evacuarea
sîngelui,cauterizarea vasului sîngerînd în timpul endoscopiei
gastrice,refrigerarea gastrică sau spălătura continuă cu apă
rece, instalarea perfuziei cu derivați ai sîngelui(masa
eritrocitară),perfuzie cu substituenți ai sîngelui pentru
combaterea hipovolemiei.Administrarea preparatelor
hemostatice.Dacă tratamentul medicamentos nu este
efectiv,tratamentul chirurgical.
Particularități de îngrijire-principiile de îngrijire ale
bonavilor,se fac analize repetate ale sîngelui (eritrocitele).

15.Colica biliară
Prezența calculilor în vezica biliară.Cauzele-litiaza
biliară,dishineziile și inflamațiile vezicii biliare.
Sindromul de colică biliară survine de regulă noaptea,la 3-5
ore după mese bogate în grăsimi,alcool și băuturi reci.Debutul
acut ,cu dureri violente,colicative localizateîn hipocondrul drept
cu iradiere în umăr omoplatul drept.Apare voma repetată cu
gust amar.Dbolnavul agitat.Dacă caalculul obturează canalul
biliar comun apare icterul mecanic.
În perioada prespitalicească-i/v antispastice
:sol.Baralgină,Spasmalgn,No-șpa.Dacă bolnavul știe că are
calculi biliari,iar semenele de inflamație lipsesc,se poate aplica
termoforul la nivelul proiecției veziculei biliare.
Spitalizare de urgență.Precizarea diagnosticului-
ecografie,TC
Tratamentul medicamentos-pe 3-4 zile ca re
include:spasmolitice,repaos absolut,anestetice,terapia de
dezintoxicare,antibiotice cu scop
profilactic,vitaminoterapie,alimentare parenterală,sonda
gastrică continuu
Tratamentul chirurgical-colecistoectomie.
16.Prolapsul rectal
Prolapsul rectal-dislocarea mucoasei rectale și
alunecarea în exterior din orificiul anal.
Asistența de urgență-reducerea imediată a segmentului
prolabat.Efectuarea premedicației.Pregătim o basma îndoind
două colțuri opuse pentru a face un bandaj lat.Copilu este
culcat în decubit dorsal.Sub bazin se va pune o pernă tare.A/m
va sta în stînga copilului,pentru al imobiliza,fixînd cu ambele
mîini nivelul inferior al coapselor,flexate în abducie spre
abdomen.Medicul îți va lubrifia mănușile și segmentul prolabat
cu vaselină.Degetele le plasează pe perimetrul formațiunii și cu
mișcări blînde,de la perimetru spre orificiu,va reduce treptat
mucoasa.În același timp a/m va micșora treptat abducția și
flexia membrelor.În momentul reducerii mucoasei a/m va uni
stîns fesele,pe care le va fixa cu basmaua pregătită,de a
abdomen spre fese,unde capetele se vor interesecta și fixa pe
partea anterioară a bazinului.
-solicitarea obligatorie a consultaiei medicului chirurg pediatru
-copilul va fi în evidență MF și AMF pentru dispensarizare
Tratamentul:conservator și chirurgical.

17.Colica renală
Acuze:dureri violente în regiunea lombară cu iradiere în
căile urinare inferioare,organele genitale externe și partea
medială a coapsei.Durerile au caracter colicativ,bolnavul
devine foarte agitat,marohematurie,uneori voma.Fașa
pacientului este suferindă,cu cearcăne violacee ale
pleoapelor.Limba saburală,umedă.Palparea profundă poate
cauza durere.Semnul Giordano,foarte pronunțaț în partea
afectată.
Asistența de urgență: calmarea bolnavului,repaosul
fizic,administrarea i/v a analgezicelor și
spasmoliticelor:sol.Baralgină 5 ml sau Spasmalgon,No-
șpa,Atropina 0,1% 1ml și sol.Analgină 50%.Spitaliarea de
urgență.
Tratamentul chirurgical

18.Retenția acută de urină

Retenția acută de urină este lipsa
micțiunii,imăosibilitatea evacuării vezicii urinare în urma
obstrucției mecanice sau a spasmului musculaturii sfincterului
vezicii urinare și al sfincterelor uretrale.
Cauze: litiaza renală,tumorile(adenmul prostatei),traumele
uretrei și vezicii urinare,corpii străini ai vezicii urinare,reflector
apar în operațiile pe organele abdominale,genitale,rect și
afecțiunile inflamatorii (fimoză).
Tabloul clinic
Retenția acută de urină apare brusc la bolnvii fără tulburări de
micțiune.
Se manifestă prin: imposibilitatea de a se urina,lipsa
micțiunii,tenesmele vezicale,durerea în regiunea
suprapubiană,neliniște,agitație,paloare,transpirație,anxietate.
La palpare se depistează vezica urinară mărită de asupra
simfizei pubiene.
Retenția acută de urin nu trebuie de confundat cu
anuria,prin care se subînțelege lipsa formării urinei în rinichi; în
anurie nu se palpează globul vezical și nu se elimină urina în
timpul cateterizării.
Asistența de urgență
1.De concretizat cauza retenției acute de urină.
2.De creeat condiții pentru stimularea urinării: darea
poziției pentru urinare,deschiderea robinetului,turnarea apei
dintr-un vas în altul,efectuarea băițelor calde,spălarea
pirineului cu apă caldă.
3.Se efectuează catetirizarea vezicii urinare.Este
contraindicată în leziunile uretrei.
4.Dacă cateterizarea n-a dat efect,se efectuează de către
medic puncția vezicii urinare.
19.Fracturile oaselor bazinului
Fracturile oaselor bazinului sunt traumatisme
grave,deaceea concomitent pot fi lezate organele bazinului mic
ca uretra,rectul,vasele sangvine mari,nervii din această
regiune.Aceste traumatisme se complică adeseori cu țocul
traumatic,care agravează i mai mult starea accidentatului.
Mecanismul de producere este:compresiunea bazinului în
direcții sagitale și frontale,accientele rutiere,feroviare,în
bazinele carbonifere,alunecările de teren,calamități
naturale,demolări de case,căderi pe tuberculii ischionici și
trohanter de la înălțime,pot avea loc în timpul nașterilor
rapide(fractura oaselor pubiene).
Se deosebesc fracturile izolate ale oaselor(osul
iliac,sacului,coccisului),fracturile inelului pelvian fără
deformarea lui,fracturile unghului pelvian cu deformarea
lui,fracturile duble cu traiectul vertical de tipul Malghen,fracturi
combinate cu lezarea organelor pelviene,fracturi închise și
deschise.
Tabloul clinic
a)în fracturile necomplicate ale oaselor bazinului
bolnavul acuză durere cu localizarea în regiunea osului
fracturat.Durerea este violentă,sedeseori se declanșează șocul
traumatic.
Se constatează echimoze,tumefierea țesuturilor în
regiunea fracturii,deformarea bazinului.
Mișcările în articulația coxo-femurală sunt
dereglate:bolnavul nu poate merge,ședea este prezent
semnul,,tălpilor lipide,, cînd bolnavul nu este în stare să ridice
cîtuș de puțin picioarele,însă poate ține sub piciorul ridicat de o
altă persoană.Este prezent,, poziția de broască,, în fracturile
ambele oasepubiene,cînd bolnavul ocupă poziția decubit
dorsal cu picioarele semiflectate în genunchi și îndepărtate.
b)în fracturi complicate ale oaselor bazinului: Mai frecvent
se lezează căile uriare,vezica urinară,apoi rectul și vaginul.
Rupturile uretrei pot fi parțiale și totale.Bolnavii acuză
dureri violente în regiunea perineului,imposibilitatea
micțiunii,uretroragie,regiunea perineului și scrotului este
tumefiată,cianotică datorită hemoragiei și infiltrației cu urină a
șesuturilor.Vezica urinară este mărită și se palpează de asupra
simfizei pubiene.Sondajul vezicii urinare este contraindicat.
Rupturile vezicii urinare pot fi intraperitoneale și
extraperitoneale
În rupturile intraperitoneale ale vezicii urinare urina se
revarsă în cavitatea peritoneală și duce la dezvoltarea
peritonitei:se manifestă prin durere abdominală,contractura
mușchilor abdominali,simptomul Blumberg pozitiv.
În rupturile extraperitoneale ale vezicii urinare se
răspîndește în țesutul celular perivezical:se manifestă prin
durere pronunțată în partea de jos a abdomenului,micțiunea
este imposibiă.La percuție de asupra vezicii urinare se
determină matitate.
În rupturile vezicii urinare micțiunea este imposibilă,la
catetirizare se elimină puțină urină.Urina se reține în cavitatea
abdominală sau șesuturile înconjurătoare vezicii,în fracturile
deschise are loc eliminarea urinei prin plagă.
În leziunile rectului bolnavii acuză durere în rect
,materiile fecale conți sînge sau se elimină prin plagă în
fracturile dechise.
Asistența de urgență
1.Se administrează preparatele analgetice narcotice
pentru comprimarea durerii.
2.Se efectuează hemostaza provizorie și se aplică
pansamen aseptic în fracturile deschise.
3.Se face imobilizarea de transport a bolnavului pe o
suprafață dură(panou,scîndură)în poziția decubit dorsal cu
picioarele semiflectate în șold și geninchi și îndepărtate în
părți,iar sub genunchi se asează suluri de haine.
4.Se efectuează catetirizarea (puncția )vezicii urinare în
caz de retenția acută de urină.
5.Bolnavul se transportă în instituția curativă.
6.Este contraindicat sondajul vezicii urinare în suspecție
de rupturile uretrei..
20.Luxația scapulo-humerală
Luxația umărului este deplasarea patologică a capului
humeral din articulația scapulo-humerală cu sau fără piederea
integrității ligamentelor și capsulei.
Etiologie.Se produce în căderile pe mîina întinsă înainte
sau abducție.
Clasificare.În dependență e deplasarea capului
humeral:anterioară ,inferioară,posterioară.
Tabloul clinic
Acuze: durere violentă,imposibilitatea mișcărilor active și
limitarea mișcărilor pasive în articulația umărului lezat.
La inspecția vizuală: bolnavul menține cu mîna
sănătoasă antebrațul membrului traumatizat,articulația lezată
este asimetrică,deformată,tumefiată,se constată hematoame
sau echimoze în regiunea lezată.
La palpare:deplasarea capului humeral anterior,posterior
sau inferior.Încercările de a ridica mîina bolnavului,de a o
îndepărta sau provoca o rezistență elastică caracteristică în
luxație.
Diagnosticul:examenul radiologic în 2 proiecții.
Asistența de urgență:
1.Se creează repaosul fizic,psihic.
2.Se suprimă durerea prin administrarea preparatelor
analgetice.
3.Se face imobilizarea de transport cu basmaua în poziția în
care se află membrul lezat.
4.Se transportă bonavul în punctul traumatologic.
Principiile de tratament
Intervenții intraspitalicești
1.Se face examenul radiologic
2.Se efectuează proba la novocaină,dacă pentru anestezie se
va folosi novocaina.
3.Se face premedicația
4.Se prelucrează regiunea articulației luxate cu preparate
antiseptice.
5.Se efectuează anestezia intraarticulară sau generlă.
6.Se reduce luxația prin procesul Djanelidze sau Koher.
7.Se verifică reducerea luxației prin radiografia de control.
8.Se aplică bandajul Dezo ghipsat pentru 7-10 zile
(imobilizarea curativă)
9.Se recomandă după înlăturarea bandajului ghipsat băițe
calde,masajul și dozarea treptată a mișcărilor în articulație.

21.Starea terminală
Starea terminală-starea de limită între viață și moarte
determinată de dereglări esențiale ale sistemelor funcționale
de bază.
Cauzele pot fi-rapide sau treptate.
Stadiile stării terminale
Starea preagonală-conștiință dereglată, TA scade 60-70
mm Hg ,puls slab,frecvent,cianoza,paliditatea, desen insular al
tegumentelor, respirație superficială, frecventă.
Starea agonală-creșterea ușoară a valorilor TA,apariția
ritmului cardiac de scurtă durată,revenirea tranzitorie a
conștiinței, instalarea unei respirații patologice,instalarea
ulterioară a stopului cardio-respirator.
Moartea clinică-este o etapă reversibilă a decesului,
durata 3-5 minute, se manifestă prin stop cardiorespirator,
areflexie totală.
Criteriile instalarii morții clinice: pierderea
cunoștinței,dilatarea pupilelor,lipsa reflexelor coreene și
pupilare,apnee,lipsa pulsului pe artera carotidă.
Moartea biologică
Semne certe- dilatarea maximă a pupilelor,lipsa
fotoreacției,semnul ochiului de pisică,opacifierea corneei,lipsa
respirației,lipsa pulsului,petele cadaverice se formează la 30-
60 minute după instarea stopului cardio-respirator, rigiditatea
cadaverică la 2-4 ore,
Etiologia SCR:boli cardiovasculare, boli respiratorii,
trauma, boli cerebrovasculare,asfixie,intoxicații
medicamentoase, tentative de suicid.
Supor vital de bază(SVBP)-menținerea deschiderea a
căilor aeriene,asigurarea respirației și a circulației fără a folosi
echipamente.
Suport vital avansat (SVAP)-asigurarea căilor aeriene a
respirației și a circulației cu ajutorul echipamentelor.
Suport vital de bază în spital-diferența dintre BLS și ALS
nu este atît de netă,resuscitarea desfășurîndu-se ca un proces
continuu.
Evaluare-se va asigura și se va evalua salvatorul și victima,
scuturați și ștrigați.
Victima reacționează? Da
Căutarea leziunilor,stabilirea diagnosticului,acordarea primului
ajutor .
Reacționează victima? Nu
Strigați după ajutor.Așezați victima în decubit dorsal și
eliberați-i căile aeriene.
A)Eliberarea căilor aeriene
Manevra Safar –hiperextensia capului,ridicarea
mandibulei dacă se suspicionează leziune de coloană
vertebrală cervicală, deschiderea gurii.
Subluxația mandibulei-situațiile în care suspectăm lezare
a coloanei vertebrale regiunii cervicală: accident rutier,cădere
de la înălțime,TCC,inec,strangulare,traumatism toracic.
La pacientul traumatizat-subluxația mandibulei poate fi
complectată cu o ușoară extensie a capului dacă un al doilea
resuscitator stabilizează coloana vertebrală.
B)Verificarea respirației
Priviți expansiunile toracelui .Ascultați sunetul respirației.Simțiți
pe obraz aerul expirat.Toate acestea nu trebuie să dureze mai
mult de 10 secunde după care hotărîți dacă pacientul respiră
sau nu.
Verificarea pulsului la copii -Căutați semnele unei
circulații cum ar fi mișcări ale copilului,tuse,respirații
-verificarea pulsului se face la nivelul arterei carotide la copii
peste un an
-să nu dureze mai mult de 10 sec
Verificarea circulației -dacă nu există puls se efectuează
compresiuni toracice -dacă există dubii în ceea ce privește
prezența pulsului și nu există semne ale prezenței circulației se
continuă resuscitarea cu compresiunile toracice -absența
pulsului sau 60/minut cu semne clinice de perfuzie deficitară
inițierea compresiunilor toracice
22.Îngrijirea pacienților cu gastrostomă
Gastrostoma este o fistulă stomacală prin intermediul
căreea alimentele sînt introduse cu ajutorul seringii Jane în
stomac.
Gastrostoma se aplică pentru alimentarea şi hidratarea
artificială în situaţiile, cînd calea perorală, fiziologică este
imposibilă.
Se indică în: stricturi ale esofagului, tumori ale esofagului,
arsuri ale esofagului; tumori ale regiunii cardiace a stomacului.
1. Se folosesc numai alimente lichide: laptele, frişca, ouăle
crude, untul topit, supele din legume mărunţite, sucurile din
fructe, compoturile, ceaiul ş. a.
2. Pentru întroducerea lichidului alimentar se va folosi
seringa de 100 ml.
3. Cantitatea de lichid alimentar depinde de vîrsta bolnavului şi
va fi prescrisă de medic
4. Lichidul alimentar va fi încălzit la temperatura corpului.
5. Raţia zilnică se administrează frecvent, în 6-8 doze, foarte
lent, timp de 10 -15 minute.
6. Cantitatea de lichid alimentar introdusă la o alimentare nu
va depăşi 500 ml.
7. Se va respecta tehnologia, igiena alimentării pentru a
preveni înfectarea pe cale alimentară.
. Lichidul alimentar se va încălzi la temperatura corpului şi
necesarul pentru alimentare se aduce la patul bolnavului. Se
creează bolnavului poziţia semişezîndă, capul ridicat faţă de
trunchi la un unghi de 450 . Asistenta medicală îmbracă
mănuşile şi dezinfectează capătul extern al gastrostomei şi
îndepărtează clema. Se uneşte seringa la capătul extern al
gastrostomei şi se aspiră în seringă conţinutul gastric,
aruncîndul în recipientul pentri reziduri. . Se aspiră în seringă
100 ml de lichid alimentar şi se ataşează atent amboul seringei
la sonda de gastrostomă. Se întroduce atent şi lent lichidul
alimentar timp de 10-15 minute. Se repetă introducerea pînă la
doza alimentară indicată de către medic. La sfîrşitul
alimentării se introduce prin fistulă 50 - 100 ml de apă
sau infuzie de muşeţel. Se detaşează seringa de gastrostomă.
Se fixează clema pe capătul extern al gastrostomei Se
detaşează seringa de gastrostomă.
Se va îngriji pielea din jurul fistulei, deoarece se poate
irita sub acţiunea sucului gastric:
se va spăla cu apă caldă şi săpun neutru, se va usca cu
tampoane sterile, se va prelucra cu soluţie antiseptică, se va
aplica un pansament steril uscat, în caz de iritarea pielii se vor
folosi unguentele, pastele antiseptice.
Pacientul se aşează în poziţie de confort. Se raportează
medicului şi se notează în fişa medicală de medic şi în dosarul
de îngrijire al bolnavului de asistenta medicală datele despre :
- comportamentul bolnavului în timpul efectuării tehnicii
practice;
- manifestările de dependenţă ale bolnavului - acuzele şi datele
obiective primite la
supravegherea bolnavului în timpul efectuării tehnicii;
- îndeplinirea indicaţiilor anterioare ale medicului.

23.Îngrijirea pacienților cu colostomă(anusul contra

naturii)
Anusul artificial-o fistulă intestinală artificială pentru
eliminarea conținutului intestinal în exterior în colectoare
speciale.
In funcție de localizarea fistulei se deosebesc:
-ileostoma-fistula la nivelul ileonului
-colostoma-la nivelul colonului ascendent,transvers,sau
descendent.
Se indică în traumele și tumorile intestinului gros.
Momentele de îngrijire
1.Regimul alimentar: excluderea alimentelor ce provoacă
balonarea abdomenului,constipația sau predispun către scaun
lichid.
2.Igiena corpului.
3.Se schimbă lengeria de corp și de pat, după necesitate.
4.Bolnavul va primi cărbune activat pentru a evita mirosul
neplăcut la evacuarea gazelor prin fistulă.
5.Pungile și aparatele de colectare trebuie golite sau
schimbate de cîte ori este necesar: se schimbă cînd sunt la 1/3
sau ½ pline pentru evitarea supraumplerea și scurgerea
conținutului pe piele.
6.Se îngrijește pielea din jurul fistulei:se spală bine pielea din
jurul stomei cu apă caldă și săpun neutru-dacă este obișnuită
și cu sol.de furacilină-dacăă este iritată; se usucă pielea cu
tampoane sau șervețele sterile;se badijonează pielea cu cream
protectare sau unguente antiseptic la iritarea ei;se aplică un
pansament steril uscat.În caz de iritare a pieii se va folosi
unguente,pastele antiseptic.
7.Se aerisește încăperea.În caz de necessitate se folosește
dezodorantul.
8.Se raportează medicului și se notează în fișa medical și în
dosarul de îngrijire a bolnavului datele despre:comportamentul
bolnavului întimpul efectuării tehnicii practice;manifestările de
dependență ale bolnavului-acuzele și datele obiective primate
la supravegherea bolnavului;îndeplinirea indicațiilor anterioare
alemedicului

24.Îngrijirea pacienților cu epicistostomă

Epicistoma este fistula suprapubiană prin care vezica
urinară comunică cu mediul extern printr-un dren tubular.Se
aplică pentru evacuarea urinei,cînd este imposibilă evacuarea
ei pe cale fiziologică(în tumorile prostatei).Pe parcursul îngrijirii
bolnavului se va atrage atenția asupra următoarelor momente:
1)Se va respecta strict asepsia
2)Soluțiile antiseptice pentru spălarea vezicii
urinare(rivanol,sol.de furacelină,soluția fiziologică) se vor
încălzi la temperatura corpului.
3)Se aspiră în seringa Jane 150-200 ml soluție.
4)Se dezinfectează căpătul extern al drenului,care apoi se
unește în seringa Jane.
5)Se introduce soluția lent fără să distingă vezica.Se
retrage seringa și se așteaptă ca lichidul introdus să se scurgă
în tăvița renală,așezată lîngă bolnav.Se repetă operația de
cîteva ori,pînă cînd se scurge lichidul curat.După fiecare
spălare capatul extern al drenului se așează pe un șervețel
steril pînă la umplerea seringii.
6)Se va examina și proteja pielea din jurul fistulei:dacă
pielea este neiritată: se va spăla cu soluții antiseptice,se va
usca și se va badijona cu unguente,creme,paste antiseptice.
7)Se duce evidența cantității de lichide întrebuințată pe
parcursul zilei și cantității de urină eliminată prin drenul tubular.
 8)Se raportează medicului și se nootează în fișa mediicală
și în dosarul de îngrijire a bolnavului datele despre:
comportamentul bolnavului în timpul efectuării tehnicii
practice,manifestările de dependență ale bolnavului,acuzele și
datele obiective primite la supravegherea bolnavului în timpul
efectuării tehnicii, îndeplinirea indicațiilor medicale anterioare.

25.Îngrijirea pacienților cu incontinență de urină și materii

fecale
Incontinența urinară este un sindrom,ce se
caracterizează prin emisia involuntară de urină.Se deosebește
incontinența de urină de efort și incontinență de urină.
Cauzele incontinenței de urină de efort:masa corporală ecesivă
(mai mare de 20 %),sarcină,nașterea,efortul fizic.
Cauzele incontinenței de urină: infecțiile urinare
recidivante; intervențiile chirurgicale(plastii perineale);
insuficiența estrogenă în perioada de menopauză; diabetul
zaharat;utilizarea unor
medicamente(neuroleptice,diuretice);.Se întîlnește în
traumatisme vertebro-medulare,traumatismele sfincterului
urinar extern,afecțiunile neurologice,afecțiunile
congenitale,tumori.
Tabloul clinic
Bolnavii acuză un disconfort creat de umezeală și mirosul
neplăcut,ce duce la suferința fizică și îneosebi,psihică,din care
motiv femeia se retrage din activitatea socială,avînd o
oarecare tendință spre izolare.
Se descriu 3 grade de incontinență urinară:
I grad-are loc emisia urinei la efort important(tuse,săritură)
II grad-are loc emisia urinei la un efort minor(mers pe jos)
III grad-are loc emisia urinei la schimbarea
poziției(clinostatism,ortostatism).
 Îngrijirea pacientului cu incontinență e urină urmărește
scopul de a preveni infecția cutanată,de a reduce anxietatea și
depresia bolnavului.
1)Se recomandă bonavului să folosească lichide pe parcursul
zilei și să diminueze după orele 17:00
2)Se exclud din alimentație produsele,ce intensifică micțiunile
3)Micțiunile se vor încerca e a avea loc peste 20-30 minute de
la consumarea lichidului sau după orarul stabilit.
4)Se interzice lucrul fizi greu.
5)Asistenta medicală va contribui la formarea unui reflux
condiționat:
a)Va stabili un orar precis al micțiunilor.La început
intervalul este scurt de 1,5-2 ore.Pe măsură ce refluxul se
formează,intervalul se mărește.Pentru aceasta pacientul va fi
condus la toaletă la anumite ore,respectîndu-se intervalul de
timp sau pacientului i se va servi urinarul sau plosca.În timp de
noapte pacientul va fi trezit peste intervale de timp
stabilite,pentru ași satisface necesitățile fiziologice.
b)Va creea o poziție corectă a pacientului în timpul
micțiunii: decubit dorsal sau pe șezute.
c)Va stimula evacuarea vezicală la ore fixe; turnînd apă
caldă pe perineu.lăsînd să curgă robinetul,punîndu-i mîinile în
apă cală.
6)Asistenta medicală va îngriji pielea regiunii perianale:
a)patul bolnavului va fi acoperit cu o mușama sau
aleză,care va fi schimbată după necesitate.
b)Bolnavului i se recomandă să poarte echipament de
protecție-pampersuri sau chiloți cu căptușeală,ce absorb
urina,materiile fecale și nu produc miros neplăcut,nu irită
pielea.
c)Se va schimba lengeria și îmbrăcămintea umedă după
necesitate
d)se spală pielea regiunii perianale cu apă caldă și săpun
neutru
e)se aplică cremă protectoare pe pielea uscată
7)Se propune bonavului efectuarea exercițiilor de întărire a
musculaturii perineale:
a)se vor efectua exerciții de corecție și relaxare a
mușchilor posteriori perineali.Contracțiile mușchilor se face
timp de 4-5 secunde înainte și după micțiune în număr de 10
ori,după care urmează relaxarea lor.
b)Se recomandă de a evacua urina în mai multe
prize,deaceea se recomandă în timpul micțiunii de cîteva ori
să-și oprească getul urinar prntru puțin timp.

26.amputare traumatica
amputația traumatică reprezintă înlăturarea unui membru sau
unui segment de membru (sau altei părți a corpului), în
rezultatul expunerii la un agent traumatic, cu o putere ce
depășește rezistența țesuturilor.
Se cunosc 2 tipuri de amputație traumatică: completă și
incompletă. În timpul amputației traumatice, persistă o
conexiune tisulară, musculară sau tendinoasă. mputația
traumatică reprezintă înlăturarea unui membru sau unui
segment de membru (sau altei părți a corpului), în rezultatul
expunerii la un agent traumatic, cu o putere ce depășește
rezistența țesuturilor.
Tabloul clinic
Hemoragia
Slabiciunea intense
Varsaturi
Stare de soc
Fracturi inconstiente

Asistenta de urgenta
Să oprești hemoragia (hemostază), comprimând rana sau
aplicând un garou hemostatic pe membrul traumat.
Să ridici în sus (în poziție elevată) membrul traumat.
Să aplici pansament sau bandaj compresiv.
Să imobilizezi membrul traumat.
Solicitați ambulanța, anunțați că e vorba de o amputație
traumatică.
27.politraumatisme
Politraumatismele esteun sindrom rezultat din actiunea
concomitenta a citorva factori vulnerabili mecanici fizici chimic
asupra a doua sau mai multe regiuni anatomice ale
organismului
Dupa etiologie se deosebesc:
 Accidente de trafic rutier feroviar aerian
 Accidente de munca in industrie agricultura constructii
 Agresiunile conflictele individuale terorismul
 Accidente casnice
 Accidente de sport
 Precipitatiile natural ploaia ninsoarea ceata
 Calamitatile natural cutremure inundatiile alunecarile de
teren
Dupa localizare se clasifica in biregionale triregionale
poliregionale
Craniu –toracele craniu abdominal toracele-abdominal toracele
membrele abdomenul bazinul,craniu-torace-abdomenul,capul-
coloana vertebrala-bazinul.

Cauzele principale sunt accidentele rutiere,caderile de la

inaltime mare ,electrocutarea,calamitatilor natural ,strangulare.
Tabloul clinic este dominat de 2 situatii grave:de soc si de
insuficienta poliviscerala
Cel mai frecvent soc intilnit in politraumatisme este socul
hemoragic mai rar cel cardiogen si neutrogen.
Organul afectat si semnele clinice:
 Plaminul- dispnee asfixia mecanica stop respirator
tahipnee respiratie prinplaga acrocianoza cianoza
tegumnetelor
 Ficatul hemoperitoneum
 Sistemul uro-excretor- singe in urina retentive acuta de
urina echimoze tumefactie in regiunea lombara
 Sistemul digestive neparticiparea la respiratie a
abdomenului contracture musculara abdominala pozitia
antalgica caracteristica
 Sistemul cardio-vascular- stop cardiac hemoragie externa
interna paliditatea tegumnetelor pulsul accelerat filiform
T/A scazuta tahicardie
 SNC- agitatia apatia semne de focar straea de coma.

Algoritmul asistentei de urgenta

 Asigurarea permiabilitatii cailor respiratorii
 Asigurarea unei ventilatii pulmonare corespunzatoare
resurcitarea cardio-respiratorie oxigenoterapia
 Efcetuarea hemostazei provizorii in dependent de felul
hemoragiei externa interna exteriorizata
 Suprimarea durerilor prinadministrarea preparatelor
analgetice narcotice si nenarcotice
 Efectuarea toaletei primare a plagilor cu aplicarea
pansamentelor aseptice
 Imobilizarea de transport a fracturilor
 Instalarea perfuziilor pentru porfilaxa si combaterea
hipovolemiei.
28.ocluzia intestinala
Ocluzia intestinala este o maaldie a intestinului ce se
caracterizeaza prin oprirea partiala sau totala a tranzitului
intestinal
Dupa etiologie congenitale si dobindite dupa mecanismul
actiunii mecanice si dinamice sau prin obstructie si strangulare
sau spastice si paralitice
• Cazuzele ocluziei intestinale prin osbtructie este astuparea
lumenului intetsinal in urma tumorilor ghemelor de ascaride
corpilor straini
• Ocluzia intestinala prin strangulare apare in caz de hernii
stragulate bride aderentiale ce comprima intetsinul
rasucirea unei anse intetsinale
• Cauzele ocluziei intestinale dinamice sutn afcetiunile
inflamtorii ale organelor abdominale traumastismele
abdominale intoxicatiile dereglarile circulatorii a vazelor
mezenterice
Tabloul clinic
Durerea este cel mai precoce semn al ocluziei intestinale sre
caracter colicativ sau poate fi permanenta.voma nu aduce
ameliorare deoarece nu reuseste sa decoprime efiient
intetsinul,retentie de gaze si a scaunului,balonare sau
meteorism,obiectiv limba este uscata saburala abdomenul este
asimetric este prezent peristaltismului vizibil palparea
abdomenului estedureroasa in locul ocluziei la percutia
abdomenului se determina sunetul timpanic.
Asistenta de urgenta
• Se creeaza repaus fizic si psihic
• Se transporta de urgenta in institutia medicala
 • Se interzice aplicarea recelui caldului administrarea
preparatelor analgetice alimnetarea si hidratarea
bolnavului efectuarea spalaturii gastrice clismelor.
29.hernia strangulata
Hernia strangulata este comprimarea continutului sacului
herniar in regiunea portii herniare
Se deosebeste stragularea elastica fecaloida si mixta.
Semnele clinice durerea acuta vioelnta mereu crescinda
ceimpune purtatorului sa ocupe pozitie antalgica hernia devine
nereductibila nu se repune la loc la schimbarea pozitiei corpului
din ortostatica in decubit dorsal pielea de asupra herniei devine
cianotica tensionata.
Asistenta de urgenta
• Se creeaza repuas fizic si psihic
• Se transporta de urgenta in institutia medicala
• Se interzice repozitia herniei aplicarea recelui caldului
administrarea preparatelor analgetice alimentarea
hidratraea bolnavului efectuarea spalaturii gastrice
clismelor.

1.Autocontrolul sinilor:scopul indicatiile,tehnica realizarii,evaluarea

rezultatelor
Autocontrolul sinilor scopul este un procedeu pentru depistarea
preoce a schimbarilor afcetiunilor glandei mamare
Indicatiile se recomanda ca femeile de virsta reproductiva sa
efectueze testarea in perioada din a 5 pina in a 9 zi a ciclului
mesntrual iar femeile in menopauza la aceleasi dată a lunii pe
parcursul anului.
Tehnica efectuarii :
Femeia se dezbraca pina la briu
Va examina atenta lengeria pe sectoarele ce au contact cu
mameloanele.petele de singe brune roscate sau incolore sunt dovada
uneor eliminari din mamelor ce apar in caz de maladiile glandelor
mamare
Va examina glandele mamare in fata oglinzii in pozitie ortostatica cu
miinile lasate in jos.pe parcursul examenul vaintoarce capul spre
dreapta apoi spre stinga va atrage atentia la forma marimea
glandelor mamare starea mameloanelor, la starea pielii la cuta
sinului,devierea sinului in sus sau in jos schimbarea culorii pielii
ingrosarea edemul prezenta crustelor induratia retractia
mamelornului deformarea edemul, sunt semne ale maladiei glandei
mamare.
Se repeta caestaexaminare in pozitie ortostatica cu miinile ridicate pe
ceafa.
Se efectueaza palparea sinilor in pozitie culcata pe spate in timpul
palparii se pune subomoplat un sul mic din partea care se
examineaza mina corespunzator va fi atinsă de-a lungul
trunchiului,sinii se vor palpa pe sinr cu miina stinga atente se
palpeaza sinul drept apoi cu mina dreapta cel sting palparea se face
cu pernutele degetelor de la mamelon spremarginea externa a
glandei mamare miscind mina din raza in sus apou spre partile
laterale ale cutiei toracice si in jos palparea se efctueaza de 2 ori .
Se palpeaza regiunea axilara si subclaviculara penru depistarea
ganglionilor limfatici mariti.
Se verifica prezenta secretiilor din mamelon se apasa usor regiunea
areolei si se preseaza usor mamelonul intre degetul mare si aratator
al miinii.
Se noteaza schimbarile depistate in glandele mamare intr-un
calendar lunar al autocontrolul sinilor la depistarea celor mai mici
schimbari in tesuturile glandei mamare trebuie de solicittat uregnt
medicul specialist.
2.punctia pleurala:scopul indicatiile ,tehnica realizarii,materiale
necesare
Definitia:Punctia pleurala sau toracocenteza reprezinta stabilirea unei
legaturi intre cavitatea pleurala si mediul exterior prin intermediul uni
ac.
OBIECTIVUL:Explorator
- punerea in evidenta a prezentei lichidului pleural.
- recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa si calitativa.
Terapeutic
- evacuarea lichidului
- administrarea medicamentelor in cavitatea pleurala ( antibiotic,
citostatice) dupa spalarea cavitatii.
Pentru punctia pleurala se pregatesc:
- solutii antiseptic si material steril de pansament pentru dezinfectarea
cimpului operator;
- cortang sau o pensa chirurgicala pentru a fixa materialul de
pansament;
- solutie de Novocaina 0,5% pentru anestezie - seringi cu capacitatea
de 5-20 ml;
- doua eprubete;- vas pentru a colecta exsudatul; - leucoplast;
Tehnica efectuarii punctiei:1) se vor administra analgezice si
sedative; 2) se va explica bolnavului necesitatea punctiei;
3) in sala de pansamente temperature recomandata este de 22-24
grade;
4) toracele se dezgoleste;
5) bolnavul va fi asezat pe masa de operatie cu partea afectata spre
chirurg;
6) asistentul va ridica mina bolnavului din partea afectata , situind-o
pe cap si fixind-o astfel incit il va flexa spre sine pe bolnav;
7) in aceasta pozitie spatiile intercostale se largesc, inlesnind
manevrele chirurgului.
La punctia pleurala se va observa aspectul lichidului extras si
cantitatea acestuia, , se va colecta o parte de exudat I eprubete pentru
insamintare si antibiograma.
De rezultatul punctiei depinde tactica curative:
- daca lichidul este seros sau purulent, dar in cantitate mica (10-20
ml), tratamentul se efectuiaza prin punctii repetate la 1-2 zile;
- daca lichidul purulent este in cantitate mare , se face o
microtoracotamie, urmata de drenarea pasiva acavitatii pleurale”dupa
Builau”.
3.pansamente ermetice ,pansamentul ocluziv:scopul,indicatiile
tehnica realizariimateriale necesare.
Pansamnetul ocluziv
Scopul sa fie absorbant protector sa nu fei dureros si sa fie facut in
conditii aseptice
indicatiile pentru plagi insotite de leziuni osoase acoperire a plagii cu
comprese si vata peste care se aplică un aparat gipsat.
Materiale necesare
 Substante antiseptie alocol
 Comprese din tifon vata hidrofila iar pentru fixare bandaj-cucare
se va realiza infasarea chirurgicala.
Tehnica executii
 Pregatirea medicului pentr pansament
 Dezlipirea vechiului pansament
  Curatirea si dezinfectarea tegumnetelor
 Tratamentul plagii
 Protectia plagii statul de comprese trebuie sa depaseasca
marginile plagii iar grosimea sa fie mai mare de 1-2 comprese
 Fixarea pansamentului cu fașă

4.drenarea plagii:scopul,indicatiile,felurile si utilizarea lor ingrijirea

pacientilor.
Scop : drenarea eficienta a continutului purulent din plaga si evitarea
dezvoltarii ulterioare a complicatiilor infectioase chirurgicale.
Indicatie :Drenajul este o metodă chirurgicală prin care se asigură
evacuareacontinutului plagii sau cavitatii.
Drenarea activa este evacuarea contiutului plagii sau a cavitatii cu
ajutorul drenurilor.
Tipuri de drenuri :
Meșa-dren din tifon, se confecționează din fașă îngustă .
Se utilizeaza pentru drenarea plăgilor superficiale ale țesuturilor
moi ,plăgilor purulente la deschiderea infecției chirurgicale în faza
supurativa .
Poseda o absorbtie buna,usor se sterilizeaza,insa imbibinduse repede
cu continutul plagii scade proprietatea de absorbtie.
Particularitați :
 se înlătură în timpul fiecărui pansament zilnic
 poate fi înlăturat de asistenta medicală după indicația medicului
 se umectează în soluție de NaCl de 10%pentru drenarea plagilor
purulente
 se introduce folosind o pensa
 se sterilizeaza cu materialele de pansamente in autoclav
Drenurile plate -sunt benzi de forma dreptunghiulară din mănuși de
cauciuc 0,3 -1 cm
Se utilizează pentru drenarea plăgilor septice după deschiderea
infecției chirurgicale, la drenarea plăgilor purulente mici
Particularitați :
 ce înlătură zilnic în timpul fiecărui pansament
 se păstrează în recipiente
 se sterilizeaza prin metoda chimică în soluția în care se și
păstrează
 poate fi înlăturat de a/m
 se introduce cu ajutorul unei pense
Drenurile tubulare -se confecționează din tuburi elastice de diferite
diametre din materiale inofensive organismului(cauciuc,masa
plastica)confectionate de fabrica sau de a/m. Ccapatul intern a
drenului trebuie sa fie bond in regiunea aceasta se fac 2,3 orificii in
diferite locuri,care favorizeaza drenarea
se utilizează pentru drenarea cavităților cu scop de evacuare a
conținutului (toracice ,organele abdominale ,bazinul mic)
Particularitați :
 a/m nu inlatura aceste drenuri
 a/m acordă poziție corectă pacientului pentru asigurarea
evacuării conținutului din plaga
 se pregateste un recipient transparent si gradat pentru colectarea
continutului din plaga
 se evită comprimarea sau răsucirea drenului
 Se monitorizeaza pacientul si se verifica  functionalitatea
drenului, cu apreciere a aspectului si cantitatii drenajului
 Se asigura permeabilitatea drenului
  Se schimba recipientul in care se colecteaza continutul ,anuntind
medicul despre aspectul,mirosul,culoarea acestuia si notind in
foaia de observatie
Prelucrarea drenului tubular:
 1. Se vor înlătura „ pantalonaşii” din jurul drenului.
 2. Se va prelucra drenul şi pielea din jurul drenului.
 3. Drenul tubular se va spăla cu aceleaşi soluţii antiseptice ca şi
cavitaţea plăgii (soluţie de apă oxigenată de 3% şi soluţie de
furacilină)
 4. După indicaţia medicului se pot administra prin dren soluţii
medicamentoase.
 5. Se va aplica pansamentul nou - „pantalonaşii”.
 6. Se va fixa printr- un bandaj cu leucoplast.

5.Pregatirea pacientilor pentru fgds:scopul indicatiile momentele

pregatirii in prezilele de examinare,ziua examinarii.
Gastroscopia se efectuează doar pe stomacul gol, de aceea este
indicat, cu o zi înainte de analiză, să aveţi un regim alimentar uşor.
Ultima masă trebuie servită de către pacient cu 8 ore înaintea
procedurii, pentru ca, în timpul examinării, stomacul să nu prezinte
resturi alimentare, acestea diminuând calitatea explorării și sporind
riscul de aspirație în căile aeriene pentru pacient. Se poate ingera
însă orice cantitate de lichide limpezi (apă, apă minerală, ceai, zeamă
limpede de compot) până la 4 ore înaintea explorării. Dacă
explorarea se efectuează după ora 14.00, pacientul poate să
mănânce până la ora 7.30, un mic dejun cu volum redus, fără grăsimi
şi carne (pâine, brânză de vaci, lapte, caşcaval, produse de patiserie,
ou). Nu consumaţi gumă de mestecat şi evitaţi fumatul în ziua
examinării.
În ziua examinării nu trebuie să fie luate medicamente antiacide sau
citoprotectoare (sucralfat). Aceste medicamente pot produce
dificultăți medicului în vizualizarea tubului digestiv superior.
Dacă pacientul ia medicamente pentru o afecțiune cronică, în special
pentru boli cardiace, atunci acesta trebuie să se informeze, în
momentul în care face programarea, dacă trebuie să întrerupă
procedură.
În timpul examinării, pe lângă verificarea stării de sănătate a
organelor sistemului digestiv, medicul vă poate lua probe de ţesut de
pe mucoasa stomacului pentru a determina H.Pylori şi pentru
examenul morphologic, dacă este indicat în biletul de trimitere.
Dacă se realizează prelevarea de țesuturi sau sunt îndepărtați
polipi, poate apărea o hemoragie. De cele mai multe ori aceasta
încetează de la sine, fără un tratament specific. Pentru reducerea
riscului de producere a hemoragiei cu câteva zile înainte de
endoscopie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamentele
antiinflamatoare nesteroidiene.
Dacă pacientul urmează un tratament cu anticoagulante,
medicul va recomanda oprirea temporară a acestuia înaintea
examinării. După examinare, se recomandă ca să evitaţi, cel puţin,
pentru o oră, hrana şi băuturile. Pe tot parcursul zilei nu se consumă
mâncare fierbinte.

6.alimnentarea prin sondă gastrică scopul indicatiile tehnica

realizarii.
Alimentarea prin sonda gastrica este un mod de alimnetare
artificiala a bolnavilor
scopul pentru alimnetarea si hidratarea artificiala in situatiile cind
calea perorala fiziologica este imposibila.
Indicatii. in leziunile traumatice ale limbii ale faringelui esofagului
laringelui tulburarile de diglutie bolnavilor inconstienti refuzul de
primire a hranii la bolnavii psihici bolnavilor operati pe tubul digestiv
sau organele anexe
Tehnica realizarii
Pregatirea pcientului
 Se anunta bolnavul ise explica necesittaea tehnicii si este rugat
sa urmeze intocmai indicatiile medicului
 Bolnavului i se da pozitia semisezinda sau semiculcata
 Bolnavul imbraca sortul de cauciuc
 Se inlatura protezele dentare
 Se aseaza tavita renala sub barbie

Introducerea sondei
 Asistenta medicala isi dezinfecteaza miinile imbraca sortul de
cauciuc manusile
 Noteaza pe sonda distanta la care va fi introdusa
 Se unge sonda cu vaselina
 Va introduce sonda atent si lent analogic cala sondajul gastric
suoraveghiind permanent bolnavul
Alimnetarea prin sonda:
 Se controleaza contitnutul gastric in caz de staza se aspira
 Se uneste seringa janet la capatul sondei si se introduce lent
lichidul alimentar incazit la temperatura corpului prescris de
medic
 Inainte de a extrage sonda se introduc prin sonda 100-200 ml de
apa sau infuzie de musetel
 Se inchide sonda prin pensare
  Sonda se extrage atent de fiecare data la uniii bolnavi
 Se lasa pe toata perioada alimnetarii la altibolnavi
 Capatul extern se indoaie se leaga si se fixeaza linga ureche
 Se raporteaza medicului si se noteaza in fisa medicala datele
despre comportamnetul bolnavului acuzele si datele primite la
supraveghierea bolnavului in timpul efectuarii tehnicii.
7.ingrijirea pacientilor cu gastrostoma:scopul indicatile,tehnica
realizarii.
Gastrostoma este o fistula stomacala prin inetrmediul careea
alimentele sint introduse cu ajutorul seringii jane in stomac.
Gastrostoma se aplica pentru alimnetarea si hidratarea artificiala
insituatiile cind pe calea perorala fiologica este imposibila .
Indicatiile: in stricturi tumori si arsuri ale esofagului tumori ale
regiunii cardiace a stomacului.
Cerintele fata de dexteritatea practica sunt:
• Pentru slimnetarea prin gastrostoma se folosesc numai alimente
lichide lapatele frisca ouale.
• Pentru introducerea lichidului alimneatr se va folosi seringa de
100ml
• Cantitatea de lichid suplimnetar depinde de virsta bolnavului si
va fi prescrisa de medic
• Se va repeta umplerea seringei si introducerea alimnetelor.
• Lichidul alimnetar va fi incalzit la temperatura corpului
• Ratia zilnica se administreaza in 4-6 doze foarte lent incet timp
de 10-15 min.
• Cantitatea de lichid alimentar introdusa la o alimnetare nu va
depasi 500 ml
 • Se va respecta igiena alimentarii pentru a preveni infectarea pe
cale alimnetara
Ingrijirea bolnavului cu gastrostoma include urmatoarele momente
• Se incalzeste lichidul suplimentar indicat de catremedic la
tenperatura corpului si se aduce la patul bolnavului
• Se da bolnavului pozitia semisezinda capul ridcat fata de trunchi
la un unghi de 45 grade
• Asistenta medicală imbraca manusile si dezinfecteaza capatul
extern al gastrostomei si indeperteaza clema
• Se uneste seringa la capatul extern al gastrostomei si se aspira
in seringa continutul gastric care se urunca in recipientul pentru
reziduri
• Se aspira in seringa 100 ml de lichid alimnetar si se ataseaza
atent amboul seringei la sonda de gastrostoma
• Seintroduce atent si lent lichidul alimneatr timp de 10-15
minute.se repeta introducerea pina la doza alimnetara indicata
de catre medic
• La sfirsitul alimentarii se introduce prin fistula 50-100 ml de apa
sau infuzie de musetel
• Se fixeaza clema pregatita inainte de a introduce toata
cantitatea de apa sau infuzie demusetel. Se detaseaza seringa
de gastrostoma
• Se va ingrijir pielea din jurul fistulei deoarece se poate irita sub
actiunea sucului gastric care se prelinge adesea pe linga sonda.
De aceea pielea din jurul fistulei
• Se va spala cu apa calda si sapun netru
• Se va usca cu tampoane sterile
• Se va prelucra cu solutie antiseptica
• Se va aplica un pansamnet steril uscat
 • Pacientul se aseaza in pozitie de confort
• Se raporteaza medicului si se noteaza in fisa medicala datele
despre comportamentul bolnavului in timpul efcetuarii tehnicii
practicii supraveghierea bolnavului in timpul efectuarii
tehnicii,indeplinirea indicatiilor anterioare ale medicului

8.ingrijirea oacinetilor cu fistula urinara: scopul indicatiile

momentele principale de ingrijire
Epicistostoma este o fistula suprapubiana prin care vezica urinara
comunica cu mediul extern prntr-un dren tubular
Epicistostoma se aplica entru evacuarea urinei cind este posibila
evacuarea ei pe cale fiziologica
Pe parcursul ingrijirii bolnavului se va atare atentia la urmatoarele
momente
Se va respecta strict asepsia
Solutiile antiseptice pentru spalarea ei vezicii urinare se vor incalzi la
temperatura coprului
Seaspira in seringa jane 150-200ml solutie
Se dezinfecteaza capatul extern al drenului care apoi se uneste la
seringa janet
Se introduce solutia lent fara sa distinga vezica se retrage seringa si
se aseapta ca lichidul introdus sa se scurga intr-o tavita renala
asezata linga bolnavse repeta operatia de citevaori pina cind se
scurge lichid curat dupa fiecare spalare capatul extern aldrenului se
aseaza pe un servetel steril pina la umplerea seringii
Se va examina si proteja pilea din jurul fistuei
Se duce evidenta cantitatii de lichide intrebuintata pe parcusul zilei si
cantitatiide urina elimnata prin drenul tubular
Se raporteaza medicul si se noteaza in fisa medicala si in dosarul de
ingrjire a bolnavului datele despre comportamentului bolanvului
intimpul efectuarii tehnicii practice acuzele si datele obiective
primite la supraveghierea bolanvului in timpul efectuarii tehnicii
indeplinirea indicatiilor medicale anterioare.

9.Ingrijire pacientilor cu colostoma(anusul ontra naturii):scopul

indictiile momentele principale de ingirjire
Anusul artificial este o fistula intestinala artificiala pentru eliminarea
continutului intestinal in exterior in colectoare speciale
In functie de localizarea fistulei se deosebesc iliostoma-fistula la
nivelul ilionului colostoma fistula la nivelul colonului ascendent
transvers sau descedent anusul artifical se aplica pentru evacuarea
continutului intestinal
se indica in traumele si tumorile intestinului gros
Ingrjirea bolnavului cu anusul contra naturii va include urmatoarele
momente
• Bolnavul va respecta regimul alimentar se exclud alimnetele ce
provoaca balonarea abdomenului constipatia sau predispun
catre scaun lichid
• Bolnavul va respecta igiena coprului
• Se va schimba lengeria de corp de pat dupa necesitate
• Bolnavul va primi carbune activat pentrua evita mirosul
neplacut la evacuarea gazelor prin fistula
 • Pungile si aparatele olectoare se schimba cind sunt la 1/3 sau ½
pline pentru a evita supraumplerea si scurgerea continutului pe
piele.
• Se ingrijeste pielea din jurul fistulei
• Se spala bine pielea din jurul stomei cu apa calda si sapaun
netru daca este obisnuita si cu solutie de furacilina daca este
iritat
• Se usuca pielea cu tampoane sau servetele sterile
• Se badijoneaza pielea cu crema protectoare sau unguente
antiseptice la iritarea ei
• Se aplica un pansament steril uscat .Incaz de iritarea pielii se vor
folosi unguentele pastele antispastice.
• Se aeriseste incaperea in caz de necesitate se foloseste
dezodorantul se raporteaza medicului si se noteaza in fisa
medicala datele despre comportamentul bolnavului
supraveghierea bolnavului in timpul efectuarii tehnicii
• Indeplinirea indicatiilor anterioare ale medicului

10.pregatirea pacientului pentru examenul radiologic al tractului

digestiv scopul indicatiile momentele principale.
Examenul radiologic al stomacului și intestinelor - organele cavitare
pot fi puse în evidență doar cu substanțe de contrast; - pregătirea și
examinarea este contraindicată la bolnavii cașectici, cu insuficiență
circulatorie, în abdomen acut, peritonite, tromboze și sarcină;
- pregătirea bolnavului începe cu 2-3 zile înaintea examenului, când
se sistează administrarea de medicamente cu conținut în bismut,
calciu, fier, iod;
- în zilele pregătitoare se va da un regim ușor;
- în ziua examinării pacientul nu mănâncă și nu fumează;
- examinarea se va executa la orele dimineții; - ca substanță de
contrast se va folosi sulfatul de bariu, care nu este toxic;
- se folosesc suspensii de bariu pur, în apă, în diferite concentrații;
- pentru examenul gastric se folosește o suspensie mai subțire
(bariu/apa –1/2), iar pentru examinarea esofagului se folosește o
suspensie mai concentrată (bariu/apa – 3/2); - într-o cană, se
introduc 150 g sulfat de bariu sau un pachet original și se adaugă o
mică cantitate de apă caldă cu care se amestecă praful până se
formează o pastă groasă, omogenă, fără grunji;
- se adaugă până la 250 ml apă și se amestecă cu o lingură de lemn,
apoi i se dă imediat bolnavului să bea; - se vor spăla și se vor
dezinfecta vasele din care a băut bolnavul;
- pacientul se așează dezbrăcat sub ecran și i se dă cana în mână,
ținută în dreptul capului;
- bolnavul va bea la indicația medicului;
- eliminarea bariului din stomacul sănătos începe imediat și se
termină în 2-3 ore, umplând apoi ansele intestinului subțire;
- după 6-8 ore coloana de bariu ajunge la cec, iar după 24 de ore
umple colonul în întregime;
- pentru a urmări sub ecran evacuarea bariului din stomac, umplerea
intestinului și a colonului, bolnavul va fi rechemat conform indicației
medicului după 2, 8 și 24 ore; 21 - la două ore după începerea
examinării bolnavul poate să mănânce.
Pentru examenul intestinului pacientul va sta nemâncat; - după
terminarea examinării, pentru a ajuta eliminarea substanței de
contrast se va administra un purgativ, pentru că bariul produce
constipație; - examinarea colonului se va face la 24 de ore după
administrarea substanței de contrast
11.pregatirea pacinetului pentru tuseul rectal scopul indicatiile
momentele principale de pregatire materiale necesare.
Tuşeul rectal este manopera prin care se explorează canalul anal,
ampula rectală şi organele adiacente. Tuşeul rectal propriu zis este o
variantă a palpării efectuată cu un singur deget, dar ‚n această
manoperă se include şi inspecţia regiunii anale. Tuşeul rectal este
principala manoperă de screening pentru cancerul prostatic şi
cancerul rectal.
Materiale necesare: 1.manuşi nesterile 2.unguent (vaselină) 3.o
compresă (pentru stergerea unguentului după tuşeu)
ETAPELE REAZLIZARII UNUI TUSEU RECTAL:
1.Pozitionarea pacientului:in ortostatism cu coatele sprijinite pe masa
examinatorie,genupectorala,decubit lateral,pozitie ginecologica.
2.Inspectia regiunii anale,perianale si perineale:se pot detecta
eventualele patologii de la acest nivel(hemoroizi externi,carcinom
anal,fisuri anale,fistule perineale,abcese perianale,perineale,chist
pilonidal,sancru luetc etc.
3.Introducerea degetului examinator:-indexul,protejat cu manusa
chirurgicala,bine lubrifiat cu vaselina.Se roga pacientul sa sreamă
pentru relaxarea sfincterului,dupa care se avanseaza in canalul
anal.Manevra poate fi neplacuta,dar nu trebuie sa fie dureroasa.
4.Estimarea tonusului sfincterului anal: -tonusul scazut poate fi
sugestiv pentru boli neurologice ce poate afecta concomitent si
sfincterul urinar si detrusorul. -tonusul crescut poate sugera afectiuni
loco-regionale inflamatorii(fisuri anale,fistule anorectale,hemoroizii
ext.,rectite)
5.Palparea canalului anal:pe toata circumferinta
6.Palparea glandelor Cowper:-cu degetul introdus in rect(prima
falanga)in timp ce cu policele se palpeaza zona perianala
corespunzatoare indexului,se vor simti numai daca sunt inflamate.
7.Palparea uretrei perineale:uretrite,calculi,abcese
periuretrale,tumori
8.Examenul ampulei rectale:dupa depasirea canalului anal urmeaza
ampula rectala care trebuie examinata 360˚ Ampula rectala poate fi
goala,sau ocupata de fecaloame(diag.diferential cu tu.rectale) sau
tumorile rectale.
9.Palparea fundului de sac Douglas: poate fi dureroasa in caz de
peritonita sau se poate decela o nodozitate dura in metastazele
peritoneale
10.Examinarea prostatei:trebuie efectuat sistematic pe toata
suprafata. Se
evalueaza:marimea,consistenta,suprafata,mobilitatea,sensibilitatea
12.pregatirea pacientului pentru ecografia organelor
abdominale,bazinului,scopul indicatilile momentele pregatirii in
prezilele de examinare,ziua examinarii.
Ecografia - este o metodă fără efecte nocive asupra organismului;
- utilizează, pentru formarea imaginii, ultrasunetele;
- de multe ori, aplicarea ultrasonografiei se face concomitent cu
metode endoscopice de examinare; - undele transductoare sunt
introduse cu ajutorul aparatului endoscopic în organele cavitare
(esofag, stomac, rect);
- examinarea se face pe nemâncate în cazul ecografiei abdominale;
- se administrează absorbante ale gazelor și la nevoie un purgativ;
 - pentru examenul organelor genitale feminine, pacienta trebuie să
fie cu vezica plină (ecografia pelvină);
- bolnava poate consuma, cu 2-3 ore înainte de examinare, 500-700
ml lichide pentru examinarea uterului şi a ovarelor;
- examinarea unor organe nu necesită pregătire: cordul, vasele mari,
rinichiul, glanda mamară, tiroida;
- majoritatea examinărilor se fac în decubit dorsal, uneori se
apelează la decubit lateral;
- ecografia pelvină pune în evidență sarcina începând cu a 6-a
săptamână de sarcină.
13.toaleta primara a plagii:scopul,algoritmul realizarii,materialele
necesare.
Toaleta primară a plăgii este acordarea primelor îngrijiri de urgenţă în
plăgile ocazionale.
Plaga ca rezultat al unui traumatism devine poartă de
pătrundere a infecţiei în organism.
Scop : pentru a evita dezvoltărea procesului inflamator în toate
plăgile ocazionale.
Regulile efectuării toaletei primare ale plăgii:
1. Se efectuează la locul accidentului.
2. Se va respecta strict asepsia.
3. Pe parcursul toaletei primare nu se foloseşte vata direct în plagă,
deoarece poate rămănea în plagă şi predispune dezvoltării procesului
inflamator
4. Pe parcursul toaletei primare se evită nimerirea în plagă a soluţiilor
antiseptice folosite la prelucrarea marginilor plăgii, deoarece irită
ţesuturile şi provoacă durere.
5. Pe parcursul toaletei primare nu se înlătură din plagă corpii străini,
cheagurile de sînge, fragmentele de os sau agentul vulnerant. Aceste
manevre pot duce la hemoragii grave şi alte complicaţii.
6. Se interzic manevrele de examinare ale plăgilor perforante,
penetrante, persistă pericol de infectare.
7. Nu se spală plăgile penetrante şi perforante cu soluţii antiseptice -
pericol de infectare.

Pregătirea asistentului medical

1. Asistenta medicală se spală pe mîini cu apă şi
săpun,dezinfectează mîinile cu alcool,îmbracă mănuşile sterile,
2. pregăteşte materialele necesarepentru efectuarea toaletei primare
a plăgii
Pregătirea pacientului:
Se face pregătirea psihică:
1. se explică necesitatea, importanţa acestei dexterităţi practice.
2. Se examinează pacientul: se colectează acuzele, se determină
pulsul, respiraţia, se măsoară T/A, se atrage atenţie la culoarea
tegumentelor, la starea plăgii.
3. Se face un examen superficial al sistemelor de organe.
4. Se crează pacientului poziţia necesară în dependenţă de
ocalizarea plăgii.
5. Se dezgoleşte regiunea lezată.
Pregătirea materialelor necesare:
- tava medicală, acoperită cu un scutec steril;
- soluţii antiseptice: alcool etilic sau soluţia Lugol etc, soluţie
apă oxigenată de 3%;
- instrumente chirurgicale: pensa anatomică, chirurgicală,
Koher, foarfece nesterile;
- materiale pentru pansament: tampoane, şerveţele şi comprese sterile;
- faşe de tifon sau leucoplast, foarfece nesterile,
- garoul standard sau improvizat,
- materile necesare pentru aplicarea unui pansament aseptic
compresiv.

Tehnica efectuării:
1. Se efectuează hemostaza provizorie în dependenţă de felul
hemoragiei:
- în hemoragiile arteriale se aplică garoul standard sau improvizat;
- în hemoragiile venoase şi capilare se va aplica un pansament aseptic
compresiv.
2. Plaga se spală cu apă oxigenată de 3%.
3. Se dezinfectează marginile plăgii cu una din soluţiile antiseptice de
la plagă spre periferie
4. Se aplică un pansament aseptic compus dintr-un şerveţel steril, care
se aplică direct pe plagă şi 1-2 comprese sterile, apoi se fixează printr
– un bandaj strîns cu faşă.
5. Se aşează regiunea rănită în poziţie de repaus, ce trebuie păstrată în
timpul transportării şi depinde de localizarea, gravitatea rănii,
profunzimea ei şi starea generală a pacientului.
6. Se transportă în punctul traumatologic al înstituţiei medicale, unde
se va efectua prelucrarea primară chirurgicală a plăgii şi profilaxia
infecţiei anaerobe.
7. Se monitorizează pacientul în timpul
transportării: acuzele, comportamentul , indicii vitali, culoarea
tegumentelor, starea plăgii, pansamentul

14.pregatirea atelei ghipsate:scopul pregatirea

pacientului,asistentului med
Atela ghipsată - modalitate de aplicare a pansamentelor ghipsate,
Scop :pentru imobilizarea curativă în leziunile şi afecţiunile
membrelor: în fracturi, luxaţii sau maladii congenitale ale aparatului
locomotor.

Pregătirea atelei ghipsate

1. 1.Se determină lungimea atelei pe membrul sănătos al bolnavului

cu o faşă de tifon, luând în consideraţie regula principală a
 imobilizării: fixarea a 2 articulaţii vecine - proximală şi distală
regiunei lezate.
2. Se pregătesc bucăţi de faşă lată sau fâşii de tifon de lungimea
necesară: pentru membrul superior 6 - 8 straturi, pentru membrul
inferior 8 - 10 straturi. Numărul de straturi poate varia în
dependenţă de tăria pansamentului.
3. Straturile atelei se îndoaie de-a latul, se aşează pe masă cu
capetele spre mâina stângă.
4. Straturile scurte nu se îndoaie.

5. Se desface primul strat şi se ghipsează: se pune praf de ghips

peste acest strat, care se repartizează uniform cu rebordul mâinii
drepte sau folosindu-se un dispozitiv oarecare (rigla).Stratul de
ghips trebuie să acopere tifonul.
6. Analogic se vor ghipsa straturile primei jumătăţi de atelă, care
apoi se strâng în sul cu rotaţii de 5 – 6 cm.
7. Se schimbă poziţia atelei cu partea neghipsată spre dreapta şi se
ghipsează la fel ca prima jumătate, care apoi se rulează
8. Atela ghipsată se scufundă complect într-un lighean cu apă caldă
in poziţie culcată, fiind menţinută în apă până la ieşirea tuturor
bulelor de aer din vas. .
9. 8.Apoi atela se scoate, fiind apucată cu mâinile de marginile ei,
se stoarce uşor, se desface, se întinde, se netezeşte bine, apoi
poate fi aplicată.
15.aplicarea atelei ghipsate:scopul,pregatirea
pacientului,asistentului medical,,etapele, materiale necesare,
recomandari pacientului dupa inlaturare.
Scop :pentru imobilizarea curativă în leziunile şi afecţiunile
membrelor: în fracturi, luxaţii sau maladii congenitale ale aparatului
locomotor.
I etapă: Se aplică o căptuşeală moale (pernuţă din vată sau tifon)în
regiunea proeminenţelor osoase.
II etapă: Se bandajează regiunea anatomică lezată sau afectată
III etapă: Se creează membrului lezat sau afectat poziţie fiziologică
etapă: Se aplică atela ghipsată pregătită peste regiunea anatomică
lezată sau afectată. Degetele se lasă descoperite. Atelele se aplică la
membrele superioare pe suprafaţa de extensie (partea dorsală), Atelele
se aplică la membrele inferioare pe suprafaţa de flexie (partea
posterioară).
V etapă: Atela se modelează după contururile regiunei lezate, în
deosebi se netezesc capetele atelei spre exterior
VI etapă: Se fixează atela printr-un bandaj cu faşă de tifon.
VII etapă: După aplicarea atelei este indicat controlul radiologic.
VIII etapă: Se aşteaptă să se întărească ghipsul. Dovadă că
pansamentul s-a întărit suficient, este sunetul răsunător, care se aude la
ciocănerea cu degetul.
IX etapă: Se notează pe bandaj datele principale privind fractura: data
fracturii, data aplicării atelei, rezultatul examenului radiologic.
X etapă: Dacă atela ghipsată a fost aplicată pe membrul superior, se
va suspenda printr-un bandal triunghiular.
Ingrijirea pacientului cu atelă ghipsată :
 Membrului lezat/afectat se crează poziţie
ridicată.
 Se va supraveghea starea degetelor: mişcările în
articulaţiile
 interfalangiene, starea pielii degetelor (schimbarea culorii,
 prezenţa edemului, tumefierii).
 La apariţia durerilor, edemului, cianozei, amorţirii degetelor
  bolnavul se va adresa la medic. În cazul dat atela se lărgeşte
 sau se înlocuieşte cu alta.
 Preparatele analgetice sînt contraindicate.
 Se evită umezirea bandajelor ghipsate.
 Se utilizează cârjele în cazul aplicării pe membrele inferioare.
 Se înlătură la indicaţia medicului traumatolog.
16.Pansarea plagii aseptice fara inlaturarea suturilor;scopul
,pregaturea apcientului algortmulu realizarii materialelro necesare.
Scop : pentru izolarea plagii de mediul extern, iar schimbul
pansamentelor la timp favorizează condiţii de vindecare ale plăgii.
Plaga aseptică este o leziune mecanică a ţesuturilor moi, însoţită de
pierderea integrităţii tegumentelor, produsă de obiectele ascuţite
sterile.
Materialele necesare:
- tavă medicală sterilă sau măsuţă portativă pentru pansamente; scutec
steril; 2-3 pense fixatoare;
- foarfece sterile; tampoane sterile, alcool de 70gr. sau soluţia Lugol,
alt antiseptic;
- şerveţele, comprese sterile;
- faşe din tifon, leucoplast; foarfece nesterile, tăviţă renală
Pregătirea pacientului:
1. Se transportă lîngă pacient masuţa portativă pentru pansamente sau
tava medicală, dacă pansamentul se face în salon sau se invită
pacientul în sala de pansamente.
2. Se explică necesitatea efectuării pansamentului.
3. Se aşează pacientul pe masa de pansamente sau în pat în poziţie
decubit dorsal, şezîndă sau altă poziţie în dependenţă de regiunea,
unde este localizată plaga.
 Etapa I Înlăturarea pansamentului vechi:
a) Dacă pansamentul este uscat şi aderă la piele, atunci se va umecta
cu apă oxigenată sau soluţie de furacilină, după care pansamentul se
va înlatura.
b) Se înlătură bandajul, pansamentul vechi prin dezlipire de-a lungul
plăgii, de la un colţ spre altul.
c) Pielea se va menţine cu un tampon steril sau cu instrumentul pentru
a evita tragerea pielii după instrument.
d) Pansamentul înlăturat şi pensa fixatoare utilizată se vor arunca în
tăviţa renală.
Etapa II Examinarea plăgii şi ţesuturilor din jur:
Se examinează minuţios vizual şi palpator plaga, ţesuturile vecine de
către medic sau asistenta medicală.
Etapa III Prelucrarea plăgii:
1. Se fixează cu pensa fixatoare un tampon steril, ce se îmbibă într-
o soluţie antiseptică (alcool, soluţia Lugol) şi se prelucrează
marginile plăgii prin mişcări de la centru spre periferie prin
tamponare de 2 ori, folosind la fiecare dată alt tampon. Apoi se
prelucrează ţesuturile vecine.
2. Tampoanele utilizate se aruncă în tăviţa renală.
Etapa IV Aplicarea pansamentului nou:
1. Plaga se acoperă cu un şerveţel steril.
2. Deasupra se aplică compresa sterilă.
3. Pansamentul se fixează printr- un bandaj cu faşă sau leucoplast
17.pansarea plagii aseptice cu inlaturarea suturilor:scopul
pregatirea pacientului algortimul realizarii materialelor necesare.
Scop : pentru izolarea plagii de mediul extern, iar schimbul
pansamentelor la timp favorizează condiţii de vindecare ale plăgii.
Materialele necesare:
- tavă medicală sterilă sau măsuţă portativă pentru pansamente; scutec
steril; 2-3 pense fixatoare;
- foarfece sterile; tampoane sterile, alcool de 70gr. sau soluţia Lugol,
alt antiseptic;
- şerveţele, comprese sterile;
- faşe din tifon, leucoplast; foarfece nesterile, tăviţă renală
Pregătirea pacientului:
1. Se transportă lîngă pacient masuţa portativă pentru pansamente sau
tava medicală, dacă pansamentul se face în salon sau se invită
pacientul în sala de pansamente.
2. Se explică necesitatea efectuării pansamentului.
3. Se aşează pacientul pe masa de pansamente sau în pat în poziţie
decubit dorsal, şezîndă sau altă poziţie în dependenţă de regiunea,
unde este localizată plaga.
Etapa I Înlăturarea pansamentului vechi:
a) Dacă pansamentul este uscat şi aderă la piele, atunci se va umecta
cu apă oxigenată sau soluţie de furacilină, după care pansamentul se
va înlatura.
b) Se înlătură bandajul, pansamentul vechi prin dezlipire de-a lungul
plăgii, de la un colţ spre altul.
c) Pielea se va menţine cu un tampon steril sau cu instrumentul pentru
a evita tragerea pielii după instrument.
d) Pansamentul înlăturat şi pensa fixatoare utilizată se vor arunca în
tăviţa renală.
Etapa II Examinarea plăgii şi ţesuturilor din jur:
Se examinează minuţios vizual şi palpator plaga, ţesuturile vecine de
către medic sau asistenta medicală.
Etapa III Prelucrarea plăgii:
1. Se fixează cu pensa fixatoare un tampon steril, ce se îmbibă într-
o soluţie antiseptică (alcool, soluţia Lugol) şi se prelucrează
marginile plăgii prin mişcări de la centru spre periferie prin
tamponare de 2 ori, folosind la fiecare dată alt tampon. Apoi se
prelucrează ţesuturile vecine.
2. Tampoanele utilizate se aruncă în tăviţa renală.
Etapa IV Înlăturarea suturilor
este intervenţie medicală prin care se înlătură firele de sutură aplicate
pe plaga aseptică în timpul intervenţiei chirurgicale. Dacă perioada
postoperatorie şi procesul de cicatrizare al plăgii evaluează normal,
vindecarea plăgii are loc la a 6-7 zi după operaţie, timp cînd se
înlătură suturile.
La pacienţii cu diminuarea excesivă a proceselor de regenerare:
tumori, diabet zaharat, avitaminoză, anemie, caşexie, suturile se
înlătură mai tîrziu după 10-12 zile. Înlăturarea suturilor se efectuează
în cazul vindecării plăgii aseptice (cicatrizării plăgii aseptice) sau la
supuraţia plăgii aseptice numai la indicaţia medicului.
Tehnica executarii
 Capătul liber al firului se apucă cu o pensă fixatoare lîngă nod şi
se trage spre partea opusă a liniei de incizie. Astfel se extrage din
ţesut porţiunea de fir, care are culoarea albă, spre deosebire de
porţiunea externă de fir colorată cu iod.
  Porţiunea de fir albă se taie cu foarfecele sau cu alt instrument
ascuţit, apoi firul se scoate uşor cu pensa, ridicîndu-l în sus.
 Analogic se înlătură toate suturilesau peste una după indicaţia
medicului
Etapa V. După scoaterea firelor de sutură, cicatricea se prelucrează cu
alcool, tinctura de iod sau alt antiseptic de 2 ori.
Etapa VI. Se aplică un pansament steril.

18.pansarea plagii septice in faza hidratarii:scopul,pregatirea

pacientului,algoritmul realizarii ,materialele necesare.
Scop: de a transforma plaga septica intr’o plaga prin taiere.
Plaga septică (ocazională) este o leziune mecanică a ţesuturilor moi,
însoţită de pierderea integrităţii tegumentelor, produsă de obiectele
mediului înconjurător.
Materiale necesare:
- tavă medicală sterilă sau măsuţă portativă pentru pansamente;
- scutec steril;
- 2 - 3 pense anatomice/chirurgicale sau hemostatice;
- tampoane, alcool de 70gr. sau soluţia Lugol (alt antiseptic);
- şerveţele, comprese sterile, „ pantalonaşi ”;
- foarfece nesterile; faşe de tifon, leucoplast; tăviţă renală;
În plaga septică în faza hidratării
- soluţie apă oxigenată de 3%, soluţie de furacilină;
- soluţie hipertonică de NaCl;
- drenuri plate, meşe; sonda butonată/canelată;
- muşama sau aleză în funcţie de localizarea plăgii, ce se va aşeza
sub regiunea anatomică lezată; soluţie de antibiotic.
Algoritmul pansării plăgii septice în faza hidratării
Etapa I Înlăturarea pansamentului vechi:
a) Se înlătură bandajul, pansamentul vechi şi drenurile: plate, meşele.
Drenurile tubulare vor fi înlăturate numai de către medic.
b) Dacă pansamentul este uscat şi aderă la piele, atunci se va înmuia
cu apă oxigenată sau soluţie de furacilină, după care pansamentul se
va înlatura.
c) Se înlătura bandajul şi pansamentul prin dezlipire de-a lungul
plăgii, de la un colţ spre altul.
d) Pielea se va menţine cu un tampon steril sau cu instrumentul pentru
a evita tragerea pielii după instrument.
e) Pansamentul înlăturat şi pensa fixatoare utilizată se vor arunca în
tăviţa renală.
Etapa II Examinarea plăgii şi ţesuturilor din jur:
Se examinează minuţios vizual şi palpator plaga, ţesuturile vecine de
către medic sau asistenta medicală.
Etapa III Prelucrarea plăgii:
a) Toaleta sau prelucrarea cavităţii plăgii
1. Cavitatea plăgii se spală cu soluţie de apă oxigenată de 3% - soluţia
se va turna în get din flacon sau se vor aplica şerveţele îmbibate în apă
oxigenată.
2. Plaga se usucă cu şerveţele sterile.
3. Plaga se spală cu soluţie de furacilină.
4. Plaga se usucă minuţios.
Sunt categoric interzise în timpul toaletei cavităţii plăgii stoarcerea,
apăsarea sau masajul plăgii, ţesuturilor învecinate.
b) Prelucrarea marginilor plăgii
1. Se fixează cu pensa fixatoare un tampon steril, ce se îmbibă într-o
soluţie antiseptică (alcool, soluţia Lugol) şi se prelucrează marginile
plăgii prin mişcări de la centru spre periferie de cîteva ori, folosind la
fiecare ştergere alt tampon.
2. Tampoanele utilizate se aruncă în tăviţa renală.
Etapa IV Drenarea plăgiiPlaga se drenează prin introducerea de noi
drenuri.
Etapa V Aplicarea pansamentului nou:
1. Plaga se acoperă cu un şerveţel steril.
2. Deasupra se aplică 1-2 comprese sterile.
3. Pansamentul se fixează print- un bandaj cu faşă sau leucoplast.

19.pansarea plagii septice in faza deshidratarii si regrnerarii:scopul

pregatirea pacientului algoritmul realizarii ,material necesare.
Plaga septică (ocazională) este o leziune mecanică a ţesuturilor moi,
însoţită de pierderea integrităţii tegumentelor, produsă de obiectele
mediului înconjurător.
Scop: de a transforma plaga septica intr’o plaga prin taiere.
Materiale necesare:
- tavă medicală sterilă sau măsuţă portativă pentru pansamente;
- scutec steril;
- 2 - 3 pense anatomice/chirurgicale sau hemostatice;
- tampoane, alcool de 70gr. sau soluţia Lugol (alt antiseptic);
- şerveţele, comprese sterile, „ pantalonaşi ”;
- foarfece nesterile; faşe de tifon, leucoplast; tăviţă renală;
În plaga septică în faza deshidratării/epitelizării
- unguent: levomicoli; spatulă sterilă.
Etapa I Înlăturarea pansamentului vechi:
a) Se înlătură bandajul, pansamentul vechi prin dezlipire
de-a lungul plăgii, de la un colţ spre altul.
b) Pielea se va menţine cu un tampon steril sau cu instrumentul pentru
a evita tragerea pielii după instrument.
c) Pansamentul înlăturat şi pensa fixatoare utilizată se vor arunca în
tăviţa renală.
Etapa II Examinarea plăgii şi ţesuturilor din jur:
Se examinează minuţios vizual şi palpator plaga, ţesuturile vecine de
către medic sau asistenta medicală.
Etapa III Prelucrarea plăgii:
1. Se fixează cu pensa fixatoare un tampon steril, ce se îmbibă într-o
soluţie antiseptică (alcool, soluţia Lugol) şi se prelucrează marginile
plăgii prin mişcări de la centru spre periferie prin tamponare de 2 ori,
folosind de fiecare dată alt tampon. Apoi se prelucrează ţesuturile
vecine.
2. Tampoanele utilizate se aruncă în tăviţa renală.
Etapa IV Aplicarea pansamentului nou:
1. Se aplică pansamentul cu unguent:
- se badijonează cu unguent partea internă a şerveţelului sau
se îmbibă cu unguent tampoanele, serveţelul;
- se aşează pe plagă şerveţelul, tamponul îmbibat cu unguent.
2. Plaga se acoperă cu un şerveţel steril.
3. Deasupra se aplică compresa sterilă.
4.Pansamentul se fixează printr-un bandaj cu faşă sau leucoplast.

20.pansamentele ghipsate:scopul indicatile,ingrijirea pacinetului.

Scop se folosesc pentru imobilizarea curativa

Indicata pentru fixarea fragmentului lezat pentru un anumit timp
necesar consolidarii fragmentelor osoase sau vindecarii unor boli
Ingrijirea pacientului
 Membrului lezat/afectat i se va da pozitie ridicata
 Se va supraveghia starea degetelor miscarile in articulatiile
interfalangiene starea pielii degetelor(schimbarea culorii
prezenta edemului tumefierii
 La aparitia durerilor edemului cianozei amortirii degetelor
bolavul se va adresa la medic in cazul dat atela se largeste sau se
inlocuieste cu alta
 Preparatele analegetice sint contraindicate.

21.extensia scheletica transcheletica:scopul indicatiile materialele

necesare,ingrijirea pacientului.
Scopul de bază al extensiei scheletice continuu este relaxarea
musculaturii în regiunea fracturii, în urma căreia survine în
majoritatea cazurilor repoziţia corectă a fragmentelor osoase.
Există 2 feluri de extensie:cu leucoplast şi scheletică.
- În extensia cu leucoplast fîşiile se fixează pe partea medială şi
laterală a membrului lezat şi sunt unite cu o greutate, datorită căreea
are loc tracţiunea şi repoziţia treptată a fragmentelor osoase. Membrul
lezat se aşează pe o atelă (pentru membrul inferior atele Beler, pentru
membrul superior atela specială de abducţie).
Extensia transscheletică se realizează după o anestezie adecvată prin
os, prin care se introduce cu ajutorul perforatorului special tija/broşa
metalică, de care se fixează o scoabă (în formă de potcoavă sau arc)
cu orificii, de care se fixează un fir de aţă trainică, ce se trece peste
sripetele dispozitivelor speciale şi de care se suspendează greutăţile
(treptat se măresc).
Locurile de trecere ale tijelor prin os sunt: în fractura femurului -
condilii lui sau tuberozitatea tibiei; în fracturile oaselor gambei - osul
calcaneu; în fractura humerusului - olecranul.

Etapele extensiei: Materialele necesare

1. Prelucrarea cîmpului - alcool etilic 70 0 sau sol. Lugol

pentru extensie - tampoane sterile,
- cornţang, pensă chirurgicală,

2. Anestezia locală - sol. Novocaini 0,5%,

infiltrativă - seringă 20ml, ace,

3. Efectuarea extensiei - perforator electric,

- tijă/andrea metalică,
- scoabă cu şuruburi şi cheie,
- firul trainic (din material sau
metalic), - greutăţi,
- atela Beler pentru membrul inferior
sau dispozitivul special pentru
membrul superior,
 - dopuri de cauciuc,

4. Aplicarea - alcool 70o, - pensă fixatoare,

pansamentelor în locurile - „ pantalonaşi ”.
de ieşire a andrelei
metalice

Îngrijirea bolnavilor cu extensie transscheletică continuu

1. Pacienţii cu extensie transscheletică continuu se află timp
îndelungat la regimul de pat, deaceea vor primi toate îngrijirile
generale conform acestui regim:
profilaxia escarelor, ajutor la satisfacerea nevoilor fundamentale,
(igiena personală, schimbul lengeriei de corp şi pat, deservirea ploştei
sau urinarului, la alimentare etc).
2. Pacienţii vor efectua zilnic gimnastică medicală (cu membrele
sănătoase).
3. Se vor supraveghea funcţile vitale ale organismului.
4. Se va examina zilnic locurile de ieşire ale tijei/andrelei metalice, se
va prelucra cu alcool sau altă substanţă antiseptică, după care se vor
aplica “pantalonaşii”, îmbibaţi cu alcool între piele şi fixatorii andrelei
22.imobilizarea de transport:scopul,indicatile,metodele,mijloacele.
Imobilizarea de transport este starea de reapus a regiunii afectate in
timpul transportarii accidentatului in institutia medico-sanitara.
Imobilizarea de transport se efectueaza pentru :diminuarea
miscarilor active si pasive in regiunea lezata surpimarea durerilor
evitarea deplasarii fragmentelor osoase profilaxia complicatiilor la
deplasarea fragmnetelor osoase.
Se efectueaza cu ajutorul atelelor standarde confectionate de fabrica
atela cramer atele pnematice medicale atele din material plastic si
mijloace improvizate fase de tifon basmaua scinduri de lemn rigle
bete bastoane umebrele coada de matura schiurile unelte de munca.
Se relizeaza imoblizarea de transport prin metode
 Imoblizarea primitiva este fixarea regiunii lezate da pertile
sanatoase ale corpuluibolnavului membrul superior se fixeaza
de trunchi iar membrul inferior de cel sanatos.
 Imobilizarea improvizata este fixarea segmentului lezat cu
obietele ce le avem la indemina la locul accidnetatului denumite
mijloace improvizate
 Imobilizarea de transport cu atele standarde confectionate de
fabrica atela cramer atele pneumatice medicale atele din
material de plastic
23.imobilizarea de transport: regulile de realizare
 Se efectueaza la locul accidentului
 In caz de necesitate inaintede imobilizare se respecta algoritmul
interventiilor de prim ajutor degajarea bolnavului hemostaza
provizorie aplicarea pansamnetului suprimarea durerilor prin
administrarea preparatelor analgetice
 Se imobilizeaza 2 sau 3 articulatii vecine una proximala iar alta
distala regiunii lezate
 Atelel inainte de a fi aplicate se modeleaza confrom relieului
anatomic al membrului sanatos al accidentatului
 Atelele se aplica pe imbracaminte
 Se recomanda de pus o captuseala de vata si tifon in regiunea
proeminentelor osoase daca atelel se aplica pe mmebrul
dezgolit pentru profilaxia escarelor
 Atelel de transport se fixeaza cu fase de tifon spirale suficient
de strins dara fara sa impiedice circulatia sangvina.
24.aplicarea garoului hemostatic: scopul indicatiile regulile de
realizare algoritmul de executie
Scop :oprirea provizorie a hemoragiei
Reguli de aplicare a garoului standart Esmarh:
locul aplicarii:bratul lezat-treimea superioara,inferioara, coapsa lezata-
treimea superioara sau mijlocie
- Membrul se dezgoleşte,
- Se creează poziţie ridicată,
- Se aplică o căptuşeală (haina) fără cute pe coapsă sau braţ
- Se fixează corect garoul,
- Se întinde moderat garoul,
- Se efectuează primul tur în jurul membrului(hemoragia
trebuia sa se opreasca)
- Se efectuează 2-3 ture una peste alta de la periferii spre centru
- Se incheie capetele garoului
- Se verifica daca am aplicat corect: se opreste hemoragia,pielea
este palida in regiunea aplicarii
- Se noteaza pe garou ora aplicarii(timpul mentinerii timp
rece30-40 min ,timp cald 1 h)
- La copii timpul mentinerii este in jumatate
- A doua oara garoul se aplica mai sus si se reduce timpul de
mentinere,se noateaza iarasi ora aplicarii
25.aplicarea gulerului cervical:scopul,pregatirea
pacientului,algoritmul realizarii,materialele necesare
Gulerul cervical se aplica cu scop de imobilizare improvizata
determină utilizatorul să-şi limiteze mişcările capului şiale gâtului,
având ca efect descărcarea tensiunilor la nivelul segmentului cervical.

Acest produs este indicat în timpul fazelor dureroase de la nivelul

regiunii cervicale, afecţiuni reumatice sau pentru protecţie
postchirurgicală.

În general, aceste orteze sunt indicate pentru orice tip de dureri

musculare sau traumatice de lanivelul regiunii cervicale, care necesită
stabilizare în timpul fazelor acutesau perioadelor de recuperare
tehnica
se ea o bucata de carton vata tifon se ia o bucata de carton de forma
dreptughiulara
se va lua in consideratie ca latimea va corespunde cu inaltimea
gitului iar lungimea cu perimetrul gitului.se acopera cu un strat de
vata si apoi se infasoara bine cu tifon,se aplica in jurul gitului si se
fixeaza printr-un bandajcu evitarea comprimarii organelor gitului..
26dezobstructia cailor aeriene:manevra hemlic:scopul,algoritmul
realizarii
Este indicata in situatiile in care victima a aspirat un corp strain care s-
a oprit la nivelul glotei, sau a inghitit un corp strain care prin
dimensiuni comprima caile aeriene superioare, realizand o obstructie
brusca a acestora.

Tehnica
Victima cu stare de constienta pastrata:
1. Reanimatorul se plaseaza in spatele pacientului aflat in
ortostatism sau in pozitie sezanda.
 2. Inconjoara cu bratele toracele bolnavului aplicand pumnul in
regiunea epigastrica sub apendicele xifoid.
3. Cu cealalta mana aplicata peste prima realizeaza
transdiafragmatic o presiune brusca si puternica in sens antero-
posterior si infero-superior care permite mobilizarea corpului strain.
Victima in stare de inconstienta:
1. Se aseaza bolnavul in decubit dorsal pe un plan tare.
2. Reanimatorul incaleca pacientul si aplica podul palmelor una peste
alta, cu degetele incrucisate si ridicate in regiunea epigastrica
dedesuptul apendicelui
xifoid.
3. Cu membrele superioare intinse din articulatia cotului se
aplica o presiune brusca, puternica in sens antero-posterior si infero-
superior
Complicatii
                        - fractura apendicelui xifoid
                        - leziuni ale organelor abdominale
Precautii
- la pacientii cu stomac plin, la care cresterea presiunii
gastrice   
  produce varsaturi

27.pozitiade siguranta:scopul,indicatiile,algoritmul realizarii.

- In urma unui accident, victimele inconstiente, fara leziuni ale
coloanei vertebrale care respira si care prezinta semne de circulatie
sangvina vor fi aduse intr-o pozitie de siguranta, apropriata de cea
fiziologica.
- aceasta este o metoda de prim ajutor si trebuie cunoscuta de orice
persoana, chiar daca nu are pregatire medicala,

Scopurile pozitiei laterale de siguranta

- monotorizarea respiratiei
- mentinerea cailor respiratorii libere pentru a putea respira
- evitarea compresiunilor pe plachetele vasculo-nervoase

- pozitia laterala de siguranta creaza o compresie asupra unui brat, de

aceea se recomanda urmarirea circulatiei periferice a bratului si
intalaturarea compresiei cat mai rapid.
Pacientul inconştient, care respiră trebuie pus în poziţia laterală de
siguranţă. Această poziţie nu permite limbii să cadă spre posterior şi
astfel menţine deschise căile aeriene superioare. Totodată reduce
riscul aspirării conţinutului gastric în căile aeriene, în cazul unei
eventuale regurgitări.
Tehnici şi manopere de îngrijire a bolnavului critic
Salvatorul se aşează în genunchi pe lângă pacient
pacientul în poziţie clinostatică, cu membrele inferioare îndreptate.
Se flectează braţul apropiat deasupra capului pacientului în unghi
drept, cu palma spre sus. Se aduce mâna cealaltă pe umărul
controlateral, încrucişând braţul pe torace
Se flectează piciorul îndepărtat din genunchi, talpa rămânând pe sol.
Se pune o mână pe umărul îndepărtat al pacientului, cealaltă mână pe
genunchiul flectat şi se rostogoleşte pacientul spre salvator până
ajunge în decubit lateral