Sunteți pe pagina 1din 23

Tema 2. PIPP.

Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi


şcolarilor mici

Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere


a specificului dezvoltării preşcolarilor şi şcolarilor mici

Cunoaşterea copilului trebuie să constituie o activitate prioritară a educatorului.


Această aserţiune a căpătat o tot mai mare valoare de-a lungul timpului, odată cu
recunoaşterea faptului că preşcolarul sau elevul trebuie să fie în centrul acţiunii educaţionale
şi că intervenţia pedagogică trebuie să se desfăşoare individualizat, prin raportare la
capacitatea de înţelegere, nevoile şi interesele fiecărui educabil. Cunoaşterea copilului
reprezintă premisa individualizării depline a procesului de învăţământ, altfel spus „acţiunea
de adaptare a activităţii didactice la particularităţile fiecărui obiect al educaţiei”, acţiune care
„asigură o dezvoltare integrală optimă şi o orientare eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul
integrării creatoare în activitatea socială” (Dicţionar de pedagogie, 1979, pp. 208). E.
Planchard (1976) afirma cu tărie că „a cunoaşte în mod precis fiinţele asupra cărora trebuie să
se exercite acţiunea educatorului este prima condiţie a succesului”. D. P. Ausubel şi F. G.
Robinson (1981) susţineau, pe baza rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, că acei profesori care
cunosc structurile personalităţii copiilor şi care sunt ajutaţi să utilizeze această cunoaştere în
practica lor profesională vor determina creşterea eficienţei învăţării.
Activitatea de cunoaştere a elevului urmăreşte următoarele scopuri pedagogice
(Dicţionar de pedagogie, 1998, pp. 83):
a) evidenţierea nivelului de dezvoltare fizică, psihică şi socială a elevului, în raport cu
standardele vârstei psihologice şi ale treptei şcolare;
b) evidenţierea nivelului de cunoştinţe (informaţii de bază – strategii de cunoaştere –
atitudini cognitive) dobândite în raport cu obiectivele generale şi specifice ale treptei
şi ale disciplinelor şcolare;
c) evidenţierea strategiilor de educaţie/ instruire adaptate la situaţia concretă a fiecărui
elev.
Cunoaşterea copilului/ elevului reprezintă un proces de selectare, prelucrare, interpretare
şi valorificare a datelor şi informaţiilor semnificative despre personalitatea acestuia.
Surprinderea informaţiilor semnificative trebuie să schiţeze principalele variabile ale
personalităţii copilului/ elevului, unicitatea sistemului său psihic, în vederea stabilirii
diagnozei pedagogice. Prin valorificarea informaţiilor diagnostice se înţelege prognozarea
intervenţiilor pedagogice specifice, care să corespundă tipului de personalitate identificat,
pentru asigurarea unei evoluţii favorabile a acesteia.
Diagnoza pedagogică implică, prin definiţie, realizarea unei investigaţii transversale
(Holban, I., coord., 1978, pp. 45). Ea valorifică toate metodele angajate în cunoaşterea
copilului/ elevului: observaţia, convorbirea, chestionarul, analiza produselor activităţii,
biografia, autobiografia, experimentul. Diagnoza pedagogică presupune valorificarea
informaţiilor din Fişa de observaţie psihopedagogică, respectiv a informaţiilor privind
capacităţile psihologice ale copilului/ elevului într-un anumit moment al dezvoltării sale:
spiritul de observaţie, atenţia, motivaţia, memoria, gândirea, limbajul, temperamentul,
aptitudinile generale şi specifice, caracterul.
Prognoza pedagogică implică valorificarea aspectelor diagnostice prin stabilirea de
corelaţii între informaţiile colectate cu ajutorul diferitelor instrumente – fişe de caracterizare
psihopedagogică, fişe de observare, descrieri – care evidenţiază capacităţile şi însuşirile
psihice ale copilului/ elevului. În realizarea prognozei pedagogice trebuie să se respecte
principiul accentuării trăsăturilor pozitive de personalitate ale copilului/ elevului. Prognoza
pedagogică îndeplineşte un rol complex, care vizează atât copilul/ elevul investigat, cât şi
cadrele didactice care exercită influenţe instructiv-educative asupra acestuia, părinţii sau alte

1
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

persoane interesate. Rezultatele asupra capacităţilor, însuşirilor psihice, înclinaţiilor,


aptitudinilor, comportamentelor vor avea rol în anticiparea dezvoltării personale, a orientării
şcolare, profesionale şi sociale a copilului sau elevului investigat. Părinţii sau alte persoane
interesate vor ţine cont de rezultatele observaţiilor pedagogice în sprijinirea copilului, astfel
încât să se asigure corelaţia optimă dintre potenţialul individual al acestuia şi crearea
condiţiilor pentru dezvoltare a potenţialului identificat în anumite domenii. De asemenea,
acţiunea cadrului didactic este orientată de rezultatele cunoaşterii copilului, pe baza explorării
surselor multiple.
Profesorul M. Golu (1993) identifică trei principii ale activităţii de cunoaştere a
elevului:
a) principiul abordării unitare a personalităţii elevului, prin raportare la structura de
funcţionare a sistemului psihic uman;
b) principiul anticipării dezvoltării personalităţii elevului prin valorificarea permanentă a
resurselor de învăţare şi de integrare socială;
c) principiul autodeterminării personalităţii elevului, prin dirijarea sistemului de relaţii:
sociale, şcolare, profesionale, personale.
Metodologia cunoaşterii copilului/ elevului implică, (Holban I., coord., 1978, pp. 31 – 48),
două tipuri de investigaţii:
A. investigaţia longitudinală, care „asigură acumularea cantitativă a observaţiilor despre
elev realizate permanent în legătură cu activitatea didactică şi extradidactică, realizată
în mediul şcolar şi extraşcolar” (Holban, op. cit.) şi prelucrarea informaţiilor
semnificative despre evoluţia personalităţii elevului, cu scopul evidenţierii
modificărilor intervenite în dezvoltarea personalităţii copilului/ elevului, ritmului şi
intensităţii de manifestare a fenomenelor (fiziologice, psihologice, sociale etc.)
studiate în legătură cu procesul de dezvoltare a personalităţii elevului.
Metodele utilizate în investigaţia longitudinală pot fi: observaţia, ancheta, chestionarul,
biografia, autobiografia, analiza produselor activităţii, experimentul. Consemnările
informaţiilor semnificative referitoare la evoluţia elevului se realizează utilizând instrumente
diverse: „jurnalul clasei”, fişe de observaţie, fişe şcolare, teste psihologice şi sociologice/
sociometrice etc.
Investigaţia longitudinală realizată de cadrul didactic poate avea ca obiect copilul/
elevul, capacităţile acestuia de învăţare, de socializare, în contextul descris de grupa de
preşcolari/ clasa de elevi, de alte medii în care copilul se dezvoltă (familial, comunitar). În
investigaţia longitudinală se pot lua în considerare şi informaţiile provenite din alte surse
(părinţi, alte persoane etc.) pe parcursul unei perioade extinse de cercetare (cel puţin un an
şcolar).
Practica demonstrează că instrumentul utilizat cel mai frecvent în investigaţia
longitudinală este fişa de observaţie psihopedagogică, care are, de regulă, următoarele
variabile (Cristea, S., 1998, pp. 84):
o mediul de observaţie (clasa, şcoala, familia, comunitatea locală);
o prezentarea faptei pedagogice semnificative;
o prezentarea sursei de informare (cadru didactic, părinte, elev);
o prezentarea spaţiului şi timpului în care are loc fapta pedagogică;
o interpretarea psihopedagogică a faptei după anumite criterii (clasificarea
datelor consemnate pe două grupe de probleme: capacitatea de învăţare,
comportamentul social, deosebirea elementelor esenţiale de cele neesenţiale;
valorificarea elementelor esenţiale, semnificative pentru înţelegerea
personalităţii elevului);
o stabilirea măsurilor concrete (cine răspunde – timp necesar pentru îndeplinire);
o evaluarea rezultatelor obţinute în timp.

2
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

B. investigaţia transversală, care asigură interpretarea calitativă a observaţiilor


pedagogice acumulate anterior, prin sondarea caracteristicilor personalităţii copilului
sau elevului la un anumit moment dat al dezvoltării acesteia, sau la diferite intervale
de timp (ex.: la sfârşitul anului şcolar; la finalul ciclului şcolar), pe baza unor criterii
specifice. Astfel, sunt valorificate informaţii acumulate longitudinal şi se oferă un
tablou al personalităţii copilului. Sunt angajate aici tehnicile specifice de evaluare a
informaţiilor longitudinale consemnate despre fenomene psihologice semnificative
pentru caracterizarea generală a personalităţii şi pentru stabilirea unei diagnoze şi
prognoze pedagogice. În anumite situaţii-problemă în care se află copilul, în
investigaţia transversală se face apel la utilizarea testelor psihologice, aplicate de către
specialişti.
O taxonomie a metodelor utilizate în activitatea de cunoaştere a elevilor a fost realizată
de I. Holban (coord., 1978, pp. 49 – 332):
1) Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare în activitatea de cunoaştere
a elevului
1.1. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru
cunoaşterea elevului prin analiza comportamentului şi a activităţii elevului
1.1.1. Metoda observaţiei comportamentului elevului
1.1.2. Metoda analizei procesului de integrare socială a elevului (în
familie, şcoală, comunitate etc.)
1.2. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin colaborare cu elevul
1.2.1. Metoda anamnezei
1.2.2. Metoda autobiografiei
1.2.3. Metoda autocaracterizării
1.2.4. Metoda convorbirii
1.2.5. Metoda chestionarului
1.2.6. Metoda psihanalizei
1.3. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin intermediul grupului social
1.3.1. Metoda anchetei sociale
1.3.2. Metoda aprecierii obiective
1.3.3. Metoda sociometrică (tehnicile sociometrice, testul sociometric)
1.4. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin intermediul experimentului
1.4.1. Metoda experimentului natural
1.4.2. Metoda experimentului de laborator (metoda testelor psihologice)
2) Metode folosite pentru prelucrarea informaţiei necesare în activitatea de
cunoaştere a elevului
2.1. Metoda interpretativă
2.2. Metoda biografică
2.3. Metoda statistică
2.4. Metoda intercorelaţiei
3) Metode folosite pentru valorificarea informaţiei necesare în activitatea de
cunoaştere a elevului
3.1. Metoda caracterizării libere
3.2. Metoda dosarului individual
3.3. Metoda grafică (profil psihologic, profil antropometric, profilul clasei/
sociogramă, biogramă etc.)

3
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

3.4. Metoda fişei şcolare.

În cele ce urmează vom face referiri la metodele mai des întrebuinţate în cunoaşterea
copilului, având ca reper studiile ştiinţifice în domeniul metodologiei cercetării, realizate de
dl. prof. M. Zlate (1992).

Observaţia psihopedagogică constă în „urmărirea sistematică şi intenţionată a


manifestărilor psihocomportamentale ale copilului în condiţiile activităţilor lui naturale de joc,
învăţare şcolară şi extraşcolară” (Zlate, op. cit., pp. 13). Spre deosebire de observaţia
empirică, cea ştiinţifică trebuie să conducă la extragerea informaţiilor esenţiale, a relaţiilor
semnificative existente între fenomenele observate. Aşa cum apreciază M. Zlate, este necesar
să respectăm următoarele elemente procedurale în aplicarea observaţiei psihopedagogice:
- stabilirea scopului observaţiei, astfel încât să ştim exact ce anume avem de observat
(ritmul, frecvenţa sau intensitatea de manifestare a unui fenomen psihic; prezenţa/
absenţa unei capacităţi psihice sau nivelul de dezvoltare al acesteia; dependenţa unui
comportament de particularităţile de vârstă sau de dezvoltare etc.);
- utilizarea reperelor de control. Aceste repere pot să reiasă fie din experienţa anterioară
a cadrului didactic - observaţii anterioare, experienţa personală de viaţă, fie din
lucrările ştiinţifice de specialitate. Reperele de control reprezintă, de fapt, concepte
operaţionale psihologice. Unele comportamente observabile – modul în care copiii
interacţionează unii cu alţii, tipurile de relaţii care se stabilesc între ei, reacţiile
acestora la frustrare – trebuie conceptualizate de către cadrul didactic înainte de
observarea psihopedagogică.
- utilizarea mijloacelor şi instrumentelor tehnice auxiliare pentru înregistrarea faptelor
de observat, a conduitelor copiilor, în vederea creşterii gradului de precizie a acestora;
- utilizarea unor modalităţi de evaluare a observaţiilor efectuate care să permită
înregistrarea facilă şi compararea datelor. Se recomandă folosirea unităţilor de
observaţie (cuantum de elemente observate pe intervale egale de timp; repartizarea
acestora de-a lungul unei zile/ perioade); stabilirea unor scale care să cuprindă grade
de estimaţii pentru însuşiri psihice (în foarte mare măsură, în mare măsură, într-o
măsură potrivită, în mică măsură, într-o foarte mică măsură; foarte atent, atent, atent
selectiv, puţin atent, neatent). Un mijloc sigur care facilitează recoltarea şi compararea
rapidă a datelor observaţiei îl reprezintă grila de observaţie, în elaborarea căreia
conceptele operaţionale psihologice sunt sistematizate după diferite criterii şi listate.
- combaterea unor obstacole ce ar putea împiedica sau influenţa realizarea observaţiilor.
Exemple de astfel de obstacole sunt: concepţiile, credinţele cristalizate în structura
personalităţii cadrului didactic observator, aderarea acestuia la o anumită teorie şi
tendinţa de a intepreta faptele observate numai din perspectiva teoriei respective;
dispoziţiile mentale, starea cadrului didactic în momentul observaţiei, scheme mentale
pre-perceptive care pot deforma faptele observate; influenţarea rezultatelor cercetării,
în sensul încercării de asigurare a conformităţii acestora cu aşteptările cadrului
didactic observator. Evitarea acestor obstacole se poate face prin utilizarea unor
mijloace şi instrumente tehnice, prin formarea şi educarea observatorilor, prin
observarea unuia şi aceluiaşi fapt de către mai mulţi observatori, pe baza unei grile
unice de observare şi prin analiza comparativă a rezultatelor individuale etc.

Experimentul natural şi experimentul psihopedagogic – „presupun provocarea


fenomenelor şi modificarea condiţiilor lor de manifestare, spre deosebire de observaţie, care
se bazează pe aşteptarea intrării în funcţiune a fenomenelor” (Zlate, 1992, pp. 15).
Distingem între:

4
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

- experimentul de laborator;
- experimentul natural;
- experimentul psihologic;
- experimentul psihopedagogic.
Pentru cunoaşterea copilului preşcolar sau a şcolarului mic, cadrele didactice utilizează
în special experimenul natural şi experimentul psihopedagogic.
Experimentul natural este folosit mai ales în condiţii familiare, obişnuite de activitate
ale copiilor. Activităţile de joc permit surprinderea unor atitudini, a manifestărilor
comportamentale fireşti ale preşcolarilor sau şcolarilor mici. Profesorul M. Zlate (1992)
exemplifică tipuri de experimente naturale ce pot fi utilizate în activitatea cu copiii de vârstă
mică, pentru surprinderea diferitelor aspecte ale vieţii psihice:
- experimentul asociativ verbal, constând în identificarea unor cuvinte asociate unui
cuvând dat, cu scopul investigării vitezei de asociere sau a potenţialului asociativ al
copilului, dar şi a nivelului său cultural sau de inteligenţă;
- experimentul care urmăreşte surprinderea capacităţilor de integrare verbală a unor
noţiuni – specie în noţiuni – gen, utilizat de Tatiana Slama-Cazacu pentru copiii de
grădiniţă. În acest tip de experiment, copiii sunt solicitaţi să denumească, printr-un
singur cuvânt, toate cuvintele reprezentate prin imagini care fac parte dintr-o anumită
categorie.
Experimentul psihopedagogic face parte din categoria experimentelor naturale şi este
aplicat în condiţiile activităţii instructiv-educative desfăşurate de către cadrul didactic.
Experimentul psihopedagogic poate fi constatativ sau formativ.
Experimentul constatativ constă în „fotografierea, consemnarea situaţiei existente la
un moment dat” (Zlate, 1992, pp. 16). Dacă dorim să investigăm nivelul de dezvoltare al
diferitelor capacităţi psihice al unor copii de vârste diferite (clasa a II-a şi clasa a III-a, de
exemplu), sau de aceeaşi vârstă, dar aparţinând unor clase diferite (ex.: clasa a III-a A şi a III-
a B), atunci vom aplica aceleaşi probe şi vom compara rezultatele obţinute.
În experimentul de tip formativ, se urmăreşte intervenţia asupra grupului de copii/
elevi, inducerea schimbărilor în rândul acestora. Experimentul de tip formativ diferă de cel
constatativ din punct de vedere metodologic, implicând următoarele etape:
- testarea nivelului intelectual sau de cunoştinţe al elevilor;
- introducerea unor modificări – „factori de progres”;
- re-aplicarea probelor utilizate iniţial, pentru a evidenţia măsura în care „factorii de
progres” au adus schimbări în conduitele intelectuale ale elevilor.
- compararea rezultatelor obţinute la grupul experimental (la care au fost introduşi
„factorii de progres”) cu cele ale grupului martor (în care nu au fost realizate
intervenţii).
Prin experimentul de tip formativ putem verifica, de exemplu, oportunitatea schimbării
unei strategii didactice, în funcţie de rezultatele pe care le obţinem în activitatea cu copiii/
elevii aplicând vechea strategie la o clasă şi noua strategie la alta. Mai întâi se măsoară
performanţele iniţiale ale copiilor/ elevilor. Apoi se măsoară performanţele obţinute după
aplicarea noii strategii didactice. La final se compară rezultatele obţinute de copii/ elevi din
clase diferite, în urma aplicării celor două strategii didactice.

Convorbirea. Prin intermediul acestei metode, cadrul didactic poate pătrunde uşor în
universul copilului, poate înţelege mai bine stări, moduri de gândire şi de reacţie ale
preşcolarului sau şcolarului mic. Specific convorbirii, ca metodă de cunoaştere a copilului de
vârstă mică, este folosirea acesteia nu ca metodă de sine stătătoare, ci integrată altor metode
(de exemplu, observaţiei), sau în cadrul unei activităţi pe care copilul o desfăşoară.
Respectarea acestei cerinţe va contribui la asigurarea unui mediu natural, firesc, în care

5
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

copilul poate să se exprime liber, degajat. În timpul rezolvării de către copil a unor sarcini de
lucru, a unei probleme, cadrul didactic îi poate adresa o serie de întrebări. Este recunoscută
cerinţa „neutralităţii” cercetătorului în aplicarea metodei convorbirii. Astfel, cadrul didactic
angajat în aplicarea metodei convorbirii nu trebuie să direcţioneze spre anumite răspunsuri
sau să corecteze gândirea copilului. De asemenea, rolul cadrului didactic nu este să-l distreze
sau să-l amuze pe copil. Desfăşurarea convorbirii în condiţii normale ale activităţii copilului
va putea pune în evidenţă manifestări spontane ale copiilor, relaţiile de cauzalitate care
orientează atitudini şi reacţii, nevoile şi interesele celor investigaţi.

Ancheta este folosită în psihologia copilului într-o formă prescurtată şi simplificată.


Literatura de specialitate recunoaşte două principale forme ale anchetei: ancheta pe bază de
chestionar şi ancheta prin interviu. Dintre aceste forme, în investigarea copiilor de vârstă
mică este folosită, de regulă, ancheta prin interviu, care, de multe ori, ia forma dialogului. Prin
intermediul anchetei sunt sondate, de regulă, atitudinile, dorinţele, aspiraţiile, interesele
personale, vocaţionale ale copiilor şi elevilor. Indiferent de forma în care se aplică, ancheta se
practică în momente care presupun angajarea în noi tipuri de activităţi sau alegerea unui drum
în viaţă. Ancheta referitoare la opţiunile profesionale ale copiilor şi elevilor este parte a
procesului mai larg de orientare şcolară şi profesională a acestora, care, în abordare modernă,
se desfăşoară pe durata întregii vieţi. Datele referitoare la opţiunile profesionale, obţinute în
urma anchetei prin interviu aplicată preşcolarilor, pot fundamenta recomandările cadrelor
didactice pentru alegerea unor trasee personalizate de instruire, derulate în anumite unităţi de
învăţământ sau în unităţi care asigură educaţia non-formală. De asemenea, pentru elevii
ciclului primar pot fi identificate cele mai potrivite programe de formare, în funcţie de
rezultatele obţinute prin aplicarea anchetei.

Biografia (metoda biografică). Justificarea metodei este dată de teza potrivit căreia
personalitatea copiilor, conştiinţa şi comportamentul lor poartă amprenta evenimentelor care
acţionează asupra sa. Evenimentele cu încărcătură emoţională puternică din viaţa copilului pot
constitui surse de fericire, de frustrare, de stres. Iubirea necondiţionată a părinţilor
construieşte copilului o mare încredere în sine, capacitatea de a-şi gestiona mai uşor stările
dificile prin care va avea să treacă. Dimpotrivă, divorţul părinţilor, separarea de părinţi,
decesul unui membru al familiei, instituţionalizarea sunt cauze care ar putea afecta serios
copilul de vârstă mică, inducând reacţii nedorite, stări tensionale, frustrare, apatie, negativism.
Având în vedere dificultatea prezentării faptelor, evenimentelor semnificative de către copilul
de vârstă mică, părinţii pot fi partenerii cadrului didactic în reconstituirea cursului vieţii
copilului. În acest scop, cadrul didactic interesat de cunoaşterea copilului prin metoda
biografică poate utiliza jurnale de însemnări ale părinţilor, în cazul în care acestea există şi
sunt puse la dispoziţie pentru interpretare. O altă formă pe care o poate lua biografia este
anamneza – o discuţie amplă purtată de specialist cu copilul sau cu părintele acestuia, în
scopul înţelegerii unor relaţii de cauzalitate între evenimente din istoria personală a copilului
şi anumite manifestări comportamentale, pe depistarea factorilor somatici sau psihici de risc
sau patogeni.

Analiza produselor activităţii este una dintre metodele cele mai utilizate pentru
cunoaşterea copilului. Lumea interioară a copilului este exteriorizată prin tot ceea ce
realizează în activitatea sa, în mod liber, natural sau ca urmare a sarcinilor de lucru primite.
Produsele activităţii copilului se referă la ansamblul obiectelor şi creaţiilor realizate de către
acesta. Prin produs al activităţii preşcolarului sau şcolarului mic înţelegem obiecte realizate în
cadrul activităţilor de dezvoltare a abilităţilor practice, compuneri sau alte tipuri de creaţii
literare, desene, colaje, alte creaţii artistice. Investigaţia psihologică a copilului pe baza

6
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

analizei acestor produse determină obţinerea datelor referitoare la capacităţile psihice, nivelul
de dezvoltare a deprinderilor, capacitatea creatoare, stările afective. Cadrele didactice
preocupate de aplicarea metodei analizei produselor activităţii preşcolarilor şi şcolarilor mici
trebuie să-şi fixeze criteriile după care să evalueze produsele activităţii. Aceste criterii pot fi:
corectitudine vs. incorectitudine, originalitate vs. banalitate, complexitate vs. simplitate,
expresivitate vs. nonexpresivitate etc.

Testele dau posibilitatea investigării rapide a capacităţilor şi însuşirilor psihice ale


copiilor: teste de percepţie, de atenţie, de memorie, de imaginaţie, de inteligenţă, de interese
sau aptitudini etc. Este dificil pentru cadrul didactic să surprindă printr-un test întreaga paletă
a unor procese psihice ale copilului. De aceea, se recomandă utilizarea testelor pentru
cunoaşterea caracteristicilor particulare ale unor procese psihice: nu putem surprinde printr-un
singur test calitatea percepţiei în general, ci calitatea percepţiei spaţiale, a formelor, a culorilor
etc.).
O categorie mai complexă a testelor este cea care investighează personalitatea, care îşi
propun să investigheze resorturi mai profunde, aspecte mai puţin vizibile ale personalităţii
copiilor, uneori neconştientizate sau neacceptate de către aceştia.
Chestionarele sau inventarele de personalitate conţin întrebări faţă de care copilul
poate să-şi exprime acordul sau dezacordul (ex.: „Te temi de întuneric?”, „De obicei eşti
ordonat?”), sau întrebări cu răspuns la alegere (ex.: „Îmi place să particip la activităţi
împreună cu colegii” - a) da; b) uneori; c) nu; „Când pierd, mă supăr” – a) întotdeauna; b)
adesea; c) uneori; d) niciodată). Este uşor de înţeles că testele, sub forma chestionarelor sau
inventarelor de personalitate nu se pot aplica la preşcolari şi nici la şcolarii mici din primele
clase, având în vedere nestăpânirea limbajului scris, dar şi aspectele care ţin de capacităţile şi
însuşirile psihice limitate ale acestora. Chiar şi la şcolarii din clasele finalului de ciclu primar,
chestionarele sau inventarele de personalitate trebuie aplicate cu prudenţă. Multe rezultate ale
aplicării acestor instrumente nu pot fi aduse la cunoştinţa copiilor, putând să-i demotiveze, să
le inducă scăderea încrederii în forţele proprii sau o imagine de sine negativă.
Testele de completare sau de descripţie presupun completarea de către copii a unor
enunţuri cu început dat, în funcţie de interesele, aspiraţiile, convingerile, concepţiile acestora.
Avantajul pentru copii a testelor de completare sau de descripţie sunt legate de faptul că îi
ajută în procesul de autocunoaştere. Prin intermediul testelor de completare, copiii se
autodefinesc „eu sunt...”, conştientizează propriile calităţi, se identifică, exprimă aşteptări,
dorinţe („Cel mai mult îmi place să...”, „Un adevărat prieten trebuie să fie...” etc.).
Testele proiective cele mai cunoscute sunt testul Rorschach sau testul petelor de
cerneală şi TAT – testul aperceptiv tematic, testul „Omuleţul” sau „Desenarea omuleţului”.
Prin testul Rorschach se cere copilului ca, pornind de la stimuli vagi, nestructuraţi, sub
forma petelor de cerneală de pe o planşă, să spună ce crede că este reprezentat pe acea planşă.
Testul aperceptiv tematic (TAT) cere copilului ca, pornind de la o imagine dată, să
construiască o scurtă poveste, de aproximativ 300 de cuvinte, în care să precizeze: ce s-a
întâmplat în imaginea respectivă?; ce simt sau gândesc personajele reprezentate în imagine?;
ce anume a determinat situaţia reprezentată?; care va fi deznodământul întâmplării prezentate
în imagine? În încercarea de a structura imaginea, de a identifica sensuri ale imaginii de
ansamblu şi semnificaţii ale detaliilor acesteia, copilul îşi proiectează, îşi exteriorizează
propriile sale trăsături de personalitate, unicitatea gândurilor şi sentimentelor sale. Există
limite ale aplicării testului aperceptiv tematic la copiii preşcolari, determinate de
complexitatea sarcinilor de lucru solicitate prin această metodă. Convorbirea după ilustraţii,
care solicită identificarea mai multor acţiuni, desfăşurate în planuri distincte, se recomandă să
fie aplicată preşcolarilor de la grupa mare. Convorbirea liberă după ilustraţii este mai indicat
să fie aplicată în special la ciclul primar, sau spre finalul ciclului preşcolar.

7
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

Testul „Desenarea omuleţului”a fost introdus de Florence Laura Goodenough în


1926, pentru investigarea personalităţii copiilor şi pentru evaluarea primară a nivelului de
inteligenţă a acestora. Autoarea recomandă aplicarea testului în joacă, pentru copiii mai mari
de trei ani. Testul constă în desenarea unui om pe o foaie de hârtie, fără a oferi indicaţii de
realizare. Prin raportare la vârsta copilului, se evaluează capacitatea acestuia de realizare a
omului, reprezentarea elementelor componente ale corpului, prezenţa elementelor
vestimentare, prezenţa şi calitatea detaliilor (reprezentarea degetelor, a articulării membrelor,
a elementelor componente de la nivelul feţei), respectarea proporţionalităţii între părţile
corpului etc. Aplicarea acestui test pentru preşcolari şi şcolarii mici necesită formarea
prealabilă a cadrelor didactice.

INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN CUNOAŞTEREA SPECIFICULUI


DEZVOLTĂRII PSIHICE A PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR MICI

Instrumentele utilizate pentru cunoaşterea specificului dezvoltării psihice a


preşcolarilor sau a şcolarilor mici sintetizează, de regulă, date şi informaţii semnificative de
natură psihologică, pedagogică, socială, familială şi medicală. Datele colectate prin
intermediul acestor instrumente trebuie „lecturate” în complementariatea lor, pentru a putea
contura mai exact tabloul personalităţii copilului/ elevului. Aceeaşi informaţie de natură
psihologică sau pedagogică, pusă în relaţie cu contexte socio-familiale diferite, poate conduce
la mai multe tipuri de interpretări şi prognoze asupra evoluţiei subiectului investigat.
Datele şi informaţiile cuprinse în instrumentele utilizate în cunoaşterea preşcolarului
sau a şcolarului mic au un rol specific pentru fiecare categorie de persoane interesată de
dezvoltarea acestuia. Pentru cadrele didactice care vor prelua copilul în noul ciclu de
învăţământ, informaţiile colectate cu ajutorul acestor instrumente, interpretarea acestora au rol
informativ, dar şi de reglare în proiectarea intervenţiilor instructiv-educative. Pentru părinţi,
datele şi informaţiile colectate şi prelucrate de cadrul didactic oferă o imagine dintr-o altă
perspectivă, externă, mai mult sau mai puţin asemănătoare imaginii asupra copilului formată
în mediul familial.
Prin calitatea organizării aspectelor de urmărit, aceste instrumente au funcţia de
orientare a demersului cadrelor didactice în investigarea dezvoltării psihice a copilului.
Literatura pedagogică pune la dispoziţie o varietate de instrumente de investigare a
dezvoltării psihice a copilului, cunoscute sub tot atâtea denumiri: fişe de caracterizare
psihopedagogică, fişe de observare, fişe de orientare şcolară, profesională şi socială etc.

Fişa şcolară – reprezintă „un instrument de lucru menit să colecteze şi să


sistematizeze informaţiile semnificative pentru personalitatea elevului, pentru prognoza
dezvoltării sale” (Radu, I., 1974, pp. 198).
În literatura de specialitate sunt evidenţiate mai multe variante de fişe şcolare (Radu,
I., 1974; Holban, I., coord., 1978):
- fişă pentru studiul individualităţii (de tip antropometric, psihologic, defectologic, de
orientare şcolară şi profesională etc.);
- fişă pentru urmărirea progresului şcolar, bazată pe studiul longitudinal al rezultatelor
şcolare, raportabile la dezvoltarea generală a elevului;
- fişă pedagogică, „pentru stabilirea diagnosticului pedagogic”, care reflectă
interacţiunea variabilelor şcolare, psihologice, medicale, sociale etc.;
- fişă psihologică, bazată pe analiza structurii interne a personalităţii/ prezentarea
profilului psihologic al personalităţii;

8
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

- fişă psihopedagogică, bazată pe sinteza informaţiilor despre structura personalităţii


elevului cu informaţiile despre rezultatele obţinute în activitatea educativă/ didactică.

Analizele realizate la nivelul cercetării pedagogice evidenţiază următoarele modele de


fişe şcolare (Fişa Şcolară – ghid documentar, ISE, Bucureşti, 1991):
- fişa de observare a preşcolarului;
- fişa de caracterizare a preşcolarului;
- fişa de primire în grupa şcolară;
- fişa de înscriere şcolară (realizată la cererea părinţilor);
- fişă de realizare şcolară;
- fişă de examinare psihologică;
- fişă de informare şcolară/ caracterizare pedagogică simplă;
- fişă de caracterizare medico-psiho-pedagogică simplă;
- fişă de examinare psihopedagogică simplă;
- fişă de observaţie curentă;
- fişă de orientare şcolară, profesională şi socială;
- fişă de caracterizare psihopedagogică amplă/ complexă;
- fişă de caracterizare psihopedagogică şi de orientare şcolară;
- fişă de observaţie psihopedagogică a colectivului clasei;
- fişă de caracterizare psihopedagogică a colectivului clasei;

Aplicarea fişei şcolare solicită respectarea următoarelor principii cu valoare


metodologică şi operaţională (Dicţionar de pedagogie, 1998):
- principiul abordării unitare a personalităţii elevului;
- principiul valorificării interdependenţei variabilelor angajate în analiza personalităţii
elevului;
- principiul identificării variabilei dominante pentru dezvoltarea personalităţii elevului;
- principiul orientării informaţiei acumulate în direcţia stabilirii diagnozei – prognozei
personalităţii elevului;
- principiul stimulării asistenţei psihopedagogice complexe a elevului, prin implicarea
tuturor „actorilor educaţiei” (cadre didactice, elevi, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii
locale etc.).

Anexa 1 prezintă o variantă de fişă de caracterizare psihopedagogică, propusă de


Pantelimon Golu, Mielu Zlate şi Emil Verza în lucrarea „Psihologia copilului” (1992).
Această fişă oferă un tablou complex asupra dezvoltării copilului, conţinând: date referitoare
la mediul socio-familial şi la microgrupurile sociale din care face parte copilul, date
referitoare la dezvoltarea fizică şi starea de sănătate, date de input, referitoare la debutul
copilului la începutul ciclului şcolar, date referitoare la rezultatele şcolare, la procesele
cognitive, date privind conduita şi trăsăturile de personalitate.
Alte variante de fişe sunt definite la nivelul conceptului operaţional de dosar şcolar,
care „adună în cursul studiilor informaţiile despre experienţa de bază a elevului, vizând
dezvoltarea, originea socială, rezultatele obţinute, observaţiile asupra aptitudinilor, atitudinilor
şi structurilor comportamentale” (De Landsheere, G., 1992, pp. 84).
Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului înainte de înscrierea în
clasa pregătitoare (anexa 2) face parte din setul de instrumente pentru stimularea,
monitorizarea şi aprecierea pregătirii pentru şcoală a copilului preşcolar şi este recomandată
de MEN, prin compartimentele de resort, pentru a fi utilizată în învăţământul preşcolar,
începând cu anul şcolar 2014 – 2015. În completarea fişei se recomandă respectarea
următoarele cerinţe:

9
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

 se notează în casete data (zi, lună, an) la care a fost observat nivelul atins de
copil vis-à -vis de un reper dat;
 prima notare se va face cu culoarea roșie, la intrarea copilului în grădiniță, în
perioada stabilită pentru evaluarea inițială a copiilor;
 ultima notare se va face cu culoarea albastră, la plecarea copilului din grădiniță
(către următoarea etapă, școala), în perioada stabilită pentru evaluarea
finală/sumativă a copiilor, la sfârșit de ciclu;
 între prima și ultima notare, cu o altă culoare decât cele două menționate,
educatoarea va face înregistrări ale progresului copilului, în acord cu ceea ce
observă și notează în Caietul de observații.

Anexa 1.
FIŞĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ
I. Date personale
1. Numele şi prenumele .........................................................
2. Locul şi data naşterii ..........................................................
3. Domiciliul ..........................................................................
4. Şcoala şi clasa în care învaţă elevul ...................................
II. Date familiale
1.Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor:
- tatăl .........................................................................................
- mama ......................................................................................
2.Structura şi componenţa familiei
a) Tipul familiei:
 Normală
 Tatăl (mama) decedat;
 Părinţi despărţiţi;
 Părinţi vitregi (unul, amândoi)
b) Fraţi (surori) mai mici, mai mari
Nr. crt. Vârsta Ocupaţia Nr. crt. Vârsta Ocupaţia
1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. 4.

Alte situaţii: ................................................................................................................................


Alte persoane (rude apropiate în familie): ..................................................................................
3. Atmosfera şi climatul educativ:

- raporturi armonioase, de înţelegere între părinţi şi copii;


- raporturi punctate de conflicte mici şi trecătoare;

10
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

- dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente;


- familie destrămată sau pe cale de destrămare.

4. Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului:

- foarte precare;
- la limită;
- acceptabile;
- bune;
- foarte bune.

5. Influenţe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi)


- reduse;
- ample;
- frecvente:
- întâmplătoare.

III. Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii


1. Caracteristici ale dezvoltării fizice .......................................................................
2. Îmbolnăviri:
a) anterioare intrării în şcoală .............................................................................
b) pe parcursul şcolarităţii ..................................................................................
3. Deficienţe, handicapuri (senzoriale, handicapuri) ...............................................

IV. Particularităţi ale debutului ciclului şcolar


1. Pregătirea copilului pentru a deveni elev în ciclul respectiv:
a) dezvoltarea motivelor şi intereselor de cunoaştere
.......................................................................................................................
b) capacitatea de a efectua acţiuni practice şi materiale
.......................................................................................................................
c) capacitatea verbalizării reprezentărilor
.......................................................................................................................
d) gradul de independenţă al proceselor intelectuale
.......................................................................................................................
2. Simptomatologii ale conduitei:
- pozitivă, adecvată începerii şcolarităţii ciclului;
- negativă, neadecvată începerii şcolarităţii ciclului.

3. Inserţia în fluxul solicitărilor şcolare:


a) caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară a
ciclului respectiv ............................................................................................
b) caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară a
ciclului respectiv ............................................................................................

V. Rezultate obţinute de elev


1. Rezultate la învăţătură (ca rezultate globale, exprimate în medii anuale* la
materiile de studiu în fiecare clasă) ...................................................................
Grafic global (pe clase)
Medii
I** II III IV

11
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

10
9
8
7
6
5
Clasificat n/N clasa

*Înregistrarea rezultatelor şcolare trebuie adaptată, ţinând cont de noul sistem de notare a
şcolarilor mici, care se realizează prin calificative (n. n.).
**Se va adăuga în tabel clasa pregătitoare pentru şcoală (n. n.).

2. Cercuri frecventate de elev


3. Participare la concursuri şcolare şi extraşcolare
Clasa Cercul Rezultate

Clasa Concursul Rezultate

4. Activitatea independentă a elevului:


-citeşte suplimentar din manual
-rezolvă probleme în plus
-citeşte şi din alte cărţi
-alte ocupaţii (muzicale, sportive, coregrafice)

VI. Procesele cognitive şi stilul de muncă intelectuală


1. Caracteristici ale funcţiei senzorio-perceptive:
-predomină modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei;
-predomină modalitatea auditivă de recepţie a informaţiei;
-percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare;
-percepţie complexă (spirit de observaţie).
2. Nivelul de inteligenţă:
foarte bună bună medie scăzută sub limită

3. Memoria
foarte bună bună medie scăzută sub limită

4. Imaginaţia
săracă reproductivă Pentru bogată Reproductiv- Pentru
activităţi creativă activităţi
tehnice literar-
artistice

5. Limbajul
Vocabular bogat; Exprimare Vocabular redus; Vocabular foarte
exprimare uşoară şi corectă exprimare sărac; exprimare
frumoasă şi greoaie incorectă
corectă

12
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

6. Stilul de muncă
a) Cum lucrează:
-sistematic, ritmic, organizat
-inegal, cu fluctuaţii, în salturi
-neglijent, copiază temele de la alţii, aşteaptă să i le facă părinţii
-mari lacune în cunoştinţe, rămâneri în urmă la învăţătură şi la alte
activităţi;
-alte menţiuni: ................................................................................................
.........................................................................................................................

b) Sârguinţa
foarte sârguincios de obicei puţin nesârguincios

c) Autonomie, creativitate:
-inventiv, cu manifestări de creativitate
-manifestă uneori iniţiativă, independenţă
-se conformează, de regulă, modelului, procedează rutinier
-nesigur, dependent, fără iniţiativă
-alte caracteristici: ..........................................................................................

VII. Conduita elevului la lecţie şi în clasă


1. Conduita la lecţie:
-atent, participă activ, cu interes;
-atenţia şi interesul inegale, fluctuante
-de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat
-prezent numai fizic, cu frecvente distrageri
2. Purtarea în general:
-exemplară, ireproşabilă
-corectă, cuviincioasă, bună
-cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave
-abateri comportamentale grave, devianţă

VIII. Conduita în grup, integrarea socială a elevului


1. Participarea la viaţa de grup:
-mai mult retras, rezervat, izolat, puţin comunicativ
-participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat
-este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive
-caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii,
vine cu idei şi propuneri
-activ, sociabil, comunicativ, cu iniţiativă, bun organizator şi animator al
grupului.
2. Cum este văzut de colegi:
-bun coleg, sensibil, te înţelegi şi te împrieteneşti uşor cu el
-bun coleg, săritor la nevoie, te poţi bizui pe el
-preocupat mai mult de sine, individualist, egoist
3. Colegii îl apreciază pentru:
-rezultate la învăţătură
-performanţe extraşcolare
-pentru că este prietenos, apropiat

13
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

IX. Trăsături de personalitate


1. Temperamentul
-puternic, exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv,
activ, rezistent la solicitări, cu tendinţe de dominare a altora;
-exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreţ, gurliv,
nestatornic;
-calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
schimbări repetitive
-hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios
-tip combinat: ......................................................................................................

2. Emotivitatea:
-foarte emotiv, excesiv de timid, emoţiile îi perturbă activitatea
-emotiv, dar fără reacţii dezadaptative
-neemotiv, îndrăzneţ

3. Dispoziţia afectivă predominantă:


-vesel, optimist
-mai mult trist, deprimat
4. Însuşirile aptitudinale:
-lucrează repede, rezolvă uşor şi corect sarcinile de învăţare
-rezolvă corect, dar consumă mai mult timp şi investeşte mai multă energie
-lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp
5. Trăsăturile de caracter în devenire:
a) Atitudini faţă de muncă:
-pozitive .................................... -negative .......................................
b) Atitudini faţă de alţii:
-pozitive .................................... -negative .......................................
c) Atitudini faţă de sine:
-pozitive .................................... -negative .......................................

Anexa 2.

Fişă pentru aprecierea progresului individual


al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare
Nume şi prenume ________________________________
Data naşterii ____________________________________

14
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

Educatoare _____________________________________
Data de la care frecventează grădinița ____________________
Data la care a finalizat grupa mare __________________
Perioada pentru apreciere inițială ___________________

Perioada pentru apreciere finală ____________________

LEGENDĂ:
A – comportament atins
D – comportament în dezvoltare
NS – comportament care necesită sprijin
Dată înscrisă cu culoarea roşie – apreciere iniţială
Dată înscrisă cu culoare albastră - apreciere finală

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE


Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A
Dezvoltarea Dezvoltarea Merge cu uşurinţă, coordonându-şi
fizică motricităţii armonios mişcările.
grosiere Aleargă pe lângă obstacole cu uşurinţă.
Loveşte, aruncă, prinde o minge de
mărime medie cu oarecare precizie.
Participă în mod regulat la activităţile
fizice (alergare, dans, jocuri sportive).
Ajută la realizarea de activităţi domestice
care implică mişcare (măturat, aranjarea
jucăriilor)
Dezvoltarea Se îmbracă şi se dezbracă singur.
motricităţii Îşi pune singur pantofii şi îşi leagă
fine şireturile.
Îşi piaptănă sau perie părul.
Plasează detalii pe desen.
Desenează un romb după model.
Dezvoltarea Recunoaşte obiecte ascunse prin pipăit
senzorio- fără să le vadă (pipăit).
motorie Execută mişcări la auzirea unor comenzi
(auz).
Recunoaşte unele mirosuri familiare
(miros).
Recunoaşte obiecte privite de la
distanţă/de aproape (văz).
Participă cu plăcere la jocurile care
implică multă mişcare, contact social şi

15
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
reguli de joc.
Dezvoltarea Promovarea Participă la pregătirea unor gustări
sănătăţii şi sănătăţii şi sănătoase.
igienei nutriţiei Cunoaşte alimentele sănătoase pentru
personale organismul uman.
Ajută la servirea mesei şi îşi apreciază
corect porţia de mâncare.
Recunoaşte câteva feluri de mâncăruri.
Promovarea Se spală şi se şterge singur pe mâini.
îngrijirii şi Îşi acoperă gura cu mâna când strănută
igienei sau tuşeşte.
personale Foloseşte independent toaleta.
Foloseşte corect batista.
Promovarea Nu acceptă jucării, bomboane sau bani de
practicilor la persoane adulte necunoscute.
privind
securitatea Înţelege comportamentele dăunătoare
personală organismului (fumatul, alcoolul, jocul cu
chibriturile).
Respectă regulile de comportare pe
stradă, în transportul public şi în alte
locuri publice.
Identifică persoanele care pot să-l sprijine
în situaţii periculoase (poliţist, pompier,
medic).

B. DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A
Dezvoltarea Abilităţi de Comunică cu uşurinţă cu adulţii.
socială interacţiune cu Cunoaşte şi foloseşte formule de
adulţii politeţe în comunicare.
Răspunde la întrebările puse de
adulţi.
Nu intervine întrerupând discuţia
adulţilor.
Cere informaţii sau ajutor adulţilor
când are nevoie.
Abilităţi de Stabileşte din proprie iniţiativă relaţii
interacţiune cu pozitive şi de respect cu copii
copii de vârstă apropiaţi ca vârstă.
apropiată
Propune şi iniţiază jocuri şi activităţi
care implică mai mult de un copil.

Sugerează noi variante de joc.


Cere şi oferă voluntar ajutorul copiilor
din jurul său când au nevoie.
Cooperează, face schimb de obiecte în
joc.
Respectă regulile grupului de joc,

16
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
manifestând fair-play
(pierde/câştigă).
Acceptarea şi Deosebeşte persoanele după diferite
respectarea criterii (aspect exterior, gen, vârstă,
diversităţii etc.).

Manifestă toleranţă faţă de alţi copii


care aparţin altor etnii, categorii
minoritare, confesionale sau copii cu
CES.
Observă că aceeaşi persoană poate
avea mai multe roluri sociale (mama
este mama lui, este angajată la...,
este fiica bunicii lui, etc.).
Respectă drepturile altor persoane,
copii şi adulţi.
Dezvoltarea Se joacă sau lucrează fără să îi
comportamentului deranjeze pe ceilalţi.
pro-social Respectă reguli simple de participare
în activităţi şi joc, în grupuri mici sau
mai mari, în calitate de conducător
sau executant.
Aplică independent regulile în situaţii
noi, dar similare.
Îşi exprimă dezacordul faţă de
comportamente incorecte.
Rezolvă conflicte apărute în cadrul
grupului folosind strategii diverse
(întâi vorbeşte, apoi cere ajutorul
adultului).
Rezolvarea problemelor apărute în
interacţiunea cu copiii, fără a-l implica
pe adult.
Acceptă responsabilităţi, le respectă
şi participă la luarea unor decizii
simple (mâncare, îmbrăcăminte,
jucării, cărţi).
Vorbeşte despre emoţiile sale
(bucurie, tristeţe, furie).
Alină membrii familiei sau prietenii
care nu se simt bine (din proprie
iniţiativă).
Începe să înţeleagă situaţia oamenilor
aflaţi în situaţii diferite (sărăcie,
dezastre naturale, boală).
Dezvoltare Dezvoltarea Cunoaşte ziua, luna, oraşul şi ţara în
emoţională conceptului de care s-a născut, număr de telefon.
sine
Împărtăşeşte celorlalţi informaţii
despre sine.
Conştientizarea schimbările care se
produc în sine şi mediu (copilul
creşte, plantele au un ciclu de viaţă).
Are o imagine pozitivă despre sine.
Dezvoltarea Îşi aşteaptă rândul.

17
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
autocontrolului Îşi controlează exprimarea
emoţional sentimentelor (mai ales a celor
negative - furia).
Îşi exprimă propriile trăiri fără să se
certe.
Îşi modifică expresia şi
comportamentul în funcţie de
context.
Dezvoltarea Îşi exprimă emoţiile prin joc şi
expresivităţii activităţi artistice.
emoţionale Reacţionează adecvat emoţional la
situaţii variate.
Verbalizează frustrarea adoptând o
mimică adecvată sensului mesajului.
Asociază emoţiile cu cuvinte şi
expresii faciale.

C. CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE


Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori

NS D A

Curiozitate şi Manifestarea Formulează întrebări referitoare la


interes curiozităţii şi a schimbările petrecute în mediul
interesului faţă înconjurător.
de mediul
înconjurător Caută noi informaţii legate de domeniile
care îl interesează.
Descoperă noi informaţii şi le
împărtăşeşte celorlalţi.
Iniţiativă Iniţiativă în Alege şi desfăşoară activităţi, jocuri care
interacţiuni şi concordă cu interesele lui.
activităţi.
Iniţiază jocuri şi activităţi în vederea
punerii acestora în practică.
Persistenţă Realizarea unei Se concentrează la o activitate 20 de
sarcini, chiar minute, fără supervizare.
dacă întâmpină
dificultăţi Planifică o activitate din 3 - 4 paşi.

Realizează o sarcină şi revine asupra ei


în intervale diferite de timp chiar dacă
are dificultăţi, este întrerupt/ă sau are
anumite nemulţumiri.
Creativitate Manifestarea Schimbă conţinutul unor poveşti
creativităţii în cunoscute şi introduce personaje create
activităţile de el.
zilnice. Schimbă întregul fir al poveştii.
Inventează jocuri şi activităţi noi.
Utilizează/combină materiale în
realizarea unor produse noi.

18
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII


ŞI SCRIERII
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A

Dezvoltarea Dezvoltarea Ascultă cu plăcere poveşti citite sau


limbajului şi a capacităţii de înregistrate (casetă audio, CD a căror
comunicării ascultare şi durată este mai mare de 20 de minute.
înţelegere Identifică mai multe idei principale dintr-
(comunicare un material verbal.
receptivă) Răspunde la întrebările referitoare la o
poveste, demonstrând că a înţeles
conţinutul.
Îşi exprimă gânduri, idei cu privire la
textul audiat, participând activ la
discuţiile grupului.
Povesteşte un eveniment sau o poveste
cunoscută respectând succesiunea
evenimentelor (cu sau fără suport
intuitiv).
Solicită explicaţii cu privire la cuvintele
necunoscute.
Utilizează dialoguri în jocurile simbolice.
Dezvoltarea Iniţiază o conversaţie cu colegii sau
capacităţii de adulţii.
vorbire şi Utilizează vorbirea dialogată (intonaţie,
comunicare nuanţarea vocii, expresii ritmate şi
(comunicare rimate, ritm, pauză în concordanţă cu
expresivă) mesajul transmis).
Exprimă o idee prin mai multe modalităţi
(limbaj verbal, mimico-gestual,
simboluri).
Utilizează în vorbire acordul de gen,
număr, persoană, timp.
Foloseşte corect adverbul de timp („azi,
mâine, ieri”).
Foloseşte verbe la modul optativ („aş
putea”, „aş vrea”).
Construieşte propoziţii în secvenţe
logice.
Denumeşte obiecte care nu se află în
câmpul vizual, folosind cuvinte adecvate.
Înţelege şi utilizează în vorbire sinonime,
antonime, omonime.
Utilizează în vorbire propoziţii dezvoltate
şi fraze, folosind cuvinte noi, creaţii
verbale, fantezii.
Premisele citirii Participarea în Înţelege ce este titlul şi autorul unei cărţi.
şi scrierii experienţe cu Este interesat de cărţi şi ştie cum să le
cartea; utilizeze şi să le păstreze.
cunoaşterea şi Povesteşte colegilor fragmente, idei din
conţinutul cărţilor.

19
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
Este interesat de citit.
Răsfoieşte cartea şi încearcă să citească
independent.
Citeşte cuvinte cunoscute etichetate în
sala de grupă.
aprecierea cărţii
Cere să împrumute cărţi sau aduce cărţi
de acasă în colectivitate.
Diferenţiază un text în proză de unul în
versuri.
Dezvoltarea Recunoaşte şi numeşte sunetul iniţial şi
capacităţii de final al unui cuvânt fără ajutor.
discriminare Desparte cuvântul în silabe cu ajutor.
fonetică; Articulează anumite sunete, toate
asocierea sunet vocalele şi majoritatea consoanelor.
– literă Identifică literele cuprinse în propriul
nume cu sunetele specifice.
Asociază sunetul cu litera
corespunzătoare şi cu forma ei scrisă
(literă mare/mică de tipar).
Leagă cuvântul de imagine (oral).
Creează rime ale cuvintelor familiare în
jocuri, cântece, poezii.
Conştientizarea Foloseşte o varietate de materiale
mesajului tipărite (cărţi, reviste, ziare, reţete,
scris/vorbit prospecte, cutii de jucării, cutii de
alimente).
Înţelege rolul tipăriturii.
Conştientizează faptul că un mesaj se
scrie/citeşte de la stânga spre dreapta,
de sus în jos.
Conştientizează faptul că limbajul rostit
poate fi scris şi apoi se poate tipări.
Recunoaşte semne/simboluri din mediul
ambiant.
Identifică mesaje scrise în mediul familiei
sau în sala de grupă.
Citeşte numele propriu şi al altor colegi.
Citeşte câteva cuvinte din mediul
apropiat (ex.: grădiniţa, spital, muzeu).
Însuşirea Adoptă o ţinută corectă a corpului, a
deprinderilor de mâinii şi instrumentului de scris.
scris; folosirea Îşi ajustează poziţia foii, hârtiei folosite şi
scrisului pentru experimentează scrisul cu o varietate de
transmiterea instrumente de scris (creioane, pensule,
unui mesaj computere).
Respectă spaţiul, mărimea, ordinea
literelor.
Scrie/copiază cuvinte familiare (ex.:
numele propriu, mama, tata etc.).
Contribuie la scrieri colective (albume,
jurnale, dicţionare).

E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII

20
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A

Dezvoltarea Conştientizarea Identifică obiecte care au efect asupra


gândirii logice relaţiei cauză- altor obiecte (dacă pun zahăr în apă, se
şi rezolvarea de efect. topeşte).
probleme
Explică anumite schimbări ale
fenomenelor (dacă e înnorat, atunci s-ar
putea să plouă).
Oferă explicaţii pentru anumite
evenimente care s-au petrecut.
Realizează experimente pentru a
descoperi relaţia cauză-efect.
Observă şi Observă pe o perioadă dată un anumit
compară acţiuni proces (dezvoltarea unei plante. ş.a.).
şi evenimente. Observă modificările apărute în viaţa
omului, plantelor, animalelor în funcţie
de anotimp.
Descrie evenimente utilizând cuvinte ce
indică o comparaţie.
Compară evenimente cu ajutorul
adultului.
Compară evenimente şi personaje din
poveşti.
Utilizarea Utilizează informaţia dobândită în
experienţelor vederea aplicării acesteia într-un alt
trecute pentru a context (construieşte din cuburi un
construi noi castel, aşa cum l-a văzut într-o carte cu
experienţe. poveşti).

Capacitatea de a Explorează şi lucrează în grup pentru


găsi răspunsuri/ soluţionarea unei probleme/situaţii.
soluţii la
întrebări, Caută sprijin la alţi copii sau adulţi pentru
situaţii, rezolvarea de probleme.
probleme şi
provocări.
Cunoştinţe şi Reprezentări Recunoaşte, numeşte şi scrie cifrele în
deprinderi elementare limitele 1-10.
elementare matematice Numără cu uşurinţă din memorie până la
matematice, (numere, 10.
cunoaşterea şi reprezentări Numără 10 obiecte prin corespondenţă 1
înţelegerea numerice, la 1.
lumii operaţii, Face estimări ale cantităţii utilizând
concepte de numerele.
spaţiu, forme Utilizează jucării manipulative
geometrice, matematice, obiecte cu cifre, jocuri cu
înţelegerea cifre şi monezi în activităţile zilnice.
modelelor, Estimează mărimi, lungimi, greutăţi
măsurare)
utilizând instrumente de măsurare.
Cunoaşte ordinea numerelor în şirul 1-
10.
Utilizează numere şi operaţii simple.

21
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici
Identifică şi numeşte diferite forme
geometrice: cerc, pătrat triunghi,
dreptunghi.
Recunoaşte forme geometrice în
obiectele din mediul înconjurător.
Grupează obiectele după un criteriu dat.
Relaţionează „astăzi”, „mâine”, „ieri” cu
zilele săptămânii.
Cunoaşterea şi Caută informaţii despre mediu din
înţelegerea diferite surse.
lumii (lumea Foloseşte simţurile şi o varietate de
vie, Pământul, instrumente şi aparate simple de
spaţiul, metode investigaţie (lupă, magneţi, microscop).
ştiinţifice) Observă faptul că plantele cresc,
înfloresc, îşi schimbă înfăţişarea.
Sesizează existenţa fiinţelor vii şi nevii din
mediu.
Cunoaşte şi foloseşte corect ca unităţi de
timp momentele zilei, zilele săptămânii.
Numeşte şi anotimpurile în succesiune.
Descrie timpul probabil şi ilustrează o
anumită stare a vremii (utilizează semne
convenţionale pentru: ape, ploaie, soare
etc.).
Descrie importanţa apei, aerului pentru
viaţă şi a modalităţilor de protecţie
pentru a evita poluarea lor.
Participă la asigurarea unui mediu mai
sănătos.

Concluzii / Comentarii:
……….
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
………………………………….
…………………...............................................................................................................
...............

Apreciere iniţială Apreciere


finală
Întocmit Întocmit
Educatoare, Educatoare,

Avizat Avizat
Director, Director,

22
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării preşcolarilor şi
şcolarilor mici

Am luat cunoștință Am luat cunoștință


Părinte, Părinte,

BIBLIOGRAFIE

Ausubel, D. P., Robinson F. G. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia


pedagogică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Cristea, S. (1998). Dicţionar de pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
De Landsheere, G. (1992). Dictionnaire de l’évaluation et de la recherche en éducation,
Presses Universitaires de France, Paris.
Golu, M. (1993). Dinamica personalităţii. Editura Geneze, Bucureşti.
Golu, P., Zlate, M., Verza, E. (1992). Psihologia copilului. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Holban, I. (coord.) (1978). Cunoaşterea elevului. O sinteză a metodelor. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Planchard, E. (1976). Introducere în pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Radu, I. (1974). Psihologie şcolară. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
*** Dicţionar de pedagogie (1979). Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
*** Fişa Şcolară – ghid documentar (1991). Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti.
*** Scrisori metodice pentru învăţământul preşcolar, MEN.

23

S-ar putea să vă placă și