ROLUL PARTENERIATULUI SCOALA-FAMILIE IN

FORMAREA PERSONALITATII SCOLARULUI MIC

Idealul educativ intr-o societate democratica , vizeaza realizarea unui

model de dezvoltare si manifestare deplina a personalitatii – o personalitate
complexa, armonioasa, care sa se adapteze la schimbarile cerute de
progresul social, tehnico-stiintific, cultural, etic contemporan.
Prin toate demersurile pedagogice intreprinse pe parcursul activitatii
scolare si extrascolare, noi, dascalii, urmarim modelarea copilului in
conformitate cu obiectivele societatii democratice.In acest sens, de prima
necesitate consideram ca este preocuparea de a forma capacitati intelectuale
si abilitati practice pentru asimilarea de cunostinte de tip umanist,tehnic,
estetic, formarea acelor disponibilitati afective exprimate prin atitudini
deschise si receptive fata de actul educational si informational.De asemenea,
urmarim educarea copiilor in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului,al demnitatii si al tolerantei, al schimbului de opinii
si al respectarii opiniei celorlalti.
Procesul de construire a modelului de educatie in si pentru democratie
e complex si trebuie sa angajeze nu numai grupul de educatori din sistemul
national de invatamant, ci si parintii, institutiile culturale, mijloacele de
comunicare in masa, intr-un cuvant, societatea in ansamblul sau.
Oricat de multe si de indraznete ar fi unele teorii cu privire la
prioritatea unuia dintre factorii enumerati mai sus, consideram ca scoala si
familia sunt principalii factori care actioneaza sau pot actiona in mod
organizat asupra formarii personalitatii copilului. Realitatea invatamantului
romanesc dovedeste acest fapt, iar ideea colaborarii scoala- familie ramane
viabila. Exista, totusi, situatii in care familia nu se constituie intr-un pilon
solid pe care educatia si instruirea sa se bazeze, date fiind conditiile sociale
ale parintilor (plecarea din tara, starea materiala precara, atitudini si
convingeri gresite ori negative).
In situatii normale intre scoala si familie se stabileste un flux continuu
de influente pozitive. Scoala preia copilul la o varsta destul de frageda, asa
cum l-a crescut si educat familia si apoi se straduieste, prin exponentii ei –
invatatorii si profesorii – sa corecteze anumite deformari psihosomatice ale
adultului de maine.
De dorit ar fi ca mediul familial al fiecarui elev sa fie ideal,
permitandu-i acestuia sa se dezvolte echilibrat, simtind dragoste si

1
protectie.Realitatea nu concorda totdeauna cu dorintele si sperantele
pedagogilor.
Stiinta a dovedit ca oamenii nu se nasc turnati in tipare identice, asa ca
fiecare individ este un unicat. Slefuirea, diversificarea le realizeaza omul:
mediul familial, scolar, social.
Trebuie sa recunoastem ca stapanim tot mai putin sau chiar deloc
mediul social, nu-l putem controla, alege sau evita,dupa retete gata facute,
cum greu este de banuit in ce mod reactioneaza diferiti copii crescuti in
acelasi mediu. Uneori sufera influente pozitive, alteori, negative.
Ca orice institutie, scoala se conduce dupa anumite reguli de conduita,
pe care elevii si parintii consimt sa le respecte, intelegand ca disciplina nu
este facultativa.Cu toate acestea, exista elevi care incearca sa impuna scolii
stilul si conceptia lor de viata, sustragandu-se de la prevederile
regulamentare.

MODALITATI DE CONLUCRARE SCOALA – FAMILIE LA

CICLUL PRIMAR

La intrarea in clasa I, prin elevi, se stabileste un contact intre scoala si

familie, din care profita deopotriva invatatorii si parintii, o colaborare ce
trebuie cultivata si adancita.
Pe parcursul activitatii de dascal, am constatat ca aceasta colaborare
este mai stransa pe perioada claselor primare si scade treptat, pe masura ce
elevii promoveaza in clasele superioare.Exista cauze obiective dar si
subiective, pe care un invatator/diriginte trebuie sa le analizeze cu
responsabilitate.
Vom prezenta in cele ce urmeaza, cateva din preocuparile intreprinse
de noi , pentru a facilita acomodarea copilului din clasa I la viata de scolar,
atragerea si implicarea parintilor in procesul de educare a propriilor copii si,
in acest mod, prevenirea situatiilor critice care ar putea interveni in ruta
normala si mereu ascendenta a copilului.
1). Cunoastera copilului si a pozitiei acestuia in familia din care
face parte.
Stim cu totii ca o atmosfera calda si de intelegere in familie
reconforteaza si creeaza climatul necesar pentru munca intelectuala a
scolarului. In schimb, lipsa de intelegere, severitatea, exigenta prea mare sau
“dadaceala” au efecte daunatoare asupra copilului.
Ca parinti iubitori, unii pot face greseli. Fie sunt prea grijulii,
protejandu-si ori rasfatandu-si copiii, ceea ce poate conduce la formarea
unor comportamente nedorite: copii fricosi, lipsiti de initiativa sau tirani,

2
pretentiosi, neascultatori, greu adaptabili la regulile vietii sociale, in afara
clasei, intre colegi.
Daca parintii sunt prea severi, copiii sufera din lipsa de afectiune,
traiesc permanent cu teama de nu gresi, iar in timp, vor deveni plini de
asprime fata de cei din jur si relatiile lor sociale vor fi lipsite de sentimentul
implinirii si bucuriei traite alaturi de semenii lor.
Cu urmari negative nebanuite in planul formarii personalitatii sunt si
atitudinile inconsecvente, schimbatoare ale parintilor: cand prea severi, cand
prea ingaduitori sau unul prea aspru si celalalt prea protector, gata oricand de
a-l rasfata si apara de excesele celuilalt.
Pentru a constientiza parintii ca fundamentarea personalitatii copilului
lor se realizeaza in mare masura in sanul familiei, care reprezinta deopotriva
“universul” afectiv, social, cultural al viitorului adult, incepem colaborarea
prin discutii deschise si sincere despre programul scolar, asteptarile noastre
ca invatatori, stilul de lucru si modul in care gandim sa realizam colaborarea
cu familia.Accentuam asupra nevoii de incredere reciproca si a unitatii de
cerinte.
Inca de la prima sedinta cu parintii gandim si elaboram un chestionar
pentru parinti, chestionar care este completat acasa, in liniste, cu seriozitate
si responsabilitate, apoi trimis , in plic, la scoala.Din acest chestionar aflam
despre asteptarile parintilor, grijile de inceput si problemele deosebite ale
copilului (de sanatate, de atitudine, daca a frecventat gradinita, daca face
parte dintr-o familie monoparentala sau o familie extinsa, nivelul de studii al
parintilor etc.) Pe baza acestor informatii ne gandim continutul activitatii cu
parintii si modul in care vom aborda pe fiecare elev pentru a-i facilita
acomodarea cu noii colegi de scoala si cu noi, invatatoarele.
Tot de la prima intalnire , parintii primesc o mapa cu un material din
care afla despre dificultatile scolare ce pot fi surprinse la copii in perioada de
adaptare la noul program de activitate si modul cum pot fi depasite cu
succes.Acest “portofoliu” al parintilor se va imbogati treptat, pe parcursul
celor patru ani de scoala si va cuprinde in special indrumari, sfaturi potrivite
pentru fiecare etapa (ex.:respectarea programului zilnic de munca si odihna
a micului scolar, modalitati de sprijin si incurajare in momente de
dificultate, recomandari privind organizarea timpului liber al copilului,
cunoasterea cercului de prieteni ai acestuia, preferintele pentru o disciplina
sau alta – observate la scoala etc.)
2). Organizarea si desfasurarea cursurilor “EDUCATI ASA ! “,
ocazie cu care parintii invata sa comunice mai eficient cu copiii lor,
prevenindu-se in acest mod aparitia unor conflicte care, uneori, pot ajunge la
situatii ireversibile.Acest curs il consideram necesar pentru ca se constata, de

3
la un an la altul, o criza a familiei din ziua de azi : lipsa timpului fizic de a se
ocupa de copii, venituri scazute, familii numeroase, locuinte neconfortabile,
somaj, datorii, nivel de instruire scazut, familii dezmembrate prin plecarea in
strainatate in cautarea unui loc de munca ori alte probleme sociale.
Multe persoane devin parinti fara sa-si fi dorit neaparat acest fapt,
ceea ce conduce la atitudini, comportamente, relatii cu copilul nevinovat ce
nu-i sunt deloc favorabile acestuia.Chiar si familiile care-si doresc copii, nu
pot foarte usor sau automat sa dobandeasca “diploma” de parinte pentru ca
obtinerea ei cere eforturi, rabdare, intelepciune echilibru, dragoste, iertare,
blandete, renuntari, intr-un cuvant – vocatie.
3). Alegerea optionalului “Consiliere si orientare”, incepand cu
clasa a II-a.
Printre temele alese spre dezbatere, vor fi stabilite cele care vizeaza
respectul de sine, relatiile cu cei din jur, atitudinile pozitive fata de
invatatura si munca, respectul pentru valorile morale, competitia cinstita si
idealurile, cunoasterea si stapanirea emotiilor, stiluri de invatare etc.
Informatiile privind temele si modul de abordare a acestora, sunt
foarte generoase si fiecare dascal stie sa le aleaga , sa le formuleze, in
functie de nevoile clasei sale si sa le adapteze la particularitatile de varsta ale
copiilor.
4). Abordarea transdisciplinara a continuturilor invatarii, mai
ales din clasa a III-a , cand studiem disciplina ”Educatie civica”, disciplina
care ne permite sa influentam pozitiv, in mod organizat, formarea
personalitatii copiilor.
Modalitatea aleasa de noi (care s-a bucurat de mare succes) a fost
utilizarea metodei proiectelor, la temele care s-au pretat pentru aceasta
abordare. Astfel, am realizat proiecte cu tema: “Familia”, “Prietenia”,
“Cartea”, “Un mediu sanatos”, “Apa si transformarile ei”, “Pestele”, “Datini
de iarna” si altele.
Realizarea proiectului tematic presupune o munca de echipa,
utilizarea multor surse de documentare , implica si familia in aceasta actiune,
iar rezultatele sunt datatoare de satisfactii: insusirea unor cunostinte variate,
sentimentul valorii si utilitatii (pentru echipa ta) , stimuleaza intrajutorarea si
spiritul de echipa, trasaturi pozitive ale personalitatii.
5). Strategii de schimbare a comportamentelor indezirabile
Nimic nu e mai greu decat sa ai, uneori, sentimentul ca toate
strategiile si metodele pedagogice dau gres si totul trebuie luat de la capat
ca bunele intentii par a se narui in fata unor copii neintelegatori, agresivi si
negativisti.

4
 In aceasta situatie, mai rar intalnita ce-i drept in ciclul primar, dar nu
absenta, legatura cu familia si stabilirea unui plan comun de actiune sunt
demersuri obligatorii.
Iata cateva din procedeele folosite de noi in situatii de acest gen :
a). Discutii cu parintii pentru a descrie situatiile de conflict acut , ivite
atat la scoala cat si acasa si identificarea rolului pe care fiecare persoana il
joaca in conflict.
b). Stabilirea comportamentelor si tipului de verbalizari pe care
parintele le va respecta in situatiile de conflict; precizarea comportamentului
dorit si intarirea pozitiva.
c). Experimentarea acestor comportamente pe o perioada de doua
saptamani, cu notarea tuturor situatiilor de conflict aparute in intervalul
experimentului.
d). Discutii cu parintii despre efectul actiunilor de intarire pozitiva a
comportamentului dorit si stabilirea traseului viitor al relatiei parinte-copil,
dascal-copil.
Este importanta unitatea de actiune scoala-familie in astfel de situatii
neasteptate si nedorite.Ignorarea acestor probleme in comportamentul unui
copil determina aparitia unei spirale negative: comportamentul negativ al
copilului conduce la o reactie negativa a parintelui ceea ce genereaza un
comportament si mai grav al copilului,sanctionat cu o respingere si mai
profunda a parintelui , situatia degenerand pana cand nu mai poate fi
controlata.
Prin mentinerea unor legaturi permanente, stranse cu scoala, cu
invatatorul clasei,ca si prin urmarirea cu atentie discreta a prieteniilor pe
care copilul le leaga in timpul liber, intervenind ferm dar si cu blandete,
pentru a-l feri de exemple si comportari deviante, parintii pot contribui la la
educarea copilului lor , la conturarea si dezvoltarea personalitatii acestuia.

Inv. PURCAR NORETA Sc. Gen. Nr. 4 Bistrita