CURS 1 ISDR

Organizarea politica si institutiile juridice ale geto-dacilor

Primele atestari ale existentei si activitatii omului in spatial Carpato-

Danubiano-Pontic.
Oamenii la inceputul existentei lor pe teritoriul tarii noastre, cu
aproximativ 50.000 de ani i.Hr. traiau in cetesi isi asigurau hrana prin
vanatoare,pescuit si cules. Aparitia pietrei slefuite face trecerea de la
ceata la ginta matilineala ce reprezenta o uniune cu character personal
care avea in frunte femeia , persoana cea mai in varsta din ginta. Mai
multe ginti de obicei intre 2 si 4 formau formau o fratire iar mai multe
fratrii alcatuiau un trib.
La sfarsitul sec 3 inceputul sec al 2 lea al mileniului 2 i.Hr, patrund in
spatial carpato dunarean triburi nomade de indo-europeni care s-au
sedentarizat si au fost asimilati de autohtoni. Utilizarea bronzului la scara
larga a transformat organizarea sociala facand trecerea de la conducerea
de tip matriahal la cea de tip patriahal fiind necesara organizarea de
natura militara cee ace a dus la sporirea rolului barbatului in interiorul
tribului cu modificarile de natura sociala aferente.Familia patriahala,
reunea zeci de indivizi care alcatuiau membri gintii,aceasta fiind condusa
de barbatul cel mai in varsta ajutat de un sfat al membrilor gintii si de o
adunare generala alcatuita din toti mb comunitatii.
Pe teritoriul romaniei,civilizatia fierului se dezvolta incepand cu secolul
al 11-lea i.Hr. iar purtatori ai acestor civilizatii au fost mb triburilor tracice
de origine indo-europeana. Ramura Nordica a blocului tracic, a fost
alcatuita din geto-daci. Este nume care desemna acelasi popor,geti fiind
de greci iar daci fiind numiti de romani.Prima mentiune despre geto-daci
ii apartine lui Herodot care pe langa faptul ca ii numea ‘’cei mai drepti si
buni dintre toti’’. Tot Herodot spunea ca : “Dacii sunt ce mai drepti si au
un zeu al lor numit Zamolxis iar acesta le-a indus geto-dacilor idea de
nemurire.Zamolxis a fost un sclav sub ordinea lui Pitagora,fiind destept a
fost eliberat si s0a intors pe meleagurile natale unde le0a indus geto-
dacilor credinta si ideologica conform careia viata de pe pamant urmeaza
viata vescina”.
Istoricul Strabo arata ca dacii si getii vorbesc aceeasi limba, si ca ocupa
un teritoriu intins intre Tisa,Dunare,Marea Neagra si Nistru, cu depasirea
acestor repere inspre Balcani,Bug si Campia Panonica.
Tolemeu este cel care a realizat prima harta a zonei ocupate de geto-
daci.
Un episode imp in existenta geto-dacilor este lupta acestora cu
Darius(imparatul Persiei) care in expeditia sa impotriva Scitilor
aproximativ in anul 514 i.Hr. a trecut si prin teritoriile ocupate de geto-
daci cu o armata numeroasa (800.000 de Soldati din unii istorici) din
aceasta expeditie rezulta ca tracii care locuiesc in cetatile Apolonia si
Mesemviria s-au predate lui Darius, in schimb getii au rezultat luptei cu
acesta.
O alta perioada importanta din istoria geto-dacilor se refera la coloniile
grecesti.In perioada sec al 7-lea i.Hr pe tarmul Marii Negre, se intemeiaza
primele colonii grecesti care au drept scop obtinerea unei influente
economice in zona. Populatia greceasca fiind superioasa ca civilizatie
populatiei geto-dacilor exercita o influenta evidenta asupra acestora,
influenta care se reflecta nu numai in modul de organizare social ci si in
numismatica aparuta in perioada respective in aceasta zona care poarta
influente grecesti evidente.Colonistii greci dezvolta comertul si schimbul,
asltfel Hristia devine o colonie cunoscuta in negotul cu peste iar la Atena,
sclavii vanduri de geti sau daci erau foarte apreciati si numerosi. Getii
cumparau din coloniile grecesti obiecte de podoaba,tesaturi fine si
mirodenii.
- O alta perioada de consemnat este cea din sec al 4-lea i.Hr cand in
Balcani se afirma o putere noua,regatul Macedoniei.
Gloria acestui regat,se definitiveaza incepand cu anul 1336 cand
Alexandru cel Mare creeaza unul din cele mai mari imperii din istorie.
In anul 335 i.Hr. Alexandru cel Mare porneste o expeditie la nord de
Dunare atacand triburile din zona Olteniei de astazi cu scopul de a-si
securiza granita de nord a imperiului fata de amenintarea
getilor.Despre aceasta expeditie avem date oferite de Ptolemeu din
Lagos care afirma faptul ca la nord de dunare armata macedoneasca
a gasit belsug,campuri care trebuiau taiate cu lancea pt a trece prin
ele.
- Primul rege dac este Dromihete, apare ca domnind in anul 300
inaintea erei noastre.A intrat in conflict cu Lisimah, succesorul lui
Alexandru Macedon, Lisimah a pornit o campanie impotriva lui
Dromihete tot pt a-si asigura granita de nord a imperiului insa de
data aceasta luptele s-au finalizat cu Victoria getilor si o alianta
incheiata intre Lisimah si Dromihete,alianta intarita prin casatoria
lui Dromihete cu fiica lui Lisimah.

- Statul geto-dac

Aparitia statului geto-dac are legatura directa cu ascentiunea la

putere a regelui Burebista, considerat a fiind intemeietorul statului
dac incepand cu mijlocul secolului 1 i.Hr. Aparitia statului geto-dac
are ca baza urmatoarele elemente:
1. Cresterea puterii economice a nr populatiei si diferentierea
acestei populatii in clase si grupuri sociale. In societatea geto-
daca, populatia era impartita dupa avere in 2 categorii sociale.
a. Tarabostes= nobilimea b. Pileati sau Homatii=populatia
libera=dacii liberi
2. Aparitia unei personalitati marcante in persoana regelui
Burebista, avand calitati politice,militare,diplomatice si
organizatorice
3. Existenta unei conjuncture externe favorabile marcata de
slabirea fortei vecinilor ( celtii si ilirii ) macinati de conflicte cu
romanii.
4. Politica externa, dinamica si agresiva promovata de Burebista
care, inainte de toate, a fost un ciceritor. Pentru ca unele triburi
geto-dace s-au supus de buna-voie,celelalte au fost cucerite. In
anul 48 i.Hr l-a sprijinit pe Pompei impotriva lui Cezar. Cezar si
Burebista isi pierd viata in acelasi an,ca urmare a unor
conspiratii.
Sfarsitul violent al lui Burebista urmat de destramarea statului sau
a dus la slabirea puterii internepana in anul 87cand Decebal
reuseste sa uniface o parte din triburile care au alcatuit o parte din
regautl lui Burebista fiind recunoscut drept conducatorul Daciei nu
numai pe plan intern ci si pe plan extern in cadrul Imperiului Roman
prin pacea pe care Decebal o incheie cu imparatul Dominitian.
Aceasta pace a fost punctul de pornire a razboaielor pe care
Decebal le-a purtat cu Traian. Aceasta pace din perspectiva lui
Traian a fost o pace rusinoasa deoarce Decebal primea din partea
impr roman bani si emsteri pt a-si construe cetati,drumuri sip t a
consolida aparatul de stat. Acest lucru pt Traian a fost inadmisibil,
motiv pt care a rupt orice relatie cu Dacia, considerat nul,declarand
razboi impotriva lui Decebal.
 Organele centrale ale statului geto-dac:
- In aceasta perioada ( atat sub conducerea lui Burebista cat si sub
conducerea lui Decebal ) forma de guvernamant a fost monarhia in
stadiu incipient. In fruntea statului era regale,ajutat de un vice-
rege, ales de regula din randul clerului.Se observa ca institutia
regalitatii a devenit ereditara din moment ce atat Burebista cat si
Decebal erau fii de regi. La succesiunea tronului, puteau veni si
fratii regelui precum si marele preot.
Astfel la moartea lui Scorilo,tronul Daciei a devenit fratele acestuia,
Durpaneus caruia i-a succedat Decebal fiul lui Scorilo.
La moartea lui Burebista,tronul i0a revenit lui Deceneu, care era
mare preot si cel mai apropiat sfetnic al regelui.Institutia
monarhiei in Dacia,a dobandit o identitate proprie conferita de
urmatoarele elemente:
1. Regele Dac reprezenta varful erarhiei aparatului de stat,
provenind din patura instarita a nobilimii si evidentiat in timp de
succesele militare dobandite.
2. Regele exercita si putere religioasa fie de unul singur,cum a fost
cazul lui Deceneu, fie impreuna cu alta persoana, cazul lui
Decebal si a marelui preot Vezinas.
3. Regele Dac detinea monopolul asupra minelor de aur,atribut
care ii confera o mare autoritate si o evidenta stabilitate in
sustinerea financiara a demersurilor sale de conducator suprem.
Tot la nivel central,regale isi organiza un consiliu format din sfetnici
si dregatori recrutati din randul nobilimii si armatei,care se bucurau
de stabilitate si continuitate in exercitarea atributiilor pe care le
aveau.Sfetnicii se grupau in 2 categorii: Sfetnici cu atributii civile si
cei cu atributii militare, aspect care pune in evidenta organizarea
riguroasa a administratiei centrale.
 Organizarea militara:
- armata a constitui unul din elementele esentiale a statului dac
conferindui stabilitate,unitate si forta de reactive in ciuda
numeroaselor atacuri atat interne cat si externe.
Oastea lui Burebista avea un efectiv de 200 de mii de oameni in
momentul mobilizarii generale,aceste date fiind oferite de Strabo.
Armata era alcatuita din toti barbatii apti de lupta,organizati in
detasamente conduse de comandanti care proveneau din randul
nobilimii. Din punct de vedere al armamentului acesta era clasificat
in 2 categorii: arme ofesive dintre
acestea:spada,lancea,sica=pumnalul de lupta propriu dacilor.Si
falcsul=sabia dacica incovoiata cu tais dublu A doua categorie:
defensive: scutul,si platosele din piele

Organizarea religioasa:

Intreaga viata in Dacia era dominate de religie,clerul constituit

intr0o adevara casta a jucat un rol important nu numai in plan
religios cat si in plan politic.Seful erarhiei clericale,era marele preot
care indeplinea si functia de prim loctitor al regelui si conducator
spiritual al populatiei. Sistemul religioas dac, era guvernat de 3
principii:

1. Identificarea pana la confuzie intre rege,mare preot si zeitate

2. Tentinta de a divinize monarhul
3. Importanta marelui preot a carui autoritate se dovedeste uneori
mai mare decat a regelui.
Religia dacilor avea caracter politeist si a stat la baza
reglementarilor de natura normative in perioada monarhiei.
 Dreptul Geto-Dac:

In spatial Carpato-Danubiano-Pontic isi gaseau aplicabilitatea pe lnga

obiceiurile autohtone si cele imprumutate din reglementarile romane.In
timpul lui Burebista, cutuma reprezenta principalul izvor de drept,astfel
ca din punct de vedere normative: vointa sociala, concentrate in mana
clasei dominante era cea care stabilea dreptul.
Istoricul Iordanes afirma ca pe langa dreptul cutumiar, in statul geto-dac,
a fost elaborate de-a lungul timpului un system de legi.Acestea erau
emise de monarh in calitate de autoritate centrala avand dublata
autoritatea de inspiratia divina pe care acesta o afirma, astlfel incat
regulile erau impuse in plan social,pe linia divinitatii.
Legile scrise, purtau pecetea regelui dar si a marelui preot. In sistemul de
drept geto-dac, erau reglementate urmatoarele institutii:
1. Institutia propietatii, avand drept principal obiect pamantul si
minele de aur, argint si sare.Marii propietari erau Tarabostes ,
acestia avand monopol nu numai asupra exploatarii bunurilor din
propietate private, dar si asupra comertului cu produsele
obtinute.Alaturi de propietatea private exista si o propietate
colectiva, devalmasa apartinand obstei teritoariale.Pamantul
obstilor era impartit in loturi si atribuit fiecarei familii pe termen de
un an. In anul urmator loturile erau redistribuite prin tragere la
sorti,evitandu-se astfel generarea ideii de propietate
private.Propietatea devalmasa, apartinea dacilor comati(pletosi)
2. Familia, despre aceasta ne ofera informatii Herodot, Horatiu si
Ovidiu.Unele surse afirma faptul ca in perioada prestatala familia
geto-daca era poligama.Pe masura dezvoltarii relatiilor sociale,si a
 consolidarii dreptului de propietate private, familia devine
monogama din nevoia ca bunurile de care dispune barbatul sa se
poata transmite prin mostenire unei anumite clase de
succesori.Familia geto-daca era patrilineara(descendenta se
stabilea dupa tata iar copii chiar si dupa moartea mamei,ramaneau
in familia paterna.)
3. Obligatiile si contractele, datorita comertului practicat pe teritoriul
Daciei, atat de autohtoni cat si de populatiile vecine cu precadere
grecii stabiliti la marea neagra, dar si romanii veniti din imperiu, se
poate afirma ca din puncta de vedere juridic era cunoscut
contractual de vanzare-cumparare (existand circulatie monetara)
dar si trocul folosindu-se in special sarea ca produs de schimb.
 CAPITOLUL II
ORGANIZAREA DE STAT ŞI DREPTUL ÎN DACIA - PROVINCIE ROMANĂ

1. CONSTITUIREA ŞI ORGANIZAREA PROVINCIEI DACIA

1.1. Organizarea politică
Cu toate că romanii au cucerit aproape întregul teritoriu locuit de daci, numai o parte a
acestuia a fost inclus în provincia Dacia. Graniţele provinciei erau: la Apus, de la confluenţa Tisei
cu Dunărea până la confluenţa Mureşului cu Tisa; la Nord, de la râul Mureş, în amonte, până la
Deva, de unde graniţa urca prin Apuseni, pe linia Someşului, până la pasul Oituz. Graniţa de Est
şi Sud-Est era reprezentată de versantul transilvan al Carpaţilor Meridionali, cobora pe valea
Oltului, până la Dunăre. La Sud, provincia avea drept graniţă fluviul Dunărea, de la confluenţa cu
Oltul până la confluenţa cu Tisa.
Noii stăpânitori, urmărind să-şi consolideze poziţia aici, au colonizat această provincie cu
elemente romane sau romanizate aduse din tot Imperiul Roman. Unii colonişti au venit din
provinciile răsăritene, alţii erau originari din Illyricum şi Moesia, din Sudul Dunării, iar alţii, din
părţile apusene ale Imperiului Roman. Din Italia au venit puţini, deoarece acolo lipsa populaţiei se
făcea destul de mult resimţită.După cucerire, geto-dacii au continuat să formeze populaţia
majoritară, deşi mulţi au fost luaţi în sclavie sau au pierit în lupte.
Datorită poziţiei sale geostrategice, un veritabil bastion în mijlocul lumii barbare, Dacia a
fost transformată în provincie imperială, administrată de împărat prin împuternicit special numit
Legatus Augusti Pro Praetore.
Organizarea administrativă a Daciei ca provincie romană s-a făcut printr-o lege
(constitutio) promulgată de Traian în anul 107. Această lege a provinciei (lex provinciae) a
stabilit hotarele, forma de organizare şi conducere, organizarea militară pentru apărarea
teritoriului, valoarea totală a impozitelor pe care noua provincie trebuia să le verse tezaurului
imperial de la Roma.
În această etapă, până la moartea împăratului Traian (în anul 117), provincia era condusă
de un guvernator, un mandatar al împăratului, al cărui mandat era de cel puţin trei ani şi de cel
mult cinci ani. Guvernatorul avea puteri depline în domeniile administrativ, militar şi judecătoresc,
el fiind investit cu imperium (puterea dată de împărat).
Câtă vreme a trăit împăratul Traian a fost linişte la hotarele Daciei. Triburile migratoare şi
dacii liberi din Miazănoapte cunoşteau puterea împăratului şi nu au cutezat a ataca provincia Dacia.
După moartea lui Traian (la 11 august 117) se produce o dublă năvălire: dinspre Apus atacau
iazigii, iar dinspre Răsărit roxolanii.
În anul 119, în timpul domniei lui Hadrian, Dacia a fost scindată, din punct de vedere
administrativ, în două părţi:
- Dacia Superior, cuprinzând partea dinspre Miazănoapte (Transilvania şi Banatul), cu
capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, condusă de un Legatus Augusti Pro Praetore, din ordinul
senatorial;
- Dacia Inferior (Oltenia şi sudul Transilvaniei) cu capitala la Drobeta (Turnu Severin),
întinzându-se spre Miazăzi, guvernată, la început, de un praefectus şi, apoi, de un procurator.
Este stabilit faptul că guvernatorul Daciei Superior a avut un rang mai înalt decât
procuratorul din Dacia Inferior şi a fost considerat ca adevăratul guvernator al provinciei Dacia,
aceasta cu atât mai mult cu cât el îndeplinea şi funcţia de comandant al Legiunii a XIII-a Gemina.
 În jurul anului 138, împăratul Marcus Aurelius decide o nouă împărţire a provinciei, prin
crearea a trei regiuni:
- Dacia Malvensis (Banatul şi Oltenia), cu capitala la Malva – Celei;
- Dacia Apulensis (sudul şi centrul Transilvaniei), cu capitala la Apulum – Alba Iulia;
- Dacia Porolissensis (nordul Transilvaniei), cu capitala la Napoca – Cluj-Napoca şi apoi,
la Porolissum-Moigrad.
Este de menţionat faptul că teritoriile Munteniei şi sudul Moldovei formau o provincie
distinctă numită Moesia Inferioară, iar Dobrogea era integrată provinciei Scythia Minor (Sciţia
Mică).
În urma acestor reorganizări teritoriale, împăratul Marc Aureliu a reuşit, vremelnic, să
asigure o conducere unitară a celor trei Dacii, care se aflau sub autoritatea unui singur guvernator
(al Daciei Apulensis), cu depline competenţe administrative, militare şi judecătoreşti. Titulatura
guvernatorului era: Legatus Augusti Pro Praetore, trium Daciarum. El era ajutat, în îndeplinirea
atribuţiilor speciale, de Concilium Trium Daciarum, în fapt, o adunare provincială alcătuită din
reprezentanţi ai oraşelor, care funcţiona ca organ consultativ, convocată o dată pe an la sediul din
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa.
Atribuţiile acestei adunări vizau următoarele: susţinerea intereselor oraşelor şi provinciilor
faţă de administraţia imperială; formularea plângerilor către împărat împotriva abuzurilor
dregătorilor; întreţinerea cultului imperial; menţinerea unităţii provinciilor; eliberarea de sclavi;
acordarea cetăţeniei.

1.2. Organizarea administrativă

A. Organele administraţiei centrale
Guvernatorului provinciei îi erau acordate atribuţii de ordin politic, judecătoresc şi
administrativ. El avea, după împărat, cea mai mare competenţă (imperium maius) asupra tuturor
locuitorilor din provincie. Guvernatorul avea şi jus edicendi, adică dreptul de a redacta şi promulga
edicte. Competenţa sa jurisdicţională era identică aceleia pe care o aveau consulii, pretorii,
prefectul oraşului şi pretorul Romei, putând totodată să dispună măsurile corespunzătoare.
Alături de guvernatorul provinciei, un rol însemnat în organizarea centrală de stat aparţinea
Adunării provinciale (concilium provinciae), organism care apăra interesele păturii dominante.
Numele ei complet era „Adunarea provincială a celor trei Dacii” (concilium provinciae Daciarum
trium). Aceasta adunare avea în grija sa cultul împăratului, fiind condusă de preotul provinciei,
numit preot al altarului lui Augustus sau ,,cel care poartă coroana celor trei Dacii”. Adunarea
provincială mai avea şi alte atribuţii: ridica monumente sau statui în cinstea celor care se
remarcaseră prin fapte de onoare, aducea mulţumiri guvernatorului, la încheierea mandatului,
pentru modul cum a administrat provincia.

B. Organizarea oraşelor şi satelor

Pe teritoriul provinciei Dacia, ca, de altfel, pe întreg teritoriul Imperiului Roman, au existat
aşezări umane de două tipuri: orăşeneşti (colonii şi municipii) şi rurale (pagi, vici şi canabe).
Coloniile, locuite de cetăţeni romani, erau puternice centre de romanizare, amplasate în
mijlocul populaţiei autohtone tocmai pentru a exercita influenţa necesară asupra acesteia. Cetăţenii
coloniilor se bucurau de toate drepturile publice şi private prevăzute de dreptul roman: ei aveau
beneficiul lui jus sufragi (dreptul de a alege înalţii demnitari) şi jus honorum (dreptul de a fi aleşi
în demnităţi publice). De exemplu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa),
Drobeta, Napoca, Potaissa (Turda).
 O categorie specială de colonii erau cele considerate ca făcând parte din Italia, cetăţenii
acestora bucurându-se de jus italicum, care conferă privilegiul de a avea teren în proprietate şi de
a nu plăti impozitul funciar (pe pământ) şi capitaţia (impozitul personal). Cea dintâi colonie a fost
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, construită pe o suprafaţă de 32 hectare şi cu o
populaţie de 15.000-20.000 locuitori. Aici a fost sediul permanent al administraţiei provinciei,
fiind, practic, capitală provinciei Dacia.
Municipiile erau localităţi urbane cu drepturi şi privilegii mai puţine decât coloniile.
Locuitorii lor aveau un statut juridic intermediar între peregrini şi colonişti. De exemplu,
Porolissum, Tibiscum, Ampelum.
În colonii şi municipii, cetăţenii erau împărţiţi în curii sau triburi.
Coloniile şi municipiile erau conduse de către un Consiliu municipal alcătuit din 20 de
consilieri sau decurioni. Membrii Consiliului erau aleşi în limita locurilor vacante, de către
magistraţii municipali superiori, dintre persoanele care exercitaseră anterior o magistratură în
oraşul respectiv. Consiliul emitea hotărâri obligatorii pentru toate organele municipale de
conducere, alături de magistraţii orăşeneşti.
Conform legilor municipale, decurionii aveau, în principal, atribuţii administrative: se
îngrijeau de încasarea contribuţiilor impuse oraşului de autorităţile imperiale şi de perceperea la
timp a impozitelor ordinare; supravegheau îndeplinirea lucrărilor edilitare; stabileau prestaţiile ce
urmau a fi făcute de cetăţeni; controlau gestiunea financiară a oraşului etc. La acestea se adăugau
atribuţii religioase (reglementarea zilelor de sărbătoare), diplomatice (trimitere de soli pe
cheltuiala cetăţii) sau militare. Cu timpul, din cauza slăbirii administraţiei imperiului, sarcinile şi
obligaţiile decurionilor au devenit tot mai mari, excesive chiar, astfel că, spre sfârşitul dominaţiei
romane, această funcţie era percepută ca o pedeapsă. Aceasta pentru că decurionii răspundeau cu
averile lor de strângerea impozitelor, pe care trebuiau să le garanteze.
Magistraţii municipali erau aleşi pentru un mandate de un an şi trebuiau să îndeplinească
anumite condiţii de vârstă, de avere şi de origine socială. Aceşti magistraţi aveau, în special,
atribuţii judecătoreşti, motiv pentru care erau denumiţi şi „cei care împart dreptatea” (jus dicere).
Pe lângă jurisdicţie contencioasă, magistraţii municipali îndeplineau şi o jurisdicţie graţioasă,
elaborând acte pentru eliberarea sclavilor, emancipări sau numiri de tutori. Magistraţii municipali
nu se bucurau de imperium, astfel că nu puteau aplica amenzi sau luarea de gaj a bunurilor din
patrimoniul cetăţenilor. În subordinea magistraţilor se aflau diferiţi funcţionari de rang inferior:
lictori, aprozi, scribi, arhivari, crainici etc.
Administraţia oraşelor mai cuprindea şi pe aedili, şi questori. Aedilii aveau ca principală
atribuţiune întreţinerea drumurilor şi canalelor, arendarea băilor publice, înhumarea persoanelor
decedate, organizau jocuri publice pentru cetăţeni şi exercitau poliţia pieţelor. Questorii erau
persoane însărcinate cu încasarea efectivă a taxelor şi impozitelor.
Satele erau locuite, în mare parte, de populaţia autohtonă. De regulă, mai multe sate erau,
din punct de vedere militar şi economic, grupate în jurul unui centru, formând un organism
administrativ autonom, foarte apropiat de un municipiu, numit territorium. Acest organism
autonom era condus de un consiliu, alcătuit din reprezentanţii satelor respective. Puterea supremă
o deţinea comandantul militar al garnizoanei din localitatea considerată reşedinţa teritoriului.
Satele erau clasificate în: pagi (satele dependente de colonii); vici (localităţi rurale, care,
prin evoluţie, puteau deveni, ulterior, municipii); canabe (aşezări formate lângă coloniile romane
locuite de negustori, meşteşugari, bancheri şi auxiliarii trupelor romane).
În aceste forme de organizare locală (colonii, municipii şi sate), viaţa economică din
provincia Dacia a continuat, în linii mari, viaţa economică a Daciei lui Burebista şi Decebal.
 Ocupaţiile de bază ale populaţiei au rămas tot agricultura şi creşterea vitelor. Romanii au
acordat o importanţă deosebită minelor din Dacia, în special, minelor de aur. Toate minele de aur
se aflau în stăpânirea absolută a împăratului, care a desemnat un funcţionar superior însărcinat cu
exploatarea lor, numit procurator auroriarum. Acesta avea în subordine un corp de funcţionari
(contabili, casieri, arhivari, supraveghetori), recrutaţi din rândul liberţilor, adică din foştii sclavi ai
împăratului, eliberaţi. În Munţii Apuseni erau funcţionale 8 centre de exploatare a aurului, la
Rodna se exploata argintul, iar în foarte multe localităţi au fost deschise mine de sare, fier, aramă,
marmură, calcar şi păcură.

1.3. Organizarea fiscală

Organizarea financiară a Daciei era asemănătoare cu aceea a celorlalte provincii romane.
Fiecare provincie dispunea de un administrator financiar numit procurator, însărcinat cu
strângerea impozitelor şi supravegherea cheltuielilor. El avea în subordine un aparat administrativ
format din contabili, registratori şi tabulari, numiţi din categoria socială a liberţilor imperiali.
Pentru stabilirea cuantumului şi a felului impozitelor, împăratul Traian a dispus efectuarea
recensămintelor populaţiei şi proprietarilor la un interval de cinci ani.
Impozitele care se percepeau în Dacia erau de două feluri: impozite directe şi impozite
indirecte.
A. Impozitele directe
Capitaţia era impozitul personal pe cap de locuitor, pe care îl plăteau toţi locuitorii
provinciei, indiferent dacă erau sau nu cetăţeni. Negustorii plăteau un impozit special, numit
aurum negotiatiorum, introdus de împăratul Sever Alexandru.
Censul sau impozitul funciar era taxa percepută de administraţia romană asupra
pământului. Trebuia plătit de toţi cei care aveau un lot de pământ, cu excepţia veteranilor care
participaseră la războaiele dacice şi care au fost împroprietăriţi, bucurându-se, astfel, de jus
italicum. Dările funciare grevau toate terenurile particulare şi acest fapt se explică prin ideea că,
asupra pământului din provincie, cetăţeanul proprietar avea numai un drept de folosinţă sau de
posesie, proprietatea deplină aparţinând statului roman.
Stabilirea impozitului funciar se făcea în baza unei declaraţii a proprietarului, în care acesta
era obligat să precizeze valoarea economică a fondului şi fertilitatea solului. Valoarea acestui
impozit varia după natura terenului (ogor, păşune, pădure) şi reprezenta 1% din valoarea sa.
Cetăţile care se bucurau de jus italicum (Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca), nu plăteau
impozitul funciar, deoarece terenurile lor erau, printr-o ficţiune, socotite ca făcând parte din
teritoriul roman şi, în consecinţă, neimpozabile.
B. Impozitele indirecte reprezentau cea mai important sursă de venit pentru visteria
Imperiului Roman.
Din această categorie făceau parte: impozitul pe moşteniri, în valoare de 5% din valoarea
moştenirii; impozitul pe eliberarea sclavilor, în cuantum de 5% din valoarea sclavului, era plătit
chiar de sclavul eliberat. Vânzarea de sclavi era impozitată cu o taxă de 4% din preţul sclavului
vândut, iar pentru celelalte vânzări de mărfuri se percepea o taxă de 1% din costul produselor.
Impozitele directe erau folosite de administraţia provinciilor pentru acoperirea cheltuielilor
curente necesare bunei gospodăriri a localităţilor, salarizarea funcţionarilor administrativi şi
constituirii unei rezerve. Disponibilul rezultat era vărsat fiscului imperial de la Roma, împreună
cu impozitele indirecte.
Venituri importante rezultau din încasarea taxelor vamale (portoria), cea mai
cunoscută fiind taxa de 2,5 % pentru circulaţia mărfurilor şi a persoanelor, încasată de un serviciu
special, amplasat la punctele vamale, numite stationes. Acestea erau înfiinţate atât în interiorul
provinciei, în locurile obligatorii de trecere (intrări în oraşe sau poduri), cât şi la graniţele
provinciei.
Existau şi dările care se plăteau pentru păşunat şi pentru exploatarea sării, denumite
monopoluri. Salinele erau concesionate unor mari arendaşi, care aveau, în acelaşi timp, şi dreptul
de exploatare a păşunilor. De aceea, în documentele vremii, calitatea de arendaş al păşunilor şi
salinelor apare ca formând o unitate fiscală de sine stătătoare. O asemenea concesiune implica,
adesea, şi dreptul de vânzare a sării.
Minele de fier erau concesionate, asemenea salinelor, arendaşilor. Minele de aur formau
proprietatea împăratului, de exploatarea lor îngrijindu-se un procurator aurarium, ajutat de un
corp întreg de slujbaşi: contabili (tabularii), casieri, arhivari, supraveghetori.
Pentru problemele financiare, fiecare dintre cele trei Dacii avea un procurator al ei. Aceştia
erau ajutaţi la îndeplinirea sarcinilor ce le reveneau de funcţionari inferiori. Monedele care circulau
în Dacia erau: cele de aur - aureus (7,80 grame); cele de argint - denarius (3,4 grame) şi quinarius
(1,7 grame), cele de aramă galbenă - sestertius (27,20 grame) şi cele de aramă roşie - as (13,44
grame). Un aureus valora 100 de sesterţi.
Ca în alte provincii, locuitorii din Dacia erau obligaţi să presteze o serie de munci şi
servicii.

1.4. Organizarea militară

Pentru cucerirea Daciei au fost angrenate nouă legiuni, zece detaşamente de cavalerie
(alae), treizeci şi cinci detaşamente de infanterie (cohortes), la care s-au adăugat cohortele
pretoriene care l-au însoţit pe împărat, trupele neregulate şi marinarii celor două flote de pe Dunăre.
După ce Dacia a fost transformată in provincie romană, cea mai mare parte a acestor trupe
a fost retrasă, dintre legiuni fiind păstrate doar Legiunea a XIII-a Gemina, cu reşedinţa în Apulum,
şi Legiunea I Adiutrix. Mai târziu, la Potaissa a fost încartiruită Legiunea a V-a Macedonica.
Fiecare legiune romană număra 6.000 soldaţi.
Pe lângă aceste legiuni, au mai activat temporar în Dacia şi detaşamente din alte legiuni:
IV Flavia, VII Claudia, XI Claudia, X Gemina şi XXII Primigenia. Comandantul unei legiuni era
un legatus, iar după împăratul Gallienus, un praefectus legionis. Legaţii erau numiţi dintre membrii
ordinului senatorial, iar prefecţii dintre militarii de profesie.
Comandanţii legiunilor erau ajutaţi de ofiţeri care răspundeau de disciplina militară şi de
capacitatea de acţiune a legiunii. Totodată, aveau dreptul de a-i pedepsi pe soldaţii care se făceau
vinovaţi de diferite abateri. Un rol important în viaţa militară a Daciei îl aveau prefecţii taberelor,
însărcinaţi cu serviciul de garnizoană. Aşezarea, întreţinerea şi organizarea lagărelor intrau în
atribuţiile lor; din acest motiv erau aleşi după un lung serviciu militar, dintre cei mai pricepuţi
soldaţi.
Alături de trupele aduse pe teritoriul provinciei Dacia în momentul cuceririi, au fost create
şi formaţiuni militare dacice: Ala I Ulpia Dacorum, Cohorta II Augusta Dacorum, Cohorta III
Dacorum etc.
Toate categoriile de trupe staţionate în provincia Dacia alcătuiau armata regulată,
comandamentul superior fiind asigurat fie de legatul imperial, fie de guvernatorii provinciali. În
caz de război, armatele celor trei provincii erau sub o singură comandă a legatului cu rang superior.
Soldaţii romani staţionaţi în Dacia proveneau din diferite părţi ale Imperiului Roman: britani,
dalmaţi, panoni etc.
 Alături de trupele armate, apărarea provinciei era asigurată prin trei feluri de lucrări
militare: valuri, castre şi castele. Descoperirile arheologice ne înfăţişează o vastă reţea de valuri,
castre şi castele, existente pe întregul teritoriu al Daciei Romane.

2. DREPTUL ÎN DACIA ROMANĂ

2.1. Izvoarele dreptului
Aşa cum era firesc, odată cu instalarea deplină a stăpânirii romane în Dacia, alături de
dreptul autohton nescris, s-a introdus şi dreptul roman scris. Autorităţile romane, instalate puternic
în Dacia, au hotărât ca obiceiul (cutuma) local să se aplice numai în măsura în care nu
contravenea principiilor generale ale dreptului roman.
În prima fază a stăpânirii romane au fost aplicate atât obiceiurile populaţiei autohtone, cât
şi dispoziţiile dreptului roman. Treptat, s-a produs fenomenul de întrepătrundere şi de influenţare
reciprocă; a luat naştere, astfel, un sistem de drept nou, dreptul daco-roman, cu o configuraţie nouă,
originală.
O importanţă deosebită a avut-o Constituţia lui Caracalla (Constitutio Antoniniana), din
anul 212, prin care s-a acordat drept de cetăţenie peregrinilor.
O problemă deosebit de importantă este de a se şti care au fost efectele edictului lui
Caracalla asupra acestei categorii de locuitori liberi ai provinciei Dacia? Au primit aceştia, după
promulgarea edictului, în bloc, cetăţenia romană?
Textul edictului, păstrat într-un papirus destul de greu de descifrat, arată că s-a acordat
cetăţenia romană tuturor peregrinilor din Imperiu, cu excepţia dediticilor. După unele cercetări,
mai noi, rezultă că excepţia nu se referă la dediticii propriu-zişi, ci la peregrinii care nu trăiau
organizaţi într-o aşezare municipală. Cu alte cuvinte, ar fi fost excluşi de la beneficiul legii
peregrinii din aşezările rurale.
Faptul că această Constituţie nu a însemnat o largă ocrotire a dreptului de cetăţenie pentru
peregrini ne-o dovedeşte faptul că, după promulgarea edictului, un număr mare de peregrini a
continuat să existe în Imperiul roman. Aşa se explică de ce instituţia pretorului peregrin,
însărcinat, la Roma, cu judecarea pricinilor dintre romani şi peregrini, nu a dispărut, ci şi-a
continuat nestingherit activitatea. Este motivul pentru care, şi după anul 212, diplomele militare
acordau celor eliberaţi de la oaste dreptul de cetăţenie romană, iar în secolul al III-lea e.n., au loc
încă naturalizări de peregrini în Iliria sau Egipt. De asemenea, explică de ce, în vremea împăratului
Constantin, în secolul al IV-lea e.n., în Gallia se constată încă existenta peregrinilor.
Este foarte probabil că textul edictului să fi cuprins şi alte excepţii, alături de cea privind
dediticii, dar, papirusul fiind deteriorat, doar acestea ne sunt cunoscute.
În categoria izvoarelor dreptului sunt incluse Lex Iulia, precum şi opiniile juriştilor care au
devenit norme obligatorii.

2.2. Statutul juridic al persoanelor

Colonizarea masivă a Daciei cu populaţie adusă din celelalte provincii ale Imperiului
Roman şi sistemul de organizare impus au condus la producerea unei accentuate stratificări sociale,
la rupturi clare între clasele şi categoriile sociale, fiecare dintre acestea având un regim juridic bine
reglementat.
Înainte de promulgarea edictului lui Caracalla, locuitorii liberi din Dacia romană erau
împărţiţi în trei categorii: cetăţeni romani, latini şi peregrini.
 A. Cetăţenii romani alcătuiau clasa socială stăpânitoare, formată din membrii autorităţii
civile şi militare instalate pe teritoriul Daciei. Locuiau, în marea lor majoritate, în oraşe (colonii şi
municipii). Acestora li se adaugă coloniştii aduşi din alte regiuni şi provincii ale Imperiului
Roman. Coloniştii se deosebeau de cetăţenii romani prin faptul că nu deţineau, în materie
imobiliară, o adevărată proprietate romană, cu excepţia situaţiei în care pământul coloniei
respective căpătase jus italicum.
Cetăţenii romani erau proprietari de terenuri şi sclavi, arendaşi ai vămilor, păşunilor,
minelor şi salinelor; ei se bucurau de toate drepturile politice şi civile.
Astfel, cetăţenii romani beneficiau de drepturi de a încheia acte juridice în formă romană
(jus comercii), dreptul de a face parte din legiunile romane (jus militiae), dreptul de a încheia o
căsătorie în formă romană (jus conubii), dreptul de a alege reprezentanţi în funcţii publice (jus
sufragii), dreptul de a candida la o magistratură şi de a fi ales (jus honorum).
B. A doua categorie socială, cu drepturi limitate, e reprezentată de cetăţenii latini: oameni
liberi, aduşi în Dacia din alte provincii ale Imperiului Roman. Aceştia ocupau o poziţie
intermediară, între cetăţeni şi peregrini. Ei au fost aşezaţi în municipii şi sate, fiind consideraţi, din
punct de vedere juridic, inferiori cetăţenilor romani.
Beneficiau de dreptul latin, având, în acelaşi timp, drepturile patrimoniale ale romanilor:
jus comercii, dar nu şi jus conubii.
Dacă municipiile în care locuiau latinii erau ridicate la rangul de colonii, locuitorii lor
deveneau cetăţeni romani prin naturalizare.
C. Peregrinii reprezintă a treia categorie socială, aceştia formând marea masă a populaţiei
libere. Situaţia juridică a acestora era reglementată prin legea de organizare a provinciei (lex
provinciae) şi prin edictele guvernatorilor. Precum cetăţenii romani, peregrinii puteau deţine
sclavi.
Peregrinii erau împărţiţi în două categorii:
a) peregrinii obişnuiţi - autohtonii ale căror localităţi (cetăţi) nu au fost desfiinţate
din punct de vedere politic, ei putând să îşi exercite drepturile lor politice în interiorul
cetăţilor. Lor li se aplica dreptul dac în relaţiile dintre aceştia, dar în raporturile cu cetăţenii
romani, peregrinii obişnuiţi se supuneau lui jus gentium. Erau proprietari de pământ, de
ateliere meşteşugăreşti, comercianţi, vameşi. Puteau deveni cetăţeni romani fie ca o
recompensă pentru serviciile aduse statului roman, fie prin naturalizare individuală sau
colectivă;
b) peregrinii dediticii erau locuitorii cetăţilor distruse de romani, cei care au opus
rezistenţă cuceritorilor, străinii stabilizaţi în Dacia în vremea războaielor marcomanice. Ei
aveau drepturi limitate: puteau încheia între ei acte juridice potrivit cutumelor locale, iar în
raporturile lor cu cetăţenii romani erau aplicabile normele juridice specifice dreptului
ginţilor (jus gentium). Aceşti peregrini, nu aveau dreptul să devină cetăţeni romani.
D. Sclavii erau persoanele provenite din rândul populaţiei autohtone şi populaţiei adusă în
această calitate din celelalte provincii ale imperiului. Era categoria socială cea mai dezavantajată;
sclavii nu aveau capacitatea juridică şi nu se bucurau de dreptul de proprietate. Dacia romană nu a
cunoscut sclavagismul clasic aplicabil în Roma. În Dacia romană sclavii erau folosiţi de către
stăpânii lor în treburile casnice gospodăreşti, la muncile agricole şi exploatarea minelor.
Sclavii statului, aduşi din alte provincii, erau folosiţi în diferite activităţi ce se desfăşurau
în birourile funcţionarilor administrativi, vamali, din domeniul exploatării minelor (aceştia erau
ştiutori de carte).

 CURSUL 3
ETNOGENEZA POPORULUI ROMÂN

1. ORGANIZAREA SOCIO-POLITICĂ ÎN PERIOADA PRESTATALĂ

Odată cu părăsirea Daciei de către romani s-a spulberat diviziunea impusă de către
cucerirea imperială. Dacia s-a refăcut aşadar teritorial, demografic şi spiritual, economic, aşa
cum fusese la începutul domniei lui Decebal. Războiul cu romanii nu a secătuit teritoriul dacic de
populaŃia autohtonă, cum susŃin, cu rea intenŃie, unii pseudoistorici, încercând astfel să acrediteze
ideea vidului demografic, privind continuitatea românilor în acest spaŃiu.
Adevărul, confirmat de numeroase mărturii scrise şi arheologice, susŃinut de logică, este
acela că în pofida pierderilor mari de oameni, în Dacia cucerită de romani a continuat să
vieŃuiască şi să muncească o populaŃie dacă numeroasă, acceptând procesul de romanizare şi de
schimbare a destinului istoric.
După retragerea autorităŃilor romane din teritoriul fostei Provincii Dacia, populaŃia daco-
romană de la nordul Dunării a trebuit să îşi adapteze formele de organizare unor noi împrejurări
istorice, marcate în cea mai mare parte de migraŃia populaŃiilor barbare. În acest context, s-a
înregistrat un fenomen de ruralizare a vieŃii sociale, ca efect al încetării existenŃei puterii
administrative centrale şi locale, precum şi ca urmare decăderii oraşelor. Astfel, în fosta Dacie au
apărut o multitudine de obşti teritoriale, lipsite însă de clasa dominantă conducătoare şi fără
structuri administrative centralizate sau locale. O oarecare continuitate a centrelor urbane s-a
menŃinut în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră, zonă care a rămas sub controlul direct al
Imperiului Roman şi apoi romano-bizantin.
În Dacia post-romană factorul demografic majoritar cel mai vechi şi de bază este cel al
geto-dacilor latinizaŃi. ContopiŃi cu ei sunt coloniştii romani, veteranii şi celelalte elemente
locale care nu au urmat autorităŃile şi legiunile retrase de Aurelian. PrezenŃa lor este permanent
documentată prin izvoare istorice scrise, documente epigrafice şi numismatice, prin trupele dace
recrutate în armata romană, prin toponimie şi antroponimie, ca şi prin numeroase materiale
arheologice care conŃin în linii mari, modul de viaŃă tradiŃional.
Roma a organizat un complex de aşezări fortificate cu scopul de a întări graniŃa la sud de
Dunăre împotriva popoarelor migratoare. Pe lângă aceste legături militare cu lumea romană au
continuat şi relaŃiile economice, dovadă fiind monedele, podoabele şi alte materiale preŃioase
găsite pe teritoriul Ńării noastre.
După sec. III e.n. populaŃia daco-romană devine omogenă, cetăŃenii având ocupaŃii
tradiŃionale comune la care se adaugă şi nevoia de a Ńine piept popoarelor migratoare. Vechile
ocupaŃii ale autohtonilor au continuat să fie exercitate şi în perioada următoare retragerii
autorităŃilor romane, dar meşteşugurile – şi în unele perioade şi agricultura – a înregistrat un
regres în favoarea creşterii vitelor şi a păstoritului, mai uşor de practicat în perioada de
nesiguranŃă cauzată de marile năvăliri ale popoarelor migratoare. Referitor la episodul
pătrunderii în Europa a populaŃiilor barbare – fenomen ce a adus transformări şi mutaŃii politico-
sociale radicale - au fost avansate mai multe teorii: a migraŃiilor, a invaziilor, a năvălirilor. Cea
mai des uzitată în ultimul timp este cea a migraŃiilor, deoarece invazia nu este decât un aspect
preliminar al unui fenomen mult mai vast având un aspect preponderent militar şi este limitată în
timp pentru o perioadă scurtă. Termenul de migraŃie desemnează, în cele din urmă, ansamblul
complex al mutaŃiilor survenite în plan politic, militar, economic, social şi cultural ca urmare a
apariŃiei acestor elemente migratoare în spaŃiul european.
Cu toate acestea, procesul romanizării continuă şi în noile condiŃii, prin legăturile cu
lumea romano-bizantină. Un alt element important al romanizării geto-dacilor este formarea unei
noi limbi, prin îmbinarea limbii autohtonilor cu latina, o limbă romanică cu substrat tracic.
Spre sfârşitul sec. III e.n. populaŃia dacă şi greco-romană adoptă religia creştină, aceasta
devenind un element distinctiv pentru populaŃia daco-romană în faŃa popoarelor barbare.
Creştinarea a făcut parte din etnogeneza românilor, aceştia născându-se ca un popor creştin.
Rezultatul procesului de etnogeneză prin desăvârşirea fuziunii elementului autohton geto-
dac cu coloniştii romani, în condiŃiile contactelor cu lumea romano-bizantină şi ale creştinării a
fost formarea poporului român, cu o limbă latinofonă, singurul popor care a păstrat numele de
romani, nume ce a servit drept mijloc de diferenŃiere faŃă de păgâni.
Romanizarea s-a dovedit un fenomen ireversibil, continuând mai accentuat în perioada
migraŃiunilor când, din cauza riscurilor la care a fost supusă, populaŃia daco-romană de la oraşe,
mai puternic romanizată, s-a deplasat spre Ńinuturile rurale, lăsându-se astfel pecetea definitiv
asupra fostului univers dacic, inclusiv asupra dacilor liberi, care în timpul stăpânirii romane
atacau mereu noua provincie la gândul unei posibile izgoniri a romanilor din vechile lor hotare.
După celebrul edict din Milan, (313) al lui Constantin cel Mare, creştinismul s-a
răspândit cu o mare iuŃeală în tot Imperiul Roman, mai ales la oraşe, unde comunicaŃiile şi
schimbul de idei între oameni s-au realizat cu mare uşurinŃă. Enclave de păgâni au mai rămas la
sate. Termenul de paganus, care înseamnă sat, caracterizează pe locuitorii satelor care au rămas
greci şi romani: adică cei ce mai practicau cultul zeilor.
Un rol important în menŃinerea daco-romanilor în sfera civilizaŃiei romane l-a avut şi
creştinismul, care a fost propagat din numeroase centre episcopale, aflate în oraşele de pe malul
drept al Dunării Mijlocii şi de Jos. Terminologia creştină de bază în limba română este de origine
latină.
În cursul secolelor V-VIII, latina târzie orientală din regiunea carpato-danubiano-pontică
a devenit o limbă neolatină (romanica). Din secolul al IX-lea au inceput să se manifeste diferite
influenŃe nelatine, dintre care cea mai puternică si mai importantă a fost slava, reflectată mai ales
în vocabular, fără a schimba însă sistemul (gramatica), în întregime latin, al limbii române. De
aceea, ea a evoluat în continuare ca o limbă neolatină (romanică) până la forma ei modernă şi
contemporană. Şi în toponomie există date care atestă continuitatea daco-romana la nord de
Dunăre. Este cazul numelui râurilor principale, ca şi al terminologiei de origine latină din părŃile
muntoase, terminologie care şi-a găsit aplicarea în depresiunile inter şi subcarpatice, în aşa-
numitele ,,tări” (terrae) unde s-au constituit, dealtfel, primele formaŃiuni politice româneşti. Şi în
câmpie au existat zone cu populaŃie romanică, străromânească, ca, de exemplu, în regiunea
Vlaşca, denumire slavă pentru romanici, sau RomanaŃi, denumire cumană pentru români.
Secolele X-XI au însemnat pentru istoria României, ca de altfel pentru întreaga Europă, o
perioadă de progres, înregistrat de tehnica agricolă şi de cultura materială în genere, un moment
de creştere demografică şi de dezvoltare economică.
Pătrunderea populaŃiilor migratoare - goți, huni, gepizi, slavi, avari – a obligat populaŃia
daco-romană să se concentreze în teritorii apărate natural: în regiunea muntoasă a Carpaților şi
deluroasă subcarpatică, în podişul Transilvaniei sau în podişul Moldovei, în şesul cu vegetaŃie
abundentă al Munteniei (în ținutul numit „Codrul Vlăsiei"), în câmpia fertilă a Banatului şi
Crişanei, în regiunea, bogat dăruită de natură a bălŃilor Dunării, de-a lungul văilor, adevărate
culoare depresionare ale numeroaselor râuri. UnităŃi geografice depresionare cu concentrări de
populatie, erau grupate în special in regiunea CarpaŃilor. În aceste ,,tări" (Tara Maramureşului,
łara Bârsei, łara Făgăraşului, łara Loviştei, łara HaŃegului, łara MoŃilor etc.), ca şi în
depresiunile subcarpatice (NemŃişor, Tazlău, Vrancea, Cîmpulung Muscel, Călimăneşti, Horezu,
Târgu Jiu etc.) s-a realizat mult timp maxima demografică românească.
Cel de-al doilea mare val de populaŃii migratoare, dezlănŃuit la sfîrşitul secolului al IX-lea
prin punerea in mişcare a maghiarilor şi continuat cu năvălirile pecenegilor, uzilor, cumanilor şi
tătarilor, care au exercitat o dominaŃie efectivă pe o parte însemnată a teritoriului României (estul
Munteniei şi Moldova), a întîrziat realizarea unor organizaŃii politice puternice.
Ajuns, după o lungă perioadă de timp (secolele XI-XIII), să stăpânească Transilvania,
regatul maghiar, în tendința-i de extindere a catolicismului, ca şi de impunere a relaŃiilor feudale
cu ansamblul lor de obligaŃii, a căutat să limiteze libertăŃile populatiei româneşti. S-a născut de
aici un conflict între regatul maghiar şi formatiunile politice româneşti din cuprinsul
Transilvaniei, sprijinite religios de biserica Ortodoxă, considerată schismatică de cea catolică. În
funcŃie de optica politică a celor ce conduceau regatul maghiar, conflictul a cunoscut în decursul
timpului forme mai mult sau mai puŃin violente, urmările lui fiind determinate de raportul de
forŃee dintre puterea centrală maghiară şi autonomiile româneşti transilvănene. Forta
organizaŃiilor politice întâlnite în Transilvania, împotrivirea lor activă sau emigrările de populaŃie
în celelalte provincii româneşti au obligat regatul maghiar să respecte autonomia Transilvaniei,
care, în grade diferite, s-a menŃinut de-a lungul secolelor.
Curentul de trecere a populaŃiei din Ńinuturile româneşti intracarpatice în cele de la sud şi
est de CarpaŃi a început încă din secolul al XI-lea, odată cu procesul supunerii Transilvaniei de
către coroana maghiară. El a căpătat amploare pe măsură ce relaŃiile feudale câştigau teren şi
populaŃiei autohtone i se răpea dreptul asupra pămîntului şi odată cu el libertatea. A rămas totuşi
în Transilvania marea masă a populatiei, ceea ce a făcut ca, în tot cursul secolelor, românii să
constituie majoritatea populaŃiei de aici. Cei care au emigrat au găsit la sud şi est de Carpati -
unde dominaŃia popoarelor nomade scădea ca intensitate, destrămându-se treptat - locuri pentru a
„descăleca” sate noi. Pe aproape întreaga întindere a regiunii subcarpatice au luat fiinŃă sate de
„ungureni”, nume ce evoca faptul că cea mai mare parte a locuitorilor lor erau români de origine
transilvăneană, foşti supuşi ai regatului Ungariei.
Adăugându-se populatiei din Muntenia şi Moldova, de aceeaşi origine etnică şi limbă cu
ei, populaŃia din Transilvania a constituit un adaos de putere la întărirea organizaŃiilor politice
româneşti de aici, angajate în lupta dominaŃiei nomade împotriva.
În trecerea lor la sud şi est de CarpaŃi, românii din Transilvania au fost urmaŃi, începând
din secolul al XII-lea, şi de elemente alogene, pe care - odată cu formarea statelor de sine
stătătoare łara Românească şi Moldova - le surprindem atestate documentar mai ales în oraşele
de aici.
Mişcarea de populaŃie din Transilvania la sud şi est de CarpaŃi a contribuit la formularea
pretenŃiilor regatului maghiar de suzeranitate asupra teritoriilor pe care s-au aşezat cei plecaŃi,
considerati supuşii săi. Trecerile de populaŃie din Transilvania in Tara Românească şi Moldova
au fost de natură să îngrijoreze puterea regală maghiară, şi aceasta cu atât mai mult cu cât mediul
în care populaŃia pleca, prin compoziŃia etnică, ca şi prin felul de organizare, se dovedea capabil
să o integreze organic, ea a jungând să se identifice ca interese cu localnicii.
Într-o scrisoare din 1234, prin care papa Grigore al IX-lea sfătuia pe Bela al IV-lea, fiu şi
coregent al lui Andrei al II-lea, regele Ungariei, să readucă pe românii din ,,episcopatul
cumanilor” (creat in 1227 în sud-vestul Moldovei) sub ascultarea episcopului catolic, se exprima
ingrijorarea că unii locuitori, „atat unguri, cât şi teutoni, împreună cu alŃi drept credincioşi din
regatul Ungariei”, trec munŃii ca să locuiască în „episcopatul cumanilor”, alcătuind un singur
popor cu pomeniŃii români.
Cum în condiŃiile istorice ale vremii, de relativ slabă densitate a populaŃiei, preocuparea
conducătorilor de state era sporirea numărului supuşilor, conştienŃi că ,,slava lor se înalŃă mai
ales prin mulŃimea poporului supus” şi că ,,puterea, pacea şi siguranŃa tuturor regilor şi regatelor”
se întemeiază pe tăria supuşilor, regii Ungariei, mai ales după năvălirea tătarilor, au căutat să ia
măsuri de repopulare a regatului şi de împiedicare a emigrărilor. În diploma din 1247 prin care
regele Bela al IV-lea întărea cavalerilor ioaniti Ńara Severinului şi Cumania, cu excepŃia
voievodatelor româneşti ale lui Litovoi şi Seneslau, suveranul maghiar Ńinea ca magistrul
ordinului să jure că se va strădui să populeze nu numai acele Ńinuturi, dar şi alte Ńinuturi ale
regatului şi că nu-i va primi pe Ńăranii din regatul maghiar să se aşeze în tinuturile concedate
ordinului decât cu îngăduinŃa specială a regelui. Clauza impusă cavalerilor ioaniŃi de Bela al IV-
lea făcea dovada interesului său pentru creşterea numărului supuşilor. Totodată, însă, diploma
din 1247 arată teama de depopulare a regatului; regele era îngrijorat de emigrările supuşilor săi la
sud de Carpati.
Regii Ungariei, ca să-şi consolideze stăpânirea, au aşezat în zona Transilvaniei şi
colonişti secui şi saşi, iar pentru scurt timp şi pe cavalerii teutoni, acordindu-le privilegii. În
vederea apărării provinciei au fost construite cetăŃi în jurul cărora s-au constituit comitatele, ca
unități administrative.
 Primii colonişti aduşi în Transilvania au fost secuii, aşezaŃi în secolul al XII-lea de regii
maghiari în colŃul de sud-est al Transilvaniei. Ei trebuiau să apere în această parte graniŃa
permanent ameninŃată de năvălirile cumanilor şi apoi ale tătarilor.
Tot în secolul al XII-lea au început să fie colonizaŃi in Transilvania şi saşii, numărul lor
crescând în secolul următor. Originari unii din Flandra, alŃii din Luxemburg si Saxonia, saşii au
fost colonizaŃi în Transilvania în mai multe locuri: în jurul Sibiului, în nord-estul Transilvaniei,
în jurul Bistritei şi a centrului minier de la Rodna, în regiunea Sighişoara şi Mediaş, în łara
Bârsei. Ca şi secuii, saşii au găsit în Ńinuturile în care au fost colonizați populația românească
autohtonă cu care au convieŃuit, influenŃându-se reciproc. Pentru slujbele lor ca apărători ai
graniŃelor şi în vederea creşterii economice a Ńinuturilor în care au fost aşezaŃi, saşii s-au bucurat
din partea regilor maghiari de largi privilegii economice şi administrative, ceea ce a făcut ca ei să
poată desfăşura o vie activitate politică şi economică şi să se organizeze în unităŃi administrative
proprii numite ,,Scaune” (Sedes).
În ceea ce priveşte cavalerii teutoni, ei au fost chemaŃi în Transilvania în 1211 de regele
Andrei al II-lea şi colonizaŃi în łara Bârsei pentru a apăra regatul de invazia cumană şi a
catoliciza populația românească autohtonă. Ca şi în regiunile Mării Baltice unde s-au aşezat
ulterior, încălcînd înŃelegerea făcută cu regele maghiar, teutonii au intrat în conflict cu puterea
regală. Aplanat pentru moment de papă, conflictul a reizbucnit în 1225 şi s-a soldat cu scoaterea
teutonilor din Tara Bârsei.
Spre deosebire de oraşele din Transilvania, oraşele din łara Românească şi Moldova au
păstrat mult timp trăsături de economie agricolă şi au fost, în primul rând centre de schimb,
devenind apoi şi centre de producŃie meşteşugărească. ComerŃul intern era în secolele X-XIV
destul de slab dezvoltat. El se realiza mai ales în cadrul tîrgurilor periodice. Marile bâlciuri sau
iarmaroace, care în Ńinuturile noastre aveau loc mai ales în oraşe, constituiau baza comerŃului
periodic.
PoziŃia geografică a Ńărilor române făcea ca pe teritoriul lor să treacă importante drumuri
comerciale şi să se desfăşoare un însemnat comerŃ de tranzit, binefăcător în multe privinŃe pentru
economia lor. Prin Transilvania şi łara Românească treceau drumurile de comerŃ care legau
Europa apuseană şi centrală de Ńărmurile pontice sau de Peninsula Balcanică şi ajungeau prin
aceasta până la oraşele de pe tărmul Adriaticii; prin Moldova treceau drumurile care legau Marea
Baltică de Marea Neagră.
Prin comerŃul de tranzit, ai cărui principali agenți erau negustorii italieni din Levant, cei
armeni din Polonia şi saşii din Transilvania, se desfăceau în tările române mărfuri orientale,
piper, mirodenii; din Europa apuseană şi centrală, postavuri, pânzeturi, arme, unelte agricole.
Negustorii străini cumpărau din tările române, în special din łara Românească şi Moldova, vite,
cai, piei de animale, ceară, peşte sărat etc.
Un comerŃ intens se desfăşura în special în regiunile de la Dunărea de Jos. Un document
al vremii, cunoscut sub numele de Cronica lui Nestor, relatează că Sviatoslav, cneazul Kievului,
în cursul primei sale în Peninsula Balcanică din anul 968 rămăsese surprins de afluxul de
produse schimbate la gurile Dunării şi dorea să-şi strămute aici reşedinŃa. Acelasi izvor aminteşte
şi existenŃa în regiunea dobrogeană a 80 de goroduri, asezări întărite.
Regiunile de sub munte ale Olteniei şi Munteniei, care fac obiectul Diplomei ioaniŃilor
din 1247, infăŃişează şi ele un progres economic notabil. Dinloma relevă legături economice
strânse între Ńinuturile de la sud de CarpaŃi, Transilvania şi Peninsula Balcanică. ComerŃul extern
şi cel de tranzit, ca şi schimburile interne, se reflectă într-o intensă circulație monetară,
aducătoare de mari venituri. Suma de 7 000 de mărci de argint oferită de Basarab I in 1330
regelui Carol Robert ca răscumpărare a păcii, evaluată la aproape 100 kg aur fin, conferă indicii
despre puterea economică a Ńării voievodului român.
Lărgirea schimburilor comerciale în secolul al XIV-lea va contribui la prosperitatea
economică a statelor româneşti, la creşterea forŃei lor militare, fapt ce le va impune pe arena
vietii politice internationale.
Incepând cu secolul al X-lea, schimbări adânci s-au produs în fizionomia vieŃii rurale
româneşti; s-a conturat în linii generale peisajul rural aşa cum îl vom întâlni în secolele XIV-XV.
Cresterea numărului populaŃiei la sud şi est de CarpaŃi, atât în urma sporului natural, ce a
dat naştere la o adevărată roire a satelor vechi, ca şi prin admigrări, în special din Transilvania, a
contribuit - in conjunctura internațională creată ca urmare a crizei politice ce a cuprins la
începutul secolului al XIV-lea regatul maghiar şi Ńaratul bulgar, ca şi a destrămării Hoardei de
Aur - la asigurarea condiŃiilor de constituire şi afirmare a statelor româneşti independente, łara
Românească şi Moldova.

2. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

2.1. DesfiinŃarea administraŃiei centrale

Părăsirea Daciei de către legiunile romane şi aparatului administrativ, acompaniate de

pătura de autohtoni îmbogăŃiŃi, a avut ca primă consecinŃă desfiiŃarea administraŃiei centrale.
Fiind abandonată şi aflându-se într-o stare de dezorganizare din cauza presiunii popoarelor
migratoare, populaŃia s-a aflat în situaŃia de a renunŃa la viaŃa din oraşe şi a trebuit să se retragă
în zona de câmpie, de deal şi munte, pentru a putea să-şi continue viaŃa cultivând şi păstorind.
Astfel s-a produs ruralizarea, sau mai bine zis, decăderea centrelor urbane. Satul va
rămâne principala formă de organizare administrativă a populaŃiei rurale, unele aflându-se pe
locul vechilor ruine şi cetăŃi, altele de-a lungul apelor curgătoare.
Marile centre urbane rămase pe teritoriul Daciei romane şi-au continuat viaŃa socială şi
economică o perioadă îndelungată de timp, mai ales că erau locuite de o populaŃie densă, bine
apărată şi organizată. AtracŃia spre aceste oraşe a migratorilor este dată de bogăŃiile ce se găseau
aici şi de posibilitatea de a procura rapid hrană, arme, cai şi robi. Atacurile permanente asupra
oraşelor au dus la întărirea lor ca adevărate cetăŃi înconjurate de ziduri de apărare, de turnuri de
observare, de fortificaŃii cuprinzând şanŃuri cu apă, porŃi întărite în faŃa unor poduri mobile, care
să oprească hoardele migratoare de a devasta. Cu toate acestea, oraşele decad.
De la mândrele metropole, municipii şi falnicele colonii, se ajunge treptat la o
abandonare sau distrugere a oraşelor şi ruralizarea lor, existând exodul populaŃiei către centre
mai mici sau sate, în care puteau mai uşor să se ascundă din faŃa trecerii devastatoare a
migratorilor. Rămân oraşe ca Apulum, Ampelum, Potaisa, Napoca, Porolisum, dar celelalte se
pierd treptat. Pe ruinele fostelor oraşe rămân sate, uneori cu denumirea originală a oraşului sau
cu denumiri noi. În procesul de decădere a oraşelor, atribuŃiunile administrative şi de judecată
rămân acelor juzi sau judeci, de unde şi denumirea teritorială de judeŃe.

2.2. Obştea sătească teritorială

Vreme de câteva secole obştea sătească va constitui fundamentul existenŃei populaŃiei

daco-romane în spaŃiul fostei Dacii. Obştea va face şi va promova legea în acest răstimp în
spaŃiul amintit. Chiar dacă migraŃiile au afectat (mai puternic la început) procesul de organizare
socială a autohtonilor, ele nu au putut opri acest proces.
ComunităŃile locale, cu timpul, s-au consolidat, astfel încât obştea teritorială a căpătat
adevărate competenŃe economico-sociale şi administrative.
Cercetarea istorică şi sociologică a reuşit să pătrundă tainele obştii româneşti şi să dea un
răspuns coerent. Obştile au avut o existenŃă îndelungată. Mai întâi a fost obştea gentilică,
structurată pe rudenie de sânge. Apoi a urmat obştea teritorială bazată pe stăpânirea în comun a
pământului. Obştea teritorială a existat şi în societatea dacică sub forma aşezărilor rurale cu
denumirea de davă. Acestea au devenit fossattum în timpul stăpânirii romane în Dacia, termen
păstrat în limba română cu denumirea binecunoscută de sat.
Obştea, ca formă de organizare teritorială nu trebuie înŃeleasă ca fiind oponenŃa
organizaŃiei de stat, dimpotrivă ea a dovedit disponibilităŃi de încadrare în forme statale, aşa cum
a fost în cazul Daciei centralizate sau în situaŃia provinciei Dacia Romană, iar mai târziu în statul
feudal.
Comparând obştea teritorială cu statul, se constată că există o trăsătură comună, şi anume
aceea că ambele sunt constituite pe temeiul unor grupări teritoriale, nu de rudenie.
Totodată obştile se deosebesc esenŃial de stat prin aceea că numai statul dispune de o
forŃă publică instituŃionalizată (cu organisme de constrângere etc), ce se situează deasupra
societăŃii, în timp ce obştea este lipsită de astfel de instituŃii. Ea păstrează forme arhaice de
conducere, realizate prin participarea tuturor membrilor săi. Obştea teritorială constituie, prin
aceasta prismă, primul pas spre organizarea de stat, prin prezenŃa criteriului teritorial, ca temelie
de constituire, fapt pentru care obştea devine prima grupare socială a oamenilor liberi, nelegaŃi
prin legături de sânge.
Saltul calitativ realizat încă din ultima perioadă a statului dac definitivat de stăpânirea
romană, şi anume generalizarea organizării teritoriale a comunităŃilor vicinale nu a putut fi
lichidat de noii cuceritori.
Aşadar, înfruntând vitregiile provocate de migraŃiile barbare, obştea strămoşească s-a
păstrat şi s-a dezvoltat, evoluând către închegarea unor noi forme de convieŃuire socială,
economică şi politică. ExistenŃa satelor obşte este atestată arheologic şi prin scrieri
contemporane, în întreg spaŃiul vechii Dacii.
Obştea sătească a fost singura formă de organizare social-economică a populaŃiei daco-
romane în acest răstimp, de la părăsirea Daciei de către romani, până la integrarea în structurile
statale feudale. Obştea nu şi-a încetat existenŃa nici în timpul stăpânirii romane şi nu a putut fi
distrusă nici de marile migraŃii.
Forma tradiŃională dacică, apoi daco-romană de organizare social-economică, obştea
sătească a supravieŃuit şi s-a dezvoltat corespunzător, în secolele ce au urmat, pe tot teritoriul
fostei Dacii, constituind una din liniile de forŃă ale unităŃii românilor, un adevărat bastion etnic,
social-economic, juridic şi religios al populaŃiei autohtone în lupta pentru dăinuire pe pământul
strămoşesc.
Deşi lipsită de conducere administrativ-politică centrală sau zonală, obştea strămoşească
a cunoscut totuşi organizarea, o organizare sui generis ce particularizează în comparaŃie cu
perioada dacică sau cea feudală de mai târziu, precum şi faŃă de alte obşti.
Locul primordial l-a avut criteriul teritorial susŃinut de cel economic. La temelia trăiniciei
obştii a stat întotdeauna solidaritatea de interese, nevoia de apărare şi supravieŃuire. În virtutea
celor de mai sus, membrii ai obştii erau numai cei ce stăpâneau prin voinŃa întregii comunităŃi o
parte din teritoriul comun. În obştea teritorială, vicinală sau sătească, teritoriul avea atât funcŃie
economică, precum şi semnificaŃie socială de determinare a apartenenŃei la obşte.
Din punct de vedere politic, obştea teritorială reprezenta o democraŃie care folosea
principiul colectiv şi se autoadministra. Obştea îşi alegea singură organele de conducere prin
consimŃământ general şi pe care membrii comunităŃii le respectau, supunându-se de bunăvoie
dispoziŃiilor acestora.
Asemenea organisme de conducere erau:
a) Adunarea Megieşilor, membri stăpânitori de-a valma;
b) Oamenii Buni şi Bătrâni, aleşi dintre megieşi, şi care aveau împuterniciri
judiciare în special în pricini legate de hotarele obştii săteşti sau de obiceiul pământului
c) Juzii, şefi militari ai satului (obştii); un fel de strajă permanentă. Şi aceştia aveau
împuterniciri judiciare.
Obştea sătească a costituit primul pas spre organizarea de stat, prin prezenŃa criteriului
teritorial ca temelie de constituire, afirmându-se ca o comunitate de muncă, într-un teritoriu dat,
constituită într-un prim stadiu pe baza legăturilor de rudenie.
Destrămarea relaŃiilor gentilice (familiale) a dus la slăbirea legăturilor de rudenie, locul
acestora luându-l criteriile teritorial şi economic. În acest fel, în cadrul obştii teritoriale, vicinală
sau sătească principiul teritorial va căpăta şi o funcŃie economică.
Principalele îndeletniciri ale obştilor au rămas aceleaşi, ca şi în vremea geto-dacilor:
agricultura, păstoritul, creşterea animalelor, meşteşugurile etc. În privinŃa muncii agricole se
poate afirma că era bine organizată, pe bază de normative speciale cum erau: repartiŃia
câmpurilor de cultură pentru membrii obştii; folosirea asolamentului pe culturi şi câmpuri;
stabilirea momentelor privind declanşarea campaniilor de arat-semănat şi recoltat; fixarea
rezervelor agricole pentru sămânŃă, schimburi comerciale, dări etc.
În paralel cu agricultura se desfăşura o substanŃială activitate în domeniul creşterii vitelor
(bovine, cabaline, porcine), precum şi a păstoritului. Existau şi aici norme, bine delimitate şi
respectate ca atare, legate mai ales de păstorit: pornirea turmelor, împărŃirea produselor în cazul
turmelor comune; stabilirea locurilor şi perioada de păşunat etc.
Alte activităŃi, comune sau individuale, la fel de importante, care intrau, de asemenea, în
răspunderea şi atribuŃiile obştii erau: mineritul, vânătoarea, pescuitul, executarea căilor de acces
(drumuri), defrişări de păduri, amenajări hidrotehnice sau construcŃia de aşezăminte publice (de
rugăciune).
Această organizare solidară s-a realizat şi ca urmare a rudeniei dintre membrii săi, dar şi
ca urmare a unităŃii de limbă, tradiŃii, cutume şi religie, precum şi din necesitatea muncii
eficiente pentru exploatarea agricolă a teritoriului.
Obştea sătească are în principal o trăsătură economică, chiar dacă există încă puternice
relaŃii de rudenie de sânge, ca şi în obştea gentilică. Stăpânirea teritorială, agricultura şi creşterea
vitelor- baza existenŃei comunităŃii – face să se schimbe accentul pe latura economică a tipului de
relaŃii ce se stabilesc între membrii colectivităŃii. Puternicele tradiŃii monogame ale relaŃiilor de
familie generează o diferenŃiere a familiei mari, în frunte cu pater familias, în favoarea familiei
individuale, formate din perechea de soŃi şi copiii lor.
Creşterea demografică, oglindită în extinderea teritorială a obştilor existente, precum şi
apariŃia de obşti noi s-a reflectat în apropierea dintre acestea, dând naştere la formaŃiuni mai
mari, mai cuprinzătoare.
În cadrul acestui proces, unele obşti şi-au pierdut identitatea în noile comunităŃi, numite
uniuni de obşte sau romanii populare, aşa cum le numea Nicolae Iorga, cu o capacitate
economică mai mare şi cu o eficienŃă sporită în apărarea fiinŃei lor faŃă de pustiitoarele migraŃii
care nu conteneau, având character social-politic de esenŃă feudal, cu căpetenii prorii şi cu
tendinŃe proprii de afirmare politico-militară.
Uniunile de obşti, unele mai puternice, altele mai firave, vor constitui temelia a ceea ce
s-au numit Ńări, apoi cnezate şi voievodate, formaŃiuni mult mai cuprinzatoare şi mai clar
exprimate în plan politic, administrativ şi militar.
Încadrarea obştilor săteşti în formaŃiuni politice mai largi nu a modificat structura internă
tradiŃionala a fiecareia dintre ele. Obştea teritorială a rămas celula de bază a organizării
administrative rurale, adică satul cu particularităŃile şi meritele lui în susŃinerea formaŃiunilor mai
mari din care vor face parte.
Aceste uniuni de obşti aveau un organ supreme de conducere – sfatul cel mare, format
din reprezentanŃii obştilor săteşti component. Acest organism hotăra în problem de natură
patrimonială, rezolva litigiile dintre obştile component, stabilea contribuŃiile fiecărei obşti la
rezerva comună şi organiza apărarea satelor.
În acest context social se observă o tendinŃă de transformare a uniunilor de obşti săteşti
sau a romaniilor populare în cnezate şi voievodate. łinând seama de originea slavă a termenilor
ce desemnează aceste din urmă forme de organizare social-politică a teritoriilor de formare a
poporului român, epoca adoptării lor trebuie plasată ulterior secolului al VII-lea, secol al
începutului asimilării slavilor în faza finală a etnogenezei româneşti, şi înainte de sfîrşitul
secolului al IX-lea, de cînd cele mai vechi informaŃii scrise atestă existenŃa unor formaŃiuni
politico-teritoriale româneşti de natură feudală. Secolul al VIII-lea şi mai ales prima jumătate a
secolului al IX-lea par să reprezinte epoca pentru care se poate afirma că acumulările treptate
anterioare au avut drept consecinŃă, cel puŃin pe o bună parte a teritoriilor româneşti, trecerea
spre o formă superioară de organizare social-politică.

CNEZATUL
Având în vedere modul în care această instituŃie este descrisă în cele mai vechi
documente istorice, cnezatul românesc poate fi caracterizat ca fiind o stăpânire de natură feudală
asupra unui sat, aceasta fiind forma cea mai simplă a organizării cnejiale
ExistenŃa unei ierarhizări în rândul feudalităŃii prestatale româneşti este dovedită de
existenŃa cnejilor de sat, care stăpâneau de regulă un sat sau două şi cnejilor de vale, care
ajungeau să stăpânească un grup de patru până la optsprezece sate situate într-o regiune unitară
din punct de vedere geografic.
Deoarece cneazul a devenit cu timpul conducător al satului, el a luat locul politic de judec
sau jude.
Cnezatul de vale este o formă intermediară între cnezatul de sat şi voievodat, uneori
cneazul de vale fiind numit jupan, de unde derivă mai târziu denumirea de domeniu-jupanat cu
sens de mare feudal, termen folosit în evul mediu în toate cele trei Ńări române.
ExistenŃa unei ierarhizări în rândul feudalităŃii prestatale româneşti, constând în prezenŃa
simultană a cnejilor de sat şi a cnejilor de vale, este foarte clar evidenŃiată în documentele
transilvănene. Aceste documente atestă faptul că în interiorul grupurilor de sate întărite cnejilor
de vale apar menŃiuni documentare, uneori concomitent, iar alteori la o distanță de numai câteva
decenii, privind pe cnejii de sat, cărora li se întăreşte de asemenea dreptul de stăpînire asupra
satului propriu. În unele cazuri, documentele precizează în mod expres cota patrimonială
cuvenită cnejilor de sat și cota ce revenea cneazului de vale, menținând reglementările tot mereu
în sfera raporturilor patrimoniale. Această cotă poate fi chiar stabilită pe temeiul informațiilor
din documente și pare a fi avut valori diferite în funcŃie de „Ńara” la care se referă izvoarele
istorice, variind între 1/3 și 1/5. Desigur însă că în spatele acestor raporturi patrimoniale,
singurele care puteau figura în diplomele de danie sau de întărire redactate în cancelariile unui
regat aflat în plin efort de centralizare a autoritățiii, se înțelege că acei cneji de sat erau
subordonați cnejilor de vale şi în celelalte domenii ale vieŃii sociale şi politice complexe.
Pentru teritoriile viitoarelor state medievale ale łării Românesti şi Moldovei, ştirile
despre cneji din documentele de cancelarie permit în mai mică măsură reconstituiri teritoriale
care să coboare până la nivelul grupurilor de sate. Importantă este totuşi, în acest sens,
menționarea cnezatelor româneşti din Oltenia din prima jumătate a secolului al XIII- lea, cnezate
pe care izvorul documentar le precizează ca fiind structuri teritoriale mai mari, echivalente ca
ordine de mărime cu ,,Ńările” din teritoriile româneşti intracarpatice.
Cnezatele lui Litovoi, Farcas şi Ioan, pomenite la 1247 de Diploma cavalerilor ioaniți,
reprezentau fără îndoială structuri social-politice şi militare complexe, cu subdiviziuni interioare,
subdiviziuni mai vechi ca începuturi şi echivalente teritorial sau structural ca uniunile de obşti
săteşti din primele faze de organizare ale societăŃii româneşti.
Atât în łara Românească, cât şi în Moldova, documentele cancelariilor oglindesc
caracterul de feudalitate prestatală al păturii sociale a cnejilor.

VOIEVODATUL
Aşa cum am arătat, în cele mai multe dintre cazurile care pot fi reconstituite în detaliu pe
temeiul izvoarelor scrise cunoscute, structurile teritoriale de tipul uniunilor de obşti, devenite
ulterior cnezate de vale sau jupanate, nu corespund aşa-numitelor “Ńări”, ci reprezintă doar o
parte a acestora. Este firesc deci ca, pe scara ierarhică a feudalismului românesc din perioada
prestatală, să găsim şi o instituție care, superioară fiind cnezatului de vale în sensul înglobării
mai multor asemenea cnezate, să corespundă totodată organizării social-politice şi militare din
cuprinsul unei „țări”.
Această instituție a fost, prin excelență, voievodatul. Ştirile despre voievodat la români,
înŃeles ca instituție care a precedat, cronologic şi teritorial, apariția marelui voievod şi a domniei
in tările medievale româneşti deplin închegate şi de sine stătătoare, se întind pe o mare perioadă
de timp. Cele mai vechi dintre ele se referă la sfirşitul secolului al IX-lea şi se află în cronicile
maghiare care pomenesc pe „ducii” din fruntea formațiunilor politico - militare găsite de unguri
în teritoriile româneşti intracarpatice.
Titlul de dux-duce nu pare totuşi a fi fost folosit în mod real în societatea românească,
aşa cum a fost folosit termenul de judex (jude - judec - judeŃ ), ci este o creație a cronicilor
respective, preocupate de sublinierea principalei atribuŃii exercitate atunci de cel ce deŃinea
demnitatea voievodală, aceea militara (dux belli ). łinând seama de realitățile româneşti şi de
faptul că pe teritoriul Transilvaniei constatăm existenŃa, ulterior cuceririi maghiare, a unni
voievodat care a moştenit tradiŃiile mai vechi de organizare social politică şi administrative
militară, suntem îndreptățiți să-i considerăm pe “ducii” Menomorut, Gelu şi Glad menŃionaŃi în
cronicile maghiare drept voievozi, iar formaŃiunile în fruntea cărora se aflau, voievodate.
Este o formă de organizare prestatală cu un caracter ereditar mai puŃin consolidat ca şi
cnezatul de vale, dar are atribuŃiuni administrative mai întinse. Voievozii au provenit din
familiile celor mai puternici cneji de vale, erau aleşi şi îndeplineau trei tipuri de atribuŃii:
militare, judiciare, religioase. Autoritatea voievodului era limitată de adunarea cnejilor, aşa cum
mai târziu va fi limitată de sfatul boierilor.
În a două jumătate a secolului XIII, după cum reiese din documentele maghiare, un urmaş
al voievodului Litovoi, care purta acelaşi nume, a reuit, între anii 1272-1275, să unească la
teritoriul pe care îl stăpânea şi zona din dreapta Oltului, fiind urmat la domnie de către fratele
său, Bărbat.
O situaŃie asemănătoare este întâlnită şi în primii ani ai sec. al X-lea, când voievodul
Bihorului, Menomorut, moşteneşte demnitatea de la un antecesor al său.
Ahtum, voievodul Banatului de la începutul sec. al XI-lea, este precizat că ar fi
descendentul voievodului bănăŃean Glad din primii ani ai sec. al X-lea.

łARA
Era formată prin unificarea a şase sau şapte uniuni de obşti, situate din punct de vedere
geografic în aceeaşi zonă. Sunt cunoscute în izvoarele istorice : łara Bârsei, HaŃegului,
Făgăraşului, Oaşului, Loviştei, Vrancei.
În izvoarele scrise, documente de cancelarie şi cronici, ele apar de multe ori denumite
„pădure” sau „codru”. Înainte de a fi pentru cancelaria regală maghiară o „Ńară”, Maramureşul
este desemnat în documente ca fiind o „pădure”, iar regiunea din sudul Transilvaniei, situată la
începutul sec. al XII-lea la marginile autorităŃii regatului arpadian, este desemnată în acea vreme
ca fiind „pădurea românilor şi a pecenegilor”.
Atât voievodatul oltean din prima jumătate a secolului al XIII-lea cât şi voievodatele
româneşti intracarpatice din epoca instalării triburilor maghiare la Dunărea de Mijloc se
dovedeşte a fi fost structuri teritoriale mai întinse decât cuprinsul unei ,,tări".
În alte cazuri însă, documentele oglindesc în mod clar corespondenŃa dintre „Ńară” și
voievodatul de la începuturile vieŃii statale româneşti. Exemplul cel mai cunoscut este acela al
łării Maramureşului care, la sfârşitul secolului al XIII-lea și la începutului secolului următor,
reprezenta, cu cele aproximativ o sută de sate româneşti ale sale, un voievodat.
În cursul secolului al XIV-lea, pînă la dispariŃia instituŃiei, voievodul maramureşan,
căpetenie militară şi politică a întregii ,,tări” de la izvoarele Tisei, a fost ales din sânul a trei
familii cnejiale. Primele două, a Codrenilor şi a Bogdăneştilor, care au dat succesiv pe voievozii
maramureşeni în această ordine, erau familii de cneji de vale şi stăpîneau în această calitate
grupuri mari de sate, prima în zona centrală, iar a doua în partea de sud-est a Maramureşului. A
treia familie voievodală, aceea a Drăgoşeştilor din Bedeu, a avut o origine socială mai modestă,
descinzând din simpli cneji de sat, iar ascensiunea ei socială şi politică s-a datorat colaborării cu
autorităŃile regaliene la integrarea Maramureşului în sfera de autoritate a coroanei angevine,
precum şi la încercarea de realizare a planurilor acesteia din urmă de a-şi intinde autoritatea la
răsărit de CarpaŃi.
Exercitarea în Maramureş a demnităŃii voievodale de către reprezentanŃii primelor două
familii, în condiŃiile în care acestea continuau să fie chezi în cnezatele lor de vale, corespunde
întru totul situaŃiei evidenŃiate de informaŃiile mai timpuri cu un secol privind Oltenia şi ne
asigură astfel asupra modului asemănător în care a apărut instituŃia voievodală pe teritoriile
locuite de români.
Acest mod unitar de evoluŃie a instituŃiilor politice reprezintă, în ultimă instanŃă, dovada
decisivă a originii lor interne, în societatea românească.
 APARIłIA ŞI FORMAREA DREPTULUI ROMÂNESC
LEGEA łĂRII

1. CONCEPTUL DE „LEGE”
NoŃiunea de Legea łării sau Jus Valahicum a căpătat, în timp, ca urmare a etapelor
istorice parcurse de regulile instituite, mai multe accepŃiuni, fiecare având o contribuŃie
fundamentală în definirea acestei noŃiuni complexe.
- prima accepŃiune este cea de lege nescrisă, care desemnează totalitatea normelor
tradiŃionale după care funcŃionau obştile săteşti, fiind unanim acceptate de comunitate (dreptul
obişnuielnic sau obiceiul pământului). Românii au numit aceste norme „lege”, cu înŃelesul de
normă nescrisă, provenind din latinescul religio, reprezentând legea dinăuntru, prin credinŃă şi
conştiinŃă, ceea ce romanii numeau mos – obicei1.
- a doua accepŃiune este cea de lege scrisă şi desemnează normele juridice redactate în
scris de instituŃiile statale şi impuse colectivităŃilor prin constrângerea organelor puterii politice.
Acest concept a apărut odată cu apariŃia pravilelor, în secolul al XVII-lea, moment de la care s-a
făcut distincŃia dintre drept scris şi nescris, acesta din urmă fiind numit „obicei”.
- a treia accepŃiune este cea de lege creştină, aceasta înglobând regulile de conduită
cuprinse în scrierile bisericeşti ortodoxe care au influenŃat conştiinŃa românilor încă din perioada
etnogenezei. Dreptul bisericesc a purtat denumirea şi de „lege dumnezeiască”, fiind inclus în
nomocanoane bisericeşti.
În imediata apropiere a noŃiunii de „lege” se regăseşte noŃiunea de „dreptate”. Formula
„după lege şi dreptate” se întâlneşte în mod frecvent în actele judecăŃii domneşti din perioada
feudalismului dezvoltat. Această concepŃie de „dreptate” îşi are rădăcinile în dreptul roman,
regăsindu-se în definiŃia pe care Celsus o dădea dreptului, „ars boni et aequi”. Astfel, îmbinarea
binelui social cu principiile de echitate, prin interpretarea normelor de drept în conformitate cu
principiile echităŃii, s-a păstrat în dreptul românesc sub forma instituŃiei „oamenilor buni şi
bătrâni”. În concepŃia dreptului românesc, dreptatea include şi principiul echităŃii, fiind conformă
principiilor etice acceptate în perioada feudalismului timpuriu. Alături de moştenirea daco-
romană, conştiinŃa juridică a timpului cuprindea şi principii ale moralei creştine.

2. DEZVOLTAREA NORMELOR JURIDICE

Dreptul românesc nescris (Legea łării) s-a format în cadrul unui îndelungat proces
istoric, având ca principal izvor normele cu caracter social existente pe teritoriul românesc, ale
populaŃiei băştinaşe (dacii). Cele mai vechi obiceiuri şi norme juridice s-au format în legătură cu
stăpânirea pământului.
Astfel, ca urmare a extinderii suprafeŃelor de teren prin desŃeleniri şi defrişări, se
înregistrează o creştere a proprietăŃii personale. Cele mai multe terenuri sunt puse în valoare prin
munca unei singure familii, care caută să scoată aceste proprietăŃi de sub regimul reglementării
în devălmăşie. În locul normelor care interziceau ferm membrilor obştii să înstrăineze unele părŃi
din teritoriul obştii, intervine o modificare, foarte importantă, care vizează dreptul de protimis
sau de preempŃiune. În virtutea acestui drept, în cazul înstrăinării unor părŃi din teritoriul obştii,
rudele celui care înstrăina şi ceilalŃi membri ai obştii aveau preferinŃă la cumpărare. Scopul era
evident: se evita trecerea terenurilor în proprietatea unor persoane din afara obştii.

1
E. Cernea, E. MolcuŃ, Istoria statului şi dreptului românesc, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996, p. 55.
 În privinŃa statutului juridic al persoanelor, Legea łării înregistrează inegalităŃile de avere
ce apar şi se multiplică în această perioadă a feudalismului timpuriu, care au ca efect stratificarea
socială specifică. Astfel, există o pătură socială superioară, alcătuită din cnezi, voievozi, juzi,
jupâni, care exercită şefia militară şi înfăptuieşte justiŃia, beneficiind de unele terenuri şi venituri
de la populaŃie. Această pătură socială constituie începutul aristocraŃiei feudale.
Marea masă a societăŃii era reprezentată de Ńăranii liberi, la care se adaugă o nouă clasă
socială în formare, aceea a orăşenilor meşteşugari şi comercianŃi.
Din secolul al XI-lea apar robii, cea mai mare parte a acestora provenind din Ńigani şi
tătari. Cu privire la aceste categorii sociale, apar norme juridice care fixează privilegiile,
drepturile şi îndatoririle fiecăruia, prefigurându-se sistemul statutar caracteristic stărilor feudale.
RelaŃiile contractuale cunosc o revigorare evidentă odată cu amplificarea schimburilor, cu
creşterea producŃiei şi dezvoltarea meşteşugurilor. Această amploare pe care o capătă relaŃiile de
tip contractual are la bază şi dezvoltarea conceptului de proprietate privată. Se constată o
intensificare a circulaŃiei monetare, fiind explicabilă acumularea unor mari sume de bani, cum
este cea plătită pentru răscumpărarea voievodului Bărbat, după înfrângerea lui Litovoi.
În domeniul justiŃiei se menŃin normele juridice tradiŃionale privind instituŃia oamenilor
buni şi bătrâni, precum şi sistemul probator cu jurători, martori şi jurământul cu brazdă.
Elementul de noutate se referă la competenŃa de judecată a cnezilor şi voievozilor.
În ceea ce priveşte instituŃia cnezatului, aceasta cuprinde un ansamblu de norme create în
perioada feudalismului timpuriu. La început, denumirea de cneaz s-a confundat cu cea de jude,
din obştea sătească. Ulterior, în momentul unificării mai multor obşti săteşti în uniuni de obşti, a
fost necesară alegerea unui cneaz în calitate de conducător al noii formaŃiuni prestatale. Noul
conducător a beneficiat de un statut diferit faŃă de cneazul obştii săteşti, denumit şi cneaz sătesc.
Succesiunea la conducerea cnezatului, realizată iniŃial prin realegeri repetate, s-a transformat
într-o instituŃie ereditară, funcŃia fiind transmisă în familia proprie cneazului. În aceste condiŃii,
vechea normă a electivităŃii se transformă în regula eredităŃii. În urma unificării cnezatelor în Ńări
şi voievodate, poziŃia cneazului se desprinde treptat de obştea sătească, transformându-se într-o
instituŃie centrală, direct subordonată voievodului.
Fiind ulterior cnezatului, voievodatul a apărut în timpul descompunerii puterii avarilor,
iar denumirea a fost luată de la slavii cu care românii au convieŃuit în secolele VI-IX. Norma
fundamentală a voievodatului este alegerea voievodului din rândul cnezilor, de către adunarea
acestora. Ea a fost recunoscută şi în Transilvania ca o străveche normă românească, în urma
luptei românilor împotriva autorităŃii maghiare de a li se respecta ,,dreptul de a-şi alege voievod
aşa precum se bucură de acest drept şi ceilalŃi români care sălăşluiesc în Maramureş şi în alte
părŃi ale Ńării”2.
Voievozii aveau şi ei tendinŃa de a permanentiza funcŃia lor în cadrul familiei proprii, iar
examinarea genealogiei voievozilor români confirmă practica alegerii voievodatului urmaş,
dintre fraŃii şi descendenŃii unui fost voievod, cu alte cuvinte, instituind un sistem electiv
ereditar.

3. TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE LEGII łĂRII

a) Drept unitar din punct de vedere geografic
Concluzia pe care au formulat-o juriştii şi istoricii se referă la faptul că a existat un drept
românesc comun tuturor românilor care au locuit pe teritoriul Daciei Mari sau pe teritoriul unor

2
E. Cernea, E. MolcuŃ, op. cit., p. 57.
state vecine (la sud de Dunăre, în CarpaŃii Păduroşi, Serbia, Moravia, Polonia).
Acest drept a fost recunoscut de către regii Ungariei după cucerirea Transilvaniei şi s-a
aplicat formaŃiunilor româneşti.
Regii Poloniei au recunoscut un drept valah sau moldovenesc ce se aplică românilor din
Polonia (jus valahicum).
b) Drept unitar din punct de vedere social
Aşa cum am arătat mai sus, cele mai vechi obiceiuri şi norme juridice s-au format şi
consolidat în legătură cu stăpânirea şi folosirea pământului. Este vorba de aplicarea dreptului
consuetudinar în mod egal tuturor categoriilor sociale. Cele mai semnificative diferenŃieri de
tratament juridic se întâlnesc în materia dreptului penal, în care pedeapsa cu moartea (felul
morŃii) varia după starea socială a celui vinovat. Pentru clasa boierilor pedeapsa era tăierea
capului, iar pentru oamenii de rând era spânzurătoarea.
c) Caracterul teritorial şi imobiliar al dreptului
Vechiul drept românesc s-a format în aşezările rurale, cele care şi-au păstrat continuitatea
şi după retragerea stăpânirii romane din Dacia. În dreptul de stăpânire şi folosire a pământului
găsim geneza tuturor instituŃiilor dreptului românesc nescris. Caracterul teritorial şi imobiliar al
dreptului exprimă legarea Legii de un teritoriu locuit de o populaŃie organizată politic pe un
anumit teritoriu.
d) Caracterul original al Legii łării
Legea Ńării este o creaŃie românească, produsul istoric al modului de viaŃă al strămoşilor
în condiŃiile organizării lor în obşti săteşti şi, apoi, în formaŃiuni politice cu caracter feudal.
Normele juridice cu privire la cnezat şi voievodat reprezintă începutul dreptului public în Ńările
române.
În decursul istoriei, dreptul românesc nescris a suferit o serie de influenŃe din partea altor
sisteme de drept. Este firesc să se fi întâmplat aşa, pentru că spaŃiul carpato-dunărean a constituit
zonă de puternic interes pentru marile puteri ale feudalismului timpuriu (Imperiul Bizantin,
dominaŃia bulgară, cuceririle ungurilor, năvălirea cumanilor şi tătarilor etc.), care au exercitat
influenŃe în toate planurile vieŃii politice, juridice, economice şi sociale.
În monumentala sa lucrare, „Dacia Preistorică”, Nicolae Densuşianu menŃionează
„colecŃiunea cea veche de legi a Daciei numită şi Legea Bellagines scrise pe la jumătatea
secolului al VI-lea”3.
Această lege conŃine diferite dispoziŃii din domeniul dreptului public: cu privire la
organizarea politică, judiciară, fiscală şi militară a voievodatelor, cnezatelor, districtelor şi
comunelor româneşti, precum şi din domeniul dreptului privat: cu privire la proprietate şi
posesiune, la obligaŃii şi succesiuni, drept matrimonial şi procedura în faŃa instanŃelor
judecătoreşti. Sunt reglementate de asemenea drepturile şi obligaŃiile claselor sociale: boieri,
preoŃi, militari, Ńărani.
Aceste reglementări se regăsesc apoi în Lex antiqua Valachorum, din care au redactat
apoi, în secolele XVI-XVII, Statutele şi ConstituŃiunile łării Făgăraşului.
Procedând la o analiză comparată între aceste reglementări şi dispoziŃiile cuprinse în
Legea romană a celor XII Table, Nicolae Densuşianu remarcă asemănări frapante în ceea ce
priveşte (i) delimitarea pământurilor vecine; (ii) rolul arbitrilor în soluŃionarea controverselor de
hotare între moşiile vecine; (iii) sancŃionarea celor care se sustrăgeau de la plata contribuŃiilor;
(iv) stricăciunile cauzate de vite, oi şi porci; (v) pedeapsa cu moartea pentru cei care fură vite, oi

3
N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureşti, 1913, p. 864.
şi porci; (vi) trădătorii şi cei care se ridică împotriva autorităŃii, precum şi (vii) interzicerea
căsătoriei între boieri şi Ńărani, dar şi căsătoria între autohtone şi străini.
Originalitatea obştii româneşti faŃă de cea hindusă şi slavă a fost subliniată cu pregnanŃă.
Aceeaşi originalitate se regăseşte şi în conŃinutul instituŃiilor cnezatului şi voievodatului la
români, având conŃinut şi evoluŃie total diferite faŃă de cele similare slave, găsite integral
constituite la venirea slavilor şi ungurilor, impunându-se în organizarea Voievodatului
Transilvaniei. Normele juridice cu privire la cnezat şi voievodat alcătuiesc începutul dreptului
public al Ńărilor române.
Unele influenŃe asupra instituŃiilor juridice româneşti cauzate de contactul românilor cu
alte popoare se explică, în primul rând, prin existenŃa unor aşezăminte asemănătoare. În acest
caz, influenŃa s-a limitat mai ales la terminologie.

4. NORME DE CONDUITĂ CUPRINSE ÎN LEGEA łĂRII

Principala avuŃie a obştii era pământul pe care locuiau şi îl lucrau autohtonii, păşunile,
pădurile, apele, tot ce intra sub incidenŃa teritorială a obştii.
Proprietatea era comună – o stăpânire în devălmăşie care nu era însă alcătuită din
suma proprietăŃilor individuale, ci un întreg asupra căruia aveau drepturi egale toŃi membrii
colectivităŃii, cu excepŃia bunurilor personale. De precizat faptul că doar pământul era în
proprietate comună, roadele acestuia reveneau fiecărei familii potrivit lotului ce i se atribuia, prin
tragere la sorŃi, la începutul fiecărui an agricol.
În cadrul proprietăŃii devălmaşe, membrii obştii, individual sau în grup, nu aveau voie
sa înstrăineze părŃi din moşie. Proprietatea obştească era sacră, intangibilă. Turmele de oi, vite,
cai etc. erau socotite, de asemenea, bunuri comune (devălmaşe). În această categorie intrau
bunurile din subsol (diferite minereuri), morile, precum şi alte instalaŃii.
În aceste condiŃii se pare că a luat naştere dreptul de preempŃiune, cunoscut pentru
durabilitatea lui. Acest drept incipient de preempŃiune se manifesta în situaŃia în care cineva
renunŃa la drepturile lui asupra lotului de pământ. În acel moment se impunea consultarea, mai
întâi, a rudelor doritoare de a cumpăra, iar în cazul că nu se găsea cineva dintre rude, urmau
vecinii şi, în cele din urmă, obştea. Ideea era aceea de a nu înstrăina părŃi ale comunităŃii unor
persoane care nu făceau parte din cadrul obştii.
Pe lângă proprietatea devălmaşă, existau şi bunuri ale familiei, cum erau casa şi curtea,
unelte şi alte bunuri personale, care vor sta la temelia viitoarelor proprietăŃi feudale. Casa a fost
prima modalitate de desprindere de obşte. Fără îndoială că şi uneltele personale aveau acelaşi
statut, legiferat de către comunitatea de obşte. Semnul trecerii gospodăriei în stăpânire personală
l-a constituit gardul cu care a fost izolată de proprietatea comună a obştii. Modul de îngrădire a
casei şi a curŃii este constatat începând cu secolul al IV-lea.
Un proces asemănător s-a petrecut cu câmpul, ajungându-se la delimitări de loturi numite
sorŃ. Probabil pentru încurajarea unei mai bune organizări a muncii şi pentru randament mai
mare, conducerile obştilor au stimulat loturile familiale sau personale. Se ivea, astfel, o valoare
nouă în domeniul proprietăŃii şi o normă legislativă proprie viitoarelor forme de proprietate
feudală.
Lărgindu-se treptat, proprietatea va deveni una dintre instituŃiile fundamentale ale
dreptului feudal de mai târziu.
Principiul fundamental de convieŃuire în cadrul obştii era egalitatea dintre membrii
acesteia. Egalitatea era determinată de caracterul de devălmăşie asupra pământului şi de
participarea tuturor la munca de producere a bunurilor.
 Prin dispariŃia stăpânirii romane de tip sclavagist, când încă nu apăruseră deosebirile
bazate pe avere, toŃi oamenii erau egali. CalităŃile personale, privind inteligenŃa, vitejia, buna
comportare – aşa cum erau, de exemplu, oamenii buni şi bătrâni, puteau să evidenŃieze pe unii
membri din cadrul comunităŃii săteşti, dar nu să-i suprapună celorlalŃi. Prin sarcinile obşteşti pe
care le îndeplineau, aceştia aduceau foloase întregii obşti.
În perioada la care ne referim (secolele IV-IX), familia mică devine celula de bază a
societăŃii. Familia are atribuŃii economice, paternale, biologice, educative, sociale etc. Există o
solidaritate familială rezultată din aceste atribuŃii şi răspunderi. Există îndatorirea de întreŃinere
reciprocă între soŃi şi între părinŃi şi copii. Asemenea principii tradiŃionale la daci vor fi întărite
de religia creştină, răspândită în lumea daco-romană încă din secolul al III-lea e.n.
Căsătoria se încheia prin liber consimŃământ al soŃilor, iar după răspândirea
creştinismului, şi prin binecuvântarea religioasă. DivorŃul era admis la cererea oricăruia dintre
soŃi pe baza aceloraşi principii de egalitate, în ceea ce privea motivele invocate. De asemenea, în
materia succesiunii, descendenŃii aveau drepturi egale la moştenirea părinŃilor. Dreptul de
moştenire era recunoscut şi soŃului supravieŃuitor.
ŞtiinŃa istoriei evidenŃiază faptul că obştea sătească străromânească, în evoluŃia ei, a
răspuns multor cerinŃe ale momentului, reuşind să se încadreze în normele fireşti de ascensiune
ale unui popor. A creat şi acumulat valori noi, reuşind chiar să asimileze numeroase grupuri de
populaŃie străine, risipite în acest spaŃiu de tăvălugul migraŃiilor, populaŃii cu care autohtonii
adesea au conlucrat sau pe care le-au înfruntat. Asimilarea de populaŃii migratoare explică
diferenŃa istorică dintre autohtoni şi năvălitori.
Obiceiul pământului nu este o creaŃie a unui moment oarecare din trecut, ci este produsul
unui îndelungat proces istoric care, în linii mari, coincide cu însuşi drumul urmat de poporul ce l-
a aplicat.
Într-o formă iniŃială, acest sistem normativ a corespuns societăŃii fără clase, iar, după
înglobarea comunităŃilor săteşti în organisme politice de tip statal, mai întâi de tip sclavagist,
apoi feudal, ele au căpătat caracter de formaŃiune juridică, în cadrul unui proces specific, prin
care dreptul clasei dominante, impus societăŃii ca drept pozitiv, a continuat să fie aplicat de
acestea şi după dispariŃia acestor clase, a modului de producŃie şi a sistemului de drept respectiv,
transformându-se din drept pozitiv în obicei juridic.
Dreptul civil s-a manifestat sub diferite forme de exprimare juridică. În primul rând, ca
persoane libere şi egale, membrii obştii puteau încheia diverse tranzacŃii sub formă de contracte.
Vânzarea era contractul cel mai răspândit, cu efect translativ de proprietate prin simplul
consimŃământ al părŃilor.
Numeroase tezaure monetare scoase la iveală de arheologi pentru epoca respectivă,
precum şi exemplarele de balanŃe pentru cântărirea obiectelor de vânzare, fac dovada unui
comerŃ intens şi implicarea persoanei în afaceri, care atrăgea după sine responsabilităŃi şi
respectarea de norme comerciale, juridice de piaŃă. Contractele verbale erau precumpănitoare, iar
cuvântul dat lega părŃile, precum şi datul mâinii, ambele procedee având sensuri mistice,
conferint procedurii o solemnitate aparte.
În condiŃiile din acele vremuri este aproape surprinzător faptul că au existat norme de
drept care au funcŃionat cu eficienŃă. Cu certitudine, la menŃinerea şi impunerea normelor
juridice în societate a contribuit biserica, precum şi spiritul foarte puternic de comuniune. Există
o supunere totală faŃă de voinŃa colectivităŃii. Adesea, actul juridic putea fi confundat cu faptul
economic, religios, militar sau politic. Totuşi, trebuie evidenŃiat faptul că existau şi abateri de la
normele de conduită socială stabilite prin tradiŃie sau impuse de colectivitate (direct ori prin
conducătorii ei). Complexitatea fiinŃei umane, imprevizibilul social au cauzat şi anomalii, care,
la rândul lor, au determinat măsuri pentru stoparea şi eradicarea lor.
Spre deosebire de perioada anterioară retragerii aureliene, formalismul caracteristic
dreptului roman a dispărut, impunându-se formele mai vechi, simple şi directe.
Se poate susŃine că tradiŃia dacică a fost destul de puternică dacă avem în vedere faptul
că, după retragerea romană, (i) statul, cu organismele lui, a lipsit; (ii) clasele dominante nu
existau; (iii) lumea daco-romană s-a refăcut în mediul rural. Totodată, populaŃiile migratoare au
îngreunat evoluŃia societăŃii daco-romane. MenŃinerea şi revigorarea cutumei dacice s-a datorat
faptului că dreptul roman nu a fost aplicat marii majorităŃi a populaŃiei din Dacia Romană.
Această populaŃie autohtonă avea statutul de peregrin, iar cetăŃenii romani colonizaŃi în provincie
şi-au păstrat, în bună măsură, propriul drept provincial, pe care l-au luat cu ei odată cu retragerea
din Dacia.
Dreptul roman acŃiona atunci când normele de conduită socială stabilite prin obiceiul
pământului sau ad-hoc erau încălcate. Conflictele dintre membrii obştii se rezolvau în cadrul
acesteia. În alte cazuri extreme, se recurgea la Legea talionului. În cazul în care o persoană sau
mai multe dintr-o obşte provocau daune altei obşti, răspunderea o prelua obştea vinovatului.
Aşadar răspunderea era solidară din partea comunităŃii, care îşi aroga dreptul de a pedepsi pe
vinovat potrivit regulilor din obştea respectivă, răspunzătoare de educaŃia lui. În cazul în care
existau daune, de asemenea, obştea de care aparŃinea vinovatul plătea despăgubiri.
În vechiul sistem punitiv popular românesc, pedeapsa maximă nu era moartea, ci
izgonirea vinovatului din colectivitate (sat, obşte). Opinia publică exercita, astfel, un control şi o
influenŃă puternică şi permanentă asupra celor ce nu respectau regulile de convieŃuire. S-au
păstrat, până târziu în Evul Mediu şi Epoca Modernă, şi alte pedepse, cum erau strigarea peste
sat sau cu ocazia unor întruniri, atribuirea de porecle făptaşilor vinovaŃi.
În general, în lumea obştilor predominau infracŃiuni contra persoanelor, şi nu cele contra
bunurilor, furtul fiind considerat un lucru lipsit de sens. Însuşirea roadelor pentru consumul pe
loc nu era socotită furt, ci numai culegerea lor pentru alte scopuri (înstrăinare).
SancŃiunea pentru hoŃ consta în purtarea lui prin sat cu lucrul furat, ceea ce echivala cu
moartea civilă a celui vinovat. Se aplica şi vendeta (răzbunarea) însă doar în zonele rămase în
urmă, unde relaŃiile gentilice au durat mai multă vreme.
Normele de convieŃuire aplicate în vechime, în relaŃiile materiale dintre membrii
comunităŃilor vecine de pe teritoriul Ńării noastre au îmbrăcat forme multiple: organizare,
administraŃie, regimul persoanelor, bunuri, obligaŃii, pedepse, relaŃii intercomunitare publice şi
private etc. având caracter de sistem normativ ce corespundea, în conŃinut şi formă, nevoilor
concrete ale acestor comunităŃi, stadiului lor de dezvoltare. Toate relatările subliniază vechimea
acestor practici, care au avut o aplicare continuă, pe baza convingerii că ele reprezentau o ordine
juridică şi că aveau, aşadar, o raŃiune de a exista.
Nerespectarea obiceiului juridic, înzestrat cu sancŃiune materială, însemna, în acelaşi
timp, nesocotirea voinŃei întregii comunităŃi, fapt pentru care cel vinovat se excludea automat şi
fără drept de apel din mijlocul ei, fiind „desconsiderat şi povestit peste tot satul”, „rămânea
toată viaŃa batjocura satului”, „nu mai scăpa de gura satului” – formulări de expresie juridică
venite din vechime şi care s-au păstrat până în contemporaneitate.
Obştea sătească a cunoscut, în perioada de care ne ocupăm, şi relaŃii interetnice publice.
Aceste elemente de drept intercomunitar privat se regăsesc în modul de tratare a străinului, care,
în sistemul popular tradiŃional, nu era neapărat neromân, ci „om din alt sat”. RelaŃiile
intercomunitare publice se stabileau pentru nevoi de apărare.
 FORMAREA TRANSILVANIEI
1. Sedentarizarea maghiarilor
În secolul al VII-lea, maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul
MunŃilor Urali, au intrat în contact cu Bulgarii din bazinul mijlociu al fluviului Volga şi au
coborât fluviul în regiunea Başchiria, zona dominată de Hazari. Au coabitat cu populaŃii turanice
– bulgarii, başchirii, hazarii –, înfluenŃându-le organizarea socială şi politică, ocupaŃiile agricole
şi limba.
În secolul al IX-lea, maghiarii au staŃionat în nordul Mării Negre, între Don şi Siret, de
unde au desfăşurat expediŃii militare spre Imperiul Bizantin şi spre răsăritul Europei. La cererea
bulgarilor, în anul 837, maghiarii au intervenit în regiunea Dunării, pentru a-i opri pe deportaŃii
de la Adrianopol să se întoarcă în oraşul lor din regiunea nord-dunăreană în care fuseseră aşezaŃi.
Maghiarii au pătruns în centrul Europei în anul 862, implicându-se în războaiele dintre
moravi şi francii răsăriteni. Aşezările lor de pe Don au fost însă atacate de pecenegi, care căutau
teritorii, împinşi fiind de triburile uzilor. PresaŃi de pecenegi, maghiarii s-au stabilit în Câmpia
Panonică între anii 895-896, de unde au întreprins expediŃii în Europa Centrală şi Vestică.
De-a lungul secolului al X-lea, după multe expediŃii, maghiarii s-au sedentarizat şi au
adoptat practici agricole de la populaŃiile care convieŃuiau în Panonia. Sedentarizarea, evoluŃia
socială şi creştinarea au fost premisele înfiinŃării regatului maghiar în anul 1000, când Ştefan I al
Ungariei a fost încoronat ca rege.

2. Gesta Hungarorum şi formaŃiunile prestatale din teritoriul transilvănean

În cronica sa, Gesta Hungarorum (Faptele Ungurilor), notarul Anonymus, al regelui
maghiar Bela al III-lea (1173 – 1196)1, a relatat contactul maghiarilor cu spaŃiul Transilvaniei,
atestând structurile politice la momentul venirii acestora. Când maghiarii, conduşi de ducele
Almos au pătruns în Panonia, se relatează că între Dunăre şi Tisa stăpânea ducele Bulgariei,
Kean cel Mare (bunicul voievodului Salan), şi pământul era locuit de slavi şi de bulgari şi
blachii, adică păstorii romanilor2.
Cronica a consemnat existenŃa a trei formaŃiuni politice la sfârşitul secolului al IX-lea:
- prima, între Tisa şi pădurea Igfon, care se întindea între râurile Mureş şi
Someş, stăpânea ducele Morout, bunicul lui Menumorut, a cărui Ńară era locuită de
hazari, cu reşedinŃa la Biharia. În cronică este redat conflictul dintre ducele Arpad şi
ducele Menumorut, cu reşedinŃa la cetatea Biharia. Arpad i-a cerut prin doi soli
pământul său, invocând dreptul strămoşului său, Attila. Menumorut i-a respins
cererea, afirmând că el stăpânea Ńara prin graŃia stăpânului său, împăratul bizantin.
Cronicarul relatează apoi pierderile teritoriale ale lui Menumorut. Acesta a vrut să se
refugieze în BizanŃ. După alte bătălii ale ungurilor în Panonia, este redată asedierea
cetăŃii Biharea. Fiind cucerită, Menumorut a trimis o solie lui Arpad să-i transmită
supunerea şi a oferit-o pe fiica sa pentru a fi soŃia fiului său, Zoltan. După un an,
Menumorut a murit fără descendenŃi şi Ńara a rămas ocupată de ginerele său;
- a doua formaŃiune despre care face vorbire Gesta Hungarorum ocupa
pământurile situate între Mureş şi castrul de la Orşova, fiind condusă de ducele Glad
de la Vidin, al cărui urmaş, Ahtum, a fost ucis în timpul domniei regelui Ştefan cel

1
O nouă idee este emisă de Paul Lazăr Tonciulescu, autorul traducerii în limba română a fotocopiei originalului de
la Viena a Cronicii Notarului Anonymus – Faptele Ungurilor, Ed. Miracol, Bucureşti, 1996. Acesta, în prefaŃa
traducerii sale, afirmă faptul că notarul Anonymus ar fi trăit în perioada regelui Bela I al Ungariei (1061-1063).
2
I. Chiş, Istoria statului şi dreptului românesc, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 65.
 Sfânt. Glad a fost voievod (duce) al unei formaŃiuni prestatale medievale timpurii
localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureş, Dunăre şi
CarpaŃi) în prima jumătate a secolului al X-lea. ReşedinŃa principală a ducelui era
Morisena (astăzi, Cenad). După relatările din Gesta Hungarorum, Glad s-a opus
năvălitorilor maghiare în mai multe bătălii. Ultimul urmaş al lui Glad, ducele Ahtum,
care s-a creştinat ortodox, este îndepărtat de la conducerea ducatului prin 1003-1004,
când oştile maghiare intră în Morisena. În timpul lui Ahtum s-a construit o mănăstire
ortodoxă la Morisena. În anul 1038 este înscăunat Gerard ca episcop de Cenad
(Morisena) după ridicarea unei mănăstiri catolice;
- a treia formaŃiune apare în relatarea victoriei maghiare de lângă Meseş
asupra forŃelor lui Menumorut, fiind descrisă Transilvania unde domnea Gelu, de
origine română, cu centrul la Dăbâca. Transilvania era renumită pentru bunătatea
locuitorilor români şi slavi precum şi pentru fertilitatea solului, salinele sau nisipurile
aurifere. Este descrisă ca fiind Ńara de peste păduri. Tuhutum, tatăl lui Horca3, a cerut
să fie trimis o iscoadă în Ńara lui Gelu. La întoarcere, iscoada a relatat detalii despre
bogăŃia Ńării blachului Gelu, locuită de blachi şi slavi, „care nu au alte arme decât
arcuri şi săgeŃi”4. Este relatată bătălia dintre trupele maghiare şi trupele lui Gelou,
unde acesta este ucis. După victorie, Tuhutum s-a stabilit în Ńara lui Gelu, iar cronica
îi menŃionează descendenŃii până la Gyula care a fost capturat de Ştefan, atunci când
Transilvania a fost ocupată. Gelu a fost urmat la conducerea Transilvaniei de
Tuhutum, Horca şi Iula (Geula sau Gyula). La aproape 70 de ani după moartea lui
Gelu, fostul voievodat al acestuia era condus de Iula, care era independent. Iula era
pomenit în Annales Hildesheimenses ca fiind rege şi duşman al regelui Ştefan al
Ungariei. Iula pierde Ńara după războiul cu Ştefan din anul 1003.
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari s-a prelungit până către finalul secolului al XII-
lea. Pentru a-şi extinde şi păstra stăpânirea asupra centrului şi sudului Transilvaniei, între
secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiŃi să aducă colonişti din diverse colŃuri
europene, pe care să-i aşeze pe linia CarpaŃilor, pentru a putea apară trecătorile: saşii, secuii şi
cavalerii teutoni.
• Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice, orientale şi maghiare),
luptători de avangardă ai armatei ungare, au pătruns în łara Crişurilor şi, între
secolele XIII-XIV, au constituit o zonă autonomă în Transilvania.
• Saşii, populaŃie de origine germanică, care, la început, au sosit în număr mic sub
conducerea unui greavi-comites, selectat din rândurile micii nobilimi, cât şi din
rândurile meşteşugarilor şi Ńăranilor înstăriŃi, s-au instalat în regiunea Orăştiei,
Sibiului, Târnavelor, în łara Bârsei şi în BistriŃa Năsăud. Au întemeiat sate
prospere, au dezvoltat mineritul în zona şi au dezvoltat oraşe ca Sibiu
(Hermannstadt), Braşov (Kronstadt), Sighişoara (Schassburg), Mediaş
(Mediasch), BistriŃa (Bistritz).
În 1211, regele Andrei al II-lea a instalat în łara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni,
pentru a stopa invaziile cumanilor din Câmpia Dunării în Transilvania, deschizând expansiunea
regatului maghiar spre sudul şi estul CarpaŃilor. Cele mai importante cetăŃi au fost în jurul
Braşovului – Feldioara, Codlea, Prejmer şi Râşnov.

3
I. Chiş, op. cit., p. 66.
4
I. Chiş, op. cit., pp. 66-67, apud Anonymi Bele regis notarius, Gesta Hungarorum, ed. a 9-a, în G. Popa-Lisseanu,
Izvoarele istoriei românilor, Ed. Saeculum, Bucureşti, 1934.
 Primul voievod atestat al întregii Transilvanii a fost „Leustachius Voievoda
Transilvaniae” (1164-1176), puterea sa fiind echivalentă cu cea a unui domnitor independent.
FuncŃia de voievod echivala cu cea de guvernator sau vicerege, având şi calitatea de mare
judecător al Ńinutului, precum şi cea de comandant al armatelor celor şapte comitate ardeleneşti.
Prin bulele regale se stipula faptul că autoritatea voievodului nu se întindea asupra saşilor care
erau conduşi de un conte din Sibiu sau a secuilor, conduşi de un comite.

ÎNTEMEIEREA łĂRII ROMÂNEŞTI

Trei generaŃii, între mijlocul secolului al XIII-lea şi al celui de-al XIV-lea, au înfăptuit, în
linii generale, unificarea statală a łării Româneşti, încununată prin purtarea victorioasă a
războiului din 1330 cu Regatul Ungariei.
La 2 iunie 1247, Bela al IV-lea, regele Ungariei, DalmaŃiei, CroaŃiei, Ramei, Serbiei,
GalíŃiei, Lodomeriei şi Cumaniei, acorda Casei ospitalierilor din Ierusalim „întreaga Ńară a
Severinului împreună cu munŃii ce Ńin de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul
Olt, afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au
stăpânit aceştia până acum”5. Alături de expresia geografică a daniei, Diploma relevă
organizarea politică a pământului acordat, îndeosebi existenŃa a doi voievozi români, Lython
(Litovoi), cu stăpânirea în dreapta Oltului, şi Seneslau, al cărui voievodat se afla la răsărit de râu.
Alte două cnezate, ale lui Ioan şi Farcaş, precum şi ,,terra Harszok” (HaŃeg), se aflau în aceeaşi
zonă cu posesiunile voievodului Litovoi.
IoaniŃii urmau să se bucure de jumătate din foloasele, veniturile şi slujbele teritoriilor
concedate, cealaltă parte rezervându-şi-o regele cu respectarea generală a drepturilor şi
beneficiilor cuvenite Bisericii. Enumerarea detaliată a drepturilor şi a jurisdicŃiei ioaniŃilor
admitea două excepŃii. În privinŃa voievodului Litovoi, excepŃia era condiŃionată de ajutorul pe
care era obligat să-l acorde în caz de război atât călugărilor, cât şi regelui. Un caz aparte îl
constituia şi Cumania, în afara voievodatului lui Seneslau, ale cărei venituri, după Diploma
regală din 1247, erau cedate pentru 25 de ani Casei ospitalierilor din Ierusalim.
Din cuprinsul Diplomei rezultă însă că regele Ungariei îşi putea aroga drepturi suzerane
asupra teritoriului până la Olt, asupra voievodatului lui Seneslau, emiŃând pretenŃii şi asupra
restului Cumaniei de la răsărit de CarpaŃii Curburii şi Orientali. Este evidentă, totodată, poziŃia
privilegiată a celor două voievodate teritoriale, ale lui Litovoi şi Seneslau, aflate într-un raport
vasalic determinat faŃă de coroana ungară, raport rămas neschimbat chiar şi în condiŃiile unei
suprapuneri de vasalităŃi prin dania regelui Bela al IV-lea către ioaniŃi. Titlul voievodal, superior
celui cnezial al lui Ioan şi Farcaş, aceştia din urmă amintiŃi fără vreun statut de excepŃie, precum
şi menŃinerea unei suveranităŃi fac dovada conturării unui proces de unificare politică, în care
unul dintre cnezate juca rolul domeniului monarhului, în jurul căruia erau adunate, treptat,
celelalte părŃi ale pământului românesc.
Simultan cu perioada de criză a Ungariei, dominaŃia tătarilor a slăbit în zonele situate la
răsărit de CarpaŃi şi Dunăre. Tătarii şi-au instaurat dominaŃia după perioada 1290-1291 între
Balcani şi CarpaŃi. łarii bulgari şi cneazul sârb erau supuşi de către hanul Nogai. Tătarii ar fi
unificat, prin cucerire, formaŃiunile politice româneşti. DominaŃia tătară a dispărut însă după
moartea hanului, iar Ńările balcanice, profitând de slăbiciunea tătarilor s-au debarasat de

5
„totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam pertinentibus et aliis attinentiis omnibus pariter cum kenazatibus
Joannis et Farcasii usque ad fluvium Olth”, iar „a fluvio Oluh et alpibus Ultrasiluanis totam Oumaniam”. A se
vedea Diploma IoaniŃilor – Text latin, traducere din Documenta Romaniae Historica, vol I, Ed. Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977, p. 23.
suzeranitatea lor. Aceşti factori, precum criza politică internă a Ungariei şi slăbirea dominaŃiei
tătarilor a favorizat afirmarea tendinŃelor de autonomie ale formaŃiunilor statale româneşti.
În cronicile din łara Românească, începutul procesului de unificare este corelat cu
venirea din łara Făgăraşului a legendarului Negru Vodă (sau Radu Negru Vodă), care, prin anul
1290, a descălecat la Câmpulung, punând bazele łării Româneşti în stânga Oltului. Până atunci,
cetatea Câmpulungului a fost un avanpost al regatului maghiar, un important sediu al comunităŃii
catolice pentru saşi şi maghiari, situat pe drumul comercial ce lega Transilvania de Dunărea de
Jos şi de Marea Neagră. Această cetate a devenit prima reşedinŃă a łării Româneşti, locul unde
au fost îngropaŃi primii voievozi.
În acelaşi an a murit Ladislau al IV-lea, supranumit „Cumanul”, iar criza din Ungaria s-a
accentuat. Succesorul său, Andrei al III-lea al Ungariei, a încercat să restaureze autoritatea
regală, dar s-a ciocnit de interesele nobilimii maghiare care s-a opus cu forŃă. A convocat adunări
regionale – congregaŃiile nobiliare. În anul 1291, s-a dus în Transilvania unde a convocat o altă
congregaŃie, la care au participat nobilii, maghiarii, saşii, secuii şi românii. A încercat să
reglementeze problemele din Transilvania, fiind restaurată stăpânirea magistrului Ugrinus asupra
a două sate din łară Făgăraşului.
În anul 1301, moare regele Andrei III şi Dinastia Arpadiană se stinge. S-au declanşat
dispute pentru tronul Ungariei, criză internă prelugindu-se până în anul 1325. În cele din urmă,
Carol Robert de Anjou, sprijinit de papalitate, a câştigat coroana în 1308. Şi-a stabilit reşedinŃa la
Timişoara, în apropierea graniŃelor łării Româneşti. Unul dintre marii nobili oponenŃi, banul
Teodor, şi-a concentrat forŃele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat timp de câteva luni de
către trupele regale. Regele maghiar şi noul domnitor român din sudul CarpaŃilor după anul
1310, Basarab I (numit domnitor chiar de rege), au colaborat în asedierea cetăŃii banului Teodor.
Se spune că Basarab I ar avea origine cumană. În timpul domniei sale, procesul de
formare a łării Româneşti s-a finalizat. Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou,
din 1324, apare numele voievodului Basarab, denumit „voievodul nostru transalpin”, cu
reşedinŃa la Argeş. Documentul atestă schimburile de solii şi relaŃiile paşnice, dar şi pretenŃiile de
suzeranitate ale regelui maghiar. Domnitorul era popular în rândul nobilimii maghiare, astfel că
relaŃiile dintre domnitor şi regele maghiar s-au înrăutăŃit după anul 1325. Basarab dorea să
continue procesul de unificare a teritoriilor sud-carpatice, iar regele dorea să refacă autoritatea
anterioară anarhiei asupra acestei regiuni.
Legăturile cu regalitatea maghiară aveau să se înăsprească brusc, voievodul muntean
refuzând să mai plătească tribut şi ocupând Banatul de Severin şi cetatea Severinului. Conştient
de situaŃia internă nesigură, Carol Robert a trimis solii cu propuneri de pace, încercând să-l aducă
sub ascultare, însă a fost în zadar. Astfel, la începutul lui septembrie 1330, oastea maghiară a
pătruns în łara Românească prin zona PorŃilor de Fier, profitând de înfrângerea de la Velbužd a
românilor, tătarilor şi soldaŃilor Ńaratului bulgar.
Dorind să evite un război sângeros, Basarab a trimis o solie regelui ungar, prin care
renunŃa la Banatul Severinului şi se obliga să plătească o despăgubire de 7.000 de mărci de argint
– o sumă ce atestă starea înfloritoare a economiei łării Româneşti. Carol Robert de Anjou a
refuzat şi, atras de promisiunile şi intrigile curtenilor săi, a neglijat potenŃialul militar al
voievodului român. Oastea maghiară a pătruns în łara Românească prin regiunea Severinului, pe
care a ocupat-o, a numit în funcŃia de Ban o persoană din anturajul său , apoi a traversat Oltenia
şi a ajuns la cetatea Argeşului.
Între 9 şi 12 noiembrie 1330 s-a desfăşurat Bătălia de la o Posadă. Ghizii români puşi la
dispoziŃia regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le
pregătise o capcană. După trei zile, însuşi regele Carol Robert şi-a schimbat veşmintele cu ale
unui supus şi, deghizat, a reuşit să fugă, scăpând cu viaŃă. Drumul de întoarcere al armatei
maghiare a fost foarte probabil prin Culoarul Rucăr-Bran, cel mai important drum de comunicare
între cei două versanŃi ale CarpaŃilor în momentul respectiv. Drumul de-a lungul văii Oltului a
fost intens practicat abia în perioadele următoare. De aceea, Posada, locul unde Basarab a învins
armata regelui maghiar, trebuie plasată undeva pe acest traseu: de la cetatea Argeşului către
Bran. Vestea înfrângerii regelui maghiar a ajuns şi la urechile Papei Ioan al XXII-lea, care, într-o
scrisoare din august 1331, îl felicita pe Carol Robert că a scăpat teafăr din cursa ce i-a fost
pregătită.

DESCĂLECATUL MOLDOVEI
În nord-estul Moldovei, este atestată în perioada secolelor IX-X łara SipeniŃului.
Cronicarul Dimitrie Cantemir menŃionează prezenŃa altor Ńări, ale berladnicilor, în zona
Bârladului, ale brodnicilor, în sudul Moldovei, şi ale bolohovenilor, în nordul Basarabiei şi al
Transilvaniei. Au fost pomenite şi alte formaŃiuni prestatale – codrii (Codrii Cosminului, Codrii
Lapuşnei, Codrii HerŃei), câmpurile lui Dragoş şi Vlad, ocoalele, în zonele Câmpulung sau
Vrancea. Cel mai mare voievodat era Moldova, cu reşedinŃa la Baia, cetate semnalată de surse
încă din anul 1200.
Contextul extern al constituirii Moldovei ca stat feudal de sine stătător este legat de
politica regatului Ungariei, Poloniei, de cnezatele ruseşti de Kiev şi Halici, precum şi de invazia
mongolă şi cea tătară din această zonă. Un rol important în afirmarea independenŃei Moldovei l-a
avut şi ruptura dintre łara Românească, stat feudal independent la vremea respectivă şi regatul
Ungariei. Actul care a consacrat ruptura între Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I şi Ludovic de
Anjou a fost crearea, în acord cu Patriarhia din Constantinopol, a Mitropoliei łării Româneşti. În
temeiul acestui acord, „marele voievod”, titulatură care exprimă întâietatea voievodului de Argeş
faŃă de ceilalŃi voievozi – e investit şi cu titlul de ,,avthentis”, adică „autocrat”, „domn-de-sine-
stăpânitor”. Acest nou titlu exprimă nu numai o putere sporită înăuntru, în raport cu ceilalŃi
voievozi şi cu boierimea, ci şi o înălŃare a statutului Ńării pe plan extern; implicaŃia principală de
politică externă a noului titlu fiind revendicarea pentru domn a unei puteri de sine stătătoare,
derivată direct de la Dumnezeu, şi nu de la altă putere lumească. Dar această revendicare înfrunta
direct suzeranitatea lui Ludovic, pretenŃia acestuia de a avea dreptul să-l investească pe
voievodul „transalpin” în voievodatul Tării Româneşti. Actul din anul 1359 al lui Nicolae
Alexandru, înfăptuit în cooperare cu BizanŃul, reprezintă contestarea categorică a pretenŃiei lui
Ludovic de a exercita o autoritate superioară asupra łării Româneşti.
Pe de altă parte, cnezatele ruseşti de la Kiev şi Halici îşi exercitau autoritatea în spaŃiul
moldovean. Invazia mongolă a înlăturat stăpânirea rusă. Înainte de invazia mongolă, în sudul
Moldovei, s-a înfiinŃat în anul 1227 o episcopie a cumanilor, supusă arhiepiscopiei maghiare din
Esztergom, maghiarii exercitându-şi autoritatea prin intermediul Bisericii. După un secol de
stăpânire mongolă, au apărut factori care au favorizat întemeierea Ńării Moldovei.
Odată cu acŃiunea łării Româneşti s-a produs şi răscoala Moldovei împotriva dominaŃiei
ungare instaurate în anii precedenŃi. Singurele informaŃii provin din diploma acordată de rege la
20 martie 1360 lui Dragoş, fiul lui Jula, care a câştigat merite deosebite în „restaurarea”
dominaŃiei angevine în ceea ce regele numea „Ńara noastră a Moldovei” Campania din anul 1345
condusă de voievodul Transilvaniei, Dragoş, a determinat restrângerea ariei de dominaŃie tătară
la estul CarpaŃilor şi formarea unui pol de putere maghiară în regiune. Succesul maghiar a fost
revelat de încercarea de a restaura episcopia Milcoviei, ce a aparŃinut cumanilor. Din regiunea
sudică, maghiarii s-au extins către nord, cuprinzând formaŃiunile politice româneşti existente.
Dragoş de Maramureş a fost în mod cert numit de regele maghiar în fruntea teritoriilor
moldoveneşti cucerite de oastea maghiară în urmă campaniilor anti-mongole, înfiinŃând o marcă
de graniŃă, de apărare – unitate politico-teritorială şi militară condusă de Dragoş din Giuleşti,
voievod de Maramureş, cu capitala la Baia.
După doi ani de domnie, i-a urmat la conducerea mărcii fiu său, Sas, a cărui conducere a
durat patru ani. În anul 1359, pe tron a urcat unul dintre fii acestuia, Balc, care se confruntă cu un
fost voievod de Maramureş, Bogdan I de Cuhea şi cu o răscoala moldovenească împotriva
dominaŃiei maghiare, fiind necesară intervenŃia unei oaste din Transilvania, care să readucă
Moldova sub autoritatea regelui maghiar. Simultan, doi fraŃi, Petru şi Ştefan, şi-au disputat tronul
în nordul Moldovei, în conflictul lor intervenind trupele poloneze şi maghiare.
Fiind un „infidel notoriu”, Bogdan, în fruntea boierimii locale revoltate împotriva
coroanei maghiare, a părăsit Maramureşul, împreună cu familia şi acoliŃii săi şi, prin luptă, a
proclamat autonomia Moldovei, îndepărtându-l pe urmaşul lui Dragoş, Balc.
NemulŃumit, Ludovic de Anjou a întreprins, între anii 1359 şi 1365, o serie de expediŃii
de pedepsire a lui Bogdan, dar fără succes. ExpediŃia în Moldova, desfăşurată sub comanda lui
Ludovic, a debutat la sfârşitul anului 1359 şi la începutul anului 1360. Participarea cnezimii
maramureşene la expediŃia din Moldova şi locul deosebit care i-a fost rezervat au avut nu numai
însemnătate militară, dar şi politică. Ca urmare a înfrângerilor suferite de armata maghiară,
Ludovic de Anjou a devenit conştient de imposibilitatea de a stăpâni direct Moldova şi de a
menŃine sub controlul său Ńara românească de la răsărit de CarpaŃi, cu concursul cnezilor
maramureşeni.
La 2 februarie 1365, regele Ungariei, Ludovic, recunoaşte eşecul oamenilor săi în
Ungaria şi acceptă succesul lui Bogdan printr-un document ce poate fi considerat un act de
naştere a noului stat, recunoscut de puterile străine.
Formula mărcii regale sub un voievod român, de strictă fidelitate faŃă de rege, eşuase.
Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic şi, probabil, militar pe care l-a primit din
partea lituanienilor şi tătarilor. Descoperiri arheologice recente indică chiar o posibilă relaŃie de
vasalitate faŃă de Hoarda de Aur. Procesul de unificare a teritoriilor de la est de CarpaŃi a
continuat până în timpul lui Roman I, care a reuşit să adauge şi regiunile sudice, până la mare.
Cel de al doilea stat român îşi găsise, la rândul său, drumul spre existenŃa de sine stătătoare, care
avea să fie consolidată, precum cea a łării Româneşti, printr-un şir de lupte împotriva tendinŃelor
restauratoare ale regalităŃii angevine.

5. FORMAREA DOBROGEI
În regiunea Dunării de Jos, unde condiŃiile de locuire erau prielnice, populaŃia era
numeroasă şi comerŃul înfloritor. PrezenŃa unor formaŃiuni politice proprii în Dobrogea este
atestată încă din secolele IX-X. Ele dispuneau de o situaŃie economică destul de înfloritoare, cu o
însemnată producŃie meşteşugărească şi cu negoŃ, iar căpeteniile lor politice aveau aşezări
întărite, dintre care unele au fost ocupate de bizantini, iar altele, care s-au împotrivit acestora, au
fost distruse. DominaŃia politică a BizanŃului nu s-au putut consolida îndeajuns, deoarece
înŃelegerea dintre noii stăpânitori şi feudalii locali nu a dăinuit mult. Când împrejurările externe
îi favorizează – atacuri ale bulgarilor, pecenegilor etc. –, feudalii locali, căutând să-şi
redobândească autonomia pierdută, se răscoală, punând în primejdie stăpânirea bizantină în
aceste părŃi.
 Conform cronicii lui Nestor, cronicar rus din secolul al XII-lea, cneazul de Kiev, chemat
de bizantini să lupte împotriva bulgarilor, a descoperit în acele zone dobrogene nu mai puŃin de
80 de goroduri-cetăŃi şi locuri întărite. În jurul celor mai importante goroduri au apărut şi primele
formaŃiuni prestatale, având în frunte diverşi conducători locali. O inscripŃie slavonă, datată din
anul 943 şi descoperită lângă comuna Mircea Vodă (ConstanŃa), îl menŃionează pe jupanul
Dimitrie. O altă inscripŃie târzie, datată din anul 992, descoperită la mănăstirea rupestră de la
Basarabi-Murfatlar din ConstanŃa, îl pomeneşte pe jupanul Gheorghe.
Scriitoarea bizantină Ana Comnena, în lucrarea sa Alexiada, scrisă între anii 1137 şi 1148
în cinstea tatălui său, împăratul Alexios I, arată faptul că pe malul drept al Dunării, începând cu
Dârstor, existau, spre sfârşitul secolului al XI-lea (1086-1091), trei formaŃiuni teritoriale,
cârmuite de feudali locali: Tatos, Sestlav şi Satza. Împotriva lor se organizează o expediŃie
militară condusă de Alexios Comnenul, în anii 1091-1092. Dar asediul Dârstorului eşuează şi,
lângă Preslavul Mare, bizantinii sunt zdrobiŃi într-o mare bătălie. ForŃele dobrogene, dintre care o
parte se aflau sub conducerea lui Tatos, pătrund adânc în Balcani şi numai după un timp armata
bizantină izbuteşte să le învingă în lupta de la Lebunion (anul 1091).
Autonomia locală s-a menŃinut în tot timpul stăpânirii bizantine, fiind mai accentuată in
secolul al XII-lea, când, în cadrul sistemului inaugurat de Comneni pentru întreg teritoriul
statului bizantin, se constată şi la Dunărea de Jos dezvoltarea autonomiilor orăşeneşti, a
imunităŃilor de caracter feudal acordate căpeteniilor şi o lărgire a autorităŃii bisericeşti.
În secolul al XIV-lea, s-a format şi în Dobrogea o entitate statală de sine stătătoare, care a
jucat un rol politic important în viaŃa politică a Peninsulei Balcanice. În urma fărâmiŃării
stăpânirilor lui Sviatoslav, imediat după perioada 1320-1322, fosta „Ńară a Cavarnei” (Ńinutul
dintre Varna şi Caliacra) se constituie într-o formaŃiune politică proprie, care, în anul 1325,
apare, sub raport bisericesc, legată de autoritatea ecleziastică a BizanŃului şi este pomenită într-o
diplomă a łarului Ioan Asan al II-lea, ca parte componentă a Ńaratului bulgar.
În anii următori, slăbirea celui de-al doilea łarat Bulgar şi frământările din BizanŃ
favorizează afirmarea noului stat autohton la Dunărea de Jos, iniŃial sub conducerea lui BaliŃă
(Balika) şi apoi sub conducerea urmaşului acestuia, despotul Dobrotici (DobrotiŃă). În anul 1354,
împăratul bizantin Ioan Paleologul recunoaşte autonomia despotului Dobrotici care stăpânea
teritoriul Dobrogei. La conducerea noii formaŃiuni statale independente, lui Dobrotici îi urmează,
în anul 1386, fiul său, Ivancu, care poartă şi el titlul de „despot”. Acesta, deşi aflat, din punct de
vedere politic şi militar, între presiunea a două forŃe duşmane superioare, hotărâte să distrugă
statul dobrogean – la nord, genovezii şi la sud, turcii – reuşeşte să păstreze stăpânirile
înaintaşului său, bate monedă proprie de aramă cu inscripŃie în limba greacă şi încheie un tratat
de comerŃ cu genovezii. Abia sub conducerea lui Mircea cel Bătrân Dobrogea este alipită łării
Româneşti, în anul 1388, pentru ca, în anul 1420, Dobrogea să fie anexată Imperiului Otoman.
 ORGANELE CENTRALE ALE STATULUI FEUDAL

1. INSTITUłIA DOMNIEI
După întemeierea statelor feudale româneşti a fost necesară construcŃia unor instituŃii
politice şi juridice noi, capabile să garanteze funcŃionarea normală a societăŃii, în deplină
concordanŃă cu condiŃiile social-economice, demografice şi politice din interiorul celor două
state, precum şi în consonanŃă cu realităŃile internaŃionale. Există o mare asemănare între łara
Românească şi Moldova în ce priveşte organizarea de stat şi dreptul corespunzătoare acestei
perioade, motiv pentru care analiza instituŃiei domniei, pentru ambele state, se va realiza vizând
atât aspecte legate de realităŃile din łara Românească, cât şi pe cele din Moldova.
Titularul instituŃiei domniei era „domnul” sau/şi „marele voievod”. Primul termen
exprimă (dominus = stăpân) calitatea sa de stăpân, de proprietar, al întregului pământ al Ńării, iar
cel de-al doilea reliefează caracterul militar (ostăşesc) al instituŃiei. Domnul exercita o putere
care se pretindea că vine de la Dumnezeu - din mila lui Dumnezeu, de accea, ea impunea
ascultare şi veneraŃie. Afară de învestitura laică, domnul primea şi una mistică: ungerea cu mir
de către patriarhul Constantinopolului şi de către mitropolitul Ńării, însoŃită de rugăciunea de
încoronare a împăraŃilor bizantini. La înscăunare, domnul se încorona, fapt dovedit prin
mărturiile timpului şi prin iconografie. Către sfârşitul secolului al XVI-lea coroana a fost
înlocuită cu cuca, dar ceremonia încoronării, după ritualul vechi Bizantin, s-a păstrat până târziu
(secolul al XIX-lea).
Io este un titlu domnesc, purtat de domnitorii români din Moldova şiłara
Românească în Evul Mediu. Cea mai veche consemnare a acestei particule în Moldova datează
din 1392, când Roman I se intitulează într-un act al său „marele şi singur stăpânitor, din mila lui
Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind łara Moldovei de la munte, până la mare”. În
cazul łării Româneşti este vorba despre piatra funerară de pe mormântul lui Nicolae
Alexandru de la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung: „În luna noiembrie 16 zile, a răposat
marele şi singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul Marelui Basarab, în anul
6873, indictionul 3. Veşnica lui pomenire”. Unii istorici afirmă că numele „Ivanko”, alăturat
celui domnesc provine tot din „Io”, prin interpretarea greşită a acestuia. Originea particulei Io în
titlul domnesc a rămas un subiect de dispută între istorici.
Principalele teorii sunt:

Io provine de la numele Ńarului vlah IoniŃă Caloian, prin filieră bulgară,
deoarece toŃi Ńarii care i-au succedat, i-au purtat numele.

Io provine din grecescul „Ioannes”, care înseamnă „unsul lui
Dumnezeu” sau „cel ales de Dumnezeu”, ceea ce justifică prezenŃa sa într-un titlu
domnesc
Domnul presta jurământ pe Evanghelie la începutul domniei. Pe lângă prerogativele de
drept laic, domnul exercita şi unele prerogative de drept bisericesc, în acord cu biserica. Puterea
domnului era absolută, adică lipsită de un organ de control, dar nu despotică sau nemărginită,
fiind limitată de regulile obiceiului pământului şi de pravile, iar din secolul al XVI-lea limitată în
unele privinŃe şi de suzeranitatea otomană. Puterea domnului era personală, indivizibilă şi
netransmisibilă.
Domnia este o instituŃie românească, originală: ea nu are corespondent în Ńările vecine.
Domnul concentra în mâinile sale toate puterile statale, pe plan intern şi extern, limitele acestor
puteri regăsindu-se în principiul electivităŃii, în normele juridice din Legea łării în pravilele şi
canoanele bisericeşti. Pentru exercitarea conducerii statale instituŃia domniei dispunea de organe
executive şi consultative, atât la nivel central, cât şi local. Domnul sau domnitorul se înfăŃişa ca
unic reprezentant al statului, al Ńării.

1.1.Sistemul electiv-ereditar

Deşi întemeietorii Ńării au creat fiecare câte o dinastie (Basarabii şi, respectiv,
Bogdăneştii), optând implicit pentru principiul eredităŃii, succesiunea tronului a fost cârmuită de
principiul mixt electiv-ereditar, principiu în baza căruia domnii erau aleşi pe viaŃă de boieri şi de
Ńară (adunarea stărilor), dintre fiii (chiar nelegitimi) sau fraŃii domnului.
CerinŃele sistemului electiv-ereditar:
În primul rând, pretendentul la domnie trebuie să provină dintr-o familie domnitoare:
puteau solicita domnia, în egală măsură fiii şi fraŃii domnului decedat, fiii şi fraŃii unui domnitor
anterior şi urmaşii acestora, legitimi sau nu (rudele în linie descendentă şi colaterală). Principiul
primogeniturii nu a fost recunoscut. Integritatea fizică era o condiŃie necesară pentru accesul la
domnie. De aceea, concurenŃii la domnie învinşi erau de obicei crestaŃi la nas (ex. Ioan Joldea,
mutilat de Alexandru Lăpuşneanu).
În al doilea rând, potrivit dreptului obişnuielnic (Legea łării), moştenirea domniei putea
fi obŃinută numai de bărbaŃi. Femeile puteau intra numai în alcătuirea regenŃei, în cazul în care
urmaşul la tron era minor.
În al treilea rând, se cerea ca pretendentul la tron să fie roman, creştin-ortodox şi să nu fi
fost pedepsit pentru încercarea de uzurpare a tronului.
În al patrulea rând, pretendentul la domnie trebuia să fle ales sau recunoscut în anumite
modalităŃi şi încoronat ca domn de boieri şi de Ńară (adunarea stărilor).

FuncŃionarea sistemului electiv-ereditar

Ca orice sistem dinamic, pe parcursul funcŃionării sale sistemul electiv-ereditar a
cunoscut unele transformări care au modificat, pe căi paşnice ori violente, regula eredităŃii sau a
alegerii.
a) Asocierea la domnie a reprezentat calea paşnică de a restrânge cercul destul de larg al
rudelor cu pretenŃii la domnie. În asemenea situaŃie, domnul aflat pe tron desemna un asociat la
domnie. Astfel, în łara Românească, Basarab I Întemeietorul a asociat pe fiul său Nicolae
Alexandru, acesta continuând să domnească şi după moartea tatălui său (1352-1364). La rândul
său, Nicolae Alexandru, a asociat la domnie pe cei doi fii ai săi (Vladislav I şi Radu l).
 b) Recomandarea a fost, de asemenea, o cale paşnică de a influenŃa alegerea noului
domn, pe care domnul în scaun o adresa adunării stărilor cu privire la urmaş. Astfel, Ştefan cel
Mare a propus adunării să aleagă pe fiul său Bogdan cel Orb. ŞtefăniŃă Vodă l-a recomandat
adunării pe Petru Rareş, rudă nelegitimă a sa.
c) Luptele interne pentru scaunul domnesc au constituit o realitate şi în cele două state
feudale româneşti, care s-au declanşat ca urmare a rivalităŃilor apărute între pretendenŃi la tron.
Grupuri de boieri s-au aliat cu unul sau altul dintre pretendenŃii la tron, generând lupte interne
care au compromis sistemul tradiŃional şi au slăbit forŃa statelor feudale. În multe situaŃii
pretendenŃii la scaunul domnesc au apelat la ajutorul armat din partea unor state străine.
d) Numirea domnilor reprezintă etapa în care principiul elective-ereditar este desfiinŃat
prin hotărârea turcilor ca domnii să fie numiŃi direct de către sultan.

2. FUNCłIILE DOMNULUI
Domnul, ca şef al statului, vârf al întregii ierarhii feudale, exercita atribuŃiile în domeniul
politicii interne (administrativă, militară, legislativă şi judecătorească) şi externe (relaŃiile de
cooperare cu statele vecine, încheierea unor tratate de alianŃă etc.).

2.1.FuncŃia administrativă
In monarhia feudală, toate puterile erau concentrate în mâinile monarhului. Domnul era şi
şeful puterii executive. În exercitarea prerogativei, domnul are dreptul şi misiunea de a asigura
ordinea internă, de a lua orice măsuri pentru păstrarea ordinii feudale.
El numeşte şi revocă pe toŃi dregătorii, atât ai Ńării cât şi ai curŃii cărora le dădea porunci,
verbal sau în scris: prin “cărŃi de poruncă”, pitace, hrisoave sau cărŃi de judecată. Prin
intermediul dregătoriilor domneşti, el impune plata dărilor, constrîngerea Ńăranilor să execute
muncile datorate domniei şi stăpânilor de moşii, executarea hotărârilor judecătoreşti, în special a
condamnărilor capitale, reprimarea răzvrătiŃilor, urmărirea răufăcătorilor, întoarcerea celor fugiŃi
din sate. Tot pentru menŃinerea ordinii feudale, domnul Ńării are dreptul de a acorda privilegii şi
ranguri boiereşti, de a încuviinŃa întemeierea de sate şi târguri, de a împământeni un străin, de a
încuviinŃa căsătoria fiilor sau fiicelor de boieri în scopul de a se evita coaliŃiile boiereşti ostile
domniei şi mezalianŃele pe care domnul, în interes de clasă, le pedepsea.

2.2.FuncŃia militară
Conferea domnului înalta calitate de comandant suprem al armatei.. Începând cu sec. XV
se formează armate regulate. conduse de dregători special instruiŃi în domeniul purtării
razboaielor.
Stabilirea unei autorităŃi centrale de stat s-a datorat nu numai recunoaşterii ei de către
majoritatea populaŃiei Ńării, dar şi forŃei armate de care au dispus domnitorii. Prin forŃele armate
pe care le-au avut la dispoziŃie şi-au putut impune o autoritate, care nu avea şi n-a avut niciodată
limite bine precizate. ObligaŃiile externe, în special alianŃele cu statele vecine, cele ce decurgeau
din actele de vasalitate, ca şi războaiele de apărare, au dus la întărirea forŃei militare a statului.
Domnul putea oricând să concentreze toate forŃele armate ale Ńării, pe toŃi bărbaŃii care
puteau îndeplini serviciul militar. În timp de pace, unităŃile formate din locuitorii Ńării puteau fi
trecute în revistă de domn, sau cel puŃin de dregătorii lui. Cei care nu răspundeau la porunca
domnitorului erau foarte grav pedepsiŃi. PopulaŃia obligată să vină sub arme nu primea nici un fel
de îndemnizaŃie, ba mai mult încă, trebuia să se întreŃină prin propriile-i mijloace, să-şi facă sau
să-şi achiziŃioneze echipamentul şi armamentul necesare.

2.3. FuncŃia legislativă a domnului conferea acestuia dreptul de a emite hotărâri şi

norme juridice cu caracter general, adoptate de regulă, cu acordul sfatului domnesc şi al adunării
stărilor.
Ca şi împăratul bizantin, domnul era unicul legiuitor, întruparea terestră a “voinŃei lui
Dumnezeu”; prerogativa legiuitoare a domnului nu a fost contestată nici chiar de turci. Această
prerogativă a fost exercitată de domni direct, prin emiterea de acte normative care purtau numele
de hrisov, aşezământ, testament şi legătură sau indirect, pe calea receptării dreptului bizantin.

2.4.FuncŃia de politică externă

Domnul reprezenta Ńara în relaŃiile externe cu dreptul de a încheia tratate, de a declara
război şi a încheia pace, de trimite şi primi soli (dreptul de legaŃie), de a da sprijin diplomatic
supuşilor săi. Cele mai importante atribuŃii erau exercitate cu avizul sfatului domnesc şi uneori
chiar cu acela al adunării stărilor. După accentuarea dominaŃiei otomane, turcii interzicând
łărilor Române să facă o politică externă proprie, Poarta nu a mai recunoscut domnilor această
prerogativă. Practic însă, domnii au continuat să încheie tratate cu statele străine, fie comerciale,
fie politice. Încălcând interdicŃia, domnii încheiau, în secret, chiar tratate de alianŃă cu state
străine.

2.5. FuncŃia judecătorească

Îşi găseşte originea în atribuŃiile pe care voievozii, încă înainte de întemeierea statelor
feudale, le exercitau în Ńinuturile peste care guvernau. Domnul era judecătorul suprem al tuturor
supuşilor săi; hotărârile judecătoreşti ale domnului aveau forŃă juridică numai pe timpul vieŃii
acestuia.
Domnul avea dreptul să judece, în ultimă instanŃă, orice pricină, putea prelua orice
pricină de la orice instanŃă pentru a o judeca personal; avea dreptul de a pronunŃa orice pedeapsă,
să ierte pe orice vinovat, să dea instrucŃiuni (“învăŃătură”) dregătorilor cum să judece.
Domnul judeca, de obicei, împreună cu Sfatul domnesc, care avea rol consultativ.
Hotărârea era pronunŃată de domn, atât în cauzele civile, cât şi în cele penale. Domnul era
singurul îndreptăŃit să acorde graŃierea, chiar şi pentru fapte grave. Hotărârile domnului nu
puteau fi atacate cu recurs.
 2.6.FuncŃia financiară

Rolul principal în materie fiscală, în tot timpul orinduirii feudale, l-au avut domnii sau
locŃiitorii lor. Astfel, numai cu aprobarea domnului se puteau introduce impozite noi, care
împreună cu cele vechi se percepeau, la datele fixate, numai de la locuitorii indicaŃi de către
acesta. Domnii au avut nevoie de mijloace băneşti, percepute sub formă de dări, pentru
întreŃinerea curŃii lor, pentru întărirea continuă a aparatului statal de represiune, a instituŃiilor
administrative, judecătoreşti şi în special a celor militare, care aveau şi misiunea de a apăra
integritatea şi independenŃa statului.
Evident că pentru a putea strânge mijloacele necesare intreŃinerii întregului mecanism de
stat, domnul a avut nevoie de un numeros aparat administrativ, central şi local, cu atribuŃii bine
precizate.
Dispunând de autoritatea supremă, domnii fixau numărul şi cuantumul impozitelor,
controlau realizarea încasărilor şi luau măsuri împotriva agenŃilor fiscali, care nu depuneau o
activitate susŃinută şi satisfăcătoare, hotărau pedepsele împotriva agenŃilor abuzivi, dispunînd, ca
în cazuri excepŃionale să fie încasate impozitele înainte de termenele obişnuite, să introducă
impozite noi sau să le majoreze pe cele vechi, să acorde unor persoane sau grupuri reduceri şi
scutiri sau să anuleze scutirile parŃiale sau totale de la plata impozitelor de care se bucurase o
parte a locuitorilor Ńării. În asemenea cazuri domnii se exprimau astfel

2.7. Prerogativele în raporturile cu Biserica

Domnul, deşi, asemenea preoŃilor, are dreptul să păşească în altar, el nu este şeful
bisericii, nu se amestecă în problemele legate de dogmă religioasă.
În exercitarea prerogativei sale, domnul are drept:
a) să decidă înfiinŃarea de mitropolii, episcopii, mânăstiri sau mutarea reşedinŃelor;
b) să numească şi să revoce pe mitropolit, pe episcopi şi pe egumenii mănăstirilor;
c) să reglementeze competenŃa de judecată a organelor bisericeşti şi să o coordoneze cu
competenŃa organelor laice;
d) să reglementeze activitatea cultelor străine aflate în Ńară;
e) să decidă sau să revoce închinarea unei mănăstiri către un aşezămînt religios din
străinătate.
În exercitarea acestei prerogative, domnul consultă totdeauna sfatul domnesc sau uneori
adunarea stărilor. La numirea şi revocarea ierarhiilor bisericii, domnia respectă normele dreptului
canonic.
 3. SFATUL DOMNESC

Sfatul domnesc era considerat organ central al puterii cu atribuŃii precise, de natură să
garanteze respectarea de către domn a intereselor economice, financiare, sociale şi politice ale
marilor boieri. Cele mai importante personalităŃi ale nobilimii (marii boieri) făceau parte din
Sfatul Domnesc, numărul acestora fiind stabilit la 12 abia în sec. XVI.
Aflându-se în imediata apropiere a domnului, Sfatul îndeplinea atribuŃii strâns legate de
competenŃele acestuia, având următoarele atribuŃii:
a. Politice. Cu privire la politica internă, sfatul domnesc avea datoria să informeze
pe domn asupra stării de spirit din Ńară şi din rândurile boierimii. AtribuŃiile de politică externă
sunt dovedite documentar, spre deosebire de cele referitoare la politica internă. Domnul se
sfătuia cu sfatul domnesc la încheierea tratatelor. Când contracta faŃă de suzeranii străini o
legătură de vasalitate, domnul era insoŃit de boierii sfatului, care îndeplineau şi ei ritualul feudal
(secolele XIV-XV).
b. Judiciare. Sfatul domnesc era organul cu care domnul se consulta la împărŃirea
dreptăŃii. Domnul avea un dublu interes în această participare : tehnic, pentru că nu cunoştea
normele pravilei sau obiceiurile aplicabile; politic, pentru că astfel solidariza clasa feudală cu
hotărârile sale. Participarea boierilor la judecata domnească le sporea acestora prestigiul şi
veniturile.
Sfatul domnesc nu era o instanŃă de judecată. Membrii lui îl ajutau pe domn în cercetare
şi judecată. Dregătorii aveau rol consultativ, hotărârea fiind luată de domn.
În calitate de organ consultativ al domnului, competenŃele divanului în domeniul judiciar,
ca şi prerogativele domnului, sunt nelimitate. AtribuŃile sfatului domnesc în materie judiciară
vizau în special cauze cu privire la stăpânirea de moşii sau cauze având ca obiect acte de trădare,
pe care domnul nu le judeca singur. Frecvent, sfatul domnesc era chemat să judece pricini de
anulare de danii, de vânzări, de testamente; de moştenire şi de zestre; legate de dreptul de
protimis; reconstituire de acte furate, pierdute sau distruse; în care domnul sau un membru al
familiei sale era interesat. Judeca şi pricini penale: omorul, tâlhăria, furtul mare, hiclenia,
calpuzănia, delapidarea, ierosilia, răpirea de fecioare etc.
Sfatul domnesc avea şi atribuŃii pe care astăzi le-am cataloga ca aparŃinând domeniului
notarial. PărŃile care încheiau orice învoială, se prezentau în faŃa boierilor sfatului, aceştia
încheiau un zapis sau o carte de mărturie, care era o dovadă autentică
c. Financiare. Domnul era obligat să consulte sfatul când dorea să înfiinŃeze o dare nouă,
sau să evite evaziunea de la cele vechi. Consultarea sfatului mai avea şi valoarea unei justificări
faŃă de reprezentanŃii clasei feudale. Când situaŃia devenea mai grea din punct de vedere fiscal,
domnul recurgea la adunarea stărilor. Consultarea sfatului domnesc nu avea semnificaŃia unui
control din partea Ńării asupra modalităŃii de stabilire a dărilor de către domnie.
d. Bisericeşti. Sfatul domnesc era consultat de domn în toate problemele importante care
priveau biserica. El participa la înfiintarea unei eparhii, la mutarea unei mitropolii sau episcopii
de la o reşedință la alta. În łara Românească şi în Moldova, alegerea ierarhilor bisericii
(mitropolit şi episcopi) se făcea de către un sobor convocat de domn şi compus din episcopi,
sfatul domnesc şi egumenii principalelor mănăstiri.
e. Militare. Sfatul era consultat în problemele militare importante. În Moldova, (sfârşitul
sec. al XIV - început sec. XV) au figurat în sfat unii viteji, oameni cu calităŃi militare deosebite
dovedite în război; iar de la Ştefan cel Mare, pârcălabii. În acelaşi scop, făceau parte din sfat
comandanŃii militari: marii vornici, marele spătar, hatmanul. Chiar domnii cu mari talente
militare, ca Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul, au deliberat împreună cu sfatul asupra planurilor
strategice în timp de război.

3.1. Dregătoriile Sfatului Domnesc

Despre un sistem închegat al dregătorilor putem vorbi începând cu domniile lui Mircea
cel Bătrân în łara Românească şi Alexandru cel Bun în Moldova, care au asigurat construcŃia
unui aparat de stat, la nivelul central şi teritorial, apt să aducă la eficientă executare atribuŃiile
stabilite.
Dregătorii erau împărŃiŃi în două clase: clasa dregătorilor centrali, care îşi exercitau
atribuŃiile la curtea domnească şi clasa dregătorilor de judeŃ sau Ńinuturi, care funcŃionau în
oraşele (târgurile) reşedinŃă de judeŃ sau Ńinut.
La rândul lor, dregătorii centrali şi cei locali erau specializaŃi în funcŃie de atribuŃiile care
le reveneau, existând astfel dregători civili, dregători militari, dregători judiciari şi dregători
financiari.

Marii dregători
a) Cel mai înalt dregător era marele logofăt, şeful cancelariei domnesti, purtătorul
marelui sigiliu domnesc cu care întărea actele domneşti. Prin urmare, marele logofăt dispunea de
o autoritate în baza căreia supraveghea toate activităŃile legate de dreptul de proprietate, de la
întocmirea documentelor cancelariei domneşti şi până la cercetări întreprinse de acesta în cadrul
litigiilor care aveau ca obiect dreptul de proprietate. Marele logofăt sau unul dintre subalternii săi
scria şi punea pecetea domnească pe documentele prin care se confereau imunităŃile judiciare.
Tot în sarcina marelui logofăt intra atribuŃia de a recomanda folosirea procedurii cu jurători, în
situaŃia în care celelalte probe din cadrul procesului erau neconcludente. La avizul marelui
logofăt, care în prealabil cercetase registrele domneşti precum şi orice altă probă considerată
concludentă, domnul şi sfatul domnesc eliberau duplicate după actele de proprietate pierdute.
b) Întreaga administraŃie a curŃii domneşti era condusă de marele vornic, care
răspundea şi de paza graniŃelor Ńării. IniŃial, acest mare dregător a avut atribuŃii militare şi
judecătoreşti. Datorită funcŃiilor îndeplinite, este trecut în fruntea tuturor dregătoriilor din sfatul
domnesc. Din a doua jumătate asecolului al XVI-lea, marele vornic îi judeca pe criminali, pe
tâlhari precum şi pe cei vinovaŃi de adulter îi puteau condamna la moarte şi îi puteau executa prin
spânzurătoare. În Moldova, marii vornici au avut atribuŃii militare în cadrul teritoriilor formate
din ocoalele cuŃilor domneşti, având astfel în subordine cea mai puternică armată a Ńării.
c) Marele postelnic era translatorul domnului şi dregătorul care se ocupa de relaŃiile
Ńării cu alte state. Avea în subordine întreg personalul curŃii domneşti, asupra căruia avea şi
atribuŃii judecătoreşti. Era comandantul beşliilor, aceştia fiind oştenii însărcinaŃi cu paza
diplomaŃilor trimişi la Constantinopol şi în Crimeea. În temeiul acestor atribuŃii, marele postelnic
era obligat să cunoască, pe lângă alte limbi străine şi limba turcă. În lipsa marelui logofăt şi a
marelui vornic, marele postelnic era cel care stabilea procedura în procesele judecate de către
domn împreună cu sfatul.
d) Marele vistiernic avea ca atribuŃie principală stabilirea şi strângerea veniturilor
statului, asigurarea mijloacelor necesare pentru întreŃinerea curŃii domneşti şi a armatei regulate.
Avea obligaŃia de a Ńine contabilitatea (catastifele) vistieriei, precum şi de a judeca procesele cu
privire la stabilirea şi încasarea dărilor. Marele vistiernic avea o mare responsabilitate legat de
modul cum erau gestionaŃi banii vistieriei. Acesta putea fi oricând controlat de către domn, de
membrii sfatului domnesc sau de comisii speciale.
e) Marele spătar era cel care păstra spada domnească şi purta la ceremonii
însemnele puterii domneşti; era militar de carieră, cu atribuŃii directe în organizarea şi comanda
forŃelor armate. Acesta putea fi trimis oricând de către domn să facă anchete la faŃa locului,
atunci când sfatul domnesc aprecia că probele prezentate de părŃi nu sunt concludente. Marele
spătar putea fi delegate de către domn să cerceteze diferite litigii de hotare dintre proprietarii
funciari.În asemenea situaŃii, marele spătar aduna megieşii din zonă, care cunoşteau hotarele
moşiilor, le citea plângerile părŃilor. Procedura era finalizată prin depunerea jurământului la
biserică, de către megieşi, cu privire la amplasamentul hotarelor.
f) Portarul Sucevei şi hatmanul. Portarul Sucevei a fost unul dintre dregătorii cu
atribuŃii militare speciale, iniŃial fiind comandant al garnizoanei reşedinŃei domneşti. Dregătoria
a fost înfiinŃată de Ştefan cel Mare, având misiunea de a apăra cetatea de scaun. Dregătoria a
căpătat atribuŃii militare extinse în timpul celei de a doua domnii a lui Petru Rareş, începând cu
anul 1541, fiind menŃionată şi sub denumirea de hatman. Hatmanul era conducătorul întregii
armate. În timp de pace, o parte dintre oşteni erau folosiŃi pentru strajă la palatul hatmanului, sau
erau trimişi de către acesta să îndeplinească funcŃii interne.
g) Marele paharnic se ocupa cu buna gospodărire a pivniŃelor domneşti precum şi
cu organizarea protocolului domnesc. Avea îndatorirea de a percepe dările cuvenite domnitorului
din regiunile viticole ale Ńării şi de a aproba începutul culesului anual de vie. Putea lua măsuri cu
character administrativ care constau în supravegherea executării muncilor la viile domneşti,
putea acorda de scutiri de taxe şi putea judeca pricini care aveau ca obiect colectarea taxelor
menŃionate sau dreptul de proprietate asupra viilor.
h) Marele clucer avea sarcina de a colecta dările în unt, miere şi pâine cerute de
turci. Pentru bucătăria domnească se ocupa de aprovizionarea cu sare şi vânat.
i) Marele sulger însărcinat cu strângerea sulgiului1. Se ocupa deci cu
aprovizionarea cu carne a curŃii domneşti şi a armatei şi era şeful măcelarilor. Primea bani de la
vistierie pentru a cumpăra vite pentru curte şi se ocupa de vitele confiscate în Ńară. Avea în
atribuŃii şi organizarea meselor şi a banchetelor de la curtea domnească.
j) Marele stolnic era dregătorul de curte care se îngrijea de masa domnului. În
împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea
acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia, strângeau dijmă din peştele
prins în Dunăre şi în bălŃi. Subalternii stolnicului alcătuiau o categorie militară.
k) Marele comis avea sub supravegherea sa toate grajdurile domneşti împreună cu
slujitorii potcovari şi rotari. El se număra printre boierii de divan care încasa de la fiecare moară

1
Dare percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte
de apă, la fiecare trei ani o dare pentru folosul său personal. Acestui dregător îi revenea sarcina
de a-i antrena din punct de vedere militar pe fiii domnitorului.
l) În łara Românească a existat un dregător special - BANUL, considerat cel mai
important dregător, acestuia revenindu-i administrarea Olteniei, comanda armatei din această
regiune şi judecarea proceselor. Această dregătorie era întâlnită şi în unele Ńări europene. Banul a
jucat un rol important în istoria łării Româneşti, precum şi a unor regiuni din sudul Ungariei
Medievale: CroaŃia, Bosnia, Banatul Severinului respectiv Banatul Timişoarei. Termenul ”ban”,
de origine persană, a intrat în limbile slave de sud şi în maghiară prin intermediul avarilor.
Conducătorul suprem al avarilor a fost hanul Baian (Bayan), nume despre care unii cercetători au
presupus că se află la originea rangului de bani medievali. Cu rangul ban este asociat adesea şi
termenul slav pan (domn).
În łara Românească, banul apare în sfatul domnesc în timpul lui Mircea cel Bătrân. De la
sfârşitul secolului al XV-lea este conducătorul judeŃelor de pe malul drept al Oltului (regiune
cunoscută ulterior cu numele Oltenia), cel mai de seamă între dregătorii łării Româneşti,
singurul, în afară de domn, cu dreptul să pronunŃe pedepse capitale. Teritoriul Olteniei a făcut
parte din Banatul de Severin. Acest spaŃiu a fost cunoscut şi cu denumirea “Banatul Craiovei”
sau “Bănia Craiovei”. Banul era comandantul oştirilor din Oltenia, iar în lipsa domnului a tuturor
oştirilor łării Româneşti. Steagul său purta numele de grapă. De la denumirea folosită pentru
soŃia banului provine toponimul Băneasa.
 CURSUL 7

ORGANIZAREA INTERNĂ A łĂRILOR ROMÂNE

1. ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ
Organizarea administrativ-teritorială a statelor feudale româneşti a cunoscut evoluŃia firească
determinată de schimbările produse de-a lungul secolelor de feudalism, fiind expresia gradului de
consolidare a acestora (statelor).
• Unitatea administrativ-teritorială de bază a statelor feudale româneşti a fost, până în zorii
epocii moderne, SATUL - sate libere moşneneşti sau răzeşeşti; domnia nu avea asupra acestora decât o
autoritate teoretică, conducerea lor administrativă aparŃinând obştilor săteşti.
În perioada feudalismului dezvoltat multe dintre satele libere au fost aservite, devenind
proprietate domnească, boierească sau mănăstirească.
O categorie distinctă de sate au format-o sloboziile, acele sate fie nou întemeiate, fie repopulate,
pentru care domnul acorda scutiri de dări şi de munci datorate domniei sau stăpânului feudal, pe o
perioadă determinată (unu-zece ani). Scutirile se acordau pentru toate dările, cu excepŃia birului şi pentru
toate muncile, cu excepŃia îndatoririlor militare.
• Cele mai vechi subdiviziuni administrative sunt judeŃele în łara Românească şi
Ńinuturile în Moldova. Acestea erau unităŃi administrativ-teritoriale intermediare, între sate şi puterea
centrală de stat, cu originea în formaŃiuni anterioare centralizării statale (uniunile de obşti), aşezate pe
unităŃi geografice natural (văi de râuri).
În fruntea judeŃelor se aflau dregătorii locali, reprezentanŃi ai puterii centrale numiŃi: judeŃi,
sudeŃi, vornici sau bani. Ei aveau atribuŃii fiscale, administrative, militare şi judecătoreşti.
• Organizarea târgurilor şi oraşelor
Oraşele aveau o organizare proprie, care le conferea o anumită autonomie şi care le conferee un
statut juridic privilegiat. PopulaŃia oraşelor şi a târgurilor era compusă din meseriasi, negustori şi Ńărani şi
avea dreptul să-şi aleagă o conduce proprie, cu atribuŃii multiple peste care se suprapunea autoritatea
dregătorilor domneşti.
Ca unitate administrativă oraşul cuprindea trei zone:
a) vatra târgului, adică centrul urban compus din clădiri, împrejmuiri, uliŃe;
b) hotarul târgului, format din terenul înconjurător cultivat de târgoveŃi: vii, livezi, islaz, fineŃe,
mori, iazuri;
c) ocolul târgului compus din mai multe sate alcătuind o unitate gospodărească şi care ascultau de
ocol, adică de dregătorii domneşti ai târgului.
Toate satele din ocolul târgului erau domneşti, distincte de satele mănăstireşti sau boiereşti şi
administrate de reprezentantul domnului care în acel târg.
Oraşele fiind colectivităŃi închise, nu permiteau aşezarea unui nou venit pe teritoriul lor, fără
învoirea conducerii orăşeneşti, iar uneori şi a domniei. AdministraŃia orăşenească, aproape aceeasi în łara
Românească şi în Moldova, se caracterizează prin coexistenŃa a două categorii de organe administrative:
a) unele alese de colectivitatea orăşenilor, care cuprind judeŃul şi pârgarii în łara Românească,
pe şoltuz sau voit şi pârgi în Moldova, iar în ambele Ńări, ca organ suprem, adunarea generală
 a orăşenilor. Alegerea acestor reprezentanŃi se făcea de către locuitorii statornici ai oraşului,
pe timp de un an.
b) altele numite de domn sau de persoana căreia domnul cedase târgul, care cuprind pe vornicul
de târg, pârcălabul de oraş şi alŃi dregători cu caracter administrativ sau fiscal.
Şoltuzul sau judeŃul, împreună cu pârgarii, repartizau între orăşeni dările aşezate global asupra
oraşului, precum şi locurile de muncă în Ńarina târgului, în funcŃie de averea fiecăruia. Încasarea birului
era în sarcina organelor domneşti.
Şoltuzul avea atribuŃii de poliŃie în oraş: el răspundea de liniştea publică, având dreptul să
aresteze şi să amendeze persoanele care încălcau regulile oraşului. Şoltuzul şi pârgarii au avut, încă din
momentul apariŃiei funcŃiei, dreptul de judecată în unele cauze civile sau penale, ale orăşenilor din
respectivul oraş, sau apărute între orăşeni şi persoanele străine. Tot aceşti funcŃionari Ńineau şi catastihul
târgului, în care se intabulau toate actele juridice, translative de proprietate care aveau ca obiect terenuri
din vatra şi hotarul oraşului şi păstrau şi pecetea târgului.
Un alt organ administrativ orăşenesc era adunarea generală a orăşenilor, compusă din toŃi
locuitorii oraşului cu drept de vot. Ea se întrunea cel puŃin o dată pe an, când erau aleşi conducătorii
oraşului: şoltuz (judeŃ) şi pârgari. Ea era convocată în cazuri speciale, ca de exemplu, introducerea unei
noi taxe în sarcina oraşului sau înstrăinarea de către domn a unei părŃi din hotarul oraşului. ExistenŃa
acestei adunări a fost demonstrată în cazul Moldovei cu documente care o identifică cu denumiri ca “toŃi
orăşenii bătrâni şi tineri” sau “adunarea târgoveŃilor”.
În afară de organele alese, în oraşe era numit de către domnitor câte un vornic de târg, cu atribuŃii
fiscale şi judecătoreşti. Ca reprezentant al domnului, strângea veniturile cuvenite acestuia: cisla birului,
dijma din produsele agricole şi din vii, deseatina de la stupi, vama târgului, venitul de la morile domneşti
etc. Tot vornicul supraveghea ca oamenii din satele ocolului să execute muncile şi slujbele cuvenite
domniei. Pentru îndeplinirea acestor atribuŃii, vornicul de târg avea ca ajutor, în łara Românească, în
primul rând pe pârcălabul de oraş, care încasa vama, venitul ocolului şi organiza târgul şi oborul de vite.
Vornicul avea şi atribuŃii judecătoreşti şi scaun de judecată în mijlocul târgului. El judeca mai ales
plângerile locuitorilor împotriva impunerilor abuzive.

ORGANIZAREA BISERICII
Statul feudal a avut ca suport fundamental biserica, motiv pentru care aceasta s-a bucurat de un
sprijin consistent din partea statului: biserica a beneficiat constant de donaŃii în terenuri cultivate de
Ńăranii aserviŃi sau robi. În łara Românească, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab, a luat
naştere Mitropolia Valahiei la Curtea de Argeş, recunoscută în 1359 de Patriarhia de la Constantinopol,
care avea în subordine episcopiile de la Severin, Râmnicu-Vâlcea şi Buzău. Mitropolia din Moldova a
devenit dependentă de Patriarhia de la Constantinopol în anul 1401, având în subordine episcopiile din
Roman, RădăuŃi şi Huşi.
Biserica a fost organizată pe baze feudale: în vârfulierarhiei ecleziastice se aflau mitropoliŃii,
urmaŃi de episcopi, protopopii, stareŃii, preoŃii etc. Aşezămintele bisericeşti, în primul rând mitropoliile,
episcopiile şi mănăstirile au fost înzestrate cu donaŃii funciare, în special din partea domnilor.
MitropoliŃilor le revenea sarcina de a unge pe domn, întocmeau anaforale1, luau parte la
promulgarea actelor legislative ale statulul, aveau atribuŃii judecătoreşti, iar reşedinŃa lor era, de regulă, în
cetatea de scaun a domnului. Trebuie subliniat faptul că, în domeniul canonic propriu-zis, soluŃionarea

1
Anafora, anaforale = raport scris adresat domnitorului
problemelor mai importante era încredinŃată unor organe de stat în care intrau şi înalŃi clerici, adunarea
Ńării, sfatul domnesc, suprem organ adıministrativ, şi divanul domnesc, organ judecătoresc suprem.
În soluŃionarea problemelor bisericeşti, domnul Ńării avea şi el un rol important. În fapt,
intervenŃiile sale erau hotărâtoare şi uneori chiar arbitrare, mai ales în ceea ce priveşte alegerea ierarhilor
bisericeşti, a egumenilor, judecarea feŃelor bisericeşti, rânduiala slujbelor etc.
Ca organe politice superioare, domnul şi sfatul domnesc aveau autoritate şi asupra bisericii .
Subordonarea judiciară a bisericii faŃă de autoritatea domnească este atestată atât prin actele normative ale
Ńărilor române, cât şi prin mărturiile unor contemporani. Domnul avea dreptul de a mustra şi de a pedepsi
mitropolitul şi episcopii.
InstanŃa domnească putea judeca procese de competenŃa justiŃiei bisericeşti şi putea rejudeca
procese soluŃionate de o instanŃă a bisericii. Domnul putea cere să judece infracŃiunile clericilor.
Orice proces judecat de mitropolit sau de un episcop putea fi rejudecat de domn. Prin rejudecarea
de către domn, hotărârea dată de instanŃa bisericească putea fi infirmată, reformată sau confirmată; în
acest din urmă caz, autoritatea judecătorului bisericese dobândind character de necontestat. A existat un
drept de apel împotriva hotărârilor pronunŃate de orice instanŃă bisericească, partea nemulŃumită putând să
se plângă domnului, iar acesta putând infirma orice judecată clericală.
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea, dreptul de jurisdicŃie al
bisericii s-a extins şi asupra breslelor de meseriaşi. Potrivit normelor nomocanonice, biserica a păstrat şi
în secolul al XVIII-lea atribuŃiile ei judiciare, putând să îi judece pe clerici, pe monahi şi pe cântăreŃii
bisericeşti pentru orice pricini, în afară de cele penală de o gravitate extraordinară, ca, de exemplu,
omuciderea. Au rămas în competenŃa judiciară a bisericii pricinile referitoare la dreptul de familie:
înrudirea, adulterul, divorŃul, moştenirea, filiaŃia. Prin extindere, fiii necăsătoriŃi ai preoŃilor erau judecaŃi
tot de instanŃele bisericesti. Asemenea cauze erau judecate de mitropolit, de episcopi sau, în unele cazuri,
de protopopi.

2. ORGANIZAREA MILITARĂ
Procesul de formare a statului feudal a fost condiŃionat de doi factori principali: pe de o parte,
necesitatea de a se asigura stăpânilor feudali mijloacele necesare pentru a-şi extinde exploatarea şi a-şi
consolida poziŃiile; pe de altă parte, nevoia de a organiza mai bine apărarea Ńării de atacurile externe.
Dacă în primul caz era vorba de interesele clasei privilegiate, în cel de- al doilea caz, era vorba despre
nevoia de apărare a întregii populaŃii de primejdiile care veneau din afară. Formarea statelor feudale
româneşti a constituit un progres, domnia, în calitate de putere central, căpătând posibilitatea să
organizeze mai bine mijloacele de apărare a Ńării, folosind în acest scop forŃele de care dispunea Ńara din
punct de vedere militar. După constituirea statelor feudale, vechea obligaŃie a Ńărănimii de a participa la
apărarea obştii, a devenit o îndatorire faŃă de autoritatea centrală şi de statul feudal.
a. Oastea cea mare
Întrucât marea majoritate a locuitorilor trăiau încă în obşti libere, fiind proprietarii pământului pe
care locuiau, aceşti Ńărani liberi alcătuiau baza oştirii Ńării, a cărei apărare o asigurau în caz de mare
primejdie, când se decreta ridicarea generală la oaste, aşa-numita “oaste cea mare”. Termenul de “oastea
cea mare” apare în documentele łării Româneşti la începutul secolului al XV-lea, în timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân, domnie care se caracterizează, printre altele, şi printr-o mai bună organizare a statului.
La începutul secolului al XV-lea, participarea la “oastea cea mare” constituia o obligaŃie a tuturor
locuitorilor Ńării, inclusiv a Ńăranilor aserviŃi.
 În Moldova, domnia lui Ştefan cel Mare este considerată epoca de apogeu a armatei moldovene,
deoarece acesta a avut meritul fără precedent de a mobiliza şi de a folosi forŃele populare în lupta pentru
apărarea Ńării.
Chemarea la oaste în Ńările române,se făcea prin strigare în târguri şi sate a poruncii domneşti de
stranger a oştirii, căreia I se fixa un loc de adunare în funcŃie de situaŃia existent.
De teama unor răscoale împotriva dominaŃiei sale Poarta nu a mai îngăduit Ńărilor române să
ridice oştiri prea numeroase, asumându-şi, în acelaşi timp, rolul de apărătoare a acestora în atacurile din
afară. Această interdicŃie nu a fost însă respectată, astfel încât, în anumite perioade ale dominaŃiei
otomane, Ńările române au putut ridica efective destul de mari de oşti.

b. Oastea permanentă.
Cele două funcŃii ale statului, administrativă şi militară, au fost îndeplinite în łara Românească şi
Moldova de mai multe categorii de slujbaşi: slugi, curteni, slujitori şi mercenari. În Transilvania corpurile
principale de oaste le formau trabanŃii, recrutaŃi şi dintre români, şi haiducii, corp infiinŃat la începutul
secolului al XVIII-lea.
Era alcătuită din
• Slugi
• Curteni
Numele de curtean utilizat atât în Moldova, cât şi în łara Românească, derivă de la termenul de
“curte”, centrul administrativ şi militar de care depindeau. Ei erau obligaŃi să vină la oaste cu cai şi cu
arme proprii.
• Slujitori
Odată cu decăderea curtenilor, la sfârşitul secolului al XVI-lea, într-o epocă de criză a statului
feudal, s-a simŃit nevoia organizării unui nou corp de auxiliari cu atribuŃii militare, care să fie în directa
subordine a domniei. Slujitorii au asigurat, începând din această perioadă, importante funcŃii
administrative şi militare. Slujitorii erau recrutaŃi din rândurile Ńărănimii libere şi alcătuiau două corpuri
principale: dorobanŃii (sau trabanŃii) care erau pedestraşi, şi călăraşii. În rândurile slujitorilor nu erau
primiŃi decât oamenii liberi. În ceea ce priveşte durata serviciului, slujitorii îndeplineau slujba cu rândul,
câte o săptămână din două; în timp de război erau obligaŃi să servească trei luni consecutiv.
• Mercenari
În łara Românească şi în Moldova mercenarii (lefegiii), nu au o oaste atât de numeroasă ca aceea
alcătuită din curteni şi slujitori, datorită faptului că domnia nu dispunea de mijloace material pentru plata
lor. Numărul mercenarilor a crescut în timpul domniei lui Mihai Viteazul, când existau aproximativ 20.
000 de mercenari.
Mercenarii alcătuiau în łara Românească şi Moldova mai multe cete: cătanele, cazacii, seimenii, levenŃii,
nemŃii, beşliii, arnăuŃii etc. Unii dintre ei erau străini, dar cei mai mulŃi erau localnici; chiar cetele care
purtau denumiri străine (nemŃii, cazacii etc) cuprindeau în rândurile lor numeroşi români.
Organizarea curtenilor, slujitorilor şi mercenarilor.
Toate cetele, atât de curteni, cât şi de slujitori şi mercenari - erau încartiruiŃi,
atât în vreme de pace, cît şi în timp de război. Pe când primii erau organizaŃi pe Ńinuturi sau judeŃe,
slujitorii şi mercenarii erau grupaŃi în anumite oraşe, în special în capitalele celor două Ńări.
UnităŃile în care erau organizaŃi curtenii şi slujitorii purtau denumirile de ceată sau breaslă, steag
şi căpitănie. Mai multe steaguri formau o căpitănie, care putea să cuprindă aproximativ 400 de oşteni,
organizaŃi în 4 sau 6 steaguri. Numărul steagurilor unei căpitănii era variabil, după numărul slujitorilor
sau curtenilor din căpitănia respectivă.

3. ORGANIZAREA FISCALĂ
a. Trăsăturile sistemului fiscal în Ńările române
Pe lângă trăsăturile generale ale fiscalităŃii medievale, întâlnite în toate societăŃile europene care
au trecut prin această etapă social-economică, fiscalitatea din łara Românească şi Moldova are unele
trăsături particulare:
a. O fiscalitate excesivă, dusă până la limitele toleranŃei, şi care abia permitea o existenŃă simplă a
gospodăriei Ńărăneşti. Cauzele principale ale acestei fiscalităŃi excesive erau:
1) obŃinerea din dări a principalelor venituri ale statului;
2) dominaŃia otomană, cu ansamblul obligaŃiilor şi
3) existenta unei pături puternice de tărani liberi, care nu putea fi exploataŃi de către feudali decât
prin impunerea unui sistem fiscal aspru.
b. În Ńările române au prioritate dările directe, situaŃie care decurge din caracterul predominant
agricol al economiei.
c. Veniturile cele mai mari provin din impozitele percepute Ńărănimii, principala categorie socială
impozabilă.
d. ExistenŃa, pe toată durata Evului Mediu, a principiului solidarităŃii fiscale, a răspunderii
solidare pentru plata dărilor, atât în cadrul unor unităŃi fiscal locale, cât şi în ceea ce priveşte impunerea la
nivel de judeŃ sau Ńinut.
e. Inechitate absolută în repartiŃia dărilor, Ńinându-se cont în mod special de clasa şi categoria
socială a contribuabililor. Trebuie precizat că, în cadrul aceleiaşi categorii sociale, devenită categorie
fiscală, repartiŃia dărilor se fãcea proporŃional cu averea.
f. În cursul celor patru veacuri, în care se poate vorbi despre o organizare fiscală medievală (din
sec. al XV-lea până în secolul al XIX-lea), în tările române, au loc mai multe încercări de schimbare a
sistemului fiscal, ca şi unele reforme, toate vizând interesul statului feudal, al clasei privilegiate.
Reformele se făceau în cadrul şi cu aprobarea adunărilor de stări.
g. DominaŃia otomană asupra Ńărilor române a influenŃat în mod nemijlocit cuantumul dărilor
interne, acestea urmând în genere cuantumul obligaŃiilor economice către Poartă. De asemenea, ea
influenŃează parŃial şi sistemul fiscal: vechile dări în natură sunt convertite în redevenŃe monetare, iar
imunităŃile fiscale, începând cu mijlocul secolului al XVI-lea, sunt treptat eliminate, revenindu-se asupra
lor mai târziu şi sub alte forme.
h. Fiscalitatea medievală românească se caracterizează şi prin abuzurile ieşite din comun ale
aparatului fiscal, începând cu organele superioare - marele vistier şi încheind cu cele de la nivelul satului
– pârcălabul, vătămanul şi vornicul.
b. InstituŃiile organizării fiscale
Tezaurul Ńărilor române, ca şi al altor state, constituia o rezervă de metale preŃioase şi obiecte de
mare valoare, aflată la dispoziŃia domnilor, aceştia putându-l folosi fie pentru nevoile statului, fie pentru
cele personale. Tezaurul a fost prima instituŃie apărută în domeniul fiscal, într-o epocă în care nu exista un
buget, cu prevederi clare referitoare la încasări şi cheltuieli. Tezaurul s-a constituit mai ales prin
retragerea din circulaŃie a unor sume de bani, provenite din dări, transformate apoi in lingouri de aur şi
alte obiecte de mare preŃ. Tezaurul alcătuia o rezervă de care domnia se atingea numai în cazuri extreme,
câind mijloacele băneşti furnizate de vistierie şi de cămară erau epuizate.
 În compunerea tezaurului intrau două categorii de bunuri:

alienabile (banii, obiectele de preŃ, giuvaerurile etc.), pe care domnul le
considera proprietate personală, considerând că are dreptul să le ia cu sine în caz de
plecare din domnie;

inalienabile (însemnele domniei, coroana şi sceptrul), socotite ca
aparŃinând Ńării.
Vistieria constituie instituŃia centrală şi cea mai importantă în organizarea fiscală şi financiară a
statului feudal românesc. Aci se concentrează toate datele de constatare cu privire la contribuabili şi la
materia impozabilă. De la vistierie pleacă toate dispoziŃiile de repartiŃie a dărilor, aici se strîng sumele
impuse şi tot aici se Ńine evidenŃa cheltuielilor. După apariŃia dării în bani, a birului, şi a generalizării lui,
vistieria capătă o importanŃă mai mare, creându-se un sistem fiscal bine organizat. La vistierie se
strângeau veniturile statului, rezultate mai ales din dările de repartiŃie, adică din dările care vizau întreaga
avere a contribuabililor. Veniturile vistieriei erau folosite în cazuri de necesitate publică: de apărare a
Ńării, de întreŃinere a oastei, a cetăŃilor şi a curŃii, de a achita obligaŃiile băneşti către puterile suzerane, de
a plăti, mai târziu, lefurile dregătorilor.
Cămara constituie o instituŃie particulară, fiin proprietatea domnului Ńării. Fără îndoială, este mai
veche decât vistieria, ea având originea în veniturile de pe propriul domeniu de feudal al voievodului. În
fruntea cămării domneşti se afla marele cămăraş. Documentar ea este atestată în łara Românească în
acelaşi timp cu vistieria, iar în Moldova, puŃin mai târziu. Cămara domnească era alimentată la început
din veniturile de pe domeniul domnesc, din cele de la ocne, din vămi şi amenzi. Din secolul al XVI-lea
acestor venituri li se adaugă şi cele provenite din dările de cotitate: oierit, dijmărit, goştină, vinărici etc.
Veniturile cămării erau destinate domnului şi familiei sale.
c. Dările şi taxele vamale
În łara Românească şi Moldova, dările erau clasificate:
A. În funcŃie de bunurile impozitate şi se împărŃeau în:
a) dări de repartiŃie (birurile) la stabilirea cărora se Ńine seama de potenŃialul fiscal al
contribuabililor, de ansamblul bunurilor lor material;
b) dările de cotitate (dijmele din cereale, vin, vite mici, stupi), la care se are în vedere materia
impozabilă.
B. După forma în care se plăteau :
a) dările în muncă ;
b) în natură şi
c) în bani.

A. a) Dările de repartiŃie
În ansamblul veniturilor statului, rolul cel mai important 1-au avut dările de repartiŃie. La
începutul secolului al XV-lea, atât în łara Românească, cât şi în Moldova, exista o singură dare de
repartiŃie, birul sau darea. Odată cu trecerea timpului şi diversificarea relaŃiilor de tip feudal, birul s-a
divizat, ajungându-se ca la sfirşitul secolului al XVII-lea să existe peste 40 de asemenea dări.
• Birul sau darea. Constituia principala obligaŃie fiscală, în sarcina tuturor claselor şi
categoriilor sociale, cu excepŃia unor beneficiari de privilegii de scutire. Până la mijlocul secolului al
XVI-lea, birul se plătea în două-trei rate anuale. Odată cu instaurarea dominaŃiei otomane, ratele s-au
înmulŃit, ajungându-se ca în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, să fie împărŃit în rate lunare sau chiar
bilunare. EvoluŃia cuantumului birului a fost în general progresivă în toată perioada. Din a doua jumătate
a secolului al XVI-lea, el a urmat în mare măsură evoluŃia obligaŃiilor economice către Poartă. Cu cât
acestea erau ai mari, cu atât şi cuantumul birului pe gospodăria Ńărănească era mai mari.
• Alte dări de repartiŃie: birul drept, birul mărunt de Ńară, birul stujitoresc, birul de haraci,
birul de lună, galbenii de fum în łara Românească şi darea cea mare, darea cea mică, darea împărătească,
unghii de casă. La sfârşitut acelulaşi secol şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, li se adaugă multe
alte biruri în ambele Ńări, cele mal multe repartizate pe gospodăria Ńărănenscă liberă sau dependentă.
Acestea erau: birul lefilor, birul untului, birul meiului, birul oilor, birul vacilor etc.
A. b) Dările de cotitate.
Sint mai vechi decât dările de repartiŃie şi apar menŃionate în acte încă de la sfirşitul secolului al
XVI-lea. Principalele dări de cotitate, care s-au menŃinut pe parcursul întregii orânduiri feudale au fost:
oieritul, goştina, dijma stupilor şi vinăriciul. Ele s-au perceput în natură, dar începând din secolul al XVI-
lea şi în bani.
• Oieritul, numit în łara Românească şi vama oilor, iar în Moldova goştină de oi, era darea
pe oi, plătită proporŃional cu numărul acestora. Câtă vreme s-a perceput în natură, nu i se cunoaşte precis
cuantumul, dar se presupune, după unele analogii cu Transilvania, că se lua o oaie din 40. În secolul al
XVII-lea, când oieritul se plătea în bani, în ambele Ńări, se dădeau câte 10-15 bani pentru fiecare oaie,
după categoria socială a contribuabilului.
• Goştina sau darea din porci, numită şi vama porcilor. Nici acesteia nu i se cunoaşte
cuantumul, dar se presupune a se fi luat unul din 30 de porci. Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea
se plăteau câte 8-12 bani pentru fiecare porc, în funcŃie de perioadă şi categorie socială a contribuabilului.
• Dijmăritul este taxa pe stupi, numită şi albinărit în łara Românească şi deseatină de
albine în Moldova. Se dădea unul din 10 stupi, iar de la sfârşitul secolului al XVII-lea se plăteau 13 bani
pentru fiecare stup.
• Vinăriciul, numit în Moldova deseatină din vin sau vădrărit, era darea din vin. Ea a apărut
odată cu celelalte dări în natură, la sfârşitul secolului al XIV-lea. Darea era o zeciuială, iar mai târziu,
când s-a transformat în bani, se plăteau câte 2-4 bani pentru fiecare vadră de vin.

Taxele vamale
S-au perceput încă de la întemeierea statului şi pot fi puse în legătură cu cele mai vechi
formaŃiuni statale de pe teritoriul Ńării noastre. Asemenea taxe se încasau la frontiere, pentru orice fel de
marfă, la trecerea transporturilor prin centrele urbane, cu ocazia vânzării lor şi la ieşirea din Ńară. La un
moment dat, taxele vamale au constituit aproape singura sursă principală de venituri în bani şi mărfuri a
domnilor, fiind productivă pentru vistierie deoarece se aplica tuturor mărfurilor importate, exportate şi în
tranzit.
Regimul taxelor vamale a fost fixat prin convenŃii, tratate sau privilegii comerciale, încheiate de
domni cu şefii statelor cu care Ńările române aveau relaŃii comerciale, precum şi cu anumite centre
comerciale străine sau asociaŃii de negustori, Pentru unele categorii de mărfuri, se acordau reduceri de
vămi, în timp ce pentru altele se plăteau taxe mai mari. Până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea
politica vamală s-a caracterizat, în general, prin existenŃa unui sistem uniform de taxe. Veniturile aduse de
vămi au crescut pe măsura dezvoltării comerŃului intern şi extern, care era strâns legat de natura relaŃiilor
cu celelalte statele şi în special cu cele vecine.
Dreptul de a fixa şi de a încasa taxe vamale a fost un atribut domnesc, care putea fi cedat, în
parte, sau arendat oricărui mare proprietar funciar. De asemenea, domnii aveau dreptul de a opri exportul
unor produse sau îşi rezervau posibilitatea de a cumpăra, înaintea altora, orice
marfă. Deoarece taxele vamale nu se percepeau numai la frontieră, ci şi în centrele urbane din Ńară,
precum şi în alte localităŃi, ele au constituit un impediment serios pentru dezvoltarea oraşelor şi a
comerŃului.
Încasarea taxelor vamale necesita un aparat instituŃional foarte complicat. Complexitatea
sistemului vamal este dovedită de numărul mare de vămi şi taxe plătite pentru orice fel de marfă sau
comerŃ, sub diferite forme, chiar în aceeaşi localitate.
• Vama mică privea în special comerŃul intern şi era plătită de către negustori, meseriaşi şi
chiar de Ńărani, la intrarea în oraşe.
• Vama mare îngloba taxele plătite pentru importul sau exportul de mărfuri după valoarea
pe care acestea o aveau
• Vama principală, cum era cea de la Suceava, era plătită numai de către negustorii străini
pentru mărfurile importate, exportate sau în tranzit. În Moldova exista şi o vamă tătărască plătită
vameşilor moldoveni de la Cetatea Albă.
Astfel, aproape fiecare oraş avea un regim vamal propriu, fiind fixate taxe speciale, pentru orice
fel de mărfuri.

d. Categorii de contribuabili
În feudalismul românesc, categoriile fiscale sunt identice cu clasele şi categoriile sociale, cu
stările. Marii boieri, mănăstirile şi clerul înalt, până în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, beneficiau
de privilegii fiscale, de scutiri totale sau parŃiale de dări. După această dată, sunt obligate şi aceste
categorii la plata anumitor dări. Categoriile sociale de mijloc (curtenii, slujitorii, târgoveŃii, preoŃii),
beneficiau şi ele, dar în mai mică măsură de unele scutiri de dări sau de un sistem fiscal mai avantajos.
łărănimea era supusă tuturor dărilor.
În ambele Ńări, fiscul împarte populaŃia în două mari categorii:
a) breslele fiscale, categorie eterogenă, care reunea peste 30 de grupuri social-economice;
b) birnicii, categorie care cuprindea Ńărănimea.
Deosebirea dintre ele consta în numărul şi cuantumul sarcinilor fiscale pe care le suportau: mai
puŃine taxe şi mai uşoare din perspective cuantumului pentru bresle, mai multe (între 35 şi 40) şi mult mai
grele la birnici. Criteriile care au stat la baza împărŃirii în grupuri fiscale sunt variate: economice, sociale,
militare, administrative, teritoriale şi chiar după origine.
Astfel, marii boieri, deşi au aceleaşi funcŃii social-economice, sunt împărŃiŃi în două bresle, după
criterii administrative :
• cei cu slujbe şi
• cei fără slujbe.
Negustorii sunt divizaŃi pe bresle după origine :
• români,
• evrei,
• armeni etc.

Cele mal însemnate bresle fiscale erau:

veliŃii boieri, în această categorie intrau marii dregători, formau o breaslă cu 3-8
dări anuale de repartiŃie;

mazilii sau boierii care îndepliniseră funcŃia de mari dregători, având acelaşi
număr de obligaŃii anuale ca al boierilor veliŃi;

aleşii sau boiernaşii de Ńară, care erau obligaŃi la 1-3 dări anuale;

clerul înalt şi mănăstirile tot cu 1-3 dări pe an;

preoŃii de mir formau bresle pe eparhii şi contribuiau cu 8-10 dări pe an;

sutaşii formau breasla cea mai înstărită dintre slujitori şi plăteau 4-5 dări;

slujitorii, categorie cu atribuŃii militare şi administrative, recrutată în special din
rândurle Ńărănimii, de care nu se deosebea prea mult, plăteau 4-9 dări pe an;

dărăbanŃii, călăraşii, cămărăşeii, aprozii, armaşii, logofeŃii de divan, vătafii de
divan, vameşii, negustorii ş.a., fiecare formând câte o breaslă fiscală, având între 2 şi 15
obligaŃii anuale.
În categoria birnicilor intra întreaga Ńărănime, atât cea liberă, cât şi cea aservită, fără a exista o
diferenŃă între aceştia din punct de vedere fiscal.
 CURSUL 8
INSTITUłIILE JURIDICE REGLEMENTATE DE LEGEA łĂRII

l. INSTITUłIA JURIDICĂ A PROPRIETĂłII

Temelia tuturor instituŃiilor politice, economice şi juridice feudale s-a constituit din
proprietatea asupra pământului. În perioada de înflorire şi consolidare a relaŃiilor feudale
instituŃia juridică a proprietăŃii dobândeşte, în mod obiectiv, un caracter complex, conferit, mai
întâi, de coexistenŃa proprietăŃii în devălmăşie cu proprietatea individuală, precum şi de apariŃia
şi dezvoltarea proprietăŃii aparŃinând unor categorii sociale distincte: domnitorii, boierii, clerul,
orăşenii.
1.1. NoŃiunea de dominium eminens
Cutumele româneşti acordau şefului statului (domnului) un drept de proprietate supremă
(dominium eminens) asupra întregului pământ al Ńării. În virtutea acestui drept, nicio proprietate
sau stăpânire funciară boierească, mănăstirească sau Ńărănească nu se putea forma fără o
manifestare de voinŃă din partea şefului statului, prin act domnesc. Astfel, la orice mutaŃie de
proprietate, domnii łării Româneşti şi Moldovei, trebuia să-şi dea aprobarea lor prin emiterea
hrisovului domnesc (act eliberat de cancelaria domnească). Hrisoavele domneşti consfinŃeau
mutaŃia proprietăŃii respective cu opozabilitate erga omnes. MutaŃiile de proprietate se refereau
la acte de vânzare-cumpărare, testamente, înfrăŃiri de moşie, constituiri de dotă, donaŃii, terenuri
dobândite prin judecată.
De regulă, după instalarea în scaun a unui nou domn, titularii dreptului de proprietate
asupra pământurilor îi cereau acestuia acte de întărire a drepturilor funciare pe care le aveau. În
virtutea lui dominium eminens, şeful statului confirma stăpânirea pământurilor proprietarilor ale
căror acte de proprietate fuseseră distruse, pierdute sau furate. Printre aceste privilegii cuprinse
în noŃiunea de dominium eminens se încadrează şi o taxă numită „dare a calului”, care consta în
oferirea unui cal domnului de către părŃile care încheiau acte cu privire la proprietate (vânzare-
cumpărare, schimburi, înfrăŃiri etc.).
O altă consecinŃă a lui dominium eminens consta în dreptul domnului de a lua în stăpânire
moşiile în cazurile în care proprietarii lor mureau, fără a lăsa moştenitori pe linie masculină
directă. EsenŃa acestui drept consta în faptul că, nemaiexistând posibilitatea îndeplinirii
obligaŃiilor militare potrivit pactului iniŃial încheiat între beneficiarul daniei şi domn, proprietatea
urma să se întoarcă la suveran.
De asemenea, în virtutea lui dominium eminens, domnii aveau următoarele drepturi:
• de a intra în stăpânirea tuturor averilor străinilor care mureau pe teritoriul statelor
feudale româneşti;
• de a avea stăpânire asupra robilor, cu posibilitatea de a-i dona mănăstirilor şi
boierilor;
• de a întemeia sau aproba întemeierea de sate noi (orice întemeiere de sat nou fără
aprobare era pedepsită de domn);
• de a dispune de pământurile fără stăpân, pustii sau părăsite;
• de a intra în stăpânirea succesiunilor vacante, adică a celor rămase fără
moştenitor;
• de a fixa şi primi birul de la populaŃie;
• de a aproba folosinŃa comună a apelor curgătoare şi bălŃilor mari, pentru pescuit,
adăpat şi navigaŃie. Construirea podurilor peste marile ape curgătoare era aprobată
de domn, care stabilea şi taxele de trecere. Domnul deŃinea şi dreptul de a
 confisca terenurile celor judecaŃi pentru trădare (răscoală contra domnului, fuga
din Ńară, delapidarea din visteria statului) şi de a le trece în proprietatea statului.

1.2. Titularii dreptului de proprietate

DiferenŃierea bunurilor imobiliare după titulari a dus la crearea următoarelor categorii ale
dreptului de proprietate:
a) Proprietatea domnească, în łara Românească şi Moldova, sau regală, în
Transilvania; întâia categorie de proprietate feudală după titular, a cuprins iniŃial: terenurile
neintrate în proprietate individuală, categorie ce s-a restrâns, pe măsura dezvoltării feudalismului
şi a intrării succesive a pământurilor în stăpânirea particularilor, la:

pământurile pustii (fie că fuseseră totdeauna pustii sau deveniseră pustii din anumite
cauze);

pământurile care făceau parte din moşteniri vacante (lipsite de moştenitori);

pământurile confiscate ca pedeapsă pentru trădare;

cetăŃile

minele.
Ca şi boierii şi mănăstirile, domnia era scutită de dări funciare. Moşiile erau lucrate cu
Ńărani dependenŃi, până la transformarea acestora în clăcaşi prin reformele lui Constantin
Mavrocordat.
Existau unele particularităŃi specific româneşti în ceea ce priveşte dreptul de proprietate
domnească. Cea mai importantă era în Moldova, unde stăpânirea domnească asupra hotarelor
oraşelor şi târgurilor, includea dreptul de a dona, uneori prin abuz, chiar din zonele locuite ale
hotarului acestor aşezări. În al doilea rând, o altă particularitate privea dreptul domnului asupra
tuturor robilor intraŃi în Ńară, fără a exista însă un monopol domnesc permanent asupra acestei
categorii, deoarece o parte a robilor putea trece în stăpânirea boierilor şi a mănăstirilor. Bunurile
fără stăpâni, care în BizanŃ reveneau statului, în Tara Românească ajungeau în proprietatea
domniei, iar locurile pustii şi braniştile aparŃineau, de asemenea, domniei. Încorporarea malurilor
şi bălŃilor Dunării în domeniul domnesc, la începuturile organizării statului, seamănă cu
modalitatea bizantină de acumulare imperială privind unele teritorii nou dobândite.
b) Proprietatea feudalilor laici era formată din bunuri imobile şi bunuri mobile.
Dobândirea dreptului de proprietate se făcea atât originar, prin luarea în stăpânire a bunurilor
mobile fără stăpân sau ocupaŃiune şi prin defrişarea pământurilor, cât şi, în cele mai multe cazuri,
în mod derivat, prin moştenire, donaŃie domnească sau regală, uzucapiune, acte între vii
(cumpărare, donaŃii de la persoane private, schimb) şi acte mortis causa (testamente).
c) Proprietatea bisericească aparŃinând episcopiilor, mănăstirilor sau parohiilor, a
provenit mai ales din danii domneşti, regale sau princiare, dar şi din donaŃii particulare, de bunuri
imobile şi mobile, formându-se adevărate latifundii episcopale şi mănăstireşti, al căror regim
juridic prezenta asemănări cu proprietăŃile nobiliare. În łara Românească şi Moldova întâlnim o
proprietate mitropolitană şi episcopală corespunzătoare celei bizantine. Exploatarea rurală
se face mai mult cu Ńărani dependenŃi şi cu robi, iar cea urbană, din secolul
al XVI-lea şi, mai ales, din secolul al XVII-lea, prin embatic1 sau bezman. Această proprietate
era scutită de dări, dar, în caz de criză financiară, se cerea bisericii ajutorul prin împrumuturi şi
contribuŃii directe.

1
Embatic (bezman) = formă de arendare a unei proprietăŃi, pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendaşul
beneficia de toate drepturile de proprietate.
 Proprietatea mare mănăstirească, obŃinută prin danii, a jucat şi în Ńările române un rol
considerabil. Exploatarea ei nu diferea de aceea a celorlalte proprietăŃi bisericeşti. Satele sau
ocinele mănăstireşti, lucrate de vecini (rumâni) mănăstireşti (sau robi ai mănăstirilor), alcătuiau
categorii special diferite celor domneşti sau boiereşti.
c) Proprietatea Ńărănească a prezentat, precum cea a orăşenilor, un caracter special,
aparte, în orânduirea feudală, în cadrul căreia forma caracteristică de proprietate imobiliară a fost
cea nobiliară, dobândită în urma daniilor. O caracteristică a proprietăŃii imobiliare Ńărăneşti în
perioada feudală, care a distins-o de aceea a nobililor, a fost că cea dintâi nu era o formă de
exploatare, fiind lucrată de Ńărani, în general, cu forŃele de muncă ale propriei familii.
În łara Românească şi Moldova nu numai Ńăranii liberi beneficiau de un drept de
proprietate, ci şi producătorii dependenŃi. Şi vecinul putea fi proprietar în afara veciniei lui şi
avea un drept consolidat asupra ocinei sau delniŃei, cu posibilitate limitată şi controlată de a-l
înstrăina şi a-l trece ca moştenire urmaşilor. Treptat, dreptul de înstrăinare va fi tot mai mult
limitat sau negat de stăpâni.
Asupra inventarului de muncă şi asupra vitelor, Ńăranul dependent era stăpân deplin.
Asupra casei, grădinii, livezii, dreptul de proprietate Ńărănească era, de asemenea, mai consolidat.
Locuitorii din sat alcătuiesc o obşte aservită, care păstrează multe dintre structurile comunitare,
preexistente orânduirii feudale, dar stăpânul feudal şi funcŃionarii aflaŃi în subordinea sa au
înlocuit multe dintre atribuŃiile obştii libere.
d) Proprietatea funciară urbană
Stăpânirea specific orăşenească avea o dublă formă. Pe de o parte, colectivă (obştească),
exercitată asupra întregului hotar al târgului şi asupra locurilor rămase în folosinŃă exclusivă a
obştii şi, pe de altă parte, îmbinată cu cea dintâi, stăpânirea privată a târgoveŃilor şi a orăşenilor.
Asupra moşiei domneşti din afara vetrei, obştea avea drept de control şi de administrare, drept
atestat documentar la mijlocul secolului al XVII-lea. Înstrăinările de locuri stăpânite individual
se făcea cu voia orăşenilor, redusă treptat la cea a megieşilor-vecini. Stăpânirea obştească a
târgului asupra întregului său hotar condiŃiona în mod fundamental stăpânirea eminentă a
domniei şi invers. Ca atare, orice modificare substanŃială a hotarului constituia o încălcare a
contractului feudal existent între domnie şi târg.
Stăpânirea breslei era la fel de consolidată ca stăpânirea orăşenilor, cu avantajul
recunoaşterii formale care rezulta din existenŃa statutelor breslei, aprobate de mitropolit şi de
domnie.
Stăpânirea târgoveŃilor şi orăşenilor, ca şefi de gospodărie, purta asupra locurilor de casă
şi de prăvălie, asupra clădirilor construite pe aceste locuri şi asupra loturilor de cultură din moşia
târgului. Asupra locurilor din vatră, târgoveŃii exercitau o stăpânire consolidată, fără să excludă
dominium eminens al domnului. Ea era ereditară, deci veşnică, şi se caracteriza printr-un drept de
dispoziŃie care include vânzarea, dania, schimbul, zălogirea şi înzestrarea. Ca o dublă trăsătură
esenŃială, acest tip de proprietate putea fi înstrăinat fără autorizaŃia prealabilă a domniei şi nu
obliga la plata unei dări faŃă de domnie. Consolidarea tindea să se extindă şi asupra
aşezămintelor de locuinŃe cuprinse în afara vetrei oraşului.
În vatra oraşelor şi asupra locurilor din afară, asimilate acesteia, târgoveŃii aveau, în
raport cu domnia, o proprietate condiŃionată reciproc. Stăpânirea veşnică, liberă de dări funciare,
recunoscută şi garantată în scopul de a permite unui om liber de a trăi şi munci ca orăşean,
condiŃiona şi limita domeniul eminent al domnului şi invers.
 2. REGIMUL JURIDIC AL PERSOANELOR
2.1. NoŃiunea de persoană
Termenul de „persoană” nu figurează în izvoarele din Evul Mediu, dar în gândirea
juridică românească nu a lipsit niciodată noŃiunea de „persoană”, identificată cu noŃiunea de
„om”. Documentele menŃionează, cu apelativul de „oameni”, numeroase persoane, de diferite
categorii sociale, acest calificativ general indicând persoanele care întruneau condiŃiile necesare
pentru a figura în actele juridice. Termenul „om”, cu semnificaŃia de „persoană”, figurează şi în
textele pravilelor, începând cu cele din secolul al XVI-lea. Pentru a exprima noŃiunea de
„persoană”, pravilele din secolul al XVII-lea folosesc şi termenul „obraz”. Prin numeroase
dispoziŃii, se reglementează condiŃiile în care „obrazele”, cu sensul de „bărbaŃi”, au drepturi şi
îndatoriri atunci când se căsătoresc sau când se despart, când moşteneşte bunuri sau când sunt
judecaŃi. „Obraz” este şi călugărul, şi laicul.
Subiect de drepturi şi de obligaŃii era orice fiinŃă omenească începând din clipa naşterii
sale sau chiar din clipa conceperii sale. Această calitate nu era condiŃionată nici de vârsta
subiectului, de sănătatea sa mintală sau de voinŃa sa. Calitatea persoanei fizice ca subiect de
drepturi şi de obligaŃii lua sfârşit prin decesul acesteia sau prin dovedirea morŃii sale prezumate.
Pravilele menŃionează, pe baza dreptului bizantin, posibilitatea declarării morŃii prezumate în
două cazuri:
a) atunci când unul dintre soŃi părăseşte domiciliul conjugal spre a-şi câştiga existenŃa în
altă parte, fără a trimite timp de cinci ani vreo veste celuilalt soŃ şi
b) atunci când unul dintre soŃi se află în captivitate, necomunicând vreme de cinci ani
nicio ştire soŃului rămas acasă.
În ambele cazuri, celălalt soŃ se putea recăsători dacă dovedea cu martori moartea
prezumată a soŃului absent.
2.2. Numele
Calificativ esenŃial de identificare personală a omului în familia sa şi în societate, numele
a constituit un drept imprescriptibil şi inalienabil al individului. Ca atribut iniŃial al personalităŃii,
numele se dobândea prin filiaŃia legitimă şi prin adopŃiune. Femeia căsătorită se identifica prin
numele soŃului, iar bastardul prin filiaŃia maternă.
Regimul onomastic privind filiaŃia legitimă din perioada predominării numelui unic este
atestat documentar prin frecvenŃa expresiilor: „fiul lui...”, „feciorul lui...”, „fiica lui...”, „fata
lui...”. În raport cu tatăl lor, descendenŃii legitimi erau „fiii adevăraŃi”, se individualizau prin
numele lor cu indicaŃia filiaŃiei, figurând ca subiecte de drepturi, succesori ai părintelui lor în
actele de stăpânire funciară. Acelaşi era şi modul de identificare a fiicelor menŃionate
documentar. În izvoarele istorice medievale, numele apare ca atribut de identificare personală,
având o natură juridică diferită de toate celelalte drepturi şi obligaŃii ale omului. Dreptul de a
purta un nume nu a fost un drept de proprietate, deoarece numele nu a putut fi dobândit prin
achiziŃie sau prin uzucapiune şi nici nu a putut fi înstrăinat.
2.3. Domiciliul
Ca subiect de drepturi şi de obligaŃii, persoana fizică se identifica prin domiciliu. De
obicei, se arăta locul în care omul îşi avea locuinŃa stabilă. Autohtonii se identificau cu locurile
de naştere.
Ca regulă generală, femeia căsătorită are domiciliul în locuinŃa soŃului ei; au fost şi cazuri
în care bărbatul era primit în casa femeii. Minorii neemancipaŃi aveau domiciliul la părinŃi.
Bastardul recunoscut locuia la unul dintre părinŃi care îi asigura protecŃia, iar, în cazul celui
nerecunoscut, se considera că locuieşte acolo unde se dovedea că a fost găsit. Copilul adoptat
avea domiciliul la adoptator.
Mari sau mici, boierii aveau domiciliul la una dintre moşiile lor sau în oraş. Onomastica
lor este strâns legată de toponimia Ńărilor noastre.
Domiciliul Ńăranilor a fost întotdeauna în satele lor. Moşnenii şi răzeşii s-au identificat cu
pământul Ńării. Numele lor figurează în documente împreună cu numele satelor. Şi Ńăranii aserviŃi
aveau domiciliul în propriile lor sate.
Robii puteau fi mutaŃi de pe o moşie pe alta după bunul plac al stăpânilor lor. Au fost
frecvente cazurile în care stăpânii au revendicat readucerea în patrimoniul lor a femeilor roabe
căsătorite cu robi ai altor stăpâni, contestându-se, astfel, dreptul femeilor de a locui împreună cu
soŃii lor. Prin actele de danie, robii treceau dintr-o stăpânire în alta. Cei aduşi din altă Ńară
deveneau robi domneşti, putând fi purtaŃi cu sălaşele lor dintr-o regiune în alta, când era ales
obiect de danie în folosul mănăstirilor.
Putem concluziona că domiciliul era un element esenŃial pentru definirea capacităŃii
juridice a persoanei fizice; absenŃa lui nu atrăgea pierderea capacităŃii juridice.
2.4. Capacitatea juridică de folosinŃă
În raport cu situaŃia juridică, se distingea, şi în dreptul feudal românesc, în special, în cel
transilvănean, pe de o parte, capacitatea de folosinŃă şi, pe de altă parte, capacitatea de exerciŃiu.
Acest sistem de drept a recunoscut tuturor persoanelor libere capacitatea juridică de
folosinŃă, însă o capacitate inegală, după poziŃia socială a acestora. Cu cât această poziŃie era mai
înaltă, cu atât persoana poseda mai multe drepturi. Drepturile subiective apăreau ca privilegii de
clasă. Inegalitatea subiecŃilor de drept după apartenenŃa la o anumită clasă socială a fost o
trăsătură esenŃială a dreptului feudal românesc, precum şi a sistemelor de drept de tip feudal, în
general.
DiferenŃierea capacităŃii juridice de folosinŃă s-a realizat astfel:
• Boierii aveau capacitate juridică deplină; calitatea de boier se moştenea prin
naştere, fiind condiŃionată de o stăpânire şi, mai târziu, de o dregătorie. Ca subiect de drepturi şi
obligaŃii, boierul se identifica cu moşia pe care o stăpânea şi unde avea domiciliul legal.
• Clerul avea aceleaşi drepturi şi privilegii ca cele recunoscute boierilor,
participând sub diverse forme la conducerea statului (în Sfatul Domnesc, în Adunarea łării);
avea competenŃa de a judeca în anumite procese civile, penale şi canonice, cu deosebire, în
probleme de familie şi în cauze care aveau ca obiect infracŃiuni contra religiei.
• Orăşenii se bucurau de o situaŃie privilegiată: drepturile lor publice erau
consemnate în privilegii speciale scrise, iar cele private erau statornicite de cutume, care precizau
actele de comerŃ pe care aceştia puteau să le facă. PopulaŃia orăşenească era alcătuită din
negustori şi meseriaşi, dar şi din plebea orăşenească compusă din Ńăranii fugiŃi de pe moşii, care
nu avea o situaŃie juridică mai bună decât a iobagilor.
• łăranii liberi aveau capacitatea juridică asemănătoare orăşenilor: puteau dispune
de bunurile pe care le aveau în proprietate, aveau dreptul să participe la administrarea satelor,
precum şi dreptul de a îndeplini unele dregătorii locale încredinŃate de domnul Ńării. Aceştia se
numeau moşneni, în łara Românească, şi răzeşi, în Moldova.
• łăranii aserviŃi sau dependenŃi, numiŃi vecini, rumâni, iobagi, slugi, şerbi, jeleri
etc., nu aveau posibilitatea de a ocupa funcŃii publice. Stăpânul pământului avea asupra Ńăranilor
aserviŃi un drept de proprietate incomplet, dar destul de mare, care mergea până la identificarea
Ńăranului aservit cu celelalte elemente ale patrimoniului boieresc: pământul, moara, pădurea etc.
De aceea, proprietarul putea să îl vândă, să îl dea în dar, fie împreună cu moşia pe care trăia
respectivul Ńăran, fie separat de aceasta. łăranul aservit avea, asupra pământului pe care îl lucra,
numai un drept de folosinŃă, nu de proprietate, având de executat un număr mare de obligaŃii în
natură, muncă şi bani faŃă de proprietarul domeniului pe care lucra. łăranii aserviŃi aveau un
drept de proprietate personală asupra gospodăriei lor şi asupra îmbunătăŃirilor făcute pe bucata
de pământ pe care o lucrau (de exemplu, moara construită, livada sau via plantată etc.). łăranii
aserviŃi puteau reveni la statutul de Ńărani liberi prin răscumpărare sau iertare de rumânie.
• Robii reprezentau pătura cea mai defavorizată a populaŃiei, consideraŃi mai mult
obiecte decât subiecte de drept. Ei se aflau în proprietatea boierilor, aşezămintelor bisericeşti şi
domnitorilor. PriviŃi ca lucruri, sunt consideraŃi imobile prin destinaŃie: înstrăinările de robi erau
supuse dreptului de preempŃiune; aceştia erau supuşi prescripŃiei achizitive şi, în consecinŃă, cine
stăpânea un rob timp de 30 de ani, chiar fără bună-credinŃă, devenea proprietarul acestuia, cu o
singură condiŃie – robul să nu fi fost furat. Robii care săvârşeau delicte puteau fi predaŃi de către
stăpânii lor părŃii vătămate, iar dacă un rob omora un alt rob, era fie predat proprietarului robului
ucis, fie condamnat la moarte, dacă era recidivist. În raporturile cu stăpânii şi cu statul, robii
aveau anumite obligaŃii în muncă şi în natură, prevăzute de reglementările robilor.
• Străinii aveau un regim juridic special, cuprins în Legea łării, caracterizat prin
toleranŃă, mai ales dacă erau creştini. Aveau dreptul să locuiască în târguri şi oraşe, să facă
comerŃ, să se organizeze în comunităŃi proprii şi să aibă propriile biserici. Străinii puteau obŃine
împământenirea prin „boerire” (acordarea titlului de boier), ca urmare a unor servicii aduse
statului sau prin căsătoria cu o femeie autohtonă („pământeancă”), după ce, în prealabil, se
convertise la credinŃa viitoarei sale soŃii. După dobândirea împământenirii, străinii dobândeau
toate drepturile civile şi politice.
2.5. Capacitatea de exerciŃiu
Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor diferea în raport situaŃii de fapt care atrăgeau
consecinŃe juridice. Principalele situaŃii care au avut efecte juridice, creând incapacităŃi
temporare sau definitive de exerciŃiu în legătură cu anumite drepturi au fost, potrivit legislaŃiei
Ńărilor române, vârsta şi sexul.
• Vârsta
În sistemul cutumiar, incapacitatea generată de vârstă înceta odată cu căsătoria tânărului
sau tinerei, moment care marca maturizarea respective persoane. Semnul emancipării era vârsta
nubilă, când tânărul sau tânăra, respectând anumite reguli, putea să participe la horă, semn că se
poate căsători. Tinerii „fără barbă”, chiar căsătoriŃi, nu puteau participa la adunările de obşte.
Pravilele din secolul al XVII-lea considerau „tânăr în măsură de vârstă”, băiatul între 10 ani şi
jumătate şi 14 ani şi fata între 9 ani şi jumătate şi 12 ani, după care tânărul era considerat „mic”.
Această catalogare juridică se păstrează până la vârsta de 25 de ani, când subiectul devine
„mare” (major). Începând cu vârsta de 25 de ani, tânărul devenea major. În cazul în care un
nevârstnic dovedea capacităŃi neobişnuite, se considera că a atins majoratul şi putea fi pedepsit
sau răsplătit, după caz. În sistemul cutumiar, vârsta înaintată nu ducea la o diminuare a
capacităŃii, ci, dimpotrivă, bătrânii se bucurau de mare prestigiu, fiind consultaŃi în toate
problemele mai importante ale comunităŃii. Caracterul de instituŃie al „oamenilor buni şi
bătrâni”, cu rol multiplu, precum şi caracterul gerontocratic al vechilor comunităŃi vicinale, au
evidenŃiat o diferenŃă notabilă între sistemul cutumiar şi sistemul pravilelor scrise, în cadrul
cărora se constată preluarea dreptului bizantin.
• Sexul
Sexul unei persoane genera o reducere a capacităŃii de exerciŃiu în dreptul feudal, atât în
sistemul normativ cutumiar, cât şi în legea scrisă. În sistemul cutumiar, femeia era considerată
inferioară bărbatului, iar inegalitatea dintre cele două sexe era evidentă într-o serie de manifestări
cu caracter public. Pravilele din secolul al XVII-lea, sub influenŃa principiilor religioase,
consacrau poziŃia inferioară a femeii şi lipsa ei de drepturi, făcând apologia supunerii ei absolute
faŃă de bărbat. Pravila admite, în anumite cazuri, violenŃa asupra femeii. SoŃul putea, de
asemenea, să-şi pună soŃia în fiare şi să o închidă sau să o repudieze fără judecată. Datorită stării
de inferioritate şi a capacităŃii diminuate, femeia beneficia de o responsabilitate redusă în caz de
vinovăŃie.
• Tutela
Tutela incapabililor era încredinŃată, în sistemul cutumiar, rudelor apropiate, în speŃă,
părinŃilor sau bunicilor asupra copiilor minori, fraŃilor mai mari asupra celor mai mici şi asupra
surorilor pe care aveau datoria să le şi înzestreze dacă rămâneau orfane. Instituirea tutorelui se
poate face de către un părinte, la moartea lui, chiar dacă celălalt părinte supravieŃuieşte, iar în
cazul în care nu există o asemenea instituire, domnul poate numi el tutorele. Membrii clerului
puteau fi şi ei numiŃi tutori.
Îndatoririle tutorelui erau să îi îngrijească pe minori şi să administreze bunurile acestora.
În situaŃia în care tutorii furau din averea minorilor, erau obligaŃi să restituie dublul valorilor
furate. PărinŃii care se purtau violent cu copiii erau decăzuŃi din dreptul de tutori legali.
În mod normal, tutela înceta odată cu împlinirea vârstei de 14 ani pentru băieŃi şi de 12
ani pentru fete, când se făcea lichidarea socotelilor tutelei, după care, tutorele sau fiul său se
puteau căsători cu persoana care a fost în grija sa.
• Curatela
Curatela era, în Transilvania, acea modalitate juridică de ocrotire a intereselor unei
persoane incapabile, care s-a aplicat faŃă de minorii puberi (în vârsta de peste 12 ani), de
risipitori, alienaŃi şi absenŃi. DistincŃia pe care o stabileşte Tripartitul lui Werboczi între tutela şi
curatela nevârstnicilor este următoarea: tutela se acordă impuberilor, fără a fi necesar
consimŃământul acestora, în timp ce curatela se acordă puberilor la cererea acestora, cu excepŃia
cazului puberilor alienaŃi mintal, cărora ea se acordă fără consimŃământul acestora, ca şi tutela
impuberilor. Unul dintre scopurile curatelei era şi reprezentarea incapabililor în diverse acte
juridice patrimoniale, iar răspunderea curatorilor era aceeaşi cu cea a tutorilor. Statutele
municipale săseşti pretindeau curatorilor şi tutorilor aceeaşi diligenŃă cu privire la administrarea
bunurilor incapabilului, pe care trebuia să o aibă un tată de familie faŃă de propriile lucruri – cu
bună-credinŃă.

3. INSTITUłIA FAMILIEI
În concepŃia românească, căsătoria reprezenta o componentă obligatorie a ciclului vieŃii.
Din punct de vedere juridic, căsătoria era reglementată de dreptul canonic ortodox. Dreptul
cutumiar constată existenŃa şi consecinŃele juridice care decurgeau din căsătorie: se recunoştea o
anume egalitate între soŃi, în sensul că ambii exercitau puterea părintească asupra copiilor, iar
soŃia supravieŃuitoare putea deŃine singură tutela asupra copiilor minori, fără asistenŃa consiliului
de familie sau supravegherea tribunalului. De asemenea, părinŃii nu aveau un drept absolut
asupra copiilor şi nici nu-i puteau vinde.
3.1. Logodna
Căsătoria era precedată de logodnă (promisiunea de căsătorie). Logodna se încheia, de
obicei, prin intermediul părinŃilor băiatului care trimiteau „peŃitori” la familia fetei, pentru a se
încredinŃa că aceştia din urmă sunt de acord cu cererea în căsătorie. În cadrul familiilor boiereşti,
logodna se făcea cu aprobarea domnitorului. Având valoarea unei promisiuni de căsătorie,
logodna se desfăşura în faŃa preotului. Cu această ocazie, se schimbau inelele, urma o petrecere
organizată de părinŃii fetei, iar, uneori, logodnicul oferea fetei sau familiei acesteia o sumă de
bani ce avea valoarea unei „arvuni”, menite să garanteze încheierea căsătoriei. De aceea, dacă
logodna se desfăcea, arvuna se restituia.
După încheierea logodnei, se făceau anunŃurile de căsătorie, care erau „strigate” în
localităŃile de domiciliu ale viitorilor miri, trei săptămâni la rând, astfel încât orice persoană care
ar fi avut un interes, să poată face opoziŃie la căsătorie.
3.2. Vârsta încheierii căsătoriei
Pentru încheierea valabilă a unei căsătorii, îndreptarea legii reglementează vârsta minimă
de 14 ani, pentru băieŃi, şi 12 ani, pentru fete. În practică, vârsta la care se căsătoreau tinerii era
de 14-15 ani, pentru fete, şi 19-20 de ani, pentru băieŃi.
Căsătoria nu se putea încheia dacă între viitorii soŃi existau unele impedimente ca:
- piedici de ordin politic şi social: tinerii cu statut politic şi juridic diferit nu se puteau
căsători (boierii nu se puteau căsători decât cu fete ce aveau un statut juridic asemănător). Era
oprită căsătoria între persoane libere şi robi. Dacă totuşi căsătoria s-a înfăptuit, cel liber devenea
rob;
- rudenia: persoanele înrudite pe cale naturală (prin sânge) nu se puteau căsători. Se
urmărea, astfel, evitarea degenerării urmaşilor şi asigurarea unor descendenŃi viguroşi. Căsătoria
era oprită între rude până la gradul opt. Rudenia artificială, creată prin adopŃie, constituia un
impediment la căsătorie, ca şi rudenia spirituală rezultată din botez;
- afinitate: rudele unui soŃ nu se puteau căsători cu rudele celuilalt soŃ (un bărbat nu putea
lua în căsătorie, succesiv, două surori);
- diferenŃa de confesiune: era interzisă căsătoria între creştini şi necreştini sau între
ortodocşi şi catolici;
- răpirea fetei constituia caz de nulitate a căsătoriei, deoarece se considera că lipsea
consimŃământul acesteia de a încheia căsătoriei.
3.3. Dota şi regimul dotal
Dota reprezenta totalitatea bunurilor aduse de femeie sau din partea ei pentru sarcinile
familiei nou întemeiate prin căsătorie. Dota putea avea ca obiect atât bunuri mobile, cât şi cele
imobile, în special, suprafeŃe de teren (moşii); aceste bunuri dotale deveneau proprietatea soŃiei:
în timpul căsătoriei, femeia putea face diferite acte de dispoziŃie cu privire la aceste bunuri. În
dreptul feudal românesc, dota era cunoscută sub denumirea de zestre. După celebrarea cununiei
religioase, se dădea citire foii de zestre, adică inventarului bunurilor pe care femeia le aducea în
noua familie.
Prima parte a foii de zestre, trusoul, este împărŃită astfel:
a) Scule şi bijuterii.
b) O altă categorie de bunuri din lada de zestre sunt veşmintele.
c) Cea de-a treia subdiviziune a trusoului se referă la activitatea conjugală a tinerei soŃii.
d) A patra subdiviziune a foii de zestre se referă la activitatea domestică a tinerei şi la
locul pe care aceasta trebuie să-l ocupe în bucătăria familiei.
Moşiile, animalele şi Ńiganii formează partea a doua a zestrei. Raportul între domeniile pe
care le primeşte o fată ca zestre şi cele care îi revin fiului sub formă de moştenire se dovedeşte a
fi inegal în dreptul feudal român. Fiica primeşte câteva moşii, care nu constituie nucleul
patrimoniului familial, de regulă fiind achiziŃionate foarte recent de către tată. În ceea ce priveşte
clasele sociale inferioare, zestrea îşi schimbă imediat structura, cantitatea, calitatea, consistenŃa.
Raportat la clasa din care provine viitoarea mireasă, foaia de zestre nu vine decât să oglindească
poziŃia socială şi starea economică a grupului pe care îl reprezintă.
3.4. Desfacerea căsătoriei
Ca în dreptul modern, desfacerea căsătoriei în epoca feudală avea loc prin moartea unuia
dintre soŃi, prin divorŃ sau prin anularea căsătoriei.
Motivele de divorŃ cele mai cunoscute în practica judiciară erau: adulterul, repudierea soŃiei
pentru fapte de imoralitate, comportament violent faŃă de soŃ şi copii, erezia, călugărirea, lipsa de
virginitate sau relele tratamente.
Odată cu desfacerea căsătoriei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei erau împărŃite, fie
pe cale amiabilă, fie în faŃa instanŃelor de judecată. Dacă divorŃul era pronunŃat din vina ambilor
soŃi, femeia îşi reŃine dota, cu excepŃia sporului de valoare adus fondului dotal de către soŃul său.
În cazul în care divorŃul de pronunŃa din vina soŃiei, aceasta nu avea dreptul la restituirea zestrei.

4. INSTITUłIA MOŞTENIRII
Moştenirea era reglementată unitar, atât pentru proprietarii feudali, cât şi pentru Ńăranii
liberi, orăşenii şi negustorii ale căror proprietăŃi se deosebeau doar din punctul de vedere al
valorii lor. Succesiunea se deschidea la moartea titularului patrimoniului, în primul rând, în
favoarea descendenŃilor care au contribuit la formarea şi dezvoltarea averii familiale.
Transmiterea bunurilor mortis causa se făcea pe două căi:
- pe cale legală (moştenirea legală), în cazul în care lipsea manifestarea de voinŃă a
decedatului (de cujus);
- pe cale testamentară, în cazul în care decedatul lăsase prin testament voinŃa sa cu privire
la moştenire.
Prima clasă a moştenitorilor aparŃine descendenŃilor. Specific instituŃiei moştenirii
este coexistenŃa în dreptul feudal roman a privilegiului masculinităŃii cu principiul egalităŃii
sexelor. În acest temei, băieŃii moşteneau moşia părintească, iar fetele urmau să fie înzestrate de
părinŃi sau, după moartea acestora, de către fraŃi. După înzestrare, fiicele nu mai aveau dreptul să
aibă pretenŃii asupra patrimoniului lăsat de către defunct. Foarte utilizată a fost practica înfrăŃirii
pe moşie, când părintele înfrăŃea fetele cu băieŃii, creându-se, astfel, un drept egal şi de
necontestat la succesiunea părinŃilor şi o vocaŃie succesorală reciprocă între cei înfrăŃiŃi.
În cazul în care nu erau moştenitori de sex masculin, succesiunea revenea fetei sau
fetelor. Atunci când la succesiune veneau mai mulŃi băieŃi, cel mai mic dintre aceştia dobândea
moşia părintească. Dacă defunctul lăsa în urma sa copii din mai multe căsătorii, succesiunea se
împărŃea conform regulilor descrise mai sus, între toŃi copii lui, iar cei înfiaŃi se bucurau de toate
drepturile descendenŃilor legitimi.
A doua clasă de moştenitori, după descendenŃi, era formată din ascendenŃi, care erau
chemaŃi la moştenirea copiilor lor numai în lipsa descendenŃilor. Dacă nu existau nici
descendenŃi, nici ascendenŃi, succesiunea revenea colateralilor privilegiaŃi (fraŃi şi surori).
SoŃia supravieŃuitoare era considerată moştenitor legal numai în cazul în care avea copii
din căsătoria cu defunctul.
În lipsa oricărui moştenitor, averea defunctului revenea domnului în baza principiilor care
guvernau instituŃia dominium eminens.
Pentru ca o persoană să poată veni în calitate de moştenitor la succesiunea defunctului,
trebuia să fie „demnă” de moştenire. În caz de nedemnitate, un individ avea posibilitatea de a
dezmoşteni o anumită persoană. Cazuri frecvente de dezmoşteniri erau întâlnite între defunct şi
prima clasă de moştenitori. Părintele putea să îi dezmoştenească şi pe cei mai apropiaŃi
descendenŃi.
Moştenirea testamentară a cunoscut extindere ca urmare a influenŃei bisericii, care îi
îndemna pe credincioşii cu avere să lase danii lăcaşurilor de cult bunuri de valoare, terenuri etc.
în schimbul iertării păcatelor sau a promisiunii unei vieŃi viitoare. Testamentul era cunoscut în
documentele Evului Mediu sub numele de carte, zapis sau diată.

5. REGIMUL JURIDIC AL OBLIGAłIILOR ŞI CONTRACTELOR

Cele mai folosite contracte în perioada feudalismului, care se regăsesc şi în dreptul
modern, erau:
a) Principalul contract în dreptul feudal era donaŃia, donatorul putând fi domnul Ńării sau
diferiŃi particulari, iar beneficiarii aparŃinând de asemenea diferitelor categorii sociale. O
categorie specială de donatari erau mănăstirile sau alte lăcaşuri de cult, dreptul de ctitorie
constituind o modalitate de condiŃionare a proprietăŃii feudale. Actul de donaŃie care avea drept
obiect bunuri imobile şi era încheiat între particulari, trebuia confirmat de către domn, în virtutea
lui dominium eminens.
b) Contractul de vânzare-cumpărare – este un contract consensual, translativ de
proprietate, care are ca elemente esenŃiale: consimŃământul contractanŃilor, obiectul şi preŃul.
Legea łării considera nul contractul în care consimŃământul era viciat.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare trebuia să-l constituie un bun apt a fi
înstrăinat, respectiv aflat în circulaŃie, în sfera comerŃului. Întrucât principala bogăŃie în această
perioadă era pământul, numeroase astfel de contracte aveau ca obiect înstrăinări de fonduri
funciare.
PreŃul vânzării, ca element al contractului, era menŃionat atât în bani, cât şi în natură – de
obicei, în produse, care, în perioada respectivă, aveau caracter de monedă (sare, ceară, animale
de muncă, vin, miere). În asemenea situaŃii, contractul de vânzare-cumpărare capătă caracter de
contract de schimb. PreŃul se plătea integral în momentul convenŃiei sau în rate, situaŃie în care
se fixa un termen pentru plata preŃului restant (soroc).
Contractul de vânzare-cumpărare era îngrădit de unele interdicŃii, astfel:
- moşia nu putea fi vândută fără Ńăranii dependenŃi;
- se interzicea vânzarea bunurilor furate sau a robilor domneşti.
Contractul de vânzare-cumpărare se încheia atât în formă scrisă, în cazul unor bunuri de
valoare (moşii), cât şi în formă verbală. În ambele cazuri, învoiala se făcea în prezenŃa martorilor
şi cu prezentarea unor garanŃii. Pentru asigurarea publicităŃii unor contracte de vânzare-
cumpărare, în special, cele încheiate în târguri, se folosea „aldămaşul”. Acesta presupunea
organizarea unei mici petreceri cu băutură la care participau părŃile şi cei prezenŃi la încheierea
actului. PreŃul aldămaşului era plătit de vânzător.
c) Contractul de împrumut – avea ca obiect sume de bani pe care creditorii le acordă
debitorilor, cu obligaŃia restituirii lor la un anumit termen, denumit „zi” sau „soroc”. Pentru
împrumuturile în bani se percepeau dobânzi, uneori extrem de împovărătoare pentru debitori.
Când restituirea sumei nu se făcea la termenul stabilit, debitorul era pasibil de executare silită
prin plata în natură, în special, prin cedarea de către debitor creditorului a unor parcele din
terenuri agricole sau de altă natură ori a unor bunuri mobile de valoare (animale de muncă). De
regulă, împrumuturile erau asigurate cu diverse garanŃii reale sau personale. Trebuie precizat
faptul că împrumuturile băneşti şi celelalte tipuri de contracte erau întărite cu garanŃii personale
sau reale pe care debitorul le oferea creditorului drept asigurare a executării la termen a
obligaŃiilor asumate. Principalul mijloc legal practicat pentru a garanta obligaŃiile izvorâte din
contracte a fost „zălogul”. Acesta era creat ca o clauză contractuală, în temeiul căreia debitorul
încredinŃa creditorului bunuri mobile sau imobile (pământ), garantând cu acestea îndeplinirea
obligaŃiilor asumate prin contract. Pentru dovada contractului de împrumut se obişnuia să se
redacteze acte fie sub semnătură privată, fie în faŃa autorităŃii, de obicei, în faŃa boierilor feudali,
a dregătorilor, a juzilor, a pârgarilor sau în faŃa domnitorului.
d) Contractul de arendare – avea ca obiect cedarea folosinŃei unor terenuri agricole, vii,
cârciumi, iazuri, livezi etc. Este des utilizat în perioada dezvoltării marilor averi boiereşti, când
proprietarii, care deŃineau şi dregătorii înalte, arendau moşiile unor persoane specializate în
administrarea bunurilor, pe bază de contracte, în care erau stipulate în detaliu drepturile şi
obligaŃiile părŃilor, elemente ale răspunderii contractuale şi delictuale.
În afara acestor contracte, în Ńările române, în perioada Evului Mediu, erau încheiate şi
contracte de depozit, contracte de asociere pentru realizarea unor lucrări agricole, de construcŃii,
amenajări de terenuri etc.
 CURSUL IX
PROCEDURA DE JUDECATĂ

Termenul de „proces” din limba română provine din latină – processus, ce desemna activitatea de
înaintare, progres, activitate progresivă. Deşi, la început, în dreptul roman a fost folosit termenul de
judicium, prin intermediul glosatorilor din secolul al XII-lea, termenul de processus s-a generalizat,
desemnând ceea ce înŃelegem astăzi prin proces, adică o activitate desfăşurată de organe judiciare, anume
desemnate, cu participarea părŃilor, în conformitate cu legea, în scopul rezolvării pricinilor de natură
civilă, al identificării, tragerii la răspundere penală şi pedepsirii celor care se fac vinovaŃi de comiterea
unor infracŃiuni.
În Tara Românească şi în Moldova, se recurgea, în materie civilă, la procedura judiciară pentru
apărarea unui drept încălcat sau chiar numai ameninŃat de o vătămare. Procedura era în general
„contencioasă”, în cadrul unui litigiu, dar uneori putea fi şi „graŃioasă”, dreptul fiind valorificat prin
procedură necontencioasă. În vechiul drept nu se făcea, teoretic, această distincŃie, dar în practică existau
cele două tipuri de proceduri.
1.1. Pricina şi împricinaŃii
Pentru începerea, desfăşurarea şi încheierea unei proceduri de judecată era necesar să existe un
litigiu, un conflict de interese sub formă de raport susceptibil să fie adus în faŃa judecăŃii şi să fie rezolvat
de domnitor sau funcŃionarii cu atribuŃii judecătoreşti. Judecata apărea în documente şi sub denumirile de
pricină, gâlceava, treabă. PărŃile în proces purtau diferite denumiri: reclamantul se numea „jăluitor”,
„prigonitor”, în Transilvania, reclamantul purta numele de „actor”, iar pârâtului i se spunea „prigonit” şi,
în penal, „învinuit” sau „învinovăŃit”. În dreptul feudal, toŃi oamenii liberi şi persoanele juridice
(bisericile, mănăstirile, breslele, chiar şi satele) aveau capacitatea să stea în justiŃie. Oamenii dependenŃi
(rumâni sau vecini) puteau sta în justiŃie numai în procesele în care se punea în discuŃie însăşi starea lor
de dependenŃă. Procesele legate de îndeplinirea obligaŃiilor derivând din această stare erau soluŃionate pe
domenii de stăpânul feudal al Ńăranului îndatorat, căruia acesta din urmă îi datora ascultare şi supunere.
Robul Ńigan fără stăpân putea sta în justiŃie în procesele care priveau persoana sa. Robul cu stăpân era
reprezentat în instanŃă de acesta.
În materie penală, stăpânul vecinului său al Ńiganului infractor avea dreptul de a alege între a-i
răscumpăra capul, plătind gloaba şi despăgubirea şi a-l abandona statului şi părŃii vătămate.
Femeia necăsătorită sau văduvă putea sta în justiŃie. La începutul secolului al XVI-lea, o fiică îşi
cheamă tatăl în judecată pentru a-i preda zestrea promisă, apărând personal în instanŃă. Femeia căsătorită
stătea în instanŃă asistată de soŃul ei sau chiar nu apărea deloc, fiind reprezentată de acesta. Ea era
capabilă să stea singură în instanŃă numai în acŃiunea de divorŃ sau în altă acŃiune în legătură cu persoana
ei.
ÎmpricinaŃii se prezentau de obicei în instanŃă în persoană. Dar din secolul al XVI-lea
documentele încep să ateste prezentarea la judecată prin reprezentant, folosindu-se pentru acest
reprezentant expresii ca „omul unui împricinat”, „cel care a fost în locul acestuia”, „vătaf”, „ispravnic”
sau nicio denumire. Până în secolul al XIX-lea se admitea în mod curent reprezentarea unei cete prin şeful
acesteia.
1.2. Chemarea în judecată
Valorificarea în justiŃie a unui drept de natură civilă sau cererea de reparare a unei pagube
pricinuite printr-un fapt penal se adresau, în general, domnului Ńării, printr-o plângere orală sau scrisă,
denumită „pâră” sau „jalbă”, înmânată uneori domnului, chiar într-un proŃap, când trecea cu alaiul. În
Moldova, plângerea era luată de al treilea spătar, care o înmâna domnului. Din secolul al XVIII-lea,
forma scrisă este foarte des întâlnită la plângerile adresate domnului. În faŃa celorlalte instanŃe şi, în
special, în materie penală, atât plângerea, cât şi procedura continuă să fie, în general, orale.
Divanul, fiind sesizat printr-o plângere, fixa termenul de judecată pentru soluŃionarea litigiului,
activitate denumită astfel: „punea soroc”, „da zi”, „sorocea pricina” sau „sorocea părŃile”. La termenul
fixat sau la cele următoare erau ascultate susŃinerile părŃilor, administrate probele şi, apoi, se proceda la
judecată.
Ziua de judecată putea fi stabilită fie de către domn, fie de ispravnicul Craiovel în Oltenia sau de
către dregătorul chemat să judece.
„Cartea de soroc” (citaŃia), era înmânata pârâtului sau martorilor printr-un slujbaş domnesc
(aprod, vătaf) ori chiar prin intermediul reclamantului, cu ameninŃarea, pentru pârât, că în situaŃia în care
nu se va prezenta la termen va fi trimis un aprod să-l aducă.
Ziua în care urmau să se prezinte părŃile pentru judecată, pentru efectuarea unei plăŃi sau pentru
îndeplinirea unei executări, era determinată exact prin arătarea datei calendaristice sau prin menŃionarea
unei sărbători ca zi de judecată ori ca moment de început pentru calculul termenului.
Cei aduşi la judecată prin intermediul unui slujbaş domnesc care se deplasa în acest scop,
suportau cheltuielile de deplasare, numite „treapăd”, mai ales în Tara Românească, şi „ciubote”, în
Moldova. Aceste cheltuieli erau uneori destul de ridicate.
În Epoca Medievală nu exista o diferenŃiere netă între procedura civilă şi procedura penală.
Normele juridice privind judecata proceselor penale erau nescrise, aparŃinând obiceiului. Neexistând
instanŃe penale speciale, dregătorii judecau pricinile penale şi pricinile civile; armaşii aduceau la
îndeplinire hotărârile penale, iar aprozii hotărârile civile.
Procedura de judecată se desfăşura, de obicei, în public. Cu ocazia instrumentării procesului
penal nu se redactau acte scrise. GraŃierea a fost folosită, dreptul de graŃiere individuală aparŃinând, cu
predilecŃie, şefului statului.
1.3. Administrarea probelor
În Tara Românească şi în Moldova, dacă cererea de chemare în judecată se dovedea prin probe
preconstituite sau prin mărturia pârâtului şi împricinaŃii se prezentau la ziua fixată, pricina se putea
soluŃiona la primul termen. În cazul în care era necesar să se administreze probe solicitate de către
instanŃă (jurământ, proba cu martori, cercetare la faŃa locului, expertiză), cauza se amâna în acest scop.
După administrarea probelor şi a contraprobelor cerute de părŃi, se dezbătea procesul în fond, părŃile
putându-se prezenta (doar în procesul civil), fie personal, fie prin reprezentanŃi.
Prin probe se stabileşte temeinicia unei afirmaŃii sau realitatea unui fapt. Cu toate acestea, în
cadrul unui litigiu nu se urmărea atât stabilirea adevărului, cât crearea convingerii judecătorului asupra
acestuia, astfel că putem afirma faptul că proba este un mijloc de creare a unei convingeri.
Probele – care astăzi se bazează pe elemente raŃionale şi etice – au găsit temeiul în trecut într-un
sistem mistico-religios şi un formalism excesiv.
Partea care invocă un drept trebuie să-l dovedească, oferind judecătorului suficiente elemente de
convingere în sprijinul afirmaŃiilor sale. Acest principiu, care nu a fost cunoscut în epoca feudală altor Ńări
care nu au cunoscut influenŃa dreptului roman, s-a aplicat în Ńările române în acea epocă, cu excepŃia unor
instituŃii cu origine feudală timpurie şi chiar prestatală, cum este cojurătoria sau jurământul cu brazda.
Mijloacele de probaŃiune în perioada Evului Mediu erau: mărturisirea împricinatului, declaraŃiile
martorilor, (co)jurătorii, jurământul împricinatului, jurământul cu brazda, blestemul şi cartea de blestem,
pentru împricinat sau martori, înscrisurile, prezumŃiile, expertiza, cercetarea la faŃa locului, cunoştinŃa
personală a judecătorului.
a. Mărturisirea şi jurământul
Mărturisirea este recunoaşterea de către un împricinat a afirmaŃiilor celuilalt împricinat. Dacă
emană de la o persoană capabilă, ea constituie o dovadă completă împotriva celui care a făcut-o şi este
irevocabilă. Hotărâri din trecut îşi sprijină soluŃia pe mărturisirea pârâtului. În lipsa unei recunoaşteri
spontane a împricinatului, se recurgea adesea la jurământul lui, fiind creată, astfel, o dublă
responsabilitate de sperjur: faŃă de divinitate, în „viaŃa de apoi”, şi faŃă de autoritatea constituită care
cataloga jurământul fals ca fiind infracŃiune. PretenŃia uneia dintre părŃi era definitiv dovedită prin
recunoaşterea celeilalte părŃi sau era iremediabil compromisă prin negarea la jurământ a acesteia. În
procesul civil, jurământul putea fi prestat de un împricinat, ca urmare a declaraŃiei celuilalt împricinat că
înŃelege să „lege” soluŃia litigiului de acest jurământ sau ca urmare a demersului întreprins de către
judecător, care putea recurge la această probă pentru a completa probele existente, pe care le considera
insuficiente.
Împricinatul căruia se deferea jurământul avea alegerea uneia din următoarele trei atitudini: să îl
accepte, să îl defere celeilalte părŃi sau să refuze să-l depună. De cele mai multe ori, jurământul era
ordonat de domn în divan şi era administrat în biserică de unul sau mai mulŃi preoŃi ori înalŃi ierarhi
români sau chiar străini, cu mâna pe evanghelie. Uneori, era întărit prin blestem. Prin jurământ se putea
dovedi orice fel de pretenŃie.
b. Jurământul cu brazda
Este o probă de străveche de tradiŃie geto-dacă, denumită după rolul pe care pământul, privit ca o
divinitate, îl joacă în desfăşurarea acestei probe. Cel care depunea jurământul invoca pedeapsa pământului
dacă cele invocate sub jurământ erau false. În Moldova, cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau
umeri (brăzdaşi), iar în łara Românească (în Oltenia), brazda era purtată în traistă (trăistaşi). Se folosea
ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei care erau supuşi probei jurau că vor arăta
adevăratele hotare şi înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ. Popoarele antichităŃii şi
geto-dacii, printre ele, priveau pământul ca pe o divinitate cu puteri purificatoare, atât în sens material, cât
şi spiritual. În acest ultim sens, exista credinŃa că pământul îi ajuta pe cei care spun adevărul şi îi
pedepseşte pe cei care jură strâmb. În administrarea acestei probe, există un dublu simbolism judiciar:
brazda reprezintă zeitatea pământului, iar capul, unde era purtată această brazdă, este cea mai importantă
parte a corpului. Sub influenŃa religiei creştine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de
evanghelie, iar, după apariŃia statului feudal, proba dobândeşte caracter de clasă, fiind rezervată doar
Ńăranilor.
Odată cu dezvoltarea feudală, a crescut şi interesul boierilor pentru utilizarea acestei probe în
vederea hotărnicirii graniŃelor moşiilor. Boierii nu se mulŃumeau cu martori care să fie supuşi probei în
caz de litigiu, ci recurgeau la preconstituirea de martori. Fiii de Ńărani erau puşi să parcurgă hotarele
moşiei şi, în tot acest timp, erau traşi de păr („depararea”), pentru a Ńine minte hotarele respective şi a
putea fi supuşi probei în cazul unui litigiu.
c. Martorii
În obştea străveche, apare o structură probatorie, de tip colectiv – mărturia dată de grupul
împricinatului. Definită mai bine, acest fel de mărturie este întâlnită mai târziu în obştile teritoriale.
Faptele unei pricini nu erau stabilite în obştea Ńărănească sau orăşenească ori în ceata boierească prin
martori izolaŃi, ci prin grupe (cete) de megieşi, de mahalagii sau de boieri egali ori superiori
împricinatului. Această procedură este reglementată de statul feudal; megieşii care mărturisesc ajung
uneori la cifre impresionante, precum: 150 de persoane, 100 de oameni din şase sate, oamenii din 12 sate.
Aceşti megieşi nu erau (co)jurători, ci martori, pentru că ei atestau faptele, iar prin numărul lor, aduceau o
garanŃie morală şi socială. Printr-un lung proces de transformare, ei devin martori de tip roman şi modern,
adică martori individuali, care nu mai formează un grup organic, ci mărturisesc ca indivizi. Din
documente nu rezultă dacă grupul mărturisea totdeauna sub jurământ. Asemenea martori puteau apărea în
orice fel de pricini, dar îi întâlnim, mai ales, în litigii privind stabilirea hotarelor. Se recurgea la proba cu
martori, ca şi astăzi, când prin înscrisuri sau prin mărturisirea părŃii adverse nu putea fi dovedită o
pretenŃie în justiŃie. În trecut proba cu martori era folosită în mod curent pentru dovedirea naşterii,
căsătoriei sau decesului, în lipsa umor registre de stare civilă, precum şi pentru dovedirea proprietăŃii
imobiliare. În litigii, era admisibilă pentru stabilirea oricăror fapte şi acte juridice, nefiind limitată, potrivit
obiceiului pământului.
În afară de martorii din proces, existau şi martorii care participau la redactarea actelor juridice
particulare. De cele mai multe ori, vânzările, zălogirile, înzestrările şi, în special, testamentele erau făcute
în prezenŃa unor martori. Aceştia, în caz de proces, erau chemaŃi să depună mărturie cu privire la
aspectele cunoscute, uneori, sub prestare de jurământ în biserică, pe evanghelie, cheia bisericii sau lacătul
ei. Puteau fi martori domnul însuşi şi boierii care judecau procesul în divan pentru ceea ce ştiau cu privire
la caz. Femeile, de asemenea, puteau fi martore.
d. Proba cu jurători
 În procesul penal, prin jurământul lor, jurătorii susŃin jurământul uneia dintre părŃi, arătând că
aceasta e demnă de crezare. Acest jurământ nu are caracter obiectiv, ci pur subiectiv, pentru că nu tinde la
stabilirea adevărului, ci la stabilirea bunei reputaŃii. În procesul civil, judecătorii cercetează faptele şi
drepturile părŃilor, astfel încât jurământul lor e de considerat adevăr. Până la apariŃia statului feudal,
această probă a fost utilizată în obşti şi era cel mai răspândit mijloc de probă pentru soluŃionarea
conflictelor dintre membrii obştii. După apariŃia statului feudal, e consemnată în legea Ńării ca regină a
probelor, fapt pentru care e denumită de dreptul cutumiar „lege”. Originea probei îşi are izvorul în
străvechiul jurământ pe vetrele regale sau pe zeităŃile palatului regal practicat de geto-daci. Întrucât
jurământul e prestat de un grup de jurători, el putea fi combătut tot de un grup de jurători, dar cu număr
dublu de persoane. În epoca gentilică, grupul juraŃilor era alcătuit din rudele părŃilor pentru care aceştia
jurau, ca, mai târziu, în cadrul obştilor săteşti, alături de rude, în grupul jurătorilor, să poată fi incluşi
vecinii şi ceilalŃi membri ai obştii.
În statul feudal, acordarea acestei probe se făcea prin hrisov domnesc, în care se utiliza sintagma
„i-am dat lege”. Partea căreia i se încuviinŃase proba putea să ia legea (să admită proba) sau să se lepede
de lege (să renunŃe la probă şi să o defere părŃii adverse). În hrisovul de încuviinŃare a probei se menŃiona
numărul jurătorilor, iar în unele cazuri, aceştia erau încuviinŃaŃi nominal (jurătorii pe răvaşe).
În procesul civil existau următoarele tipuri de jurători: jurătorii hotarnici – în procesele de
hotărnicire a terenurilor; jurătorii tocmelnici, care erau numiŃi de instanŃă şi făceau cercetări cu privire la
obiectul procesului, iar rezultatul era consemnat de aceştia într-un document care era predat instanŃei;
jurătorii adeveritori – erau folosiŃi pentru a confirma existenŃa sau întocmirea unor contracte,
angajamente, donaŃii, diferite alte acte sau documente; jurătorii arbitri – cei care încercau să stingă litigiile
prin împăcarea părŃilor.
În judecarea delictelor penale, legea nu impunea cu stricteŃe un număr de jurători, în schimb, nu
se admitea lege peste lege, adică un număr dublu de jurători. Hotărârea primei instanŃe în care existau
jurători era definitivă. Chiar dacă erau ascultate şi alte persoane, acuzatul nu mai putea să se
dezvinovăŃească sau să ceară rejudecarea procesului. În cazul jurământului fals, acesta era considerat
vinovat şi era pedepsit atât pentru fapta săvârşită, cât şi pentru jurământul fals. În solidaritate cu el, erau
pedepsiŃi şi jurătorii. În procesele penale, în majoritatea lor, întâlnim jurătorii adeveritori. Aceştia jurau
împreună cu acuzatul, prin jurământ de credibilitate şi confirmau, de fapt, că respectivul acuzat este un
om drept şi că cele spuse de el în faŃa instanŃei pot fi considerate ca fiind adevărate. Având în vedere
numărul mare de jurători necesari a fi prezentaŃi într-un proces rejudecat, adică dublul numărului iniŃial,
acest gen de judecată nu era la îndemâna oamenilor săraci. Rejudecarea proceselor prin folosirea
contraprobei cu jurători era o practică folosită de feudali, numai aceştia având posibilitatea şi mijloacele
necesare pentru a aduce la judecată un număr dublu de jurători.
Jurătorii trebuiau să facă parte din aceeaşi categorie socială cu cel pentru care jurau. Jurătorii
depuneau jurământul într-un cadru solemn, care presupunea îndeplinirea unor formalităŃi juridice şi
religioase. Jurământul se depunea pe evanghelie în faŃa reprezentantului domnului însărcinat cu
supravegherea efectuării probei. ConŃinutul şi forma jurământului trebuiau să fie identice cu cele ale
jurământului pronunŃat de parte. Schimbarea unor cuvinte ducea la anularea probei. Ca o particularitate a
Legii łării, în Transilvania se admitea posibilitatea utilizării unor formulări echivalente şi posibilitatea
repetării cuvintelor folosite greşit. Dacă jurământul era depus cu respectarea formelor cerute de Legea
łării, împuternicitul domnului consemna efectuarea probei într-o carte de jurământ, care era semnată şi
pecetluită cu peceŃile jurătorilor. Cartea de jurământ era înaintată domnului, care hotăra asupra soluŃiei
pronunŃate în proces, în sensul jurământului depus. Partea care administra proba câştiga procesul. Dacă
proba cu jurători nu putea fi administrată, partea căreia i s-a oferit posibilitatea administrării ei pierdea
procesul. Dacă proba fusese administrată, partea care a pierdut putea cere şi obŃine de la domn
contraprobă cu un număr dublu de jurători – „lege peste lege”. Dacă se putea administra contraproba,
soluŃia iniŃiala era anulată şi se dădea o nouă soluŃie. Se considera că primii jurători au depus jurământ
fals şi erau globiŃi (amendaŃi). Legea łării stabilea ca numărul maxim al jurătorilor să fie de 48. Prin
proba cu jurători se putea dovedi orice situaŃie de fapt, chiar şi unele de drept. Prin această probă puteau
fi combătute celelalte mijloace de probă, inclusiv cea a înscrisului.
 e. Blestemul şi cartea de blestem
Locul important deŃinut de oralitatea procedurii de judecată explică rolul deosebit de important
jucat în procedură de mărturisire, jurământ şi martori, precum şi apariŃia blestemului. Jurămintele luate
împricinaŃilor, martorilor, (co)jurătorilor păreau de multe ori că nu sunt destul de convingătoare pentru a-i
determina pe aceştia să spună adevărul. Se încerca, prin intermediul procedurii, aplicarea unui mijloc de
presiune suprem: blestemul, prezentat în procese, adesea, sub forma cărŃii de blestem, care, în general, era
colectivă. ÎnalŃii ierarhi români (mitropolitul, în special, şi episcopii în eparhiile lor) aveau competenŃă să
emită cărŃi de blestem sau de afurisenie din oficiu, la cererea uneia dintre părŃile litigante sau la porunca
domnului. Unii împricinaŃi, dornici să impresioneze mai puternic pe cel căruia se deferea jurământul,
aduceau cărŃi de blestem chiar de la patriarhii din lumea creştin-ortodoxă.
Această procedură era folosită în orice fel de pricini, dar mai ales în hotărnicii, cartea fiind dată
direct în faŃa divanului sau trimisă pentru aflarea adevărului dregătorilor care făceau cercetări sau audiau
martori la faŃa locului. Cartea de blestem era trimisă, de obicei, prin ispravnic protopopului respectiv, care
o încredinŃa preotului local. Acesta chema în biserică pe cei obligaŃi să jure şi le-o citea, punându-le în
vedere consecinŃele sperjurului; apoi, consemna jurământul şi întocmea un act semnat de martori, pe care
îl înainta judecăŃii, care îl lua în considerare cu ocazia dezbaterii pricinii.
La întărirea unor acte juridice particulare, în special în beneficiul mănăstirilor, domnul obişnuia
să pună blesteme groaznice care să cadă asupra celor ce le-ar ataca. Testatorii, de asemenea, ameninŃau cu
blestem pe cei care nu respectau dispoziŃiile lor de ultimă voinŃă. Mitropolitul însuşi pronunŃa blestemul
când testamentul era făcut în faŃa lui. Întâlnim blesteme chiar în cărŃile de judecată penală, date împotriva
judecătorilor care ar reveni asupra condamnării.
f. Înscrisurile
În numeroase documente din trecut se vorbeşte despre înscrisuri emanate de la autorităŃi sau de la
particulari (cărŃi, ispisoace, hrisoave, urice, zapise, dresuri, sineturi), prezentate de împricinaŃi ca mijloace
de probă şi examinate de judecată pentru soluŃionarea pricinii. Asemenea probe preconstituite erau
invocate în special pentru dovedirea stăpânirii imobiliare. Din dorinŃa de a deŃine un înscris cât mai bine
caracterizat din punct de vedere juridic, participanŃii cereau adesea întărirea domnească pentru respectivul
document, iar dacă aceasta era prea veche, reînnoirea ei, mai ales dacă actul se şi deteriorase sau se
schimbase domnitorul.
În caz de dispariŃie a înscrisurilor prin ardere, putrezire, pierdere, distrugere etc., ceea ce se
întâmpla destul de des, partea interesată cerea divanului reconstituirea lor. În cărŃile de soroc, domnul
punea în vedere împricinaŃilor să aducă la judecată înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenŃiile. Dacă
numai unul dintre ei prezenta asemenea probe, iar celălalt nu le combătea cu nimic, pretenŃia era
considerată dovedită doar de partea care putea prezenta înscrisurile. Dacă ambii aduceau înscrisuri
contradictorii, judecata se pronunŃa după ce acestea erau comparate şi analizate, stabilind-se, astfel, care
dintre ele este mai demn de crezare. În general, avea valoare juridică mai mare înscrisul cel mai vechi, cu
excepŃia situaŃiei în care din împrejurările cauzei ar fi reieşit netemeinicia acestora. Când totuşi, din actele
prezentate, judecătorul nu reuşea să-şi formeze convingerea, avea posibilitatea să oblige pe oricare dintre
împricinaŃi să îşi completeze dovada conform indicaŃiilor pe care i le dădea. Actul scris, deşi găsit valabil,
era de cele mai multe ori întărit sau combătut cu martori şi confirmat prin jurământ. Nu se poate vorbi de
un caracter absolut al valabilităŃii actului scris.
g. Cercetarea la faŃa locului
Era ancheta care se făcea la faŃa locului de către instanŃa de judecată sau de către un delegat al
său. În ultimul caz, dregătorul delegat, deplasându-se la locul indicat, făcea cercetarea solicitată şi trimitea
instanŃei raportul de constatare întocmit. Uneori, conformându-se poruncii primite, după efectuarea
cercetării, judeca chiar dregătorul pricina şi tot el era cel care punea în executare hotărârea. Orice
constatare materială cu privire la starea unui imobil, în special, în cazul hotarelor, putea fi făcută prin
cercetare la faŃa locului. Tot o formă de îndeplinire a acestei proceduri era şi cea pe care o iniŃia domnul
când poruncea unui dregător sau fost dregător să se deplaseze la faŃa locului, unde „să strângă oameni
bătrâni şi megieşi dinprejur” pe care să îi întrebe asupra faptelor. Pe baza referatului constatator al
boierului delegat, domnul dădea hotărârea. Delegatul domnesc era obligat ca după îndeplinirea procedurii
să procedeze la executare, sub rezerva, pentru partea nemulŃumită, de a se plânge domnului şi de a solicita
să fie judecat în divan.
h. Expertiza
Se recurgea la expertiză când, pentru lămurirea chestiunilor de ordin tehnic aduse în dezbatere,
erau necesare cunoştinŃe de specialitate. În perioada feudalismului, experŃii aveau de constatat mai mult
stări de fapt sau valoarea obiectelor în litigiu. Domnul trimitea în acest scop, de exemplu, un dregător care
să strângă „boieri şi oameni buni” sau chiar oameni de specialitate („meşteri”) care să adeverească o
anumită situaŃie de fapt sau delega mai mulŃi boieri de la curte să meargă la faŃa locului să constate şi să
aprecieze valoarea cheltuielilor făcute pentru edificarea unor construcŃii.
i. PrezumŃiile
Deşi mai rar, prezumŃiile erau şi ele folosite, în dreptul vechi, ca mijloc de probă. În virtutea unei
prezumŃii, un sat răspundea pentru o moarte de om sau un furt săvârşite pe teritoriul său. PrezumŃia putea
fi combătută însă prin proba contrară şi satul era exonerat de răspundere dacă erau descoperiŃi făptuitorii
sau dacă cel puŃin doi oameni jurau contrariul.
j. CunoştinŃa personală a judecătorului
În dreptul vechi, contrar sistemului obiectiv de probaŃiune din dreptul modern se admite că
judecătorul îşi poate întemeia soluŃia pe cunoştinŃa lui proprie, pe ceea ce el ştia cu privire la faptele
pricinii dinainte de desfăşurarea ei, considerându-se că nu poate fi o mărturie mai demnă de crezare decât
aceasta.
1.4. PronunŃarea hotărârii
În Tara Românească şi în Moldova, procedura pronunŃării hotărârii cuprindea următoarele faze:
a. PronunŃarea, redactarea şi comunicarea hotărârii
Întreaga desfăşurare a procesului era consemnată în hotărâre (carte de judecată) sau anafora.
În hotărâre erau menŃionate:
(i) numele împricinaŃilor şi dacă au fost ambii prezenŃi la judecată în persoană sau prin
vechili;
(ii) obiectul plângerii;
(iii) susŃinerile părŃilor;
(iv) probele administrate şi analiza lor;
(v) soluŃia la care s-a ajuns;
(vi) întărirea domnească.
Pentru ca hotărârile, altele decât cele pronunŃate de către domn, să capete caracter definitiv şi
putere executorie, era obligatorie existenŃa întăririlor. Asemenea întăriri erau necesare atât la anaforalele
divanului, cât şi la acelea date de dregătorii care judecau în virtutea calităŃii lor sau fiind delegaŃi de
domn.
b. Căile de atac
În toată perioada feudalismului, calea de atac prevăzută ca posibilitate de a contesta o hotărâre era
plângerea în faŃa unui organ superior împotriva judecăŃii organului inferior, plângere care nu avea
caracterul suspensiv propriu apelului din procedura actuală. Recursul nu a fost reglementat în vechea
noastră procedură judiciară, el fiind creat de dreptul procesual modern.
Nici principiul autorităŃii lucrului judecat nu îşi face apariŃia în Principate decât la începutul
secolului al XIX-lea. Hotărârile judecătoreşti pronunŃate de un domn, chiar rămase definitive, puteau fi
declarate fără valoare de domnul următor, acesta procedând la o nouă judecată. Deşi la finalul hotărârii se
menŃiona adesea caracterul definitiv al acesteia, judecata era reluată în mod obişnuit de mai multe ori,
ajungându-se şi la zece judecăŃi, cu ocazia, spre exemplu, a unui litigiu având ca obiect stabilirea
hotarelor. Exista posibilitatea ca acelaşi domn, chiar în decursul aceleiaşi domnii, să rejudece aceeaşi
pricină, pe motiv că se aduc probe noi.
Această instabilitate a dreptului avea consecinŃe grave, în special în materia proprietăŃii
imobiliare, generând o stare de nesiguranŃă în ceea ce priveşte apartenenŃa pământului. De aceea, s-au
căutat soluŃii în instituŃii precum blestemul, zavesca, prada sau gloaba, care se înscriau în hotărâri ca
ameninŃare pentru partea nemulŃumită care ar dori să redeschidă procesul definitiv soluŃionat. Efectul lor,
însă, nu a fost cel aşteptat.
- Zavesca sau zaveasca, aplicată numai în Moldova, consta în obligaŃia impusă părŃii participante
la un act juridic sau la un proces de a plăti domnului o sumă de bani – stabilită prin act sau prin hotărâre –
în cazul în care nu ar respecta actul juridic sau hotărârea. Această clauză condiŃiona atacarea actului sau
reluarea judecăŃii de depunerea unei sume de bani la visterie. Scurta viaŃă a instituŃiei ar putea fi un
indiciu al ineficacităŃii ei. De altfel, chiar în timpul aplicării ei, zavesca nu apare în toate hotărârile, iar pe
de altă parte, scopul ei era acelaşi cu al unei instituŃii cu caracter mai general, respectiv gloaba.
- Prada a avut în łara Românească aceeaşi formă cu zavesca din Moldova. Se realiza prin
inserarea unei clauze într-un act care cuprindea înŃelegerea intervenită între părŃi sau într-o hotărâre
judecătorească, constând în obligaŃia părŃilor de a da o sumă de bani domniei în cazul în care nu şi-ar
respecta angajamentul şi ar redeschide procesul. Prada s-a aplicat de la începutul secolului al XVII-lea
până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Termenul, care în vorbirea obişnuită avea sensul de „distrugere
materială”, ca, spre exemplu, cea săvârşită în caz de hiclenie, are înŃelesul de executare, în perioada
feudalismului.
- Gloaba este sancŃiunea patrimonială aplicabilă persoanei care nu respecta propriul său
angajament sau ordinul autorităŃii. Pentru a se asigura eficacitatea unui asemenea ordin, gloaba asigură
funcŃiile zavescăi şi a prăzii – de a îngreuna reluarea judecăŃii –, atât în Moldova, după dispariŃia zavescăi,
cât şi în łara Românească, înainte şi după dispariŃia prăzii, dar şi în Transilvania. Se aplică din a doua
jumătate a secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În Moldova era plătită în natură,
mai ales în boi (număr variind de la 6 la 50 de boi), iar în łara Românească şi în Transilvania era plătită
întotdeauna în numerar.
- Feria. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, în
Moldova, se obişnuia ca, după pronunŃarea soluŃiei, să se prevadă în hotărâre faptul că persoana care a
câştigat procesul are obligaŃia de a plăti o taxă pentru obŃinerea titlului de proprietate şi, în acelaşi timp, o
răsplată pentru judecător. RaŃiunea feriei este diferită de aceea a zavescăi şi instituŃia nu are nicio legătură
cu principiul autorităŃii lucrului judecat.
c. Executarea hotărârilor
Hotărârea civilă se putea executa în trecut asupra bunurilor debitorului, ocazie cu care
funcŃionarii domniei săvârşeau mari abuzuri. Astfel, în secolul al XVIII-lea, debitorul putea
fi închis până în momentul în care îşi recunoştea datoria sau până plătea datoria, nu numai a
sa personală, dar şi a autorului său, ori până aducea persoane care garantau pentru el. În general, ordinul
de executare era trimis de către domn mitropolitului sau boierului care a judecat respectiva cauză, spre a o
pune în executare. Cu excepŃia hotărârilor rămase definitive, domnul mai ordona executarea poruncilor
sale – asemănătoare cu ordonanŃele preşedinŃiale din procedura de astăzi –, acestea fiind hotărâri luate de
el în cazuri urgente, la cererea uneia dintre părŃi, fără citarea celeilalte. Partea însăşi putea fi delegată să
efectueze executarea, mai ales când aceasta era o mănăstire. Spre deosebire de dreptul modern, organul de
judecată putea face şi executarea.
1.5. Procedura de judecată în materie penală
O reglementare a procedurii penale a existat în Ńările române chiar înainte de constituirea statelor
feudale, în cadrul obştii săteşti, care avea şi puterea şi organele în drept să judece pricini – atât penale, cât
şi civile. După formarea statului feudal, domnia, în tendinŃa ei de centralizare a
puterii, a dat în competenŃa dregătorilor domneşti cauzele penale, rezervând însă domnului, marelui ban şi
marilor vornici judecata vinilor mari. Înlocuirea obştii cu judecata domnească s-a făcut treptat. Domnia a
păstrat şi a continuat să folosească organele obştii săteşti cu dreptul de a judeca pricini penale, hotărârile
lor fiind supuse apelului la domnie, până în secolul al XVIII-lea.
Astfel, peste judecata obştii s-a suprapus judecata domnească, dar competenŃa „oamenilor buni şi
bătrâni” a continuat să se păstreze.
Caracteristicile sistemului de procedură penală din perioada feudalismului sunt:
a. Normele juridice după care se desfăşura procesul penal, atât în cadrul obştii, cât şi la judecata
domnească, sunt, în mare măsură, nescrise, ele fiind stabilite prin obiceiuri, în general neredactate.
 b. Actele de procedură penală erau de cele mai multe ori nescrise, până la reforma lui Constantin
Mavrocordat.
c. Domnul şi dregătorii judecau deopotrivă pricini penale şi civile, neexistând instanŃe penale
speciale, nici deosebire între jurisdicŃia civilă şi penală. Astfel, judecând un proces civil, domnul lua
documentele false din mâna împricinaŃilor care pierdeau şi, pentru fals, îi condamna la închisoare.
d. O primă modalitate de diferenŃiere între materia civilă şi cea penală se observă în ceea ce
priveşte executarea. Armaşii execută hotărârile penale, iar aprozii pe cele civile. CondamnaŃii execută
pedepsele penale în ocnă, temniŃă sau grosuri; pentru datoriile civile, debitorii sunt închişi la vătaful de
aprozi.
e. AcuzaŃia putea fi invocată atât de persoanele vătămate, cât şi din oficiu; dregătorul competent
se putea sesiza singur.
f. Cercetarea penală se realiza de obicei de către persoana care judeca pricina.
g. Mijloacele de probă erau mai ales martorii şi jurătorii.
h. Procedura de judecată era publică. Dar publicitatea în feudalism era relativă: accesul în incinta
locului judecăŃii era strict reglementat – nu oricine putea asista.
În ceea ce priveşte Transilvania, nici aici nu exista o diferenŃiere clară între cele două proceduri,
neexistând nici aici, în feudalism, instanŃe penale speciale. În penal, procesul era declanşat, în anumite
cazuri grave, şi din oficiu; probele puteau fi scrise sau orale; proba cu jurători a funcŃionat şi în penal şi,
mai ales în penal, s-au utilizat ca probe decisive ordaliile, mărturisirea şi tortura. Subliniem faptul că în
Transilvania infracŃiunile flagrante aveau, potrivit Tripartitului şi ConstituŃiilor aprobate, drept consecinŃe
de ordin procedural, judecarea accelerată, cu o procedură specială. În perioada mai veche, ca mijloc de
probă din categoria ordaliilor, s-a aplicat, în special, proba cu fierul roşu.
În ceea ce priveşte graŃierea şi amnistia, este de observat că, dacă cea dintâi a fost practicată încă
din primele etape ale feudalismului, iar dreptul de graŃiere individuală a aparŃinut nu numai şefului
statului, ci şi unor foruri superioare celui care pronunŃase sentinŃa, iertarea colectivă a unei categorii de
infractori (amnistia) a apărut numai spre sfârşitul perioadei feudale, fiind un drept exclusiv al şefului
statului.
 CURSUL X
DREPTUL PENAL

1. Caracteristici generale
În dreptul penal feudal, constituia infracŃiune fapta considerată periculoasă de către pătura
privilegiată şi sancŃionată de puterea publică cu pedeapsă penală. Între infracŃiune şi pedeapsă legătura
este indisolubilă.
În dreptul feudal român, infracŃiunea a avut următoarele denumiri: „faptă”, „faptă rea”, „greşală
mare”, „vină”, „vinovăŃie” sau „păcat”. Dintre toate, cea mai gravă din punct de vedere penal era fapta
considerată „vină”. NoŃiunile de infracŃiune („vină”) şi pedeapsă penală au existat în Ńările române şi
înainte de constituirea lor în state feudale. Obştile săteşti au aplicat un drept penal nescris, stabilit prin
obicei.
După constituirea statelor feudale, instituŃia domniei s-a substituit în drepturile obştilor, preluând,
treptat, dreptul de a judeca şi de a pedepsi. Judecătorii domneşti aveau competenŃa să judece şi să
pedepsească oamenii din sate nu numai pentru fapte grave – ca tâlhăria şi furtul –, dar chiar şi pentru
unele fapte mai puŃin grave, ca, de exemplu, „loviturile cu vânătăi”. După constituire, până la destrămarea
obştilor (secolul al XVIII-lea), domnia a colaborat cu obştea chiar şi în materie penală. JustiŃia obştii era
tot o justiŃie socială, care nu poate fi confundată cu justiŃia privată. Cu toate acestea, se întâlnesc şi în
statele feudale româneşti resturi de justiŃie privată. Acestea au fost compoziŃiunea, instituŃie de largă
aplicaŃie, şi răspunderea penală colectivă, redusă la două cazuri: răspunderea familială în materie de
hiclenie şi răspunderea solidară a obştii pentru nedescoperirea infractorului (duşegubina).
CompoziŃiunea este înŃelegerea dintre vinovat şi victimă sau rudele victimei, prin care vinovatul
îşi răscumpără vina prin plata unei sume de bani sau darea unor bunuri (vite, pământ etc.). În Ńările
române, compoziŃiunea a fost practicată ca instituŃie de drept consuetudinar încă înaintea constituirii
statelor feudale. CompoziŃiunea îl salva pe vinovat de la pedeapsa capitală, aplicându-se inclusiv
infracŃiunii de furt.
Răspunderea penală colectivă reprezintă supravieŃuirea instituŃiilor cutumiare, când oamenii,
strâns solidari grupului social căruia aparŃineau, găseau firesc să răspundă pentru vina altuia din acelaşi
grup. La români, avem două forme de supravieŃuire a acestei practici:
a) răspunderea penală familială, aplicată excepŃional şi abuziv de către unii domni care, în
cazurile de hiclenie, extindeau pedepsele şi asupra familiei celui vinovat. Nici pravilele, nici obiceiul
pământului nu prevedeau că pentru vina cuiva ar răspunde penal membrii familiei vinovatului.
Dimpotrivă, Sintagma lui Matei Vlastares avea un text precis: „Copiilor, care n-au săvârşit nimic rău,
delictele părinŃilor nu le vatămă; nici părinŃilor, ale copiilor. Căci crimele urmăresc persoana”.
b) răspunderea penală colectivă a satului (obştii) pentru omorul sau furtul săvârşit pe
teritoriul acestuia. Ca organizaŃie relativ autonomă, obştea avea obligaŃia să identifice şi să sancŃioneze
infractori. După întemeiere, statul feudal, în interesul menŃinerii ordinii, dar şi pentru a obŃine venituri
suplimentare, a păstrat în sarcina obştii obligaŃia de a descoperi şi prinde pe marii infractori, iar, în caz de
nereuşită, obligaŃia obştii de a plăti o amendă consistentă (duşegubină). Pentru săteni, această sarcină era
o sarcină împovărătoare, pe care o numeau „năpastă”.

Caracteristicile generale ale pedepselor în dreptul feudal român erau:

a) având drept scop intimidarea persoanei şi a societăŃii, ele erau, în general, expiatorii, lipsindu-
le finalitatea corectivă, proprie dreptului modern; pedepsele educatorii, privative de libertate, erau rare;
b) pedepsele aplicate nu erau limitate la cele prevăzute de pravile, domnul având dreptul să aplice
pedepse şi peste pravilă;
c) cumulul de pedepse era admis;
d) pedepsele erau diferenŃiate în funcŃie de statutul social al persoanei vinovate, existând, în acest
sens, pedepse diferite pentru aceeaşi faptă;
 e) majoritatea pedepselor puteau fi stabilite de către judecător, această aptitudine fiind
reglementată destul de des în cadrul pravilelor;
f) pedepsele erau producătoare de venituri atât pentru domn, cât şi pentru dregătorii care judecau;
g) răzbunarea sângelui nu a existat, ca pedeapsă legală, în Ńările române, dar există indicii în
cazuri izolate despre faptul că acest tip de pedeapsă a fost aplicat. Cea mai importantă menŃiune o
constituie compoziŃiunea, răspândită în toată Europa.
Ideea personalităŃii pedepselor, a intransmisibilităŃii lor asupra altor persoane (cu excepŃia
transmiterii prin moştenire a pedepselor pecuniare), s-a impus abia în timpul feudalismului dezvoltat. În
perioada feudalismului timpuriu însă, unele pedepse s-au aplicat, în cazurile limitativ prevăzute de lege, şi
asupra altor membri ai familiei infractorului, ceea ce constituia o reminiscenŃă a orânduirii gentilice.
Răspunderea penală se năştea, de regulă, ca urmare a săvârşirii unei fapte. Tentativa, în majoritatea
cazurilor, nu se pedepsea (fiind, în general, lipsită de rezultat material). Existau infracŃiuni ca, de
exemplu, cele îndreptate împotriva domnului, în legătură cu care era pedepsită foarte aspru şi tentativa.
IntenŃia şi lipsa acesteia au dus, încă din legislaŃia timpurie, la diferenŃieri în pedepsirea
infracŃiunilor. Legitima apărare înlătura răspunderea penală şi scutea de pedeapsă. Recidiva a constituit o
cauză de agravare a pedepsei în cazul săvârşirii aceluiaşi tip de infracŃiune; dispoziŃii legale exprese au
fost elaborate, spre exemplu, în materie de vrăjitorie, furt sau blasfemie.
2. InfracŃiuni
A. Abateri de la dogmele religioase
a. Erezia este abaterea conştientă de la dogma bisericii dominante printr-o faptă sau o convingere
mărturisită ca reprezentând adevărata credinŃă. Fapta era considerată de biserică drept „păcat mare” şi
pedepsită de pravilă ca infracŃiune, după constatarea ei de către cler. Pedeapsa prevăzută de pravile pentru
erezie era „moartea cumplită”. Toate confesiunile noi şi toate sectele religioase, în momentul apariŃiei lor,
au fost considerate de către biserică şi chiar de către popor ca fiind erezii. Cu toate acestea, în Ńările
române nu se întâlnesc erezii sancŃionate. Dimpotrivă, toleranŃa faŃă de confesiuni şi secte religioase este
largă şi veche.
b. Apostasia este lepădarea călugărului de cinul călugăresc şi reintrarea în viaŃa laică.
Vinovatul era pedepsit întâi canonic: era afurisit, iar, dacă într-un an de la afurisenie nu revenea la
mănăstire, acesta era bănuit de erezie, cercetat, supus la munci (tortură) şi afurisit a doua oară. Dacă
persista în hotărârea lui, era predat justiŃiei laice care avea posibilitatea să îi aplice pedeapsa penală lăsată
de pravilă la voia judecătorului. Averea lui rămânea mănăstirii de la care a fugit.
c. Ierosilia reprezenta profanarea lăcaşelor de cult, furtul obiectelor sfinŃite din loc sfinŃit. Aceste
fapte erau pedepsite în mod expres în pravile cu moarte cumplită.
B. InfracŃiuni împotriva domnului
a. Înalta trădare a avut denumirile de hiclenie, cu variantele viclenie, vicleşug, precum şi hainie.
„Hainie” era denumită, cu precădere, infracŃiunea de trădarea faŃă de Imperiul Otoman. InfracŃiunea a
prezentat o importanŃă deosebită pentru efortul domniei de a realiza centralizarea statului şi era săvârşită
foarte des din cauza luptelor pentru domnie. Ca în alte state feudale, trădarea consta în încălcarea datoriei
de credinŃă faŃă de domn şi, implicit, faŃă de statul pe care acesta îl reprezenta. NecredinŃa faŃă de domn şi
Ńară era reglementată sub diferite forme: pretenŃia la tron, ridicarea armelor împotriva domnului, refuzul
de a răspunde la chemarea domnului, închinarea către un pretendent la tron, fuga supuşilor peste hotare
(pribegia). Aceasta din urmă era cea mai frecventă formă de hiclenie. Prin extinderea noŃiunii, au fost
uneori asimilate cu hiclenia alte infracŃiuni, precum furtul, delapidarea sau neascultarea. Pedeapsa pentru
hiclenie, după obiceiul pământului şi după pravile era moartea şi confiscarea averii. În fapt, domnul aplică
pedeapsa cu moartea în forma cea mai severă; chiar boierii erau spânzuraŃi sau traşi în teapă, pedeapsă
rezervată de obicei claselor defavorizate. Domnul putea judeca singur cazurile de hiclenie. Prin abuz,
uneori domnul extindea pedeapsa şi la membrii familiei celui vinovat.
b. Lezmajestatea, infracŃiune deosebită de trădare, dar înrudită cu ea, reprezintă insulta adusă
domnului de către un supus. Ea era numită de pravile „sudalmă”, iar pedeapsa era lăsată la aprecierea
judecătorului. Nu erau pedepsiŃi cei care vorbiseră de rău împotriva domnului din cauza nebuniei sau a
beŃiei.
 c. Calpuzănia (falsificarea monedei). Având dreptul de a bate monedă şi turnătorii proprii,
domnii aveau interesul şi dreptul de a reprima falsificarea. Pravilele din secolul al XVII-lea au prevăzut
pentru calpuzani pedepsele din pravilele bizantine: decapitarea urmată de arderea cadavrului şi
confiscarea bunurilor. Niciun document nu atestă aplicarea pedepsei aspre prevăzută de pravilă.
C. InfracŃiuni contra persoanei
a. Omorul, denumit iniŃial „moarte de om” şi, mai târziu, „ucidere”, a fost considerat crimă şi
pedepsit penal chiar înainte de constituirea statelor feudale de către justiŃia obştii. În statul feudal, fiind
socotit infracŃiune gravă („faptă mare”), judecata lui a fost preluată de domnie. Pravilele au cerut, pentru
existenŃa infracŃiunii, pe lângă faptul material al uciderii şi intenŃia de a ucide. Uciderea unui rob era
crimă, deoarece în feudalism, în Ńările române, robul era socotit om, nu lucru. Moartea de om era
„grabnică”, adică spontană (de exemplu, din mânie), sau „vajnică” (cu premeditare). Mobilurile cele mai
frecvente erau: jaful, duşmănia faŃă de clasa privilegiată şi dragostea. Multe omoruri erau săvârşite de
autori necunoscuŃi. În acest caz, răspunderea materială era colectivă. Pedepsele prevăzute de pravile erau
moartea, mutilarea, tortura, ocna, închisoarea, confiscarea, surghiunul şi gloaba. Dar, după obiceiul
pământului, practicat în justiŃia obştii şi păstrat în vigoare, ucigaşul îşi putea răscumpăra vina de la rudele
victimei şi de la dregător prin compoziŃiune („plata capului”). În fapt, pedeapsa cea mai frecventă era
gloaba.
b. Paricidul. După pravile, paricidul consta în uciderea părinŃilor, copiilor, fraŃilor proprii sau a
fraŃilor soŃiei (soŃului). Pedeapsa tradiŃională pentru paricid era arderea de viu. Cartea românească de
învăŃătură şi Îndreptarea legii prevedeau „moartea mai cumplită” pentru paricizi, dar lăsau modalităŃile de
punere în executare a pedepsei cu moartea la aprecierea judecătorului.
D. InfracŃiuni contra patrimoniului
a. Tâlhăria, infracŃiune ce constă în furt însoŃit de violenŃă, era cunoscută în vechiul drept sub
denumirile de: jac, jăcuire, jaf, tâlhuşag şi tâlhărie. Pedeapsa prevăzută de pravile era moartea prin
spânzurătoare, atât pentru tâlhari, cât şi pentru gazdele lor. Pentru tâlharii care atacau drumurile
neînarmaŃi, pravila prevedea numai surghiunul. Norma consuetudinară era mai aspră: tâlharii, fără
deosebire, trebuiau spânzuraŃi. CompoziŃiunea se aplică şi în materie de tâlhărie. La intervenŃia boierilor,
tâlharii dovediŃi scăpau cu viaŃă prin „plata capului”.
b. Furtul era infracŃiunea care consta în însuşirea pe nedrept şi pe ascuns a lucrului altuia. Altă
denumire era „furtişag”, iar în Moldova, „furtuşag”. În orânduirea feudală, furtul a fost una dintre
infracŃiunile cel mai des săvârşite. Pravilele secolului al XVII-lea au consacrat normele dreptului
consuetudinar, prevăzând spânzurătoarea drept pedeapsă. Furtul era „mare”, calificat astfel fie din cauza
valorii, fie din cauza săvârşirii lui prin spargere, prin neidentificarea făptuitorului sau prin repetarea lui a
treia oară. Furtul, oricât de mic, repetat de trei ori, era pedepsit cu spânzurătoarea. Furtul de fructe din vie
sau livezi nu se pedepsea. Pravilele secolului al XVII-lea, urmând legile agrare bizantine şi obiceiul
pământului, au consacrat această normă, reglementând faptul că nu se pedepsea furtul de fructe, dacă
omul culegea numai atâta cât mânca („furtul cu burta”). Pe lângă pedeapsa cu moartea, furtul mai putea fi
pedepsit cu ocna, mutilarea, surghiunul, bătaia, gloaba, plata valorii duble a lucrului furat sau confiscarea.
Când hoŃul era necunoscut sau fugea, răspunderea era colectivă. Satul pe teritoriul căruia se săvârşise
furtul trebuia să indice urma răufăcătorului până la ieşirea din sat. Satul în care urma „se înfunda” trebuia
să plătească gloaba.
E. InfracŃiuni contra integrităŃii corporale
Rănirea şi lovirea au constituit infracŃiuni chiar înainte de constituirea statelor feudale, fiind
reprimate în cadrul obştii. În concepŃia domniei, aceste infracŃiuni, deşi uşoare, erau considerate
infracŃiuni publice.
a. Pentru rănirile simple, pravilele prevedeau o pedeapsă lăsată la aprecierea judecătorului.
Pentru rănirile grave („de moarte”) vinovatul era pedepsit ca pentru omor. Pedeapsa aplicată era, de
obicei, amenda: „gloaba” sau „hatalmul”.
b. Lovirile simple („cu palma sau cu toiagul”) erau pedepsite, după pravile, tot la aprecierea
judecătorului, iar în practică, tot cu amendă. Pravilele şi obiceiurile scuteau de orice pedeapsă bătaia
aplicată „cu măsură şi pre vină”, în anumite condiŃii: de tată, feciorului; de fratele mare, fratelui mic; de
bărbat, soŃiei; de dascăl, ucenicului; de egumen, călugărului; de stăpân, robului sau salariatului său. De
asemenea, nu era pedepsit boierul care lovea o persoană dintr-o categorie socială inferioară, care 1-ar fi
insultat. Datorat mentalităŃii feudale, lovirile practicate de funcŃionarii domneşti se bucurau, de obicei, de
impunitate.
F. InfracŃiuni contra proprietăŃii
a. Încălcarea hotarelor consta în distrugerea, însuşirea, mutarea nesocotirea hotarelor sau
semnelor de hotar. Încălcarea hotarelor constituia o infracŃiune reprimată de obiceiul pământului şi de
pravile. Normele dreptului bizantin privitoare la strămutarea hotarelor se regăsesc, cu adaptările necesare
societăŃii româneşti, în pravilele din secolul al XVII-lea. Pe lângă sancŃiunea civilă care consta în
pierderea muncii, a seminŃei şi a roadei pentru cel care ară şi seamănă pe pământul altuia, pravilele prevăd
pedepse penale pentru cei care încalcă hotarele: plata hatalmului, dacă strămutarea hotarului se făcea pe
ascuns, şi, pe lângă hatalm, se aplica şi o pedeapsă corporală, dacă strămutarea se făcea cu violenŃă. Atât
bătaia, cât şi hatalmul erau lăsate de pravile la aprecierea judecătorului.
b. Incendierea. Pedepsirea acestei infracŃiuni cuprinsă în legea agrară bizantină a fost încorporată
în pravilele din secolul al XVII-lea. Acestea prevedeau pedeapsa cu moartea numai pentru incendiatorii
de case, holde sau fân, din răzbunare. Pentru cei care ardeau gardul viei sau pomii, pedeapsa era înfierarea
la mâini, bătaia şi plata îndoită a pagubei. Din documente rezultă însă că, pentru justiŃia domnească,
scopul principal era repararea pagubelor. Uneori, domnul poruncea plata despăgubirilor (simplă, nu
dublă), fără să pronunŃe şi o pedeapsă.
G. Răpirea de fecioară (sau de femeie), seducŃia, sodomia, desfrânarea
a. Răpirea de fată (sau de femeie) a constituit o infracŃiune gravă atât în dreptul feudal român,
cât şi în sistemul de drept al popoarelor vecine. Întemeindu-se pe pravilă, domnia a considerat răpirea ca
fiind o vină gravă („faptă mare”), a cărei judecată a rezervat-o domnului, pedeapsa putând fi moartea.
Pravila hotăra că „răpitura” era mai gravă când se răpea o fată de boier mare. Aceeaşi pravilă cerea pentru
existenŃa infracŃiunii întrunirea cumulativă a două condiŃii: 1) transportarea răpitei dintr-un loc în altul şi
2) necinstirea ei prin violenŃă. Când răpirea se făcea cu voia femeii, răpitorul era sancŃionat cu o pedeapsă
stabilită de judecător. Deşi pedeapsa obişnuită era gloaba, domnia păstra dreptul de a aplica pravila cum
considera de cuviinŃă.
b. SeducŃia. Pravilele deosebeau răpirea cu violenŃă de ademenirea cu „dezmierdăciune şi cu
zburdăciuni şi cu dări şi cu făgăduinŃe”, care constituiau elementele constitutive ale seducŃiei, pedepsită
mai uşor decât răpirea, cu pedeapsă aleasă de către judecător.
c. Sodomia consta în legătura sexuală între persoane de acelaşi sex. Pedeapsa prevăzută în
dreptul bizantin receptat era moartea, iar împreunarea cu animalele constituia infracŃiune asimilată cu
sodomia, pedeapsa fiind tăierea membrului bărbătesc. În Ńările române, cazurile de sodomie au fost rare.
Pe lângă pedeapsa pe latură penală, prevăzută de stat, această infracŃiune era sancŃionată şi de biserică,
prin pedepse canonice.
d. Desfrânarea. Orice legătură sexuală dintre un bărbat şi o femeie în afara căsătoriei, se numea
curvie sau desfrânare (desfrâu). Pravilele din secolul al XVII-lea priveau concubinajul ca o căsătorie de
fapt, la graniŃa moralei, dar nu imoral: concubina care avea relaŃii cu un alt bărbat era pedepsită ca
adulteră, iar bărbatul care, după ce viola o fată, continua o relaŃie de concubinaj cu aceasta, nu era
pedepsit. Totuşi, în practică, orice relaŃie sexuală în afara căsătoriei era condamnată şi pedepsită atât de
biserică, cât şi de domnie, cu gloabă mare. O faptă gravă era considerată naşterea unui copil în afara
căsătoriei, iar pedeapsa era denumită „şugubina de muieri” sau „gloaba pântecului”.
H. Amestecarea de sânge (incestul) şi adulterul
a. Incestul, relaŃia sexuală între două persoane de sex diferit între care căsătoria era oprită prin
lege, se numea, în dreptul feudal, „amestecare de sânge” sau „sânge amestecat”. Pravilele prevedeau
pedepse cu moartea, tăierea nasului sau bătaia. Pedepsele obişnuite erau cele canonice, dar şi gloaba.
Incestul, fiind asimilat faptelor grave, era pedepsit cu o gloabă mare.
b. Adulterul, denumit în epocă „preacurvie”, era vina soŃiei, mai târziu, şi vina soŃului, care avea
o legătură sexuală în afara căsătoriei. Vina era pedepsită atât de dreptul canonic, cât şi de cel laic, de
pravile şi de obiceiul pământului. După obiceiul pământului, femeia putea fi pedepsită cu moartea.
Pravilele din secolul al XVII-lea prevedeau că bărbatul care prindea pe femeie în flagrant de adulter, dacă
o omora, nu era pedepsit ca ucigaş. Tot pravilele dădeau dreptul bărbatului care descoperă adulterul soŃiei,
fără să recurgă la justiŃie, să o pună pe aceasta în fiare sau în temniŃă. Femeia vinovată de adulter îşi
pierdea zestrea în favoarea soŃului.
I. Defăimarea
Defăimarea, echivalând cu denunŃarea calomnioasă, consta în atribuirea unei persoane, verbal
sau în scris, o vină neadevărată, care, dacă ar fi fost întemeiată, ar fi atras asupra ei o pedeapsă.
Denumirea sub care apare în pravilă această infracŃiune este „sudalma mare”. Ea era socotită foarte gravă,
deoarece multe erori judiciare se datorau denunŃurilor calomnioase. Pravilele din secolul al XVII-lea,
urmând linia generală a dreptului bizantin, prevedeau pentru sudalma mare sancŃiuni care puteau ajunge
până la pedeapsa capitală. Sudalma era mare când se săvârşea în împrejurări considerate grave: de
exemplu, învinuirile erau adresate unui dregător, unui cleric, unei femei sau, în scris, către domnie. Altfel,
când învinuirile erau adresate unei persoane obişmuite, constituiau sudalmă mică.
J. Falsul
Falsul, denumit în epocă „vicleşug” sau „înşelăciune”, era infracŃiunea care consta în plăsmuirea
unui document sau alterarea voită a adevărului în documente sau în alte instrumente juridice (unităŃi de
măsură, semne de hotar). Aceasta apărea frecvent în documentele privind stăpânirea pământului. Uzul de
fals era şi el pedepsit cu mustrare sau gloabă. O dovadă a faptului că obiceiul pământului practica
indulgenŃa în reglementare este faptul că, la alcătuirea pravilelor secolului al XVII-lea, nu s-a prevăzut
falsul ca o infracŃiune distinctă. Singura dispoziŃie, provenită din legea agrară bizantină, era aceea care
pedepsea cu bătaia pe cei care foloseau „măsuri hiclene”.
K. Alte infracŃiuni
a. Neascultarea consta în fapta unei persoane, din orice categorie socială, de a nu se supune
poruncii domneşti sau hotărârii judecătoreşti ori în fapta săvârşită de Ńăranii dependenŃi de a nu da
ascultare stăpânilor lor de moşie. Această infracŃiune a existat în practica statelor feudale româneşti încă
de la constituirea lor, represiunea ei fiind esenŃială pentru conservarea orânduirii feudale. În lipsa unor
texte, pedepsele aplicate în cazurile de neascultare, sunt foarte variate: de la pedeapsă capitală, până la cea
mai uşoară: simpla ameninŃare cu o pedeapsă, uneori nedeterminată. Pedeapsa frecvent aplicată pentru
neascultare era gloaba. Bătaia era aplicată mai ales în cazurile de nesupunere din partea Ńăranilor la
obligaŃiile de muncă faŃă de stăpânii de moşii. Dar şi boierilor li se putea aplica bătaia, însă numai
personal, de către domn. Domnul îi pedepsea uneori pe cei vinovaŃi de neascultare cu temniŃă sau cu
închisoarea, unde erau aduşi în butuci.
b. Jurământul mincinos consta în vina de a mărturisi fapte neadevărate şi de a le întări prin
jurământ ca adevărate. Această infracŃiune apare sub următoarele denumiri: „jurământ mincinos”,
„jurământ strâmb”, „mărturie strâmbă” sau „limbă strâmbă”. Pravilele româneşti din secolul al XVII-lea
nu au un text general care să definească şi să pedepsească infracŃiunea, obiceiul pământului a stabilit
gloaba ca pedeapsă pentru această infracŃiune. Aceasta se plătea, de obicei, în boi. În pricinile cu jurători,
dacă mărturia lor era infirmată de un număr dublu de jurători, fiecare dintre primii jurători era globit cu
câte trei boi. Gloaba se aplica nu numai jurătorilor, ci şi oricărui martor mincinos.
c. Vrăjitoria. Procedeele oculte de magie populară practicate spre a stăpâni forŃele naturii într-un
scop vătămător (magie neagră) sau binefăcător (magie albă) constituiau, majoritar, infracŃiunea de
vrăjitorie, pedepsită aspru de pravile şi mai blând, de obiceiul pământului. Ele purtau diferite denumiri:
„vrajă”, „farmece”, „descântece”, „fapt” sau „făcătură” şi iniŃial erau pedepsite cu moartea, dacă vrăjitorii
erau oameni de rând, şi cu surghiunul, dacă erau de rang nobil. Erau pedepsiŃi şi ghicitorii, prezicătorii
etc. Pravilele secolului al XVII-lea pedepseau numai cu pedepse canonice magia neagră, în timp ce magia
albă nu era pedepsită.
3. Pedepse
Sistemul sancŃionator din perioada feudală s-a caracterizat prin următoarele trăsături:
- urmărea intimidarea;
- pedepsele nu erau limitate prin lege, domnul având posibilitatea să aplice sancŃiuni şi „peste
pravilă”;
 - cumulul de pedepse era admis;
- pedepsele erau stabilite şi aplicate în mod discreŃionar, în raport de clasa socială din care făcea
parte infractorul;
- în marea lor majoritate, pedepsele erau stabilite de judecător. Foarte puŃine infracŃiuni aveau
pedepsele reglementate în cuprinsul pravilelor;
- multe dintre pedepse aveau caracter pecuniar, producând, în acest fel, venituri pentru domni şi
dregători;
- răzbunarea sângelui nu a existat ca pedeapsă legală în dreptul feudal românesc. Pedepsele
aveau, în general, caracter expiatoriu.
3.1. Pedepse corporale
A. Pedeapsa cu moartea
a. Spânzurătoarea. Era cea mai frecventă modalitate de executare a pedepsei capitale. Ca în
Occident, obiceiul pământului prevedea ca oamenii de rând să fie spânzuraŃi; iar boierii, decapitaŃi.
Pravila a confirmat norma consuetudinară. Spânzurarea se făcea, de obicei, într-un loc destinat târgului,
supranumit „locul de pierzare”. Pravila cerea uneori ca spânzurarea celui vinovat de săvârşirea infracŃiunii
să se facă la locul crimei.
b. Decapitarea, denumită şi „tăierea capului”, era modalitatea de executare a pedepsei cu
moartea rezervată boierilor, chiar după ce pravila stabilise regulă că boierii vinovaŃi de trădare vor fi
executaŃi prin spânzurătoare.
c. Tragerea în Ńeapă, denumită şi „înŃeparea”, era considerată cea mai crudă modalitate de
punere în executare a pedepsei cu moartea. Era o modalitate împrumutată de la turci şi de la tătari.
d. Arderea de viu era o pedeapsă de origine bizantină, fiind prevăzută de pravile ca „moarte mai
cumplită”, pentru vini foarte grele: paricid, ierosilie sau răpire de femei. Arderea pe rug era prevăzută în
statutul Făgăraşului pentru erezie, ierosilie sau sodomie. Era o pedeapsă rar aplicată în łara Românească
şi în Moldova.
e. Înecarea, modalitate frecvent aplicată la turci, a fost rar folosită: în Tara Românească, de
Mihnea cel Rău, şi în Moldova, de Vasile Lupu.
f. Îngroparea de viu era, de asemenea, rar folosită.
g. Sugrumarea, foarte frecventă la turci, a fost aplicată unor boieri de către Mihnea III Radu, în
1659, şi de Gheorghe Duca, în 1674.
B. Mutilarea
Denumită şi „sluŃire”, a fost introdusă în legislaŃia Ńărilor române prin influenŃa BizanŃului, unde
se practicase datorită contactului cu Orientul. Mutilarea constă în scoaterea ochilor (sau a unui ochi),
tăierea mâinilor, a picioarelor, a limbii, a urechilor, a nasului, a organului sexual. Atât pravila, cât şi
practica foloseau „însemnarea” la nas (tăierea vârfului nasului), ca mijloc de identificare a celor vinovaŃi.
C. Înfierarea
Prin intermediul acestei pedepse, vinovatul era însemnat cu fierul roşu pe obraz, pe frunte sau pe
mână, ca semn al infamiei. Alte denumiri ale acestei pedepse au fost: „îmbourarea”, „pecetluirea” şi
„însemnarea”. Pedeapsă specific medievală, înfierarea a fost practicată în Ńările române, precum şi în
întreaga zonă carpato-dunăreană, fiind intrată în obiceiul pământului şi în pravile. Ea era prevăzută de
pravilă ca pedeapsă aplicată incendiatorilor şi unor categorii de hoŃi, dar, pe baza dreptului consuetudinar,
ea era aplicată uneori marilor criminali, recidiviştilor şi chiar boierilor vinovaŃi de hiclenie. Constantin
Brâncoveanu, înainte de a-i trimite la ocnă pe boierii necredincioşi, i-a înfierat.
D. Bătaia
Era pedeapsa cea mai frecventă, aplicabilă mai ales vinilor uşoare. Pravila o mai numea şi
„certare trupească”. Aplicarea ei frecventă a făcut ca, în secolul al XVIII-lea, cuvintele „certare” (care,
din punct de vedere juridic, însemna pedeapsă) şi „bătaie”, să devină sinonime. Bătaia era folosită des ca
mijloc de constrângere a Ńăranilor ca să-şi execute obligaŃiile faŃă de stăpânii de moşii, adică drept
pedeapsă pentru neascultare. Bătaia era combinată cu alte pedepse (confiscarea, surghiunul) sau, în cazuri
excepŃionale (de exemplu, la vinovaŃii nevârstnici), era prevăzută de pravile chiar pentru fapte grave, ca
incestul, bigamia sau furtul. Caracteristic acestei pedepse era că putea fi aplicată numai oamenilor de
rând; boierii şi clericii erau apăraŃi de bătaie prin reglementările pravilelor.
Bătaia era de mal multe feluri:
a) simplă, cu toiagul, cu nuiele, cu biciul pe corp sau la spate. Chiar prin bătaia simplă se putea
executa indirect pedeapsa cu moartea;
b) pe uliŃă, pe toate uliŃele, prin târg sau prin tot târgul, când vinovatul era purtat gol până la brâu
şi bătut, uneori călare pe un măgar;
c) la tălpi, pedeapsă introdusă de Grigore Ghica, după obiceiul turcesc, ceea ce a determinat şi
crearea instrumentului pentru punerea ei în executare, falanga;
d) cu buzduganul sau topuzul, personal de către domn, pedeapsă rezervată boierilor, după
obiceiul pământului, păstrat până în perioada domniilor fanariote. Primul care a poruncit să fie bătuŃi trei
boieri, la scară, înaintea divanului cu 200 de toiege, a fost Nicolae Mavrocordat.
3.2. Pedepse privative de libertate
A. Ocna pe viaŃă sau pe timp limitat era, în dreptul feudal, pedeapsa care consta în muncă silnică
executată de condamnaŃi în saline, tăind sare. După pedeapsa cu moartea, era pedeapsa cea mai grea, fiind
prevăzută de pravile pentru crime ca: bigamia, tâlhăria la drumul mare, răpirea de femei sau fecioare şi
violul.
B. TemniŃa era închisoarea cu regim mai puŃin sever decât ocna, dar diferită, fiind închisoarea
pentru arestaŃii preventiv sau debitorii rău platnici. Pravilele din secolul al XVII-lea prevedeau pedeapsa
cu temniŃa pentru unele vini ca: omorul, siluirea unei văduve sau furtul în anumite împrejurări. TemniŃe
pentru executarea pedepselor existau în fiecare Ńinut. Pedeapsa cu închisoarea se execută chiar după
prevederile pravilei la o mănăstire, de către clericii vinovaŃi de anumite infracŃiuni sau de către boierii
vinovaŃi de hiclenie, cărora domnul nu le aplica pedeapsa capitală.
C. Grosul era o închisoare destinată arestului preventiv pentru oamenii de rând, boierii fiind
închişi preventiv, de obicei la visterie sau la cămară. Grosul putea servi uneori şi la executarea unei
pedepse, pravila reglementând distinct între gros şi temniŃă.
D. Varta era închisoarea destinată debitorilor, ca măsură de constrângere pentru executarea
datoriilor. Ea era pusă sub comanda vătafului de aprozi. În mod excepŃional, erau închişi în vartă, din
porunca domnului, şi unii boieri bănuiŃi de uneltiri.
E. Surghiunul consta în izgonirea, cu caracter definitiv sau temporar, a vinovatului din reşedinŃa
lui (sat, târg, oraş sau moşie), drept pedeapsă şi, eventual, obligarea lui să aibă o anumită reşedinŃă, de
exemplu, la o mănăstire. Denumirea „surghiun” apare târziu, către sfârşitul secolului al XVIII-lea. Până
atunci, se foloseau expresii ca „izgonirea din sat”, „izgonirea de pe moşie”, atât în pravile, cât şi în
documente. Pravilele din secolul al XVII-lea au pedepsit cu surghiunul multe infracŃiuni de drept comun:
omorul (săvârşit de un cleric sau un copil), amestecarea de sânge, defăimarea etc.
3.3. Pedepse pecuniare
A. Duşegubina
Duşegubina, reglementată de obiceiul pământului, iniŃial a avut sensul de „faptă pierzătoare de
suflet”, adică, în primul rând, moarte de om. Ulterior, s-a extins şi la tâlhărie şi la furt, moartea de om
rămânând duşegubina mare, iar în feudalismul dezvoltat, şi la infracŃiuni privind morala sexuală: incestul,
adulterul şi dragostea în afara căsătoriei („şugubina de muieri”). În secolele XV-XVII s-au schimbat atât
denumirea instituŃiei (duşegubina, deşugubina), cât şi sfera noŃiunii, care a cuprins şi alte infracŃiuni. Mai
mult, s-a schimbat şi sensul noŃiunii care, la început, însemna „infracŃiune”, iar în a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, ajunge să desemneze pedeapsa colectivă (gloabă).
Satul răspunzător era exonerat dacă dovedea că făptaşul, fugind, a intrat în hotarul altui sat.
Răspunderea era împărŃită între mai multe sate din jurul locului crimei, numite, cu termen generic,
„împrejuraşi”, după mai multe variante: a) între două sate, când cadavrul fusese găsit „între hotare”; b)
între trei sate: „pe trii hotară”; c) între opt sate; d) între 10 şi 12 sate din jurul sau între 12 sate dimprejur,
cum a stabilit hrisovul din 15 mai 1741, reînnoit de Constantin Mavrocordat în 1742, în baza unui obicei
mai vechi.
 B. Confiscarea
Pedeapsa constă în pierderea bunurilor vinovatului, în tot sau în parte, în folosul domniei, al
victimei sau al rudelor ei. Pentru crime de drept comun, confiscarea se aplică celor vinovaŃi de omor,
incest, sodomie, calpuzănie, răpire, defăimare sau viol. Ea se aplica mai ales boierilor vinovaŃi de
hiclenie, caz în care bunurile reveneau domnului. Săvârşirea infracŃiunii de hiclenie îl îndreptăŃea pe
domn să ia înapoi moşiile celui vinovat, printr-un „retract de hiclenie”. Fiind grav afectată de aplicarea
acestei pedepse, boierimea a luptat pentru desfiinŃarea confiscării sau, cel puŃin, pentru atenuarea ei prin
restrângerea efectelor acesteia, numai asupra bunurilor provenite din danii domneşti.
C. Gloaba
Ca pedeapsă penală, gloaba reglementată în dreptul feudal era amenda plătită domniei de către
vinovat în numerar sau în natură (boi, cai sau ocine). Gloaba era prevăzută de pravile şi aplicată drept
pedeapsă multor fapte de natură penală şi nu numai: moarte de om, tâlhărie, furt, răpire de fată, viol, răni
sângeroase, bătaie, infracŃiuni împotriva moralei sexuale etc. CompoziŃiunea a extins aplicarea gloabei
unor infracŃiuni grave, ca moartea de om sau furtul mare. Astfel, odată cu despăgubirea victimei sau
rudelor ei, vinovatul trebuia să plătească şi gloaba către domnie. Cuantumul gloabei nu era, în general,
fixat de pravilă, fiind lăsat la aprecierea judecătorului. În practică, cuantumul pedepsei era mare din cauza
lăcomiei dregătorilor. Se făcea totuşi distincŃie între gloabe mici, pentru vini uşoare, care se plăteau cu
vaci sau porci, şi gloabe mari, pentru vini grele (de exemplu, tâlhăria). Când gloaba mare depăşea puterea
de plată a vinovatului, acesta, „ca să-şi răscumpere gâtul”, ceda domniei propria ocină sau îşi vindea
libertatea, devenind Ńăran dependent.
Considerate tot amenzi (gloabe), au existat unele pedepse pecuniare cu caracter special: hatalmul,
osluhul, tretina şi pripasul.
Hatalmul a fost, începând din secolul al XV-lea, amenda aplicată pentru distrugerea sau
strămutarea de hotare; hatalmul se lua, de obicei, în vite, cel mai adesea constând în 12 boi.
Osluhul a fost, la origine, amenda aplicată celor vinovaŃi de neascultare.
Tretina, ca pedeapsă, a funcŃionat în Moldova până către sfârşitul secolului al XV-lea, când i-a
fost redus cuantumul, de la o treime la o zecime, şi şi-a pierdut denumirea, care venea de la tretinus,
cuvânt din latina vulgară, derivat din tres, însemnând o treime. Ea a fost o amendă egală cu o treime din
valoarea bunului furat sau litigios. În secolul al XVI-lea, regula existentă era în sensul că, la bunurile
furate înapoiate proprietarului, vinovatul trebuia să plătească o amendă egală cu o zecime din valoarea
acelor bunuri.
Pripasul a fost gloaba aplicată pentru vitele găsite păscând pe locuri străine de către dregătorii
domneşti special desemnaŃi, numiŃi „pripăşari”, iar mai târziu, „vornici”. Se consideră faptul că amenda
era însăşi vita care trecea pe pământul domnului sau al stăpânului de moşie.
3.4. Pedepse accesorii
A. Tortura a fost, în primul rând, un mijloc de cercetare penală, denumită „strânsoare”,
„strâmtorare”, „trudire”, „caznă”, „munci”, fiind aplicată celor bănuiŃi de către armaşi, pentru smulgerea
mărturiei de vinovăŃie, uneori chiar în faŃa divanului domnesc. Dar în afară de această situaŃie, tortura a
constituit, în dreptul penal feudal, şi o pedeapsă propriu-zisă, aplicată vinovatului dovedit, odată cu
pedeapsa principală cu moartea sau cu ocna.
B. Degradarea civică era o pedeapsă accesorie care consta în pierderea onoarei, urmată de
anumite incapacităŃi aplicate celor vinovaŃi de infracŃiuni grave, ca bigamia, sodomia, apostazia sau
sudalma mare. Denumirile sub care apare în pravile şi în documente sunt: „pierderea cinstei”, „rămânerea
fără cinste”, „de ocara şi ruşinea acestei lumi” sau „ruşinarea”. IncapacităŃile cuprinse în această pedeapsă
erau: pentru boieri, pierderea drepturilor politice; pentru toŃi, incapacitatea de a fi martor, de a contracta,
de a face testament şi de a sta în justiŃie. În cazul crimei de omor prin otrăvire, pedeapsa trecea şi asupra
urmaşilor celor pedepsiŃi.
C. Raderea bărbii, în condiŃiile în care barba era podoabă şi semn de cinste. Raderea sa silnică
era socotită „ocară mare” sau, când era hotărâtă de instanŃa de judecată, o pedeapsă. Deşi neprevăzută
expres de pravilă, această pedeapsă se aplica adesea pentru următoarele infracŃiuni: jurământul mincinos,
neascultare etc.
 CURSUL 11
Dreptul în łara Românească şi în Moldova în perioada regimului fanariot

1. Constantin Mavrocordat – domnia şi reformele legislative

Constantin Mavrocordat are domnii succesive în łara Românească şi în Moldova, unde
promovează procesul de modernizare a societăŃii româneşti, prin reforme de tip social,
administrativ, fiscal, judecătoresc, militar şi bisericesc.
Prima sa domnie în Muntenia, în 1730, este de scurtă durată. Fiind ales în scaun de boieri,
este, în curând, destituit din domnie de către noul sultan Mahmud I. El caută mecanisme de
reforme ale structurilor sociale în scopul de a le acomoda mai mult la interesele domniei.
La 7 februarie 1741, Constantin Mavrocordat emite un hrisov domnesc care prevedea un
vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Domnul a acordat o
mare importanŃă acestui act, cunoscut, pe plan extern, sub titlul de „ConstituŃie”, fiind publicat în
revista franceză „Mercure de France”. Scopul urmărit era de a-l prezenta pe domn în plan
internaŃional în calitate de promotor de reforme, adică de prinŃ luminat. Dar, după promulgarea
hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu s-a folosit de răgazul care a intervenit pentru a-l aplica
în practică. În septembrie 1741, Constantin Mavrocordat este transferat de Poartă în łara
Moldovei. Aici încearcă să pună în aplicare prevederile „ConstituŃiei” sale.
La 9 aprilie 1749, la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, Constantin Mavrocordat a convocat
Marea Adunare a Ńării. Despre desfăşurarea Adunării aflăm din Aşezământul de dezrobire şi din
relatările cronicarului Pseudo-Enache Kogălniceanu. Conform ecestui aşezământ, se stabilea
statutul vecinilor în comparaŃie cu Ńăranii slobozi aşezaŃi pe moşii boiereşti şi mănăstireşti.
Boierii au fost nevoiŃi să recunoască abuzul care s-a făcut prin asimilarea vecinilor cu robii
Ńigani, promiŃând că, pe viitor, vecinii vor fi consideraŃi „săteni megieşi fără moşie”. S-a mai
convenit „ca tunci când se va vinde moşie oamenii să nu se vânză”. Boierii au convenit să nu le
mai spună „vecini” acestor Ńărani, „ci ca nişte săteni ai satelor în sat să rămână”. Vorbind despre
activitatea culturală a lui Constantin Mavrocordat, grecul Petru Depasta, care i-a consacrat o
cronică acestui domn, spunea: „Constantin Mavrocordat a vrut să facă din łara GeŃilor o
imagine a Helladei”, adică a unei Ńări de înaltă cultură. Constantin Mavrocordat colecta
informaŃii despre evenimentele politice din diferite Ńări ale Europei, comandând ziare din aceste
state. InformaŃia sistematizată de el era trimisă la Poartă. Domnul întreŃinea relaŃii amicale cu
ambasadorul FranŃei la Istanbul şi cu alŃi diplomaŃi europeni.
Ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat a fost scurtă şi s-a suprapus peste unul
dintre războaiele ruso-otomane. Se refugiază la GalaŃi, însă este rănit de un ofiŃer rus şi făcut
prizonier. Transportat în grabă la Iaşi, domnitorul se stinge din viaŃă la 4 decembrie 1769 şi este
înhumat în Biserica Sfântul Gheorghe, lângă Mitropolie, acesta rămânând însă, una din figurile
cele mai însemnate ale epocii fanariote, atrăgând asupra sa atenŃia cercurilor din apusul Europei.
1.2. Începutul reformelor. Instaurarea domniilor fanariote n-a afectat autonomia łărilor
Române, deoarece ele şi-au păstrat statutul special de teritorii neîncorporate în Imperiul Otoman,
iar relaŃiile domnilor cu Poarta rămâneau cele de suzeranitate-vasalitate. Prin firmanul de
investire, sultanul stabilea că el, în calitate de suzeran, încredinŃează, „slugii devotate” –
domnului – „această Ńară pentru a o stăpâni şi a o guverna”. Se sublinia, de asemenea, că Ńara va
fi în deplină lui stăpânire. Pentru a asigura stabilitatea şi capacitatea de plată a contribuabililor,
puterea suverană încuviinŃa activitatea politică internă a domnilor, care prevedea realizarea
acestor cerinŃe prin intermediul unor măsuri administrative, sociale etc. Domnii fanarioŃi erau
conştienŃi de faptul că Ńara nu putea fi guvernată numai cu sprijinul persoanelor din mediul
fanariot. De aceea, ca să se menŃină un timp mai îndelungat la conducere, ei se străduiau să facă
atât voia PorŃii şi a boierilor fanarioŃi, cât şi pe cea a boierimii locale. Dar pentru aceasta,
trebuiau să ia măsuri ca în Ńară să domine ordinea, în primul rând, să asigure stabilitatea în viaŃa
satelor, unde se produceau bunurile materiale care se repartizau între Poartă, boierimea fanariotă
şi cea locală.
Începutul amplei activităŃi de reforme în toate sferelor vieŃii politice interne a fost
inaugurat prin Hrisovul domnesc din 7 februarie 1741, care prevedea reglementări în
domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Obiectivul acestui hrisov era depăşirea de către
łara Românească a consecinŃelor războiului ruso-austro-turc din 1735-1739. Ca urmare a acestui
război, Imperiul Habsburgic a fost nevoit să retrocedeze Oltenia, care a fost realipită la łara
Românească. În timpul stăpânirii austriece în Oltenia, au fost înfăptuite mai multe reforme
politice interne, care consolidau rolul statului în viaŃa socială a provinciei. Reformele austriece
din Oltenia au devenit un catalizator şi, totodată, model pentru programul de reforme a lui
Constantin Mavrocordat. În activitatea reformatoare a domnului se impunea preponderent
sectorul fiscal.
Prevederile de caracter fiscal ale hrisovului erau: desfiinŃarea văcăritului (dare pe
capetele de vite mari cornute), a pogonăritului, (darea pe suprafeŃele de vie), revenirea la
sistemul de percepere a impozitelor în patru rate (sferturi), scutirea de dajdie a mănăstirilor şi a
preoŃilor şi de toate dările către stat a descendenŃilor marilor boieri, a aşa-numitor neamuri.
Pentru ca reforma fiscală să dea roadele scontate, era necesar ca vistieria să Ńină evidenŃa
contribuabililor. Hrisovul din 1741 prevedea ca „fiştecare în ce judeŃ şi în ce sat va şedea acolo
să-şi dea şi dijma”. Domnul a acordat o mare importanŃă acestui act, care conŃinea programul de
reforme fiscale, sociale şi administrative şi l-a făcut cunoscut peste hotare prin publicarea lui sub
titlul de ConstituŃie în revista franceză Mercure de France. Scopul preconizat era de a-l prezenta
pe domn în plan internaŃional în calitate de promotor de reforme, adică de prinŃ luminat.
Dar, după promulgarea hrisovului din 7 februarie 1741, domnul nu l-a putut implementa,
deoarece este transferat de Poartă în łara Moldovei. Aici, el încearcă să pună în aplicare
prevederile „ConstituŃiei” sale. Prima reformă realizată de el a fost cea fiscală, care prevedea
desfiinŃarea văcăritului şi a cuniŃei (dare pe cai), fixarea celor patru „sferturi” la plata birului pe
an, începând cu luna noiembrie. Suma birului care revenea unei familii era de 105 parale (5
parale alcătuiau răsura – plata pentru cei care strângeau impozitul). Holteii (persoanele
necăsătorite) plăteau 55 parale. În cadrul fiecărui sat suma totală era însă repartizată conform
averii fiecărei familii, sistem numit cislă. Ispravnicii cereau ca plata care revenea satului să fie
achitată în întregime. Zlotaşilor sau vorniceilor li se interzicea „a lua banii dăjdiei de la un om
pentru altul”, ceea ce punea capăt solidarităŃii fiscale în cadrul satului.
Rezumând cele menŃionate referitor la reforma fiscală, putem trage următoarele
concluzii:

a fost supusă impozitării întreaga populaŃie neprivilegiată – impozitul era
plătit de fiecare contribuabil în patru rate;

au fost înlăturate responsabilitatea colectivă pentru plata impozitului şi
impozitul pe avere;

boierimea şi clerul plăteau impozite. Pentru descendenŃii boierilor de
starea a treia a fost introdus un impozit special (dajdia mazilească), care se plătea de 4
ori pe an;

a fost unit venitul domnului (cămara) cu сel al statului (vistieria), fiind
înfiinŃată Casa Răsurilor, de unde se luau bani pentru plata salariului funcŃionarilor
domneşti.
Vom menŃiona principalele prevederi ale reformei: introducerea ruptei pentru fiecare
contribuabil şi perceperea impozitului în sferturi nu erau o noutate în sistemul de impunere din
principate. Rupta apare la sfârşitul secolului al XVI-lea şi prima jumătate a secolului al XVII-lea.
În această perioadă, rupta a fost acordată în şase cazuri. Ea prezenta un privilegiu dat unor sate
întregi sau gospodării separate în scopul de a repopula unele aşezări părăsite de locuitori sau
drept miluire unor mănăstiri închinate. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea rupta este tot
mai des pomenită în cărŃile domneşti din Moldova (27 de cazuri). În anul 1700, domnul Antioh
Cantemir generalizează rupta pe întreaga Ńară. Volumul ei era stabilit pentru fiecare localitate.
Deşi rupta nu era o noutate, generalizarea ei pe Ńară a fost apreciată de cronicarii timpului ca
începutul perceperii impozitului după un sistem nou. Odată cu generalizarea ruptei pe Ńară au fost
unificate multiple dări, percepute în diferite monede – taleri, lei, orŃi, zloŃi. Impozitul unic
introdus de Antioh Cantemir n-a putut acoperi toate cheltuielile ocazionate de domnie şi de
cerinŃele PorŃii. Domnul a fost nevoit să introducă ciferturi suplimentare, numărul cărora, pe an,
a ajuns, cu timpul la 6-8. Însuşi cifertul devine un impozit nou, iar suma banilor care revine unui
cifert se înmulŃea la numărul ciferturilor introduse pe parcursul anului. Locuitorii satului purtau
răspunderea colectivă pentru plata întregii sume, care revenea satului. Dacă unii Ńărani fugeau,
cei rămaşi plăteau şi impozitul celor plecaŃi. Această plată se numea năpastă. La sistemul ruptei
percepute pe sferturi au mai recurs, în 1710, domnitorul N. Mavrocordat, în 1723, Mihai
RacoviŃă, în 1726-1733, Gr. Ghica. Dar de fiecare dată cifertul din a patra parte a impozitului pe
an se transforma într-un coeficient de înmulŃire a unei sume fixate a impozitului.
Prin reforma din 1741, Constantin Mavrocordat revine la sistemul ruptei plătite în patru
sferturi. Se lichida sistemul ruptei plătite pe gospodării separate şi se introducea un sistem unic
pentru toŃi contribuabilii. Volumul stabilit al ruptei pentru fiecare gospodărie se aduna după
numărul gospodăriilor din sat, această sumă fiind colectată conform averii fiecărui locuitor, adică
după sistemul cislei. Suma impusă se constituia numai din acel volum de plată ce revenea
locuitorilor, care locuiau în sat.
Pentru ca reforma fiscală să aibă succes, era necesar ca cerinŃele PorŃii în bani, grâne,
materiale de construcŃie să fie stabile. Or, de-a lungul întregii suzeranităŃi otomane, Poarta nu şi-
a asumat angajamente stabilite niciodată. Reforma abia promulgată a fost încălcată de însuşi
autorul ei – numărul de sferturi este mărit până la 6, apoi până la 8. Reforma avea şanse de
reuşită numai dacă Poarta ar fi renunŃat la practicile sale abuzive. Domnul nu s-a mărginit numai
la traducerea în realitate a reglementărilor „ConstituŃiei” sale, au urmat dispoziŃii şi hotărâri, care
prevedeau reformarea structurilor sociale ale Ńării.
1.3. DesfiinŃarea rumâniei în Muntenia prin Aşezământul din 1746 şi a veciniei în
Moldova prin Aşezămîntul din 1749
Deceniul care s-a scurs după războiul ruso-turc din 1735-1739 a fost o perioadă de acŃiuni
premergătoare eliberării Ńăranilor de şerbie. Anii războiului, ocuparea łării Moldovei de către
armata rusă, au creat condiŃii pentru ca Ńăranii şerbi-vecini să-i părăsească pe stăpâni fără mari
greutăŃi, unii plecând peste hotare, iar alŃii, în calitate de Ńărani slobozi, aşezaŃi pe alte moşii din
interiorul Ńării. Drept urmare, vistieria a înregistrat o însemnată scădere a numărului
contribuabililor. Pe de altă parte, necesităŃile de aprovizionare a armatelor, acolo unde furniturile
erau plătite, au sporit circulaŃia monedei de piaŃă, extinzând posibilitatea achitărilor dărilor de
bani. CerinŃele în aprovizionare au stimulat interesele stăpânilor pentru sporirea producŃiei
agricole. Domnia, ca să obŃină o creştere a producŃiei mai mare, dublând prin aşezământ
domnesc numărul de zile de boieresc al Ńăranilor lăturaşi de pe moşiile mănăstireşti, ea se
străduia să întoarcă Ńăranii emigraŃi peste hotarele Ńării, precum şi să atragă străinii, acordându-le
avantaje fiscale şi dându-le garanŃii că îşi vor păstra libertatea. În această perioadă, încercările
stăpânilor de a-şi exercita ca mai înainte autoritatea asupra Ńăranilor, întâmpina din partea lor o
mai mare rezistenŃă.
Concomitent cu aceste măsuri, acŃiuni întreprinse împotriva oprimării Ńăranilor, s-a recurs
şi la măsuri pentru a aduce Ńăranii emigraŃi de peste hotare şi oamenii din alte părŃi. Întrucât atât
străinii, cât şi moldovenii înstrăinaŃi se temeau că, odată stabiliŃi pe moşiile stăpânilor, nu vor
putea scăpa de o eventuală aservire, Constantin Mavrocordat (prin dispoziŃiile sale din 1742-
1743) se preocupa să-i ia sub ocrotire. Interzicerea de ai face şerbi (vecini) pe Ńăranii nou-veniŃi
avea drept scop de a înmulŃi numărul contribuabililor, dar era şi o măsură care putea să ducă la
desfiinŃarea completă a veciniei.
Reforma fiscală de la 1741 a împovărat toate categoriile de Ńărani, în special Ńăranii
dependenŃi. Astfel, actul dezrobirii s-a impus ca o măsură de a opri golirea satelor de Ńărani
contribuabili.
Pentru a pune capăt deplasării rurale (fugii), domnia a uniformizat îndatoririle Ńăranilor
faŃă de stăpânii de moşii, vizând, în prima etapă, desfiinŃarea şerbiei. Poate cea mai importantă
reformă susŃinută şi aplicată de domnitorul fanariot a fost eliberarea din şerbie (rumânie, în
Muntenia, în 1746, vecinie, în Moldova, în 1749) a Ńăranilor, oferindu-le posibilitatea de a ieşi
din starea de dependenŃă personală faŃă de proprietarii de moşii.
La 1 martie 1746, domnitorul hotărăşte prin Aşezământ că rumânii fugiŃi care vor reveni
în łara Românească vor deveni oameni liberi, pentru ca, la 5 august, acelaşi an, actul desfiinŃării
şerbiei să fie definitivat prin condamnare canonică; aceasta consta în incompatibilitatea dintre
morala creştină şi instituŃia şerbiei (potrivit moralei creştine ,,un creştin nu poate Ńine în robie pe
fratele său”); astfel, pentru a-şi mântui sufletele, seniorii erau poftiŃi să-şi elibereze şerbii de bună
voie sau să primească răscumpărarea acestora în suma de zece taleri.
În Moldova, prin hotărârea de la 1749, se urmarea scopul de a restabili liniştea în
rândurile Ńărănimii contribuabile. Boierii, care ştiau despre eliberarea rumânilor din łara
Românească, s-au arătat nemulŃumiŃi de dispoziŃia domnului de a convoca Marea Adunare a Ńării
la 6 aprilie 1749. SituaŃia din Ńară se agravase şi din cauză că iarna anului 1748 a fost foarte
aspră, în Ńară înregistrându-se o lipsă acută de produse alimentare şi de furaj. În anul următor a
fost mare secetă, care a adus, după ea, o mare foamete.
Prin actul din 1749 boierii au renunŃat la dependenŃa personală a vecinilor faŃă de stăpâni,
dar nu au renunŃat la boierescul pe care aceştia îl datorau – 24 de zile de clacă pe an sau 2 lei
pentru 12 zile. Munca de clacă a fost însă mai puŃin utilizată în agricultură şi mai mult în
activităŃile gospodăreşti. Dijma (dare reprezentând a zecea parte din produse, percepută de
stăpânii feudali de la producătorii direcŃi) a rămas cea mai importantă formă a rentei feudale.
Domnul nu a intenŃionat să le impună tuturor Ńăranilor dependenŃi să presteze câte 24 de
zile pe an, pentru că era cointeresat ca locuitorii să aibă posibilităŃi să plătească impozitele. De
aceea, în mai multe dispoziŃii domnul insistă ca la baza obligaŃiilor tuturor Ńăranilor să fie pus
numărul de zile de lucru prestate de Ńăranii lăturaşi. În toate poruncile date în cursul anului 1750,
Constantin RacoviŃa lasă locuitorilor de pe moşii posibilitatea de a lucra după obiceiul vechi sau
de a face 24 de zile, după hotărârea nouă. Dar locuitorii nu doreau să presteze 24 de zile de
muncă pe an. Totuşi, lipsa de claritate a dispoziŃiilor domneşti a fost în favoarea foştilor vecini,
care, datorită acestui fapt, se puteau sustrage mai uşor de la obligaŃiile impuse de reformă şi nu
prestau numărul mare de zile de clacă care li se cerea.
A doua fază a desfiinŃării veciniei constă în refuzul foştilor vecini de a presta numărul de
zile de lucru impus de stăpâni, ceea ce termină prin transformarea lor în Ńărani dependenŃi cu
drept de strămutare.
LegislaŃia agrară, promulgată în scopul asigurării solvabilităŃii Ńăranilor la prestarea
obligaŃiilor faŃă de stat, a constituit o parte componentă a unei serii de reforme, orientate spre
legalizarea schimbărilor ce s-au produs în relaŃiile agrare în Principatele Române în secolul al
XVIII-lea. Urmând exemplul german, Constantin Mavrocordat a susŃinut introducerea culturii
cartofului în cele două principate, ca alternativă la culturile cerealiere.

1.4. Reformarea structurii sociale a populaŃiei. Schimbări în organizarea

administraŃiei, a justiŃiei şi a bisericii
Reformele sociale de la mijlocul secolului al XVIII-lea, concomitente cu legalizarea
schimbărilor în sistemul obligaŃiilor faŃă de stat şi definirea unei situaŃii juridice noi a Ńăranilor
şerbi, au vizat şi reorganizarea altor categorii ale populaŃiei. În perioada care a urmat după
reforme, Ńăranii se divizau în categorii, nu după gradul de dependenŃă faŃă de stăpânii funciari,
cum se procedă mai înainte (vecini, rumâni în łara Românească, lăturaşi, posluşnici), ci după
caracterul dependenŃei lor faŃă de stat.
Contribuabilii care nu se bucurau de privilegii intrau în componenŃa birnicilor, iar cei
care aveau privilegii la plata impozitelor, în cea a rufeturilor.
Birnicii erau numiŃi cu termenul general „Ńărani” şi se divizau în dijmaşi şi clăcaşi, care
locuiau pe pământurile boiereşti şi mănăstireşti, şi în Ńărani care locuiau pe pământurile lor
proprii.
Mult mai complicată era componenŃa rufeturilor. Această categorie fiscală includea atât
Ńărani, cât şi diferite categorii de slujitori care aveau privilegii la plata impozitelor de stat:
- În componenŃa Ńăranilor intrau categoriile „ruptă de vistierie şi ruptă de cămară”,
categoriile fiscale, alcătuite din colonişti veniŃi de peste hotare (emigranŃi străini şi bejenari
reveniŃi în patrie), pentru care se stabilea un impozit fix pe cap de locuitor, vărsat în vistieria
statului sau în cea domnească;
- O categorie specială a populaŃiei rurale care făcea parte din componenŃa rufeturilor se
constituia din scutelnici. Formarea acestei categorii Ńine de aşa-numita „închinare” a Ńăranilor în
profitul boierilor cu slujbe, atestată în perioada precedentă.
În 1742, domnul Constantin Mavrocordat a hotărât să legifereze printr-un aşezământ
special această categorie a scutelnicilor, limitând numărul lor. El a stabilit pentru fiecare
reprezentat al ierarhiei boiereşti, precum şi pentru clerul înalt un număr fix de Ńărani – scutelnici
eliberaŃi de plata impozitelor pentru stat (câte 60, 50, 20, 16, 10, 5 oameni), care, în schimbul
dărilor de stat, erau obligaŃi să îndeplinească prestaŃii în favoarea acestor boieri. Concomitent,
aceşti scutelnici, care nu posedau pământ, executau şi prestaŃii senioriale (dijmă, clacă) în
favoarea stăpânilor funciari, pe pământul cărora erau aşezaŃi cu traiul.
Toate dările colectate de la Ńărani – partea lor seniorială în favoarea boierilor şi clerului şi
ceea ce se cuvenea statului – se împărŃeau între boierii stăpâni de moşii şi funcŃionarii statului,
inclusiv partea dregătorilor, care nu dispuneau de moşii (în primul rând, boierii fanarioŃi). În anul
1763, 347 de boieri şi de feŃe bisericeşti stăpâneau 2207 de scutelnici.
ObligaŃiile Ńăranilor scutelnici faŃă de boierii şi de reprezentanŃii înaltului cler se
deosebeau esenŃial de cele ale Ńăranilor clăcaşi şi dijmaşi. Ele se fixau pe bază de contract şi
pentru un termen limitat. Cuantumul obligaŃiilor asumate în schimbul scutirilor (parŃiale sau
totale) de sarcinile fiscale nu era reglementat de puterea centrală (ca în cazul relaŃiilor clăcaşilor
cu stăpânii), ci varia conform învoielilor personale. Faptul că aceste contracte se încheiau pe un
termen limitat (1-3 ani) atribuia raporturilor un caracter temporar. După expirarea termenului,
producătorul era liber să revină la starea precedentă sau să reînnoiască contractul, să-şi aleagă un
alt stăpân sau să redevină birnic. Munca prestată de scutelnici în contul eliberării de bir, deşi
însemna, în mare măsură, un fel de plată a muncii celui angajat, nu poate fi definită drept relaŃii
de salariu, deoarece acestea îmbinau aspectul de muncă relativ liberă contractuală cu сel de
muncă obligatorie a Ńăranului faŃă de stat.
În schimbul scutirii de sarcinile publice sau de o parte din acestea, birnicii îşi asumau
obligaŃiuni de muncă prin contract (individual sau colectiv), asumându-şi fie să plătească darea
în bani sau produse, fie se angajau în rândurile personalului administrativ. Când angajamentul se
făcea în muncă, numărul zilelor prestate de scutelnici în mod obişnuit constituia o treime sau o
pătrime din numărul zilelor unui an (munceau în gospodăria dregătorului o săptămână din trei
sau una din patru). Uneori, la scutirile fiscale, stăpânul mai adăuga şi un mic salariu. Munca
scutelnicilor era utilizată în acele domenii ale gospodăriei senioriale, în care se cerea o
specializare la care se recurgea în permanenŃă. Acestea necesitau că lucrătorul să fie liber de alte
sarcini, concentrându-şi eforturile, de exemplu, în viticultură, în creşterea animalelor, la
valorificarea monopolurilor senioriale (lumânărari, săpunari, croitori etc.) şi în transporturi
(îndeosebi, a lemnelor de foc).
Drept urmare, unii stăpâni de moşii, mai ales marii boieri care dispuneau de mulŃi
„scutiŃi”, îşi asigurau pe seama statului o mare parte din necesarul în muncă în gospodăria lor sau
îşi sporeau considerabil veniturile băneşti în cazul în care scutelnicii erau angajaŃi cu bani.
Deoarece marii stăpâni de moşii dădeau prioritate slujbelor de stat şi nu se ocupau direct
de exploatarea moşiilor, acestea erau date adesea în arendă (de obicei, negustorilor), concomitent
transmiŃând arendaşilor şi dreptul de a se folosi de munca scutelnicilor.
Creşterea rolului statului în relaŃiile sociale în perioada fanariotă a dus la divizarea
boierimii după categorii; criteriul de bază devenise nu stăpânirea pământului, ci locul care le
revenea boierilor în ierarhia de stat. Boierul care îşi pierduse dregătoria era numit „mazil” (în
traducere din limba turcă – „destituit”), fiind lipsit de veniturile care îi reveneau din dările de stat
ale contribuabililor. Termenul „mazil” l-a înlocuit pe cel de „nemeş”, cum era numit nobilul
proprietar funciar laic. Mazilii vărsau în vistierie o dare specială – „dăjdia mazililor”.
Urmările pierderii funcŃiei în administraŃie erau mult mai grave pentru stările de jos ale
nobilimii decât pentru marii boieri, care achitau o parte din dările Ńărăneşti şi, treptat, deveneau
mici proprietari de ocine stăpânite de devălmaşi.
Schimbările în statutul diferitor categorii şi stări sociale ale nobilimii au fost legiferate la
mijlocul secolului XVIII-lea prin Aşezământul lui Constantin Mavrocordat din anul 1734.
S-au creat mai multe categorii sociale: neamurile, mazilii şi ruptaşii.
Conform acestui Aşezământ, toŃi boierii care ocupau dregătorii în aparatul de stat,
începând cu marele logofăt şi până la al treilea logofăt, erau scutiŃi de impozitul pe cap de
locuitor. Urmaşii boierilor de rangurile I şi al II-lea alcătuiau categoria aşa-ziselor neamuri, iar
de rangul al III-lea – a mazililor. Titlul de mazil a început să se transmită prin succesiune. În
cazul în care îşi pierdeau dregătoria, boierii nu mai erau obligaŃi să achite darea de mazil, de la
această dare fiind scutiŃi şi copii lor. Termenul „mazil” se referă nu la toŃi boierii laici, care îşi
pierduseră dregătoriile, ci numai la aceia „care nici ei, nici rudele lor n-au avut dregătorii mai sus
de logofătul al treilea”.
 Aşezământul stipula că, din acel moment, persoanele care nu aveau origine boierească nu
mai puteau fi asimilate boierilor, fiind scoase şi din componenŃa mazililor.
În anul 1741, domnitorul i-a repartizat pe boierii dregători după trei ranguri: mare,
mijlociu şi mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leafă din vistieria statului. Leafa
reprezenta o anumită cotă-parte în favoarea boierului din suma impozitelor de stat. Aceasta nu-i
împiedica pe boierii dregători să perceapă de la populaŃia impozabilă „mâncături”, adică
asigurarea cu alimente a zlotaşilor (boierii care colectau impozitele). De aceea, domnii au revenit
în repetate rânduri la fixarea concretă a salariului persoanelor cu funcŃii de stat (Aşezământul din
1755 al domnului M. Ghica, Aşezământul din anul 1776 al domnului Gr. Ghica ş.a.).
PreoŃimea a fost şi ea eliberată de impozite de stat pe cap de locuitor. Urmaşii slujitorilor
cultului care nu aveau niciun rang alcătuiau starea ruptaşilor. Cu timpul, în categoria ruptaşilor
erau incluse şi unele persoane din alte categorii de populaŃie. Ruptaşii, ca mazilii, erau antrenaŃi
de către administraŃia locală în executarea anumitor funcŃii administrativ-poliŃieneşti, de pază a
hotarelor şi vărsau în vistierie un impozit stabil pentru fiecare gospodărie.
Pe parcursul desfăşurării reformelor au fost reorganizate şi stările militare – slujitorii,
călăraşii, dărăbanii ş.a. –, majoritatea dintre aceştia fiind incluşi în categoria populaŃiei
impozabile, sporind numărul Ńăranilor birnici. Partea rămasă a slujitorilor a fost pusă la dispoziŃia
dregătorilor, în schimbul unor înlesniri fiscale, şi exercită funcŃii poliŃieneşti.
În anul 1763, în Moldova erau înregistraŃi 2652 de slujitori, iar la începutul secolului
XIX-lea, numărul lor a crescut până la 6350 persoane.
Concomitent cu reorganizarea structurii interne a categoriilor sociale, domnii au
întreprins şi o serie de măsuri în vederea consolidării aparatului de stat central, ceea ce
corespundea necesităŃilor acomodării lui ulterioare la schimbările care aveau loc în viaŃa socială
a Ńării.
- În primul rând, a fost unificată şi subordonată şi mai mult puterii centrale administraŃia
Ńinuturilor. DesfiinŃează căpitanii şi pârcălabii (dregători publici cu atribuŃii administrative şi
fiscale) din fruntea judeŃelor (în łara Românească) şi Ńinuturilor (în Moldova), numind în locul
acestora câte doi ispravnici, cu competenŃe administrative, fiscale şi judiciare, fixându-le salarii
din vistieria Ńării, pentru a proteja contribuabilii de abuzurile dregătorilor, retribuiŃi până atunci
pe seama supuşilor şi introducând condici unde se consemnau toate aceste date. La dispoziŃia
ispravnicilor se afla un steag de slujitori sub comanda unui căpitan.
- Unele schimbări s-au produs şi în administraŃia rurală, care era chemată să
reglementeze relaŃiile dintre Ńărani, stat şi proprietarii funciari. În prima jumătate a secolului al
XVIII-lea, funcŃiile vătămanului (conducător al obştii săteşti) se contopiseră cu obligaŃiile
vornicelului, numit de administraŃie şi de stăpânii funciari. În consecinŃă, funcŃia de vătăman a
fost lichidată.
În domeniul militar, domnitorul desfiinŃează oştirea slujitorilor şi curtenilor, aşezând în
fiecare unitate administrativă câte un corp de oaste cu rol de apărare a ordinii publice.
La mijlocul secolului al XVIII-lea este reformată şi organizarea judiciară. Au fost
desemnaŃi judecători speciali din numărul marilor boieri care nu dispuneau de dregătorii.
Printre aceştia se numără şi cunoscutul cronicar Ion Neculce. Ei erau obligaŃi să se prezinte la
curtea domnească şi să examineze diferite litigii, fiind salarizaŃi din vistierie. Judecata se făcea,
în fond, după „obiceiul pământului”, deşi în perioada examinată judecătorii adresau tot mai des
legile scrise: aşezămintele domneşti şi codurile de drept bizantin. Procedura de judecată sub
formă orală, care se practica înainte, a fost înlocuită cu introducerea unor registre în care erau
consemnate în scris lucrările de secretariat.
 FuncŃionarii, numiŃi de domn şi plătiŃi din bugetul statului, erau obligaŃi să informeze
domnia despre activitatea lor. Informarea adresată domniei trebuia alcătuia numai în limba
română. La îndemnul său, un profesor al şcolii româneşti din Şcheii Braşovului, Dimitrie
Eustatievici, a redactat prima gramatică a limbii române, rămasă sub forma unui manuscris.
Constantin Mavrocordat îi răspundea vel căpitanului de Soroca, care îi trimisese domnului o
adresare în limba greacă: „Pentru ce ne scrii greceşte? Să-Ń cauŃi logofătul să ne scrii rumâneşti.
Să nu ne mai scrii greceşte”.
Este semnificativ faptul că domnul numea limba Ńării nu „moldovenească”, ci
„rumânească”. În urma reformelor, s-au realizat progrese considerabile în unificarea normelor
juridice din ambele principate, de aceea domnii, strămutându-se de pe un tron pe altul, înfăptuiau
măsuri legislative similare.
Schimbări semnificative au intervenit şi în viaŃa bisericească. În condiŃiile sporirii
volumului impozitelor, Biserica, ca înainte, aproape că nu avea acces la veniturile provenite din
dările de stat plătite de contribuabili. Impusă la mari taxe pe avere, biserica sărăcise mult în
raport economic. În cea de a doua jumătate a secolului XVII-lea şi în prima jumătate a secolului
XVIII-lea, multe mănăstiri, tot mai frecvent, se închinau mănăstirilor ortodoxe de peste hotare –
din Ierusalim, din munŃii Athos şi Sinai, adică treceau sub protecŃia acestora, astfel, salvându-se
de plata dărilor către stat. Mănăstirile din łările Româneşti trimiteau o parte din veniturile lor
mănăstirilor închinate de peste hotare. ÎnrăutăŃirea situaŃiei economice a Bisericii nu corespundea
intereselor puterii domneşti, care avea nevoie de sprijinul ei. O mare importanŃă pentru
ameliorarea situaŃiei economice a Bisericii a avut-o lărgirea accesului ei la veniturile provenite
din dările de stat.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, reprezentanŃilor înaltului cler li se repartizau un
anumit număr de scutelnici, li se oferea dreptul de a percepe anumite taxe vamale, în special, în
oraşe. Concomitent, au fost stabilite o serie de privilegii pentru slujitorii cultului la achitarea
impozitelor pe avere.
Constantin Mavrocordat a emis dispoziŃii prin care se interzicea de a ridica la rang
bisericesc persoane neştiutoare de carte. Aceleaşi hrisoave interziceau protoiereilor, care se aflau
în fruntea conducerii ecleziastice de Ńinut, să aibă propriile lor închisori, deoarece, după cum se
stabilise, ei luau bani de la cei întemniŃaŃi. La începutul anilor 40 ai secolului al XVIII-lea, în
scopul normalizării activităŃii economice a mănăstirilor şi lichidării abuzurilor din partea
egumenilor, Constantin Mavrocordat a cerut ca aceştia să prezinte domnului dări de seamă
anuale referitor la activitatea lor gospodărească.

2. Alexandru Ipsilanti – domnia şi reformele. „Pravilniceasca Condică”

Primele funcŃii politice ale lui Alexandru Ipsilanti se vor desfăşura pe parcursul domniei
moldovene a lui Ioan Calimachi (1758-1761), când va primi dregătoriile de vel-postelnic şi apoi
de vel-vistiernic. Reîntors la Constantinopol, Alexandru Ipsilanti va reprezenta aici interesele
domnitorului muntean, Scarlat Ghica. O perioadă va lucra ca adjunct al marelui dragoman al
PorŃii pentru ca, în ultima perioadă a războiului (1768-1774), să fie numit el însuşi mare
dragoman, funcŃie considerată o adevărată rampă de lansare spre tronurile Principatelor.
Contextul politico-militar al łării Româneşti în preajma primei domnii muntene a lui
Alexandru Ipsilanti este unul deosebit de complicat, generat de urmările dezastruoase ale
războiului ruso-austro-turc. Prinse în angrenajul acŃiunilor militare ale Marilor Puteri, hotărâte a
rezolva în dauna Turciei „Chestiunea orientală”, Principatele vor căuta să tragă toate foloasele
posibile în cadrul preliminariilor păcii, în vederea impunerii dezideratelor naŃionale şi sociale.
Considerate cheia rezolvării „problemei orientale”, Principatele vor constitui obiectul unor
consistente negocieri de-a lungul desfăşurării conflictului privind viitorul lor statut juridic.
Rezultatul acestor controverse, bazate şi pe interesele conjuncturale ale Marilor Puteri, va fi
consfinŃit în articolul 16 al tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi, din iulie 1774, între Rusia şi
Turcia. Prin acest articol, în zece puncte, Poarta se angaja (la presiunea Rusiei, ca putere garantă)
să recunoască Principatelor o relativă autonomie de care acestea se bucuraseră în trecut, precum
şi să înlăture arbitrariul şi abuzurile în relaŃiile bilaterale.
Drept consecinŃă a semnării tratatului, Poarta va emite, în noiembrie 1774, primele
hatişerifuri1 de privilegii, conform cărora principalele obligaŃii ale Principatelor sunt fixate în
cuantumul şi la nivelul aproximativ egal cu cel antebelic. Unele prevederi de natură economică
vor fi reconfirmate în iunie 1776, pentru că, mai apoi, abuzurile PorŃii legate de nerespectarea
condiŃiilor păcii din 1774 să determine rediscutarea situaŃiei Principatelor în cadrul ConvenŃiei de
la Ainali-Kavoc (10 martie 1779). ConvenŃia reconfirma privilegiile prevăzute în articolul 16 al
tratatului din 1774. Lipsa de precizie în fixarea şi în respectarea obligaŃiilor financiare ale
Principatelor vor obliga Poarta să revină în 1783 şi 1784, şi datorită presiunilor Rusiei, cu noi
reglementări privind cuantumul acestora.
Într-un asemenea cadru geopolitic, cu o Ńară devastată de război şi cu numeroşi locuitori
plecaŃi în bejenie, cu boieri care nu l-au dorit domn, debuta, sub auspicii deloc favorabile,
domnia lui Alexandru Ipsilanti. Numit direct de către Poartă pe 15 septembrie, din funcŃia de
mare dragoman, ca principe pe tronul łării Româneşti. Bucurându-se de încredere din partea
sultanului, Ipsilanti va contracara, astfel, intenŃia boierilor autohtoni de a-şi alege un domn
pământean. Înconjurându-se de boierii pământeni, Alexandru Ipsilanti îşi va asigura, astfel,
suportul intern necesar viitoarelor sale reforme. Pentru acestea însă, principatul avea nevoie de
stabilitate, de limitare a ingerinŃelor PorŃii, lucruri care reclamă sprijinul Rusiei, garanta
prevederilor păcii din 1774. În consecinŃă, atât domnitorul, cât şi mitropolitul (divanul) vor
înainta memorii către łarina Ecaterina a II-a, solicitând sprijin pentru aplicarea imediată a
clauzelor păcii, precum şi pentru obŃinerea viageră a scaunului muntenesc.
2.1. Reforme în domeniul administrativ, fiscal şi economic
Primele demersuri de ordin administrativ făcute de noul domn au vizat eliberarea şi
aducerea în Ńară a unui număr de locuitori, luaŃi prizonieri în timpul războiului de către turci;
totodată, domnitorul reuşeşte un aranjament privind administrarea gratuită a raialei Brăila. Tot în
prima parte a anului 1775, Ipsilanti îşi va spori considerabil averea, achiziŃionând bunurile
banului Mihail Cantacuzino, retras în Rusia şi devenit general în armata Ńarinei. Consolidându-şi,
astfel, domnia pe plan intern şi asigurându-şi susŃinerea pe plan extern, Ipsilanti va trece, chiar
din primul an al domniei sale, la aplicarea unui plan îndrăzneŃ de reforme ce va influenŃa toate
sectoarele societăŃii muntene.
Primul hrisov important de reformă a fost cel din octombrie 1775, care privea
reorganizarea poştei. Din documentul în 18 articole reiese că, din raŃiuni de eficienŃă şi siguranŃă,
se prelua de către domnie serviciul poştei, prin cumpărarea „căilor de olac”, cu „surugii juni
neînsuraŃi, slobozi pururea în toată vremea” şi plătiŃi „pe lună câte bani nouăzeci”. Se hotăra, de
asemenea, construirea de adăposturi pentru cai, precum şi existenŃa „în ogradă a 3-4 case pentru
musafirii ce merg şi vin”, stabilindu-se, totodată, şi tariful pentru transportul călătorilor.

1
„HATIŞERIF, hatişerifuri”, s.n. – ordin sau decret emis de cancelaria PorŃii otomane către marii demnitari ai
imperiului şi către domnii Ńărilor româneşti, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai.
 Pe tot parcursul domniei sale, Alexandru Ipsilanti va acorda o atenŃie deosebită
aprovizionării, amenajării şi dezvoltării Bucureştiului. Astfel, preocupat de aprovizionarea
periodică şi îndestulătoare a capitalei, domnitorul va emite o serie de „pitace”, prin care solicită
ispravnicilor judeŃelor vecine capitalei „a strânge din Ńară miere, seu, să ia şi să trimită aici
trebuincioase sume” şi „să poarte de grijă ca pe toată săptămâna să pornească care cu cele
trebuincioase” pentru „a fi îndestulare în Bucureşti”, numindu-l, în acest sens, pe polcovnicul
Constantin Nicolescu, pentru a sesiza domnitorului eventualele încălcări ale poruncii, precum şi
posibilele încercări de speculă.
În domeniul administraŃiei şi construcŃiilor, Alexandru Ipsilanti poate fi considerat
primul mare modernizator al Bucureştilor.
Astfel, printr-un Hrisov din decembrie 1775, domnitorul înfiinŃează două comisii care vor
reglementa administrarea treburilor publice ale capitalei:
a) Epitropia Obştească, având ca principală atribuŃie organizarea lucrărilor edilitare, a
şcolilor, a aşezămintelor pentru săraci şi orfani etc. Tot în sarcina Epitropiei Obşteşti revenea şi
datoria de a organiza sistemul de sănătate publică, pentru buna funcŃionare a farmaciilor
(„spiŃerii”) şi spitalelor. În acest sens, hrisovul lui Ipsilanti din 20 noiembrie 1780 amintea
doctorilor că, în schimbul salariilor primite, trebuiau să se ocupe de toŃi bolnavii, inclusiv de cei
săraci care nu au cu ce să îşi plătească asistenŃa medicală.
b) Epistasia podurilor cu scopul de a asigura salubritatea oraşului.
Încă din martie 1775, domnul va acorda o atenŃie deosebită construirii unor noi reşedinŃe
domneşti la AfumaŃi precum şi construirii unei noi curŃi domneşti – palatul de la Curtea Nouă,
care va fi terminat spre sfârşitul anului 1776. Tot în sfera edilitară, domnitorului îi aparŃine şi
iniŃiativa construirii a doua case de odihnă („chioşcuri”), la Cotroceni şi Herăstrău, precum şi a
„două cişmele de apă de izvor adusă de departe, din satul Tepleşti”. De departe însă, cea mai
mare lucrare edilitară hidraulică o reprezintă „canalul lui Alexandru Ipsilant Vodă”, construit în
scopul de a capta şi devia o parte din apele DâmboviŃei pentru a feri capitala de inundaŃiile care
se produceau foarte des. Canalul prelua surplusul de apă în dreptul localităŃii LungubeŃi, unde
există o „podişca” şi un „zăgaz” care controlau, astfel, debitul apei direcŃionându-l, în caz de
pericol, spre Argeş, existând, în acest sens, şi un corp de „şantari” care interveneau în caz de
înfundare a canalului.
Spirit generos şi filantropic, domnitorul într-un hrisov-testament din decembrie 1775,
îşi va expune planul de a înfiinŃa un orfelinat pe care să îl pună sub supravegherea mitropoliei şi
a unei epitropii de opt boieri. Hrisovul din martie 1781 va reglementa definitiv activitatea
orfelinatului, cu veniturile şi cu cheltuielile aferente pentru educarea celor aproximativ 200 de
copii, inclusiv cu ajutorul cutiei milelor.
FormaŃia iluministă a domnitorului, grija pentru conservarea şi valorificarea mărturiilor
scrise, ale valorilor materiale ale trecutului se evidenŃiază prin Hrisovului din mai 1776. Acesta
schiŃa planul de reorganizare administrativă a mănăstirilor, cu un accent deosebit pus pe
protecŃia valorilor patrimoniale şi o mai bună evidenŃă a acestora. În cuprinsul hrisovului avem
deja schiŃat un portretul al viitorului arhivist, a cărei prezenŃă vă fi obligatorie în orice mănăstire
şi al cărui rol şi influenŃă va fi asemănătoare cu cea a egumenului sau a iconomului. Sarcina sa
consta în evidenŃierea şi în conservarea tuturor valorilor spirituale, de patrimoniu ale mănăstirii
cu un accent deosebit pus pe prezervarea documentelor şi condicilor.
Ideea valorificării moştenirii spirituale a trecutului, va fi reluată de Alexandru Ipsilanti în
a doua sa domnie munteană, într-un Hrisov din 20 iulie 1797 prin care hotăra înfiinŃarea
„logofeŃiei de obiceiuri”. Preambulul documentului se referă la dorinŃa domnitorului de a înfiinŃa
o cancelarie „adunătoare de toate obiceiurile şi orânduielile politiceşti şi de privilegiile
pământului acestuia”, aşezând în fruntea acesteia un mare logofăt de obiceiuri, ajutat de alŃi
logofeŃi, cu misiunea „să se scrie istoria, orânduiala politicească şi dregătoriile Ńării noastre”.
Activitatea logofeŃiei era trasată în cinci paragrafe care vizau:

scrierea unei istorii a Ńării prin consultarea tuturor letopiseŃelor şi documentelor
existente;

consemnarea în scris a tuturor raporturilor principatului cu vecinii şi conservarea
documentelor şi tratatelor, a privilegiilor acordate de Poartă de-a lungul timpului;

evidenŃierea scrisă a hotarelor Ńării, în special cele cu Banatul şi Transilvania;

înregistrarea obiceiurilor care Ńineau de ceremonialul înscăunărilor, a marilor
sărbători, primirii de soli şi oaspeŃi străini, precum şi ceremonialul ungerii ierarhilor
Bisericii;

ultimul paragraf consemna modul în care se desfăşura acordarea boieriilor şi
dregătoriilor, veniturile şi îndatoririle aferente.
În domeniul fiscalităŃii, determinant în derularea programului său de reforme,
domnitorul a luat o serie de măsuri privind îmbunătăŃirea sistemului de colectare a impozitelor şi
de înlăturare a abuzurilor din partea funcŃionarilor publici. Prin Hrisovul din decembrie 1775,
Alexandru Ipsilanti revine la sistemul sferturilor, introdus de Constantin Mavrocordat (din patru,
se ajunsese acum la douăsprezece sferturi). Sferturile deveneau acum „samii”, trei strânse pentru
nevoile Ńării şi una pentru plata haraciului, de câte patru taleri fiecare sama (3 taleri pentru
vistierie şi un taler pentru plata lefurilor dregătorilor). InovaŃia era legată de introducerea
sistemului „ludelor”, care uşura pentru contribuabili plata impozitelor, aceştia putându-se asocia
într-o formă de individualitate fiscală solvabilă („ludă”). Pe acelaşi plan s-au situat şi măsurile
referitoare la fixarea obligaŃiilor pe care Ńăranii le aveau faŃă de stăpânii de moşii. Astfel,
numărul zilelor de clacă era stabilit la 12, împărŃite pe parcursul întregului an, exceptaŃi fiind
„holteii”.
În strânsă legătură cu reformele fiscale, un alt important set de măsuri vor fi luate de
domnitor pentru refacerea urgentă a potenŃialului agricol al Ńării. Ajuns domn într-o Ńară
pustiită de cinci ani de război, cu un nivel demografic scăzut, Ipsilanti va primi acordul din
partea PorŃii pentru refacerea potenŃialului economic al Principatelor. În plus, va fi avantajat şi de
prevederile păcii din 1774, ce scuteau Ńara de tribut pe o perioadă doi ani.
• Primă măsură în acest sens va consta într-un apel adresat în mai 1775 către toŃi
locuitorii pribegiŃi în timpul războiului, să se întoarcă la propriile gospodării, altfel urmând a
fi consideraŃi „de baştină” acolo unde vor fi găsiŃi.
• Un alt hrisov, emis în noiembrie 1775, pune în evidenŃă concepŃiile progresiste ale
domnitorului, care puneau accentul pe dezvoltarea meşteşugurilor şi a circulaŃiei mărfurilor,
pe de o parte, şi pe sporul populaŃiei agricole şi dezvoltarea intensivă a agriculturii, pe de altă
parte. Domnitorul propunea, astfel, „să se orânduiască oameni iscusiŃi şi pricopsiŃi spre a face
cercetări şi băgări de seamă” cu privire la „grăsimea pământului” pentru că, în acest mod,
populaŃia „să se sârguiască cu cea desăvârşită silinŃă şi bucurie la bună lucrare a pământului,
la înmulŃirea vitelor şi la orice altfel de zaharea”.
Aceste măsuri, alături de cele referitoare la fixarea numărului zilelor de clacă şi a
cuantumului obligaŃiilor Ńăranilor, vor trasa cadrul general şi vor crea condiŃiile necesare
succesului reformei agrare coordonate de domnitor.
Ipsilanti va manifesta o atenŃie deosebită şi în privinŃa dezvoltării şi reorganizării
meşteşugurilor şi breslelor (rufeturilor). Promotor al teoriilor mercantilismului şi
liberalismului economic, domnitorul va încuraja prin măsurile sale dezvoltarea unor ramuri
economice autohtone „de neapărată trebuinŃă a se înmulŃi”, pentru a descuraja, astfel, importuri
care favorizau transferul aurului din Ńară. În acest sens, Hrisovul din decembrie 1775 punea în
funcŃiune o comisie formată din opt boieri, însărcinată cu coordonarea activităŃilor
meşteşugăreşti şi cu reorganizarea breslelor, dar şi cu depistarea „a orice invenŃiuni noi şi
orânduiele bune ce pot fi spre folosul şi podoaba patriei”.
Un exemplu în acest sens este textul hrisovului din august 1776, privind înfiinŃarea unei
manufacturi de hârtie în Prahova. Încă din preambulul documentului, domnitorul ne înştiinŃează
despre rolul pe care îl au „domnii şi oblăduitorii Ńărilor ce unii ce sunt ca nişte părinŃi ai patriei”
pentru ceea ce „este de obşte folos norodului şi de podoabă şi fală patriei”. În continuare sunt
expuse condiŃiile înfiinŃării manufacturii de către meşteri străini protejaŃi de domnie, având însă
şi obligaŃia să îi deprindă pe autohtoni cu astfel de meşteşuguri. Totodată, el îndeamnă la
strângerea „cârpiturilor ce se afla pe la norod” pentru a fi predate manufacturii, împiedicându-se,
astfel, ca „suma banilor ce se cuvine a se cheltui pe hârtia ce vine din alte părŃi nu iasă din Ńară
afară ci rămâne iarăşi aicea în Ńara di de politifseşte”. Domnitorul va conchide considerând că
înfiinŃarea manufacturii va constitui „un meşteşug de fală Ńării şi foarte trebuincios, atât poliŃiei
cu trebuinŃa scrisorilor cât şi Bisericii cu tipăritul cărŃilor”.
Pe aceiaşi linie se înscrie şi documentul de înfiinŃare, în 1781, a unei manufacturi de
postav la Pociovalişte, prin care domnitorul poruncea adunarea a 20 de copii de 15-16 ani, pentru
a deprinde, pe cheltuiala manufacturii, meşteşugul postăvăritului de la meşterii străini, urmând
ca, după plecare, să primească ei plata acestora. Măsura luată (repetată ulterior) ajută şi la
depăşirea unor probleme sociale legat de vagabondaj şi „şomaj”, deoarece copiii erau luaŃi „din
cei cu părinŃi şi din cei făr de părinŃi care se văd atâtea umblând în Bucureşti făr de a fi la nici
un meşteşug şi întrec vârsta în zadar”.
Tot în hrisovul din decembrie 1775, privind meşteşugurile şi breslele, sunt trasate, în linii
mari, preocupările privind dezvoltarea comerŃului, văzut de domnitor ca un factor „ce aduce
îmbelşugare şi prosperitate locuitorilor Ńării”. Astfel, sunt consolidate statutele asociaŃiilor de
negustori autohtoni şi străini. Domnitorul va încuraja o politică comercială protecŃionistă,
interzicând negustorilor străini să vândă mărfurile produse în Ńară, pentru ca, mai târziu, prin
hrisovul din iulie 1781 să fie drastic împiedicată comercializarea în Principat a produselor
alcoolice din import. Efectele măsurilor comerciale luate de Ipsilanti vor crea bunăstare atât
pentru negustori, cât şi pentru societate în general.
În aceeaşi serie de acŃiuni vizând emanciparea politică a principatului poate fi pusă şi
încercarea domnitorului de a pune bazele unei flote muntene pe Dunăre, prin construirea
unui „galion”, concomitent cu Moldova, care a construit, de asemenea, o asemenea
ambarcaŃiune, ambele având misiuni de patrulare pe Dunăre şi la gurile Siretului. Mai târziu, în
timpul domniei sale în Moldova şi în contextul pregătirilor militare ale PorŃii în iminenŃa
războiului cu Rusia, Ipsilanti va primi însărcinarea de a construi un alt galion şi de a-l trimite
imediat la Constantinopol.
Reforma în domeniul juridic s-a realizat prin contribuŃia importantă a lui Alexandru
Ipsilanti, domn deschis spre inovaŃii şi inspirat de reformele promovate de despoŃii luminaŃi ai
vremii, a constat în reorganizarea structurilor judiciare, prin care a introdus pentru prima dată
separarea litigiilor în civile, comerciale şi penale. Domnitorul Alexandru Ipsilanti a jucat un rol
fundamental în conturarea unui sistem judiciar cu atribuŃii bine delimitate pe fiecare treaptă de
jurisdicŃie. Aceste instanŃe erau următoarele:
• judecătoria de judeŃ (în Moldova, de Ńinut);
 • două departamente civile egale în grad (Departamentul de Opt şi
Departamentul de Şapte) şi un departament penal denumit Departamentul VinovaŃilor sau
Departamentul de Cremenalion;
• Departamentul VeliŃilor Boieri şi Departamentul Străinilor;
• Divanul.
Judecătoria de judeŃ era formată dintr-un judecător, ajutat de un logofăt, cu atribuŃii atât
în transcrierea cărŃilor de judecată în condică, cât şi cu Ńinerea propriu-zisă a condicilor cu
înscrisuri privind proprietatea moşiilor. Judecătoria de judeŃ avea competenŃa civilă asupra
Ńăranilor, în timp ce competenŃa penală era limitată la „vini uşoare”, cele mai grave fiind de
competenŃa Departamentului VinovaŃilor.
Departamentele erau instanŃe care aveau atât competente civile (Departamentul de Opt,
respectiv Departamentul de Şapte), cât şi penale (Departamentul VinovaŃilor sau de
Cremenalion). Departamentul VinovaŃilor judeca după anumite norme cuprinse în Basilicale,
porŃiuni traduse în română. InfracŃiunile săvârşite de robii Ńigani erau sancŃionate după obiceiul
pământului. Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, judecătorii nu aveau permisiunea de
a se abate de la textul de lege, Domnul fiind singurul care putea interveni în ceea ce privea
micşorarea sau mărirea pedepsei. Cu toate că existenŃa lor era oficială, Departamentele de Opt şi
de Şapte nu au funcŃionat în practică, rolul lor fiind preluat de o instanŃă unică numită
Departamentul al II-lea. Această instanŃă era alcătuită din 4 boieri, pentru ca, ulterior, numărul
acestora să scadă la 3.
Departamentul VeliŃilor Boieri judeca apelurile împotriva hotărârilor departamentelor
civile inferioare. Această instanŃă cerceta cu atenŃie motivarea soluŃiei supuse apelului, asculta
partea nemulŃumită, însă nu putea cita judecătorii care emiseseră hotărârea. După aceste etape, se
alcătuia o anaforă care era trimisă spre confirmare Domnului. Acesta era singurul care putea
pedepsi judecătorii care pronunŃaseră o eventuală hotărâre casată. Anaforele Departamentului
VeliŃilor Boieri trebuiau motivate în drept şi consemnate într-o condică specială.
Divanul era instanŃă supremă. Cu toate că avea atât competenŃa civilă, cât şi penală,
Divanul judeca, în practică, apelurile împotriva hotărârilor departamentelor. În mod excepŃional,
Divanul putea judeca în primă instanŃă litigii considerate de o importanŃă deosebită (spre
exemplu, litigiile supuşilor otomani cu pământenii). Interesant este faptul că Divanul putea emite
două acte în vederea soluŃionării litigiilor. Dacă judecata fusese condusă de către Domn, litigiul
era soluŃionat prin carte de judecată. Dacă judecata fusese condusă de către Mitropolit, litigiul
era soluŃionat printr-o anaforă, trimisă, de asemenea, spre aprobare Domnului, ca în cazul
anaforei emise de către Departamentul VeliŃilor Boieri. Divanul domnesc se întrunea de trei ori
pe săptămână, lunea şi miercurea, când se cercetau pricinile civile şi recursurile la hotărârile
celorlalte tribunale şi sâmbăta când se cercetau crimele.
Hotărârile acestor departamente puteau fi rejudecate la o instanŃă de apel, în timp ce
divanul domnesc devenea instanŃa supremă în stat. Totodată, era suprimată tortura, iar corpul
judecătoresc era salarizat.
Conform Pravilniceştii condici, au funcŃionat în această perioadă şi două instanŃe
speciale: Judecătoria ot Vel Spătar şi Judecătoria ot Vel Aga.
Judecătoria ot Vel Spătar judeca infracŃiunile de mică importanŃă, precum furtul,
bătaia, înjurăturile sau adulterul, săvârşite în mahalalele Bucureştiului şi în interiorul breslei
militare. Cu toate acestea, această instanŃă nu judeca litigii civile sau Ńărăneşti.
Judecătoria ot Vel Aga avea competenŃa penală (infracŃiunile de mică însemnătate
săvârşite în centrul Bucureştiului), civilă şi comercială. Aceasta judecătorie era organizată în
mod asemănător celei de pe lângă Vel Spătar. Hotărârile pronunŃate de aceste instanŃe puteau fi
atacate cu apel la Divan şi la Departamentul VeliŃilor Boieri.
InfluenŃa lui Alexandru Ipsilanti în conturarea unui sistem judiciar mai bine delimitat a fost una
benefică. Stabilirea competenŃei fiecărei instanŃe în parte, precum şi clarificarea modalităŃilor în
care putea fi exercitată calea apelului, au dus la un cadru juridic mult mai stabil. Totodată,
reforma lui Alexandru Ipsilanti a introdus, cu titlu de noutate: instituŃia modernă a judecătorilor
profesionişti, salariaŃi ai statului; procedura scrisă; controlul domnesc asupra activităŃii
judecătoreşti.

2.2. „Pravilniceasca Condică”

a. Întocmirea Pravilei
În ceea ce priveşte autorul efectiv al acesteia, nu există însă o certitudine, deoarece
Ipsilanti spunea „cea de noi făcută antologhiie a pravilii” şi, de asemenea, „cu neîncetate osteneli
am strânsu Domnia mea... am aşezat noao alcătuită pravila”, rezultând că Ipsilanti a alcătuit-o.
Această informaŃie însă nu este una suficientă, deoarece se ştie că diferiŃii domnitori ai
Ńării, când aveau singuri dreptul de a legifera, promulgau legea, prezentând-o ca fiind făcută de
ei, deşi fusese făcută de alte persoane, cu pregătire juridică.
Un exemplu este acela al Codului Calimah. În hrisovul de promulgare, Scarlat Calimah
afirma că încă de când a primit cârmuirea domniei s-a gândit la rostul şi înalta menire a
stăpânirii, că a hotărât să alcătuiască un cod civil. Este de ştiut însă că principalul autor a fost
Flechtenmacher Christian, ajutat de Donici, Anania Cuzances şi alŃii. Lucrarea a fost supusă
Sfatului de Obşte şi promulgată de Domn.
Mai credibil ar fi că Ipsilanti a dat indicaŃii cu privire la întocmirea ei, deoarece avea o
bogată cultură, dar nu era înzestrat cu suficient de multă cultura juridică pentru a fi autorul ei.
Un contemporan, Carra, într-o lucrare a sa vorbeşte despre dorinŃa lui Ipsilanti de a avea
un cod de legi speciale, spunând că în acest scop a desemnat în Ńară câŃiva oameni înzestraŃi, pe
care i-a însărcinat cu redactarea noului cod. Dintre aceştia îi amintim pe Ştefan Raicevici şi pe
Franz Joseph Sulzer.
Din documentele epocii rezultă că pravila a fost realizată încă din anul 1775, dar în anii
următori a suferit schimbări şi, abia în 1780, a fost elaborată în formă finală. Promulgarea şi
tipărirea ei au fost întârziate însă din varii motive. Astfel, Poarta nu îngăduia ca Domnul să facă
o lege, deoarece ne considera parte integrantă a Imperiului Otoman şi, ca atare, nu aveam dreptul
să facem legi fără încuviinŃarea acesteia. Astfel se explică de ce, după Matei Basarab şi Vasile
Lupu, nu mai apar legi, numai hrisoave pentru unele încercări de pravile, pravile care au circulat
numai în manuscrise, deşi au fost domni care intenŃionau să dea o mai bună organizare statului şi
justiŃiei.
b. Izvoarele Pravilei
S-a pus întrebarea care au fost izvoarele acestei pravile încă de la apariŃia acesteia. În
hrisovul de promulgare, Ipsilanti arată că a strâns cu neîncetate osteneli „din pravili ceale ce sunt
mai trebuincioase spre povaŃa judecătorilor, iară din obiceiuri a ales pe ceale mai adesea urmate
în Ńară, asemănându-se oareşcum cu pravilele. Pe lângă acestea a mai întocmit oarece dispoziŃii,
povăŃi din jălbile şi pricini ce pe toate zeleste să aduc la auzul său”.
Astfel, izvoarele arătate de domnitor sunt pravilele, obiceiurile şi unele rânduieli stabilite
asupra chestiunilor prezentate în pricinile judecate de către acesta. Pravilele la care se referă sunt
Împărăteştile Pravile, dar şi Bazilicalele folosite şi la noi.
 Se întocmise însă, cu ceva timp înainte, un manual de legi de către Mihail Fotinopol, la
porunca Domnului Ştefan Mihai RacoviŃă, care l-a promulgat în 1765. În Pravila lui Ipsilanti
sunt unele texte asemănătoare cu cele din lucrările lui Fotinopol, spunându-se chiar că Ipsilanti
ar fi avut ca model lucrarea acestuia.
Obiceiurile juridice au fost mult întrebuinŃate pentru alcătuirea pravilei. Dintre ele, au
fost alese cele mai vechi, care erau socotite cu aceeaşi putere de legiferare ca cea a pravilelor.
Obiceiurile erau ale poporului român, deşi există unele ce se aseamănă cu cele ale popoarelor din
sud-estul Europei, dar aceasta se explică prin fondul comun străvechi pe care îl au popoarele din
această regiune.
În afară de împărăteştile pravile şi obiceiuri, au mai fost introduse rânduieli stabilite
asupra chestiunilor prezentate în pricinile judecate de către acesta şi pe care domnitorul le
numeşte „poveŃe”. Crearea acestor reguli se realiza mai ales în Divan, unde se discutau diverse
chestiuni şi se luau hotărâri, înglobând deci ceea ce practica judecătorească arăta că este necesar.
Din analiza textelor mai reiese că autorii codului aveau intense cunoştinŃe juridice,
deoarece cunoşteau lucrările lui Montesquieu – „L’esprit des lois” –, ale lui Beccaria – „Dei
delitti e delle pene” şi InstrucŃiunile Ecaterinei a II-a.
c. Descrierea Pravilei
Cuprinde dispoziŃii diverse de organizare judecătorească, procedură, drept civil, penal.
Era un fel de îndreptar, o călăuză în diferite materii ale dreptului, şi anume în acele domenii de
care avea nevoie societatea românească din acea perioadă.
Pravila lui Ipsilanti, făurită de clasa boierească pentru apărarea poziŃiilor sale, cuprinde o
suprastructură juridică, care disipa concepŃiile feudale, privilegiile clasei stăpânitoare, rânduielile
pentru exploatarea celor de jos şi printre care încep să îşi facă loc noile tendinŃe şi principii ce
vor intra, apoi, în legiuirile burgheze.
În introducerea acestei pravile, editată de Academia din Grecia, profesorul Zapos o
socoteşte ca produs al culturii greceşti şi o caracterizează ca fiind „cel dintâi cod însemnat
grecesc din Codurile mai noi”. Această părere nu este însă una justă, deoarece Pravila nu a fost
făcută de greci, cuprinzând obiceiuri juridice româneşti şi fiind un produs al culturii Ńării noastre.
Pravila lui Ipsilanti are însuşiri apreciabile, atât din punct de vedere al redactării, cât şi al
fondului. Textul românesc este destul de bun, dacă se Ńine cont de starea limbii de atunci. Textul
grecesc este, în parte, mai bun, pentru că limba greacă era mai formată pentru a exprima noŃiuni
juridice. Cu toate acestea, textul românesc este deseori mai clar şi, în orice caz, mai uşor de
înŃeles.
Din punct de vedere al fondului, aceasta cuprinde o seamă de norme noi privind atât
organizarea judiciară, procedura de judecată, cât şi rânduielile mai favorabile clăcaşilor şi, în
general, celor ce muncesc, precum şi reguli referitoare la drepturile şi datoriile. Aproape toate
aceste prevederi erau dictate de interesele clasei boiereşti de a-şi spori producŃia şi de a-şi asigura
foloasele.
Aceasta Pravilă are însă şi multe lipsuri şi imperfecŃiuni, mai ales dacă e comparată cu
alte legiuiri. Cercetându-se însă tot cuprinsul şi luând în considerare împrejurarea în care a fost
adoptată, ea reprezintă totuşi un progres.
d. Aplicarea Pravilei
După încetarea domniei lui Ipsilanti s-a pus întrebarea dacă se va mai aplica pravila şi
rânduielile stabilite de aceasta. Sfatul marilor boieri din Divanul domnesc l-a întrebat pe noul
domn Nicolae Caragea dacă găseşte de cuviinŃă să urmeze pravila lui Ipsilanti, acesta arătând
printr-un pitac din 25 octombrie 1782 ca acel cod fusese alcătuit cu sfat de la Obşte şi întăreşte
prin porunca sa aplicarea acesteia.
Aceasta s-a aplicat până la 1 septembrie 1818, când a fost pusă în aplicare Legiuirea
Caragea. Pravila nu a fost expres abrogată, devenind inoperabilă prin dispoziŃiile contrare
înscrise în noua lege. După ce Legiuirea a intrat în vigoare, a rămas totuşi să mai fie aplicată
pravila lui Ipsilanti pentru chestiuni care au avut loc cât era în vigoare, în special, în materia
succesiunilor, a hotărniciei, a zestrei.
De la 1 decembrie 1865, a fost abrogată de Codul Civil, care, prin art. 1911, abroga, pe
lângă Codul Calimah şi Legiuirea Caragea, orice alte legi anterioare.
Pravila este o manifestare a dreptului nostru de a întocmi condici de legi, ceea ce
reprezenta foarte mult pentru acele timpuri, deoarece acest drept nu mai fusese exercitat de mai
bine de un secol şi fusese acum redobândit graŃie sprijinului rusesc.
Totodată, ea constituie şi o încercare de a împiedica introducerea regimului capitulaŃiilor,
regim care ar fi presupus o mare nedreptate.
Dacă Academia din Grecia, prin profesorul Zapos, îl consideră cel mai însemnat cod
grecesc mai nou, adevărul este, aşadar, că, deşi îmbrăca, în parte, haină grecească, Pravilniceasca
Condică este o legiuire română, fiind îndreptăŃiŃi să o socotim între codurile noastre cele mai noi
şi mai avansate, raportându-ne la momentul apariŃiei sale.
 CURSUL 12

1. Începutul modernizării dreptului

Modernizarea dreptului în Ńările române a constituit un aspect şi un sector al modernizării

generale care, începând din secolul al XVIII-lea, îmbrăŃişa regiuni întinse din Europa (centrul,
sud-estul, răsăritul), având o relativă întârziere istorică, faŃă de modernizarea normală a
societăŃilor tradiŃionale şi arhaice începută în secolul al XVI-lea; o întârziere intrinsecă (istorico-
geografică, politico-tehnologică, economică) şi o alta extrinsecă, strâns legată de efectele
dominaŃiei otomane şi ale unor tradiŃii bizantine. Această întârziere a coincis cu un spectaculos
avans al occidentului, care a dus la crearea mitului care îl va identifica tot mai mult cu civilizaŃia
epocii, şi chiar cu conceptul de civilizaŃie în general, în continuarea celei greco-romane.
Modernizarea era inseparabil legată de transformarea structurilor economice, de creşterea
economică şi până la urmă de revoluŃia industrială din fiecare Ńară (după alt model decât cel
englez).
În acest proces general, reînnoirea dreptului şi a instituŃiilor avea să joace un rol capital,
apărând adesea la prima vedere ca motorul progresului şi anticipând chiar unele transformări
economice, secundare sau fundamentale. Ca sector al modernizării generale a unui câmp etnico-
economico-politic dat, în cazul nostru câmpul românesc, dreptul şi-a desăvârşit modernizarea pe
patru niveluri distincte: formarea conştiinŃei naŃionale, emanciparea socială, afirmarea identităŃii
culturale, independenŃa politică şi unitatea naŃională.
Modernizarea dreptului începe, practic, în Principate chiar prin „ConstituŃia” lui
Constantin Mavrocordat, reformistă, înnoitoare, egalizatoare că tehnică a dreptului şi relativ
unificatoare pentru ambele Ńări, şi care îşi afirmă legătura cu valorile modernizării europene, prin
însăşi denumirea de „Constitution” şi prin publicarea ei în limba de cultură a Europei, franceza.
Cu o construcŃie juridică viguroasă şi cu reglementări vizionare pentru vremea respectivă,
impulsul astfel dat de „ConstituŃia” lui Mavrocordat, durează până în anul 1821, dublat în anul
1774 de programul şi de opera legislativă efectiv realizată şi de reformă judiciară a lui Alexandru
Ipsilanti.
Ideea care a dominat operele legislative în această primă fază a fost problema codificării
dreptului. Era un salt esenŃial, care urmărea, între altele, să arate marilor puteri netemeinicia
pretenŃiilor lor de a-şi apăra supuşii printr-o extindere asupra Principatelor a regimului de
capitulaŃii judiciare, pe motivul tendenŃios că nu au aici garanŃia unei legislaŃii de tip european.
Legiuirea Caragea este ultimul cod general, cuprinzând trei-patru ramuri de drept în
reglementarea sa. Codurile specializate, sub forme încă legate de tradiŃiile bizantine, se găseau ca
simple proiecte în Manualul din 1777 al lui Mihai Fotino, în Tara Românească.
În Transilvania, o serie de patente elaborate la mijlocul secolului al XIX-lea au prezentat
o importanŃă deosebită din perspectiva dezvoltării sociale şi juridice, aducând schimbări
fundamentale în reglementarea situaŃiei juridice a locuitorilor. Astfel, sunt de menŃionat patentele
din 2 martie 1853(pentru Banat, Crişana şi Maramureş) şi din 21 iunie 1854 (pentru principatul
Transilvaniei), care reglementau desfiinŃarea servituŃii personale şi împroprietărirea foştilor
iobagi, patenta din 29 mai 1853 pentru punerea în aplicare a Codului civil Austriac în
Transilvania, precedată de patenta din 29 noiembrie 1852 pentru punerea în aplicare a noului cod
în Ungaria şi în Banatul Timişoarei, teritorii în care aplicarea lui a încetat în anul 1861, când
intră din nou în vigoare dreptul ungar, cu excepŃia teritoriilor fostelor regimente grănicereşti
bănăŃene, unde Codul civil Austriac a rămas mai departe în vigoare, ca şi în Transilvania.
Deosebit de importante pentru reliefarea noilor elemente apărute în această epocă în viaŃa socială
şi în legislaŃie au fost şi actele normative rferitoare la dreptul comercial şi cambial. În acest
domeniu nou a fost elaborată o serie de ordonanŃe în care erau reglementate faptele de comerŃ,
cambie, faliment etc.

1.1.Legiuirea Caragea – 1818 łara Românească

„Legiuirea Caragea” a fost întocmită de către logofătul Nestor şi Athanase Hristopol în

1816, şi tipărită în 1819 din porunca domnului Ioan Gheorghe Caragea. Această lucrare a fost
considerată a fi cel mai însemnat şi mai complet cod din Ńările române, apropiat codurilor
moderne. Această lucrare a fost inspirată din Codul civil francez din 1804. Domnitorul Caragea
încearcă să nu rămână în urma mişcării de înnoire juridică din Ńările vecine şi în special din
Moldova, unde apăruse în 1814 Adunarea de legi a lui Andronache Donici. Manualul juridic al
lui Andronache Donici face parte dintr-o serie de lucrări juridice cu caracter teoretic; alături de
acesta, au mai fost elaborate: Manualul lui Mihail Fotinopol (trei proiecte din 1765, 1766 şi
1777), Arta judecătorească din 1793 a lui Dumitrache Panaiotache şi Pandectele lui Toma Cara
din 1806.

Legiuirea Caragea, la care au lucrat doi boeri cu vaste cunoştinŃe juridice: Anastasie
Hristopol şi Nestor Craiovescu, a fost tipărită la 1818, în limbile greacă şi română.

Izvoarele utilizate la întocmirea legiuirii sunt arătate, în cea mai mare parte, în hrisovul
de promulgare, în care se afirmă faptul că legiuirea este adunată din împărăteştile pravile şi din
pravilniceasca condică şi din obiceiurile pământului care s-au urmat până acum. Afară de aceste
izvoare, unii specialişti au remarcat şi influenŃa altor izvoare asupra legiuirii, cum ar fi Codul
civil francez din 1804.

Domnitorul Caragea a vrut să facă o lege care să cuprindă diverse materii; din anteproiect
rezultă că el a dorit ca legiuirea să cuprindă şi norme de drept public, în special referitoare la
situaŃia şi drepturile Domnului. Scopul lui n-a fost îndeplinit decât parŃial; prin urmare, legiuirea
cuprinde norme de drept civil, de drept penal, de procedură şi câteva dispoziŃii de drept
comercial. Ea este formată din şase părŃi. În primele patru sunt dispoziŃii de drept civil şi puŃine
de drept comercial, în a cincea de drept penal şi în a şasea de procedură. După cum se vede cea
mai mare parte este acordată normelor de drept civil.
 În ceea ce priveşte aşezarea, codificarea are multă originalitate, fiind făcută după sistemul
dreptului roman şi cuprinde:

• persoane,
• bunuri,
• obligaŃiuni,
• succesiuni,
• infracŃiuni,
• procedură.

Partea I cuprinde dispoziŃii despre persoane, „pentru obraz” împărŃindu-le după sex,
după naştere, după capacitate şi după noroc. Lucrarea clasifică persoanele după sex, naştere şi
capacitate, precizând însă că femeia este inferioară bărbatului. În materia persoanelor, oamenii
erau clasificaŃi în liberi, robi şi dezrobiŃi. În categoria oamenilor liberi erau incluşi şi Ńăranii
clăcaşi. Legiuirea Caragea prevedea numărul minim al zilelor de clacă la doisprezece. În
perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor şi al
scutelnicilor, care se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, dar care nu aveau obligaŃii faŃă
de stat. Robii erau asimilaŃi lucrurilor, fiindu-le recunoscută o anumită capacitate juridică, în
sensul că îi puteau reprezenta pe stăpânii lor în relaŃiile cu terŃe persoane. Persoanele juridice
sunt desemnate prin termenul de „tovărăşie” în Pravilniceasca condică şi în Legiuirea Caragea, şi
prin sintagma „persoane moraliceşti” în Codul Calimah. Se prevăd reglementări amănunŃite cu
privire la administrarea, înfiinŃarea, răspunderea şi stingerea persoanei juridice, precum şi
privitoare la formarea capitalului şi împărŃirea câştigului.

Partea a II-a are puŃine paragrafe „despre lucruri” şi anume despre stăpânirea lor, despre
robirea şi vecinătatea lor, reguli referitoare la folosirea lucrurilor.

Partea a III-a este cea mai întinsă şi tratează „materia obligaŃiunilor şi contractelor”. Are
mai multe capitole: capitolul întâi unde sunt eglementate dispoziŃii „de obşte pentru tocmeli” –
reguli şi principii; apoi capitole unde sunt prevăzute norme pentru contracte: vânzare-cumpărare,
schimb, închiriere sau arendă şi reguli pentru împrumut, dobânzi, contracte de tovărăşie; urmate
de trei capitole despre nuntă, logodnă, zestre.

În materia obligaŃiilor, în cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementări moderne. Este
definit conceptul de “obligaŃie”, sunt arătate izvoarele obligaŃiilor, este definit contractul, sunt
arătate elementele esenŃiuale ale contractului, sunt reglementate transferul şi stingerea
obligaŃiilor, precum şi garanŃiile reale şi personale. Ca izvoare ale obligaŃiilor, cele trei legiuiri
prevăd legea, contractul şi delictul.

Contractele sunt clasificate după formă în contracte scrise şi contracte nescrise, iar după
efecte în contracte unilaterale şi bilaterale. Se precizează că un contract, pentru a fi valabil
încheiat, trebuie să fie conform cu dispoziŃiile legii şi bunelor moravuri. ConsimŃământul, ca
element esenŃial al contractului, pentru a fi valabil, trebuie să fie lipsit de silă (violenŃă) sau de
vicleşug (dol). Obiectul contractului, ca element esenŃial al acestuia, trebuie să fie un lucru aflat
în comerŃ, adică să fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul unei persoane. Capacitatea
juridică, prevăzută pentru prima dată ca element esenŃial al contractului, este menŃionată ca fiind
egală pentru toŃi, arătându-se în Codul Calimah, în mod expres, că “tot omul se socoteşte a fi
vrednic de a-şi câştiga drituri în condiŃiile legii”.

În cele trei legiuiri, sunt reglementate amănunŃit contractele de vânzare-cumpărare,

închiriere, arendare, schimb şi comodat. Dintre acestea, cel mai în detaliu reglementat este
contractul de vânzare-cumpărare. Se preciza că un asemenea contract putea fi încheiat fie în
formă scrisă, fie în formă orală. Când obiectul contractului era format din bunuri imobile sau
robi, se cerea forma scrisă a contractului. În cazul pământului, trebuiau respectate regulile cu
privire la dreptul de protimis. Totodată, era admisă stricarea vânzării, adică anularea contractului,
când se constată că ulterior încheierii contractului, preŃul reprezenta mai puŃin de jumătate din
valoarea reală a lucrului, faptă ce era denumită leziune.

Contractul de împrumut putea fi încheiat doar în formă scrisă şi în prezenŃa a cel puŃin
trei martori. Zălogul putea fi scos la vânzare doar la cererea creditorului prin hotărâre
judecătorească. Chezaşii se bucurau de beneficiul de discuŃiune. Conform acestui beneficiu,
garantul urmărit în justiŃie de către creditor putea cere acestuia să se îndrepte mai întâi asupra
debitorului principal şi numai dacă debitorul principal se dovedeşte a fi insolvabil să se îndrepte
asupra sa. Dobânda legală a fost fixată în cele trei legiuri la 10% cu interzicerea antocismului,
precum şi prin interzicerea cametei.

Reglementările privind familia, rudenia şi căsătoria sunt, în general, conforme

dispoziŃiilor din pravilele anterioare. Se consacră principiul răspunderii personale. Astfel, se
precizează că soŃia nu răspunde pentru faptele soŃului şi că nici părinŃii nu răspund pentru faptele
copiilor lor majori. Sunt interzise căsătoriile între creştini şi necreştini, precum şi cele între
oamenii liberi şi robi. Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflată în robie este
întotdeauna un om liber. În Legiuirea Caragea procreaŃia este singura care justifică mariajul:
“Nunta este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facerea de copiii. ObligaŃia de înzestrare a
fetelor la măritat revine părinŃilor şi fraŃilor, în virtutea dispoziŃiilor din Pravilniceasca condică şi
Legiuirea Caragea, pe când Codul Calimah o prevede doar în sarcina părinŃilor. Zestrea fetelor
trebuia apreciată în bani în momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divorŃ din vina
bărbatului, femeia să dobândească bunuri în aceeaşi valoare cu zestrea avută. DivorŃul datorat
adulterului soŃiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea în proprietatea bărbatului. Sunt
reglementate şi adopŃia, tutela şi curatela după modelul legiuirilor europene.

Partea a IV-a este consacrată materiei donaŃiunilor fiind tratate nu numai donaŃiile
propriu-zise, dar şi succesiunile şi testamentele.
 Rudenia putea fi de sânge sau duhovnicească. Rudenia de sânge era în linie dreaptă
suitoare şi coborâtoare, precum şi în linie lăturalnică sau de alături. Fiecare generaŃie însemna un
grad de rudenie.

În materie succesorală, sunt reglementate atât moştenirea legală, cât şi moştenirea

testamentară. Se precizează care este rezerva succesorală, adică partea din moştenire care poate
fi dobândită doar de către membrii familiei, şi care este cota disponibilă, adică partea din
moştenire care putea fi dobândită şi de către persoanele străine de familie. VocaŃia succesorală
aparŃine celor trei categorii de rude de sânge: ascendenŃi, descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali
veneau la moştenire în concurs cu cei legitimi, în virtutea dispoziŃiilor Codului Calimah, pe când
în virtutea dispoziŃiilor Codului Caragea veneau doar la succesiunea mamei. SoŃul supravieŃuitor
dobândea uzufructul unei părŃi din bunuri când venea în concurs cu copiii, adică primea spre
folosinŃă şi culegerea fructelor o parte din moştenire egală cu cea care revenea unui copil,
urmând ca la moarte acele bunuri să intre în proprietatea efectivă a copiilor. SoŃul supravieŃuitor
dobândea în deplină proprietate o cotă variind între o şesime şi o treime când venea în concurs cu
copii dintr-o altă căsătorie a soŃului defunct sau când nu existau copii. SoŃul supravieŃuitor
dobândea întreaga moştenire în lipsa rudelor succesibile. În lipsa oricărui moştenitor, moştenirea
era declarată vacantă şi culeasă de către stat. Reglementările în cauză consacrau o treime din
masa succesorală, destinată cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire a celui decedat.

Partea a V-a întitulată „pentru vini” este un foarte scurt cod de penal. Sunt prezentate
dispoziŃii pentru diverse infracŃiuni: omor, tâlhărie, furi, mofluzi mincinoşi, plastografi, martori
mincinoşi, pârâtori, necinstitori, preacurvie şi un adaos „pentru stricăciune” unde sunt
reglementate distrugerile şi noŃiunea de responsabilitate. În acest adaos sunt arătate elementele
vinilor şi pedepselor de aplicat; uneori, judecătorul pedepsea, cum, unde şi când va găsi el de
cuvinŃă.

În domeniul dreptului penal, Legiuirea Caragea preia în linii mari dispoziŃiile din
pravilele anterioare, îndeosebi din Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii.

InfracŃiunile sunt numite vini şi sunt clasificate după gravitatea lor în vini mari şi vini
mici. Observăm din reglementarea în cauză că noŃiunea de infracŃiune nu se desprinde încă de
persoana infractorului. Astfel, nu sunt arătate elementele constitutive ale infracŃiunii, ci se fac
referiri doar la categoriile de infractori, precum ucigaşi, tâlhari, hoŃi, plastografi, etc. Pentru
prima dată în legislaŃia noastră sunt incriminate faptele slujbaşilor şi dregătorilor, precum
abuzurile judecătorilor faŃă de părŃi, abuzurile ispravnicilor faŃă de cetăŃeni, nedreapta luare din
partea agenŃilor executori şi nedreaptă luare de către vornici a amenzilor de la Ńărani. Având în
vedere noul sistem de probaŃiune bazat în justiŃie pe înscrisuri şi mărturii, erau aspru pedepsiŃi
plastografii (falsificatorii de acte), precum şi martorii mincinoşi.
 Plastografii erau pedepsiŃi cu tăierea mâinii, iar martorii mincinoşi cu amenzi şi cu
trecerea în Condica şireŃilor, care constituia un început de cazier judiciar, pentru a nu mai fi
chemaŃi a depune mărturie în viitor.

În vederea consolidării economiei de schimb erau pedepsiŃi cei care, în mod fraudulos,
declarau că sunt în stare de încetare a plăŃilor pentru a nu-şi plăti datoriile. Aceşti faliŃi frauduloşi
erau numiŃi în legiuirile de referinŃă mofluzi mincinoşi. Termenul “mofluz” este de origine
turcească, având înŃelesul de a da faliment. Mofluzii mincinoşi erau condamnaŃi împreună cu cei
care au tăinuit bunurile lor sau care au pretins în mod fals că sunt şi ei creditori ai acestora.

În sistemul pedepselor menŃionăm pedeapsa capitală pentru hiclenie, omor şi tâlhărie.

Avem şi mutilarea, ce se putea realiza prin tăierea mâinii pentru plastografie sau pentru furt,
bătaia cu nuiele la spate, biciuirea în târg a infractorului. Existau şi pedepse infamante, precum
darea infractorului prin târg, tunsoarea, tăierea nasului pentru incest, expunerea femeii vinovate
de adulter în piaŃa publică. De asemenea, existau şi pedepse privative de libertate, precum ocna,
temniŃa şi surghiunul la mănăstire. Existau şi amenzile penale şi despăgubirile.

Deşi în privinŃa infracŃiunilor până la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism: vini mari
şi vini mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas înainte, căutând să dea o definiŃie mai generală
unor infracŃiuni – „omorul iaste mai înainte cugetat sau necugetat”.

Omorul necugetat, după întâmplări, micşorează sau măreşte vină: „cine azviriind cu ceva
şi cu nebăgare de seamă, va omorî, să răscumpere cu bani omorul de fă rudele celui condamnat ".
Legiuirea Caragea aduce aşadar două lucruri care par totuşi pozitive pe linia noilor concepŃii care
s-au manifestat în acea vreme în penal şi care sunt un pas înainte faŃă de dreptul penal feudal,
încercându-se astfel a se face o dozare a pedepsei - clasificarea omorului în cugetat şi necugetat.

Legiuirea lui Caragea, care intra în vigoare în Țara Românească în anul 1818, cuprindea
în cărŃile V şi VI, rezervate dreptului penal, reglementări mai complexe ale regimului minorilor
delincvenŃi şi mult mai nuanŃate. Legiuirea lui Caragea a pregătit terenul unei modificări în ceea
ce priveşte reconsiderarea faptului conform căruia minoritatea era până la vârsta de 20 de ani,
raportat la prevederile din legislaŃiile altor Ńări (legislaŃia penală europeana în vigoare la acea
dată: ex. Codul penal austriac -1803, Codul penal portughez - 1806, Codul penal danez -1908).
Această legiuire prevedea ca, până la 7 ani, minorul nu răspundea penal. Între 7-14 ani, se
osândeşte după împrejurări, ori la bătaie sau la închisoare în vreo mănăstire, nici mai mult de 5
ani, nici mai puŃin de unu. Pentru fiii de boieri, se înlocuia bătaia cu încredinŃarea lor părinŃilor
sau epitropilor (asemănător tutelei), ceea ce oglindea inegalitatea minorilor în faŃa legii. De la
14-20 ani, pentru infracŃiunile pedepsite cu moartea sau cu ocna, minorii erau trimişi la
închisoarea Snagov sau Mărgineni pe o perioadă ce nu putea depăşi 10 ani, dar nici mai mică de
2 ani. Dacă infracŃiunea era pedepsită cu bătaia cu biciul sau cu toiegele, minorului i se dădea a
treia parte din loviturile cu nuiele.
 Partea a VI-a, cu titlul „pentru ale judecăŃilor” sunt câteva reguli de procedură penală şi
civilă. Este împărŃită în capitole:

pentru prigoniri – acŃiunile de chemare în judecată, prescripŃie,

competenŃa instanŃei, împrejurările când nu putea fi chemat în judecată şi la
modul cum trebuia să se desfăşoare judecata;

pentru cărŃi (adică acte scrise), martori, jurământ, carte de blestem
şi caznă;

pentru judecător, judecată şi hotărâre;

pentru apelaŃie unde sunt reglementate unele dispoziŃii pentru
această cale de atac (aici se vorbeşte şi de autoritatea de lucrul judecat: „Hotărârea
domnească întărită de Doi domni să nu aibă apelaŃie” sau „judecata cercetată de
trei domni să nu aibă apelaŃie”).

În domeniul dreptului procesual, codul a urmărit modernizarea organizării instanŃelor şi a

procedurii de judecată.

În acest sens menŃionăm:

- introducerea condicelor de judecată la toate instanŃele;

- formularea în scris a hotărârilor judecătoreşti şi motivarea lor în scris cu arătarea

capului de pravilă;

- introducerea reprezentării în justiŃie prin mandatari numiŃi vechili şi prin avocaŃi, numiŃi
vechili de judecăŃi;

- ierarhizarea probelor în justiŃie cu accent pe probele scrise, declaraŃiile martorilor şi

cercetările instanŃei, numite dovezi cu meşteşug;

- introducerea publicităŃii tranzacŃiilor imobiliare, prin Ńinerea la judecătoriile de la judeŃe

de condici speciale pentru vânzările de pământ şi clădiri, precum şi pentru testamente şi foile de
zestre.

În epoca de premodernizare a dreptului (modernizarea va începe după 1848, în jurul

anilor 1864-1866) s-au mai adoptat în łările Române legi scrise care au grăbit acest proces. Cu
mai multe modificări, aceasta legiuire s-a aplicat pana în 1865 când fost abrogată expres de
dispoziŃiile art. 1912 din Codul Civil.

Legiuirea Caragea este o realizare deosebită pentru vocabularul juridic românesc, întrucât
s-au depus străduinŃe mari pentru o traducere cât mai exactă a textului grec în care a fost
concepută. Atât textul românesc, cât şi cel grecesc s-au păstrat în manuscrisele oficiale.
Superficialitatea cu care tratează anumite probleme reflectă întru totul mentalitatea vremii dar se
poate explica şi prin aceea că în esenŃa lor acele chestiuni erau cunoscute.
 1.2. Codul lui Scarlat Calimach – 1817 Moldova
În a II-a jumătate a sec. XVIII se remarcă, în Ńările vest - europene (Prusia, FranŃa,
Austria), apariŃia codurilor de legi, ca un progres faŃă de obiceiurile pămîntului (cutuma).
Practicate pînă atunci, care nu mai corespundeau, în totalitate, noilor situaŃii apărute în societate.
Această acŃiune a influenŃat şi unele Ńări din Răsăritul Europei, printre care şi łările Româneşti, a
căror conducători erau convinşi de necesitatea unor legi scrise.

Propunându-şi să dea Ńării o legislaŃie cât mai perfectă, Scarlat Calimach a însărcinat cu
această lucrare oameni bine pregătiŃi , care, pe lîngă cunoaşterea dispoziŃiilor locale, să se ocupe
şi cu studierea legilor mai noi, apărute în Apusul Europei. În acest scop, a chemat în Moldova, în
anul 1813, pe cunoscutul jurist sas, din Braşov, care semnează Christian Flechtenmacher. Acesta,
doctor în drept şi filozofie al UniversităŃii de la Viena, a fost însărcinat de domnitor ca,
împreună cu juristul Anania Cuzanos, să culeagă şi să traducă norme din dreptul romano-
bizantin, pentru a fi folosită la redactarea noii legiuiri. În primul rînd, avem dovezi sigure despre
vasta sa cultură juridică, ceea ce nu se poate afirma, în aceeaşi măsură, despre ceilalŃi. Era socotit
aşa de superior, încît chiar Donici, despre care se dusese vestea, cerea consultaŃii de la învăŃatul
sas. Cît despre Cuzanos, este probabil că şi el a avut un rol important, dar mai ales pentru
chestiunile în limba grecească , pe care o ştia, fără îndoială, mai bine decît toŃi. Poate că la
redacŃia textelor, care se ştie că sa făcut în greceşte, a avut un rol mai mare decît
Flechtenmacher.

Codul a fost tipărit în trei părŃi, mai întâi în greceşte, cu titlul „Codul civil al
Principatului Moldovei”.

Prima parte cuprinde o introducere despre legile politice şi despre dreptul persoanelor.
Ea a fost tipărită în Iaşi în 1816, în nou înfiinŃata tipografie grecească din interiorul mănăstirii
Trei Ierarhi.

Partea a doua având acelaşi titlu şi care este referitoare la dreptul lucrurilor, a fost
tipărită tot în 1816, iar partea a treia despre înmărginirile ce privesc despre dreptul persoanelor
dimpreună şi a lucrurilor, a fost tipărită în 1817. Fiecare dintre aceste părŃi ale codului avea
paginaŃia sa deosebită.

După tipărirea acestor trei părŃi, Domnul l-a întărit şi l-a promulgat printr-un hrisov din 1
iulie 1817, în care arăta însemnătatea legii pentru conducerea statului şi binele poporului, un
scurt istoric a dreptului românesc , izvoarele codului şi porunceşte ca peste trei luni să înceapă a
fi aplicat şi după el să fie judecate în Ńară ”întâmplătoarele pricini civile”.

Calimach era de părere, cum reiese şi din hrisovul de promulgare, că legile trebuie scrise
în limba poporului, căruia îi sunt destinate să i se aplice. A alcătuit separat codul, mai întâi în
greceşte, fiindcă limba nouă elinească era obişnuită aici în Ńară, dar şi pentru că în această limbă
putea fi cunoscut şi peste hotare, ceea ce el urmărea. łinea însă ca legea ce fusese întocmită
pentru poporul român din Moldova să fie publicată şi în limba pământeană. Este probabil ca o
dată cu textul grecesc să se fi redactat şi cel românesc, dacă nu cumva aceasta a precedat pe cel
grecesc.

Codul Calimach defineşte pentru prima dată în dreptul românesc conceptul de „persoană
fizică”. În paragraful 26 nota 4, această legiuire explică faptul că prin „persoană” se înŃelege
„omul ce are într-un stat stare politicească, adică politiceşti drepturi şi îndatoriri (adică drepturi şi
obligaŃii juridice)”.

FiinŃa umană dobândea calitatea de persoană din momentul naşterii sau din momentul
concepŃiei, atunci „când se atinge pricina de dânşii însuşi(adică de copii concepuŃi), iar nu de a
treia persoană”: paragraful 34. Calitatea persoanei înceta prin moartea fiinŃei umane. Moartea era
firească sau „politicească”, adică moartea prezumată. Moartea prezumată îşi producea efectele
juridice fie în situaŃia tunderii în monahism a persoanei respective, fie în cazurile reglementate în
detaliu de paragraful 36 al Codului Calimach privind o persoană „înstrăinată” adică dispărută de
la domiciliu. Capacitatea de folosinŃă era diferenŃiată după poziŃia socială a fiinŃei umane
respective, deşi era recunoscută tuturor persoanelor, inclusiv robilor.

Căsătoria reprezenta actul juridic prin care „două persoane, parte bărbătească şi parte
femeiască, arată cu un chip legiuit a lor voinŃă şi hotărâre, de a vieŃui într-o legiuită însoŃire, cu
dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste întru o tovărăşie nedespărŃită, de a naşte prunci, a-i
creşte, a se agiuta între ei după putinŃă la toate întâmplările”.

Codul Calimach definea bunurile, în paragraful 378 drept ”tot ce nu este persoană şi
slujeşte spre întrebuinŃarea oamenilor”. De asemenea acest cod a introdus unele contracte noi,
cum ar fi cel de locaŃiune şi de editură, şi care a reglementat în materia răspunderii civile,
principiul abuzului de drept.

În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, codul de faŃă considera că momentul

predării bunului reprezenta momentul încheierii contractului.

Codul de faŃă prezintă fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al
formei cât şi al fondului. Din punct de vedere al fondului reprezintă în orice caz o etapă foarte
interesantă pentru formarea şi dezvoltarea limbii noastre juridice. Are multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic.

Codul Calimach a fost în vigoare din 1817 până la intrarea în vigoare a Codului Civil
„Alexandru Ioan I” (1 decembrie 1865). Astfel, Codul a fost legea civilă a Moldovei timp de 48
de ani şi 2 luni.

Izvoarele Codului Calimach au fost: dreptul roman; dreptul greco-roman (Basilicalele);

Legea łării; Digestele; Institutele; Codul civil francez; (art. 6 relativ la forma actelor făcute în
străinătate, art. 260 prin care se acordă mamelor şi bunicilor tutela, s-au recunoscut 4 clase de
moştenitori. În cap.XVI asupra acceptării şi lepădării moştenirii, în cap. XVII despre plata
datoriilor, în art. 1610 referitor la contractul de căsătorie, în art. 1634 privitor la zestre preŃuită
sau nepreŃuită, în art. 1636 - 1637, 1639, 1640, 1641 referitoare de asemenea la dotă );
Hrisoavele şi dezlegările domnitorilor anteriori (Sobornicescul hrisov al lui Alexandru
Mavrocordat, din 1785); Adunarea de legi a lui Andronache Donici (textele despre tocmeile de la
logodnă şi casătorie etc.); obiceiurile juridice ale poporului român; Codul austriac.

După o părere foarte des afirmată, Codul Calimach este codul austriac. După unii, el este
simplă traducere, o copie; după alŃii, o traducere cu oarecare modificări. Profesorul grec
Triandaphylopoulos în savantul său studiu, este de părere că, Codul Calimach este copia a
Codului civil general austriac de la 1811. Însă, în hrisovul de la 1 iulie 1817, Domnul spune: „Cu
Obştescul nostru Sfat am hotărît ca să se aleagă şi să se adune din CărŃile Împărăteşti cele mai
trebuincioase pravile, adăogîndu-se şi Obiceiurile din vechime păzite în pămîntul acesta şi alte
prefaceri potrivite cu starea de acum ”. Iar la aceeaşi dată în hrisovul de promulgare adaugă: „şi
la baza pntru aceasta am avut Basilicalele”. Din aceste hrisoave rezultă că Scarlat Calimach nu a
copiat codul austriac sau că l-ar fi întrebuinŃat ca izvor principal pentru alcătuirea codului său.
Codul Calimach prezintă, fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al formei cît
şi al fondului.
Din punct de vedere al fondului, Codul Calimach are, ca şi Legiunea Caragea, destule
părŃi criticabile. Dintre acestea sunt citat: robia, privelegiile de clasă, situaŃia femeii măritate,
călcăşia, deosebiri dintre creştini şi necreştini etc. Acest Cod are însă multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic. Este superior, în anumite privinŃe, codului
austriac, pe care, se spune că la copiat, iar în unele părŃi chiar codului francez; cuprinde multe
din obiceiurile juridice ale Ńării, unde era destinat să se aplice, şi în general reprezenta un
insemnat progres faŃă de ceea ce fusese mai înainte. Acestui Cod i s-a atribuit calificarea ca fiind
cel mai roman dintre toate codurile.

2. RevoluŃia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu

A fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaşterea

naŃională a României. RevoluŃia a avut cauze naŃionale, economice şi sociale şi deşi a fost în cele
din urmă înfrântă, a adus în atenŃia cancelariilor marilor puteri europene situaŃia din Principatele
Dunărene şi a determimat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

RevoluŃia română de la 1821 s-a integrat în mişcarile generale sociale şi naŃionale care au
zdrucinat continentul european de la vest la est, dar şi dincolo de Oceanul Atlantic, în America
Latină, la graniŃa dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Toate aceste mişcări revoluŃionare se
disting o serie de Ńeluri comune – liberate, independenŃă şi unitate naŃională – stipulate şi
promovate în toată lumea de RevoluŃia franceză de la 1789. Sistemul Sfintei AlianŃe, închegat în
perioada postnapoleoniană a fost o încercare de restaurare a regimurilor vechi feudale şi de
conservare a sferelor de influenŃă, care, în ciuda unor succese vremelnice, nu a reuşit să
stăvilească procesul de instaurare a noi orânduiri capitaliste. Toate mişcările revoluŃionare ale
epocii au fost dominate de obiective sociale sau naŃionale, sau de o combinatie a cestora: abolirea
structurilor feudale, întemeiate pe autoritatea absolută a monarhului şi pe privilegiile
aristocraŃiei, câştigarea independenŃei şi înfăptuirea unităŃii naŃionale.

Mişcarea de eliberare a românilor s-a desfăşurat în condiŃiile în care lupta popoarelor

balcanice subjugate încă de Înalta Poartă căpăta un nou avânt: sârbii reluau lupta sub conducerea
lui Miloş Obrenovici, grecii din Peninsula Peloponez şi din insulele Mării Egee luptau pentru
independenŃă în 1821, eliberând întreaga Moreea, iar mişcarea Eteria se pregăteau să declanşeze
marşul spre Dunăre, în teritoriile locuite de bulgari se înmulŃeau formele de nesupunere active şi
lua amploare fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la luptă, alăturându-se Eteriei sau
sprijinind cu voluntari revoluŃia lui Tudor Vladimirescu. Războaiele napoleoniene şi războiul
ruso-turc din 1806 – 1812 a influenŃat într-o anumită măsură, în special din punct de vedere
militar, revoluŃia roă de la 1821.

În łările Române, puterea suzerană – Imperiul Otoman – impusese la începutul secolului

al XVIII-lea înlocuirea domniilor pământene cu cele ale fanarioŃilor. RevoluŃia de la 1821 nu a
fost o izbucnire spontană, generată de anumiŃi factori conjucturali, ci a fost expresia
nemulŃumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor şi claselor sociale de-a lungul secolelor al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică şi politică în care
se aflau łările Roe. Toate clasele şi păturile sociale roeşti – cu excepŃia unei minorităŃi boiereşti
– erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă
deghizată de ingerinŃă a otomanilor în treburile interne ale Munteniei şi Moldovei.

În anul 1821, lupta revoluŃionarilor români a avut un caracter naŃional şi social, dar
condiŃiile istorice au impus prioritatea realizării cu prioritate a dezideratelor naŃionale. łelurile
revoluŃiei de la 1821 au fost consemnate în diferite acte, începând cu ProclamaŃia de la Padeş şi
Scrisoarea către Poartă „Cererile norodului româesc” din 23 ianuarie/4 februarie 1821,
continuând cu ProclamaŃiile din 16/28 martie, 20 martie/1 aprilie, solicitările către Poartă din 27
martie/8 aprilie şi alte scrisori şi declaraŃii ale lui Vladimirescu. Din toate documentele reiese că
se urmărea realizare în etape succesive a unor măsuri care să asigure instituirea unei noi ordini
sociale şi politice şi să asigure accesul Ńării la un statut de mai largă independenŃă.

În cadrul „Cererilor norodului românesc” (un document care trebuia să devină germenele
unei constituŃii româneşti), se proclama că „în folosul a toată obştea” să fie instaurată o viaŃă
politică şi administrativă românească, (prin eliminarea elementului fanariot), „Cererile...”
urmând să fie întărite cu jurămât, recunoscute de sultan şi garantate de Austria şi Rusia. Domnul,
care rămânea în continuare să fie numit de puterea suzerană – Imperiul Otoman – trebuia să
conducă Ńara, respectând acest act, care Ńinea locul unei constituŃii, în unire cu „Adunarea
norodului”, în timp ce Tudor Vladimirescu, „ales şi hotărât de întregul popor român”, urma să
exercite guvernarea efectivă. Numirile în toate dregătoriile mari şi mici, civile, militare sau
ecleziastice trebuiau să se facă pe viitor numai prin „alegerea şi voinŃa a tot norodul”, numai
dintre cei potriviŃi pentru respectivele slujbe şi în mod obligatoriu din rândurile celor „păteni şi
patrioŃi”. FuncŃionarii urmau să numai fie numiŃi fără „dare de bani”, astfel încât „caftane cu bani
să inceteze cu totu a se mai face, ci numai după slujbă”. Se cerea de asemenea desfiinŃarea
tuturor categoriilor de scutiŃi de plata impozitelor, iar „toate lefile străinilor să lipsească cu totul”.
Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urd să fie desfiinŃate toate organele
socotite „jăfuitoare”: Hătmănia Divanului, Vornicia Capitalei, Spătăria cea mare, etc.

„Cererile...” prevedeau şi o reformă a justiŃiei, prin desfiinŃarea „legiuirii lui Caragea”,

care nu era făcută „cu voinŃa a tot norodul”. ÎnvăŃătul, care trebuia să cuprindă întreg „tineretul
naŃiunii române” indiferent de originea socială, trebuia să devină treptat obligatoriu şi gratuit.
Problemele fiscale formau un capitol aparte, urmând să fie puse pe baze noi, prin desfiinŃarea
vămilor interne şi reducerea taxelor vamale de import-export, măsuri care ar fi trebuit să
impulsioneze viaŃa economică.

În ceea ce priveşte Ńărănimea, se pare că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu

având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiŃi”, dar fiind atent şi la reacŃiile imperiilor vecine, nu
a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea Ńăranilor. În
schimb, se întărea dreptul clăcaşilor pentru folosirea pămâtului de care fuseseră deposedaŃi în
timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. ProclamaŃia din 23/4 martie făcea cunoscută
„zdrobirea şi încetarea vericăruia jăf şi nedreptate ce aŃi cecat până acum din pricina
oblăduitorilor domni ce [...] v-au supt sângele” şi anunŃa o „mare uşurinŃă” în ceea ce priveau
„toate celelalte dări şi orânduieli”, măsuri care trebuiau să aducă la „scăparea robiei întru care v-
aŃi aflat până acum”. În lupta pe care urma să o poarte, el avea nevoie de sprijinul boierimii,
singura forŃă politică recunoscută de Imperiul Otoman şi de celelalte puteri, capabilă să-i susŃină
demersurile diplomatice. Tudor a făcut de la început o deosebire între boierii pământeni şi aceia
care erau susŃinătorii şi beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile
revoluŃiei, el a proclamat împărŃirea „averilor rău agonisite”.

Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate
naŃionale permanentă, alcătuită din panduri cu „căpeteniile lor” şi 200 de arnăuŃi.

Linia politică externă adoptată de Tudor Vladimirescu era aceea de a nu da PorŃii niciun
motiv să-i justifice intervenŃia armată. Aparenta lipsă de ostilitate faŃă de puterea suzerană, tonul
prevenitor al solicitărilor trimise la Istambul, tratativele duse cu paşalele de la Dunăre trebuie
înŃelese din această perspectivă. Documentele rămase din timpul revoluŃiei reiau necesitatea ca
Imperiul Otoman să nu se amestece în treburile interne ale Ńării. De fapt, cererea de înlocuire a
domnilor fanarioŃi era în sine contrarăintereselor PorŃii.

O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acŃiune a Eteriei şi după

dezavuarea oficială de către Ńarul Alexandru I al Rusiei a mişcării greceşti şi a celei româneşti. În
ceea ce priveşte relaŃiile cu celelalte provincii româneşti, Tudor Vladimirescu îndemna Divanul să
coopereze cu fraŃii de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând şi la un glas cu Moldova, să putem
câştiga deopotrivă dreptăŃile acestor prinŃipaturi, ajutorându-se unii pre alŃii”.
 Dacă în ceea ce priveşte înlăturarea domnior fanarioŃi consensul tuturor claselor şi
păturilor sociale era asigurat, în ceea ce priveşte alte prevederi ale programului său Tudor
Vladimirescu se putea aştepta la opoziŃia marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de luptă cu
marii boieri, dar şi pentru a asigura forŃa militară necesară apărării Ńării, el s-a grăbit să asigure
reorganizarea armatei naŃionale. Tudor a luat legătura cu şefii mişcării antifanariote dar şi cu
elementele mişcării Eteria care plănuia a amplă mişcare împotriva Imperiului Otoman. S-a
aşteptat momentul potrivit pentru declanşarea mişcării revoluŃionare româneşti. Acesta a fost
considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru ŞuŃu
(15/27 ianuarie).

Fiind în strânsă legătură încă din decembrie 1820 cu boierii din „partida naŃională” în
frunte cu Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de
colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme [...] pentru obştescul folos”.
Pregătirile politice au fost însoŃite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor îşi făcuse
cunoscute planurile de creare a unei armate naŃionale cu care, „[...] numai cu pandurii Ńării, făr’
de niciun ostaş străin, voi face de a nu se mişca o iarbă din pătul Ńării”, prin care el respingea
practic orice pretenŃie viitoare a PorŃii de asigurare a siguranŃei graniŃelor principatului.
Recrutările pentru viitoarea armată naŃională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea
revoluŃiei. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuŃi în satele olteneşti, tot ei
ocupându-se şi de crearea unor depozite de arme şi muniŃie.

Oastea revoluŃiei de la 1821 a fost una de factură Ńărănească, recrutată din rândurile
Ńăranilor liberi, implicaŃi nu doar în agricultură dar şi în negustorie, iar mulŃi dintre ei şi în
activităŃile militare care reveneau în alte Ńări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele
mai multe efective ale pandurilor şi a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au
mai fost recrutaŃi şi mici boiernaşi, de origine rurală şi proaspăt intraŃi în rândul privilegiaŃilor.
Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oştenii „Adunării norodului” au fost panduri,
aceştia fiind recrutaŃi nu numai dintre moşneni (Ńăranii liberi) ci şi din rândul clăcaşilor.
Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă şi slobozenie” iar în
rândurile Ńăranilor clăcaşi prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost
impulsionate de principiile enunŃate în ProclamaŃia de la Padeş. Efectivele oastei pandurilor au
crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această ceştere rapidă a fost sesizată de
reprezentanŃii marilor puteri la Bucureşti sau Istambul.

Duminică, 23 ianuarie/4 februarie 1821, la Padeş, în prezenŃa a aproximativ 100 de

plăieşi şi a colaboratorilor săi apropiaŃi, Tudor Vladimirescu a lansat chemarea la luptă „către tot
norodul omenesc”, care a devenit cunoscută în istorie ca ProclamaŃia de la Padeş. Prin această
declaraŃie, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului din Ńară, pentru statornicia unui nou
regim politic în Ńară. Era o declaraŃia patetică, în stare să „mişte conştiinŃele şi să e pe oameni la
luptă”, o veritabilă „declaraŃie de război” împotriva fanarioŃiilor. ProclamaŃia a avut un efect
imediat, locuitorii satelor răzpunzând cu miile, după ce au fost anunŃaŃi de ştafetele călare.
 Tot la Padeş, Tudor a început activitatea diplomatică menită să împiedice intervenŃia
străină în Muntenia. A adresat memorii mai întâi sultanului prin intermediul paşalelor de la
Dunăre, iar mai apoi împăraŃilor Rusiei şi Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la
congresul Sfintei AlianŃe. Amploarea mişcarea izbucnită în Oltenia şi pericolul transformării ei
într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul
domnitorului Alexandru ŞuŃu să iniŃieze măsuri de forŃă pentru stoparea înaintării către Bucureşti
a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenŃii l-au câştigat de
partea lor pe consului general al Rusiei, Alexandr Pini. ReacŃia lui Tudor a fost imediată,
explicându-i într-o scrisoare consulului Ńarist că orice măsură de forŃă împotriva pandurilor ar
duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la
bunele oficii ale reprezentantului Ńarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori
ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri şi de altă oştire ce au cugetat a trimite
împotriva norodului.”

Tudor, după ce a înfrânt rezistenŃa unora dintre ispravnicii de judeŃe şi a unor cete
înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra mănăstirilor fortificate de la
Strehaia şi Motru, iar pe 4/16 februarie şi-a stabilit tabăra la łânŃăreni. Timp de trei săptămâni,
Vladimirescu şi-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, şi-a extis controlul până la Dunăre,
a purtat corespondenŃă cu boierii bucureşteni şi a urmărit cu atenŃie reacŃiilor marilor imperii
vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluŃie politică, preferabilă unui
conflict care ar fi complicat relaŃiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou
domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul Ńării).

Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluŃionară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat

triumfal în Bucureşti pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulŃime entuziastă. Tudor
va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând Ńara ca un adevărat domnitor, numit cu drag
şi respect “Domnul Tudor”. Stabilindu-şi cartierul general în casele brâncoveneşti de lângă
Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraş,
evitând în acelaşi timp orice conflict cu omul Eteriei din oraş, Tudor Valdimirescu s-a străduit să
colaboreze cu boierii Divanului Ńării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin
semnarea „cărŃii de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în
cadrul căruia acŃiona o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor Vladimirescu, reprezentând
„Adunarea norodului”, transformată în organizaŃie politico-militară, deŃinea conducerea şi
iniŃiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea
reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuŃii politice şi administrative. Colaborarea
celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceiaşi zi 23
martie/4 aprilie.

Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acŃioneze într-un context

internaŃional şi intern extrem de complicat. Dezavuarea oficială a mişcărilor revoluŃionare
româneşti şi greceşti de către Ńarul Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la Bucureşti,
iar acŃiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc, uitaseră imediat de planul
iniŃial de trecere imediată la sud de Dunăre şi se înstăpâniseră aici, compurtându-se ca o armată
de ocupaŃie, dedându-se la jafuri şi abuzuri, provocând neîncetat forŃele otomane de la frontieră,
puneau Ńara în faŃa primejdiei unui atac al forŃelor PorŃii.

În asemenea condiŃii, Tudor Vladimirescu a iniŃiat discuŃii cu conducerea mişcării

eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a iniŃiat tratative cu reprezentanŃii
otomanilor – paşalele din Silistra, Vidin şi Brăila – dar şi cu principalele puteri interesate în
zonă. După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu
Vladimirescu, la sfârşitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureştiului.
Tudor a respins şi de această dată cererea eteriştilor de unire a celor două mişcări, practic de
subordonarea a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluŃionare greceşti. Tudor a
protestat faŃă de intrarea eteriştilor în Bucureşti, susŃinând că rezolvarea problemelor interne Ńine
exclusiv de competenŃa pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenŃii
diplomatice. Întânirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înŃelegere fragilă, în aşteptarea
unei medieri internaŃionale şi a părăsirii teritoriului naŃional de eterişti. Ipsilanti s-a retras la
Târgovişte iar oamenii săi au ocupat judeŃele din nord.

Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. În condiŃiile în care o parte a boierilor

înspăimântaŃi încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a
pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenŃionau să se refugieze la Târgovişte sau
în Transilvania. În colaborare cu boierii rămaşi în Bucureşti şi cu clerul din Capitală, Tudor a
continuat negocierile. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, paşalele cerând în primul
rând dezarmarea armatei pandurilor şi reprimarea eteriştilor. Cum Tudor nu a acceptat condiŃiile
turcilor, iar oastea PorŃii se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat singura decizie
corectă din punct de vedere militar: retragera în zona întărită a Olteniei şi organizarea unei
rezistenŃe de durată. La începutul lunii mai 18.000 de soldaŃi otomani au intrat în Moldova pe la
Brăila, iar alŃi 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu şi OlteniŃa în
Muntenia. În concepŃia lui Vladimirescu, durata mare a rezistenŃei româneşti ar fi putut atrage
atenŃia puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rândul lor pe lângă Poartă pentru
acceptarea revendicărilor românilor. Pe 1527 mai, oastea revoluŃionară de sub comanda lui
Tudor a început retragerea pe direcŃia Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea. Pe 18/30 mai oastea
revoluŃionară ajunsese în apropiere de Goleşti. Eteriştii, deşi ar fi dorit să oprească retragerea lui
Tudor către bazele de rezistenŃă din Oltenia , nu se sinŃeau în stare să reuşească acest lucru, pe
de-o parte datorită tăriei forŃelor de sub comanda liderului român, pe de alta datorită ameninŃării
exercitate de garnizoanele pandurilor aflate pe malul drept al Oltului, gata să iasă în întâmpinarea
comandantaului lor.

Ce nu au reuşit cu forŃa armelor, eteriştii au reuşit prin trădare şi complot. Tudor

Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o săptămână mai
târziu, în noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie conducătorul pandurilor a fost asasinat, trupul fiindu-i
aruncat într-o fântână.
 Asasinarea lui Tudor Vladimirescu a lipsit revoluŃia de conducerea unitară de până în
acel moment, iar „Adunarea norodului” a început să se dezorganizeze încet. Destrămarea armatei
pandurilor nu s-a petrecut imediat, aceştia luptând separat sau în alianŃă cu eteriştii cu otomanii
până spre sfârşitul lunii iunie.

Alexandru Ipsilatinti, după ce încercase fără succes să rezite otomanilor în faŃa

Târgoviştei pe 25 mai/7 iunie, a hotărât să reia parŃial planul lui Tudor de rezistenŃă îndelungată
în zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-şi croi drum spre Oltenia, eteriştii ar fi trebuit să
înfrângă unităŃile otomane de la Drăgăşani. Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important
al confruntărilor Eteriei, ajutaŃi de detaşamente ale pandurilor cu trupele otomane. Turcii,
superiori din punct de vedere numeric şi al dotării au reuşit să-şi înfrângă adversarii. Ciocniri
sporadice dintre turci şi panduri s-au mai înregistrat până în luna august. Mai multe căpetenii ale
pandurilor, printre care şi Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu) au căzut prizonieri
şi au fost duşi la sud de Dunăre.

Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de
români. În oastea revoluŃionaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din
Transilvania” – militari români transilvăneni din regimentele grănicereşti, care desfăşuraseră o
vie propagandă pentru „crăiuŃul Todoraş”.

Ecourile în Moldova a revoluŃiei din 1821 s-au resimŃit mai ales pe plan politic şi
ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din łara Românească şi „vemelnica ocârmuire” din
Moldova de după părăsirea tronului Ńării de către Mihail ŞuŃu s-au strâns legăturile şi s-a evocat
posibilitatea ca o parte a trupelor revoluŃionare să treacă la nord de Milcov pentru a acŃiona pe
aceiaşi bază ca în Muntenia. Deşi înfrântă prin intervenŃia armatelor otomane, RevoluŃia din
1821 a reuşit să determine puterea suzerană să abolească regimului fanariot şi să restabilească
domniile pământene în 1822, ceea ce a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă
statutului de autonomie a celor două łări Româneşti. Totodată, revoluŃia a consolidat ceea ce
Nicolae Bălcescu a denumit „partida naŃională”.

3. Regulamentele Organice

În Ńara noastră principiul separaŃiei puterilor în stat a fost consacrat pentru prima dată în
Regulamentele Organice. Regulamentul Organic a fost o lege fundamentală care a modernizat
unele instituŃii ale Moldovei şi łării Româneşti.
Regulamentele Organice au înzestrat Principatele Române cu o serie de instituŃii
susceptibile de a favoriza dezvoltarea capitalismului şi au pregătit unirea lor într-un stat modern
şi centralizat. Ele au fost considerate ca o expresie a luptei dintre vechi şi nou făcând trecerea de
la feudalism la capitalism.
Regulamentele Organice erau chemate să dea viaŃă programului de transformare a
structurilor interne în raport cu spiritul veacului, de modernizare a societăŃii româneşti, de creare
a condiŃiilor capabile să accelereze progresul. Aceste cerinŃe, expresie a programului RevoluŃiei
din 1821, fuseseră incluse, într-o manieră sui generis, în cuprinsul Tratatului de la Adrianopol.
Regulamentele Organice, în esenŃa conŃinutului lor, au reprezentat totuşi o operă de
progres netăgăduit. Reliefând existenŃa unei naŃiuni române şi dându-i expresie prin normele
comune de organizare, cele două acte legislative subliniau că „nedespărŃita unire” reprezintă o
„necesitate mântuitoare”
Înlăturând o serie de instituŃii şi practici feudale, ele au creat un aparat de stat modern şi
un climat favorabil pentru dezvoltarea noului. În primul rând, au legiferat principiul modern al
separării puterilor în stat, puterea legislativă fiind încredinŃată unei adunări obşteşti, cea
executivă fiind exercitată de domn, ajutat de un sfat administrativ extraordinar, compus din şase
membri şi de un sfat administrativ, alcătuit din trei membri. Sistemul judecătoresc a fost
organizat pe baze moderne, recunoscându-se autoritatea lucrului judecat.
Prin Tratatul de la Akerman din 1826 se prevedea că „spre a se îndrepta gravele atingeri
aduse ordinei în feluritele ramuri ale ocârmuirii interne prin turburările întâmplate în Moldova şi
în Muntenia, gospodarii vor fi ŃinuŃi a se ocupa fără cea mai mică întârziere împreună cu
divanurile respective de măsurile trebuitoare pentru a îmbunătăŃi starea principatelor, şi acele
măsuri vor forma obiectul unui regulament obştesc pentru fiecare provincie fiind pus de îndată în
lucrare”. În urma acestei convenŃii Poarta dă un hatişerif prin care dispune ca Grigore Ghica al
Munteniei şi Ioan Sturză al Moldovei împreună cu divanurile să alcătuiască acele legi
constitutive pentru ambele Ńări.
S-a format câte o comisie în fiecare principat român astfel încât comisia din Bucureşti era
condusă de consilierului de stat Minciaki, pentru Muntenia şi membrii: banul Grigore Băleanu,
vornicul Gheorghe Filipescu, numiŃi de autoritatea rusească, iar logofătul Ştefan Bălăceanu şi
hatmanul Alexandru Vilara aleşi de adunare, având de secretar pe vornicul Barbu Ştirbei. Pentru
Moldova figurau vistiernicul Costache Paşcanu şi vornicul Mihai Sturză numiŃi de Kisseleff, iar
vornicul Costache Conache şi vistiernicul Iordache Catargiu aleşi de obşteasca adunare, şi având
ca secretar pe Gheorghe Asaki.
Regulamentul alcătuit de comisia mixtă din Bucureşti, după instrucŃiunile ruseşti, pentru
reoganizarea politică, şi sub supravegherea lui Kisseleff pentru aspectele de natură
administrativă, este trimis la Petersburg împreună cu o delegaŃie din trei membrii care
participaseră la întocmirea acestuia: vornicul Mihai Sturză, logofătul Alexandru Vilara şi aga
Gheorghe Asaki. La Petersburg se întocmeşte o comisie compusă din aceşti boieri şi doi
funcŃionari ruşi, Catacazi şi Minciaki, sub preşedinŃia secretarului de stat Daschkoff, aducând
câteva modificări. Ambele Regulamente au fost apoi trimise lui Kisseleff spre a le supune
aprobării şi votării adunărilor extraordinare.
InstrucŃiunile guvernului rus prescriau ca alegerea Domnului să fie făcută de o adunare
extraordinară, calificată să exprime dorinŃa naŃiunii.
Adunarea extraordinară de revizie a łării Româneşti s-a deschis la Bucureşti la 10 martie
1831 fiind alcătuită din preşedinte Kisseleff şi vice-preşedinte Minciaki.
 Kisseleff în discursul său rostit de logofătul Iordache Golescu spunea că: “împăratul
luând sub ocrotirea sa organizaŃia principatelor a privit numai şi numai la binele locuitorilor de
obşte”.
Adunarea de revizie a łării Româneşti, deschisă la 10 martie 1831 îşi încheie lucrările la
22 mai, după 31 de şedinŃe.
La 30 aprilie Regulamentul era votat. În şedinŃa din 18 mai, Barbu Ştirbei înfăŃişează spre
semnare trei exemplare ale Regulamentului, din care două de trimis celor două curŃi, iar unul de
păstrat la arhivă.
Regulamentul scris pe 718 feŃe era împărŃit în 9 capitole cu 445 articole şi 4 anexe. A fost
semnat de 47 de deputaŃi în ziua de 20 mai, după ce adunarea numise o comisie care să confrunte
aceste exemplare cu procesele-verbale ale şedinŃelor.
După votarea Regulamentului Organic, Kisseleff, cu autorizaŃia superioară, cunoscând
sistemul dilatoriu turcesc, a fixat oficial data aplicării în Muntenia la 1 mai 1831 şi a luat măsuri
în consecinŃă, prin trei adrese către obştea divanurilor, la 31 martie, 2 aprilie şi 23 aprilie.
De la Regulamentul Organic, puterea Domnului a fost pentru prima oară limitată în drept,
prin atribuŃiile adunării, pe care era Ńinut să o convoace în fiecare an. “Puterea de sine
stăpânitoare şi săvârşitoare pentru Ńinerea bunei orânduieli şi pentru repausul obştei, orânduirea
în toate slujbele; cea dintâi comandă a jandarmeriei, sunt prerogativele alăturate oblăduirii
Domnului stăpânitor”, zice Regulamentul.
Începând cu anul 1828 Principatele Române au fost ocupate de ruşii care nu şi-au retras
trupele decât atunci când turcii au înŃeles că trebuie să plătească indemnizaŃia de război. Însă abia
în anul 1834, când turcii au plătit sumele datorate, ruşii au evacuat Principatele. Pe perioada cât
Principatele au fost sub ocupaŃie rusească la guvernare s-a aflat generalul Kisseleff. Tratatul de la
Akerman obliga cei doi domni din Principate să întocmească un regulament pentru îndreptarea
stării din principate.
Şeful puterii executive, Domnitorul, numea şi revocă pe miniştrii, după voinŃa sa.
Miniştrii nu puteau să fie membrii ai Parlamentului, puteau însă să meargă la Obicinuita
Obştească Adunare (forul legislativ), pentru a susŃine proiectele de legi, ca şi orice alte adrese ale
Domnului către Adunare, precum şi pentru a da desluşiri, fiecare pentru tot ce priveşte dregătoria
sa.
Puterea judecătorească, exercitată de organele ei, este arătată ca o putere separată şi
independentă şi faŃă de puterea executivă1, precum şi faŃă de Obşteasca Obicinuita Adunare.2
Până în secolul al XIX-lea în organizarea de stat a României nu se poate vorbi de
aplicarea principiului separaŃiei puterilor în stat, deoarece în întreaga epocă feudală exercitarea
funcŃiilor statului era concentrată în mâna unui singur organ – Domnul – care exercita direct sau

1
Art. 212 din Regulamentul Organic al Valahiei: „DespărŃirea puterilor ocârmuitoare şi judecătorească fiind
cunoscută că este neapărat de trebuinŃă pentru buna orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor
particularilor, aceste doă ramuri de ocârmuire vor fi de acum înnainte cu totul deosebite”
2
Art. 59 din Regulamentul Organic al Valahiei: „ Obicinuita Obştească Adunare nu va fi însărcinată de acum înainte
şi cu cuviinŃe judecătoreşti…..”
prin delegaŃie toate funcŃiile statului. Acesta era stăpânul Ńării, viaŃa, cinstea şi averea oamenilor
erau în puterea lui.
Regulamentul Organic a întemeiat organizarea statului pe principiul separaŃiei puterilor,
fiind de fapt primul act care a prevăzut acest lucru, până la Regulamente în Ńara noastră
neputându-se vorbi despre afirmarea sau aplicarea acestui principiu.
Regulamentele Organice au reprezentat acte fundamentale cu caracter constituŃional cum
nu existau în nici unul dintre marile imperii autocrate vecine. Totuşi aceste acte, primele
constituŃii moderne româneşti, nu au rezolvat decât în parte problema puterii. Din punct de
vedere al administraŃiei de stat, ele au avut un rol modernizator, dar din punct de vedere al
exercitării puterii, ele nu au făcut decât să înlocuiască vechiul absolutism domnesc cu un regim
oligarhic care concentră toată puterea în mâna câtorva familii de mari boieri, aceleaşi care îi
răsturnaseră pe fanarioŃi şi ai căror reprezentanŃi redactaseră Regulamentele Organice.

a. Puterea executivă - Domnia

Organizarea instituŃiei supreme a Domniei, a fost, la noi, întemeiată pe obiceiul
pământului. Modul de determinare al şefului suprem al statului, atât în Muntenia cât şi în
Moldova, al Voievodului, al Domnului, s-a realizat, din cele mai vechi timpuri în baza
principiului electiv-ereditar. La început domnii erau aleşi pe viaŃă. După ce Ńările româneşti s-au
pus sub protectoratul Imperiului Otoman, alegerea trebuia să fie confirmată de Poartă. Firmanul
împărătesc de confirmare, numit muharel, se citea la Divan, în faŃa boierilor, de către
funcŃionarul turc mahometan, numit Divan effendi, ataşat pe lângă Domn pentru citirea
firmanelor turceşti.
Potrivit Regulamentului Organic domnul era ales pe viaŃă de o Adunare Obştească
Extraordinară şi confirmat de către Poartă.
Cu toate că Regulamentul Organic prevedea că domnii să fie aleşi, ruşii numesc „numai
pentru această dată şi ca un caz cu totul particular”, pe Alexandru Ghica în Muntenia, iar turcii
pe Mihail Sturză în Moldova.
Organizat potrivit prevederilor Regulamentului Organic, sfatul administrativ ca organ de
conducere, coordonare şi îndrumare a administraŃiei a jucat un rol deosebit după domnie, în viaŃa
politică a Principatelor.
În Moldova istoria sfatului administrativ începe la 1 ianuarie 1832, data intrării în vigoare
a Regulamentului înainte de această dată neexistând un sfat cârmuitor, stabil şi cu funcŃiuni
precise. Primul sfat administrativ din istoria Moldovei a fost constituit sub administraŃia rusă de
generalul Paul Kisseleff în decembrie 1831. Acest sfat a fost alcătuit din logofătul Grigoraş
Sturdza, preşedinte, logofătul Iordache Catargi – ministru de interne, Mihail Sturdza la finanŃe,
N. Canta – secretar de stat, la celelalte departamente fiind numiŃi: Costache Conache la justiŃie şi
Teodor Balş la hătmănie.
După Regulamentul din 1831, în łara Românească, miniştrii erau în număr de şapte:
Ministrul Trebilor din Lăuntru, sau Marele Vornic; Ministrul FinanŃelor sau Vistierul; marele
Postelnic sau Secretarul de Stat; Logofătul sau Ministrul DreptăŃii; Logăfătul sau Ministrul
Trebilor Bisericeşti, Spătarul sau Ministrul Oştirii.
Ministrul Trebilor din Lăuntru are un rol foarte important în ceea ce priveşte conducerea
administraŃiei din interiorul Principatului. Conducătorii de judeŃe se subordonează acestuia
primind instrucŃiuni de la acesta în ceea ce priveşte organizarea Ńinutului pe care îl conduce
fiecare.
b. Puterea legislativă - Obicinuita Obştească Adunare
Parlamentul apare în principatele Române în deceniul al IV-lea al sec. al XIX-lea într-o
perioadă de profunde transformări social economice şi politice. Prin Regulamentele Organice ale
łării Româneşti şi Moldovei, primele legiuiri cu caracter constituŃional apărute la noi, se
instituia în cele două Principate câte o Adunare Obştească, cu menirea de a elabora propuneri şi
proiecte de legi, de a îngrădi într-o oarecare măsură puterea executivă şi de a face cunoscute
domnitorului dorinŃele şi nevoile Ńării. Adunările Obşteşti nu aveau puterea de legiferare
caracteristică parlamentelor moderne.
Regulamentele Organice creează un Parlament unicameral, cu atribuŃii de legiferare,
numit Obicinuita Obştească Adunare, compus numai din delegaŃi ai clasei nobiliare, ai boierimii,
singurii care aveau competenŃă să se pronunŃe asupra chestiunilor de interes obştesc.
Proiectele de legi iniŃiate de domn se votau în întregime sau cu modificări, Adunarea
putând să respingă proiectul. Hotărârile,” chibzuirile Adunării” nu aveau însă putere de lege
decât prin întărirea Domnului, care rămâne liber de a nu le întări, fără arătarea motivelor.3
Adunarea avea dreptul să atragă atenŃia Domnului prin anaforale asupra chestiunilor de
interes obştesc, asupra nedreptăŃilor şi plângerilor locuitorilor, şi atunci când considera că este
necesar putea să le facă cunoscut celor două CurŃi.

c. Puterea judecătorească
Sub vechiul regim justiŃia emana de la Domn, acestuia i se adresau toate plângerile, fiind
considerat puterea supremă. Pentru prima dată, Regulamentul Organic separă puterile în stat,
atribuindu-le unor organe separate. Organizarea judecătorească a fost stabilită prin capitolul VIII
din Regulamentului Organic al Moldovei şi capitolul VII al Regulamentului Organic al łării
Româneşti.
Capitolul VII al Regulamentului Organic al łării Româneşti, intitulat “Pentru cătarea
judecăŃilor în Valahia şi pentru întocmirea şi căderile judecătoreşti”, cuprindea nouă secŃiuni:
canoane de obşte, judecătoriile judeŃilor (cu judecătoriile de întâia cercetare, judecătoriile de prin
sate sau de împăciuire), pentru divanurile judecătoreşti (pentru despărŃirea politicească, pentru
despărŃirea criminalicească), pentru judecătoriile de comerciu, pentru judecătoria poliŃii, pentru
Înaltul Divan, pentru căderile marelui logofăt, pentru trecerea în condică a zălogirilor şi a foilor
3
art. 49 din Regulamentul Organic al Valahiei: „chibzuirile Obicinuitei Obşteşti Adunări atunci numai vor avea
putere de pravilă, când se vor întări de Domn, care sobod este de a nu le întări, fără să-şi dea cuvântul pentru ce nu le
întăreşte….”
Art. 52 din Regulamentul Organic al Moldovei: „aceste hotărâri nu vor avea putere de legiuire, decât prin întărirea
domnului, carile rămâne în voinŃa Sa de a le întări sau ba, fără de a da cuvântul pentru care nu le întăreşte…”
de zestre, pentru hotărnicia tuturor moşiilor din Valahia. Aceste nouă secŃiuni au fost create
întrucât” despărŃirea puterea ocârmuitoare şi judecătorească fiind cunoscută, este neapărat de
trebuinŃă pentru bună orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor particularilor.”

Capitolul VIII din Regulamentului Organic al Moldovei, denumit „Rânduiala

giudecătorească”, cuprindea şi el 12 secŃiuni şi anume: regule obşteşti, instrucŃiile şi îndatoririle
tribunalurilor de pe la Ńinuturi, divanul giudecătoresc, tribunalul comerŃiei şi îndatorirea sa,
tribunalul de poliŃie îndreptătoare, tribunalul de pricini criminaliceşti, Înaltul Divan, pentru
apelaŃie, despre slujba publică în ramul giudecătoresc, îndatoririle şi instrucŃiile marelui logofăt,
rânduiala mulŃămitelor şi înaintirilor în magistratură, obşteasca hotărâtură.
Organizarea judecătorească consemnată de Regulamentele Organice prevedea
următoarele categorii de instanŃe judecătoreşti:
• tribunale judeŃene ca foruri de primă instanŃă (câte unul în fiecare judeŃ);
• divanuri judecătoreşti, ca instanŃe de apel (două în łara Românească, la Bucureşti şi Craiova;
unul în Moldova, la Iaşi). Erau alcătuite astfel: în materie civilă (secŃiile civile ale divanului
judecătoresc din Bucureşti - format din preşedinte, 6 membri, 1 procuror şi ale divanului
judecătoresc din Craiova - preşedinte, 4 membri şi un procuror), în materie comercială
(tribunalele apelative de comerŃ din Bucureşti - format din preşedinte, un judecător boier numit, 3
judecători aleşi şi un procuror, şi din Craiova - preşedinte numit, 2 negustori aleşi şi un procuror)
şi tribunalul pricinilor criminaliceşti din Iaşi format din preşedinte şi iniŃial 2, ulterior 4 membri.
• Înaltul Divan (Divanul Domnesc), că instanŃă supremă care judecă apelurile împotriva hotărârilor
divanurilor judecătoreşti şi tribunalelor de comerŃ. În Muntenia era prezidat de Marele Ban şi
compus din 6 judecători şi un procuror. În Moldova, Înaltul Divan este compus dintr-un
preşedinte şi 6 membri numiŃi de domn şi alŃi 7 membri supleanŃi, aleşi de Obişnuita Obştească
Adunare pentru durata legislaturii de 5 ani. Regulamentele Organice prevedeau în ambele
Principate că Înaltul Divan, în situaŃia în care constată vreo neclaritate a unei legi, putea cere
domnului să numească o comisie prezidată de marele logofăt.
Astfel,” sarcinile de judecată au fost atribuite instanŃelor judecătoreşti, care au fost declarate independente
de puterea domnească şi de administraŃie. Domnul nu mai avea dreptul direct la judecată, însă el va intra în
compunerea Înaltului Divan, pe care îl prezida.”
Ulterior, se va adăuga o a patra instanŃă în Moldova, divanul domnesc, alcătuit din cei 7 membri numiŃi ai
Înaltului Divan, plus cei 7 membri supleanŃi aleşi de adunare, însă în 1833 este desfiinŃata şi va avea ca rezultat
contopirea Înaltului Divan şi divanului domnesc într-o singură instanŃă, aflată în mâinile domnului.
În Muntenia, a patra instanŃă era Înalta Curte De Revizie, a cărei hotărâre, domnul era obligat să o
confirme, altfel spus domnul nu intervenea în judecăŃi. În 1833, această organizare a fost schimbată, astfel
ajungând şi această regiune la un sistem care se apropia de cel moldovenesc. Important de menŃionat în
legătură cu puterea judecătorească este faptul că Regulamentul Organic a stabilit că orice pricină
hotărâtă de Înaltul Divan şi întărită de Domn este „în veci curmată”, adică hotărârea capătă
autoritatea de lucru judecat.
Regulamentul Organic al Valahiei admite numai un singur caz în care hotărârea Înaltului
Divan capătă autoritate de lucru judecat, pentru aceasta cerându-se:
A) ca prima hotărâre a Înaltului Divan să fie dată cu majoritate, fiind cel puŃin doi
membri de deosebită părere;
B) ca la instanŃele inferioare să fi fost hotărâri deosebite. În acest caz, partea care a
pierdut, are drept de apel către Domn pentru a i se judecă pricina din nou, Domnul trimiŃând
pricina Înaltului Divan pentru a se judeca noul apel.
În acest caz, Divanul se completează cu ministrul justiŃiei, ca preşedinte, şi cu toŃi
preşedinŃii instanŃelor judecătoreşti din Bucureşti, în afară de aceia care au judecat pricina.
Hotărârea dată, întărită de Domn, capătă autoritatea de lucru judecat, nemaiputând fi atacată.
În momentul introducerii Regulamentului Organic, pravilele în vigoare erau: Legiuirea
Caragea, în ediŃie română încă de la 1818 łara Românească, Codul Calimah, în ediŃie grecească
de la 1 iulie 1817 şi Condica Criminalicească de la 1820 promulgată în 1826, în Moldova. Pentru
viitor Regulamentul hotăra că o comisie ad-hoc va fi convocată fără întârziere, pentru a redacta
un cod complet, potrivit nevoilor Ńării. Aceeaşi comisie avea să fixeze regulile înregistrării
actelor şi Ńinerii arhivelor, pentru păstrarea documentelor care „asigură viaŃa, cinstea şi averea”
locuitorilor.
Ca noutăŃi, apare instituŃia avocaŃilor pentru apărarea împricinaŃilor, Avocatul trebuia să
arate tot respectul faŃă de instanŃa înaintea căreia se înfăŃişa, el neputându-se înfăŃişa în locul
mandantului sau mai înainte de a arăta împuternicirea.
În ceea ce priveşte normele procedurii de judecată (dreptul de apărare), accelerarea
judecăŃii, publicitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor), deşi acestea, ca şi cele referitoare la
sistemul judiciar, fiind de inspiraŃie burgheză, constituiau mai multe garanŃii pentru justiŃiabili
decât normele anterioare, bizantino cutumiare, totuşi ele nu asigurau decât apărarea intereselor
clasei boiereşti, nu şi ale Ńărănimii clăcaşe.
De altfel, documentele vremii ne arată atât refuzul multor boieri şi supuşi străini de a
executa hotărârile judecătoreşti ce nu erau conform intereselor acestora, cât şi folosirea
metodelor practicate în trecut, faŃă de Ńărani (împiedicarea acestora de a se prezenta la proces,
arestări abuzive, bătăi).
Întrucât normele de drept comercial din legiuirea Caragea şi acele din codul Calimah
deveniseră insuficiente, Regulamentul a prevăzut primele dispoziŃii pentru organizarea unui
regim de drept special aplicabil în materie comercială şi a înfiinŃat instanŃe speciale pentru
judecarea pricinilor comerciale, în compunerea cărora intrau şi reprezentanŃii negustorilor. S-a
dat o caracterizare generală faptelor de comerŃ - pentru a se determina competenŃa specială a
tribunalelor comerciale şi s-au luat măsuri pentru a se asigura o mai rapidă executare a
hotărârilor în pricini comerciale. Dar în principal, ambele regulamente au prevăzut că pricinile
comerciale să fie judecate după Codul comercial francez din 1807, dispunând traducerea şi
folosirea lor în măsura care corespundeau condiŃiilor economico-sociale din Principate (art. 241
din Regulamentul Organic al łării Româneşti şi art. 318 din Regulamentul Organic al
Moldovei).
 Pentru a se asigura o mai bună funcŃionare a justiŃiei, s-a înfiinŃat funcŃia de procuror pe
lângă tribunale. Procurorii erau caracterizaŃi ca apărători ai pravilei, având misiunea de a se
îngriji pentru toate câte privesc paza bunei orânduieli şi a liniştii obştei (art. 217 din
Regulamentul Organic al łării Româneşti). Tot în scopul unei mai bune funcŃionări a justiŃiei, a
fost înfiinŃată miliŃia naŃională, în scopul pazei graniŃelor şi al bunei orânduieli şi a ordinii
publice. Ea se compunea din 5000 de ostaşi în łara Românească şi 1350 în Moldova. Se
introduce principiul stabilităŃii judecătorilor pe trei ani, cu dreptul reconfirmării pentru o nouă
durată şi se preconizează intrarea în vigoare a principiului inamovibilităŃii judecătorilor după 10
ani de la aplicarea Regulamentelor.
 CURSUL 13
FORMAREA STATULUI ROMÂN MODERN
ŞI
A SISTEMULUI MODERN DE DREPT

Formarea sistemului modern de drept – opera reformatoare a lui Alexandru Ioan

Cuza
În anul 1853, urmând strategia de extindere teritorială pusă la punct încă de la începutul
secolului al XVIII-lea, Imperiul łarist a căutat să profite încă o dată de slăbiciunile Imperiului
Otoman şi a ocupat din nou Principatele Române. AcŃiunea militară a Rusiei a condus însă la
formarea unei coaliŃii militare a marilor puteri europene, care a decis să atace Rusia chiar pe
teritoriul acesteia, în Crimeea.
După declanşarea ostilităŃilor, Rusia şi-a retras trupele din Principate, locul lor fiind luat
de armatele habsburgice şi otomane. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Rusiei, în anul 1855,
înfrângere consacrată prin prevederile tratatului general de pace de la Paris, semnat la 18/30
martie 1856. ScoŃând în evidentă pentru prima dată importanŃa celor două Ńări pentru această
parte de lume, tratatul a avut o însemnătate deosebită pentru evoluŃia ulterioară a Principatelor
Române. Marile puteri europene au hotărât cu acest prilej să transforme cele două principate într-
o zonă neutră, care să acŃioneze ca un tampon între cele trei mari imperii din zonă. În acest fel
factorii decizionali europeni răspundeau pozitiv atât în raport cu interesele strategice al propriilor
guverne, cât şi în faŃa numeroaselor solicitări de reorganizare a Principatelor pe care le lansaseră
între anii 1849-1856 revoluŃionarii români exilaŃi în întreaga Europă. Cel mai important
beneficiu pe care tratatul de la Paris l-a adus Principatelor Române a fost desfiinŃarea
protectoratului rusesc.
Principatele rămâneau mai departe sub suzeranitatea PorŃii otomane, dar integritatea lor
teritorială urma să fie garantată în comun de către toate marile puteri semnatare: FranŃa, Anglia,
Austria, Prusia, Sardinia, Turcia şi Rusia.
Tratatul prevedea de asemenea obligaŃia Rusiei de a retroceda Moldovei cele trei judeŃe
din sudul Basarabiei - Cahul, Ismail şi Bolgrad, închizând în acest fel accesul Imperiului łarist la
gurile Dunării.
În acelaşi timp, textul tratatului reconfirma vechile privilegii ale Principatelor Române în
raport cu Imperiul Otoman. Poarta era obligată să asigure independenŃa şi caracterul naŃional al
administraŃiei din Principate şi să respecte clauzele vechilor tratate ruso-turce referitoare la
libertatea deplină a legislaŃiei, a cultului, a comerŃului şi a navigaŃiei.
 O ultimă prevedere importantă a tratatului de la Paris privea reorganizarea Principatelor,
sarcină pe care şi-au asumat-o toate cele şapte puteri semnatare. Pentru aceasta, a fost constituită
o Comisie specială formată din reprezentanŃii puterilor garante care urma să se deplaseze în
Principate, pentru a se informa la faŃa locului şi a elabora un set de propuneri pentru
reorganizarea sistemului administrative al acestora.
În paralel, Sultanul a fost obligat să convoace în fiecare principat câte o Adunare Ad-hoc
care să exprime dorinŃele românilor cu privire la organizarea lor definitivă, punctele de vedere
exprimate de aceste adunări urmând să aibă rol consultativ pentru membrii Comisiei speciale.
Propunerile pe care le-au înaintat Adunările Ad-hoc veneau să continue în linii generale
demersurile făcute de revoluŃionarii paşoptişti.
În materie constituŃională, adunările solicitau:
• respectarea vechilor capitulaŃii dintre łările Romane şi Înaltă
Poarta, cele care prevedeau că acestea sunt teritorii independente şi neocupate;
• unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România;
• instalarea unui prinŃ străin a cărei domnie să fie guvernată de
principiul ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui
succesori să fie crescuŃi în religia Ńării;
• introducerea unei Adunări Obşteşti cu o bază electorală cât mai
largă.
La nivelul administraŃiei publice centrale, se cerea:
• eliminarea privilegiului de clasa dintre criteriile impuse pentru
ocuparea funcŃiilor publice şi introducerea principiului admisibilităŃii tuturor
locuitorilor la astfel de funcŃii, indiferent de statut social sau avere;
• separarea clară a puterii legislative de cea executivă;
• asigurarea independenŃei puterii judecătoreşti în raport cu puterea
executivă;
• introducerea responsabilităŃii politice şi juridice a miniştrilor.
În domeniul administraŃiei publice locale, aceleaşi adunări solicitau:
• introducerea autonomiei judeŃene, prin acordarea de personalitate
juridică judeŃelor/Ńinuturilor şi înfiinŃarea de consilii judeŃene alese; consiliile
urmau să întocmească bugetele judeŃene, să facă repartizarea impozitelor
prevăzute de lege şi să propună guvernului măsurile de interes particular ale
Ńinutului/judeŃului;
• introducerea autonomiei comunale: prin înfiinŃarea comunei (o
instituŃie administrativă nouă, artificială şi diferită de instituŃia tradiŃională a
satului), înfiinŃarea de consilii comunale formate din membri aleşi şi stabilirea
prin lege a drepturilor şi obligaŃiilor care le reveneau acestor consilii;
 • introducerea autonomiei municipale prin înfiinŃarea unor consilii
municipale formate din deputaŃi aleşi care să administreze interesele comune ale
locuitorilor oraşelor.
Propunerile înaintate de Comisia specială europeană nu au avut un caracter la fel de
cuprinzător precum cele ale Adunărilor Ad-hoc.
În materia administraŃiei centrale, Comisia propunea:

restrângerea activităŃii Ministerului de Interne din łara
Românească; considerând că acesta avea prea multe atribuŃii, Comisia recomanda
adoptarea modelului din Moldova, unde direcŃia postelor şi direcŃia lucrărilor
publice au fost organizate sub forma unui minister distinct;

separarea foarte clară a puterii judecătoreşti de cea executivă,
pentru a se evita imixtiunile administraŃiei în actul de justiŃie; tot în acest scop ce
cerea adoptarea unor măsuri concrete pentru instituirea inamovibilităŃii
magistraŃilor;

adoptarea unor măsuri pentru îmbunătăŃirea sistemului educaŃional
şi înfiinŃarea unor universităŃi care să pregătească candidaŃii pentru funcŃiile
publice.
În ceea ce priveşte administraŃia locală, Comisia specială europeană a considerat că:

introducerea autonomiei locale în principate era inoportună; în
condiŃiile în care în Principate nu există o clasă de mijloc, înfiinŃarea consiliilor
districtuale ar fi fost chiar periculoasă, întrucât ea ar fi creat premisele pentru
controlarea treburilor publice locale de către marii proprietari funciari;

era considerată necesară renunŃarea la alegerea conducătorilor
subdiviziunilor administrativ teritoriale (plase şi ocoale) de către locuitori;
administraŃia publică trebuia să aibă un caracter unitar şi ierarhizat pentru a căpăta
eficienŃă, în acest sens se recomandă desemnarea acestor conducători direct de
către Guvern;

trebuiau limitate atribuŃiile care îi permiteau Ministerului de
Interne să se amestece în viaŃa administrativă a oraşelor, astfel încât acestea din
urmă să beneficieze de un grad mai mare de autonomie administrativă.

1. Dreptul constituŃional
Conform instrucŃiunilor primite la Congresul de pace din 1858, Comisia europeană şi-a
prezentat raportul către marile puteri la 26 martie/7 aprilie 1858, incluzând în el şi o parte din
doleanŃele românilor exprimate prin intermediul Adunărilor Ad-hoc. După discuŃii prelungite,
reprezentanŃii celor şapte mari puteri au semnat la 7/19 august ConvenŃia de la Paris, un act
internaŃional cu caracter constituŃional prin care Principatele Române primeau o “organizare
definitivă”.
 Solicitarea principală a Adunărilor Ad-hoc, legată de constituirea unui singur stat român,
nu a fost pusă însă în practică. Europenii au prevăzut doar unificarea formală a acestora, sub
numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.
În schema organizatorică erau prevăzute doar două instituŃii comune: Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi Comisia Centrală permanentă de la Focşani, un mini-parlament care a avea
rolul de a pune de acord legislaŃia existenŃa cu actul constitutiv.
Nici cerinŃa prinŃului străin nu a fost acceptată de puterile garante, textul ConvenŃiei
stipulând existenŃa în fiecare dintre cele două state a câte unui Domn pământean neereditar, ales
pe viaŃă.
În urma adoptării acestor prevederi, românii, nemulŃumiŃi că li s-a refuzat uniunea reală,
au recurs la tactica „faptului împlinit” şi, fără a încălca în mod formal textul ConvenŃiei, i-au
amendat prevederile. Astfel, Adunările Elective din cele două Principate au ales pe rând acelaşi
Domn, în persoana lui Al. I. Cuza. ConvenŃia a încercat să pună în practică principiul separaŃiei
puterilor în stat în cadrul unei monarhii constituŃionale elective de inspiraŃie franco-belgiană.
O separaŃie riguroasă se realiza însă numai între puterea executivă şi cea judecătorească,
fiind împiedicat amestecul Domnului şi al membrilor Guvernului în actul de justiŃie. În ceea ce
priveşte puterea legislativă, aceasta era exercitată în mod colectiv de către Domn, de câte o
Adunare Electivă aleasă în fiecare Principat şi de Comisia Centrală de la Focşani.
Domnul era unic titular al puterii executive, pe care o exercita direct sau indirect, prin
intermediul miniştrilor săi. Miniştrii erau numiŃi de Domn fără aprobarea Adunării Elective,
motiv pentru care ei erau responsabili din punct de vedere politic exclusiv în faŃa acestuia. Ei
aveau obligaŃia contrasemnării tuturor actelor emise de Domn, dar obligaŃia nu avea rostul de a
transfera răspunderea politică de pe umerii Domnului pe cei ai miniştrilor, aşa cum se întâmplă
în monarhiile constituŃionale, unde şeful statului este declarat iresponsabil şi inviolabil.
Întrucât ConvenŃia nu prevedea explicit nici lipsa de responsabilitate politică a
monarhului, nici caracterul inviolabil al acestuia, rezultă că obligaŃia contrasemnării actelor
emise de Domn nu avea decât rostul autentificării semnăturii sale.
Miniştrii erau declaraŃi totuşi responsabili din punct de vedere juridic pentru încălcarea
legilor, precum şi pentru cheltuirea nejustificată a banilor publici. Ei puteau fi puşi sub acuzare
fie de către Domn, fie de către Adunarea Electivă, cu votul a 2/3 din membrii prezenŃi la şedinŃă.
În calitate de şef al executivului, Domnul avea sub controlul său atât pe miniştri, cât şi
întregul aparat administrativ al Ńării, ConvenŃia recunoscându-i dreptul de a face toate numirile în
funcŃiile publice.
În planul puterii legislative, Domnul deŃinea un ascendent evident în raport cu Adunarea
Electivă. Monarhul avea dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă în materia legilor de interes
special, dreptul de a sancŃiona legile (cu drept de veto legislativ), precum şi dreptul de
promulgare.
 În plus, Domnul putea dizolva oricând Adunarea Electivă, având totuşi obligaŃia de a
convoca alta în termen de trei luni. În acest context, Adunării Elective nu i-au rămas decât
prerogativele de a dezbate şi de a adopta legile. Nici Comisia Centrală de la Focşani nu limita
prea mult puterea monarhului; ea avea drept de iniŃiativă în domeniul legilor de interes comun
pentru cele două Principate, iar prerogativa de control asupra constituŃionalităŃii legilor era
subordonată dreptului de veto al Domnului. Se desprinde de aici concluzia că Domnul era
elementul central şi activ al guvernării, deşi el nu era răspunzător nici din punct de vedere politic,
nici din punct de vedere juridic.
În acest fel, puterea atribuită de textul ConvenŃiei de la Paris, îl contura drept un monarh
autoritar care nu se deosebea prea mult de cel pe care îl introduseseră în trecut Regulamentele
Organice. În ciuda faptului că, prin ConvenŃia de la Paris, Domnul controla practic întreaga
politică internă, trebuie spus totuşi că în prima parte a domniei, Al I. Cuza a căutat să pună în
practică mecanismele unui autentic regim parlamentar. În acest scop, el a renunŃat la implicarea
în activitatea administrativă, lăsându-le miniştrilor responsabilitatea guvernării; a numit miniştri
aproape exclusiv din rândurile deputaŃilor; iar atunci când Adunarea Electivă a dat voturi de
neîncredere miniştrilor săi, el a acceptat demisiile acestora din urmă. În acest fel, s-a ajuns că, pe
cale cutumiară, să se aplice în viaŃa politică românească principiul conform căruia „Domnul
domneşte, dar nu guvernează”.
Punând în aplicare acest principiu, Cuza şi-a văzut adesea guvernele înlăturate în urma
unui vot de blam dat de către adunarea legiuitoare. În cele din urmă însă, respectarea acestui
principiu s-a dovedit a fi o frână în calea programului politic al Domnului, întrucât Adunarea
Electivă, dominată fiind de conservatori, a început să se opună sistematic reformelor liberale
preconizate.
Refuzând să colaboreze cu guvernele care îşi asumau sarcina implementării reformelor, s-
a ajuns la o situaŃie de criză, pe care Cuza a înŃeles să o rezolve prin instituirea unui regim de
autoritate personală. Uzând de prerogativele oferite de ConvenŃia de la Paris, Domnul a dizolvat
Adunarea Electivă, după care a supus aprobării populare, prin plebiscit, un nou act constituŃional
şi o nouă lege electorală. Ambele acte normative s-au bucurat de sprijinul locuitorilor şi au intrat
în vigoare în luna mai a anului 1864.
Noul act constituŃional prelua cea mai mare parte a prevederilor ConvenŃiei de la Paris,
motiv pentru care a fost denumit Statutul Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris. El venea însă şi
cu numeroase inovaŃii instituŃionale, menite să-i asigure Domnului controlul absolut asupra
activităŃii legislative. Pe lângă dreptul exclusiv de iniŃiativă legislativă, Domnul căpăta acum un
instrument care îi permitea să legifereze fără votul Adunării Elective. Este vorba despre
obŃinerea dreptului de a legifera în termenul scurs între momentul dizolvării Adunării în exerciŃiu
şi momentul convocării unei noi Adunări Elective.
Guvernul a primit şi el o serie de atribuŃii în zona legislativă: el a obŃinut competenŃa de a
elabora regulamentul de funcŃionare a Adunării Elective, precum şi dreptul de a emite o serie de
acte care Ńineau de competenŃa legiuitorului, atunci când acesta din urmă nu era în sesiune, dar
era necesară adoptarea unor măsuri de urgenŃă.
Pentru a diminua puterea Adunării Elective, a fost introdusă în sistemul constituŃional cea
de-a doua cameră legislativă, numită Corp Ponderator sau Senat. Fiind formată în proporŃie
covârşitoare din membri numiŃi de către Domn, aceasta avea rolul de cenzor al activităŃii
Adunării. În acest scop, toate proiectele de lege adoptate de Adunare trebuiau să intre în discuŃia
Senatului, urmând ca acesta să aibă rol de cameră decizională asupra tuturor legilor, cu excepŃia
bugetului.
Un alt organ-cheie introdus prin Statutul Dezvoltator a fost Consiliul de Stat. Consiliul
avea mai multe atribuŃii, pe care le exercită sub preşedinŃia Domnului. Un prim set de atribuŃii
privea elaborarea proiectelor de legi şi a regulamentelor de aplicare a legilor. Un al doilea set
intervenea în domeniul administrativ: Consiliul funcŃiona ca organ consultativ pentru toate
chestiunile administrative aduse în atenŃia sa şi ca instanŃă disciplinară pentru funcŃionarii din
administraŃie. În fine, un ultim set de competenŃe atribuia Consiliului de Stat rolul de instanŃă de
contencios administrativ. Deciziile în această materie nu erau însă executorii, ci aveau caracter
de aviz consultativ, legiuitorul căutând în acest fel să nu-i acorde puteri prea mari care să
degenereze apoi în abuzuri.
2. Dreptul administrativ
i. Reformarea administraŃiei centrale
Plecând de la noile baze instituŃionale create de ConvenŃie, dar şi de la recomandările
făcute de Comisia europeană, administraŃiile celor două Principate trebuiau să pună în practică
opera de construcŃie statală preconizată, în cadrul căreia reorganizarea administraŃiei urma să
deŃină un loc central.
Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a adăugat însă şi un al doilea obiectiv major pentru
conducerea politică a celor două Principate: crearea statului naŃional prin unificarea reală a celor
două Ńări. Cele două procese erau favorizate, de altfel, de existenŃa a doi importanŃi factori:
• prevederile ConvenŃiei, care încurajau dezvoltarea unei legislaŃii
comune (prin intermediul Comisiei Centrale de la Focşani) care să unifice vămile,
poştele, telegraful, valoarea monedei etc.;
• organizarea administrativă relativ unitară introdusă prin
Regulamentele Organice, care simplifica demersul de unificare.
Au existat însă şi impedimente în calea realizării acestor două obiective, cel mai serios
fiind opoziŃia manifestată de Adunările legislative. Fiind dominate de conservatori, acestea au
condiŃionat adesea reformarea aparatului de stat de rezolvarea favorabilă a chestiunii agrare.
Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care unificarea administrativă nu s-a făcut pe cale
legislativă, ci mai mult pe calea actelor administrative.
Ministerele au continuat să funcŃioneze potrivit reglementărilor introduse în Principate
prin Regulamentele Organice. În primă fază, a fost păstrată şi structura competenŃelor materiale
atribuite de Regulamente (Interne, Externe, FinanŃe, JustiŃie, Culte, Război), singurele diferenŃe
fiind existenŃa unui Minister al Lucrărilor Publice în Moldova şi a unui Minister al Controlului
(un fel de Curte de Conturi) în łara Românească.
Alături de ministere, ConvenŃia a consacrat şi existenŃa unui Consiliu de Miniştri
(succesorul Sfatului Administrativ Extraordinar), care reunea titularii tuturor ministerelor. În
fruntea acestuia, a fost instalat un preşedinte, însărcinat de Domn cu formarea Guvernului.
Preşedintele era în acelaşi timp şi titularul unuia dintre ministere.
Eforturile făcute în sensul atingerii obiectivului unificării reale a celor două administraŃii,
au făcut însă ca această structură organizatorică să funcŃioneze numai până în anul 1861.
ObŃinând acordul puterilor garante şi, mai ales pe cel al Imperiului Otoman, Domnul a unificat
structurile de putere ale celor Principate ajungând astfel la un singur Guvern şi la o singură
Adunare Electivă. Pentru a permite miniştrilor să îşi asume responsabilitatea pentru actele
adoptate în domeniile lor de activitate, Domnul le-a atribut tuturor miniştrilor statutul de secretari
de stat. În acest fel, fiecare ministru a primit dreptul de contrasemnătura, spre deosebire de epoca
anterioară, când postelnicul intermedia relaŃiile dintre Domn şi miniştrii săi, ceea ce făcea că
numai acesta din urmă să aibă dreptul respectiv.
Pentru a creşte ritmul de implementare a reformelor şi pentru a consolida autoritatea
centrală asupra celei locale, o atenŃie deosebită a fost acordată infrastructurii de comunicaŃii. Au
fost avute în vedere, în special, telegraful, poşta şi starea drumurilor, cele care permiteau
transmiterea rapidă a circularelor trimise de centru către teritoriu şi a rapoartelor trimise din
teritoriu spre centru.
Tot în primii ani a avut loc unificarea celor două armate şi înfiinŃarea unui Stat major
general pentru ambele armate. Au fost numiŃi agenŃi diplomatici comuni pentru ambele
Principate în marile capitale europene; au fost unificate serviciile vamale sub conducerea unei
direcŃii generale a vămilor.
În 1862 au fost unificate Arhivele Statului, pentru a fi trecute în subordinea Ministerului
Cultelor; serviciile de poştă, prin înfiinŃarea unei DirecŃii Centrale la Bucureşti; direcŃiile de
statistică, prin subordonarea acestora unui Oficiu Central de Statistică; serviciile sanitare civile,
prin înfiinŃarea Serviciului Sanitar Central de la Bucureşti; a fost înfiinŃat Serviciul Penitenciar,
prin extinderea în łara Românească a celui existent în Moldova. Unificarea tuturor acestor
servicii publice s-a făcut, de regulă, prin concentrarea lor la nivelul capitalei Bucureşti, precum şi
prin transformarea serviciilor echivalente din Iaşi în servicii exterioare ale celor de la centru.
După proclamarea formală a unificării administrative la 11/23 decembrie 1861, la 22
ianuarie/3 februarie 1862 a fost alcătuit primul guvern unic din istoria României. Totodată oraşul
Bucureşti a fost proclamat drept capitală a noului stat unitar. Recunoaşterea internaŃională a noii
forme de stat a permis mai departe desăvârşirea unităŃii administrative prin concentrarea tuturor
ministerelor la nivelul capitalei unice.
 În primă fază, misterele moldoveneşti au fost păstrate sub forma unor directorate
ministeriale. Acestea erau conduse de directori ministeriali numiŃi de Domn, dar aflaŃi sub
autoritatea miniştrilor de resort din Bucureşti. Pe măsură ce reforma a înaintat, directoratele
ieşene au fost desfiinŃate în mod treptat, ultimul încetându-şi existenŃa în august 1862.
După încheierea procesului de unificare, efortul de reformare s-a canalizat pe problema
reorganizării domeniilor de competenŃă ale ministerelor. Reforma nu şi-a propus în mod special
înfiinŃarea unor ministere noi, ci mai mult să regrupeze serviciile existente.
Astfel, a fost reorganizat Ministerul de Interne, care a rămas să se ocupe de
supravegherea administraŃiei locale, de asigurarea liniştii şi ordinii publice, sănătate, ocrotirile
sociale, economia naŃională şi comunicaŃii. Agricultură şi comerŃul au trecut în portofoliul
Lucrărilor Publice; educaŃia a trecut la ministerul Cultelor, cel care se va numi de acum înainte
Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii.
În vara anului 1862 a luat naştere Ministerul Afacerilor Străine, împărŃit în patru secŃii:
Afaceri consulare, Politică, Contencios şi Treburi străine; şi tot atunci a fost reorganizat
Ministerul JustiŃiei, cu trei secŃii: Contabilitate, acte extrajudiciare şi procese comerciale; Procese
civile şi Procese criminale. Ministerul FinanŃelor a fost şi el reorganizat, în opt secŃii:
Secretariatul general, InspecŃia generală de finanŃe, AdministraŃia contribuŃiilor directe,
AdministraŃia veniturilor indirecte, DirecŃia vămilor, DirecŃia poştelor, Contabilitatea generală şi
mişcarea fondurilor şi Casieria generală şi a tezaurului public.
În paralel cu procesul de creare a ministerelor unice, a fost demarat un proces de afirmare
a suveranităŃii interne a statului român. În acest sens:

a fost interzisă activitatea judiciară a consulatelor străine;

s-a trecut la punerea în aplicare a sentinŃelor judecătoreşti
pronunŃate împotriva supuşilor străini sau a locuitorilor români cu statut de supuşi
străini;

a fost anulată valabilitatea paşapoartelor eliberate de Turcia pentru
Principate;

a fost anulată valabilitatea pe teritoriul românesc a paşapoartelor
eliberate de alte state pentru Turcia;

au fost introduse paşapoarte româneşti şi au fost acceptate doar
paşapoartele Ńărilor care le recunoşteau pe cele româneşti;

au fost trecute în proprietatea statului toate proprietăŃile funciare
deŃinute de mănăstirile ortodoxe din afara Ńării (Legea secularizării averilor
mănăstireşti).
După adoptarea Statutului Dezvoltător, Domnul s-a implicat major, alături de executiv, în
direcŃionarea politicii interne, pentru a pune în aplicare reformele necesare modernizării
societăŃii. Beneficiind de prerogativele suplimentare oferite de noul text constituŃional, Domnul
şi Guvernul au acŃionat adesea în mod direct, legiferând prin intermediul decretelor lege. Aceasta
a permis accelerarea procesului de aplicare a reformelor introduse deja, dar şi introducerea unor
reforme noi, care fuseseră blocate de Adunarea Electivă. Între acestea din urmă, se remarcă în
special reforma agrară, cea care constituise în trecut piatra de încercare a relaŃiilor dintre
executiv şi legislativ.
ii. Reformarea administraŃiei locale:
După unificarea administraŃiei centrale, în anul 1862, Domnul a considerat că a venit
momentul propice pentru implementarea reformei din administraŃia publică locală. Într-un
discurs adresat Adunării Elective, el a stabilit principalele obiective specifice ale acestui demers,
obiective subsumate conceptelor de descentralizare şi deconcentrare a administraŃiei. Ambele
aveau drept scop rezolvarea mai rapidă şi mai eficientă a problemelor din teritoriu, dar şi
eliberarea miniştrilor de responsabilitatea rezolvării problemelor mărunte şi specifice ale
comunităŃilor locale. În acest fel, miniştrilor le rămânea mai mult timp pentru a elabora şi
implementa strategii şi politici de dezvoltare, ceea ce în final conducea la creşterea calităŃii
actului de guvernare.
Aplicarea reformei a fost condiŃionată însă de rezolvarea chestiunii agrare care frământa
de multă vreme societatea şi clasa politică românească. Atât timp cât populaŃia rurală, în marea
ei majoritate, nu avea în proprietate terenurile pe care se aflau amplasate satele, introducerea
noilor principii şi instituŃii administrative era inutilă. În măsura în care comunitatea locală nu
avea un patrimoniu propriu, pe care să îl administreze, nu se mai putea vorbi despre autonomie
administrativă. Din aceste considerente, deşi au existat proiecte de reformare a administraŃiei
locale, adoptarea unor măsuri legislative s-a făcut abia în anul 1864, după ce legislativul dominat
de conservatori a acceptat finalmente principiul potrivit căruia patrimoniul comunal urma să se
constituie prin cedarea unor terenuri ale marilor proprietari.
Redactarea legilor care urmau să reformeze administraŃia locală a revenit unui guvern
condus de Mihail Kogălniceanu. Desemnarea acestuia s-a dovedit a fi benefică pentru scopurile
urmărite de Domnitor. Primul ministru avea o viziune clară asupra misiunii pe care o avea de
îndeplinit, iar ataşamentul său faŃă de principiul descentralizării fiind binecunoscut încă din
timpul revoluŃiei paşoptiste.
Principalele acte normative care au alcătuit pachetul legislativ au fost Legea comunală şi
Legea pentru consiliile judeŃene. Acestea au fost adoptate de Adunarea Electivă şi apoi
promulgate de Domn, la 31 martie 1864, respectiv 2 aprilie 1864. Redactate după modelul
legislaŃiei franceze şi belgiene, cele două legi au introdus instituŃii necunoscute până atunci
administraŃiei româneşti: prefectul, subprefectul, comuna, Consiliul comunal, Consiliul judeŃean,
Comitetul permanent, primarul.
Urmând obiectivele trasate de Domn, judeŃul şi comuna au fost reglementate atât ca
unităŃi de descentralizare administrativ-teritorială, cât şi ca circumscripŃii administrativ teritoriale
pentru funcŃionarea serviciilor exterioare ale ministerelor. ColectivităŃile teritoriale judeŃene au
fost constituite între limitele vechilor unităŃi administrativ teritoriale, judeŃele şi Ńinuturile.
 Comunele în schimb au reprezentat o inovaŃie juridică a legiuitorului, organizarea lor
făcându-se în mod artificial, prin reunirea mai multor sate în cadrul aceleiaşi unităŃi administrativ
teritoriale. Tot sub formula instituŃională a comunei urmau să fie organizate şi aşezările urbane.
Criteriul fundamental avut în vedere pentru constituirea comunelor a fost acela că populaŃia
comunei trebuia să facă faŃă sarcinilor bugetare. În consecinŃă, pentru constituirea comunei s-a
stabilit drept prag minim numărul de 500 de locuitori sau 100 de familii. Urmare a acestei
inovaŃii juridice, satul a pierdut străvechiul statut de bază a organizării administrativ teritoriale.
Chiar dacă în anumite cazuri satele aveau mai mult de 500 de locuitori, ele urmau să se
organizeze pe mai departe tot sub forma unor comune, alcătuite din câte un singur sat.
Pe lângă judeŃ şi comună, legislaŃia adoptată mai prevedea existenŃa plasei, ca
subdiviziune administrativ-teritorială a judeŃului. Spre deosebire însă de judeŃ şi de comună,
plasa nu avea personalitate juridică, existenŃa ei fiind legată de activităŃile de supraveghere şi
control.
Numărul judeŃelor a fost stabilit la 42, al plaselor la 320, al comunelor la 1526, iar al
oraşelor la 28. În virtutea statutului lor de unităŃi administrativ teritoriale descentralizate, judeŃul
şi comună, aveau organe proprii de conducere şi personalitate juridică.
În privinŃa organelor de conducere, legiuitorul român a pus în aplicare principiul francez
potrivit căruia “acŃiunea este fapta unuia, iar deliberarea este faptă mai multora”. În consecinŃă,
deliberarea a fost încredinŃată unor organe colective, numite Consilii comunale, respectiv
Consilii judeŃene; în vreme ce execuŃia a fost rezervată unor organe unipersonale: primarul
comunei, respectiv prefectul judeŃului. Prin excepŃie de la regulă amintită, legea Consiliilor
judeŃene, consacra la nivel judeŃean şi un organ hibrid, numit Comitetul permanent. Consiliul
comunal era alcătuit din membri aleşi de corpul electoral, reunit într-un singur colegiu constituit
după criteriul censului (impozit de cel puŃin 80 de lei). Consiliul lucra în şedinŃe ordinare,
întrunindu-se cel puŃin odată pe lună, şi în şedinŃe extraordinare, ori de câte ori era necesar.
PreşedinŃia Consiliului revenea de drept primarului sau înlocuitorului acestuia, când primarul nu
era în localitate. În atribuŃiile Consiliului intrau, pe lângă administrarea treburilor curente ale
comunităŃii, adoptarea regulamentelor de administrare interioară, numirea şi revocarea
funcŃionarilor comunali. Deciziile adoptate de Consiliu puteau fi anulate de către prefectul
judeŃului sau de către Ministerul de Interne, dacă acestea depăşeau cadrul competenŃelor
prevăzute de lege, sau de către Domnitor, dacă se dovedeau a fi ilegale.
Primarul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant al Guvernului la nivel local. Modalitatea de desemnare a acestuia a variat în funcŃie
de specificul comunei. În cadrul comunelor rurale, primarul era ales de către locuitorii satului, în
vreme ce în cazul comunelor urbane, era numit de către Domn, din rândul consilierilor care
obŃinuseră cele mai multe voturi. În calitate de şef al administraŃiei comunale, primarul întocmea
şi administra bugetul comunei, administra patrimoniul comunal, răspundea de aprovizionarea
comunei şi exercita controlul aparatului administrativ. Tot în această calitate, primarul era
învestit şi cu poliŃia administrativă, având obligaŃia menŃinerii liniştii şi ordinii publice, motiv
pentru care avea dreptul de a solicita autorităŃilor militare intervenŃia armatei în caz de nevoie. În
calitate de reprezentant al Guvernului, primarul era subordonat Ministrului de interne, prefectului
şi subprefectului. Dublă calitate pe care a avut-o primarul a avut drept consecinŃă deturnarea
activităŃii sale de la atribuŃiile principale, legate de administrarea intereselor comunei;
numeroasele atribuŃii pe care le avea în calitate de executant al ordinelor guvernului i-au sufocat
activitatea, rămânându-i foarte puŃin timp pentru interesele comunităŃii locale.
Consiliul judeŃean era alcătuit din membri aleşi de către cetăŃenii din judeŃ, în
componenŃa sa intrând câte doi membri din fiecare plasă. Conducerea lucrărilor era asigurată de
către un preşedinte ales din rândul consilierilor. Consiliul judeŃean se întrunea într-o singură
sesiune ordinară pe an, de obicei la 15 octombrie, când se adoptau hotărâri cu privire la toate
domeniile de competenŃă pe care i le rezervase legea: votarea bugetului de venituri şi cheltuieli
obligatorii şi facultative, adoptarea regulamentelor, numirea funcŃionarilor judeŃeni.
Comitetul permanent era alcătuit din trei membri şi trei supleanŃi, aleşi pe o perioadă de
patru ani din rândul consilierilor judeŃeni. Conducerea activităŃii acestui organ de conducere nu
revenea însă unui reprezentant ales al administraŃiei descentralizate, ci reprezentantului
Guvernului din teritoriu, adică prefectului. Sarcinile Comitetului permanent erau de a pregăti
lucrările care se supuneau aprobării Consiliului judeŃean; rezolvarea problemelor curente care nu
puteau fi amânate până la reunirea anuală a Consiliului judeŃean; apărarea intereselor judeŃului în
justiŃie. Cu alte cuvinte, Comitetul permanent delibera în intervalul dintre sesiunile Consiliului
judeŃean şi, în acelaşi timp, executa hotărârile acestuia din urmă.
Prefectul a avut atât calitatea de organ al administraŃiei descentralizate, cât şi pe aceea de
reprezentant a Guvernului la nivel local. Rolul său principal era însă acela de a asigura realizarea
politicii partidului de guvernământ în teritoriu. Prefectul reprezenta executivul în cadrul
Consiliului judeŃean, unde asigura preşedinŃia Comitetului permanent. În dubla calitate pe care o
avea, el exercita îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative din judeŃ. În
acelaşi timp, prefectul era şeful poliŃiei judeŃene, răspunzând de menŃinerea liniştii şi ordinii
publice. În consecinŃă, atunci când era nevoie, putea cere punerea în mişcare a forŃelor armate
din judeŃul său. Numirea prefectului se făcea prin Decret al monarhului, la propunerea
ministrului de interne, dar titularii funcŃiei puteau fi înlocuiŃi ori de câte ori se consideră că este
cazul. A rezultat de aici o politizare excesivă şi o instabilitate extremă a funcŃiei, precum şi
exercitarea de către Guvern a unui control excesiv asupra activităŃii sale.
Subprefectul era reprezentantul Guvernului la nivelul plasei. Principalele sarcini care îi
reveneau se refereau la: verificarea finanŃelor comunale; asigurarea serviciului de stare civilă;
punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului judeŃean la nivel comunal; întocmirea de rapoarte
periodice cu privire la situaŃia internă din plasa respectivă şi propunerea unor măsuri de
îmbunătăŃire a administraŃiei. Ca şi în cazul prefectului, numirea sa se făcea prin Decret al
monarhului, la propunerea ministrului de interne; titularii funcŃiei de subprefect puteau fi
înlocuiŃi şi ei ori de câte ori se consideră că este necesar.
 Deşi pachetul legislativ a consacrat principiul descentralizării administrative, trebuie spus
totuşi că aplicarea acestuia a fost serios limitată de introducerea unei severe tutele administrative.
Potrivit celor două texte de lege, actele consiliilor comunale şi judeŃene erau supuse unui control
tutelar a priori, ceea ce însemna că actele respective deveneau executorii numai după ce erau
aprobate de către organele administrative superioare. Acestea din urmă aveau în plus drepturi
largi de control asupra administraŃiei locale: puteau suspenda sau revoca din funcŃii pe primari şi
puteau dizolva Consiliile comunale sau judeŃene. Privită din această perspectivă, descentralizarea
administrativă consacrată de jure în textele celor două legi, s-a transformat de facto într-o
centralizare moderată.
3. Organizarea judecătorească
ConvenŃia de la Paris a stabilit înfiinŃarea unei Înalte CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, comună
ambelor Principate, care urma să îşi aibă sediul la Focşani. Curtea urma să fie instanŃă unică
înaintea căreia puteau fi atacate cu apel hotărârile date de instanŃele inferioare. În acelaşi timp,
Curtea era competenŃa să exercite dreptul de control şi de acŃiune disciplinară împotriva curŃilor
de apel şi a tribunalelor din Principate şi avea dreptul de jurisdicŃie exclusivă asupra propriilor
membri în pricini penale. Curtea urma să funcŃioneze şi ca Înaltă Curte de JustiŃie, ceea ce
însemna că ea urma să judece plângerile formulate împotriva miniştrilor de către Domn sau de
către Adunarea Electivă, judecata urmând a se face fără drept de apel.
MagistraŃii erau numiŃi de către Domn, dar, pentru început, numai membrii Înaltei CurŃi
de CasaŃie şi JustiŃie erau declaraŃi inamovibili. Numirea şi avansarea magistraŃilor urmau să fie
reglementate printr-o lege specială ulterioară. Până la adoptarea unei legi de organizare
judecătorească, urmau să funcŃioneze aceleaşi instanŃe organizate în epoca Regulamentelor
Organice. După introducerea Statutului Dezvoltător, prevederile constituŃionale privitoare la
puterea judecătorească au rămas neschimbate. Aceasta era exercitată mai departe de către
magistraŃi numiŃi de către Domn, având în frunte Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
În baza Statutului, în august 1865, a fost adoptată prima Lege pentru organizarea
judecătorească. Prin intermediul acesteia, s-a stabilit faptul că justiŃia va fi exercitată de
judecătorii de plasă, tribunale judeŃene, curŃi de juraŃi (în materii criminale), curŃi de apel şi de
Curtea de CasaŃie. Legea din 1865 menŃinea inamovibilitatea magistraŃilor de la Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie şi prevedea posibilitatea extinderii treptate a inamovibilităŃii la magistraŃii de la
curŃile de apel şi tribunale, în măsura în care posturile respective urmau a fi ocupate de jurişti
competenŃi.
În paralel cu eforturile depuse pentru modernizarea structurilor administrative ale statului,
activitatea Domnului şi a legislativului a avut în vedere un alt obiectiv major: modernizarea
instituŃiilor de drept. În acest scop, au fost pregătite, adoptate şi apoi puse în aplicare Codul civil,
Codul penal, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. Adoptarea acestora a avut
o importanŃă capitală pentru evoluŃia societăŃii româneşti în ansamblu, întrucât ele au asigurat
cadrul juridic necesar pentru funcŃionarea statului de drept. În plus, ele au contribuit la stimularea
economiei de schimb, au aşezat relaŃiile dintre persoane pe principiul modern al egalităŃii în faŃa
legilor şi, nu în ultimul rând, au contribuit la schimbarea mentalităŃilor.
• Codul civil - Normele de drept civil existente în România la mijlocul secolului al
XIX-lea erau cele prevăzute în Codul Calimach şi în Legiuirea Caragea. În ciuda faptului că cele
două coduri au preluat o serie de instituŃii din legislaŃia modernă europeană, totuşi multe dintre
prevederile lor erau tributare încă vechii legislaŃii bizantine. Trebuie adăugat în plus faptul că în
jumătatea de secol care s-a scurs până la adoptarea Codului civil, societatea românească a
cunoscut o dezvoltare fără precedent a economiei de schimb pe fondul eliminării quasi-
monopolului comercial otoman care grevase asupra łărilor Române până în anul 1829.
S-a ajuns astfel în situaŃia în care multe dintre normele existente erau depăşite de noile
realităŃi economice şi sociale ale epocii. În acest context, modernizarea normelor juridice în
materia dreptului civil apărea în ochii contemporanilor drept o reală necesitate.
Autorii Codului civil au utilizat două surse de inspiraŃie de origine europeană. Până în
anul 1863, au apelat la proiectul de cod civil pe care l-a elaborat juristul italian Pissanelli. Acesta
reprezenta o codificare modernă, care Ńinea cont de schimbările petrecute în sânul societăŃii şi
economiei europene. În plus, pentru statul naŃional italian, el se dorea a fi o operă legislativă cu
caracter unificator, ceea ce făcea ca el să corespundă perfect necesitaŃilor tânărului stat român.
Adoptarea codului italian a întârziat însă, determinându-i pe autorii codului român să apeleze la
prevederile Codului civil francez din 1804. Acesta se bucura de un mare prestigiu pe plan
european şi stătuse deja la bază mai multor coduri adoptate în epocă. Codul civil român a fost
adoptat în cele din urmă în 1864 şi a intrat în vigoare la finele anului 1865.
În ciuda faptului că multe dintre principiile şi dispoziŃiile sale au fost preluate din cele
două surse menŃionate, trebuie spus totuşi că acestea nu au reprezentat reproduceri mecanice. Ele
au fost însuşite în formă originară doar în măsura în care făceau referire la realităŃi similare;
atunci când legiuitorul român a constatat diferenŃe economico-sociale în raport cu Ńările din
Europa occidentală, al a procedat la adaptarea instituŃiilor de drept la realităŃile interne din
principate. Acesta este motivul pentru care textele au fost selecŃionate: unele dintre ele au fost
păstrate, altele au fost modificate, în vreme ce o a treia categorie a fost eliminată. În final, textul
românesc a căpătat caracterul unei sinteze juridice europene, întrucât alături de normele codului
francez, au fost păstrate unele dintre normele autohtone care corespundeau încă realităŃilor
interne, a fost preluată o serie de dispoziŃii din codul lui Pissanelli, precum şi din legislaŃia civilă
belgiană.
Structurarea codului civil român s-a făcut în trei cărŃi, precedate de un preambul.
Preambulul proceda la definirea noŃiunii de lege civilă şi la precizarea cadrului cronologic
şi spaŃial în care urma să fie aplicată. Prima carte a fost consacrată persoanelor, cea de-a doua
bunurilor, în vreme ce a treia a fost rezervată modurilor de dobândire şi de transmitere a
proprietăŃii.
 Cartea întâi pleca de la consacrarea principiului potrivit căruia toate persoanele fizice sunt
egale în faŃa legii. Capacitatea juridică a acestora era definită ca fiind de două feluri: capacitatea
de folosinŃă (aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu
(aptitudinea persoanei de a exercita şi de a îşi asuma obligaŃii). În ceea ce priveşte capacitatea de
folosinŃă, aceasta începea odată cu naşterea copilului. Momentul obŃinerii capacităŃii complete de
exerciŃiu era considerat a fi cel al majoratului, respectiv împlinirea vârstei de 21 de ani. Codul
civil român prevedea însă şi o procedură a emancipării, potrivit căreia persoanele minore puteau
încheia anumite acte şi îşi puteau asuma anumite obligaŃii înainte de majorat.
Persoanele juridice au fost clasificate în persoane cu scop lucrativ şi persoane fără scop
lucrativ. Dacă regimul juridic al celor dintâi urma să fie reglementat prin intermediul unui cod
comercial, în schimb persoanele juridice fără scop lucrativ urmau să se înfiinŃeze exclusiv prin
Decret Domnesc, întrucât obiectivele lor erau de natură culturală, sportivă, politică şi caritabilă.
În materie de rudenie, Codul păstra aproape toate reglementările autohtone anterioare.
Tot din vechea legislaŃie românească au fost păstrate şi unele reglementări cu privire la dreptul
familiei. Aşa erau, de exemplu, dispoziŃiile privitoare la încheierea şi desfacerea căsătoriei sau
egalitatea soŃilor cu privire la invocarea motivelor de divorŃ.
Din legislaŃia franceză a fost receptată în schimb, interzicerea cercetării paternităŃii, sub
pretextul apărării familiei legitime. Potrivit aceleiaşi legislaŃii, recunoaşterea fiului natural de
către tatăl acestuia nu putea produce drepturi şi obligaŃii, ci doar efecte în stabilirea stării civile;
despre drepturi şi obligaŃii nu putea fi vorba decât în cadrul relaŃiei dintre mamă şi copilul ei
natural.
În ceea ce priveşte bunurile aduse de către soŃi în căsnicie, codul introducea principiul
alegerii între regimul separaŃiei bunurilor, regimul comunităŃii de bunuri, regimul dotal şi un
regim distinct de acestea, creat de către soŃi. Dacă în momentul căsătoriei soŃii nu făceau nici o
precizare în legătură cu regimul pentru care optau în materie de bunuri, atunci se prezuma că au
ales regimul separaŃiei. Ca urmare, fiecare soŃ avea dreptul să îşi administreze propriile bunuri, în
vreme ce bunurile dobândite urmau să aparŃină soŃului care putea face dovada obŃinerii lor.
În ceea ce priveşte regimul dotei, codul civil român prevedea existenŃa actului dotal în
care trebuia menŃionată dota adusă în căsătorie de către soŃi. În timpul căsniciei, bunurile urmau
să fie administrate de către soŃ; ele puteau fi înstrăinate numai în cazurile prevăzute de lege, dar
asupra vânzării lor greva obligaŃia de a cumpăra în schimb bunuri similare care deveneau bunuri
dotale. În partea referitoare la bunuri, acestea sunt clasificate formal în mobile şi imobile.
Proprietatea era împărŃită în mai multe tipuri, în funcŃie de bunurile la care se referea.
Plecând de la acest criteriu de clasificare, proprietatea a fost definită drept: funciară, industrială,
minieră şi bancară. Codul făcea referiri ample cu privire la modul de dobândire a dreptului de
proprietate, la modul de dobândire a celorlalte drepturi reale, precum şi la posesie şi efectele
acesteia. În materie de efecte ale posesiei, codul consacra: prezumŃia de proprietate, dobândirea
fructelor de către posesorul de bună credinŃă, apărarea posesiei prin acŃiunile posesorilor şi
obŃinerea dreptului de proprietate ca urmare a posesiunii îndelungate.
Codul făcea referire şi la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul,
servitutea şi superficia.
Partea referitoare la contracte şi delicte dezvolta teoria generală a obligaŃiilor, consacrând
răspunderea civilă contractuală şi răspunderea civilă delictuală. Răspunderea civilă contractuală
era întemeiată pe încălcarea unei obligaŃii născute din contract. În acest caz, răspunzătoare era
considerată partea care nu şi-a îndeplinit o obligaŃie asumată şi care trebuie să plătească celeilalte
părŃi o despăgubire. Răspunderea civilă delictuală lua naştere din faptul ilicit săvârşit de o
persoană prin care această aducea prejudiciu altcuiva, motiv pentru care respectivul fapt o obligă
la despăgubirea celui prejudiciat. În aceeaşi materie a obligaŃiei civile, codul mai conŃine referiri
la stingerea obligaŃiilor civile, transmiterea, transformarea şi garantarea acestora.
În privinŃa modurilor de transmitere a proprietăŃii, codul prevedea transmiterea ei prin
intermediul actelor încheiate între vii, precum şi prin intermediul actelor mortis causa (pentru
cauză de moarte). În consecinŃă, transmiterea proprietăŃii se putea face şi pe cale succesorală,
prin cele două forme ale sale: succesiunea legală (ab intestat) şi succesiunea testamentară. Codul
reglementa pe larg deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea şi cota în care
aceştia dobândeau bunurile defunctului, opŃiunea succesorală şi lichidarea succesiunii.
• Codul penal - A fost publicat în acelaşi an cu cel civil şi a rămas în vigoare până
în anul 1937. Ca şi Codul civil, Codul penal a avut la bază surse de inspiraŃie europene: Codul
penal din Prusia (1851) şi Codul penal francez (1810).
Odată cu adoptarea Codului penal, au fost abrogate condicile criminaliceşti utilizate în
perioadă anterioară şi s-a produs unificarea vechii legislaŃii penale din cele două Principate. La
baza Codului penal român s-a aflat concepŃia clasică a dreptului penal, care concepea omul drept
o fiinŃă abstractă, ruptă de mediul în care trăieşte. Potrivit acesteia, infractorii sunt oameni
raŃionali, conştienŃi de faptele lor, care au comportamente antisociale. În consecinŃă, ei trebuie
excluşi din societate. Acest lucru se poate face prin intermediul pedepselor, motiv pentru care
acestea din urmă trebuie să aibă un pronunŃat caracter de intimidare.
Ulterior şi-a făcut loc însă concepŃia modernă, care ia în considerare şi factorii sociali
determinanŃi pentru comportamentul uman. Aceasta a condus la modificarea legislaŃiei penale
româneşti şi la introducerea unei componenŃe noi, prin care se urmărea reeducarea infractorilor şi
reintegrarea lor în viaŃa socială.
Materia Codului penal a fost structurată în trei cărŃi: Cartea I cuprindea dispoziŃii
privitoare la pedepse; Cartea a II-a cuprindea normele cu privire la crime şi delicte; în vreme ce
Cartea a III-a se referea la materia contravenŃiilor.
Codul a împărŃit faptele penale în trei categorii: crime, delicte şi contravenŃii.
Clasificarea adoptată nu era una justificată din punct de vedere teoretic, întrucât între crime şi
delicte nu există deosebiri esenŃiale, ambele desemnând fapte săvârşite cu intenŃie. Originile
acestei clasificări se află de fapt în sistemul tripartit al pedepselor, întrucât legiuitorul a plecat de
la premisa că fiecărui tip de pedeapsă îi corespunde un tip de infracŃiune. În ceea ce priveşte
crimele şi delictele, acestea au fost grupate în mai multe categorii, în funcŃie de gravitatea faptei
sau de pericolul social pe care îl reprezentau. Urmărind acest criteriu, crimele şi delictele au fost
împărŃite în patru categorii:

infracŃiunile îndreptate împotriva statului (răsturnarea ordinii de
stat, trădarea etc.);

infracŃiunile împotriva constituŃiei (faptele îndreptate împotriva
sistemului parlamentar sau a acelui electoral);

infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor publice, legate mai
ales de exercitarea funcŃiilor administrative (abuzul de putere, delapidarea etc.);

infracŃiunile îndreptate împotriva intereselor particulare, contra
vieŃii, intereselor particulare, onoarei, patrimoniului etc. Alături de criteriul
enunŃat mai sus au fost folosite şi alte criterii pentru clasificarea faptelor penale,
precum: modul în care au fost comise faptele sau numărul participanŃilor,
delimitarea tentativei de infracŃiunea consumată, distincŃia dintre autor şi
complice etc.
În ceea ce priveşte pedepsele, acestea au fost împărŃite în trei categorii, corespunzătoare
celor trei tipuri de fapte:
 pedepse criminale, pentru crime;
 pedepse corecŃionale, pentru delicte;
 pedepse poliŃieneşti, pentru contravenŃii.
• Codul de procedură civilă - A intrat în vigoare împreună cu Codul civil român, la
1 decembrie 1865. Principalele sale izvoare au fost Codul de procedură civilă al Cantonului
Geneva, Codul francez de procedură civilă, Legea belgiană privitoare la executarea silită,
precum şi unele norme de drept procesual din legiuirile române mai vechi.
ConcepŃia care a stat la baza procedurii de judecată reglementate prin intermediul
Codului românesc a fost aceea că adevărul obiectiv nu poate fi cunoscut de către instanŃă, iar
hotărârea acesteia putea exprima numai adevărul juridic. Aceasta însemna că hotărârea
pronunŃată reprezenta o prezumŃie de adevăr, prezumŃie dedusă din faptul că procesul a parcurs
fazele de judecată prevăzute de lege, respectând dispoziŃiile legale.
Codul a fost divizat în şapte cărŃi: procedura înaintea judecătorului de plasă, tribunalele
de judeŃ, CurŃile de apel, arbitrii, executarea silită, proceduri speciale şi dispoziŃii generale.
Conform codului român de procedură civilă, procedura de judecată era orală, publică şi
contradictorie.
Probele care puteau fi administrate în procesele civile erau: înscrisurile, probele cu
martori, expertizele, cercetările la faŃa locului, jurământul judiciar şi prezumŃiile.
 Procesul parcurgea o dublă judecată de fond, în faŃa primei instanŃe (judecătorie sau
tribunal), respectiv în faŃa instanŃei de apel, după care urma judecarea în recurs.
În privinŃa căilor de atac, Codul prevedea: apelul (rejudecarea pe fond a cauzei) şi
recursul (prin care se stabilea dacă legea a fost bine interpretată şi aplicată).
• Codul de procedură penală - A fost adoptat şi aplicat concomitent cu Codul penal.
Redactarea să s-a făcut sub influenŃa Codului francez de instrucŃie criminală, din anul 1808.
Codul a realizat un compromis între procedura penală medievală şi judecata penală modernă.
Pentru prima fază a procesului a păstrat vechea procedură, secretă şi scrisă, care nu
presupunea dezbaterea în contradictoriu a probelor.
Pentru faza a doua, cea a judecăŃii, au fost introduse în schimb, principiile judecăŃii
moderne: publicitatea dezbaterilor, principiul oralităŃii şi principiul contradictorialităŃii. În
virtutea acestora, părŃile luau cunoştinŃă de probe şi le puteau analiza în contradictoriu în cadrul
dezbaterilor orale şi publice.
Codul a fost alcătuit din două părŃi: prima reglementa descoperirea, urmărirea şi instrucŃia
infracŃiunilor; cea de-a doua reglementa judecarea proceselor. Cele două părŃi reflectau fazele pe
care le parcurgea orice proces penal: cea premergătoare şi cea a judecăŃii.
Descoperirea infracŃiunilor revenea ofiŃerilor de poliŃie judiciară. Acestora le revenea
sarcina strângerii probelor referitoare la infracŃiunile săvârşite de autor. Dacă aceştia erau de
părere că sunt întrunite elementele unei infracŃiuni, atunci înaintau dosarul procurorului, urmând
ca acesta din urmă să se ocupe de procedura urmăririi infractorului. În anumite cazuri, pe care le
consideră mai complicate, procurorul putea înainta cauza respectivă unui judecător de instrucŃie.
Acesta proceda la o anchetă numită instrucŃie.
După efectuarea urmăririi sau, după caz, a anchetei, procurorul putea sesiza instanŃă de
judecată. De regulă, delictele intrau în competenŃa tribunalelor, în vreme ce crimele intrau în
aceea a curŃilor cu juri. Acestea din urmă erau alcătuite dintr-un complet de judecători şi dintr-un
juriu compus din cetăŃeni. Juriul avea sarcina de a răspunde cu da sau nu la două întrebări: dacă
persoană acuzată era sau nu vinovată, iar în cazul în care era găsită vinovată, dacă merită sau nu
circumstanŃe atenuante. Dacă juriul răspundea afirmativ la o primă întrebare, judecătorii făceau
încadrarea faptei în textul de lege corespunzător şi fixau pedeapsa.
Fixarea pedepsei se făcea în funcŃie de dispoziŃiile legii şi de părerea juriului cu privire la
circumstanŃele atenuante.
4. Secularizarea averilor mănăstireşti
Exploatarea averilor ce rezultau din pământurile mănăstireşti era şi o problemă de
imixtiune a Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopol în treburile ineterne ale Principatelor.
Foştii domni făcuseră donaŃii bogate Constantinopolului, Mormântului Sfânt sau Muntelui
Athos, ceea ce echivala cu dependenŃa faŃă de grecii din Imperiul Otoman. Astfel mănăstirea din
Perii Maramureşului fusese închinată, pe la 1391, de către Drag şi Balc, urmaşii lui Dragoş Vodă
Patriarhiei de la Constantinopol. Schitul Stănileşti din Vâlcea avusese aceeaşi soartă la 1577,
faŃă de patriarhia din Alexandria; Mănăstirea BucovăŃ, de lângă Craiova, depindea din 1588 de
mănăstirea grecească Sf. Varlaam. Mănăstirea Radu Vodă avea protectorul tot la Muntele Athos,
în mănăstirea Iviron. Mănăstirile închinate stăpâneau in Muntenia 1.127.386 pogoane, iar în
Moldova 355.680 de fălci şi 36 de prăjini faŃă de terenul arabil al Ńării, aceste mănăstiri deŃineau
peste 10 %.

E adevărat că au existat şi domni care s-au opus tendinŃei de înzestrare a mănăstirilor

străine. Alexandru Iliaş, în łara Românească, a salvat de la o asemenea soartă mănăstirea
Snagov, ce era destinată mănăstirii Pantascratos de la Sfântul Munte. Matei Basarab a înŃeles şi
el dezastrul ce se producea Ńării prin asemenea danii şi a recuperat 21 de mănăstirii printre care:
Tismana, Cozia, Argeşul, BistriŃa, Govora, Dealul, Vâlcea, Mâslea, Sadova, Pitocu ş.a.

Domnii pământeni sau nepământeni, care impuseseră obiceiul, nu şi-au dat seama la
vremea respectivă de consecinŃele nefaste ale unor asemenea înzestrări pentru situaŃia Ńării.
Alexandru Ioan Cuza care se afla în pragul unor mari reforme, era convins că această chestiune
aducea atingere autonomiei Ńării. Daniile însemnau de fapt scurgerea de importante venituri de
peste graniŃă, în loc ca ele să sprijine instituŃiile nou înfiinŃate, să creeze un patrimoniu public
stabil, să înzestreze cum se cuvenea armata, să rezolve chestiunea Ńărănească.

Ortodoxia căzuse sub influenŃa Patriarhiei Moscovite şi e sigur că iniŃial aceasta

sprijinise tendinŃele de emancipare faŃă de forul ecleziastic de la Constantinopol. Ulterior,
deoarece biserica ortodoxă română manifesta valeităŃi de independenŃă, Patriarhia rusă, care se
dorea ea însăşi substitutul Patriarhiei de la Constantinopol, şi-a revizuit poziŃia de sprijin. În
decembrie 1863, Guvernul Kogălniceanu supunea Adunării proiectul de lege privind
secularizarea averilor mănăstireşti. Fiind vorba despre nişte venituri care se întorceau către
administraŃie (în motivare se arată că „acrile” mănăstireşti sunt şi rămân averi ale statului,
veniturile devenind surse de buget) şi cunoscându-se greutăŃile financiare prin care trecea statul,
majoritatea Camerei votează legea la 13/25 decembrie 1863 (decretată la 15/27 şi promulgată la
17/29 decembrie), 93 voturi fiind pentru şi 3 contra.

În primul articol se arăta: „Toate averile mănăstireşti româneşti din România sunt şi
rămân averi ale Statului”. Acest text imperativ înlătura orice interpretare în privinŃa caracterului
mănăstirilor, închinate sau ne închinate, pentru a nu se face apel la vreun arbitraj al marilor
puteri. Articolul doi se referea la puterea de dispoziŃie a statului asupra veniturilor mănăstirilor,
care se făceau „venituri ordinare ale bugetului Statului. Pentru a atenua reacŃia
Constantinopolului, se alocau în continuare unele sume ca ajutor locurilor sfinte şi erau destinate
apoximativ zece milioane piaştri pentru fondarea unei şcoli laice la Constantinopol şi a unui
spital pentru creştini, acestea din urmă fiind sub directa conducere a AgenŃiei diplomatice
române din capitala Turciei. Vorbind de AgenŃia română, trebuie să arătăm că diplomatul
Costache Negri a jucat un rol important în chestiunea secularizării, deoarece a distras atenŃia
marilor puteri.
 Măsura secularizării trebuia însă consfinŃită, conform protocolului XIII al ConvenŃiei de
la Paris, şi de puterile garante, printr-un arbitraj. Drept urmare, cu excepŃia FranŃei şi Italiei,
guvernele interesate dispun întrunirea ambasadorilor lor la Constantinopol, spre a-i înlesni lui
Fuad-paşa nota din 21 decembrie1863/2 ianuarie 1864 asupra indemnizaŃiei pentru bunurile
secularizate care trebuia plătită călugărilor greci. PreŃul despăgubirii se fixa la 15.000.000 piaştri.
În vederea achitării sumei, de care guvernul nu dispunea, se puse la cale o stratagemă abilă.
Costache Negri, încheie o afacere de comision, în martie 1865, cu Societatea generală a
Imperiului Otoman, Societatea urmând să avanseze ierarhilor despăgubirea respectivă.
Traversând o perioadă de grave dificultăŃi bugetare, Principatele asigurau Societatea doar cu
15.000.000 lei din suma, dintr-un depozit de 20.000.000 lei ce se găsea la Constantinopol şi
provenind din împrumutul Stern (contract în cursul anului 1864, în sumă de 48.142.767 lei).
Restul sumei, cum, desigur, românii prevăzuseră, nu s-a mai putut achita, devenind obiectul unui
litigiu de lungă durată, în care s-a ajuns la un moment dat să pledeze pentru partea otomană
vestitul avocat francez Cremieux.

Secularizarea averilor mănăstireşti este una dintre reformele care a încununat definitiv
domnia lui Cuza. Luând orice referire biografică, de mai mică sau mai mare amploare , asupra
domnitorului, privind realizările sale mai importante, secularizarea se aşează la loc de cinste
alături de cea agrară. Corneliu Albu, într-o carte despre Al. Papiu – Ilarian, ardelean care
participase, la redactarea textului legii de secularizare, tratează astfel reforma: „Secularizarea a
creat o ambianŃă şi o atmosferă care au contribuit la realizarea reformei agrare. Începutul se
făcuse; marea proprietate fusese serios atinsă. „

5. Reforma agrară

Puterile garante, confirmând noile schimbări, recunoşteau dreptul Principatelor de a-şi

modifica legile în conformitate cu interesele sale economice, naŃionale, sociale, indiferent de
prevederile ConvenŃiei de la Paris. Ca urmare a devenit posibilă elaborarea legii rurale.

Odată realizată unirea Adunărilor, pe 24 ianuarie/ 5februarie 1862, moşierimea a căutat

să profite şi să întoarcă situaŃia problemei agrare în favoarea ei, agitând demagogic acordul
pentru un proiect al Comisiei Centrale de la Focşani, în care se prevedea eliberarea clăcaşilor de
moşie, dar şi de orice drept asupra ei. Alexandru Ioan Cuza, deşi era decis să nu accepte
promulgarea unei asemenea false legi de îmbunătăŃire a situaŃiei Ńăranilor, a numit un fruntaş
conservator să conducă guvernul, pe Barbu Catargiu, deoarece acesta dispunea de majoritatea în
Cameră.

În luna mai 1862 au început dezbaterile. După una din cele mai furtunoase şedinŃe, în
care M. Kogălniceanu a afirmat cauza Ńăranilor, şeful cabinetului a fost ucis cu un foc de armă.
Se specula, fără temei de altfel, că domnitorul ar fi pus la calea asasinatul. Atentatul avu loc la
8/20 iunie 1862, cînd Barbu Catargiu a fost împuşcat de un necunoscut care, la trecerea trăsurii
în care se afla primul ministru şi prefectul poliŃiei, N. Bibescu pe sub clopotniŃa mitropoliei a tras
un foc de armă. După atentat, reacŃiile nu au întârziat să apară şi, a fost grăbită votarea
proiectului de lege agrară, aşa cum acesta fusese înaintat de către Comisia Centrală de la
Focşani, la 11/23 iunie 1862. Domnitorul nu a sancŃionat proiectul motivând în mesajul din 3/15
noiembrie 1863, că acest proiect „nu răspundea dorinŃelor sale.”

Acest răspuns s-a datorat următoarei împrejurări. În martie 1863 domnitorul făcuse un
drum în Moldova pentru a cunoaşte reacŃia poporului la dorinŃele sale de a soluŃiona problema
agrară în favoarea Ńăranilor. Până la GalaŃi, unde a ajuns în dimineaŃa zilei de 30 martie/11 aprilie
1863, fusese aclamat de sute de săteni care îi pregătiseră şi arcuri de triumf. Domnitorul
sărbătorise Paştele împreună cu mama sa, Sultana Cozadinii, la biserica Ovidenia, apoi, deşi
scuturat de un acces de friguri, a mers la Iaşi, pentru a cerceta starea în care se găseau clăcaşii şi
a verifica sprijinul pe care putea conta în eventualitatea unei reacŃii puternice din partea
conservatorilor în Cameră. În aveastă vizită a constatat faptul că pontaşii moldoveni se aflau într-
o situaŃie deplorabilă şi dezrobirea lor trebuia urgentată. De altfel şi statisticile vremii menŃionau
starea proastă a Ńăranilor. Astfel, în Monitorul Oficial” din 15/27 martie 1862 se spunea că în
judeŃul Gorj s-a constatat că „două din trei părŃi din locuitori sunt lipsiŃi de nutrimânt, de
îmbrăcăminte, şi au locuinŃe ca animalele”.

De altfel, la 16/28 martie 1864, nu altul decât Mihail Kogălniceanu prezenta în

Adunarea proiectarea de lege rurală. Se preconizează atât înzestrarea Ńăranilor cu “pământurile
de păşune, de finanŃe şi de arătură, ce ei posedă sau se cuvine a poseda în lege”, cât şi o
despăgubire ce se dorea mulŃumitoare şi era garantată de către stat. Proiectul mai prevede
eliberarea de sarcinile feudale şi împroprietărirea pe “ pogoanele legiuite” în funcŃie de numărul
de vite. Lascăr Catargiu caută să tergiverseze dezbaterile cerând amânarea şedinŃei întrucât
lipseau o parte dintre deputaŃii moldovei. Kogălniceanu acceptă, dar, până la reluare, publică
proiectul în “Monitorul Oficial” şi provocă rumoare printre Ńărani care se îndreaptă în grupurile
mari spre mitropolie. La 13/25 aprilie a fost reluată şedinŃa privind dezbaterea proiectului legii
agrare. Reprezentantul majorităŃii conservatoare din parlament, Vasile Boierescu, a citit o altă
formă de proiect al legii, în care împroprietărirea se rezumă la 4 pogoane pentru fiecare Ńăran,
despăgubirea făcându-se pe 7 ani, cu o dobândă de 8 % şi totodată satul trebuie să cedeze
pământurile sale, care erau cumpărate de boieri, drept compensaŃie. Proiectul îi determină pe
liberalii-radicali să se opună.

Majoritari în Adunare, prin Dimitri Ghica, Vasile Boierescu şi Gheorghe Castaforu,

proprietarii propuneau o moŃiune de blam împotriva guvernului Kogălniceanu. Au avut loc
discuŃii aprinse din care se desprindea clar stratagema celor două partide din Cameră care, de
data aceasta, făceau front comun împotriva prim-ministrului şi, indirect, împotriva lui Alexandru
Ioan Cuza. În încheierea dezbaterilor, I. C. Brătianu acuză guvernul că a apelat la „Monitor”
pentru a forŃa sufragiul Camerei, în loc să dea dovadă de sinceritate. Rezultatul votării: 63
pentru, 36 contra. Radicalii s-au abŃinut.
 În zilele următoare, mii de Ńărani au înconjurat palatul domnesc şi uliŃele din preajma
Mitropoliei. Mihail Kogălniceanu şi membrii guvernului au fost ovaŃionaŃi. În săptămânile
următoare, opoziŃia se precipită. Anastasie Panu, Eugeniu Carada şi Gheorghe Ştirbei, fruntaşii
opoziŃiei, au fost trimişi în străinătate pentru a face propagandă ostilă proiectelor de reformă ale
regimului. Tot în aprilie 1864 s-a dezvăluit „conspiraŃia Lambert” , care urmărea atragerea
intervenŃiei armate a PorŃii în Principate. Doctorul Lambert, aflat la Constantinopol, uneltea, pe
lângă unele paşale şi viziri răsturnarea domnului şi aducerea pe tron a lui Constantin SuŃu. Într-o
scrisoare din 16/28 aprilie 1864, pretendentul la „coroană”, adresându-se lui Lambert, aprecia că
puterea în România e în mâinile unor „tâlhari” care au ca „plan şi bază ruinarea societăŃii şi
răpirea marii şi micii averi a tuturor claselor, precum au fost cu moşiile mănăstireşti”. În
consecinŃă, se face apel la armata PorŃii Otomane pentru înlăturarea lui Cuza de la domnia
Principatelor. Doctorul Lambert a fost însă arestat la intrarea în Ńară, iar complotul dejucat. Pe
plan extern, Poarta, nu mai era suficient de puternică pentru a risca o intervenŃie ca în 1848. În
1848 Rusia fusese aliata turcilor, în 1864, însă, Ńarul, înfrânt în Crimeea, nu avea nici un interes
să joace cartea Constantinopolului.

Abil şi fin tactician, Alexandru loan Cuza a sesizat conjunctura favorabilă în exterior şi
a aplicat verificata măsură a politicii faptului împlinit. Pentru că se împiedica în înfăptuirea
reformei de o Cameră foarte fermă în interesele ei, domnitorul a dizolvat-o. Istoricii o definesc
lapidar: „lovitura de la 2 Mai”.

Legea a fost decretată la 14 august 1864 şi este cea mai importantă reformă realizată pe
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Legea stabilea împroprietărirea cu pământ a Ńăranilor
clăcaşi. În funcŃie de inventarul viu, legea clasifica Ńărănimea clăcaşă în trei categorii: fruntaşi,
mijlocaşi şi pălmaşi, sau cei fără vite. În consecinŃă, suprafeŃele loturilor cu care fuseseră
împroprietăriŃi în łara Românească Ńăranii cu patru boi şi o vacă erau de 11 pogoane (5,5 ha), cei
cu doi boi şi o vacă – 7 pogoane şi 19 prăjini (3,6 ha), iar cei care aveau numai o vacă - 4
pogoane şi 15 prăjini (2,6 ha). SuprafaŃa loturilor varia în raport cu numărul de vite. În Moldova
şi în judeŃele Cahul, Bolgrad şi Ismail, aceste suprafeŃe erau mai mari. Se prevedea ca pământul
expropriat să nu depăşească două treimi din întinderea moşiilor, pădurile fiind exceptate de la
acest calcul. În caz de lpsă a terenurilor arabile într-o anumită localitate, clăcaşii şi însurăŃeii
cărora nu le-a ajuns pământ, aveau dreptul să se strămute pe moşiile statului din apropiata
vecinătate. Loturile de pământ primite nu puteau fi înstrăinate în decurs de 30 de ani.

Conform legii, Ńărănimea clăcaşă era eliberată de îndeplinirea anumitor obligaŃiuni

feudale în schimb, era datoare să plătească moşierilor timp de 15 ani o răscumpărare bănească
considerabilă. În linii mari, această răscumpărare a obligaŃiunilor feudale echivala cu costul
suprafeŃei de pământ pe care o primise Ńărănimea.

Aplicarea legii a dus la împroprietărirea a peste 511.000 de familii cu o suprafaŃă de

peste 2 milioane de hectare. După efectuarea reformei, proprietatea Ńărănească alcătuia
aproximativ 30 % din suprafaŃa Ńării, iar proprietatea statului şi a boierilor 70% din suprafaŃa
Ńării. În ciuda faptului că reforma a avut un caracter limitat, ea a creat posibilităŃi favorabile
pentru pătrunderea relaŃiilor capitaliste în agricultură. Reforma agrară care a fost cea mai
importantă reformă a secolului XIX a pus capăt regimului clăcii şi altor servituŃi feudale, Ńăranii
devenind cetăŃeni liberi.

6. Reforma învăŃământului

E foarte dificil să cuprinzi în câteva pagini tot ce s-a făcut în perioada domniei lui Al. I.
Cuza. S-au dezvoltat învăŃământul, cultura, ştiinŃa etc. Astfel, ridicarea materială a societăŃii
româneşti nu ar fi fost posibilă fără o serioasă bază şcolară şi universitară. BogăŃiile Ńării nu
puteau fi abandonate, numai concesionate, după împrejurări, societăŃilor străine. De aceea,
angrenajul administrativ era astfel gândit, încât în funcŃiile de răspundere să fie angajaŃi
autohtoni. Creşterea oraşelor şi a populaŃiei, emanciparea Ńăranilor prin parŃiala rezolvare a
problemei agrare, obligau la o instrucŃie corespunzătoare a forŃelor care se afirmau.

Recurgând la o serie de sacrificii bugetare şi având de făcut faŃă opoziŃiilor care veneau
îndeobşte din partea moşierimii retrograde, Alexandru Ioan Cuza a militat pentru reglementarea
învăŃământului, pentru punerea lui pe baze noi. Adesea a acŃionat direct şi a avut iniŃiative
proprii pentru a se rezolva diversele probleme ale instrucŃiei. În august 1859 el cerea, într-o
scrisoare adresată consulului Sardiniei la GalaŃi, sprijin în vederea asigurării cu manuale şcolare
elevilor Moldovei.

Principiile care 1-au călăuzit în rezolvarea problemei învăŃământului sunt expuse pe larg în
mesajul domnesc din 6/18 decembrie 1859. Se arăta în documentul menŃionat că nu se mai putea
tolera copierea modelelor străine, în apecial cele franŃuzeşti. Galomania, susŃinea el, îndepărta
tineretul de la necesităŃile concrete ale Ńării. Întrucât bursele la Paris erau reduse ca număr, fiind
31 pentru Moldova şi 51 pentru Muntenia, erau adesea ineficiente, se încercă înfiinŃarea în
capitala FranŃei a unui colegiu românesc destinat sutelor de studenŃi români aflaŃi la Paris. Dar
soluŃia era, totuşi, crearea de înalte şcoli în Principate.

Constant în realizarea idealurilor de la 1848, domnitorul milita activ pentru egalizarea

tuturor în faŃa şcolilor statului, deoarece, aşa cum spunea el, învăŃământului să şadă „la îndemâna
tuturor claselor”. Nu se puteau aborda nenumăratele probleme care stăteau în calea noului stat
decât stimulând din punct de vedere civic oamenii din toate păturile, fără discriminare, capabili,
conştiincioşi şi animaŃi de ordine, de disciplină şi de sentimente patriotice. Nici străinii şi nici
moşierimea retrogradă nu puteau ocupa toate posturile cheie, care, în fond, deschideau calea
reformelor.

Alexandru Ioan Cuza, în opoziŃie cu unii fruntaşi politici ai vremii care vedeau în studiile
înalte un aspect mai puŃin important al vieŃii sociale, şi-a impus autoritatea în legătură cu
necesitatea de a avea ingineri şi medici, funcŃionari pricepuŃi şi cercetători. Pledoaria sa pentru
înfiinŃarea şcolilor superioare, care „sânt negreşit trebuincioase” avea să ducă la o grabnică
orientare a guvernelor Principatelor, în special în Moldova - unde Mihail Kogălniceanu va scurta
cu mult perioada de reaşezare a învăŃământului - către aceste studii.

Dar situaŃiile erau mult mai complexe şi pentru a se ajunge la legiferarea învăŃământului a
trebuit să se rezolve nevoile stringente care se refereau la asigurarea de şcoli la sate, pregătirea
profesorilor, tipărirea manualelor ş.a. În Moldova existau cam 44 de şcoli primare, insuficiente
pentru a se putea vorbi de o ridicare a învăŃăturii poporului. Tocmai de aceea domnitorul cerea,
în mesajul din decembrie 1859 ajutorul clerului „care este reprezentat în fiecare sat prin unul sau
mai mulŃi preoŃi (ce) poate să ajute mult propaganda luminilor în populaŃia câmpenească”. GraŃie
activităŃii neobosite a lui Vasile Alexandrescu - Urechea - fost profesor la Şcoala Preparandală
de la Trei Ierarhi, director în Ministerul Cultelor şi InstrucŃiunii Publice şi autor de cărŃi de
specialitate - s-a îmbunătăŃit mult învăŃământul în mediul sătesc în Moldova. Până şi fetele în
vârstă de 6-12 ani au fost acceptate în şcolile de băieŃi, pe principiul că „educaŃia sexului
femeiesc este o întâie datorie în regenerarea poporului; fiindcă ele sânt menite a face din fiece
familie câte o şcoală”. În comparaŃie cu łara Românească, unde existau 1 768 de şcoli primare,
dar şi dascăli mai puŃin pregătiŃi, în Moldova se realizau paşi însemnaŃi pe calea pregătirii
profesorilor.

ABDICAREA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI INSTAURAREA DOMNIEI

PRINłULUI STRĂIN

Domnia lui Al. Ioan Cuza poate fi caracterizată drept o perioadă luminoasă din istoria
poporului român. Principalul obiectiv al acestuia a fost să facă posibilă recunoaşterea Unirii de
către Marile Puteri, şi l-a înfăptuit după o lungă activitate diplomatică, în care a reuşit că FranŃa,
Rusia, Marea Britanie, Sardinia, Prusia, Austria şi Imperiul Otoman să-l recunoască că domn pe
tot timpul domniei sale.
Politica internă şi-a direcŃionat-o în vederea unificării şi centralizării aparatului de
conducere a statului, a serviciilor de vamă şi telegraf, a cursului monetar şi a forŃelor armate, etc.
Cuza a proclamat unirea definitivă a Principatelor sub numele de România, în cadrul şedinŃei
comune a Adunării Moldovei şi Adunării Munteniei, de la data de 24 ianuarie 1862, stabilind
totodată şi locul capitalei noului stat: Bucureşti. Cuza era sigur de înfăptuirea acestei uniri
definitive, întrucât încă din 1861 se adresa poporului astfel: ” alesul vostru vă da astăzi o singură
Românie... Unirea este îndeplinită, iar naŃionalitatea romană este întemeiată „.
În ciuda bunei ocârmuiri a statului, a existat totuşi o mişcare complotistă, care
nemulŃumită de actele politice ale domnitorului (politică de reforme, lovitura de stat din 1864,
unificarea Ńării, etc), a început să organizeze îndepărtarea domnului Al. Ioan Cuza de la
conducerea statului şi aducerea unui prinŃ străin dintr-o familie domnitoare din Occident. Au
început în 1865 prin semnarea unui act prin care în caz de eliberarea a tronului, acesta să fie
ocupat în mod obligatoriu de un prinŃ străin. Cei care au luat parte la semnarea acestui demers
erau liberali de drept, şi printre aceştia se numără Ion C. Brătianu, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Gh.
Stirbey. Pentru obŃinerea acestui lucru, Ion C. Brătianu şi Ion Ghica au plecat în Occident pentru
a căuta cel mai potrivit candidat, dar în primul rând pentru a discuta cu împăratul Napoleon al
III-lea (cunoscut şi ca principalul protector al României) în vederea înlăturării lui Cuza.
Odată începută, abdicarea lui Cuza a fost favorizată şi de scrisoarea trimisă împăratului
Napoleon al III-lea de către domn, pe de o parte, dar şi de mesajul de deschidere adresat
Parlamentului la 5/17 ianuarie 1865, pe de altă parte. Scrisoarea, trimisă la data de 19
septembrie/1 octombrie 1865, enumera reuşitele domniei sale, şi constată răcirea relaŃiilor
româno-franceze. În acelaşi timp, Cuza afirma că era gata să părăsească tronul în favoarea unui
principe străin dacă asta era credinŃa împăratului. Nici mesajul adresat Parlamentului nu părea
mai însufleŃitor: „ Eu voiesc să fie bine ştiut că niciodată persoana mea nu va fi nicio piedică la
orice eveniment ce ar permite de a consolida edificiul politic, la a cărui aşezare am fost fericit a
contribui. În Al. I. Cuza, domn al românilor, românii vor găsi totdeauna pe colonelul Cuza, pe
acel colonel Cuza care a proclamat în Adunarea ad-hoc şi Camera electivă a Moldovei marile
principii ale regeneraŃiei României, şi care fiind domn al Moldovei declara oficialmente înaltelor
puteri garante, când primea şi coroana Valahiei, că el primeşte această îndoită alegere ca
expresiune neîndoielnică şi statornică a voinŃei naŃionale pentru Unire, însă numai ca un depozit
sacru.”
Astfel, a fost obligat de către complotişti să semneze actul de abdicare, 11/23 februarie
1866, prin care arăta că potrivit dorinŃei naŃiunii depunea cârmă guvernului în mână unei
LocotenenŃe Domneşti şi a Ministerului ales de popor.
Aşadar, monstruoasa coaliŃie a pus capăt domniei de şapte ani a lui Al. Ioan Cuza, o
domnie plină de succese pentru întreg poporul. Fapta complotiştilor a fost comentată în diverse
feluri de către istorici, atât aprobată cât şi criticată. Titu Maiorescu, care era un susŃinător ferm al
celui care va urma la cârmă statului, era totuşi împotriva acestui eveniment: “... răsturnarea lui
Cuza este un fapt greu de justificat. Liber ales de naŃiunea din cele două Principate, Cuza merită
o soartă mai bună [...] iar modul cum s-a executat această răsturnare rămâne condamnabil”.
Până la momentul înscăunării prinŃul străin, membrii monstruoasei coaliŃii au adus la
conducerea statului o LocotenenŃă Domnească şi un guvern provizoriu condus de Ion Ghica, care
erau însărcinaŃi să menŃină cele patru puncte votate atât de naŃiune cât şi de divanurile ad- hoc.
Aceste patru puncte priveau: unirea, autonomia, principele străin şi guvernul constituŃional.
În aceste condiŃii, situaŃia în care se afla România se înrăutăŃea din ce în ce mai mult din
cauza poziŃiilor marilor puteri. De exemplu, Austria, Rusia şi Turcia cereau revocarea actului din
septembrie 1859 în care recunoşteau dubla alegere, iar Turcia a protestat împotrivă ideii de a
aduce un prinŃ străin. Astfel, acestea au comunicat românilor că dacă doreau menŃinerea unirii,
trebuiau să aducă la tron tot un domnitor român. Dar, cum planurile interne erau total diferite şi
dorinŃele “complotiştilor” erau altele, aceştia trebuiau să grăbească înfăptuirea planului lor şi
totodată să asigure continuitatea unirii prin punerea Marilor Puteri în faŃa unui nou fapt împlinit.
Primul candidat la conducere a fost Filip de Flandra, care aparŃinea familiei de Orleans
din Belgia, dar a cărui venire la tron nu era posibilă datorită opoziŃiei împăratului Napoleon al
III-lea (datorită faptului că acesta provenea dintr-o familie pretendentă la tronul FranŃei). În acest
caz, cel de-al doilea candidat a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care a fost propus de
către Ion C. Brătianu. Şi aducerea acestuia la tronul Ńării a avut un drum spinos din cauza
răspunsului ezitant al acestuia dar şi situaŃiei externe a Ńării. Cu toate acestea, venirea sa în Ńară
trebuia realizată cât mai repede pentru a se putea influenŃa marilor puteri.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a venit în Ńară după ce a fost obŃinut sprijinul
împăratului Napoleon al III-lea şi al Prusiei, dar şi după ce Carol a fost pus în faŃa faptului
împlinit de către LocotenŃa Domnească, care transmisese la Bucureşti faptul că acesta primeşte
coroana Ńării. După ce este sfătuit de regele Wilhelm I (şeful casei de Hohenzollern) şi de
cancelarul Prusiei - Otto von Bismark, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pleacă spre România
la 29 aprilie/11 mai 1866, sub identitate falsă (numele fals folosit era Karl Hettingen, iar
semnalmentele configurau o persoană de statură zveltă, cu ochii albaştrii, părul negru, nasul
vulturesc, cu barbă şi mustăŃi mijind pe obraji), şi ajunge pe pământ românesc în calitatea de
domn la 8/20 mai 1866, la Turnu Severin, însoŃit de consilierul de cabinet Werner şi de
şambelanul Mayenfisch, fiind aşteptat la gară de Ion C. Brătianu.
Înainte de plecarea lui Carol spre principate, LocotenenŃa Domnească i-a “asigurat
venirea”, prin chemarea la vot a poporului pentru acceptarea lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen drept Carol I. A fost adoptată aceeaşi metodă utilizată de Cuza şi atât de aspru
criticată, prin care acesta dorea adoptarea textului Statutului ConvenŃiei de la Paris şi a unei noi
legi electorale: plebiscitul. Acest plebiscit s-a desfăşurat între 2/14 - 8/20 aprilie 1866, şi s-a
concluzionat cu rezultatul dorit şi aşteptat, favorabil lui Carol I.
Revenind la momentul intrării în Ńară a lui Carol I, putem observa jovialitatea noului
domn: „momentul în care am păşit pe pământul noii mele patrii, am devenit român; viaŃa mea
întreagă o voi consacra pentru fericirea românilor şi pentru prosperitatea lor, care de acum
înainte au devenit compatrioŃii mei”. La două zile după venirea în Ńara, la 10 mai 1866, Carol I
depune la Bucureşti jurământul prin care acceptă în mod oficial voinŃa plebiscitului şi ocupă
tronul noii sale patrii.

MONARHIA CONSTITUłIONALĂ ŞI PARLAMENTARĂ

Rolul monarhiei în istoria României moderne a fost fundamental. Această instituŃie

centrală a avut un rol important în anii 1859-1918, contribuind la procesul de afirmare şi de
modernizare a statului român. AtribuŃiile domnului, specifice perioadei medievale, au fost
modificate printr-o serie de acte fundamentale: Regulamentul Organic (1831-1832), ConvenŃia
de la Paris (1858), ConstituŃia din 1866. În timpul lui Cuza, atribuŃiile domniei au crescut,
trecându-se la un regim autoritar
Monarhia a fost cea mai importantă dintre instituŃiile statului din această perioadă,
instituŃie a cărei funcŃionare a fost reglementată prin ConstituŃie. Actul fundamental din 1866
avea la bază principiul conform căruia suveranul "domneşte, dar nu guvernează". Prin
ConstituŃia din 1866, era consacrată, ca formă de guvernământ a statului român, monarhia
constituŃională. Modelul îl constituiau monarhiile parlamentare din Occident (Belgia, Marea
Britanie s.a.), şi nu imperiile conservatoare cu care se învecina România. InstituŃia monarhică a
avut un rol major în accelerarea procesului de modernizare - occidentalizare a societăŃii
româneşti. Conform ConstituŃiei din 1866, domnul (din 1881, regele) exercită împreună cu
Parlamentul ("reprezentaŃiunea naŃională") puterea legislativă şi, împreună cu guvernul, pe cea
executivă. Între prerogativele sale se numărau: sancŃionarea şi promulgarea legilor, dreptul de
amnistie, dreptul de a bate monedă, reprezentarea statului român în politica externă. EI era şeful
armatei, avea iniŃiativă legilor şi dreptul de veto absolut, putându-se opune punerii în aplicare a
unor legi votate de Parlament. În schimb, actele domnitorului nu aveau autoritate, dacă nu erau
contrasemnate de un ministru, care purta astfel responsabilitatea lor (ConstituŃia din 1866 -
articolul 92). Domnul îl numea pe primul-ministru, care, la rândul său, forma guvernul şi
organiza noile alegeri (spre deosebire de sistemul democratic clasic, în care guvernele rezultă din
alegeri). Această stare de lucruri era cauzată de situaŃia concretă a societăŃii româneşti, în care
cei mai mulŃi dintre locuitorii de la sate nu erau ştiutori de carte şi nu aveau drept de vot (îl vor
primi după primul război mondial). AtribuŃiile domnitorului erau pe viaŃă şi ereditare.
Simbolul monarhiei constituŃionale româneşti a fost Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.
Prin aducerea unui principe străin se împlinea o dorinŃă mai veche a clasei politice, al cărei scop
era de a stinge rivalităŃile dintre marile familii boiereşti şi de a ridica prestigiul internaŃional al
statului român. Desigur, descendenŃa să dintr-o prestigioasă dinastie germană a contat mult în
dezvoltarea legăturilor politice, economice şi militare dintre regatul român şi cea mai însemnată
putere europeană din acea vreme, Germania.
De-a lungul întregii sale domnii de 48 de ani - cea mai lungă din istoria romanilor (1866 -
1914) - Carol a jucat un rol important în evoluŃia statului român, fiind figura politică centrală.
Devenit principe al României în 1866, Carol, disciplinat şi perseverent, descinzând dintr-o
prestigioasă dinastie germană, şi-a împlinit menirea de monarh constituŃional. Carol I s-a ataşat
de Ńară al cărei domnitor (rege) a devenit, apărându-i interesele. Primii ani de domnie au
însemnat o perioadă de adaptare din care n-au lipsit dificultăŃile determinate de diverşi factori:
disputele dintre conservatori şi liberali-radicali, simpatia francofilă a opiniei publice, evidentă în
timpul războiului franco-prusac din 1870-1871. După anii 1870-1871, când au loc manifestări
antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor garante şi al
conservatorilor. DificultăŃile de la începutul domniei au fost treptat depăşite, urmând, îndeosebi
după cucerirea independenŃei de stat, etapa de consolidare a dinastiei: la 9 septembrie 1878 Carol
şi-a luat titlul de AlteŃă Regală, în martie 1881 a fost proclamat Regatul, iar pe 10 mai 1881,
Carol I a fost încoronat (coroana folosită fiind confecŃionată din oŃelul tunurilor capturate la
Plevna); pe 18 mai 1881 s-a încheiat "pactul de familie", prin care era reglementată succesiunea
la tron, moştenitor fiind proclamat prinŃul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de
frate al lui Carol I.; în 1884 s-a legiferat crearea Domeniilor Coroanei, ale căror venituri
completau lista civilă a regelui.
Personalitate echilibrată şi cu o educaŃie deosebită, integru din punct de vedere moral,
disciplinat şi riguros, regele Carol a reuşit să modereze disputele politice dintre liberali şi
conservatori, a protejat sistemul bipartit, a încurajat modernizarea statului şi a sprijinit mişcarea
naŃională a românilor din afara graniŃelor. De la începutul domniei s-a sprijinit pe conservatori. A
conlucrat şi cu liberalii, aflaŃi mai mult timp la guvernare, deoarece aceştia erau dornici să adopte
măsuri cu caracter reformator în folosul statului român.
Pe plan intern, Carol a încurajat formarea partidelor politice, a cultivat un climat de ordine,
disciplină şi rigoare, a stăruit pentru modernizarea structurilor economice şi a fost un arbitru al
vieŃii politice. EI a instituit în 1895 sistemul rotativei guvernamentale. Prin atribuŃia să
constituŃională de numire a primului ministru, regele avea un rol cheie în determinarea
rezultatului alegerilor parlamentare, deoarece fiecare guvern acŃiona în aşa fel încât obŃinea
victoria electorală. Suveranul a arătat preocupare pentru dezvoltarea învăŃământului, a culturii,
precum şi pentru formarea tinerelor generaŃii de intelectuali; în 1891 a sprijinit înfiinŃarea
FundaŃiei culturale "Carol I".
Chemat pe tronul României pentru a consolida poziŃia Ńării pe plan internaŃional, Carol I a
desfăşurat o intensă activitate în politica externă; s-a dedicat cuceririi independenŃei; a alăturat
România Triplei AlianŃe (1883) şi a implicat-o în războaiele balcanice. În timpul războiului de
independenŃă a avut merite importante în desfăşurarea operaŃiunilor militare. După Congresul de
pace de la Berlin (1878) a respins cu curaj cererea Rusiei de liberă trecere a armatei Ńariste prin
Dobrogea. În contextul deteriorării relaŃiilor româno-ruse, după 1878 s-a orientat spre Puterile
Centrale sau Tripla AlianŃă (Austro-Ungaria, Germania şi, pentru un timp, Italia), cu care a
încheiat Tratatul din 1883 (secret). Această orientare externă n-a fost determinată în primul rând
de originea germană a regelui, ci de presiunea panslavismului, susŃinut de Rusia. În plus,
orientarea spre Puterile Centrale era o reacŃie la atitudinea neprietenoasă a Rusiei din 1878, când
armatele ruseşti au întârziat retragerea lor de pe teritoriul României, după încheierea războiului
cu Turcia. Un puternic impact l-a avut faptul că, după ce prin ConvenŃia din aprilie 1877 Rusia s-
a angajat să apere integritatea teritorială a României, în 1878, prin Tratatul de la Berlin, a ocupat
trei judeŃe din sudul Basarabiei. În timpul regelui Carol I, România s-a afirmat că un factor de
echilibru în Balcani. Ca urmare a participării Ńării noastre la al doilea război balcanic, încheiat cu
pacea de la Bucureşti (1913), Cadrilaterul a revenit statului român.
Carol I a încurajat lupta românilor din teritoriile aflate sub dominaŃie străină, folosind
diverse modalităŃi: intervenŃia să pe lângă împăratul Austro-Ungariei,Franz Jozsef pentru
eliberarea conducătorilor mişcării memorandiste condamnaŃi în procesul de la Cluj din
1894(Carol a obŃinut,astfel,în 1895,graŃierea liderilor memorandişti; sprijinul financiar pentru
şcolile româneşti etc. Totuşi, în această chestiune el a avut o atitudine prudentă, pentru a nu
provoca puternicele imperii vecine, Rus şi Austro-Ungar. În timpul primului război mondial
suveranul a acceptat neutralitatea României, hotărâre adoptată în cadrul Consiliului de Coroană
de la Sinaia din 21 iulie / 3 august 1914. După moartea lui Carol I (27 septembrie 1914), i-a
urmat la tron conform "Pactului de familie" din 1881, Ferdinand I (1914-1927). Acesta şi-a legat
numele de participarea României la primul război mondial (1916-1918), de realizarea Marii
Uniri precum şi de înfăptuirea unor importante reforme (agrară, electorală).
 1. Organele centrale ale statului

Monarhia constituŃional-parlamentară a fost instalată după adoptarea ConstituŃiei din anul

1866, prin care se stabileau principiile şi normele caracteristice gândirii sociale şi organizării de
stat. Aceasta consacra: drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, principiul suveranităŃii naŃionale,
principiul guvernării reprezentative.

La nivel central, activitatea executivă era deŃinută de către domnitor, iar după anul 1881,
de către rege, care o exercita prin guvernul său şi prin miniştrii ce erau numiŃi în temeiul
ConstituŃiei. Domnul (regele) nu mai putea cumula puterea executivă şi legislativă. Totuşi
ConstituŃia îl învestea cu o serie de atribuŃii: avea iniŃiativă legislativă, sancŃiona şi promulga
legile, avea dreptul de amnistie, numea şi confirmă în toate funcŃiile publice.

ReprezentanŃa NaŃională (Parlamentul).

Parlamentul reprezenta puterea legislativă.Regulamentele organice au fost primele acte

cu caracter constituŃional care stabileau atribuŃiile puterii legislative.Putem considera astfel că
regulamentele au făcut începutul instituirii regimului Parlamentar în Principate.

Conform ConvenŃiei de la Paris,puterea legislativă urma să fie exercitată în comun de către

domnitor,Adunarea Electivă şi Comisia Centrală de la Focşani.ConvenŃia de la Paris instituia
parlamentul unicameral în fiecare principat. În baza Statutului dezvoltător al ConvenŃiei de la
Paris (1864) s-a inaugurat în România parlamentul bicameral: Adunarea Electivă (Adunarea
DeputaŃilor) şi Corpul Ponderator (Senatul). ConstituŃia din 1866 a stat la baza vieŃii
parlamentare din anii 1866-1914. Sistemul parlamentar instituit s-a caracterizat prin rolul
preponderent al legislativului.Acesta a devenit aproape partener egal cu domnitorul în elaborarea
legilor. Cele mai importante prerogative pe care le avea parlamentul: dezbaterea şi adoptarea
legilor, a bugetului, controlul activităŃii guvernamentale prin întrebări, interpelări, anchete,
moŃiuni de cenzură. Potrivit ConstituŃiei, ReprezentanŃa NaŃională era un parlament bicameral
format din Senat şi Adunarea DeputaŃilor.
De regulă, Parlamentul îşi desfăşura activitatea pe durata a 4 -5 luni pe an, timp în care
erau discutate şi votate legile. În mod normal, lucrările se deschideau la 15 noiembrie. La
deschidere se citea „Mesajul Tronului” adresat de către rege legislativului. Activitatea
parlamentară se încheia în fiecare an cu „răspunsul Corpurilor Legiuitoare la mesajul tronului”
printr-un mesaj al primului ministru. Parlamentul îşi exercita dreptul de a controla puterea
executivă, urmărind modul în care se aplicau legile. DeputaŃii şi senatorii, mai ales cei din
opoziŃie, se foloseau de dreptul de interpelare, cerând unor miniştri să răspundă pentru anumite
decizii sau acte politice şi câteodată obligându-i chiar să demisioneze. Parlamentul a avut o
contribuŃie esenŃială în crearea cadrului legislativ al modernizării. În activitatea lor, guvernanŃii
aveau de înfruntat opoziŃia parlamentară care era extrem de activă.
Ales până în 1918 pe baza votului censitar, parlamentul va reprezenta interesele tuturor
categoriilor sociale după introducerea votului universal.
 Guvernul
Ca instituŃie reprezentând puterea executivă, este o creaŃie a epocii moderne, având ca act
de naştere Regulamentul.Primul Guvern unic al României s-a constituit la 22 ianuarie 1862, în
timpul lui Cuza. Potrivit ConstituŃiei din 1866, domnul exercita împreună cu guvernul puterea
executivă. În baza ConstituŃiei din 1866, regele încredinŃa guvernul unui lider de partid, după
care dizolva parlamentul şi se organizau alegeri generale. Prin acest sistem, executivul îşi
construia majorităŃi parlamentare, autorităŃile locale fiind puse în slujba partidului aflat la putere.
Astfel, guvernul "făcea" Parlamentul, ceea ce însemna o alterare a regimului constituŃional. În
1895, regele Carol I a introdus sistemul "rotativei guvernamentale" care constă în alternarea la
guvernare a celor două partide importante: Partidul NaŃional Liberal şi Partidul Conservator.
"Rotativă guvernamentală" nu a exclus disputele şi patimile politice. Conform ConstituŃiei din
1866, executivul era răspunzător în faŃa parlamentului pentru activitatea desfăşurată, dar în
practică era factorul decisiv în conducerea Ńării.

2. Organizarea teritorială

Izvorul juridic al organizării locale îl constituie Legea din 11 aprilie 1864 pentru
înfiinŃarea consiliilor judeŃene şi de organizare comunală cu modificările ulterioare, care au avut
ca scop şi rezultat o organizare administrativă modernă, înlocuind vechile reglementări stabilite
prin Regulamentele Organice. În conŃinutul legii şi conform constituŃiei unităŃile administrativ-
teritoriale erau: judeŃele şi comunele. Numărul judeŃelor era de 42, iar ca unităŃi intermediare,
plăşile, în număr de 320.

Comunele erau clasificate în: comune urbane şi comune rurale. Printr-o lege din 1908 au
fost reglementate şi comunele suburbane, comune care se subordonau oraşelor care le
administrau. Numărul comunelor urbane (oraşe) erau de 28, având statutul de oraşe libere şi
egale. Comunele rurale au fost în număr de 1526, administrând şi un număr de 4325 de sate şi
cătune.

Comunele erau conduse de către primar ca organ executiv însărcinat cu administraŃia

curentă şi de către consiliul comunal ca organ deliberativ. Primarul avea dublă calitate: şef al
administraŃiei comunale şi cea de reprezentant al administraŃiei centrale. Ca şi consiliul comunal
primarul era ales de către alegătorii comunei. Primarul în calitatea sa de şef al administraŃiei se
îngrijea de bugetul comunei, avea atribuŃii în administrarea şi păstrarea proprietăŃii comunale
aprovizionarea şi controlul aparatului administrativ. Prin legea din 21 aprilie 1874 s-a hotărât
numirea primarului de către prefect, iar prin legea din 17 aprilie 1882 s-a stabilit confirmarea
primarului de către prefect, dar după ce acesta era ales de către consiliul comunal.

După adoptarea legii învoielilor agricole, în 30 martie 1866, administraŃia centrală a

stabilit că primarul legaliza învoielile care din acest moment deveneau „executorii” şi urmărea
executarea lor, putând lua măsuri de constrângere cu ajutorul aparatului în caz de neîndeplinire.
Acest aspect demonstrează că primarul era învestit şi cu atribuŃii jurisdicŃionale, concomitent cu
cele administrative, încălcând principiul separaŃiei puterilor în stat. Acest atribut a fost consacrat
prin legea din 1872 şi întărit printr-o nouă lege din 1882.

Consiliul comunal era compus din membrii aleşi de un corp electoral, format dintr-un
singur colegiu, constituit după criteriul censului, în valoare de 80-100 lei plătit de cetăŃenii
români. Cele mai importante hotărâri care urmau a fi adoptate de către consiliul comunal erau
supuse aprobării reprezentanŃilor locali ai guvernului în teritoriu (prefecŃi şi subprefecŃi), ceea ce
demonstra o limitare a atribuŃiilor consiliului comunal.

Plăşile erau administrate de către pretori, numiŃi de prefect sau de ministrul de interne şi
aveau atribuŃii de supraveghere şi control asupra activităŃii organelor comunale rurale şi de
aplicare a deciziilor organelor judeŃene. Aceste atribuŃii au fost stabilite prin Legea de organizare
a comunelor rurale şi administraŃia plăşilor din 14 mai 1909, cu modificările ulterioare.

JudeŃele au fost administrate de către un consiliu judeŃean şi de către un prefect. Prefectul

era reprezentantul guvernului în judeŃ, cu rolul de a asigura realizarea politicii partidului de
guvernământ. Acesta era numit prin Decret al domnitorului (regelui) la propunerea ministrului de
interne. Fiind numit de către guvern, acesta avea largi prerogative de conducere politică şi
administrativă, exercitând îndrumarea şi controlul asupra tuturor organelor administrative
cumulând şi funcŃia de şef al poliŃiei, calitate prin care putea ordona intervenŃia organelor de
poliŃie şi jandarmeriei pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice, atribuŃii stabilite prin Legea de
organizare a poliŃiei şi jandarmeriei.

3. JustiŃia.
InstanŃe judiciare moderne existau încă din perioada Regulamentului organic, ele fiind
dezvoltate în perioada inaugurată de anul 1859. În ultimii ani ai domniei sale, Cuza înzestrase
societatea românească cu codurile de legi moderne,întemeiate mai ales pe cele franceze. La 24
ianuarie 1861 s-a înfiinŃat Curtea de CasaŃie şi JustiŃie, cu rol important în organizarea
judecătorească modernă.
Potrivit ConstituŃiei din 1866, puterea judecătorească era exercitată de curŃi şi tribunale.
Hotărârile şi sentinŃele se pronunŃau în virtutea legii şi se executau în numele domnului.
Importantă a fost crearea curŃilor cu juraŃi în temeiul unei legi din iulie 1868,ele fiind instituite în
fiecare judeŃ. Prin intermediul acestei instituŃii au fost contracarate unele acŃiuni guvernamentale
contrare opiniei publice.

4. Armata a avut un rol major în evoluŃia României moderne, aducându-şi contribuŃia la

cucerirea independenŃei de stat şi la înfăptuirea Marii Uniri. Ea a evoluat ca structură şi
organizare: în 1860 s-a înfiinŃat Ministerul de Război, iar Legea privind organizarea puterii
armate (1868) a introdus principiul mobilizării generale conform căruia armatei permanente şi
rezervelor ei li se adăugau dorobanŃii şi grănicerii, miliŃiile, garda civilă şi gloatele. Legea din
1872 a urmărit ridicarea calitativă a nivelului oştirii în ansamblul ei.
 5. Biserica era o importanŃă instituŃie, care se bucura de respect şi de prestigiu moral. A
contribuit la realizarea unităŃii spirituale şi naŃionale a românilor, prin încrederea şi respectul
manifestat de către populaŃie pentru aceasta instituŃie. Cuza a secularizat averile mănăstireşti
(1863) şi a încercat să diminueze rolul clericilor în treburile civile. Prin înŃelegerea dintre guvern
şi Patriarhie (1885), Biserica Română rămânea independentă, păstrându-şi administraŃia în
conformitate cu canoanele răsăritene. În anul 1885, Biserica Ortodoxă şi-a proclamat autocefalia
faŃă de Patriarhia de la Constantinopol, fapt care avea urmări pozitive asupra suveranităŃii
naŃionale. A fost adoptată apoi Legea clerului mirean şi a seminariilor care prevedea salarizarea
preoŃilor din bugetul statului sau al localităŃilor. Ea a contribuit la dezvoltarea culturii, la unitatea
spirituală şi naŃională a românilor.
 CURSUL 14

STATUL ŞI DREPTUL ÎN PERIOADA 1866 – 1938

1. CONSTITUłIA DIN 1 IULIE 1866

Primul pas fiind înfăptuit, acela de a pune Marile Puteri în faŃa faptului împlinit prin
aşezarea unui principe străin la cârma statului, următorul pas era adoptarea unei constituŃii.
Astfel, Parlamentul a votat în ziua de 29 iunie/11 iulie 1966 prima ConstituŃie a Ńării, ConstituŃie
pe care noul domn, Carol I a depus următorul jurământ: „Jur a păzi ConstituŃiunea şi legile
poporului român, a menŃine drepturile lui naŃionale şi integritatea teritorială”.
Acesta primă lege fundamentală a României care a constituit baza juridică a instaurării
monarhiei constituŃionale şi totodată continuarea modernizării Ńării începută de Al. Ioan Cuza,
promulgată de rege la 29 iunie a intrat în vigoare la 1 iulie 1866, când a fost publicată în
Monitorul Oficial nr. 142 din 1/13 iulie 1866.
ConstituŃia a avut la bază proiectul întocmit de Comisia Centrală, iar drept model de
inspiraŃie a fost ConstituŃia din Belgia, considerată drept una dintre cele mai moderne şi
democratice din Europa. Datorită acestui fapt, România era adesea numită „Belgia Orientului” şi
devenea primul stat constituŃional liberal din sud-estul Europei.
Deşi România era încă un stat sub suzeranitate otomană, această condiŃie nu era
specificată în ConstituŃie, mai mult primul articol întărea unificarea României: “Principatele
Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”.
Conform articolului 82 din ConstituŃie, România devenea o monarhie ereditară: “Puterile
constituŃionale ale Domnului sunt ereditare, în linie coborâtoare directă şi legitimă a Măriei Sale
Princepelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de
primogenitură şi cu esclusiunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor. Coborâtorii Măriei Sale
vor fi crescuŃi în religiunea ortodoxă a răsăritului” (ConstituŃia din 1866, Cap II, SecŃiunea I
„Despre domn”).
În ceea ce priveşte puterile statului, acestea emană de la naŃiune (art. 31) iar acestea erau
organizate conform principiului separaŃiei puterilor în stat: puterea executivă era încredinŃată
Domnului (art. 35), cea legislativă Domnului şi ReprezentanŃei NaŃionale (art. 32), iar puterea
judecătorească era distribuită tribunalelor şi curŃilor (art. 36).
Cu privire la drepturile şi libertăŃile românilor, Titlul II prevedea cele mai largi libertăŃi:
libertatea conştiinŃei, a presei, a învăŃământului şi a întrunirilor (art. 5). Totodată erau asigurate:
inviolabilitatea proprietăŃii (art. 15), interzicerea pedepsei cu moartea (art. 18), libertatea
conştiinței şi afirmarea religiei dominante a Ńării (ortodoxă), precum şi modul de alegere a
treptelor episcopale din interiorul Bisericii Ortodoxe Române (art. 21), învăŃământul liber (art.
23), secretul scrisorilor (art. 25).
 Singura restricŃie care exista asupra libertăŃilor cetăŃeanului este cea prevăzută la articolul
30: “Nici un Român fără autorizaŃiunea guvernului nu poate intra în serviciul unui Stat fără ca
însuşi prin acesta să-şi piardă naŃionalitatea. Extrădarea refugiaŃilor politici este oprită.” Astfel,
niciun român nu putea pleca în alte Ńări şi să intre în slujba acelui stat, decât cu acordul
Guvernului şi cu consecinŃa pierderii naŃionalităŃii.

Puterile Domnului erau îngrădite de ConstituŃie, acest fapt fiind direct exprimat prin
articolul 96: „Domnul nu are alte puteri de cât acele date lui prin ConstituŃiune.”; articolul 92
prevedea inviolabilitatea persoanei Domnului, iar articolul 93 reglementa prerogativele acestuia:
“Domnul numeşte şi revocă pe Miniştrii sei. El sancŃionează şi promulga legile. El poate refuza
sancŃiunea sa. El are dreptul de amnistie în materie politică. Are dreptul de a erta sau micşora
pedepsele în materii criminale; afară de ceea ce se statorniceşte în privirea Miniştrilor. El nu
poate suspenda cursul urmărirei sau al judecatei, nici a interveni prin nici un mod în
administraŃia justiŃiei. El numeşte sau confirmă în toate funcŃiunile publice. El nu poate crea o
nouă funcŃiune fără de lege specială. El face regulamente necesarii pentru executarea legilor fără
să poată vreodată modifica sau suspenda legile şi nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El
este capul puterei armate. El conferă gradurile militare în conformitate cu legea. El vă conferă
decoraŃiunea romană conform unei anume legi. El are dreptul de a bate monedă, conform unei
legi speciale. El încheie cu Statele streine ConvenŃiunile necesarii pentru comerciu, navigaŃiune
şi alte asemenea; însă ca pentru ca aceste acte să aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai înteiu a
fi supuse puterei legislative şi aprobate de ea.”

Se prevedeau şi atribuŃiile miniştrilor, deputaŃilor şi senatorilor: imunitatea deputaŃilor şi

senatorilor (art. 51), inviolabilitatea acestora (art. 52), răspunderea ministerială (art. 101),
interdicŃia domnului de a apăra ministrul (art. 100: „În nici un caz ordinul verbal sau în scris al
Domnului nu poate apăra pe un Ministru de răspundere.”).
Titlul VI al ConstituŃiei “DispoziŃiuni generale” reglementa aspecte generale: culorile
steagului: albastru, galben şi roşu (art. 124), capitala statului şi reşedinŃa guvernului este la
Bucureşti (art. 125), întâietatea legii fundamentale (art. 126), reglementarea legilor în funcŃie de
prezentul act (art. 127), imposibilitatea de a suspenda ConstituŃia (art. 128).
Spre deosebire de ConvenŃia de la Paris din august 1858, ConstituŃia din 1866, prevedea
condiŃiile reviziurii sale (Titlul VII „Despre revisuirea ConstituŃiunii”) - Art. 129 „Puterea
legiuitoare are dreptul de a declara că este trebuinŃă a se supune revisiunei disposiŃiunile din
ConstituŃiune anume aretate. După această declaraŃiune, citită de trei ori din 15 în 15 zile în
şedinŃă publică şi primită de ambele Adunări, acestea sunt dizolvate de drept şi se convoca altele
în termenul prescris de Art. 95. Adunările cele noi proced în acord cu Domnul la modificarea
punturilor supuse revisiunei. În acest caz Adunările nu pot delibera dacă cel puŃin două treimi a
membrilor din cari se compun nu sunt prezenŃi, şi nicio schimbare nu se poate adopta dacă nu se
va întruni cel puŃin două treimi ale voturilor.”
Acest articol referitor la revizuirea ConstituŃiei era inspirat din articolul 131 al
ConstituŃiei belgiene, şi porneşte de la principiile de bază constituŃionale. Rezultând de aici
faptul că naŃiunea îşi poate rezerva dreptul de a modifica ConstituŃia de ea însăşi adoptată.
Astfel, Adunarea legislativă putea constata schimbarea anumitor dispoziŃii constituŃionale,
propunere ce trebuia să fie citită de trei ori din 15 în 15 zile în şedinŃa ambelor adunări. După
acest demers, se convoca electoratul în termen de două luni, iar în trei luni se convoacă
Adunările revizuente. Acestea din urmă erau însărcinate cu revizuirea necesară şi cu adoptarea
unui nou text, iar condiŃiile necesare erau: prezenŃa a cel puŃin două treimi din membrii fiecărei
adunări şi adoptarea cu cel puŃin două treimi din voturile celor prezenŃi (art. 129, alineatul IV).
Îndepărtarea faŃă de Marile Puteri s-a realizat prin primirea în octombrie 1866 a
firmanului PorŃii, prin care Carol I şi Unirea erau recunoscuŃi. Din acest moment, România
dispune de prima sa ConstituŃie şi începe procesul de emanciparea de sub tutela puterilor garante.

2. Revizuirile ConstituŃiei
Datorită art. 129, odată cu trecere timpului se puteau schimba anumite caractere ale
ConstituŃiei care nu mai corespundeau realităŃilor sociale. Astfel “ConstituŃiunea din 1866” a fost
supusă la şase revizuiri, după cum urmează: 12 octombrie 1879; 8 iunie 1884; martie 1909; 12
martie 1912 (legea judecătorească); 1914 (nefinalizată); 19 iulie 1917.

a) Revizuirea din 12 octombrie 1879

Prima revizuire a ConstituŃiei a avut loc în anul obŃinerii IndependenŃei, fiind generată de
o discordanŃă între art 7 al ConstituŃiei din 1866 (“Însuşirea de Român se dobândeşte, se
conservă şi se pierde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri
creştine pot dobândi împământenirea.”) şi articolul 44 din Tratatul de pace de la Berlin, în care se
recunoscuse independenŃa Ńării (“art.44: În România, deosebirea credinŃelor religioase şi a
confesiunilor nu va fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceea ce
priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcŃiuni şi onoruri
sau exercitarea diferitelor profesiuni şi industrii în orice localitatea ar fi...”). Deoarece odată cu
recunoaşterea Independentei se impunea eliminarea discriminării, era necesară revizuirea
articolului 7.
S-au respectat prevederile articolului 129, deşi au fost îngreunate dezbaterile datorită
discursurilor Ńinute la nesfârşit şi disputele generate de diferite puncte de vedere în ceea ce
priveşte condiŃia minorităŃilor (turci, evrei). După votarea celor trei citiri, pe rând de către
Adunarea DeputaŃilor şi apoi de Senat, acestea îşi aleg la 13 iunie (Senat), respectiv 14 iunie
(Adunarea DeputaŃilor), comisii pentru obŃinerea unei soluŃii pentru revizuirea mult disputatului
articol. AcŃiunile de opoziŃie nu au încetat nici până în momentul adoptării revizuirii, un exemplu
concludent este moŃiunea poetului Vasile Alecsandri din 11 octombrie 1879 (moŃiune respinsă),
la ultima şedinŃă a Senatului. Acesta era împotriva revizuirii din cauza notei discordante cu art.
44 al Tratatului de la Berlin, afirmând că “România trebuie să fie lăsată la libera ei iniŃiativă, şi la
liberul ei arbitru, în privinŃă oricărei modificări din ConstituŃiune, conform dreptului său absolut
de legiferare...” 1.
În cele din urmă, revizuirea a fost adoptată de Adunarea DeputaŃilor cu 132 de voturi
pentru, 9 voturi contra şi 2 abŃineri (6 octombrie), şi de Senat cu 56 voturi pentru, 2 voturi contra
şi o abŃinere (11 octombrie). Noul articol nr. 7 a fost promulgat de domnitor prin Decretul nr. 2
186 din 12 octombrie 1879 şi reglementează astfel: “Art.7- DiferenŃa de credinŃe religioase şi
confesiuni nu constituie în România o piedică pentru a dobândi drepturile civile şi politice şi a le
exercita.”
La doi ani de la această primă revizuire România a fost transformată în Regat prin Legea
nr. 710 din 15 martie 1881, dar deoarece prerogativele regelui nu se schimbau, nu se impunea
revizuirea totală a ConstituŃiei.

b) Revizuirea de la 8 iunie 1884

Cea de a doua revizuire a ConstituŃiei 8 iunie 1884 avea în vedere lărgirea electoratului
prin desfiinŃarea celor patru colegii pentru Adunarea DeputaŃilor şi a celor două colegii pentru
Senat şi înlocuirea acestora cu un singur colegiu, cel al cunoscătorilor de carte şi trecerea la un
sufragiu universal (această modificare a putut fi posibilă abia după două decenii). Aceasta idee a
fost vehiculată de C.A. Rosseti în toamna anului 1882, în cotidianul Românul, care îşi depune
mandatul de deputat din cauza tulburărilor provocate în viaŃa politică a Ńării.
Ion C. Brătianu propune la 22 decembrie 1882 o nouă revizuire a ConstituŃiei, şi se
urmăreşte îndeplinirea tuturor paşilor prevăzuŃi la art. 129. Astfel, după îndelungi demersuri,
Carol I a promulgat revizuirea ConstituŃiei, prin Decretul nr. 1786 din 8 aprilie 1884, şi a
promulgat şi o nouă lege electorală, cuprinzând 140 de articole, prin Decretul nr.1788 din 8 iunie
1884.
Se revizuieşte primul articol datorită transformării României în regat şi astfel ia naştere
noul art.1: “Regatul României cu judeŃele sale din dreapta Dunării constituie un singur stat
indivizibil.” De asemenea, datorită acestei transformări se modifică în tot cuprinsul ConstituŃiei
următoarele denumiri: “Principatele Unite Române” în “Regatul României”, titlul de “Domn” în
cel de “Rege”.
Principalele schimbări în ceea ce priveşte drepturile cetăŃeneşti constau în extinderea
dreptului de vot prin reducerea numărului de colegii (art. 58), prin scăderea censului necesar
pentru a avea drept de vot (art. 59 - 69) şi prin excluderea scutirilor de cens (art.75). S-au revizuit
şi modalităŃile de votare.
În ceea ce priveşte libertatea presei, se interzice cenzura (art. 24, alin. III) şi arestul
preventiv în orice materie de presă (art. 24, alin. XI).
Altă măsură adoptată este desfiinŃarea gărzii cetăŃeneşti, prin revizuirea art. 118 şi a art.
121 şi prin abrogarea art. 122 care stabilea modul de organizare al acesteia.

1
Monitorul Oficial nr.234 din 16 (28) octombrie 1879, şedinŃa Senatului din 11 octombrie 1879.
 În final, se introduce un articol referitor la prevederile ConstituŃiei şi modul său de
aplicare în Dobrogea (art. 133).

c) Legea din 23 martie 1909

Legea din 23 martie 1909 acorda inamovibilitate magistraŃilor, privilegiu nereglementat
în ConstituŃia din 1866, după art. 100 din ConstituŃia belgiană, fapt care atrăgea după sine lipsa
unei magistraturi calificate.
La data adoptării acestei legi, inamovibilitatea era acordată doar în urma unor legiuiri
speciale (art. 130 din Legea pentru organizarea judecătorească din 5 iunie 1865), şi se bucurau de
acest privilegiu doar membrii Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie, conform ConvenŃiei de la Paris
din 1858. Se acorda inamovibilitate de la data publicării legii preşedinŃilor şi consilierilor de la
CurŃile de Apel (art. 90) şi preşedinŃilor de tribunale (art. 91), dacă dispuneau de licenŃe sau
doctorate în drept, conform “Legii pentru organizare judecătorească” din 5 iunie 1890.
Legea din 23 martie 1909 prevedea: confirmarea inamovibilităŃilor existente (art. 129),
acordarea inamovibilităŃii tuturor inspectorilor judecătoreşti (art. 130), şi judecătorilor de
tribunale (art. 131). Totodată se menŃionau condiŃiile în care magistratul inamovibil îşi poate
pierde funcŃia: demisie, ajungere la limita de vârstă, infirmitate, destituire (art.133).

d) Deciziei nr. 261 din 16 martie 1912 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie

Anul 1912 este de referinŃă în istoria controlului constituŃionalităŃii legilor în România,

prin pronunŃarea Deciziei nr. 261 din 16 martie 1912 a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, în
„afacerea tramvaielor” din Bucureşti. S‑a statuat cu acel prilej asupra dreptului instanŃelor
judecătoreşti de a se pronunŃa asupra constituŃionalităŃii legilor.
Procesul SocietăŃii de Tramvaie din Bucureşti soluŃionat în anul 1912 a avut următoarea
desfăşurare:
În 1909, când Bucureştiul se afla în plină dezvoltare, mai multe societăŃi de tramvaie
asigurau transporturile în comun, fără să îşi armonizeze reŃelele. Guvernul format de deputatul
liberal Ion Brătianu, preocupat de această situaŃie, a determinat, în 14 aprilie 1909, adoptarea
unei legi speciale care permitea municipalităŃii din Bucureşti să formeze o societate comunală,
Societatea Tramvaielor din Bucureşti. Creată prin decizia unei autorităŃi publice şi făcând apel la
capitaluri private, această societate era dotată cu statute redactate de municipalitate şi aprobate de
Consiliul de miniştri. În pofida nemulŃumirii vechilor companii concesionare, care se considerau
lezate prin această reorganizare, lucrările de infrastructură au putut să înceapă fără întârziere. În
1912, cincisprezece kilometri de şine erau deja instalaŃi şi materialul rulant era cumpărat pentru
întreaga reŃea. Urmare schimbării Guvernului şi a majorităŃii în consiliului municipal, noua
municipalitate a Bucureştilor a declarat că societatea respectivă nu are existenŃă legală.
Municipalitatea a cerut noului guvern format de conservatorul Petre Carp să abroge legea care
autoriza crearea societăŃii. Astfel, după anularea în Consiliul de miniştri a statutelor societăŃii,
Ministerul de Interne a dispus oprirea lucrărilor. Aceste măsuri au fost contestate de către
Societatea de Tramvaie din Bucureşti la Tribunalul din Ilfov (Bucureşti). În timp ce procesul era
pe rol, Guvernul a determinat votarea unei legi de circumstanŃă, în 18 decembrie 1911,
prezentată ca o prevedere interpretativă a legii din 14 aprilie 1909. Evitând să dizolve societatea,
legislatorul a redactat noi stătute, sub pretext că cele vechi prezentau incertitudini.
Legea era fals „interpretativă”. În realitate, conŃinea prevederi noi, ceea ce ridica
problema interferenŃei legiuitorului într-o procedură judecătorească în curs. Societatea de
Tramvaie din Bucureşti a cerut Tribunalului Ilfov să constate că noua lege era contrară
ConstituŃiei, deoarece ea încălca: pe de o parte, art. 36 din ConstituŃie, care dispunea că puterea
judecătorească este exercitată de tribunale; pe de altă parte, art. 14 din ConstituŃie, care interzicea
sustragerea unui justiŃiabil împotriva voinŃei sale de sub autoritatea judecătorului competent,
precum şi art. 19 din ConstituŃie, conform căruia proprietatea, „de orice natură” ar fi ea, este
sacră şi inviolabilă. Tribunalul Ilfov trebuia să răspundă, practic, la două probleme: competenŃa
să în ceea ce priveşte controlul de constituŃionalitate al unei legi şi refuzul de a o aplica;
conformitatea Legii din 18 decembrie 1911 cu dispoziŃiile ConstituŃiei din 1866.
InstanŃa s‑a considerat competentă pornind de la principiul separaŃiei puterilor în stat.
Astfel, fiecare dintre puteri trebuie să acŃioneze în limitele competenŃei sale. Rolul instanŃelor
judecătoreşti este de a aplica legea, atât pe cea constituŃională, cât şi pe cea ordinară, iar, în caz
de contrarietate între ele, să stabilească prioritatea. Cât priveşte cea de-a doua problemă, instanŃa
a stabilit că legea criticată era contrară ConstituŃiei.
Hotărârea Tribunalului Ilfov a fost atacată la Curtea de CasaŃie şi JustiŃie, care, prin
decizia din 16 martie 1912, a reafirmat competenŃa instanŃelor de judecată de a controla
constituŃionalitatea legilor. Prin această decizie, România s-a afirmat că fiind inovatoare.

e) Încercarea de revizuire din anul 1914

Încercarea de revizuire începe în toamnă anului 1913, când Ion I. C. Brătianu (care ocupa
funcŃia de preşedinte al PNL) dă curs unor idei ingenioase, dar care nu se vor finaliza:
desăvârşirea reformelor agrare, creşterea proprietăŃii Ńărăneşti, stabilirea colegiului unic,
înmulŃirea mijloacelor de instrucŃie şi educaŃiei, dezvoltarea claselor muncitoare, etc.
Aceste idei nu se vor concretiza datorită îndelungilor tratative şi demersuri ale adunărilor,
a izbucnirii războiului dintre Austro-Ungaria şi Serbia (14 iulie 1914), dar şi a morŃii lui Carol I
(27septembrie 1914). Astfel, în decursul celor 48 de ani de domnie ai lui Carol I (1866 - 1914),
singurele revizuiri ale ConstituŃiei din 1866 au fost cele din 1879 şi 1884.

f) Revizuirea de la 19 iulie 1917

Ultima revizuire a Legii fundamentale din 1866 are loc la trei ani după înscăunarea lui
Ferdinand I, care a ocupat tronul României la mai puŃin de trei luni de la izbucnirea războiului
din 1914.
În 1917 s-a dorit printre altele şi împroprietărirea Ńăranilor, sufragiul universal. Iar în
vederea transformării acestor principii constituŃionale s-au modificat decât trei articole: 19, 57 şi
67. Noul articol 57 prevedea alegerea deputaŃilor pentru Adunarea DeputaŃilor să se realizeze în
urma unui vot universal, egal, direct, obligatoriu şi secret, pe când art. 67 reglementa
componenŃa Senatului din senatori aleşi şi senatori de drept.
Se introducere şi noŃiunea de “cauză de utilitate naŃională”, care se referă la dezvoltarea
gospodăriei Ńărăneşti ca bază a producŃiei agricole, lărgind de acesta dată exproprierea integrală a
domeniilor şi moşiilor.
ConstituŃia de la 1866 reprezintă un act de independenŃă a Ńării deoarece nu s-a
recunoscut în textul său suzeranitatea otomană, fiind totodată prima lege fundamentală care a
fost adoptată şi promulgată fără intervenŃie din exterior.
Datorită influenŃei ConstituŃiei belgiene şi a mişcărilor liberale existenŃe în Ńară,
“ConstituŃiunea de la 1 iulie 1866” a fost prima ConstituŃie liberală din sud-estul Europei,
constituind un model pentru alte popoare, şi fiind în acelaşi timp, una dintre cele mai avansate
din Europa.
Punând bazele dezvoltării României şi consolidând statul naŃional şi instituŃiile sale,
Prima ConstituŃie a României a rămas în vigoare până în 23 martie 1923, când a fost necesară
promulgarea unei noi ConstituŃii ca urmare a înfăptuirii Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

3. LegislaŃia muncii

Formarea statului român modern, a generat dezvoltarea forŃelor de producŃie ca rezultat al

relaŃiilor capitaliste. Până la declanşarea primului război mondial cele două categorii sociale nou
apărute, patronatul şi muncitorii, au ocupat locul principal în domeniul relaŃiilor de muncă.
Aceste relaŃii nu au fost reglementate de o ramură a dreptului muncii, ci numai de o legislaŃie
specială, care a fost necesară şi modificată, în raport de evoluŃia şi necesităŃile vremii.

a) Dreptul de asociere şi organizare.

ConstituŃia din 1866 prin articolul 27 reglementa dreptul la organizare şi asociere, dar
această prevedere a avut în prima parte un caracter formal, pentru că nu a fost adoptată o lege cu
caracter special. Primele încercări au fost în anul 1870 odată cu înfiinŃarea primelor „AsociaŃii
profesionale”, când s-a făcut primul pas pe linia organizării pe principii de clasă, şi la scară
naŃională, impunând necesitatea organizării în sindicate pe baza unor statute şi programe proprii,
care trebuiau însă să primească aprobarea organelor centrale ale administraŃiei de stat, în
principiu din partea Ministerului de Interne. În general Ministerul de Interne adopta o poziŃie
negativă, respingând asemenea documente, iar când erau avizate le impunea anumite condiŃii.

Primă măsură legislativă a fost întreprinsă abia în anul 1902, prin adoptarea Legii pentru
organizarea meseriilor. Pentru obŃinerea personalităŃii juridice de către sindicate, s-a manifestat
consecvent opoziŃia patronatului. În principiu s-a permis constituirea de corporaŃii, însă
cuprindeau în rândul lor şi patronii, care făceau parte din consiliile de conducere. Mai mult în
anul 1909 prin Legea în contra sindicatelor asociaŃiilor profesionale şi a funcŃionarilor statului,
judeŃelor, comunelor şi stabilimentelor publice, a fost interzis dreptul la organizare pentru o
importantă categorie de salariaŃi. Pentru îngrădirea drepturilor şi libertăŃilor, în anul 1912 s-a
adoptat Legea privind dispoziŃii speciale, aplicabile în caz de război, prin care muncitorilor le-a
fost interzisă libertatea de organizare şi libertatea de acŃiune. În anul 1914, printr-o nouă lege
specială, se prevedea luarea de măsuri excepŃionale, la fel şi prin Legea stării de asediu din 27
august 1916 şi Decretul regal nr. 2798 din aceeaşi zi. În teritoriile ocupate temporar de germani
s-a aplicat ordinul nr. 23 din 1917 al comandamentului german.

b) Munca minorilor şi femeilor. Repausul legal. Durata zilei de muncă.

Primele reglementări ale acestor activităŃi sunt conŃinute în Legea sanitară din 1885 şi
Regulamentul pentru industriile insalubre din 1894, dar numai cu privire la munca minorilor şi a
femeilor. Prin Regulament, munca acestora în ateliere mici, fabrici, şantiere şi cariere nu putea
începe înainte de ora 5 a.m. şi nu putea dura decât cel mai târziu până la orele 8 şi jumătate p.m.
Pentru lucrătorul major, se prezuma că a acceptat toate condiŃiile impuse de patron.

În anul 1906 a fost elaborată Legea asupra minorilor şi femeilor, care fixa vârsta minimă
pentru o persoană la angajare de 12 ani împliniŃi, iar pentru lucrări periculoase de 15 ani pentru
băieŃi şi 17 ani pentru fetele. Munca de noapte a fost interzisă pentru aceleaşi vârste prezentate
anterior. Timpul de lucru a fost stabilit la 8 ore pentru copii în vârstă de 11-15 ani, la 10 ore
pentru cei între 15-18 ani, iar femeile chiar peste 18 ani nu puteau fi obligate la mai mult de 11
ore pe zi. Munca primejdioasă şi cea de noapte era interzisă băieŃilor până la l7 ani şi fetelor până
la 15 ani.

Repausul săptămânal şi al sărbătorilor legale a fost numai un deziderat. Prin Legea

promulgată la 12 martie 1887 s-a declarat ziua de duminică repaus legal şi 14 Sărbători din
timpul anului ca zile libere. În prevederile Legii din 23 aprilie 1910, se stabilesc 24 ore duminica
şi alte 11 zile de sărbătorile legale.

c) Contractele de muncă. JurisdicŃia muncii.

Până la primul război mondial nu au fost cunoscute decât două forme de contracte de
muncă: individual şi de ucenicie.

• Contractul individual de muncă era încheiat în conformitate cu articolele 147 şi

147 din Codul civil român, dar muncitorul era la discreŃia patronului. Odată
încheiat, contractul avea putere de lege între părŃile contractante, iar în caz de
conflict, patronul era crezut „pe cuvânt”.
• Contractul de ucenicie a fost reglementat pentru prima dată prin Legea pentru
organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti din 1912, care
prevedea câteva reguli despre modul de obŃinere a calificării şi destul de sumar şi
limitat, a reglementat responsabilitatea patronilor care aveau obligaŃia să-i înveŃe
pe ucenici meseria.
 Transformările survenite în economia românească, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului XX, şi-a pus amprenta şi asupra dezvoltării agriculturii, care continuă să fie
baza economiei româneşti. Predominarea agriculturii, în ansamblul economiei naŃionale şi
afirmarea deschisă a contradicŃiilor din cadrul său - a generat, în societatea românească, o
veritabilă problemă agrară care, după anul 1878, a urmat o evoluŃie lentă, către o relaŃie impusă
de realităŃile din lumea satului românesc. Efectele reformei agrare din 1864 au fost mult sub
aşteptări. Deşi Ńăranii au fost împroprietăriŃi, nu s-a dezvoltat o categorie prosperă de mici
proprietari funciari, de Ńărani independenŃi În schimb, un mare număr de Ńărani au rămas
dependenŃi de foştii lor moşieri.

Pentru ca efectele reformei să fi fost pozitive, erau necesare investiŃii considerabile şi,
îndeosebi, îmbunătăŃirea stării materiale, morale şi intelectuale ale Ńărănimii, schimbarea
mentalităŃilor, înzestrarea cu mijloace de producŃie la cerinŃele epocii. Cu alte cuvinte, trebuiau
pregătite acele condiŃii pe care, la iniŃierea reformei, liberalii radicali le considerau necesare
pentru ca reforma să poată da rezultatele scontate. Din păcate, nici una dintre aceste condiŃii nu
au putut fi îndeplinite. Ele urmau să se materializeze în timp. Reforma a fost adoptată în lipsa
acestor pregătiri probabile. Rezolvările nu puteau depăşi, însă, mijloacele existente. Ele trebuiau
înscrise în limitele consemnate de legea din 1864 şi de ConstituŃia din 1866. Proprietatea sacră şi
inviolabilă a fost consacrată de actul fundamental în proporŃiile stabilite de reforma din 1864.
Organizarea agriculturii şi transformările ulterioare trebuiau realizate pornindu-se de la această
stare de lucruri.

În linii generale, politica agrară urmărită şi aplicată de cele două partide de guvernământ
– liberal şi conservator – nu se deosebeau, în punctele sale esenŃiale. Şi unul, şi celalalt, se
pronunŃau pentru menŃinerea marii proprietăŃi şi pentru constituirea unei proprietăŃi Ńărăneşti
mici, capabile să realizeze echilibrul economic, social şi politic în lumea satelor. Aceasta cu atât
mai mult cu cât s-a constituit şi o nouă categorie de proprietari funciari, ridicaŃi din rândurile
burgheziei, care a alimentat rândurile vechii moşierimi. În timp ce, în general, conservatorii se
situau pe poziŃia intransigentă a apărării proprietăŃii, constatând că era reformelor se încheiase
odată cu domnia lui Cuza, dezvoltarea societăŃii urmând a se face pornindu-se de la realităŃile
existente – liberalii apreciau dezvoltarea într-un orizont mai larg şi într-o alta dinamică .

În urma reformei din 1864, profilul statului român a rămas precumpănitor agrar, iar în
strategia dezvoltării economice şi sociale, marea proprietate funciară şi cea mica Ńărănească au
rămas componentele esenŃiale. łărănimea, principala forŃă productivă a societăŃii, trebuia sa fie
atrasă şi interesată în construcŃia noii societăŃi româneşti. EliberaŃi de servituŃi, Ńăranii trebuiau
ridicaŃi la calitatea de cetăŃeni. łăranii au răspuns acestui obiectiv cu răscoale, care au dominat
sfârşitul epocii moderne. Frământările sociale au concentrat şi mai mult atenŃia asupra Ńărănimii,
asupra nevoii de soluŃionare a „chestiunii Ńărăneşti”, în acord cu spiritul epocii şi cu nevoile
naŃionale.
 Prin importanŃă şi implicaŃii, problema agrară a polarizat atenŃia întregii societăŃi,
antrenând, într-o vie dezvoltare, nu numai cercurile responsabile ale conducerii politice, ci şi
opinia publică, în ansamblul ei. Literatura i-a dedicat o atenŃie deosebită. Cele două curente,
romantismul şi poporanismul, au exprimat aspecte fundamentale ale problemei agrare, lărgindu-i
orizontul de percepere şi înŃelegere.

În rândurile Ńărănimii, mişcarea politică pentru susŃinerea intereselor proprii (după

încercarea lui Constantin Dobrescu-Argeş, din 1885, de a crea o partidă Ńărănească ) - prinde
contur în 1906, când, sub conducerea lui Vasile M. Kogălniceanu, fiul marelui om politic, s-au
desfăşurat lucrările primului congres Ńărănesc, în urma căruia s-au constituit reuniunile Ńărăneşti
locale.

În tot acest sistem de cauze care au generat marea răscoală de la 1907, trebuie
menŃionat faptul că la agravarea situaŃiei Ńărănimii a contribuit şi dezvoltarea sistemului
arendăşiei, ca un intermediar între Ńărani şi proprietari, printre cele mai răspândite din Europa
acelei epoci. În 1907, dintre 180 de mari proprietari funciari, doar 40 preferau să nu-şi arendeze
pământul. S-a ajuns chiar la constituirea unor trusturi arendăşeşti, constituite în cea mai mare
parte din arendaşi evrei, precum cel al fraŃilor Fischer – Justin, Costiner, Mirică, Pappni.
Deoarece unii contemporani au supralicitat caracterul antisemit al mişcărilor Ńărănimii (caracter,
în realitate, inexistent), în jurul anului 1907, 44% din arendaşi erau români, 43% evrei, iar 13%
străini.

Răscoalele Ńărăneşti care, începând din 1888, au agitat întreaga perioadă de trecere de la
secolul al XIX-lea la secolul al XX-lea, având un atât de dramatic deznodământ în 1907, au
contribuit la adâncirea dezbaterilor în jurul problemei agrare şi la clasificarea acesteia, grăbindu-i
soluŃionarea.

LegislaŃia învoielilor agricole din anul 1866

Această lege a fost emisă de către autoritatea de stat, ca rezultat al aplicării nereuşite a
legii agrare din 1864, care formal nu a operat nicio expropriere a boierilor şi nicio
împroprietărire a Ńăranilor. Ca rezultat al acestei situaŃii, relaŃiile dintre boieri şi Ńărani, în măsura
în care se formau, urmau să fie stabilite numai pe baze contractuale, ca orice alte relaŃii, dintre
categoriile de persoane.

Prin prevederile sale legea, a încălcat principiile moderne consacrate de Codul civil, în
principal cele referitoare la forma, elementele şi efectele contractului. Cu toate acestea, Ńăranii au
fost nevoiŃi să încheie asemenea contacte, în condiŃiile legii, şi aceasta pentru că mare parte a
Ńăranilor deŃinea foarte puŃin pământ sau chiar deloc. Învoielile încheiate între boieri şi Ńărani
erau transcrise într-un registru, în prezenŃa primarului, document păstrat la primăria comunei.
Odată transcris în registru, acest act devenea autentic, învestit cu titlu executoriu, doar la simplă
cerere a boierului. Din acest moment autoritatea administrativă a comunei primarul îl punea în
executare, fără vreo judecată sau conform prevederilor Codului de procedură civilă.

Pentru nerespectarea clauzelor prevăzute în contract, boierul dispunea de trei căi de a-l
obliga pe Ńăran să le execute:

conform prevederilor Codului civil, boierul îl obligă pe Ńăran la

plata unei despăgubirii echivalente cu valoare obligaŃiei nerespectate. În marea
majoritate a acestor situaŃii Ńăranii nu puteau onora plăŃile, astfel încât boierii
aveau dreptul de a cere scoaterea la vânzare a bunurilor debitorilor deveniŃi
insolvabili;

cea de a doua modalitate oferea boierului posibilitatea de a angaja
alte persoane în locul Ńăranului, pentru executarea obligaŃiei de a munci, dar
obligaŃia de plată a acestora urma să revină Ńăranului obligat prin învoiala agricolă
la valoarea preŃurilor din acel an;

ultima formă aflată la dispoziŃia boierilor de a-i obliga pe Ńărani la
exercitarea obligaŃiei din învoială, formă care încălca principiile Codului civil în
materie de răspundere, permitea obligarea Ńăranilor la prestarea muncilor. Pentru
îndeplinirea acestei condiŃii în anul 1872 s-a dispus modificarea Legii învoielilor
agricole, care a prevăzut că: pentru constrângerea Ńăranilor la executarea muncii,
autorităŃile administrative locale pot recurge la serviciile dorobanŃilor, în
consecinŃă posibilitatea folosirii forŃei armate. Această ultimă formă reînvie
sistemul juridic feudal.

Cu toate că această ultimă formă a fost ulterior abrogată, situaŃia Ńăranilor, prin sistemul
de obligaŃii contractuale prevăzut de legea învoielilor agricole, este din ce în ce mai apăsătoare,
culminând cu marea răscoală populară din 1907.

Modalitatea prin care boierul putea demonstra neonorarea obligaŃiilor Ńăranilor, era
unilaterală, aceasta dispunând de un registru propriu în care îşi consemna obligaŃiile Ńăranului,
precum şi sumele pe care acesta le datora. Pentru soluŃionarea litigiului, se aplică o procedură
specială, de care dispuneau autorităŃile administrative locale. Pentru introducerea acestei
dispoziŃii, se considera că muncile agricole au un caracter urgent şi trebuie a fi executate numai
în acel an, iar soluŃionarea litigiilor pe cale judecătorească ar fi o pierdere de timp pentru
prezentarea în faŃa instanŃelor judecătoreşti. łăranii nu puteau invoca în faŃa autorităŃilor locale,
situaŃii care nu le permiteau îndeplinirea obligaŃiilor: atribuirea unei suprafeŃe mai mici de teren,
calitatea suprafeŃei agricole primite, condiŃiile de timp. El însă putea dispune de procedurile
obişnuite, care îi cereau depunerea unui mare efort, foarte mult timp pierdut şi cheltuieli deosebit
de mari.

Frământări şi răscoale Ńărăneşti la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul

secolului al XX-lea
 Frământările Ńărănimii din aceasta perioadă au evidenŃiat cotradicŃiile existente în cadrul
societăŃii româneşti, constituind forme de acŃiune specifice în lumea rurală. Potrivit aprecierilor,
numai în anii 1887-1888, în întreaga Ńară, au avut loc peste 300 de acŃiuni ale Ńăranilor. În
cuprinsul acestora, un rol important l-a avut mişcarea petiŃionară. Răscoala din 1888, care a
deschis seria marilor frământări sociale, s-a desfăşurat pe fondul confuziei create de aplicarea
legii pentru verificarea pământurilor date Ńăranilor în conformitate cu articolele 5-6 din Legea
rurală din 1864 modificată în 1887. Începută la Urziceni-Ilfov, în ultima decadă a lunii martie
1888, pe fondul general al frământărilor politice generate de lupta „opoziŃiei unite” împotriva
guvernării liberale, răscoala s-a extins cu rapiditate în întreaga Ńară. În 28 dintre cele 32 de judeŃe
ale Ńării, au avut loc frământări sau răscoale, care au variat ca intensitate şi manieră de
desfăşurare. Cel mai mare număr de sate răsculate l-au dat judeŃele Roman şi Botoşani, în
Moldova, Ilfov, Prahova, DâmboviŃa şi Vlaşca, în Muntenia. Răscoala a atins intensitatea
maximă între 1/13 şi 8/20 aprilie 1888.

Represiunea a fost dură. Guvernul junimist, instituit după căderea cabinetului liberal, a
acŃionat fără cruŃare. În cursul operaŃiunilor desfăşurate, au fost ucişi sau răniŃi peste 1.000 de
Ńărani. AlŃi 3.000 de Ńărani au fost arestaŃi, mulŃi dintre ei suferind condamnări severe.

Fără să se mai manifeste cu aceeaşi amploare şi fără să mai îmbrace un caracter general
dar provocate de aceeaşi stare de lucruri, care nu s-a modificat în esenŃa sa, mişcările Ńărăneşti au
continuat, înscriindu-se ca un factor de permanenŃă în peisajul social şi politic al României
moderne. Le întâlnim, în continuarea răscoalei din 1888, în vara anului 1889 (judeŃele Iaşi,
Vaslui, Roman, Bacău, Buzău, Vlaşca, Ilfov), în toamna anului 1893 şi iarna anului 1894, apoi în
1895-1898 şi în 1899. Răscoalele au continuat şi la începutul secolului al XX-lea. Sunt semnalate
în 1900 şi în anii 1904-1906; acestea au stabilit legătura cu marea răscoală din 1907, care a
încheiat ciclul marilor frământări sociale din istoria României moderne.

Răscoala din 1907 şi consecinŃele sale în viaŃa social-politică a României

Crizele economice de la începutul secolului al XX-lea, la care s-au adăugat ani succesivi
de secetă, forŃarea exportului de cereale şi înrăutăŃirea condiŃiilor de existenta a Ńăranilor,
sporirea considerabilă a arendelor ca urmare a monopolizării terenurilor agricole de către trusturi
arendăşeşti, ineficienŃa sistemului de credit au agravat, în măsură fără precedent, situaŃia din
lumea satelor.

Răscoala s-a declanşat pe fondul acestei crize şi tensiuni generale. Începutul a fost marcat
de o lungă mişcare petiŃionară a Ńăranilor de la Flămânzi-Botoşani (8/21 februarie 1907), extinsă,
apoi, în numeroase sate din judeŃele Iaşi şi Dorohoi, împotriva învoirilor impuse de arendaşii
trusturilor din regiune, administrate de Mochi Fischer şi Berman Iuster. Mişcările s-au extins şi
au crescut în amploare. Mase de Ńărani au asaltat oraşele de reşedinŃă (Dorohoi, Botoşani, Iaşi),
au ocupat târgurile (Bivolari, Bucecea, Târgu-Frumos).
 Deoarece, în Moldova, Ńinta atacurilor au fost arendaşii, cârciumarii sau oamenii acestora,
evrei, în majoritatea lor, s-a acreditat ideea potrivit căreia mişcările Ńăranilor aveau un caracter
antisemit. Curând însă, pe măsura ce mişcările s-au extins, au constat ca Ńăranii nu făcea nici un
fel de diferenŃă între naŃionalitatea moşierilor şi a arendaşilor. În Oltenia, principalul focar a fost
în judeŃul Dolj. La Băileşti, armata a pulverizat cu tunurile baricadele ridicate de Ńărani. De
asemenea, satele Stăneşti, Hodivoaia şi Vieru, din Muntenia, au fost bombardate. łăranii au ars
şi au jefuit conace, au pătruns în oraşe, au ocupat gări şi sedii ale instituŃiilor administrative.

Sub presiunea evenimentelor, guvernul conservator, deşi deŃinea majoritatea în

Parlament, a demisionat. Represiunea, de o neobişnuită asprime – a fost realizată cu acordul
celor două partide politice de guvernământ. Numărul victimelor este dificil de precizat cu
exactitate. Ion I. C. Brătianu menŃiona în Parlament numărul de 419 Ńărani ucişi. Ziarele
patronate de Constantin Mille, „Adevărul” şi „DimineaŃa”, dădeau cifra de 12.000-13.000 de
victime. Regele Carol I declara ministrului Angliei la Bucureşti că era vorba de „mai multe mii.”
Au luat poziŃii, protestând împotriva intervenŃiei violente a forŃelor de represiune, numeroşi
intelectuali, precum N. Iorga, Al. VlahuŃă, I.L. Caragiale, C. Stere , C. Dobrogeanu-Gherea, R.
Rosetti şi alŃii au subliniat, totodată, alături de o susŃinută companie de presă a socialiştilor, prin
Mihail Gheorghiu-Bujor, că guvernul avea o responsabilitate deosebită pentru soarta Ńărănimii şi
a Ńării în general, şi de aceea se impunea rezolvarea grabnică a „chestiunii Ńărăneşti.”

Modificările Legii învoielilor agricole după Răscoala din 1907

În urma situaŃiei critice în care se afla Ńăranul român, realizarea unei reforme agrare şi
rezolvarea problemei agrare se regăseşte în programul mai multor partide.
Legiferarea reformei agrare a luat un timp îndelungat în toate provinciile istorice datorită
importanŃei înfăptuirii reformei. În sânul Partidului Liberal, imediat după Răscoala din 1907, s-
au conturat mai multe orientări, chiar şi contradictorii în privinŃa rezolvării acestei probleme,
însă atât în 1907, cât şi în urma manifestului-program, liberalii se pronunŃă împotriva realizării
unei ample reforme agrare, idee susŃinută în special de cercurile „poporaniste”, avându-l în
frunte pe Constantin Stere. La fel ca şi liberalii, doar o parte din membrii Partidului
Conservator susŃin menŃinerea actualului sistem moşieresc. Constantin Garofild propune primul
plan de împroprietărire, prin exproprierea a 500.000 de ha teren agricol aparŃinând moşierilor şi
500.000 ha aparŃinând statului. Reducerea proprietăŃilor moşiereşti prin arendare sau vânzare
către Ńărani, dezvoltând astfel economia capitalistă, era susŃinută şi de Partidul Conservator-
Democrat, condus de Take Ionescu.
La 21 februarie/5 martie 1908 se înfiinŃează de către stat, în colaborare cu capitalul
privat, Casa Rurală care avea ca scop cumpărarea, parcelarea şi vânzarea moşiilor către Ńărani în
loturi de câte 5 ha. În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, din dorinŃa de a ajunge la putere
şi de a preveni, în urma preluării cabinetului, mişcări sociale ca cele din 1907, Partidul Liberal
propune realizarea unei ample reforme agrare, dar limitată, prin exproprierea tuturor moşiilor
care depăşeau 1.000 de ha.
S-au făcut şi unele concesii la modificarea sistemului de învoieli agricole, astfel:

- a fost desfiinŃată dijma la forŃa obligatorie care constă în faptul că Ńăranul avea
obligaŃia de a lucra boierului, o suprafaŃă de teren egală cu cea arendată. Noua
prevedere preciza că nu sunt permise învoielile şi dijme;

- pentru creşterea vitelor, s-a hotărât asigurarea islazurilor pentru păşunat. Acest lucru a
fost solicitat, pentru că mare parte din Ńărani încheiau învoieli agricole Pentru
obŃinerea de produse şi sumele necesare pentru creşterea vitelor.

Modificarea adusă după răscoală, nu-i obliga pe boieri la a asigura Ńăranilor SuprafeŃele
în vederea formării de izlazuri, ci făcea numai unele recomandări. Comuna era autorizată să
asigure islazuri, oferind posibilitatea de a cumpăra suprafeŃele de la proprietari sau de la
comunele vecine:

- s-au stabilit anumite limite la preŃurile plătite pentru pământ şi pentru muncile
prestate. Aceste preŃuri urmau a fi calculate prin media preŃurilor ultimilor trei ani. În
realitate o lege din anul 1908 a impus un preŃ ridicat pentru arendarea pământului şi o
evaluare scăzută a preŃului muncii;

- prin legea din 1908 s-a hotărât înfiinŃarea unui corp de inspectori regionali, care
aveau atribuŃii în vederea asigurării respectării dispoziŃiilor legale în raporturile dintre
boieri şi Ńărani;

- o altă măsură, a constat în întocmirea de formulare tip, distribuite de Ministerul

Agriculturii, care erau autentificate de primar, asistat de către executorul comunal.

Legea din 1908 a fost modificată permanent, dar a fost departe de a soluŃiona
contradicŃiile dintre boieri şi Ńărani sau de a îmbunătăŃi substanŃial situaŃia Ńăranilor din
agricultură.

Ca urmare a votării rezoluŃiilor de modificare a ConstituŃiei, Parlamentul se dizolvă şi se

organizează noi alegeri pentru Adunarea Constituantă. În data de 14 mai 1914, se înfiinŃează
Adunare Constituantă în vederea modificării ConstituŃiei.
În urma evenimentelor politice care au urmat intrării României în Primul Război
Mondial, Adunarea şi-a întrerupt activitatea, urmând a se relua la Iaşi în mai-iunie 1917, unde
urmează să modifice articolul 19 din ConstituŃie în aşa fel încât exproprierea devine posibilă
pentru cauze de utilitate naŃională. Regele Ferdinand, într-un discurs mobilizator susŃinut pe
front, le promite Ńăranilor, cei care alcătuiau grosul armatei, pământ. O lună mai târziu regele
reînnoieşte promisiunea făcută printr-o nouă proclamaŃie. Exproprirerea se făcea în următoarea
ordine: se expropriază terenurile cultivabile ale Coroanei, fundaŃiilor, persoanelor juridice,
proprietăŃile rurale ale persoanelor cu domiciliu în străinătate, 2.000.000 de ha ale proprietarilor
privaŃi, progresiv, lăsând un teren intangibil de 100 de ha. Despăgubirea se făcea prin titluri de
rentă cu o dobândă anuală de 5%. Aceasta prevedea doar exproprierea terenului, nu şi
împroprietărirea Ńăranului şi intra în vigoare la 6 luni după încheierea războiului.
Guvernul Brătianu, în decembrie 1918, emite două decrete prin care se expropriau:
domeniile Coroanei, Casei Rurale, instituŃiilor, proprietăŃile rurale ale supuşilor străini şi
ale absenteiştilor. Pentru completarea celor 2.000.000 de ha, se expropria terenurile proprietarilor
privaŃi de peste 100 de ha, fiecăruia dintre ei i se lăsa un minim intangibil de 100-500 de ha.
Exproprierea se făcea pe proprietate şi pe proprietăŃi. Pământul expropriat nu era vândut direct
Ńăranului, ci arendat obştilor săteşti constituite cu ajutorul Casei centrale a cooperaŃiei şi
împroprietăririi. În acest timp trebuiau rezolvate şi toate litigiile legate de expropriere. Datorită
particularităŃilor locale şi regionale s-au elaborat mai multe legi pentru înfăptuirea reformei
agrare, îndeosebi pe regiuni istorice.
În Transilvania realizarea unei reforme agrare „radicale” în vederea împroprietăririi şi
asigurării existenŃei Ńăranilor, se regăseşte în RezoluŃia de la Alba Iulia. Aici, Consiliul Dirigent a
fost însărcinat de guvernul central să realizeze reforma agrară. Decretul-lege elaborat sub
îndrumarea lui Victor Bontescu, şeful resortului agriculturii, era unul radical, se cerea
exproprierea în întregime a tuturor proprietăŃilor străinilor (cei care vor opta pentru o altă
cetăŃenie), celor care erau domiciliaŃi în străinătate, iar conform articolului al doilea ulterior se
vor putea expropria mai multe categorii de proprietăŃi. Aici, spre deosebire de Regat,
exproprierea se realiza pe proprietari şi permitea şi exproprierea pădurilor. De asemenea
exproprierea era realizată pentru o cauză de utilitate publică, termen care includea şi interesele
minorităŃilor, şi asigura că nu era îndreptată împotriva lor.

STATUL ŞI DREPTUL ÎN PERIOADA 1918-1938

1. CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC
Statul naŃional român a fost făurit în contextul unui proces revoluŃionar, prin luptă eroică
a întregii naŃiuni, din vechea Românie, din Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia. Vechea
Românie a contribuit esenŃial la înfăptuirea statului naŃional unitar, participând la primul război
mondial, în lupta împotriva puterilor din centrul Europei. Desăvârşirea unităŃii naŃionale s-a
realizat datorită contextului internaŃional prin încheierea primului război mondial, eveniment
care a creat condiŃiile propice şi justificative de făurire a statului naŃional, unitar român.
Înfăptuirea Marii Uniri s-a produs prin luptă neobosită dusă împotriva dominaŃiei străine,
acŃiune care s-a desfăşurat prin hotărârile plebiscitare ale maselor populare.
Astfel de adunări au avut loc în localităŃile de reşedinŃă ale provinciilor româneşti,
respectiv la Chişinău la 8 aprilie 1918, la CernăuŃi la 20 noiembrie 1918 şi la Alba Iulia în ziua
de 1 decembrie 1918.
 Dârzenia, disciplina exemplară şi entuziasmul românilor aflaŃi în afara statului naŃional,
manifestate cu ocazia constituirii adunărilor reprezentative şi care aveau să decidă „unirea de
Ńara”, reprezintă mărturia clară că nimic nu i-a putut abate pe români de la înfăptuirea visului
secular al unirii întregii naŃiuni într-un singur stat, într-o Europă marcată de uriaşe frământări şi
contradicŃii.
România a intrat în Primul Război Mondial la 15 august 1916, luptând pentru eliberarea
teritoriilor româneşti aflate sub dominaŃia Austro-Ungară. Armata română, confruntată cu
serioase dificultăŃi în înfruntarea cu diviziile germane, superioare tehnic, şi cu nerespectarea
angajamentelor militare de către aliaŃi, a reuşit în vara anului 1917 să facă dovadă că idealurile
de independenŃă şi unitate naŃională sunt mai puternice decât cea mai puternică maşină de război
a Europei.
Realizarea României Mari, Ńel de veacuri al celor trei provincii române a creat
posibilitatea dezvoltării rapide a economiei, deschizându-se noi perspective pentru lărgirea pieŃei
interne şi valorificând resursele naturale ale subsolului.
Formarea României Mari, a fost recunoscută şi de celelalte naŃionalităŃi. În luna ianuarie
1919 la Mediaş s-au întrunit reprezentanŃii populaŃiei germane din Transilvania, care printr-un
manifest, au confirmat acordul populaŃiei săseşti de unire cu România.
De la Congresul de la Timişoara din august 1919, şvabii din Banat au avut aceeaşi
atitudine de acord cu unirea, confirmând că hotărârea de unire de la Alba Iulia reprezintă
chezăşia pentru dezvoltarea etnică şi culturală.
Adunările legislative şi guvernele provizorii formate de către reprezentanŃii poporului,
care au exercitat atribuŃii de conducere politico-administrativă în perioada de tranziŃie către
formarea unui aparat unic, s-au bucurat de concursul întregii populaŃii.
Hotărârile de unire a celor trei străvechi provincii româneşti au fost promulgate apoi prin
decrete regale din 27 noiembrie pentru Basarabia, 18 decembrie pentru Bucovina şi 24
decembrie pentru Transilvania.
În intervalul 1918-1920, statul român a avut ca principală preocupare, pe plan extern,
recunoaşterea prin tratate internaŃionale a făuririi statului naŃional unitar.
Pentru acest motiv, România a participat la ConferinŃa de Pace de la Paris, unde a fost
recunoscut aportul său a dus la înfrângerea Germaniei.
Încercarea reprezentaŃilor SUA, Angliei şi FranŃei de a împinge pe plan secundar opinia
şi interesele statelor mici, printre care şi România, s-a lovit de atitudinea fermă manifestată de
delegaŃia romană condusă de Ion I.C.Brătianu. Tratatul cu Austria, semnat de România la 10
decembrie 1919 a consfinŃit destrămarea monarhiei austro-ungare şi a recunoscut unirea
Bucovinei cu România.
În urma guvernării lui Alexandru Vaida-Voevod, la 3 martie 1920 a început la Trianon
discuŃiile pentru semnarea tratatului cu Ungaria. Acesta a constituit actul juridic care consacră
actul istoric de făurire a statului unitar român, prin marea adunare populară de la 1 decembrie
1918 de la Alba Iulia.
 Nicolae Titulescu, membru al delegaŃiei române, aprecia că” Tratatul de la Trianon
aparŃine tuturor românilor şi îndeosebi celor din Ardeal, o consfinŃire a ordinii de drept”.
În perioada interbelică - 1918-1938, România a traversat mai multe etape:
A) 1919-1922 - etapă caracterizată prin resimŃirea distrugerilor provocate de Primul
Război Mondial;
B) 1922-1928 - perioada dezvoltării relative, când România îşi reface potenŃialul
economic, producŃia industrială şi agrară creşte treptat şi se încheie procesul de unificare în plan
politic şi economic;
C) 1929-1933 - marea criză economică caracterizată prin inflaŃie, şomaj, pauperizare;
D) 1934-1938 - perioada relansării economice a României datorită politicii protecŃioniste
şi a intervenŃiei statului în economie. În 1938 România a atins punctul maxim al evoluŃiei sale.
România a fost în perioada interbelică o Ńară mediu dezvoltată, o Ńară în care ramură de
bază era agricultura iar industria era în ascensiune. Societatea româneasca a fost şi acum o
societate a contrastelor, existând o mare diferenŃă între mediul urban unde locuiau cam 18% din
totalul locuitori şi cel rural. Prefacerile, avântul, progresele României în perioada interbelică s-au
datorat desăvârşirii statului naŃional România Mare, ceea ce a sporit potenŃialul uman şi material
al Ńării.
Realizarea unirii celei mari la 1 decembrie 1918 a făcut din România una dintre Ńările
mari ale Europei. SuprafaŃa ei a crescut de la 137.000 km2 la 295.049 km2, fiind a noua Ńară ca
suprafaŃă în Europa. PopulaŃia Ńării a ajuns la aproximativ 18 milioane de locuitori, din care
aproximativ 72% erau români, iar 28% minorităŃi: maghiari, germani, evrei, urcrainieni, sârbi,
croaŃi, Ńigani, etc. MinorităŃilor li s-au asigurat drepturi egale cu ale populaŃiei majoritare,
drepturi consfinŃite prin decretele-lege din 1918, 1919, prin ConstituŃia din 1923, Legea
ÎnvăŃământului 1924 şi 1928 şi prin Legea Electorală 1926. Pentru integrarea şi soluŃionarea
problemei minorităŃilor naŃionale, imediat după Primul Război Mondial în România s-a înfiinŃat
un subsecretariat de stat pentru minorităŃi. De asemenea, România a acceptat tratatul
minorităŃilor încheiat la Paris în timpul ConferinŃei de Pace. În soluŃionarea problemelor
minorităŃilor, guvernele României din perioada interbelică a avut drept model principiile
consemnate în acest domeniu de RezoluŃia Unirii de la Alba-Iulia, 1918. MinorităŃilor li s-a
permis o reprezentare parlamentară şi dreptul de a-şi constitui partide proprii, ca de exemplu:
Partidul Maghiar - 1922, Partidul German - 1929, Partidul Evreiesc - 1931.
În perioada interbelică nu se produc modificări esenŃiale în structura populaŃiei României.
łărănimea rămâne principala clasă socială (ocupă cam 80% din populaŃia Ńării). În cadrul ei se
produce o creştere a categoriei de mijloc, rezultat al reformei agrare din 1921, prin care 1,4
milioane de familii de Ńărani au fost împroprietărite. În urma acestei reforme, prin care au
fost expropriate 6 mil. ha pământ, marii proprietari funciari primesc o grea lovitură în plan
economic, care, corelata în plan politic cu cea electorala din 1926, determină dispariŃia acestei
clase.
Se consolidează burghezia, rezultat al dezvoltaŃii industriale. Predomina burghezia mică,
mijlocie, cea comercială, iar după 1934 apare burghezia financiară şi industrială. ConsecinŃa
dezvoltării industriale este şi consolidarea clasei muncitoare româneşti. Muncitorimea se
concentrează în marile zone şi oraşe industriale: Valea Prahovei, Valea Jiului, Bucureşti, Braşov.
Tot acum se afirmă categoria funcŃionarilor şi mai ales intelectualitatea, care se angajează
în evoluŃia societăŃii româneşti.
Unirea de la 1 decembrie a necesitat măsuri legislative, economice şi politice de realizare
a unificării depline, a integrării în noile provincii în statul român. A existat o perioadă de
tranziŃie, 1918 - 1920, când organisme special create cum au fost: Sfatul łării, Parlamentul şi
Consiliul Dirigent din Transilvania, Comitetele Unirii din Basarabia şi Bucovina au asigurat
integrarea paşnică a acestor teritorii româneşti în statul naŃional. În 1920, prin decrete lege,
aceste organisme regionale de tranziŃie au fost desfiinŃate. În plan economic unificarea s-a
realizat prin ştampilarea coroanelor şi rublelor (1919) şi prin Legea Impozitului din 1921 prin
care s-a fixat un impozit unic, pentru toŃi cetăŃenii, în funcŃie de avere. În acelaşi timp s-a
introdus legea Bugetului de stat, valabilă şi pentru teritoriile nou integrate. În plan politic, încă
din 1918, s-a introdus în România votul universal, egal, direct şi secret pentru toŃi cetăŃenii de la
21 de ani. Erau exceptaŃi de la dreptul de vot militarii, magistraŃii şi femeile.
ConstituŃia din 1866 nu mai corespundea noilor realităŃi româneşti de după unire, de
aceea, în 1923, 29 martie s-a adoptat o nouă constituŃie, care stabilea caracterul unitar, indivizibil
şi inalienabil al teritoriului românesc. Prin constituŃie sunt garantate drepturile minorităŃilor de
reprezentare parlamentară şi în toate instituŃiile şi organele statului. În acelaşi timp constituŃia
garanta libertatea conştiinŃei şi deplina egalitate tuturor confesiunilor. Legea electorală din 1926
introducea principiul primei electorale, partidul care obŃinea la alegerile parlamentare cel puŃin
40 % din locurile parlamentului primea o primă electorală care să-i poate permite să obŃină
majoritatea. Această măsură a asigurat o stabilitate a guvernelor în perioada interbelică.
Unificarea administrativă a statului român s-a realizat prin legea administrativă din 1925,
care împărŃea Ńara în judeŃe, în plase, în oraşe, comune şi sate. JudeŃele erau conduse de un
prefect numit de Guvern, plasele de către un pretor, iar oraşele şi comunele de către un primar
ales de consiliile locale. Această lege punea în aplicare şi principiul descentralizării - transferarea
unor prerogative ale organelor centrale - Guvern, autorităŃilor locale.
În 1924 s-a elaborat Legea ÎnvăŃământului care stipula gratuitatea şi obligativitatea
învăŃământului elementar - 7 ani.
Prin ConstituŃia de la 1923, România era o monarhie constituŃionale, şeful statului fiind
regele, dar spre deosebire de ceea ce se prevedea în 1866, prerogativele regelui slăbesc, crescând
acum rolul parlamentului. Regele continua să fie şi în perioada interbelică arbitrul vieŃii politice
româneşti, el, împreună cu guvernul reprezentând puterea executivă în stat. El pierde dreptul de
veto absolut. Dat fiind aportul monarhiei, în special al regelui Ferdinand în Realizarea Unirii de
la 1 decembrie, prestigiul României creşte şi se întăreşte, în perioada imediată unirii. Ca
realizator al unirii, Ferdinand, împreună cu regina Maria se încoronează în 15 octombrie 1922 la
Alba-Iulia, ca regi ai României Mari, la Catedrala Reîntregirii.
Monarhia romană trece însă în deceniul al treilea printr-o criză datorată faptului că
principele moştenitor Carol, datorită vieŃii sale particulare renunŃă în 1925 la drepturile sale de
urmaş la tron. În 1926, la 4 ianuarie, parlamentul votează legile prin care Carol este înlăturat de
la succesiune. Este desemnat ca succesor, fiul său Mihai, care, minor fiind a necesitat
constituirea unei regenŃe care să conducă până la majoratul lui Mihai. RegenŃa şi-a intrat în
atribuŃiuni în anul 1927, când, regele Ferdinand moare. În 8 iunie 1930, principele Carol revine
în Ńară şi, cu acordul Guvernului Ńărănist devine rege al României, prin încălcarea legii din 1926.
Carol al II-lea (1930-1940) şi-a manifestat dorinŃa de a instaura un regim personal, de autoritate,
toate acŃiunile, măsurile sale din acesta perioadă, în urma instaurării dictaturii personale erau
subordonate acestui scop.
Parlamentul a avut atribuŃii sporite faŃă de perioadă anterioară, conferite de constituŃia din
1923. InstituŃia parlamentară era tot puterea legiuitoare, structurat pe două camere: deputaŃii şi
senatul. El controla guvernul.
Perioada interbelică româneasca se caracterizează printr-un sistem politic pluripartidist,
faŃă de cea anterioară când era bipartid. Acum, cel mai puternic partid este PNL, reprezentantul
burgheziei, adeptul unei politici de dezvoltare prin efort propriu, a dezvoltării industriale. PNL,
prin fuziunea cu Partidul Unirii din Bucovina a devenit primul partid cu adepŃi în întreaga
Românie. El s-a aflat la guvernare în perioada 1922-1926 şi în perioada 1932-37 când a luat
măsurile politice şi economice de desăvârşire a unificării României şi de redresare, relansare
economică după criza dintre 1922-33. ForŃa acestui partid a fost dată şi de liderii săi Ion I.C.
Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Ducă, Constantin Dinu şi Gheorghe Tătărăscu, precum şi
teoreticienii Ştefan Zeletin, Vintilă Brătianu, Mihail Manoilescu.
Al doilea mare partid din perioada interbelică este PNł, fondat la 10 ianuarie 1926 prin
fuziunea PnaŃional Român din Transilvania şi Partidul łărănesc condus de Ion Mihalache. Pł se
formase în 1918 din iniŃiativa unui grup de Ńărani, învăŃători, care era primul partid ce exprima
iniŃial interesele Ńărănimii. Baza socială a PNł era Ńărănimea, mica burghezie, intelectualitatea.
Acest partid a urmărit în activitatea sa completarea constituŃiei din 1923, aplicarea principiului
descentralizării. A urmărit apărarea interesul Ńărănimii, a intelectualilor, punând pe prim plan
dezvoltarea agriculturii. Era adeptul sprijinului capitalului extern, prin doctrina „porŃilor
deschise”. Doctrinarii săi au fost Gheorghe Zane, Virgil Madgearu, iar conducători: Iuliu Maniu
(fost conducător al PNR) şi Ion Mihalache. PNł s-a aflat la guvernarea Ńării între 1928-1931 în
plină criză economică şi 1932-1933.
În perioada interbelică pe scena politică româneasca au funcŃionat şi partide de centru,
între care, cel mai important a fost Liga Poporului fondat în aprilie 1918 de către generalul
Alexandru Averescu, partid care în 1920 şi-a luat numele de Partidul Poporului. Prestigiul său a
fost sporit de personalitatea conducătorului său, care şi-a câştigat o mare popularitate în timpul
Primului Război Mondial. Partidul s-a aflat la guvernare intre 1920-1921. Între 1918-1938 în
politica româneasca s-au afirmat şi extremele politice: extrema stânga şi cea dreaptă.
Extremă stânga a fost reprezentată de PCR, constituit la 8 mai 1921 având ca ideologie
marxismul. A funcŃionat de la început ca o secŃie a Cominternului, internaŃională a treia
comunistă, cu sediul la Moscova, popularizând ideile acestuia. Datorită ideilor promovate, aceea
a autodeterminării naŃionale în 1924 a fost scos în afara legii, urmând să lucreze în ilegalitate
până în 1944.
Bazele extremei drepte în România au fost puse de Liga Apărării NaŃional Creştine,
organizaŃie înfiinŃată în 1923 de profesorul A.C. Cuza. Această organizaŃie era antidemocratică,
antisemită, promovând idei naŃionaliste. În 1927 din LANC s-a desprins o grupare condusă de
Corneliu Zelea Codreanu intitulată Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 LAM îşi ia numele
de Garda de Fier şi, datorită politicii, ideilor şi mai ales a asasinării în 1933 a primului ministru
I.Gh. Duca, Garda de Fier este declarată ilegală. În 1935 Garda de Fier se legitimează politic prin
partidul „Totul pentru Ńară”.
Confruntarea dintre democraŃie şi tendinŃele autoritariste ale unor partide sau personalităŃi
politice reprezintă o altă caracteristică a vieŃii politice interbelice. Aceasta a fost dominată, după
cum am subliniat, de PNł şi PNL, ambele partide optau pentru democraŃia parlamentară,
garantată de un monarh constituŃional.
Liberalismul (neoliberalismul), doctrina PNL îşi propunea făurirea unei economii
capitaliste, prospere, în care rolul principal revenea burgheziei. În concepŃia liberală acest lucru
era posibil numai prin realizarea unei economii eficiente, unei industrii puternice. Aceasta urma
să se dezvolte prin utilizarea capitalului autohton, prin utilizarea bogăŃiilor Ńării, prin limitarea
influenŃei capitalului străin şi dezvoltarea pieŃii interne şi a protejării economiei de către stat.
PNł promova o politică de întărire a statului Ńărănesc, fiind adepŃii statului agrar.
łărăniştii erau adepŃii pătrunderii masive a capitalului străin.
În perioada interbelică s-a manifestat în viaŃa politică şi teoria socialistă, reprezentată de
partidul social democrat, refăcut în 1927 sub Constantin Titel Petrescu. Această teorie milita
pentru reformarea societăŃii româneşti prin preluarea puterii politice de către clasă muncitoare,
fapt ce trebuia realizat în cadrul democraŃiei parlamentare, în urma unor alegeri libere. La polul
opus existau grupările politice de dreapta, reprezentat de legionari. Doctrina totalitară era
reprezentată şi de PCR, reprezentantul totalitarismului de stânga.
În perioada interbelică se remarcă două tendinŃe, două opŃiuni. Curentul europenist şi
curentul tradiŃionalist. Societatea parcurge un proces de modernizare în perioada interbelică, de
integrare în valorile civilizaŃiei europene, iar în plan politic drumul de la democraŃie la
autoritarism, deceniul al IV-lea marcând amurgul democraŃiei româneşti.

2. CONSTITUłIA DIN 1923

În materia dreptului constituŃional a rămas în vigoare ConstituŃia din 1866 până în anul
1923, când a fost adoptată o nouă ConstituŃie. Aceasta a fost promulgată la 28 martie şi publicată
la 29 martie 1923.
În procesul de elaborare a noii constituŃii s-a pornit de la textele ConstituŃiei din 1866,
dintre care aproximativ 60% au fost preluate. De aceea, în doctrina juridică s-a afirmat că, în
realitate, ConstituŃia din 1923 este doar o modificare a celei din 1866. ConsfinŃind făurirea
statului naŃional unitar român, ConstituŃia prevedea că “România este un stat naŃional, unitar şi
indivizibil” şi că “teritoriul României este inalienabil”.
 ConstituŃia a consfinŃit regimul parlamentar democratic, a recunoscut drepturile şi
libertăŃile cetăŃeneşti şi a consacrat principiul separaŃiei puterilor în stat. Potrivit ConstituŃiei,
activitatea legislativă urma a fi exercitată de către rege şi ReprezentanŃa naŃională (formată din
Senat şi Camera DeputaŃilor), cea executivă de către rege şi Guvern, iar cea judiciară de către
instanŃele judecătoreşti.
Au fost introduse dispoziŃii noi care decurgeau din tratatele semnate de România în
cadrul SocietăŃii NaŃiunilor.
Această lege fundamentală nouă era impusă de realitatea făuririi statului naŃional unitar,
admisă, în principiu, de toate partidele politice. Totuşi, parlamentul format după alegerile din
1922, ca adunare constituantă, a fost dur atacat de partidele de opoziŃie (Partidul NaŃional,
Partidul łărănesc, Partidul Poporului) care apreciau că sunt în imposibilitatea de a participa
efectiv la elaborarea noii legi fundamentale.
Această constituŃie a cuprins dispoziŃii de natură să apere nu numai interesele marii
proprietăŃi şi ale patronatului, ci să şi împiedice formele de organizare şi activitatea clasei
muncitoare.
În art.19 se prevedea că zăcămintele miniere, precum şi bogăŃiile de orice natură ale
subsolului sunt proprietatea statului.
ConstituŃia apăra şi interesele sistemului financiar-bancar, garanta egalitatea cetăŃeanului
în faŃa legii, fără deosebire de clasă, libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului, libertatea
învăŃământului, a presei şi a întocmirilor. Multe din aceste libertăŃi au îmbrăcat caracter formal.
ConstituŃia a consacrat şi principiul supremaŃiei legii şi a statului de drept, stabilindu-se
modul de organizare al controlului constituŃionalităŃii legilor.
Legea fundamentală în 1923 a consfinŃit regimul parlamentar democratic, a recunoscut
drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti, reprezentând un factor pozitiv în dezvoltarea României.
Cel de-al treilea titlul cuprinde dispoziŃiile constituŃionale prin care era consacrată
separaŃia puterilor în stat, activitatea legislativă urmând să fie exercitată de către rege şi
ReprezentanŃa NaŃională, cea executată de către rege şi guvern, iar cea judiciară de către
instanŃele judecătoreşti.
ReprezentanŃă naŃională era formată de aceleaşi două adunări Senatul şi Adunarea
DeputaŃilor.
IniŃiativa legislativă aparŃinea fie regelui, fie uneia dintre cele două adunări.
Adunarea deputaŃilor era formată din deputaŃi aleşi de cetăŃenii români, organizaŃi pe
circumscripŃii electorale.
Senatul era compus din senatori de drept şi senatori aleşi. Senatorii puteau fi aleşi de
cetăŃeni români de la vârsta de 40 ani, cu drept de vot din circumscripŃiile electorale fixate de
lege, de membrii consiliilor judeŃene şi comunale, al camerelor de comerŃ, de industrie, de
muncă, agricultura, de profesorii fiecărei universităŃi din Ńară.Senatorii de drept făceau parte din
reprezentanŃii clerului (mitropoliŃii, episcopii), foştii şefi de guverne, foşti miniştri, foşti
preşedinŃi ai corpurilor legiuitoare, foşti senatori şi deputaŃi.
 Regele avea atribuŃii de a sancŃiona legile, dreptul de a convoca parlamentul, de a dizolva
una din cele două camere, de a numi un nou guvern.
În exercitarea atribuŃiilor sale, regele întocmea regulamentele pentru aplicarea legilor,
numea sau confirma în funcŃii publice, putea crea noi funcŃii de stat, exercita comanda armatei,
confirma gradele militare, conferea decoraŃiile române şi avea dreptul de a bate monedă.

ConstituŃia a prevăzut crearea unui Consiliul legislativ care formula proiectele de lege, ce
urmau a fi dezbătute în ReprezentanŃa NaŃională.

Conform prevederilor de la Capitolul III, puterea executivă era exercitată de guvern, în

numele regelui. Miniştrii erau numiŃi şi revocaŃi de rege. Persoana regelui era inviolabilă, iar
miniştrii sunt răspunzători pentru activitatea lor.

Consiliul de miniştri era prezidat de un preşedinte, desemnat de rege şi cu formarea

guvernului.

O altă inovaŃie a ConstituŃiei din 1923 a fost introducerea controlului constituŃionalităŃii

legilor, care urma să fie exercitat de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

O concepŃie novatoarea reprezentat-o principiul controlului legalităŃii actelor

administrative. Astfel, instanŃele judecătoreşti puteau cenzura actele emanate de la administraŃia
de stat. Potrivit acestui principiu, instanŃele puteau cenzura actele emanate de la administraŃia de
stat şi obliga statul la plata unor despăgubiri.

O dispoziŃie cu urmări importante a fost cea din art.128, potrivit căreia „în caz de pericol
de stat se putea introduce starea de asediu general sau parŃial”.

Sistemul electoral s-a cristalizat în perioada 1917-1926, s-a introdus votul universal,
organizându-se în noiembrie 1919, primele alegeri parlamentare.
A fost adoptată o nouă lege electorală din martie 1926 care consacră dreptul de alege şi
de a fi ales, desfăşurarea alegerilor, structura Adunarea DeputaŃilor şi a Senatului.

Noua lege electorala asigura interesele marilor partide politice, consacrând o majoritate
confortabilă în parlament şi înlătura de pe scena vieŃii politice grupările politice mai mici.

S-a înlocuit prin acesta lege principiul reprezentării proporŃionale cu cel al primei
majoritare. Acest sistem de aplica în alegerile pentru Adunarea DeputaŃilor şi se baza pe
următoarele reguli:

- totalizarea voturilor pentru fiecare partid la scara întregii Ńări;

- partidul care obŃinea 40% din totalul voturilor pe Ńară, beneficia de primă majoră
(primea 50% din mandate);
 - restul de 50% din mandate se repartizau proporŃional cu numărul voturilor obŃinute
dintre toate partidele care au obŃinut minim 20% din totalul voturilor;

- gruparea nu obŃinea 20% din voturi nu primea nici un mandat, cu excepŃia cazului când
obŃinea majoritatea absolută într-un judeŃ;

- dacă nici unul dintre partide nu obŃinea 40% din voturi, mandatele erau repartizate
proporŃional cu numărul de voturi obŃinute.

La alegerile pentru Senat, toate mandatele din fiecare circumscripŃie reveneau partidului
care obŃinuse cele mai multe voturi (principiul majorităŃii relative).

În perioada 1927-1930 au funcŃionat prevederile constituŃionale referitoare la instituŃia

regenŃei, care a fost determinată de renunŃarea la coroană a lui Carol al II-lea, fiul cel mare a
regelui Ferdinand. În ianuarie 1926, corpurile legiuitoare au ratificat actul renunŃării,
proclamându-l moştenitor pe Mihai, fiul lui Carol al II-lea.

S-a constituit regenŃa din trei persoane, care urma să-şi exercite prerogativele, în
eventualitatea în care Mihai ar fi ajuns rege înaintea majoratului. Regele a început să-şi
exercite atribuŃiile din iunie 1929, ca urmare a morŃii regelui Ferdinand, până în 1930, când
Carol s-a întors în Ńară şi s-a proclamat rege.

3. MODERNIZAREA DREPTULUI DUPĂ CONSTITUłIA DIN 1923

3.1. Drept Administrativ
Dreptul administrativ a cunoscut cele mai importante modificări, care s-au înfăptuit
pentru unificarea reglementărilor juridice, care au impus unificarea aparatului de stat la nivel
central şi local.
În Transilvania, Basarabia şi Bucovina, anumite atribuŃii erau exercitate de către organe
proprii de conducere ale provinciilor care s-au unit cu Ńara. În Transilvania, serviciile publice
erau conduse de Consiliul Dirigent, iar în Basarabia şi Bucovina atribuŃiile erau exercitate de
directorate şi secretariate de servicii. Aceste atribuŃii au fost stabilite prin Decretul-Lege din 26
decembrie 1918 în Transilvania şi cel din 1 ianuarie 1919 pentru Bucovina şi Basarabia.
Afacerile străine, armata, căile ferate, poştă, telegraful, circulaŃia financiară, vămile,
împrumuturile publice, siguranŃa statului intrau în competenŃa guvernului central.

La a aprilie 1920 a fost dizolvat Consiliul Dirigent al Transilvaniei şi directoratele şi

secretariatele de servicii din Basarabia şi Bucovina, punându-se astfel capăt formelor regionale
de conducere.În perioada de referinŃă au fost adoptate noi legi de organizare administrativă atât
pe plan central, cât şi pe plan local .

A fost adoptată Legea pentru organizarea ministerelor din 2 august 1929, prin care s-a
creat cadrul general de organizare al ministerelor într-un sistem unitar. Potrivit acestei legi,
regele desemna persoana care urma să formeze Guvernul, îi numea şi îi revoca pe miniştri. Legea
mai prevedea înfiinŃarea Directoratelor ministeriale locale, în număr de şapte, pentru fiecare
minister, ca centre de administraŃie şi inspecŃie locală.

La 14 iunie 1925 a fost adoptată Legea pentru unificarea administrativă, prin care s-a
stabilit un sistem unitar de organizare teritorială a statului naŃional şi s-a prevăzut constituirea
organelor locale eligibile.
Conform legii, teritoriul României se împărŃea din punct de vedere administrativ, în
judeŃe şi comune.
• Comunele erau de două feluri: rurale şi urbane.

Comunele rurale se puteau forma din unul sau mai multe sate, în funcŃie
de numărul locuitorilor pe care îl aveau.

Comunele urbane erau centre de populaŃie recunoscute ca atare prin lege;
la rândul lor, ele se împărŃeau în comune reşedinŃă de judeŃ şi comune
nereşedinŃă de judeŃ. Pe plan intern, comunele urbane erau împărŃite în
sectoare. Unele comune urbane reşedinŃă de judeŃ, de mai mare
importanŃă, puteau fi declarate prin lege ca municipii.

În fruntea administraŃiei comunale se afla primarul, care executa hotărârile
Consiliului local şi ale DelegaŃiei permanente comunale. Primarul era ales
de către Consiliul comunal.
• JudeŃele erau împărŃite în plăşi. AdministraŃia judeŃului se afla sub conducerea
perfectului, numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne.
Conducerea plăşii era exercitată de către un pretor, numit prin decizie ministerială.
La nivelul comunelor şi judeŃelor funcŃionau consilii şi delegaŃii permanente, competente
să decidă potrivit legii.
Prin Legea pentru organizarea administraŃiei locale din 3 august 1929 s-au adus o serie de
modificări sistemului organizării administrative. Această lege prevedea că toate comunele,
urbane sau rurale, puteau fi împărŃite în sectoare şi că se bucurau de personalitate juridică atât
judeŃele şi comunele, cât şi sectoarele comunale.
Satele care făceau parte dintr-o comună rurală erau considerate ca fiind sectoare ale
acesteia şi aveau conducere proprie.
În perioada de referinŃă, au fost adoptate o serie de legi privind crearea:
- Consiliului Legislativ;
- Consiliului Superior Administrativ;
- Casei Pensiilor;
- Camerelor Agricole;
- Camerelor de Muncă;
- precum şi reorganizarea Camerelor de ComerŃ şi Industrie;
- a fost adoptat Statutul funcŃionarilor publici.

3.2. Drept Civil

 În domeniul dreptului civil a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864, dar s-au aplicat
şi unele legi speciale, a căror adoptare a fost impusă de transformările economico-sociale.
Unificarea legislaŃiei civile s-a realizat în mod treptat şi diferenŃiat de la o provincie la
alta. Astfel, dacă la sfârşitul deceniului al treilea, în vechea Românie şi în Basarabia se aplicau
aceleaşi norme de drept civil, în Transilvania au continuat să se aplice unele norme specifice
până în timpul celui de al doilea război mondial.
În anumite domenii ale dreptului civil au intervenit noi reglementări şi au fost introduse
noi principii. Astfel, în materia proprietăŃii, dacă potrivit concepŃiei clasice, exprimată în art. 480
din Codul civil, dreptul de proprietate are un caracter absolut, ConstituŃia din 1923 şi legislaŃia
civilă specială au consacrat concepŃia proprietăŃii ca funcŃie socială. Pe această cale s-a creat
baza juridică în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate naŃională. Prin ConstituŃia din 1923
a fost reformulat conceptul de “utilitate public”, dându-i-se o accepŃiune mult mai largă faŃă de
cea consacrată prin ConstituŃia din 1866. Pe această bază au fost adoptate o serie de măsuri în
vederea limitării dreptului de proprietate absolută. Aceste măsuri au fost necesare, întrucât,
potrivit concepŃiei romane clasice, preluată de codurile civile burgheze, proprietarul unui teren
avea drepturi depline atât asupra subsolului, cât şi asupra spaŃiului aerian aflat asupra acelui
teren.
ConstituŃia 1923 a prevăzut, însă, că bogăŃiile subsolului trec în proprietatea statului,
ceea ce echivalează cu o naŃionalizare a subsolului. De asemenea, s-au adus îngrădiri cu privire
la dreptul asupra spaŃiului aerian, în interesul societăŃilor de navigaŃie aeriană. Totodată, s-a
procedat la naŃionalizarea unor întreprinderi de armament şi a unor uzine metalurgice.
În fapt, după naŃionalizare au fost trecute în folosinŃa unor particulari, sub pretextul că
particularii pot pune mai bine în valoare decât statul bogăŃiile subsolului şi întreprinderile.
Cu privire la proprietatea funciară s-a adoptat o serie de legi pentru înfăptuirea reformei
agrare. Aceste legi au fost distincte pentru vechea Românie şi pentru vechile provincii. Reforma
agrară, legiferată în anul 1921, a presupus două operaŃii distincte.
Prima operaŃie a fost aceea a trecerii terenurilor expropriate în proprietatea statului, cu
plata unor substanŃiale despăgubiri. PreŃul răscumpărării era egal cu preŃul regional al arendei
înmulŃit cu 40 în vechea Românie, şi cu 20 pentru restul Ńării. Această primă operaŃie s-a putut
efectua într-o perioadă scurtă de timp, cu atât mai mult cu cât despăgubirile urmau a fi plătite de
către stat.
Cea de a doua operaŃiune consta în vânzarea pământurilor de către stat Ńăranilor. Această
formulă juridică prin care s-a făcut împroprietărirea a avut menirea să dea impresia că
pământurile nu au trecut din proprietatea moşierilor în cea a Ńăranilor, ci că au fost vândute de
către stat. Legile de împroprietărire au prevăzut că pământurile repartizate Ńăranilor nu puteau fi
vândute sau ipotecate înainte de stingerea datoriilor către stat.
Regimul juridic al proprietăŃii asupra subsolului a fost stabilit prin Legea minelor din 3
iulie 1924. Această lege a reafirmat principiul constituŃional privind proprietatea statului asupra
bogăŃiilor subsolului, cu unele excepŃii. Astfel legea a recunoscut drepturile câştigate asupra
bogăŃiilor subsolului, cunoscute şi exploatate în acel moment, ceea ce a constituit o importantă
limită a reglementării. Aşa se face că dispoziŃiile legii urmau a se aplica integral numai pentru
concesionarea terenurilor terenurilor aflate în rezerva statului şi pentru terenurile persoanelor
particulare care nu puteau exploata subsolul pe teren propriu.
Regimul juridic al proprietăŃii statului a suferit o serie de modificări prin Legea pentru
exploatarea minelor din 29 martie 1929 şi prin Legea privitoare la comercializarea şi controlul
întreprinderilor economice ale statului din 6 iunie 1929. Prevederile acestor legi au fost astfel
formulate încât să favorizeze capitalul privat, inclusiv capitalul străin. Aşa, de pildă, proporŃia
participării capitalului privat nu era fixată, astfel încât acesta, în baza unei participări simbolice,
dobândea acces la exploatarea bunurilor statului.
În perioada de referinŃă, prevederile dreptului civil cu privire la condiŃia juridică a
persoanei au fost completate cu noi reglementări.
MenŃionăm în acest sens:
- Legea din 1928 cu privire la actele de stare civilă;
- Legea din 1929 asupra contractelor de muncă;
- Legea din 1932 cu privire la ridicarea incapacităŃii femeii măritate.
Prin aceste legi s-a atenuat inegalitatea dintre bărbat şi femeie în domeniul dreptului civil.
Astfel, s-a prevăzut că femeia nu mai trebuie să ceară consimŃământul soŃului în vederea
încheierii unei convenŃii de muncă şi că femeia are dreptul de a-şi încasa salariul şi de a dispune
de el, precum şi dreptul de a-şi înstrăina bunurile fără autorizaŃia soŃului.
În materia persoanelor juridice, au intervenit modificări impuse de transformările din
viaŃa social-economică. Astfel, prin Legea din 26 mai 1921 se autoriza organizarea sindicatelor,
cu condiŃia ca acestea să se preocupe numai de problemele cu caracter strict profesional,
economic, social şi cultural ale membrilor lor. Se interzicea sindicatelor desfăşurarea oricărei
activităŃi politice, ca şi dependenŃa faŃă de vreun partid politic.
Prin Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924, vechiul sistem, potrivit cu
care personalitatea juridică se acorda prin lege, a fost înlocuit cu sistemul acordării personalităŃii
juridice pe baza unei proceduri speciale, care se desfăşura în faŃa instanŃelor judecătoreşti.
Reglementările noi ce au intervenit în materia obligaŃiilor au dat statului posibilitatea de a
dirija raporturile dintre creditori şi debitori, mai ales în perioada crizei e conomice. MenŃionăm
în acest sens Legea din 20 august 1929 pentru libera circulaŃie a bunurilor agricole (Legea
Mihalache), prin care loturile provenite din împroprietăriri puteau fi scoase la vânzare de către
creditori. Pentru soluŃionarea datoriilor agricole ale Ńăranilor, care au generat adânci nemulŃumiri,
statul a intervenit cu o serie de măsuri vizând reducerea datoriilor Ńăranilor, prelungirea
scadenŃelor pentru datoriile care mai rămâneau de plătit, organizarea creditului agricol şi
suspendarea executării silite asupra Ńăranilor.
Asemenea dispoziŃii cuprind Legea pentru asanarea datoriilor agricole din 19 aprilie
1933, Legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane din 14 aprilie 1932, precum şi
Legea conversiunii datoriilor agricole din 7 aprilie 1934. În perioada de referinŃă au intervenit
modificări şi în fizionomia contractului de vânzare-cumpărare. Potrivit codului civil, contractul
de vânzare-cumpărare era translativ de proprietate, fapt care, în condiŃiile crizei, genera serioase
inconveniente pentru capitalişti.
Aceasta întrucât, în momentul falimentului, bunurile aflate în magazinele comercianŃilor
erau vândute la licitaŃie, iar suma rezultată era împărŃită în mod proporŃional între creditorii
falitului. În practica relaŃiilor comerciale, mărfurile erau procurate periodic prin contractul de
vânzare-cumpărare, iar plata urma a se face la scadenŃele prevăzute: marii comercianŃi deveneau
proprietari ai mărfurilor în momentul primirii lor, chiar dacă preŃul nu era plătit. Iar dacă
mărfurile rămâneau nevândute, în condiŃiile generate de criza economică, comercianŃi cu
amănuntul dădeau faliment, iar creditorii le scoteau bunurile la vânzare pentru a se despăgubi.
Urmarea era că industriaşii şi angrosiştii nu-şi mai puteau valorifica drepturile de creanŃă
născute din contractele încheiate cu micii negustori, aşa încât dădeau şi ei faliment. Pentru a se
evita asemenea consecinŃe s-a recurs la vânzarea bunurilor fără transferul dreptului de
proprietate, dacă preŃul nu era plătit în momentul remiterii mărfurilor.
În domeniul relaŃiilor de muncă au fost adoptate, în acea perioadă, noi reglementări,
inclusiv de unificare legislativă. Au fost adoptate o serie de legi care cuprindeau dispoziŃii cu
privire la soluŃionarea conflictelor colective de muncă, la repausul duminical, la durata zilei de
muncă, ocrotirea minorilor şi a femeilor, la contractele de muncă, la jurisdicŃia muncii.

3.3. Drept Penal

În domeniul dreptului penal a rămas în vigoare codul adoptat în anul 1864.
După făurirea statului naŃional unitar român s-a trecut la elaborarea unui nou cod penal,
care a fost adoptat, după îndelungate tergiversări, la 18 martie 1936 şi a intrat în vigoare la 1
ianuarie 1937.
Noul cod penal a fost sistematizat în trei părŃi:
- Cartea I - DispoziŃii generale;
- Cartea a II-a - DispoziŃii privitoare la crime şi delicte;
- Cartea a III-a - DispoziŃii privind contravenŃiile.
În perioada la care ne referim au fost adoptate şi o serie de legi penale speciale care se
refereau la apărarea liniştii şi creditului Ńării (1930), la reprimarea concurenŃei neloiale (1932), la
reprimarea unor infracŃiuni contra liniştii publice (Legea Mârzescu - 1924), la apărarea regimului
monarhic din România (1927), la introducerea stării de asediu (1933) şi la apărarea ordinii
(1934).

3.4. Modificări ale Procedurilor civile şi penale

Datorită diferenŃelor care existau în procedura civilă din provinciile unite la vechea
Românie, statul a intervenit cu o serie de legi speciale pentru utilizarea codului de procedură
civilă în anumite domenii. În domeniul procedurii civile a continuat să se aplice codul adoptat în
anul 1864.Unificarea legislativă în această materie s-a realizat atât prin extinderea unor dispoziŃii
de procedură civilă din vechea Românie în noile provincii, cât şi prin adoptarea unor noi legi.
MenŃionăm în acest sens Legea din din 19 mai 1925, care viza unificarea unor dispoziŃii de
procedură civilă şi comercială, înlesnirea şi accelerarea judecăŃilor, precum şi competenŃa
judecătorilor. Legea se referea la procedura de judecată în procesele civile şi comerciale în faŃa
tribunalelor şi a curŃilor de apel. Este un pas important în unificarea procedurii, diferenŃe
păstrându-se în ceea ce priveşte judecătoriile. NoŃiunea legii este că a simplificat totodată unele
forme procedurale şi a scurtat unele termene. Astfel se desfiinŃează opoziŃia, acea cale de atac,
prin care partea lipsă la primul termen cerea reînceperea procesului. De asemenea termenul de
apel a fost scurtat de la 30 de zile la 15 zile.
Importantă este organizarea nouă care se dă acŃiunii de chemare în judecată. Se prevede
ca ea să cuprindă toate pretenŃiile reclamantului Ńi cu mijloacele de probă de care înŃelegea să se
folosească făcându-se în atâtea exemplare câte părŃi sunt, plus un exemplar pentru instanŃă. La
primirea acŃiunii instanŃa comunică pârâtului şi celorlalte părŃi câte un exemplar al acŃiunii, iar
pârâtul era obligat să depună la instantă, în termen scurt, înainte de ziua fixată pentru judecată, o
întâmpinare scrisă în care să se prevadă toate apărările sale împotriva pretenŃiilor reclamantului
şi cu dovezile respective. În acest mod, la primul termen, instanŃa putea să treacă la soluŃionarea
procesului evitându-se acele nenumărate amânări, pentru comunicarea acŃiunii pentru a se lua la
cunoştinŃă sau aprobarea de probatorii şi administrarea lor etc.

Totuşi trăsăturile esenŃiale ale procesului civil s-au păstrat mai departe judecarea de două
ori a fondului procesului în primă instanŃă şi în apel. De asemenea, folosirea căilor de atac era
foarte costisitoare prin taxele de timbru care se cereau.

Şi în domeniul dreptului procesual penal a rămas în vigoare vechiul cod. În anul 1935, la
19 martie, a fost adoptat un nou cod de procedură penală, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie
1937. Noul cod a preluat numeroase dispoziŃii din cel anterior, dar a prevăzut şi unele
reglementări noi. În scopul creării unui cadru unitar pentru aplicarea dreptului a fost dată, la 25
ianuarie 1924, Legea pentru unificarea organizării judecătoreşti.
Conform dispoziŃiilor acestei legi, instanŃele judecătoreşti erau constituite într-un sistem
format din:
- judecătorii;
- tribunale;
- curŃi de apel;
- curŃi cu juri;
- Curtea de CasaŃie.
• Judecătoriile erau rurale, urbane şi mixte.
• În fiecare judeŃ funcŃiona un tribunal, compus din una sau mai
multe secŃiuni.
• CurŃile de apel, în număr de 14, erau compuse din una sau mai
multe secŃiuni.
• CurŃile cu juri judecau numai procese penale.
• InstanŃa supremă era Curtea de CasaŃie.
 În vederea unificării modului de compunere a corpului de avocaŃi s-a dat o lege specială
în anul 1923, modificată în anul 1925.

4. STATUL ŞI DREPTUL ROMÂN MODERN ÎN PERIOADA DICTATURILOR

4.1. Perioada dictaturii regale 1938-1940

Conjunctura politico-diplomatică şi-a pus amprenta asupra evoluŃiei societăŃii româneşti

în ansamblul său. La 11/12 februarie 1938, printr-o lovitură de stat s-a făcut trecerea de la
democraŃia parlamentară la instaurarea dictaturii autoritare a regelui şi a unei părŃi a cercurilor
burgheziei şi moşierimii adepte a politicii de dreapta, neofasciste, pro-anglo-franceze.
Cauzele instaurării monarhiei autoritare le găsim în plan intern (situaŃia economică
dificilă din timpul crizei din anii 1929-1933, divergenŃele dintre partidele politice, sciziunile din
cadrul partidelor, legile din 1934 care obligau partidele şi grupările politice să-şi desfăşoare
activitatea „de acord” cu legile Ńării, ignorarea Parlamentului ca for legislativ, guvernarea prin
decrete-legi, prelungirea stării de asediu şi a cenzurii, rezultatele campaniei electorale din anul
1937 etc.) şi în plan extern ( primele agresiuni ale puterilor fasciste, politica de conciliatorism
dusă de Anglia şi FranŃa, creşterea tensiunii în relaŃiile internaŃionale etc. ).
Atributele monarhiei autoritare au fost exprimate de o guvernare de mână forte „peste
partide”, de un regim al puterii personale a regelui, în care antagonismele sociale s-au amplificat,
datorită caracterului nedemocratic al dictaturii regale, al practicării politicii de lichidare a
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti, de un regim care a încercat să instituŃionalizeze principiile
dictaturii, inspirându-se din doctrina fascismului italian, de introducerea pedepsei cu moartea, pe
timp de pace, pentru atentate politice.
Demiterea lui Octavian Goga (10 februarie 1938) şi constituirea unui nou guvern sub
preşedinŃia patriarhului Miron Cristea au marcat sfârşitul democraŃiei româneşti interbelice,
proces încadrat în fenomenul european ce caracteriza acea perioadă. Demne de reŃinut, în acest
context, sunt cuvintele patriarhului Miron Cristea, rostite în calitatea sa de prim-ministru la
ceremonia promulgării noii constituŃii: „Astăzi s-a distrus hidră cu 29 capete electorale (numărul
partidelor - n. ns.) care a învrăjbit fără nici un folos pe toŃi spre paguba Ńării întregi/... / “.
Regimul lui Carol al II-lea s-a caracterizat printr-o mare instabilitate din punct de vedere politic:
în intervalul 10 februarie 1938 – 6 septembrie 1940, s-au perindat la cârma Ńării 6 guverne, ceea
ce face că în cei 22 de ani de existenŃa a României Mari să se succeadă 29 de guverne şi 20 de
prim-miniştri.
ConstituŃia din 1923 a fost suspendată iar la 27 martie 1938 a fost promulgată o nouă
constituŃie care îi dădea posibilitatea monarhului să guverneze până la detaliu încălcând
principiul „Regele domneşte dar nu guvernează “. Parlamentul, guvernul şi chiar puterea
judecătorească au fost subordonate regelui Carol al II-lea. S-a instituit Consiliul de Coroană, ca
organ consultativ, au fost dizolvate partidele politice iar breslele, concepute ca organizaŃii
profesionale cu caracter guvernamental, au înlocuit sindicatele.
În decembrie 1938 s-a stabilit ca toŃi băieŃii între 7 - 18 ani şi toate fetele între 7-21 ani să
facă parte din Straja łării, organizaŃie al cărei comandant suprem era regele. ÎnfiinŃarea Frontului
Renaşterii NaŃionale (16 decembrie 1938), a marcat pentru prima oară în istoria României,
legiferarea partidului unic, făcându-se un pas decisiv spre totalitarism. Presa şi radioul au fost
puse în slujba lui Carol al II-lea şi a regimului său. Parlamentul ales în iunie 1939 s-a dovedit o
instituŃie incomodă, iar Carol al II-lea i-a redus durata sesiunilor astfel încât acest Parlament a
funcŃionat numai două luni, la 5 iulie 1940 fiind închis de rege.
În ciuda eforturilor depuse, noul regim a fost departe de a se bucura de sprijinul
diferitelor forŃe sociale şi politice, iar liberalii şi Ńărăniştii nu au recunoscut legitimitatea
regimului şi au exclus din rândul partidelor pe unii fruntaşi ai lor care colaborau cu regimul.
Sesizând ca unul din scopurile dictaturii regale era lupta împotriva legionarilor,
conducătorul acestora, Corneliu Zelea Codreanu a dat, la 21 februarie 1938, o circulară prin care
hotăra încetarea activităŃii partidului „Totul pentru Tara “şi a mişcării legionare. Cu toate
acestea, în urma unei scrisori calomnioase şi jignitoare adresate la 26 martie 1938 lui Nicolae
Iorga, C. Z. Codreanu a fost judecat şi condamnat la 6 luni închisoare, iar în urma găsirii unor
documente la Casa Verde (sediul central al legionarilor) Codreanu a fost condamnat în ziua de
27 mai 1938 – pe baza rechizitoriului redactat de Armând Călinescu – la 10 ani muncă silnică
pentru „crimă de deŃinere şi reproducere în public de acte secrete interesând siguranŃa statului
“, „uneltire contra ordinei sociale “şi „răzvrătire “. Tot în această ordine de idei mai trebuie
adăugat faptul că noaptea de 18/19 aprilie 1938 fuseseră arestaŃi şi internaŃi în lagăr numeroşi
legionari.
Totuşi, sub presiunea Germaniei naziste, dictatura regală a alunecat treptat spre dreapta,
nu atât din convingere, cât din necesitate politică. AcŃiunile Germaniei erau tot mai sfidătoare,
iar acordul de la München (29 septembrie 1938) a evidenŃiat falimentul politicii de securitate
colectivă. România devenea tot mai izolată politic, aceasta în condiŃiile în care era înconjurată de
vecini revizionişti. Sesizând acest lucru, Carol al II-lea a întreprins vizite la Londra şi Paris, dar
ele s-au soldat cu un eşec. La întoarcerea spre Ńara, el a avut, în ziua de 24 noiembrie 1938, o
întrevedere cu Adolf Hitler la Berchtensgaden. În termenul ultimativi Hitler i-a cerut „retragerea
României din Societatea NaŃiunilor; denunŃarea tuturor tratatelor oficiale şi secrete, precum şi a
convenŃiilor militare, economico-comerciale, contrare spiritului şi literei tratatului de alianŃă
totală germano-roman, care ar fi urmat să devină baza politicii interne şi externe a României;
aducerea Gărzii de Fier la putere “.
ViaŃa internaŃională a continuat să se deterioreze. La 15 martie 1939 a fost semnat pactul
Molotov-Ribbentrop prin care Germania şi U.R.S.S. îşi împărŃeau sferele de influenŃă. În
protocolul adiŃional, strict secret, se preciza la punctul 3: „În privinŃa sud-estului Europei, din
partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declara totalul
dezinteres politic pentru aceste regiuni “. Câteva zile mai târziu, la 1 septembrie 1939, s-a
declanşat cel de-al doilea război mondial, iar Consiliul de Coroană, întrunit la 6 septembrie 1939
decidea „observarea strictă a regulilor neutralităŃii stabilite prin convenŃiile internaŃionale faŃă
de beligeranŃii din actualul conflict “.
Dar, la pericolul extern, s-au adăugat şi tulburările provocate de dispută Carol al II-lea –
legionari. Aceştia din urmă l-au asasinat pe Armând Călinescu, preşedintele Consiliului de
Miniştri. În replică, Carol al II-lea a constituit un nou guvern, în frunte cu generalul Gheorghe
Argeşanu, având ca titular la interne pe generalul Gabriel Marinescu. Măsurile guvernului
împotriva legionarilor, au fost extreme: împuşcarea, fără judecată, în mod public, în seara de 21
septembrie 1939, pe locul unde fusese asasinat primul ministru Armând Călinescu, a celor şase
asasini ai lui, care au fost supuşi vederii publice şi la care s-au adăugat cadavrele a trei legionari
ucişi la Prefectura PoliŃiei în aceeaşi zi; împuşcarea din ordinul lui Carol al II-lea ca represalii a
147 de legionari din 55 de judeŃe, câte trei de judeŃ (au fost judeŃe unde nu s-au executat decât 1
sau 2, iar la Braşov şi Constantă s-au executat câte 4), precum şi împuşcarea a 95 de legionari,
internaŃi sau deŃinuŃi. AlŃi 3 legionari au fost ucişi prin strangulare: unul în septembrie 1939, 2 în
octombrie 1939 (toŃi trei aflaŃi în stare de reŃinere de către poliŃie). Aproape toŃi fruntatii mişcării
legionare au fost suprimaŃi.
La sfârşitul anului 1939, Carol al II-lea a iniŃiat politica de „reconciliere naŃională
“cerând tuturor romanilor să colaboreze pentru apărarea intereselor Ńării. Liberalii şi Ńărăniştii au
respins această politică dar Mişcarea Legionară a început tratative cu guvernul. Au urmat
declaraŃiile multor legionari de renunŃare la convingerile lor şi de loialitate faŃă de Carol al II-lea
şi eliberarea în masă a legionarilor din lagăre şi închisori, întoarcerea în Ńară a gardiştilor care
fugiseră în Germania şi primirea, la 10 aprilie 1940, de către Carol al II-lea, la palat, a unei
delegaŃii de legionari. În timp ce în Ńara se petreceau aceste lucruri, pe front evenimentele se
desfăşurau cu repeziciune, amplificând drama României. Prin capitularea FranŃei, la 22 iunie
1940, Europa liberă, democratică nu mai exista iar Marea Britanie se pregătea să facă faŃă unei
presupuse invazii germane din direcŃiile FranŃa şi Norvegia. România, în cazul unui conflict
militar nu mai putea primi sprijinul aliaŃilor ei tradiŃionali şi care la 13 aprilie 1939 îi garantaseră
graniŃele. Toate tratatele, acordurile, deveneau simple petice de hârtie iar dictatorii Europei exact
ca atare le-au privit.
În acest context, la 26 iunie 1940 guvernul de la Moscova a adresat României un
ultimatum prin care cerea să i se cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei. Întrunit în ziua de 27
iunie, Consiliul de Coroană a cerut începerea unor tratative cu U.R.S.S., iar Carol al II-lea a
acceptat (deşi era împotriva cedării teritoriale). Dar în noaptea de 27/28 iunie, guvernul sovietic a
adresat o notă ultimativa, unde se cerea ca „până cel târziu la 28 iunie, ora 12 “, România să
evacueze Basarabia şi nordul Bucovinei. În acest context, guvernul roman a primit condiŃiile de
evacuare impuse de Uniunea Sovietică. Ideea „restabilirii adevărului “cu privire la Basarabia
„populată în principal de ucrainieni “, idee vehiculată de ultimatumul rusesc, era contrazisă de
recensământul organizat în 1930 de statul roman. Dintr-o populaŃie în jur de 3.000.000 de
locuitori, 1.610.755 erau romani (54%), 351.012 ruşi, 314.211 ucrainieni, 164.726 bulgari,
ceilalŃi locuitori fiind evrei, germani, tătari, turci.
Continuând politica sa de ameliorare a relaŃiilor cu Berlinul, în noul cabinet constituit la
28 iunie, Horia Sima, noul şef al legionarilor, a fost numit subsecretar de stat la Ministerul
EducaŃiei NaŃionale. Astfel, pentru prima dată de la crearea sa, Garda de Fier trimitea membri ai
săi în guvern.
La 30 iunie, regele a comunicat lui W. Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti,
hotărârea României de a renunŃa la garanŃiile anglo-franceze şi dorinŃa de a ajunge la un acord
general cu Reichul; la 1 iulie, Carol al II-lea a solicitat că o misiune militară germană să fie
trimisă în România.
În ziua de 4 iulie o delegaŃie alcătuită din 12 foşti miniştri, în frunte cu Iuliu Maniu şi I.
C. Brătianu, s-a prezentat la palat într-o audienŃă colectivă cerând regelui să constituie un guvern
de concentrare naŃională, dar Carol al II-lea a decis formarea, în aceeaşi zi, a unui cabinet
prezidat de Ion Gigurtu, filogerman; persoanele, aparŃinând grupărilor Gheorghe Tătărăscu şi
Armând Călinescu au fost înlăturate, locul lor fiind luat de oameni politici care erau dispuşi să
meargă pe linia concesiilor faŃă de Germania; Garda de Fier era reprezentată prin Horia Sima
(Ministerul Cultelor şi Artelor), Vasile Noveanu (Ministerul Inventarului AvuŃiei NaŃionale) şi
Augustin Bideanu (subsecretar de Stat la Ministerul de FinanŃe). La 10 iulie, România a părăsit
Societatea NaŃiunilor iar prin Decretul 9/31 august 1940, a apărut o „severă legislaŃie rasială, net
antisemita “, prin toate aceste măsuri regele urmărind să câştige încrederea Germaniei şi să
obŃină sprijinul legionarilor. Dar la 6 iulie Horia Sima a demisionat din guvern iar peste 3 zile
gestul său a fost urmat de ceilalŃi legionari. La 20 iulie, o delegaŃie de membri ai Gărzii de Fier,
în frunte cu Horia Sima s-a prezentat la palat, cerând regelui să i se încredinŃeze noul guvern.
Politica de reconciliere promovată de Carol al II-lea în interior (faŃă de legionari) şi în
exterior (faŃă de Axă) nu a salvat Ńara de izolare. Ungaria, stimulată de acceptarea ultimatumului
sovietic de către România, a început să agite în termeni categorici problema Transilvaniei, iar
Hitler l-a sfătuit la 3 iunie pe rege, să înceapă negocierile cu Ungaria şi Bulgaria în problema
revizuirilor teritoriale. Tratativele de la Turnu-Severin (16-24 august) nu au condus la rezultatul
dorit de partea maghiară ceea ce a determinat că miniştrii de externe ai României şi Ungariei să
fie convocaŃi la Viena pentru ziua de 29 august, unde li s-a comunicat că Ribbentrop şi Ciano
(miniştrii de externe german şi italian) şi-au asumat rolul de „arbitri “.
La 30 august 1940, României i s-a impus Dictatul de la Viena, act prin care a fost
desprinsă din trupul Ńării o suprafaŃă de 43.493 km2 cu o populaŃie de 2.667.000 locuitori, din
care 50,2% erau romani, 37,1% maghiari şi secui, iar restul germani, evrei şi de alte naŃionalităŃi.
În teritoriul cedat avea să se manifeste un val de teroare împotriva romanilor, culminând cu
monstruoase crime, expulzări, revizuirea reformei agrare din 1921, desfiinŃarea de şcoli,
biblioteci, teatre, asociaŃii culturale, biserici şi parohii româneşti iar reŃeaua şcolară a fost redusă
considerabil.
 Presiunile crescânde, în special germane, au determinat o nouă cedare teritorială:
Cadrilaterul. Cele două judeŃe din sudul Dobrogei – Durostor şi Caliacra – cedate Bulgariei,
aveau circa 30% populaŃie bulgară, 40% populaŃie românească, iar restul turci şi alte
naŃionalităŃi. Tratativele începute la 19 august între România şi Bulgaria s-au încheiat la 7
septembrie prin semnarea tratatului de frontieră romano-bulgar la Craiova, în baza căruia s-a
revenit la graniŃă din 1912. Astfel partea de sud a Dobrogei, însumând un teritoriu de 7.695
km2 cu o populaŃie de 350.000 locuitori, a fost luată de Bulgaria.
România se afla într-un moment de cumpănă. O întreagă evoluŃie istorică românească
spre unitate naŃională era întreruptă brutal, iar populaŃia Ńării, de această dată, indiferent de
opŃiunea politică, a ieşit în stradă manifestând împotriva cedărilor teritoriale. În mai puŃin de trei
luni, România pierduse 99.738 km2 (33,8% din suprafaŃa Ńării) şi 6.821.000 de locuitori (33,3%
din populaŃia sa).
România trăia, alături de celelalte Ńări ale Europei, cea mai mare catastrofa cunoscută de
omenire până atunci: cel de-al doilea război mondial. În Europa se surpau, concomitent, hotarele
unor Ńări, temeliile naŃionale şi internaŃionale ale unităŃii în diversitate pe care se clădise
civilizaŃia acestui continent.
Constatând incapacitatea lui Gigurtu de a stăpâni situaŃia din Ńară, regele a decis să-l
înlocuiască cu o persoană capabilă să restabilească ordinea, care să aibă autoritate în armată, să
se bucure de încrederea Gărzii de Fier şi, totodată, să nu întâmpine opoziŃia lui Iuliu Maniu şi a
lui C.I.C. Brătianu. Persoana care întrunea aceste atribute era tot un militar, generalul Ion
Antonescu. Carol al II-lea mai spera ca Ion Antonescu îi va putea asigura tronul. Numind că prim
ministru un militar, regele încerca aceeaşi soluŃie ce se dovedise eficienta, din punctul său de
vedere, în perioada imediat următoare datei de 21 septembrie 1939.

4.2. ConstituŃia din 24 februarie 1938

Noua ConstituŃie a introdus pentru prima dată principii împrumutate din legislaŃia
corporatismului fascist italian. ConstituŃia din 1938 păstra, formal, principiul conform căruia
toate puterile statului emană de la naŃiunea română; prin această ConstituŃie se asigura
conducerea autoritară a regelui şi supremaŃia executivului.Regele era decretat în mod expres
capul statului, iar prerogativele lui nu mai erau limitate. Regele numea guvernul, regele exercita
puterea legislativă prin ReprezentanŃa NaŃională; el era capul oştirii, el confirma decoraŃiile, el
declara război, el numea ambasadorii, el încheia pace. Regele guverna prin decrete-legi. Art. 33
al ConstituŃiei preciza că activitatea judecătorească se exercită „de organele ei”, dar hotărârile
instanŃelor, pronunŃate în numele legii, „se execută în numele regelui”.
Parlamentul a fost menŃinut însă, era un auxiliar al regelui. Senatul era compus din
senatori numiŃi, senatori de drept şi senatori aleşi, dar nu era stabilit niciun criteriu pentru
desemnarea lor, regele numindu-i după bunul său plac. Forul legislativ era considerat dizolvat în
intervalul dintre sesiuni, iar rolul său (predominant decorativ) se reducea doar la dezbaterea
proiectelor de lege iniŃiate de rege şi de guvernul său. Dreptul de vot se exercita de la vârsta de
30 de ani. Dreptul de vot era condiŃionat de apartenenŃa la una dintre următoarele categorii de
profesiuni: agricultură şi muncă manuală, comerŃ şi industrie, ocupaŃii intelectuale. Instituirea
sistemului parlamentar corporatist şi creşterea limitei de vârstă au restrâns în mod simŃitor votul
universal, deşi Legea electorală din 9 mai 1939 a recunoscut femeilor dreptul de a alege, nu însă
şi de a fi alese.
Miniştrii erau numiŃi şi revocaŃi de către rege. ConstituŃia din 1938 a abandonat regula
după care miniştrii erau recrutaŃi din rândul majorităŃii parlamentare, numirea acestora de către
rege după bunul său plac transformându-i în simpli funcŃionari. În relaŃiile dintre rege şi miniştri
se preciza că persoana regelui era inviolabilă, iar miniştrii de resort erau răspunzători.
În domeniul judiciar, principiul inamovibilităŃii magistraŃilor a fost relativizat, ConstituŃia
prevăzând doar că urma să fie statornicit printr-o lege specială.
În ceea ce priveşte libertatea individuală, art. 12 din ConstituŃie prevedea garantarea
acesteia în sensul că nimeni nu putea fi urmărit şi percheziŃionat, nu putea fi deŃinut sau arestat
decât în temeiul legii şi în puterea unui mandat judecătoresc, motivat şi comunicat în momentul
arestării sau cel mai târziu în 24 de ore după arestare, în afară de cazurile de vină vădită sau
urgenŃă.
Monarhia constituŃională a păstrat însă şi unele elemente de democraŃie parlamentară
(Parlamentul cu atribuŃii reduse, presă însă cenzurată, o oarecare posibilitate de acŃiune a
partidelor politice şi chiar o confruntare de idei), fapt care nu permite clasificarea regimului
politic din această perioadă ca fiind o dictatură clasică sau o dictatură de tip fascist.
Trăsăturile fundamentale ale ConstituŃiei din 1938 au fost:
• confuziunea puterilor statului în persoana regelui şi primatul executivului asupra
legislativului;
• transformarea Parlamentului într-un organ auxiliar al regelui în materie legislativă;
• drepturile şi libertăŃile democratice, precum şi instituŃiile corespunzătoare regimului
parlamentar au fost fie ciuntite, fie lichidate complet;
• s-a proclamat primatul datoriilor în raport cu drepturile;
• centralismul birocratic i autoritar în administraŃia de stat, stabilit în ConstituŃie în linii
directoare, a fost ulterior concretizată de legislaŃia ordinară;
• ConstituŃia a introdus pentru prima dată principii constituŃionale împrumutate din
legislaŃia corporatismului fascist italian.
ConstituŃia carlistă a înscris şi principiul suveranităŃii naŃionale, apărarea proprietăŃii
particular-capitaliste, monarhia ereditară, menŃinând chiar şi anumite aspecte ale regimului
reprezentativ, fapt care a clasat regimul drept autoritar şi nu totalitarist.

4.3. Organizarea judecătorească

Prin Decretul-lege din februarie 1938, starea de asediu a fost extinsă pe tot cuprinsul Ńării,
statuându-se că „starea de asediu se va ridica când se va crede oportun”. CompetenŃa autorităŃilor
militare a crescut, instanŃele de acest gen devenind pentru multe infracŃiuni reglementate de
Codul penal din anul 1937, instanŃe ordinare de judecată. InstanŃele JustiŃiei militare au devenit
instrumente ale regimului dictaturii regale şi ale politicii ei represive.
Legea pentru organizarea judecătorească din august 1938 a creat două feluri de
judecătorii, înfiinŃând judecătoria comunală, a lichidat inamovibilitatea magistraŃilor, a exclus
curŃile de juraŃi. Hotărârile organelor puterii judecătore ti se pronunŃau în numele legii i se
executau „din ordinul regelui”.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi cesiunile teritoriale din anul 1940 au
determinat accentuarea crizei regimului politic al dictaturii regale, înlocuirea acesteia cu
dictatura legionar-antonesciană, concretizată prin Decretul-lege din 14 septembrie 1940, când
România a fost proclamată stat naŃional-legionar.
După înăbuşirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, s-a instaurat dictatura militaro-
antonesciană, puterea de stat concentrându-se în mâinile mare alului Ion Antonescu. Regimul de
dictatură militară s-a menŃinut până la 23 august 1944, el având şi caracterul unui regim de
război.
În planul dreptului internaŃional, România ia act de noua ordine europeană, asistând
neputincioasă la pierderile teritoriale din vara anului 1940. În noiembrie 1940 aderă la Pactul
Tripartit şi intră, în iulie 1941, în cel de-al doilea război mondial, ca partener al acestei coaliŃii.
Atragerea României în război avea să influenŃeze organizarea de stat şi organizarea instituŃiilor
juridice după norme totalitare.
România, izolată de aliaŃii ei tradiŃionali şi mutilată teritorial în urma Pactului
Ribbentrop-Molotov (august 1939), a fost nevoită să adopte un regim de factură personală,
transformat într-un regim legionar prin ConstituŃia din 14 septembrie 1940.

4.4. Dreptul constituŃional

Elementele noi, proprii acestei perioade de dictatură, au fost aduse prin decretele-lege din
septembrie 1940. Prin Decretul-lege nr. 3052, din 5 septembrie 1940, s-a suspendat ConstituŃia
din 1938; guvernarea Ńării s-a făcut fără o lege fundamentală, Parlamentul fiind dizolvat.
Legiferarea s-a concretizat în decrete-legi, operă a mareşalului Ion Antonescu.
Imitându-se organizarea statelor fasciste (cu führeri şi duci), prin Decretul-lege nr. 3053,
din 5 septembrie 1940, s-a creat instituŃia Conducătorului statului, „cu depline puteri în
conducerea statului român” (art. 1), căruia funcŃionarii publici îi jurau „credinŃă şi supunere”.
Monarhia s-a menŃinut, iar în privinŃa guvernului, numirea miniştrilor şi a subsecretarilor de stat
s-a făcut la început de către rege, decretele regale fiind contrasemnate de preşedintele Consiliului
de Miniştri, iar la Decretul regal nr. 3067, din 6 septembrie 1940, acest drept a fost asumat de
către Conducătorul statului.
De la 14 septembrie 1940, România a fost declarată „stat naŃional-legionar” (art. 1),
mişcarea legionară „singura mişcare recunoscută în noul stat” (art. 2), iar generalul Ion
Antonescu, „Conducătorul statului legionar şi şeful regimului legionar” (art. 3).
Regimul dictatorial din acea perioadă s-a caracterizat prin concentrarea în mâinile
conducătorului statului a întregii conduceri a Ńării, cu atribuŃii foarte mari în domeniile legislativ
şi executiv. Conducătorul statului şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri, devenit apoi Mareşal al
României, era unicul legiuitor al statului şi se ocupa, totodată, şi de executarea legilor; era şeful
guvernului şi al aparatului administrativ, decidea direcŃiile politicii statului, miniştrii lucrând sub
directa lui conducere.
Generalul a Ńinut sub control instituŃia monarhică, el având puteri depline, nefiind
răspunzător în faŃa vreunui for. În urma conflictului din ianuarie 1941 dintre legionari şi
Antonescu, prin Decretul 314 din 15 februarie 1941, s-a abrogat denumirea de stat naŃional-
legionar. România a adoptat non-beligeranŃa, aderând la Axă în perioada septembrie 1940-iunie
1941 şi a intrat în război împotriva Uniunii Sovietice prin cunoscuta comandă „Vă ordon: TreceŃi
Prutul!”. Liderii politici ai partidelor istorice au considerat acest lucru o gravă eroare. România a
ieşit din războiul împotriva AliaŃilor prin actul din 23 august 1944, luptând alături de SUA,
URSS, Anglia şi FranŃa, până la capitularea necondiŃionată a Germaniei naziste din 9 martie
1945.
Monarhia, cu toate că i-au fost reduse atribuŃiile, a avut, totuşi, o anumită participare la
conducerea statului. Între atribuŃiile regelui a figurat şi numirea „primului ministru, însărcinat cu
depline puteri”.
Organizarea judecătorească nu a suferit modificări structurale în timpul regimului
antonescian. A crescut însă rolul instanŃelor militare; starea de asediu a fost generalizată şi
permanentizată, iar din iunie 1941 şi starea de război. Au fost create instanŃe militare speciale,
compuse din generali numiŃi de către Ministerul de Război, iar în cazuri urgente, de către
Comandamentul Armatei sau al Corpului de Armată de la locul comiterii faptei incriminate.
Guvernarea instaurată în septembrie 1940 s-a caracterizat, în domeniul dreptului penal, printr-o
amplificare a incriminărilor şi o înăsprire drastică a sancŃiunilor.
După intrarea României în război, în anul 1941, o serie de noi infracŃiuni au fost
reglementate: împotrivirea la încorporare, nesupunerea la mobilizarea agricolă, dezertarea din
armată. În condiŃiile stării de război, pe măsura înregistrării de înfrângeri militare, legislaŃia
penală a cunoscut o înăsprire fără precedent a regimului pedepselor: internarea în lagăre,
domiciliul forŃat, pedeapsa capitală – care a fost pronunŃată tot mai frecvent, deşi a fost pusă în
aplicare în destul de puŃine cazuri.

5 PERIOADA DICTATURII TOTALITARE 1940-1944

La 6 septembrie 1940, în împrejurările înrăutăŃirii serioase a situaŃiei internaŃionale şi a
crizei profunde a regimului politic al dictaturii regale (datorită şi politicii de cedare şi capitulare
în faŃa Germaniei pe plan internaŃional, cât şi politicii greşite a unor cercuri din interior) a fost
instaurată în România dictatura totalitară de către generalul T. Antonescu, în colaborare cu Garda
de Fier — organizaŃie fascistă, teroristă, agentură a Germaniei hitleriste în Ńara noastră.
S-a considerat atunci, în condiŃiile de haos politic în care se găsea Ńara, că generalul I.
Antonescu era singura persoană capabilă să redreseze situaŃia, atât politic, cât şi economic.
Evenimentele ce s-au derulat începând cu această zi — 6 septembrie 1940, dată la care a abdicat
regele Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai, au marcat şi începutul imixiunii grosolane,
făŃişe a Germaniei hitleriste în treburile noastre interne. LucreŃiu Pătrăşcanu arăta că regele ar fi
fost incapabil să impună Ńării, cu autoritatea necesară, încadrarea în Axă a României şi de aceea
Germania hitleristă a făcut tot ce i-a stat în putinŃă şi a reuşit să impună un regim care să-i facă
.jocul" aici, la gurile Dunării, într-un punct vital pentru politica ei războinică. „O echipă
guvernamentală recrutată din conducătorii legionari oferea această siguranŃă. CrescuŃi la şcoala
nazismului, stipendiaŃi la Berlin, foştii bursieri din timpul emigraŃiei ai lui Goebbeis şi Himmler
erau tocmai oamenii de care avea nevoie Germania. Ea nu căuta în România aliaŃi, ci doar servile
instrumente pentru atingerea Ńelurilor politice. Vechea şi noua generaŃie de conducători gardişti
ofereau deplina garanŃie că dorinŃele lui Hitler vor fi executate întocmai".
A început prima subetapă a dictaturii totalitare, anume: dictatura legionar- antonesciană,
concretizată şi în faptul că prin Decretul-lege nr. 3151, din 14 septembrie 1940, România a fost
proclamată „stat naŃional-legionar", având un guvern în care marea majoritate a portofoliilor erau
deŃinute de legionari, guvernare care s-a bazat pe abuz şi teroare (crimele comise de acea poliŃie
legionară paralelă cu poliŃia de stat, deci neutralizată, funcŃionând ilegal, au înspăimântat, au
arătat faŃa adevărată a acestei agenturi străine, trădătoare de neam şi Ńară, dar nu s-a întreprins
nimic pentru a fi stopată în activitatea ei şi cei vinovaŃi n-au fost traşi la răspundere).
După înăbuşirea rebeliunii legionare (23 ianuarie 1941), rebeliune ce a fost expresia
tipică pentru putere, decizia finală adoptându-se la Berlin şi fiindu-i favorabilă generalului
Antonescu, s-a instaurat în România a doua subeetapă a dictaturii totalitare, anume: dictatura
militaro-antonesciană. „După înlăturarea legionarilor din guvern, Ion Antonescu a concentrat
puterea de stat în mâinile sale, dispunând în mod dictatorial asupra problemelor economice,
sociale şi politice ale statului, monarhia fiind trecută pe un plan secundar în elaborarea deciziilor
importante privind conducerea statului, dar, pe care, în majoritatea situaŃiilor, regele le-a
validat". Nu se poate născoci faptul că regele Mihai I, chiar şi în această postură, poartă o mare
răspundere pentru guvernarea din timpul regimului antonescian, ca de altfel şi în guvernarea
până în 1947, inclusiv, când a propulsat pe scena istoriei româneşti regimul comunist.
La sfârşitul lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu a creat un nou regim politic în Ńară, şi
anume un regim de dictatură militară, care s-a menŃinut până la 23 august 1944, regim care, de la
22 iunie 1941, a avut şi caracterul unui regim de război.
Elementele noi, proprii dictaturii totalitare, au fost aduse prin decretele-lege din
septembrie 1940. Prin Decretul-lege nr. 3052, din 5 septembrie 1940, s-a suspendat ConstituŃia
din 1938, de acum guvernarea Ńării facându-se fară o constituŃie şi a fost dizolvat parlamentul,
legiferarea s-a concretizat în decrete-legi — operă a dictatorului.
Imitându-se organizarea statelor fasciste (cu fuhreri şi duci), prin Decretul-lege nr. 3053,
din 5 septembrie 1940, s-a creat instituŃia Conducătorului statului, „cu depline puteri în
conducerea statului român", (art. 1), căruia i se jura de către funcŃionarii publici „credinŃă şi
supunere".
Monarhia s-a menŃinut, iar în privinŃa guvernului, numirea miniştrilor şi a subsecretarilor
de stat s-a făcut la început de către rege, decretele regale fiind contrasemnate de preşedintele
Consiliului de Miniştri, iar de la Decretul regal nr. 3067, din 6 septembrie 1940, acest drept a
fost asumat de către Conducătorul statului.
De la 14 septembrie 1940, România a fost decretată „stat naŃional-legionar" (art. 1),
mişcarea legionară „singura mişcare recunoscută în noul stat" (art. 2), iar generalul Ion
Antonescu, „Conducătorul statului legionar şi şeful regimului legionar" (art. 3).
Regimul dictaturii totalitare s-a caracterizat prin concentrarea în mâinile conducătorului
statului a întregii conduceri a Ńării, cu atribuŃii foarte mari în domeniul legislativ şi executiv. Se
poate spune, fără a greşi, că Conducătorul statului şi preşedinte al Consiliului de Miniştri,
devenit apoi şi Mareşal al României — dictatorul — a fost unicul legiuitor al statului şi s-a
ocupat de executarea legilor, a fost şeful guvernului şi al aparatului administrativ, a decis
direcŃiile politicii statului, miniştrii lucrând sub directa lui conducere.
Monarhia, cu toate că i-au fost reduse din atribuŃii, a avut totuşi o anumită participare la
conducerea statului. între atribuŃiile regelui a figurat şi numirea „primului- ministru, însărcinat cu
depline puteri".
Pe plan central, funcŃia de preşedinte al Consiliului de Miniştri a fost deŃinută de
Conducerea statului, art. 1 al Decretului regal nr. 3053, citat mai sus, statuând: „învestim pe dl.
general Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, cu puteri depline în conducerea
statului român". De fapt, toate actele normative ale timpului apar sub formula „Conducătorul
Statului şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri".
Pornindu-se de la teza falsă că România devenise „un stat al Conducătorului", „o maşină
tehnică care trăieşte mai ales prin puterea tehnică pe care ştie s-o impună executivului
coeziuniunii maselor", în care administraŃia publică trebuia înlocuită cu administraŃia tehnică,
nefiind necesar ca această administraŃie să fie pe placul „celor mulŃi", să fie „populară", au fost
luate măsuri de organizare pe principiul denumit al comandamentului unic, caracterizat nu numai
prin puterile nelimitate ale Conducătorului statului, ci şi prin puterile depline ale subordonaŃilor
săi — centrali şi locali — împuterniciŃi să conducă fară a Ńine seama de popor. Răspunderea
acestora era numai faŃă de superiorii ierarhici şi faŃă de „conducătorul unic".
Pe linia aplicării în practică a unei astfel de concepŃii, au fost create, în cadrul aparatului
de stat, organe ca Consiliul de cabinet, Ministerul Propagandei NaŃionale, precum şi diferite
organisme şi organizaŃii, ca: Oficiul Muncă şi Lumină, cu misiunea „educării" funcŃionarilor,
patronilor şi comercianŃilor în spiritul doctrinei totalitare; Consiliul de Patronaj, Grupul etnic
german, Munca tineretului român, Uniunea naŃională a studenŃilor creştini ş.a.
Constituirea Grupului etnic german a însemnat consacrarea, pentru minoritatea germană
din România, a unei situaŃii privilegiate din punct de vedere politico-juridic, în raport cu celelalte
minorităŃi şi chiar în raport cu poporul român. Decretul din 20 noiembrie 1940, punând în
aplicare pseudoteoria fascismului hitlerist, a existenŃei comunităŃii germane de sânge şi rasă, şi
de aceea nu a avut situaŃia minorităŃii naŃionale în cadrul statului nostru, ci pe cea de grup etnic,
cu drepturi şi privilegii corespunzătoare „superiorităŃii de rasă". în al doilea rând, Grupul etnic
german a format o unitate politică distinctă, având faŃă de statul român atribute de suveranitate,
iar faŃă de statul german atribute de formaŃie politică, cu sarcina de a duce la îndeplinire politica
agresivă, fascistă a Germaniei hitleriste.
S-a mers aşa de departe încât s-a dat, prin art. 4 al Decretului de organizare a Grupului
etnic german, dreptul ca această organizaŃie să emită acte cu forŃă juridică, obligatorii pentru
membrii grupului, după ce erau aprobate de Conducătorul statului. De asemenea, din noiembrie
1914, s-a recunoscut Grupului etnic german dreptul de a-şi organiza învăŃământul primar şi
secundar (cu numirea cadrelor didactice şi stabilirea programelor analitice), precum şi dreptul de
a organiza instituŃii de educaŃie de orice categorie.
S-a creat, în cadrul Ministerului Culturii NaŃionale şi al Cultelor, o direcŃie specială, al
cărui şef a fost desemnat de Grupul etnic german.
Două lucruri mai trebuie menŃionate în legătură cu această organizaŃie, pentru a vedea
până unde au fost împinse lucrurile. S-a permis ca în teritoriile „Grupului" să fie abordat, alături
de tricolorul românesc, drapelul Germaniei fasciste şi, în timp ce toate partidele şi organizaŃiile
politice române erau interzise, în cadrul Grupului etnic german a fiinŃat un partid- filială a
partidului fascist german.
A avut loc reorganizarea masivă a aparatului represiv (poliŃia, jandarmeria, dar mai ales
siguranŃa) care, alături de alte măsuri, a avut menirea de a constrânge, prin teroare, populaŃia Ńării
să participe la politica regimului.
Dictatorul Ion Antonescu s-a sprijinit la început pe elementele legionare şi i-a fost în
intenŃie să facă din Garda de Fier baza politică a regimului impus poporului român. Lupta
izbucnită între Antonescu şi căpeteniile legionare a spulberat aceste planuri. Garda de Fier s-a
compromis şi s-a demascat ca agentură a Gestapoului.
Neputând realiza dorinŃa căpeteniilor hitleriste de a crea un partid fascist, care urma să
dea un anumit suport dictaturii totalitare din România, Antonescu, pentru a lăsa impresia că
politica sa se bucură de sprijinul poporului român, a recurs la practica „plebiscitului".
Actele normative pentru convocarea adunării obşteşti plebiscitare subliniau că se urmărea
prin această practică exprimarea aprobării sau dezaprobării faŃă de politica dictatorului şi să se
„exprime încrederea ca Mareşalul Antonescu şi procedeze la reforma naŃională a statului şi la
apărarea drepturilor neamului".
Participarea la votul plebiscitar a fost obligatorie pentru toŃi cetăŃenii români de la vârsta
de 21 de ani împliniŃi, legea prevăzând expres excluderea evreilor. Votul se exprima pe faŃă, prin
da sau nu.
Adunările plebiscitare (două la număr) s-au Ńinut sub teroare, organizarea şi desfăşurarea
lor fiind de competenŃa, expres stabilită a, Ministerului de JustiŃie, a Ministerului de Interne şi a
Ministerului de Război.
Calea prin care generalul Antonescu a ajuns să acapareze cele două demnităŃi de stat a
fost cea a învestiturii.
În privinŃa Consiliului de Miniştri, acesta s-a compus din membri numiŃi, de la Decretul
nr. 3067, din 6 septembrie 1940, de către dictator, în calitatea sa de conducător al statului, pe
care i-a putut destitui când a crezut de cuviinŃă, pe baza deplinelor puteri pe care şi le-a asumat.
 În concepŃia sa totalitară, Ion Antonescu, printr-un Decret din 21 iunie 1941 şi-a
desemnat un înlocuitor, un urmaş. Prin art. II al acestui decret s-a statuat că: „Pe timpul absenŃei
mele... atributele conducerii guvernului vor fi exercitate în locul meu şi pentru mine de domnul
profesor M. Antonescu", care era vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
În conducerea statului, în exercitarea puterii nelimitate pe care şi-a asumat-o, dictatorul a
fost ajutat de un număr de auxiliari. Această aşa-numită elită avea, în afară de conducerea
organelor de stat, în fruntea cărora se afla, puteri proprii de decizie. În privinŃa responsabilităŃii
pentru activitatea desfăşurată, dictatorul nu a dat socoteală nimănui, niciunui organ.
Pe plan local, considerând nesatisfacătoare organizarea local-administrativă din timpul
dictaturii regale, generalul Antonescu a desfiinŃat-o şi s-a revenit la organizarea în judeŃe şi
comune. Aceasta n-a însemnat renunŃarea la centralismul birocratic excesiv şi la organizarea
administraŃiei pe principii totalitare. Dimpotrivă, prefectul a fost numit prin decret de către
Conducătorul statului şi pe aceeaşi cale a putut fi revocat şi destituit. La început au fost numiŃi
prefecŃi şi primari şi din rândul legionarilor. După rebeliunea legionară conducerea judeŃelor şi
oraşelor mari a fost încredinŃată militarilor de carieră, ataşaŃi regimului.
Este de subliniat că Germania hitleristă, prin LegaŃia sa de la Bucureşti, s-a amestecat în
mod grosolan şi continuu în treburile noastre interne şi „sugestiile", „sfaturile" date de diferiŃi
„experŃi şi „tehnicieni" veniŃi din Germania aveau menirea de „a ajuta" regimului dictaturii
totalitare în a „înnoi" aparatul administrativ, aparatul economic, pe cel de propagandă şi
educaŃie, după modelul celui din Reichul german.
Eram trataŃi, în urma politicii dictaturii totalitare, la mijlocul secolului al XX-lea, aşa cum
fusesem trataŃi în feudalism, sub dominaŃia Imperiului Otoman. Se căuta, de fapt, a se realiza
ceea ce căpeteniile Reichului german îşi propuseseră de mult: transformarea răsăritului Europei
în teritorii vasale Germaniei fasciste.
Organizarea judecătorească nu a cunoscut schimbări structurale. Ceea ce reŃine atenŃia a
fost creşterea deosebită a rolului instanŃelor militare, starea de asediu generalizată şi
permanentizată, iar din iunie 1941 şi starea de război, fiind factorii determinanŃi.
Pe această linie menŃionăm că au fost create, încă din 1941, instanŃe militare speciale,
compuse din generali numiŃi de Ministerul de Război (trei la număr), iar în cazuri urgente de
Comandamentul Armatei sau al Corpului de armată de la locul comiterii faptei încriminate,
competenŃa acestor instanŃe fiind foarte bine determinată.Semnificativ pentru măsurile adoptate
în domeniul organizării de stat a fost contribuŃia acestor organe la birocratizarea, militarizarea şi
chiar o anumită aliniere la unele teze ale fascismului.
Cu toată teroarea, opoziŃi poporului român s-a manifestat de la începutul acaparării
puterii de către dictatorul totalitar şi clica sa: poporul român - duşman de moarte al fascismului -
nu numai că s-a opus cu hotărâre politicii şi măsurilor dictaturii totalitare, dar a trecut şi la
acŃiuni concrete împotriva regimului instaurat în septembrie 1940, pentru a-1 înlătura.
Cu toate că a rămas în vigoare Codul civil român de la 1864 şi legile elaborate ulterior în
vederea modificării şi completării acestui cod, etapa dictaturii totalitare s-a caracterizat prin
adoptarea multor acte normative în acest domeniu.
 • Proprietatea şi dreptul de proprietate.
Caracteristic pentru etapa dictaturii totalitare a fost sprijinul substanŃial, indiferent de
mijloace, dat marii proprietăŃi, întăririi, dezvoltării şi consolidării ei. Foarte semnificative au fost
măsurile adoptate în vederea organizării, apărării şi încurajării capitalului monopolist,
dezvoltându-se în această etapă nu numai capitalul monopolist particular (au fost creat organisme
monopoliste ca ODESFER, OFAUL, ORAP, Oficiul bumbacului ş.a.) toate puse sub controlul şi
îndrumarea unui şir de ministere, iar nerespectarea dispoziŃiilor legale cu privire la activitatea lor
ducea după sine sancŃiuni civile şi penale, ci şi capitalului monopolist de stat (statul a fost
acŃionar la o serie de întreprinderi ca: ASTRA, Societatea Româno-Germană, Societatea
Anonimă Romalcool ş.a.
In al doilea rând, trebuie să menŃionăm că au fost întreprinse o serie de acŃiuni care au
însemnat un atac direct la dispoziŃiile cu privire la dreptul de proprietate, ca un drept absolut şi
exclusiv, categoric în defavoarea proprietăŃii mici şi mijlocii. Două din aceste acŃiuni ni se par
foarte semnificative. Mai întâi, problema rechiziŃiilor. Luând ca bază dispoziŃiile Decretului-lege
nr. 583 din februarie 1940, regimul dictaturii totalitare le-a adus o serie de modificări şi
completări; de acum, dispoziŃiile în materie s-au aplicat nu numai în mediul rural, ci şi la
imobile, mergându-se la rechiziŃionarea constantă a forŃei de muncă. S-a instituit un regim
sancŃionator foarte aspru în cazul nerespectării dispoziŃiilor elaborate în materie.
În al treilea rând, trebuie să arătăm că regimul dictaturii totalitare de dreapta a legalizat
preluarea de către stat a bunurilor (proprietăŃilor) evreilor, sub pretextul politicii de românizare.
• Capacitatea juridică a persoanelor a fost, în reglementarea ei juridică, influenŃată
de o serie de factori, ca: lipsa unei constituŃii care, fie şi formală, să mai fi proclamat drepturi şi
libertăŃi cetăŃeneşti, permanentizarea stării de asediu, cu toate consecinŃele ei, starea de război şi
chiar unele influenŃe ale ideologiei fasciste, politica faŃă de cetăŃenii români de etnie evreiască
neconcretizându-se în România în punerea în aplicare a „soluŃiei totale".
Dictatura totalitară s-a caracterizat prin lichidarea totală a oricăror drepturi şi libertăŃi,
printr-o politică antipopulară şi prin metode teroriste de guvernare. Dreptul de vot a fost lichidat.
Dreptul de organizare şi asociere a fost şi el lichidat, dictatura totalitară desfiinŃând şi
organizarea profesională de tipul breslelor din timpul dictaturii regale, camerele de muncă,
reorganizate din 1940 cu caracter permanent statal, fiind singurele admise în acest domeniu.
În privinŃa întrunirilor şi manifestaŃiilor, în noiembrie 1940 s-a stabilit prin Decretul-lege nr.
3802 că: „Acei care determină sau iau parte la întruniri sau manifestaŃiuni cu caracter politic,
potrivnic prevederilor Decretului-lege nr. 3151, din 14 septembrie 1940, vor fi internaŃi într-un
lagăr de muncă sau li se va fixa domiciliu obligatoriu" (art. 1), că pedepsele se stabileau de
organe ale administraŃiei centrale a statului (Ministerul Afacerilor Interne, pe baza unui jurnal al
Consiliului de Miniştri, art. 1 alin. 2), iar aceste acte ale organelor administraŃiei centrale a
statului au fost „considerate ca acte de guvernământ şi nu sunt generatoare de daune” (art. 1 alin.
4).
Abuzul a fost astfel pe deplin legalizat. DispoziŃiile de mai sus au fost amplificate prin
Decretul-lege nr. 142 din 23 ianuarie 1941, care a interzis: „orice fel de întruniri, adunări de
orice fel în pieŃe publice sau case particulare, localuri închise, fară autorizaŃia Comandamentelor
militare respective" (art. II) şi a stabilit, pentru cei ce încălcau aceste dispoziŃii, „pedeapsa cu
muncă silnică de la 5 la 12 ani şi degradarea civilă de la 3 la 5 ani, iar în caz de violenŃă, muncă
silnică de la 8 la 15 ani cu degradarea civilă de la 5 la 8 ani" (art. III).
MenŃionăm, pe linia atentatului la libertatea persoanei, folosirea ca pedepse a:
domiciliului obligatoriu şi internarea în lagăre de muncă.
Atentatul la inviolabilitatea domiciliului a fost consacrat prin dispoziŃiile care au dat de
acum percheziŃiile în competenŃa organelor militare.
În legislaŃie s-au introdus prevederi în care se arată că, de pildă: „Când infracŃiunile de
mai sus sunt comise de persoane de altă origine etnică decât cea română, sancŃiunile prevăzute se
vor dubla”. Aceste dispoziŃiuni nu s-au aplicat locuitorilor României de origine etnică germană,
care au avut o situaŃie privilegiată.
În materie s-au stabilit fără rezerve dispoziŃiile Decretului-lege nr. 2650, din 8 august
1940, dar mai ales cele ale Decretului-lege nr. 2651, din aceeaşi zi, pentru oprirea căsătoriilor
între români de sânge şi evrei.
DispoziŃiile actelor normative mai sus citate au fost amplificate printr-o serie de decrete
date de dictator, dintre care amintim: Decretul-lege nr. 3804 din 12 noiembrie 1940 pentru
căsătoria funcŃionarilor, modificat în 7 aprilie 1941, prin care s-a stabilit că funcŃionarii publici şi
cei care funcŃionau în temeiul unor legi speciale nu se putea căsători cu persoane de origine
etnică străină şi cei ce se căsătoreau „împotriva prevederilor acestei legi vor fi puşi în
disponibilitate pe data căsătoriei, iar acei care se vor căsători împotriva prevederilor decretului-
lege pentru oprirea căsătoriilor între români de sânge şi evrei, vor fi destituiŃi".