Sunteți pe pagina 1din 3

Elev:Grigore Alin-Alexandru

Curs:Logica Juridica

Prof.coordonator:Daniel Ene

Facultatea de Drept-ZI-Bucuresti

Referat LOGICA JURIDICA – Limbajul judiciar

 Limbajul judiciar este acea forma a limbajului juridic care se


intrebuinteaza in activitatea judiciara, atat in cauzele penale cat si in
cauzele civile, de catre organul de cercetare penala, judecator sau avocat.
 Intreaga activitate, in acest domeniu, trebuie sa fie formulata corect; pe
baza cunoasterii termenilor juridici, de speciali
 El cuprinde trei componente:
- descriptii;
- -prescriptii;
- -evaluari (aprecieri).
 In mod corespunzator exista propozitii,si rationamente descriptive,
propozitii si rationamente normative juridice si nonjuridice, precum si
propozitii si rationamente evaluative (apreciative) juridice. De pilda, intr un
proces verbal de constatare la fata locului se descrie o anumita stare de
fapt constatata de catre organul judiciar, care trebuie sa fie cat mai fidela
fata de starea reala de lucruri. La fel, procurorul descrie o, anumita stare
de fapt in rechizitoriu, iar judecatorul retine o anumita stare de fapt in
sentinta sau decizie, pe baza probelor administrate in cauza.Descrierea se
caracterizeaza prin unilateralitate, intrucat, fara sa fie neaparat minciuna,
da o imagine a starii de fapt cu pretentia de a fi singura posibila.
 Descrierile pot fi nu numai scrise, ci si orale. Pentru aprecierea
corectitudinii lor din punct de vedere logic, are importanta limbajul folosit
de catre autori (limbajul judiciar), intrucat activitatea judiciara nu vizeaza
adevarul in acceptiunea lui cognitiva, ci doar ca echitate, ca justitie intr un
sistem. Or, un sistem incoerent nu este nici echitabil, nici rational si nici
just.
 Descrierile in drept sunt supuse justificarilor (de pilda, de ce s a retinut o
asemenea stare de fapt sau s a aplicat o anumitia lege). In acest inteles,
apare ca justificativ numai enuntul dedus din principii, din valori sau din
norme juridice. Justificarile se verifica prin insesi principiile din care se
deduc precum si prin argugumente probatorii. Ele se concretizeaza intr un
discurs juridic, care indeplineste functia de reproducere exterioara a unei
ordini, deja infaptuita in gandire.
 In sensul larg (lato sensu), discursul inseamna un sistem de enunturi intre
care exista relatii inferentiale( deductive si inductive) elaborat de un
subiect determinat, in vederea descrierii explicative si evaluarii
justificative a unui obiect.
 Intrucat o anumita solutie isi asuma valoarea de adevar, acest fapt
conduce la calificarea ei ca opinierationala, care genereaza, in
vederea rezolvarii problemei, examinarea tuturor argumentelor pro si
contra.
 De pilda, intr o hotarare judecatoreasca (incheiere, sentinta sau decizie)
trebuie sa se arate toate motivele de fapt si de drept (sau numai de fapt si
numai de drept) care au format convingerea instantei si au fundamentat
solutia Judiciarii trebuie sa justifice pentru ce s au oprit la o anumita
solutie, pentru ce au admis sustinerile (cererile) uneia dintre parti si pentru
ce le au respins pe ale celeilalte, pentru ce au gasit concludenta,
pertinenta, utila sau admisibila o proba si neconcludenta, nepertinenta ori
inadmisibila o alta proba, pentru ce au retinut o anumita stare de fapt,
pentru ce au aplicat o anumita lege si pentru ce i au dat o anumita
interpretare. Intrucat hotararea judecatoreasca are menirea de restabilire a
ordinii de drep incalcate, ea trebuie sa fie atat logica, cat si convingatoare,
astfel incat oricine a asistat la dezbaterea cauzei sa si dea seama de
justetea ei.
 Pentru solutionarea justa a cauzelor si aflarea adevarului, prezinta
importanta aparte rezolvarea controverselor judiciare. In legatura cu
aceasta, Aristotel si urmasii sai au sustinut ca pentru a se obtine,
convingerea partenerului de controversa, e suficient ca acesta sa fie adus,
sa incalce principiul logic al noncontradictiei.
 In vederea realizarii acestui scop, conteaza forma lingvistica a intrebarilor
si raspunsurilor (exprimarea lor printr un limbaj).