MIDWESTERN BAPTIST THEOLOGICAL SEMINARY

PROIECT DE CERCETARE

REVITALIZAREA VIZIUNII BISERICII SPERANȚA ȘI HAR LONDRA

PREZENTAT CA PARTE

A CERINȚELOR CURSULUI

DR33261: COLOCVIU DOCTORAL

HARII TEOFIL

CLUJ

SEPTEMBRIE 2019
Această lucrare își propune să exploreze conceptul de viziune al Bisericii analizând suportul

biblic pentru dezvoltarea unei viziuni umane pentru Biserica locală, cât și ideea de revitalizare a

viziunii unei biserici. Odată ce această primă parte devine clară voi analiza, în lumina viziunii,

istoricul bisericii Speranța și Har Londra (SHL), starea actuală a viziunii și modalitatea de

implementare a unui program de revitalizare a viziunii acestei biserici.

În prima parte a acestei lucrări voi oferi o privire de ansamblu asupra Bisericii SHL timp în care

voi încerca să definesc mai precis scopul acestei lucrări.

În a doua parte voi propune anumite definiții pentru Biserică, Viziune și Revitalizare.

A treia parte va conține o cercetare asupra suportului Biblic pe care îl avem pentru Viziune și

Revitalizare verificând cât de ancorate sunt aceste concepte în Cuvântul lui Dumnezeu.

În prezentarea Istoricului Bisericii SHL voi face o călătorie în timp analizând viziunea și

rezultatele de-a lungul a 17 ani de existență.

A cincea parte, simptomele viziunii Bisericii SHL, va conține o analiză a situației curente a

progresului viziunii Bisericii SHL ca ulterior în conținutul părții a șasea să încerc o diagnosticare

a viziunii bisericii.

În ultima parte a lucrării voi căuta să ofer un tratament practic pentru revitalizarea viziunii

Bisericii SHL și să încerc să preconizez rezultatul.

INTRODUCERE

Biserica SHL a luat ființă în anul 2002 ca urmare a unei viziuni misionare cu scopul de a

evangheliza românii din Londra. Pe parcursul primilor șase ani s-a bucurat de un progres bun,

dar dificil, cu o creștere relativ modestă, deși numărul participanților la serviciile de închinare s-a

1
dublat în fiecare an. În al 7-lea an biserica a prins un nou suflu de viață și pentru următorii 4 ani

biserica a crescut cu aproape 300%. După acești patru ani de creștere, intensitatea creșterii a

scăzut și la momentul actual suspectez că Biserica SHL a ajuns într-o stare de plateau, având

nevoie de o revitalizare a viziunii. În lucrarea aceasta voi încerca să identific unde se află

Biserica SHL, unde vrea Dumnezeu să mergem și care este procesul care trebuie urmat. Lucrarea

își propune să identifice procesul de căutare a direcției, cu scopul de a dezvolta o nouă viziune

sau de a reînvia pe cea veche, să stabilim misiunea bisericii, scopurile și obiectivele acesteia, de

a face planuri strategice pentru a duce lucrarea la nivelul următor.

Pornind la acest drum, accept limitările pe care le am, cât și pericolul de a avea o perspectivă și o

înțelegere limitată a situației curente, dar am o dorință vie de schimbare. Sunt dispus să

implementez strategia găsită prin această cercetare și să urmez pașii propuși, dar în același timp

păstrez o atitudine de atenție față de rezultatele implementării și sunt gata să schimb chiar și

planul acestei cercetări dacă parcursul implementării se dovedește a fi problematic din varii

motive precum o înțelegere eronată a situației curente, obstacole privind punerea în practică a

teoriei, factori externi ce pot influența viața socială a comunității și altele. Atât pe parcursul

cercetării, cât și pe parcursul implementării voi căuta să cunosc Voia lui Dumnezeu cu privire la

Biserica SHL și să urmez direcția pe care EL ne-o oferă.

DEFINIȚII și MODELE

BISERICA

Biserica este Trupul lui Hristos format din credincioși născuți din nou care se întâlnesc să îl

cunoască pe Dumnezeu și să îl facă pe EL cunoscut oamenilor. Biserica îl recunoaște pe Hristos

ca fiind Capul acesteia și tot ceea ce face, face prin El și pentru EL.

2
Biserica îl înalță pe Dumnezeu prin închinare, evanghelizează lumea prin vestirea Cuvântului,

echipează credincioșii prin învățătură, zidește prin slujire și lucrare, îl experimentează pe

Dumnezeu prin rugăciune și cuvânt și încurajează prin părtășie.

VIZIUNEA

Viziunea este abilitatea de a vedea o imagine clară, dar provocatoare a viitorului Bisericii.

Viziunea vede ceea ce dorește Dumnezeu să facă și are credința că El va împlini acel lucru, ca

urmare stabilește obiectivele care trebuie atinse. Viziunea este dată de Dumnezeu liderului care

are o călăuzire divină, o înțelegere biblică a voii lui Dumnezeu, a bisericii și a comunității.

Viziunea este mare cât Dumnezeu și specifică cât un cod poștal, spune Haddon Robinson în

introducerea cărții Developing a Vision for Ministry. Viziunea este planul Specific al lui

Dumnezeu pentru o Biserică Specifică la un moment specific, spune Thom Rainer în Breakout

Churches1. Viziunea, spune George Barna în cartea ‘The Power of Vision’, este o imagine

mintală, clară a unui viitor frumos oferit de Dumnezeu aleșilor slujitori care se bazează pe o

înțelegere profundă a lui Dumnezeu, a eului, a bisericii și a circumstanțelor2.

Viziunea oferă înțelegere, provoacă, motivează la acțiune, creează o imagine a viitorului pe care

oamenii o văd. Viziunea e orientată spre viitor, arată cum va fi lucrarea, dar este rezonabilă și are

un scop ce poate fi atins. Viziunea convinge echipa despre necesitatea prezentă, iar prin imaginea

pe care o proiectează motivează echipa. Viziunea stimulează creativitatea, pasiunea și

productivitatea. O viziune bună întotdeauna îl pune pe Dumnezeu și planul Lui pe primul loc3.
1
Rainer, Breakout Churches, p116
2
Barna, The power of Vision, p28
3
Samuel Chand, Cracking your Church’s Culture, p40-58
3
Viziunea unifică oamenii, îi face să meargă împreună către același vis, îi conduce în rugăciune,

în închinare, în creștere, în schimbare, îi poartă în zile bune și în zile rele4.

Viziunea este lentila prin care evaluăm tot ce facem, iar verbul ‘a face’ este cuvânt cheie pentru

viziune. Viziunea pasionează și acționează, ea nu facilitează mentalitatea de întreținere

(maintenance), ci facilitează buna funcționare. Viziunea se focalizează cu tot ce are pe aspectele

importante și oferă susținere prin încurajarea de a privi la rezultatele viitoare. Viziunea

promovează unitatea echipei, inspiră și provoacă oamenii, testează direcția și prioritățile. Cu alte

cuvinte, Viziunea nu stă pe raft.5

Viziunea are niște dușmani de temut: a. Tradiția care spune: întotdeauna am făcut așa; b. Frica

care se teme de a pierde ce avem bun; c. Generalizarea cu dorința ei de a mulțumi pe toată

lumea; d. Delăsarea care întreabă: de ce trebuie să facem așa; e. Oboseala care, deși reală, aduce

descurajarea: nu am energie, e prea mult de muncă; și ultimul dușman al viziunii este f. Gândirea

pe termen scurt, și cu asta vine îndemnul: să facem la anul, întâi să ne revenim, să stabilim baza,

etc6.

Viziunea trebuie să fie ancorată în realitate, de fapt viziunea ideală se află la intersecția dintre

pasiunea liderilor, darurile bisericii și nevoile comunității.

4
Frank Damazio, Strategic Vision: Embracing God’s Future for Your Church (Ventura, CA: Regal Books,
2013), 86
5
Malphrus, Advanced Strategic Planning – Church Leaders, p110-112
6
Elmer Towns, The Complete Book of Church Growth, p111-113
4
DRUMUL UNEI BISERICI FĂRĂ VIZIUNE - O BISERICĂ MOARTĂ

Cum ajunge o Biserică să își piardă direcția și să moară?

Thomas Rainer, în cartea „Autopsia unei biserici moarte”, scoate în relief 10 elemente comune

ale bisericilor moarte, sau pe moarte, și pentru că sunt importante le voi reda mai jos:

1. Pierderea interesului pentru cei nemântuiți. De obicei, spune Rainer, lucrul acesta se

întâmplă în timp, încet și pe nesimțite, iar oamenii nu pot dezvolta o împotrivire față de

acest aspect7.

2. Funcționarea pe baza succeselor din trecut. Nu mai există nici o schimbare sau

reîmprospătare datorită faptului că odată strategia aceasta a adus multe roade.

3. Pierderea relevanței și a interesului față de comunitatea din jurul bisericii. Fapte 2:47 ne

arată cum biserica autentică avea un rol în societate. Credincioșii erau în închinare

7
Thomas S. Rainer, Autopsy of a Deceased Church: 12 Ways to Keep Yours Alive (Nashville, TN:
Broadman and Holman Publishers, 2014), 12-13.
5
 înaintea întregului norod. Biserica slujea comunitatea și comunitatea slujea biserica.

4. Slujirea și Dăruirea eșuează în a atinge standardul sacrificial de dragul lui Hristos.

Bisericile moarte nu mai au o atitudine sacrificială cu privire la nevoile congregației sau

comunității, și asta, spune Rayner, nu are de a face cu cât ai în cont, ci cu ce faci cu ceea

ce ai8.

5. Încetinirea și apoi oprirea de a încerca să ajungă până la „marginile pământului”.

Pierderea dragostei dintâi, confortul personal, pierderea interesului pentru succesul

evangheliei, lenea și neascultarea sunt factori care contribuie la oprirea misiunii.

6. Concentrarea pe preferințe personale în timp ce ducem Crucea lui Cristos este un alt

element care contribuie la moartea bisericii9.

7. Lucrarea pastorală slabă și predicarea fără călăuzirea Duhului Sfânt. Bisericile moarte sau

pe moarte, tind să aibă păstori care stau o perioadă scurtă de timp. Biserica devine o

întâlnire socială, sau caritabilă și privirea oamenilor este abătută de la Cristos la

evenimente.

8. Rugăciunea devine ceva ce trebuie făcut, în loc să fie parte integrală a credinciosului. În

Fapte 2:42 vedem cum o biserică sănătoasă stăruia în rugăciune și de asemenea în Iacov

Biblia ne vorbește despre puterea rugăciunii fierbinți. Eșecul în viața de rugăciune este

eșec în viața credinciosului10.

9. Când liderii sunt slabi, biserica rătăcește. O biserică pe moarte nu merge nicăieri. Când

nu există viziune, poporul piere spune Biblia și când liderii nu mai știu direcția, se bate

8
Thomas S. Rainer, Autopsy of a Deceased Church: 12 Ways to Keep Yours Alive (Nashville, TN:
Broadman Holman Publishers, 2014), 35.
9
Thomas S. Rainer, Autopsy of a Deceased Church: 12 Ways to Keep Yours Alive (Nashville, TN:
Broadman Holman Publishers, 2014), 45-49
10
Thomas S. Rainer, Autopsy of a Deceased Church: 12 Ways to Keep Yours Alive (Nashville, TN:
Broadman and Holman Publishers, 2014), 67.
6
 pasul pe loc. Bisericile fără viziune sunt pierdute, fără așteptări, fără direcție, fără

destin11.

10. Biserica s-a îngrășat și a devenit leneșă. Excesul de mâncare, băutură, media,

entertainment, și alte lucruri menite să aducă confort, duc la îngrășarea eului. Când o

biserică e focalizată pe sine, nu mai are viziune și când nu are viziune nu face nimic, e

leneșă12.

De obicei, o biserică în declin nu își conștientizează starea sau dacă o face, nu are puterea de a se

revitaliza, de a se întoarce la dragostea dintâi. Bisericile, spune Tom Cheyney, rareori se

reînnoiesc sau revitalizează fără ajutor extern sau fără o criză semnificativă. Stetzer spune că

Bisericile se schimbă când durerea plafonării sau a lipsei de schimbare devine insuportabilă.13

REVITALIZAREA

Revitalizarea este readucerea la viață, este reînnoirea interesului spiritual după o perioadă de

indiferență sau declin14. Revitalizarea este făcută oamenilor și nu activităților (predicării,

rugăciunii, închinării, administrației, organizației, etc). Oamenii sunt cei care și-au pierdut

interesul sau sunt în perioade de inactivitate. Este mișcarea oamenilor dinspre ei înșiși și

agendele lor, înspre Hristos.

Barna sugerează că datorită foamei spirituale, lipsa unei soluții de revitalizare a Bisericii va

împinge oamenii înspre alte credințe.15

11
Frank Damazio, Strategic Vision: Embracing God’s Future for Your Church (Ventura, CA: Regal Books,
2013), 50
12
Thomas S. Rainer, Autopsy of a Deceased Church: 12 Ways to Keep Yours Alive (Nashville, TN:
Broadman and Holman Publishers, 2014), 71-75
Stetzer, Ed & Dodson, Mike, Comeback Churches: How 300 Churches Turned Around and
13

Yours can Too. Nashville: B&H Publishing Group, 2007, 176.

14
Tom Cheyney, Thirty-Eight Church Revitalization Models for the Twenty-First Century (Orlando, FL:
Renovate Publishing, 2014), 14.
15
George Barna, The Second Coming of the Church (Nashville: Word Publishing, 1998),1
7
În viața fizică, biologică a unei persoane, marea majoritate dintre noi preferăm, în cazuri de

boală, să suportăm o durere mare pentru câteva săptămâni, decât o durere mică pe mai mulți ani

care probabil va cauza moartea. Este de preferat ca bisericile să treacă prin același proces, de

dragul lucrurilor viitoare. Dar mă tem că lucrurile nu stau chiar așa. Unele biserici preferă o

durere mică pe o perioadă îndelungată de timp și chiar cu riscul morții, bisericile nu ies din zona

lor de confort, ca să treacă printr-o durere agonizantă dar de scurtă durată, generată de un proces

intenționat de revitalizare.16

În continuare voi menționa trei modele de revitalizare a Bisericii și Credinciosului.

Primul model îi aparține lui Tom Cheyney descris în cartea intitulată „Thirty-Eight Church

Revitalization Models for the Twenty-First Century”.

Pentru bisericile care își realizează starea și doresc revitalizarea, Cheyney propune șapte stâlpi de

revitalizare a bisericii și fiecare dintre aceștia, deși are o acțiune eclesiastică sau corporativă, are

de asemenea menirea de a-l reîntoarce pe vizionar la fundamentul Biblic, la viziunea lui

Dumnezeu.

a. Primul stâlp al revitalizării după modelul lui Cheyney este identificarea stării prezente și

16
Greg Wiens and Dan Turner, Dying to Restart: Churches choosing a strategic death for a multiplying life,
(Ebook), 60.

8
 dorința de a risca.

b. Al doilea stâlp, refocalizarea, conține cerința ca Biserica fiind încă în creștere, dar dorește

să crească și mai mult, să se focalizeze pe aspectele principale care funcționează și o ajută

sau au ajutat-o în trecut să crească. Stabilirea de noi provocări și căutarea de noi

oportunități în viziunea curentă sunt aspecte esențiale ale acestui stâlp. Întrebări de genul:

Care este Scopul Biblic și de ce existăm ca și biserică? sunt esențiale în stadiul acesta.

c. Reviziunea, cel de-al treilea stâlp, dorește o restructurare sau re-viziune pentru a re-

captura viziunea inițială. Biserica care și-a pierdut concentrarea, are nevoie de a-și

recăpăta viziunea inițială. Uneori, atingerea unui scop măreț poate lansa Biserica pe

traiectoria unei strategii de reviziune.

d. Al patrulea stâlp în modelul lui Cheyney, este reînnoirea. Atât liderii cât și biserica

trebuie să caute o transformare spirituală personală. Fiecare lider trebuie să se întoarcă la

„dragostea dintâi” și să-și reînnoiască viața devoțională, de rugăciune, căutând ascultare

de călăuzirea și instrucțiunile Duhului Sfânt. Reînnoirea unei Biserici este mai greu de

obținut decât Re-focalizarea sau Re-viziunea, datorită faptului că oamenii au percepții

diferite cu privire la standardele și creșterea spirituală, de aceea o strategie bine

planificată de reînnoire este necesară, sugerează Cheyney. Reînnoirea nu are de a face cu

strategii de creștere a bisericii, ci cu redescoperirea lui Dumnezeu la nivel personal și

congregațional.17

e. Reinventarea este al cincilea stâlp din modelul lui Cheyney. Reinventarea se ocupă de

tehnicile și uneltele necesare bisericii pentru a se reinventa într-o comunitate care este în

schimbare continuă. Când biserica a experimentat o schimbare majoră în oamenii care o

17
Tom Cheyney, Thirty-Eight Church Revitalization Models for the Twenty-First Century (Orlando, FL:
Renovate Publishing, 2014), 14-16
9
 compun, aceasta trebuie să se reinventeze și să se adapteze la noua comunitate. Noi

practici, structuri, strategii, și experiențe trebuie să le înlocuiască pe cele vechi. Biserica

trebuie să se reinventeze, reevalueze, reformeze și revigoreze dacă vrea să fie relevantă în

noul context.

f. Al șaselea stâlp este Restaurarea. Restaurarea spune Cheyney, se ocupă de aspectele pe

care biserica și liderul trebuie să și le însușească în circumstanțe dificile, cauzate de

conflicte interne. Restaurarea deasemenea caută modalități de a reconecta biserica cu

comunitatea pentru care a fost odată relevantă, ca astfel imaginea bisericii să fie

restaurată în ochii comunității.

g. Ultimul stâlp din modelul lui Cheyney, este repornirea. Repornirea este cel mai dificil

proiect al unei biserici, care, ori a fost închisă, ori a ajuns la punctul în care nu se mai

poate susține. Pericolul, spune Cheyney, este ca bisericile să aștepte prea mult pentru a

intra în procesul de revitalizare rămânând astfel fără viață. Repornirea ar trebui să facă

parte din strategia de lucru a oricărei biserici; planul să fie făcut dar cu speranța că nu va

trebui folosit vreodată. Repornirea unei biserici poate să ofere suficientă energie pentru o

nouă pornire, cu o nouă viziune și strategie de lucrare, eliberată de greșelile trecutului.18

Modelul lui Cheyney este practic și aplicativ la nivel congregațional, chiar instituțional aș putea

spune. În multe aspecte, necesită o activitate colectivă, dar datorită faptului că revitalizarea este a

credinciosului mai degrabă, decât a activităților, voi menționa încă două modele de revitalizare

care se concentrează în mod intenționat asupra revitalizării credinciosului.

Al doilea model este al lui Harney și Bouwer din cartea intitulată: „The U-Turn Church: New

18
Tom Cheyney, Thirty-Eight Church Revitalization Models for the Twenty-First Century (Orlando, FL:
Renovate Publishing, 2014), 17-18
10
Direction for Health and Growth”.

Harney și Bouwer au încercat să prezinte un model în unsprezece pași prin care să ajute bisericile

care au probleme și doresc să se întoarcă la mandatul biblic găsit în biserica Nou Testamentală.

a. Pasiune (Zel) Sfântă.

b. Urgența.

c. Direcția (Viziunea) Clară.

d. Puterea Rugăciunii.

e. Adevărurile Biblice În Locul Preferințelor Personale

f. Ridicarea liderilor.

g. Așteptări mari.

h. Obrazul gros și inima de carne.

i. Asumarea riscurilor sfinte.

j. Focalizarea pe alții/exterior.

k. Factorul care uimește19.

Primii patru pași, și cei mai importanți, sunt evidențiați foarte bine de biserica primară. Pasul

cinci, Adevărurile Biblice În Locul Preferințelor Personale, este aspectul ce face legătura dintre

elementele ne-negociabile (primele patru) și următoarele șase elemente, care, deși apar ca

efectele primelor cinci, pot fi discutate sau negociate.

Al treilea model de revitalizare pe care îl voi menționa îi aparține lui Harry Reeder III, din cartea

intitulată „From Embers to a Flame: How God Can Revitalise Your Church”.

Reeder după ce descrie starea jalnică a bisericilor moarte sau pe moarte, prezintă un model de

19
Kevin G. Harney and Bob Bouwer, The U-Turn Church: New Direction for Health and Growth (Grand
Rapids, MI: Baker Books, 2011), 9-10
11
revitalizare în zece pași:

a. Conectarea cu trecutul: Învață de la trecut fără să trăiești în trecut.

b. O pocăință fără ascunzișuri, cu recunoaștere totală.

c. Evanghelia este factorul care ghidează viața creștinului.

d. Exercitarea disciplinei Harului.

e. Prioritizarea stăruinței în rugăciune.

f. Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu

g. Dezvoltarea unei viziuni pentru misiune în pași simpli și focalizați.

h. Înmulțirea printr-o slujire sacrificială.

i. Ucenicizarea prin intermediul grupurilor mici.

j. Devotament total pentru Marea Trimitere20.

Cheyney începe cu identificarea stării prezente, dar Reeder merge mult mai departe, sugerând

întoarcerea în istorie și identificarea momentului de cădere, de abatere de la traiectoria

dumnezeiască. Apoi sugestia ca o biserică să se pocaiască cu cărțile pe față este destul de

nepopulară, dar un pas foarte puternic și necesar în procesul de revitalizare.

Aceste trei modele sunt mai mult decât suficiente pentru a ajuta orice biserică să-și analizeze

starea și să o ajute într-un proces de repornire/revitalizare.

SUPORT BIBLIC PENTRU VIZIUNE

Unul dintre argumentele celor care nu au o viziune pentru biserica locală, și nici nu vor să

lucreze la dezvoltarea unei viziuni, conține ideea că Biserica este condusă doar de Hristos și noi

nu trebuie să depunem eforturi în a găsi viziuni și strategii. Sunt total de acord că Hristos este

20
Harry L. Reeder III, From Embers to a Flame: How God Can Revitalize Your Church (Phillipsburg, NJ:
P&R Publishing, 2008), 1-2.
12
capul bisericii și că aceasta este condusă de El, dar de asemenea sunt de acord că EL, prin

Scriptură și Duhul Sfânt, ne învață cum să ne ocupăm de lucrarea bisericii locale. De fapt,

Dumnezeu spune în Proverbe 29:18 că acolo unde nu este viziune, poporul se îndreaptă spre

pieire, căci este fără frâu, neghidat de lideri cu o strategie și viziune de lucru. În cartea Osea 4:6

din nou Dumnezeu prezintă o avertizare groaznică pentru liderii care nu au un proces intenționat

de a conduce poporul Domnului. Poporul piere din lipsă de cunoștință, spune Biblia, și ca urmare

liderii care leapădă cunoștința care vine ca printr-o viziune dumnezeiească, vor fi lepădați și ei

din slujirea de conducători ai poporului lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură este plină de exemple de

viziune și vizionari. Meționând doar câteva nume începem de la Dumnezeu, Avraam, Moise,

David, Solomon, Neemia, Habacuc, Apostolii și Biserica Primară etc.

Viziunea este darul pe care Dumnezeu îl oferă Bisericii și cei care nu ascultă, spune Iov 36:12,

mor în orbirea lor. Dumnezeu este personajul principal al viziunii, iar liderii sunt întotdeauna pe

locul doi. Aceștia, sub călăuzirea Duhului Sfânt, discern voia lui Dumnezeu pentru Biserică.

MODEL BIBLIC DE VIZIUNE:

Dumnezeu prin cartea biblică Habacuc, ne dă un exemplu de viziune aplicabil și astăzi. Habacuc

este un om care dorește sfințirea, dorește să fie în voia lui Dumnezeu, dorește să îl asculte și să îi

urmeze directivele. El nu era un om pasiv, inactiv, sau plafonat, ci practica în mod autentic

disciplinele spirituale având canalele de comunicare cu Dumnezeu deschise. Habacuc avea locul

lui special în care stătea în rugăciune, unde mergea să caute fața Domnului în mod regulat. În

modelul acesta este arătată partea lui Dumnezeu și partea lui Habacuc. Voi descrie acest model

biblic de viziune în 7 pași:

A. Habacuc cere viziune de la Dumnezeu - Habacuc 2:1 - M-am dus la locul meu de strajă

13
 şi stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va

răspunde la plângerea mea. Primul pas al viziunii este nemulțumirea cu starea curentă și

căutarea unei soluții pentru ieșirea din impas. În contextul Bisericii lui Hristos,

nemulțumirea poate să fie la nivel uman, de fapt am putea-o numi chiar o nemulțumire

sfântă, dar soluția trebuie întotdeauna să vină de la Dumnezeu.

B. Dumnezeu vorbește și Habacuc scrie viziunea - Habacuc 2:2 - Domnul mi-a răspuns și a

zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” Dumnezeu răspunde

cererii lui Habacuc și îi poruncește să scrie ceea ce EL îi va spune, dar nu oricum, ci

limbajul trebuie să fie accesibil, contemporan, ușor de citit.

C. Habacuc primește instrucțiuni: Așteaptă Vremea Hotărâtă - Habacuc 2:3 - Căci este o

prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minţi; dacă

zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni și se va împlini negreşit. Instrucțiunile sunt clare și

direcția care trebuie urmată este arătată. În ciuda potențialilor factori de influență,

Habacuc trebuie să se țină de cursul prestabilit și să înainteze spre împlinire.

D. Habacuc crede că viziunea este de la Dumnezeu - Habacuc 2:4 - Iată, i s-a îngâmfat

sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui. Credința

în Dumnezeu ca sursă a viziunii și a călăuzirii este factorul cheie care va promova și

avansa procesul de împlinire a viziunii. O viziune focalizată pe sine, fără Dumnezeu,

duce la moarte.

E. Habacuc nu lasă ca viziunea să fie deraiată sau deturnată, ci rămâne hotărât în procesul de

implementare – Habacuc 2:5 - Ca și cel beat și semeţ, cel mândru nu stă liniştit, ci îşi

lărgeşte gura ca Locuinţa morţilor, este nesăţios ca moartea, aşa că pe toate neamurile

vrea să le strângă la el și toate popoarele le trage la el. În contextul viziunii bisericii,

14
 întotdeauna vor fi oameni care vor veni cu alternative în momentul în care planul și

cursul este stabilit. Aș sugera că aceștia doresc ca părerea lor să fie auzită și nicidecum ca

Lucrarea să meargă bine și viziunea să fie implementată. Aceștia prin diferite metode și

vorbiri vor încerca să deturneze oamenii de la viziune și o consecință a acestui fapt poate

fi pierderea lor, atât din sânul comunității, cât și de la credință.

F. Habacuc, convins fiind de viziunea Dumnezeiască, își face partea cu credincioșie

indiferent de rezultate – Habacuc 3:17-18 - Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa

nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri

din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi

bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Pasul acesta din procesul viziunii este deosebit de

provocator, mai ales dacă așteptarea menționată la punctul C este lungă. Dificultățile de

logistică, financiare, umane, împotrivirea oamenilor și chiar și lipsa de rezultate pe

termen scurt pot fi ușor negociate sau acceptate. Problema apare cand acestea sunt

puternic experimentate pentru o perioadă îndelungată de timp. Singurul lucru care va

ajuta pe vizionar să nu cedeze, să nu abandoneze, va fi încrederea în Dumnezeu ca Cel

care i-a dăruit viziunea. Habacuc vorbește despre sezoane sau anotimpuri care trec fără a

se vedea rezultatele viziunii și în contextul acesta el arată care ar trebui să fie atitudinea

inimii. Mulțumire și bucurie să fie atitudinea care să stabiliească altitudinea vieții,

lucrării, viziunii, indiferent de ceea ce contextul imediat sugerează.

G. Habacuc dă SLAVĂ DOMNULUI pentru ceea ce EL face – Habacuc 3:19 - Domnul

Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe

înălţimile mele. Ultimul pas al acestui model de viziune este jertfa de laudă. Uitându-ne

în urmă la ceea ce s-a realizat trebuie să recunoaștem sursa. Trebuie să îl recunoaștem pe

15
 Cel care a făcut totul posibil, pe Cel care ne-a întărit, ne-a ajutat să înaintăm și să ne

ridicăm la nivelul ajuns.

CARACTERISTICILE BIBLICE ALE VIZIUNII

O viziune dumnezeiască întotdeauna are în vizor inima lui Dumnezeu, planul Lui, misiunea Lui,

și ca urmare când EL cheamă și dă o viziune, o face cu un scop. În Biblie găsim 6 caracteristici

ale unei viziuni Biblice

1. Viziunea Biblică este centrată pe nevoi reale și existente. În Exod 3:7-10, Dumnezeu, ca

urmare a strigătelor de durere ale poporului Israel, oferă o viziune de izbăvire a

israeliților. Viziunea este să-i izbăvească din mâna Egiptenilor și să-i ducă într-o țară

bună. Moise este receptorul viziunii și este trimis la popor. Același model îl găsim și în

Neemia 1-2. Ierusalimul dărâmat reprezintă nevoia care generează o viziune de

reconstruire.

2. Viziunea Biblică stabilește obiective. Obiectivele acestea sunt specifice, măsurabile,

realizabile și transferabile. Ele pot fi văzute în ambele exemple deja menționate: Exod

3:8, 4:31, Neemia 2:17-18, 3:1-31.

3. Viziunea Biblică trebuie comunicată cu regularitate și claritate. Atât Moise (Exod 4:28-

31), cât și Neemia (Neemia 2:16-18), trec printr-un proces intenționat de comunicare a

viziunii.

4. Viziunea Biblică motivează pe alții datorită faptului că este viziunea lui Dumnezeu. În

cazul lui Moise, Biblia spune în Exod 4:31 că poporul a crezut, iar în cazul lui Neemia

când poporul aude ce le istorisește Neemia, aceștia nu mai așteaptă să fie întrebați, ci ei

spun: „să ne sculăm, și să zidim!” Neemia 2:18b.

16
 5. Viziunea Biblică identifică resursele necesare implementării. Pentru că Dumnezeu este

dătătorul viziunii, tot EL este cel care crează contextele pentru alocarea resurselor

necesare. Biblia ne confirmă aspectul acesta în multe circumstanțe: Neemia 2:9, 16-18,

Luca 2:7 la nașterea lui Isus în iesle, în Marcu 6:51 barca ucenicilor, în Ioan 6:9 la

înmulțirea pâinilor și în Matei 27:60 la mormântul împrumutat.

6. Viziunea Biblică unește comunitatea în procesul de implementare. Moise scoate poporul

Israel din Egipt, Neemia rezidește Ierusalimul și Casa Domnului. În Fapte 2:44 vedem

rezultatul unei viziuni implementate și Biblia spune că „toți cei ce credeau erau

împreună la un loc și aveau toate de obște”.

Este de necontestat faptul că Dumnezeu are o lucrare de făcut cu omul și a ales să o facă prin

Biserică. Ca urmare, EL lucrează în noi, după plăcerea Lui și tot EL este acela care dă și voința și

înfăptuirea.21 Dumnezeu are o viziune, lucrează după un plan pe care îl duce la îndeplinire prin

Biserică.

În Psalmul 78:72 este descris David, un conducător vizionar și după inima lui Dumnezeu, cum în

postura de lider al poporului „i-a cârmuit cu o inimă neprihnită și i-a povățuit cu mâini

pricepute”. David avea abilități de a forma și duce la îndeplinire viziunea pentru următorul

proiect.

SUPORT BIBLIC PENTRU REVITALIZARE

Aspectul revitalizării Bisericii este important pentru că multe biserici sunt pe moarte sau au murit

însă sunt câteva întrebări care necesită un răspuns: are revitalizarea suport biblic?; dorește

Dumnezeu ca Biserica lui Hristos să fie vibrantă, autentică și relevantă?; există fundament biblic

21
Filipeni 2:13
17
pentru revitalizarea bisericii?

Unii lideri au dezvoltat un limbaj care să îi mângâie în confortul plafonării Bisericii și spun că

„Dumnezeu ne-a chemat să fim credincioși – nu de succes.” 22 Această expresie, desigur este

adevărată, dar aș sugera că folosită în contextul roadelor și rezultatelor lucrării este falsă.

Aceștia se focalizează pe credincioșie fără a acorda importanță roadelor, dar această mentalitate

este în contradicție cu instrucțiunile biblice, unde, ni se spune că credincioșii se cunosc după

roadele lor. De fapt, o Biserică care s-a oprit în a mai împlini Marea Trimitere este adormită și își

pune statutul de expresie vizibilă a trupului lui Hristos în pericol. 23 O biserică care nu aduce

roadă nu este credincioasă.24

Personal, în contextul londonez, cunosc mai multe biserici în care puținii oameni care au mai

rămas se mângâie unii pe alții cu faptul că au rămas puțini, dar fideli (few but faithful). Expresia

aceasta poate sugera faptul că bisericile care cresc nu sunt fidele Scripturii. Să fie oare asta

adevărat? Este posibil să fie pentru anumite biserici, dar majoritatea bisericilor mari pe care le

cunosc sunt de asemenea fidele Cuvântului lui Dumnezeu. Aș sugera că problema cu cei din

categoria „few but faitful” este că nu au avut o viziune sănătoasă, iar când biserica a început să

intre în declin au dat vina pe oamenii care nu doreau părtășia lor.

Biblia ne descrie cum arată o biserică sănătoasă în Fapte 2:42-47, unde, pasajul se încheie cu

observația că „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” 25 Dacă o

biserică este credincioasă Domnului, și ca urmare are o condiție spirituală bună, Dumnezeu va

lucra cum a lucrat și în trecut binecuvântând cu rod acea Biserică. Dar dacă o biserică este în

22
Greg Wiens and Dan Turner, Dying to Restart: Churches choosing a strategic death for a multiplying life,
(Ebook), 45.
23
Greg Wiens and Dan Turner, Dying to Restart: Churches choosing a strategic death for a multiplying life,
(Ebook), 45.
24
Greg Wiens and Dan Turner, Dying to Restart: Churches choosing a strategic death for a multiplying life,
(Ebook), 44.
25
Fapte 2:47b
18
declin de ceva timp, dacă lucrarea ei se micșorează atât în calitate cât și în cantitate, iar semne de

schimbare nu se văd, putem spune că Dumnezeu lucrează în biserica aceea? Este vina lui

Dumnezeu că Biserica nu crește? Nicidecum! Dumnezeu iubește pe om atât de mult că și-a dat

Fiul să moară ca noi să putem fi în părtășie cu El. Dorința lui Dumnezeu este ca Biserica lui

Hristos să crească numeric pentru că astfel Împărăția se lărgește, dar acest lucru este posibil

numai în contextul purității și creșterii spirituale, în contextul unei dorințe arzătoare de

Cunoaștere a lui Dumnezeu.

Dacă răspunsul la întrebarea de mai sus este ‚nu’, și dacă conform cu exemplul din Fapte putem

spune că unul din semnele care însoțesc o biserică sănătoasă este creșterea, atunci ce rămâne de

făcut? Este biblic și onorabil înaintea lui Dumnezeu să dorim și să căutăm revitalizarea

Bisericilor care nu mai cresc și sunt în declin ca a celor din categoria „few but faithful”?

Absolut!

Un alt exemplu de biserică sănătoasă se găsește în Efeseni 4:1-16. Din versetele 3-6 observăm că

Biserica din Efes era o biserică unită. Din versetele 7,11,12 înțelegem că era o biserică

diversificată. Versetul 13 ne arată că era o biserică în procesul de maturizare. Versetul 16 ne

provoacă să o vedem ca o biserică care creștea în mod organic, prin ceea ce „dă” fiecare

încheietură.

Dacă Biserica este Trupul lui Hristos și dacă acesta, conform cu Efeseni 4:12, trebuie zidit ca să

ajungă la starea de „om mare”, la „înălțimea staturii plinătății lui Hristos”, 26 iar prin participarea

fiecăruia „își primește creșterea”27, atunci putem afirma că bisericile pot fi împărțite în sănătoase

sau bolnave, iar starea de sănătate a unei biserici influențează creșterea ei.28
26
Efeseni 4:13
27
Efeseni 4:16
28
C. Peter Wagner, The Healthy Church 1996 Published by Regal Books, 4
19
În contextul bisericii bolnave, putem spune că revitalizarea nu este doar recomandată ci este o

obligativitate.

Apostolul Pavel, deși a plantat mai multe biserici, își dedica o mare parte din lucrarea lui pentru

a încuraja, întări, învăța, zidi, sfătui și mustra credincioșii bisericii Nou Testamentale. Deși

Biserica lui Hristos abia se formase, vedem cât de repede se abăteau de la credință și de la

viziunea lui Dumnezeu pentru Biserică. Dacă lucrul acesta se întâmpla atunci, cu siguranță se

întâmplă și acum, și dacă noi ascultăm de porunca Apostolului Pavel de a călca pe urmele lui

întrucât și el calcă pe urmele lui Hristos 29, atunci noi avem o obligativitate de a veghea asupra

stării de sănătate a bisericii.

Însuși Domnul Isus când scrie celor 7 Biserici din Apocalipsa 2-3 se adresează unor Biserici

moarte sau pe moarte, care și-au părăsit dragostea dintâi, care și-au aplecat urechea la învățături

străine, care s-au dedat la idolatrie, imoralitate și au devenit căldicei. El dorește ca aceștia să se

pocăiască și să fie revitalizate. În scrisorile Lui vine cu soluții pentru a îndrepta ce era strâmb,

vindeca ce era bolnav, întregii ce era stricat, vine cu soluții pentru a da o nouă viață la ceea ce era

mort. Dacă Domnul Isus a fost preocupat de revitalizarea Bisericii, nu ar trebui și liderii de

biserici să fie preocupați de același lucru și să urmeze exemplul Lui? Desigur că da! Conform cu

porunca Domnului Isus din Matei 18:20 noi avem obligativitatea de învăța credincioșii să

păzească tot ceea ce EL a poruncit.

ISTORICUL VIZIUNII ȘI REZULTATELE ÎN BISERICA SHL

Viziunea Bisericii SHL a fost, este și probabil că va fi în continuare o viziune predominantă

evanghelistică/misionară. Când Dumnezeu m-a chemat să plantez această Biserică, lucrul pe care

29
1 Corinteni 11:1
20
mi l-a arătat constant au fost sufletele nemântuite ale celor din jurul meu. Viziunea primită a fost

de a crea un context în care cei nemântuiți să poată veni și să se întâlnească cu Hristos

Mântuitorul. Având scopul bine determinat am lucrat la aspectele care facilitau întâlnirea cu

Dumnezeu și experimentarea mântuirii. S-a lucrat pe două planuri: intern și extern. Pe plan

intern, serviciile Divine au fost „croite” în așa măsură ca să se adreseze preconcepțiilor și

prejudecăților contemporane cu privire la biserică, dar și să faciliteze apropierea cu încredere de

aceia care formau subiectul viziunii. Am evitat ritualurile și monotonia promovând opusul. Am

motivat credincioșii la o viață de credință altruistă, prietenoasă, plină de dragoste și compasiune,

atât la întâlnirile de închinare corporativă, cât și în privat. Închinarea și predicarea biblică au

conținut elemente contemporane, pline de pasiune și putere, facilitând astfel comunicarea dintre

om și Dumnezeu. Un alt aspect important a fost agapa de la terminarea serviciilor divine unde

veneau oameni cu diferite nevoi și acolo Biserica își făcea timp să se ocupe de acestea și să

stabilească noi relații. Am avut aceeași viziune și am folosit un șablon de implementare a viziunii

în cele 3 locații ale Bisericii. Pe plan extern, credincioșii care au îmbrățișat viziunea Bisericii au

lucrat cu drag și spor la înaintarea Evangheliei. Săptămânal aveam o echipă de credincioși care,

îmbrăcând o vestă cu tricolorul României, mergeam și vorbeam cu oamenii care mergeau la

cumpărături în piețe. Aici omul nefiind în grabă mare stătea la discuții cu noi, primea Evanghelia

transmisă prin viu grai, dar și pe cea scrisă, iar o parte dintre aceștia ajungeau la întâlnirile

Bisericii. O altă echipă mergea săptămânal în stația de metrou din zona bisericii, unde, deși

fugitiv, avea loc o conversație cu oamenii și li se oferea Evanghelia în format scris. Oamenii erau

invitați la diferite evenimente organizate de către Biserică.

O altă modalitate de a le oferi oamenilor Evanghelia a fost prin exemplul propriu. Londra fiind

un oraș destul de inaccesibil pentru oferta de muncă românească mulți români ajung pe străzi

21
neavând unde locui. Noi îi luăm pe oamenii aceștia în casele noastre unde fără plată ne ocupăm

de ei două sau chiar trei luni. În timpul acesta le ofeream asistență în procurarea actelor necesare,

cât și în găsirea unui loc de muncă ca mai apoi să îi încurajăm să devină independenți de gazdele

care s-au pus la dispoziție să-i ajute. Gazdele credincioase, prin viața lor proprie, le predicau

evanghelia zilnic, iar duminicile veneau cu oamenii aceștia la întâlnirile congregaționale ale

Bisericii, unde auzeau Evanghelia predicată pe înțelesul lor. Cei care veneau și erau sinceri,

vedeau evanghelia trăită, auzeau evanghelia vestită și când deveneau independenți din punct de

vedere social erau deja și creștini, evenimentul mântuirii având loc undeva în această perioada de

două-trei luni. A existat o perioadă în viața Biserici SHL când se întorceau la Dumnezeu mult

mai mulți oameni decât ne puteam ocupa de ei. Nu existau suficient de mulți oameni maturi care

să preia sarcinile de creștere.

Unul dintre punctele negative ale unei viziuni atât de specifice și meticulos implementată a fost

că a eșuat în a atrage în sânul bisericii creștini care aveau un istoric pe calea lui Dumnezeu.

Această viziune a fost promovată în mod repetat, atât prin serii de predici, cât și prin anunțuri

oficiale și întâlniri informale.

SITUAȚIA CURENTĂ A PROGRESULUI VIZIUNII BISERICII SHL

Astăzi, după 17 ani de la plantarea Bisericii SHL, cel puțin teoretic, am rămas cu aceeași viziune,

dar Biserica este într-o stare de plafonare. Viziunea nu numai că nu ne energizează, dar nici nu

ne motivează. Se pare că toți am obosit și o mare parte din lucrurile pe care le-am făcut ca

Biserică de-a lungul anilor nu le mai facem. Oamenii s-au maturizat spiritual, dar în același timp

au devenit mai comozi sau nu mai sunt dispuși să plătească același preț ca și până acum. Acum

câțiva ani erau singuri, necăsătoriți, pe când acum au familii și nu mai sunt dispuși să ofere

22
același timp pentru lucrarea lui Dumnezeu. Viața de familie a atras cu sine mai mari

responsabilități față de copii, cărora trebuie să le asigure cele necesare pentru o bună creștere, iar

lucrul acesta implică costuri mult mai mari ca cele dinainte, costuri, plătite tot de același singur

salariu. Unii pentru a administra costurile s-au mutat la depărtare de zeci de kilometrii de zona

bisericii și ca urmare nu se mai pot implica în proiectele locale, nu mai ajung la serile de

rugăciune, nu mai pot veni cu mult prea devreme la biserică și nici nu pot rămâne prea târziu la

terminare. Pe plan intern a scăzut pasiunea și puterea, atât în închinare, cât și în predicare. Agapa

a încetat să mai existe datorită responsabilităților menționate mai devreme, iar acest lucru a atras

cu sine diminuarea interacțiunilor între credincioși și necredincioși. Pe plan extern, proiectele

care altă dată aduceau pe cei nemântuiți la Hristos, astăzi și-au încetat buna desfășurare. Deși ne

dorim să fim în voia lui Dumnezeu și să ducem evanghelia la cei nemântuiți, se pare că

altruismul, prietenia, dragostea și compasiunea au scăzut atât de mult încât ne paralizează. Cei

care altădată erau în locurile din față implicați în tot felul de slujiri interne, acum ocupă locurile

din spate și nu se mai implică, ci își dedică timpul noilor lor familii. Se mulțumesc doar cu a

participa la închinare, chiar dacă totul este mai slab calitativ fără aportul lor. De asemenea, se

pare că nu mai reușim să aducem pe calea lui Dumnezeu tineret.

Autorul acestei lucrări realizează că este primul care are nevoie de revitalizare. Acum 4 ani, pe

lângă biserica românească, a păstorit și o biserică englezească timp de 1 an. Așteptările acelei

biserici au fost irealiste, tratamentul inuman și remunerația zero, ca urmare totul s-a prăbușit în

dezastru. Rănile provocate autorului și familiei lui în contextul acela, abia încep să se vindece.

Contextul social al autorului este că împreună cu familia lui locuiesc la 100 de kilometrii de

locația Bisericii și momentan lucrul acesta nu poate fi schimbat. Autorul consideră necesar un

23
proces de revitalizare personal, dar nu este sigur de următorul pas ce trebuie făcut în contextul

actual.

DIAGNOSTICUL SITUAȚIEI CURENTE – A VIZIUNII ACTUALE

Aparent, Biserica SHL este ca un tren a cărei locomotivă a rămas fără putere, dar încă mai

merge, iar oamenii urcă și coboară constant.

Cum de s-a ajuns aici? Ce s-a întâmplat cu Viziunea lui Dumnezeu? Cine și/sau ce este de vină

pentru starea curentă? Ce este de făcut pentru a ne întoarce la ascultarea de Dumnezeu?

Ca pastor plantator și receptor al viziunii, deși o parte din factorii ecuației s-au schimbat, autorul

își asumă cea mai mare parte din vină pentru starea curentă.

Probabil că am început să ne super-familiarizăm cu ideea de Dumnezeu și astfel am pierdut din

vedere imaginea măreață a Lui, sau poate am pierdut din vedere faptul că EL este un foc

mistuitor și totuși avem pretenția că dorim să experimentăm supra-naturalul, să avem experiențe

ce nu fac parte din lumea noastră pentru a-I acorda lui creditul necesar de Dumnezeu vizionar.

Pentru a încerca să fiu cât mai practic în identificarea stării curente a Bisericii SHL, voi folosi

pașii, sub formă de întrebări, din modelul de revitalizare al lui Harney și Bouwer pentru a oferi

un potențial diagnostic.

a. Există Pasiune (Zel) Sfântă? Credincioșii par obosiți. Rutina și robotizarea vieții de zi cu

zi din Londra în care oamenii fac ceea ce fac fără tragere de inimă, ci constrânși de

circumstanțe, se pare că și-a pus amprenta și pe viața de biserică și pasiunea slujirii.

Faptul că în biserică sunt voluntari și nu îi constrânge vre-un om, au intrat într-o

monotonie a slujirii (cei care au mai ramas în slujire).

b. Există o Urgență a slujirii? De multe ori, nu. Dacă se pot amâna lucrurile/slujirile, se vor
24
 amâna. Dacă nu lucrează secular, se va dedica o parte din timp pentru o slujire sau alta,

dar altfel, se pare că munca seculară are prioritate. De multe ori nevoia de extra odihnă în

urma muncii seculare are prioritate față de orice altă lucrare eclesiastică. Dacă transportul

în comun nu funcționează bine, nu se caută alternative pentru a ajunge la punctul de

Slujire. Slujirea necesită ieșirea din zona de confort și mulți nu sunt pregătiți să plătească

acel preț.

c. Este Direcția (Viziunea) Clară? A fost cândva. Știm că viziunea Bisericii este una

misionară/evanghelistică, dar nu se mai depun eforturi la fel de mari ca și altă dată,

aspectele misiologice nu ne mai consumă și acestea nu sunt suficient de puternice în

inima noastră pentru a ne mai ridica de pe scaun. Datorită incertitudinii sociale și politice

(Brexit), a fost afectată și construirea unei strategii pe termen lung îngreunând găsirea

unei direcții pe care trebuie să o avem. Realizez cu tristețe că lucrurile care cândva

prioritare au ajuns secundare, iar cele care cândva au fost secundare acum se bucură de

prioritate în viețile noastre.

d. Este Rugăciunea Puternică? Rareori. Deși în închinarea corporativă sunt mai multe

momente de rugăciune ca în orice altă perioadă din istoria Bisericii SHL, remarc că

lipsește dorința oamenilor de a se ruga în public. O altă lipsă remarcată este asupra

intensității vocale folosite în cadrul momentelor de rugăciune, atât la cea pe grupuri mici,

cât și în cea a rugăciunii comune, aceasta fiind una foarte redusă și de multe ori greu de

înțeles ceea ce se roagă cel de lângă tine. Când se face chemare în față ca pastorul să se

roage pentru oamenii care trec prin diferite probleme, oamenii au început să fie foarte

reticienți în a face pasul în față. Mă pot gândi la unele dintre motive care pot fi invocate

pentru a nu răspunde chemării, unul dintre ele ar putea fi rușinea că alții vor afla că ei se

25
 confruntă cu o problemă, lipsa de încredere în păstor, lipsa de convingere că ajutorul

poate fi oferit și prin rugăciune, sau poate chiar și lipsa de încredere că Dumnezeu poate

aduce rezolvare.

e. Sunt Adevărurile Biblice Favorizate În locul Preferințelor Personale? În general, da.

Lucrurile se pot complica atunci când este vorba de mustrare sau disciplinare, pentru că

oamenii sunt predispuși să opună rezistență aplicării adevărului biblic și să selecteze ceea

ce ar trebui să li se aplice. Însă, în cazul majorității credincioșilor aș putea spune că

adevărul biblic este cel favorizat.

f. Sunt noi lideri ridicați în biserica SHL? Da, dar nu suficient de mulți raportat la

necesitatea existentă. În acest caz există un paradox care pun în dificultate deciziile legate

de alegerea noilor lideri. Paradoxul este că există oameni care își doresc să fie lideri, dar

datorită standardelor Scripturii sau a motivațiilor greșite se descalifică, iar în același

timp, există oameni care se califică din punct de vedere Scriptural, dar nu își doresc să fie

lideri ai Bisericii datorită complicațiilor și problemelor pe care o astfel de slujire le aduce.

Apoi, mai există un aspect ce trebuie luat în considerare aici: istoricul bisericii. O bună

parte din barbații ridicați la nivel de lideri (fie lideri de grupe, fie lideri de departament,

fie în comitet sau pastor asistent) la un moment dat, după ce au fost investiți cu suficientă

autoritate, au decis că ei pot face o slujire mai bună decât pastorul și au creat astfel crize

în biserică, fie încercând să preia conducerea pastorală a bisericii, fie rupând o grupare

din biserică și deschizând astfel o nouă biserică. Lucrul acesta s-a întâmplat de 4 ori de-a

lungul a 17 ani de existență a Bisericii SHL, iar pastorul plantator ca urmare a rănilor și

rupturilor provocate a dezvoltat o anumită teamă privind ridicarea de noi lideri.

g. Are Biserica SHL Așteptări mari? Adesea aceste așteptări sunt îndreptate către alte

26
 persoane decât în dreptul fiecăruia personal. Se dorește ca totul să fie bine organizat și

pregătit din timp, dar cu o implicare redusă din partea celor care doresc aceste lucruri.

Calitatea slujirii ar fi mai bună dacă implicarea din partea membrilor ar fi mai mare.

h. Sunt credincioșii cu obrazul gros și inima de carne? Se supără greu și iartă repede?

Datorita contextului londonez (distanțele foarte mari și orele multe de muncă seculară)

oamenilor le mai rămâne puțin timp pentru a se intersecta în afara serviciilor de biserică

ceea ce reduce posibilitatea apariției momentelor de tensiune. Cu câteva excepții,

majoritatea cazurilor de tensiune apărute în timp s-au rezolvat într-un mod pozitiv.

i. Își asumă Biserica SHL riscuri sfinte? A existat o perioadă când puteam răspunde pozitiv

la întrebarea aceasta fără ezitare. Unul dintre proiectele care avea un grad de risc ridicat

este cel prin care ofeream cazare oamenilor străzii și îngrijeam de ei pentru o perioadă de

câteva luni.

j. Este biserica focalizată spre alții/exterior? În teorie da, dar suferim la nivel practic. Nu

mai avem la ora actuală nici o lucrare externă. Așa cum am menționat anterior, așteptările

ca lucrarea să fie făcută de către alții a condus la apariția unei zone de confort din care ne

este greu să ieșim.

k. Care este Factorul care uimește? Dacă în trecut aș fi avut un răspuns rapid, astăzi trebuie

să mărturisesc că lipsa de răspuns la această întrebare provoacă anumite sentimente triste

și îndoieli care sper să își găsească rezolvarea în curând. Ceea ce constat este că nimic nu

ne mai uimește căci apatia șochează.

TRATAMENT PRACTIC PENTRU REVITALIZAREA VIZIUNII

Experiența trecutului l-a învățat pe autor că oamenii bine motivați și conduși de către o viziune

27
Dumnezeiască, vor fi gata să plătească prețul necesar pentru a duce la îndeplinire viziunea lui

Dumnezeu. Ce trebuie schimbat? Sau mai degrabă, cine trebuie revitalizat?

Răspunsul cred că se află în dreptul fiecărui credincios. Fiecare dintre noi avem nevoie de

revitalizare. Însă când mai mulți credincioși revitalizați se învoiesc să slujească împreună

revitalizarea Bisericii și a viziunii ei poate avea loc.

În procesul de revitalizare a Bisericii SHL îmi doresc să îmbin într-un mod creativ intersectând

sugestiile oferite de către alte modele.

În primul rând, cred că trebuie să începem cu restaurarea imaginii pe care Dumnezeu ne-o arată

despre EL. Să îl vedem pe EL din Scripturi în toată măreția Lui, să îl vedem pe EL înălțat pe

Tron, să îl vedem pe EL un foc mistuitor și un Dumnezeu care nu se lasă batjocorit. Aceste

imagini ar trebui să aprindă în noi dorința de a îmbrățișa viziunea Sa pentru noi, familiile noastre,

adunările noastre, Biserica Lui și lumea întreagă.

Apoi, practic, aș continua cu primele două elemente din modelul de revitalizare al lui Reeder.

Pentru a putea repara ceva trebuie să ne întoarcem în trecut, să identificăm greșelile și să învățăm

din ele, dar fără să trăim în trecut. Mai apoi avem nevoie de luarea unor decizii de schimbare și

să crearea unui proces intenționat de implementare. Porunca și avertizarea Domnului Isus din

Apocalipsa 2:5 „Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la

faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ţi voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”

trebuie să reprezinte un proces real pentru noi. Este necesară o pocăință reală, atât la nivel

personal, cât și la nivel congregațional, dar fără ascunzișuri ca să putem avea parte de îndurarea

Domnului și de lumina Lui în Biserică.

28
În al treilea rând aș lucra la revitalizarea credinciosului, rectificând, reparând și revitalizând

fiecare din cele 11 aspecte menționate la secția de diagnoză. Trebuie oprit și implementat opusul

stării actuale pentru fiecare aspect descris ca fiind deficitar și vin cu următoarele sugestii

introducând în unele situații elemente și din modelul oferit de către Reeder:

a. Pasiunea noastră pentru Dumnezeu și Lucrarea Lui va fi revitalizată în momentul în care

imaginea măreață a lui Dumnezeu din inimile noastre este restabilită, iar noi ne

defocalizăm de la alergarea noastră pentru pământ (chiar dacă tot trebuie să o facem) și

ne focalizăm pe alergarea pentru premiul Ceresc. Când Evanghelia este factorul care ne

ghidează viața, atunci pasiunea noastră pentru Dumnezeu, Împărăția Lui și Voia Lui, se

înmulțește exponențial.

b. Urgența Slujirii noastre va deveni reală atunci când vom permite inimii noastre să ardă

pentru oamenii din jurul nostru care au nevoie de Hristos și ne vom îndrepta spre ei

conștientizând că sunt în pericol de moarte veșnică. Atunci nu vom mai lăsa lucrurile de

pe o zi pe alta, nu vom mai face Slujirea într-un mod superficial, ci conștientizând

valoarea momentului și oportunitatea pe care o avem de Slujire o vom face arzând pentru

Domnul. Slujirea noastră sacrificială va aduce roade deosebite pentru împărăția lui

Dumnezeu.

c. Viziunea trebuie recalibrată sau rescrisă dacă cumva au apărut schimbări la nivel de

viziune. Dezvoltarea unei viziuni pentru misiune și evanghelizare în pași simpli și

focalizați este absolut esențială. Viziunea să fie clară și activitățile care duc la

implementare să fie unidirecționale înspre scopul prestabilit. Accentul, efortul și resursele

trebuie puse asupra aspectelor majore care duc la implementarea viziunii. Viziunea

29
 trebuie reproiectată în așa fel încât toți slujitorii să o înțeleagă, să și-o însușească și să

lucreze la implementarea ei. Dușmanii specifici ai viziunii (menționați la capitolul

„Viziunea”) trebuie identificați și evitați.

d. Trebuie prioritizată stăruința în rugăciune. Însă ca aceasta să fie înțeleasă de către

adunare trebuie să fie prezentată prin predici sau seminarii într-un mod periodic prin care

aceștia înțeleg tot mai mult importanța și puterea acesteia. Odată ce „secretele”

luptătorilor în rugăciune sunt aflate, iar rugăciunea este practicată cu stăruință, trebuie să

ne rugăm pentru „mutarea munților” și să ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple.

Pentru a experimenta puterea transformatoare a rugăciunii Dumnezeu trebuie pus la

încercare prin aspecte specifice transmise prin rugăciune.

e. Indiferent de costuri orice credincios trebuie să susțină Adevărurile Biblice în defavoarea

preferințelor personale. Orice slujitor trebuie conștientizat că Lucrarea Domnului se face

cu băgare de seamă, altfel, atât slujitorul, cât și biserica sunt sub blestemul lui

Dumnezeu30. Chiar și atunci când societatea sau circumstanțele îndreaptă direcția către

alte variante, Evanghelia trebuie să rămână factorul unic care ghidează viața creștinului.

f. Noi lideri trebuie formați și ridicați să coordoneze departamentele bisericii și grupele de

casă. Luând în considerare aspectele menționate mai sus, trebuie selectați credincioși care

să fie formați pentru Lucrare. Datorită trecutului, unii au nevoie de mai mult Har decât

alții, iar conducerea biserici trebuie să fie pregătită să îl ofere. Este imperios necesar ca

orice lider aflat în formare să parcurgă un proces de ucenicizare și mentorare. Datorită

lecțiilor învățate din trecut, recomand ca liderii să aibă întâlniri lunare și relații în care să

există o dare de socoteală sănătoasă și făcută cu responsabilitate. Însă cu toate acestea,

30
Ieremia 48:10
30
 doar Dumnezeu cunoaște latura ascunsă a inimii fiecăruia și doar el poate păzi Biserica

de lucrarea celui rău care dorește să dezbine ceea ce Hristos dorește să unească.

g. Datorită faptului că Dumnezeu este un foc mistuitor, fiecare slujitor în parte trebuie să

aibă așteptări mari de la slujirea sa. Slujirea de calitate are loc în urma unei atitudini

potrivite a inimii care își înțelege responsabilitatea față de Dumnezeu, în primul rând, iar

în al doilea rând față de biserica locală. Întotdeauna o astfel de atitudine nu se mulțumește

cu puțin sau cu o slujire mediocră, ci va ținti către o slujire făcută cu excelență. Din toate

acestea nu trebuie să lipsească echiparea și pregătirea pentru lucrare, de aceea trebuie

găsite modalități de lucru și pregătire care să ia în considerare contextul londonez

(distanța, locuința și munca seculară).

h. Un credincios adevărat trebuie să se supere greu și să ierte repede, adică să aibă obrazul

gros și inima de carne. Tensiunile în viața unei biserici care dorește să fie dinamică sunt

inevitabile. Recomand respectarea modelului oferit de către Isus Hristos prin care primul

nivel la care trebuie să se încerce rezolvarea este cel personal, iar dacă aici încercarea

eșuează, atunci trebuie implicată o altă persoană care să realizeze slujba împăcării. Deși

ispita este mare, trebuie evitată decizia de părăsire a bisericii în urma unei tensiuni fără a

se încerca rezolvarea problemei.

i. A venit timpul pentru asumarea riscurilor sfinte? Absolut! Misiune și Evanghelizare fără

riscuri nu există. Dacă înaintașii noștri nu ar fi ieșit din zona de confort, Evanghelia nu ar

fi ajuns la noi. E timpul ca de dragul Evangheliei să ne implicăm în activități care pot

avea un impact emoțional, social, profesional și financiar. Împărăția lui Dumnezeu este

mai presus de toate acestea. E timpul să începem slujiri necesare bisericii și comunității,

chiar dacă nu avem toate resursele necesare, fie ele financiare, umane sau profesionale.

31
 Noi să facem tot ce depinde de noi, partea noastră, și Dumnezeu și-o va face pe a Lui.

j. A venit timpul să ne defocalizăm de pe noi, nevoile noastre, plăcerile noastre, confortul

nostru și să ne focalizăm asupra altora care se află în exteriorul bisericii. Viziunea

bisericii fiind una misionară/evanghelistică noi trebuie să dezvoltăm lucrări în exterior, în

comunitate. Ca să fim în Voia și Planul lui Dumnezeu cu noi, trebuie să avem un

devotament total pentru Marea Trimitere. Noi nu slujim comunitatea pentru a face o

muncă caritabilă, ci motivele noastre sunt evanghelistice. Noi suntem caritabili în timp ce

le oferim oamenilor evanghelia. Noi suntem implicați în activități sportive, sociale,

economice cu scopul de a-L mărturisi oamenilor pe Hristos.

k. A venit timpul să reinstaurăm factorul care uimește. În momentul în care credinciosul

este revitalizat, Biserica este revitalizată conform pașilor prezentați mai sus, atunci Duhul

Sfânt va lucra din nou cu putere. Deși sunt multe lucruri care ar putea să atragă privirile

celor care ne vizitează, ceea ce ne dorim să îi uimească pe aceștia este manifestarea

prezenței Duhului Sfânt cu putere și tangibil, iar slujirea noastră făcută în dragoste unii

pentru alții să îi determine să-și dorească să facă parte din comunitatea noastră.

SITUAȚIE PRECONIZATĂ DUPĂ IMPLEMENTARE

Biserica SHL a fost plantată cu un grup mic alcătuit din șapte persoane a căror dorință a fost să

se pună la dispoziția lui Dumnezeu. Deși pregătirea și experiența nu erau la cel mai înalt nivel,

Dumnezeu s-a folosit de noi și și-a făcut lucrarea într-un mod în care a adus uimire și în viețile

noastre. Cu toate acestea am pășit într-un proces de formare de-a lungul timpului și consider că

formarea pentru slujire este foarte importantă însă această experiență m-a învățat că suntem

32
dependenți de Har. Chiar și în acel mic grup de șapte persoane au fost provocări însă au fost

câteva persoane care au stat în spărtură și Dumnezeu și-a făcut lucrarea prin aceștia.

Acum, când însumăm o sută de persoane, cine se va găsi să stea în spărtură, să intre într-un

proces de revitalizare, de reînnoire a interesului spiritual, să stea în ascultare de Domnul pentru a

auzi chemarea și viziunea pentru Biserica SHL, să își însușească această viziune și să o

implementeze de dragul lui Dumnezeu și a chemării Lui?

Dacă vom fi și doar o mână de oameni credincioși lui Dumnezeu și viziunii Lui, care vom

implementa pașii de revitalizare menționați mai sus, Dumnezeu va lucra cu putere și va reînvia

Biserica SHL. Cu cât mai mulți, cu atât mai repede se va întâmpla. Cu cât mai mulți, cu atât

povara lucrării este mai ușor de purtat.

CONCLUZII

În acest proiect de cercetare doctoral am explorat conceptele de viziune și revitalizare ale

Bisericii prin lentilele de înțelegere a diferitor autori, și în special am analizat programele de

revitalizare a bisericii pregătite de Harney și Bouwer, Cheyney și Reeder. Apoi am căutat

suportul biblic pentru aceste concepte, iar în momentul în care legitimitatea conceptelor de

Viziune și Revitalizare au fost stabilite, am analizat istoricul și situația actuală a Bisericii SHL.

După aceea am făcut o analiză și diagnoză a situației Bisericii SHL prin intermediul modelului

de revitalizare propus de Harney și Bouwer. În partea finală a lucrării am căutat să aplic un

tratament practic pentru revitalizarea Bisericii SHL folosindu-mă în special de modelul lui

Harney și Bouwer, dar și de cel al lui Reeder.

33
34