Fiziologia aparatului genital masculin

 La bărbați, organele de reproducere sunt în

principal externe. Acestea au un rol foarte important în sexualitate și în reproducere și
de asemenea în perpetuarea speciei. De asemenea, trebuie să menționăm de la bun
început faptul că aparatul genital masculin este foarte complex, și nu cuprinde numai
organele sexuale externe. Cunoașterea amănunțită a aparatului sexual masculin este
deosebit de importantă pentru o viață sexuală corectă și pentru evitarea patologiilor
dar și recunoașterea acestora, și cunoașterea fiziologiei aparatului genital masculin ar
trebui să facă parte din educația sexuală a fiecărei persoane în parte, indiferent că este
vorba de bărbați sau femei.

Din ce este alcătuit aparatul genital masculin?

Aparatul genital masculin cuprinde mai multe organe și glande, atât externe, cât și
interne. Așadar, din punct de vedere extern, organele care alcătuiesc aparatul genital
masculin sunt penisul, testiculele și scrotul, iar organele genitale interne sunt
epididim, căi spermatice, funicul spermatic, uretră, și glandele anexe (vezicule
seminale, prostată, glande bulbo-uretrale).

Penisul

Să începem discuția noastră cu penisul. Penisul este poate cel mai cunoscut organ
genital la bărbați. Este ca un simbol al bărbăției, și unul din organele cele mai
importante în reproducere și în copulație. Penisul prezintă o porțiune perineală,
rădăcina penisului și o porțiune liberă, corpul penisului care se termină cu o parte mai
voluminoasă, numită gland. Penisul are o formă cilindrică ce are o față superioară,

1
torsum penis și una inferioară, uretrală. Penisul este așadar format din aparat erectil și
învelișuri.

Penisul de asemenea are corpi cavernoși, corpul spongios al uretrei și învelișurile

penisului, formate din piele. Penisul este un organ puternic vascularizat cu ajutorul
ramurilor din artera rușinoasă internă. Penisul are rol în micțiune, dar are de asemenea
și rol copulator. Așadar, penisul este alcătuit din rădăcină (partea fixă a penisului și
este situată în perineu, fiind fixată de oasele bazinului), partea liberă a penisului
(constituită din corpul penisului și gland, iar corpul penisului este acoperit de o piele
mobilă și destul de fină), glandul penisului (situat în extremitatea anterioară a părții
libere a penisului), prepuț (la exterior aspect de tegument, iar spre gland, aspect de
mucoasă). În ceea ce privește dimensiunea, penisul diferă de la bărbat la bărbat, atât
din punct de vedere al lungimii cât și al grosimii și calitatea actului sexual și al
erecției nu constă în lungimea penisului. Există o clasificare a penisurilor și a mărimii
acestora, precum și ținând cont de grosimea lor, alcătuită de specialiști în domeniu.
Astfel că, penisul mic este cel cu o lungime de până la 14 centimetri, penisul mediu
măsoară între 14-16 centimetri, penisul mare măsoară între 16 și 18 centimetri iar cel
foarte mare măsoară peste 18 centimetri. Penisurile ce depășesc 20 de centimetri intră
în categoria penis uriaș. În funcție de grosimea penisului, în categoria penisurilor mici
intră cele ce măsoară până în 11,8 centimetri, în categoria celor medii intră cele ce
măsoară între 11,8 și 12,8 centimetri iar în categoria penisului gros intră cele ce
măsoară între 12 și 14 centimetri.

Scrotul

Scrotul reprezintă tot un organ genital masculin extern care are forma unui săculeț și
în care sunt localizate testiculele. Așadar, scrotul este situat sub penis și este de
asemenea puternic vascularizat. Funcția scrotului este aceea de a proteja testiculele,
astfel încât pielea scrotului este groasă și însoțită de un strat muscular.

Testiculele

 Alte organe importante pentru fiziologia aparatului genital masculin sunt testiculele.
Testiculele stau în scrot, fiind situate în bursele scrotal și au o formă ovoidă, de
dimensiunile unor nuci, cu cinci cm lungime și trei cm lățime, și o greutate medie de
30 de grame. Testiculul este un organ pereche, având funcția de spermatogeneză, și
anume formarea celulelor sexuale, spermatozoizii, și funcția endocrină, aceea de
secretare a hormonului androgin, testosteronul. Testiculele sunt organe deosebit de
importante pentru copulație și pentru reproducere.

2
Epididimul

Epididimul este un termen mai puțin cunoscut. Epididimul este de fapt un organ
alungit, alcătuit din unirea canalelor aferente ale testiculului. Ce rol are acest canal de
a produce lichidul spermatic și de asemenea de a maturiza spermatozoizii. Canalele
spermatice sunt de fapt conducte de eliminare a spermiilor și lichidului spermatic, și
pot fi intratesticulare sau extratesticulare. Cele intratesticulare reprezintă tubii
seminiferi și rețeaua testiculară, în vreme ce căile extratesticulare sunt canalele
eferente, epididimul, canalul ejaculator și uretra. Canalul deferent continuă canalul
pedidimar și are o lungime de 50 cm, pleacă de la coada epididimului, terminându-se
la baza prostatei, prin porțiunea ampulară (mai dilatată), care se unește cu ductul
excretor, al veziculei seminale, formându-se ductul ejaculator care străbate prostata și
se deschide în uretra prostatică, la nivelul colicului seminal. Așadar, menționăm și
canalul deferent ce intră în categoria căilor de eliminare, și acesta continuă
epididimul, având o lungime ce atinge chiar și 50 cm., veziculele seminale, ce intră în
categoria căilor de eliminare și reprezintă două canale membranoase care au rolul de a
acumula și de a stoca sperma între ejaculații și nu în ultimul rând canalele ejaculatorii,
conducte prin care sperma este purtată către uretră.

Uretra

 Uretra este unul din cele mai importante canale, fiind de fapt conducta prin care se
elimină lichidul spermatic în ejaculare. Uretra pornește de la vezică, străbate prostata
și se termină în orificiul extern.