Societatea omenească parcurge în ultima perioadă o etapă a dezvoltării sale, pe care numeroşi specialişti
o încadrează într-un nou tip de economie, intitulată „economie bazata pe evolutia ideilor de marketing.
Mediul economico-social, aflat într-un continuu dinamism, obligă organizaţiile să-şi schimbe fizionomia şi
modul de acţiune prin punerea la punct a unor concepte, metode şi tehnici noi prin a căror reflectare teoretică este
reconceptualizat marketingul. Marketingul evoluează practic de la cel tradiţional la unul modern.
Procesul de inovare trebuie atent gestionat ca ansamblu corelant de procese : elaborarea ideilor, filtrarea ideilor,
elaborarea și testarea conceptului, analiza economică , elaboarea și testarea prototipului, marketingul de testare și
comercializarea
Acesta este un sistem coerent de trei axe solidare : cercetarea, strategia și acțiunea începând cu
strategia de cercetare a furnizorilor în amonte până și inclusiv activitățile postvânzare, pentru că este
vorba de a detecta, a precede, a atrage și a urmări clientela și de a stăpâni transformările și dezvoltările
piețelor .
În timp marketerii au început tot mai mult să-și dea seama cât e de important să-i înteleagă pe
cumpărători. Ideea marketerului din ziua de azi este despre importanța întelegerii cumpărătorului, fie la
nivel de segment , fie la nivel individual. Cum bine spune o veche zicală spaniolă : „Dacă vrei sa fii
toreador, învață mai întâi să fii taur “.
Observarea în magazin, Paco Underhill, autorul cărții Why We Buy (De ce cumpărăm), rulează
programul Environsell pentru a studia comportamentul în magazine al cumpărătorului. Cercetătorii lui
folosesc fișe de observație, tabele de urmărire și aparatură video , pentru a întregistra mișcările
cumpărătorilor . Sunt un fel de “antropologi ai comerțului cu amănuntul”, studiind peste 70,000 de
cumpărători pe an , în “ habitatul lor natural “ s- a constatat ca :
Experimentele de marketing. Modul cel mai științific de studiere a clienților constă în a prezenta
oferte diferite unor grupuri de clienți corelate pe perechi și a analiza diferențele dintre reacțiile lor.
Utilizând televiziunea prin cablu sau comunicarea prin poștă, firmele pot să încerce mai multe variante de
reclame,prețuri sau acțiuni promoționale, pentru a vedea care dintre ele atrag mai bine atenția. În măsura
în care pot controla variabilele neesențiale , firma poate să atribuie diferențele de reacție diferențelor
dintre oferte.
Explorarea evidențelor de date. Firmele care au baze de date foarte mari cu clienții pot apela la
staticieni pentru a detecta, în masa globală de date, fie segmente noi, fie tendințe noi de comportare, pe
care firma le-ar putea exploata.
De asemenea, firmele se orientează tot mai mult spre marketingul imaginilor și al stimulilor
emoționali, pentru a câștiga un loc mai bun în mintea și sufletul clienților. Deși acest lucru se întamplă de
cand lumea, în vremurile de azi ajuns un fenomen accelerat. Vechea mantră a marketingului sfătuia
firmele să-și depăsească în performanță concurența pe baza unui anumit avantaj și să promoveze
avantajul respectiv : “Volvo este cea mai siguă mașină”; “Tide curăță mai bine decât orice alt detergent”;
“Wal-mart vinde la cele mai scăzute prețuri”. Cunoscut sub denumirea de marketing al avantajelor,
pornea de la premise că argumentele logic-raționale îi influnțează mai puternic pe consumatori decât
apelurile emoționale.
În economia europeană însă companiile copiază rapid avantajul oricărui concurent, până ce nu
mai reprezintă un avantaj. Avantajul deținut de Volvo, adică faptul că produce mașinile cele mai sigure,
numai înseamnă mare lucru, odată ce clienții încep să considere că majoritatea mașinilor sunt sigure.
Tot mai multe firme încearcă acum să-și creeze imagini care să facă apel la inimă, nu la rațiune.
Cele adresate rațiunii tind să enunțe aceleași avantaje, deci firmele încearcă acum să vândă mai degrabă
un gen de atitudine sau un mod de a fi. Nike ne îndeamnă : “Just it!” ( Pur si simplu fă-o!).În campania de
promovarea consumului de lapte, ne sunt arătate celebrități purtând “mustăți de lapte” . Aceste campanii
acționează mai mult asupra efectului decât asupra intelectului.
Procesul de inovare trebuie atent gestionat ca ansamblu corelant de procese : elaborarea ideilor,
filtrarea ideilor, elaborarea și testarea conceptului, analiza economică , elaboarea și testarea prototipului,
marketingul de testare și comercializarea.
Treptat, marketingul internațional își face apariția astfel o firmă care e stăpână doar pe piața ei
indigenă va ajunge până la urmă s-o piardă. Inevitabil, vor apărea, concurenți străini puternici,care vor
ataca supremația firmei. Afacerile din ziua de azi sunt fără frontiere.
Una din cele mai bune căi de creștere pentru o firmă este să devină regională sau globală.
Majoritatea firmelor ezită să iasă în străinătate. Există multe obstacole și riscuri : taxe vamale, diferențe
de limbă și sisteme cultural, risc de devalorizare a monedei și schimb valutar fluctuant , corupție și mită.
Dar există și câștiguri. Intrând și piețe străine, firma își diversifică, practic, riscurile, fiindcă nu
mai depinde de piața unei singure țări. Când intră pe piețe străine, firmele trebuie să-și adapteze produsele
și mixul de marketing la mediul de piața local. Asea Brown Boveri ( ABB) folosește deviza : “Suntem o
firmă global care se simte locală pretutindeni” . Royal Ahold, gigantul olandez al comerțului alimentar cu
amănuntul, are o filozofie a mărcii care spune : “Tot ce vede clientul, facem în stil local. Tot ce nu vede,
facem în stil global”.
Când își denumește noile produse, firma trebuie să se asigure că numele dat se poate transmite
internațional. Chevrolet și-a denumit noul model Nova, nedându-și seama că, în America Latină, no va
înseamnă “ nu merge“.
De regulă, firmele evoluează până la stadiul global, trecând prin cinci etape : (1) export pasiv, (2)
export activ, utilizând distribuitori, (3) deschiderea unor birouri comerciale în străinătate, (4) înființarea
unor fabrici în străinătate , (5) înființarea unor sedii regionale în străinătate.
În procesul de extindere internațională, firmele tind să exercite inițial un grad redus de control
administrativ, preferând să se încreadă în spiritual întreprinzător al managerilor lor de țară. Mai târziu, vor
începe să impună unele pârghii de control strategic, menite să standardizeze procesul planificare și decizie
la nivel global.
Mixul de marketing descrie ansamblul de instrumente pe care îl pot folosi managerii pentru a
înfluența vânzările. Formularea tradițională poartă denumirea de “cei patru P “ : produsul, prețul,
plasamentul ( distribuirea) și promovarea.
Alegerea instrumentelor este influențată și de mărimea firmei. Liderii de piață își pot permite mai
multă publicitate și folosesc cu economie promovarea vânzarilor. Concurenții mai mici, în schimb,
folosesc mai agresiv promovarea vânzarilor. Marketerii de pe piața de consum tind să dea întâietate
publicității în defavoarea vânzarii personale, pe când marketerii de pe piața de producție procedează exact
invers. Pe ambele piețe e nevoie însă de ambele instrumente.
Marketerii care pedalează pe strategii de împingere a produsului spre consumatori au nevoie ca
forța lor de vânzare să-i convingă pe detailiști sau concesionari să aprovizioneze, să promoveze și să
vândă produsul firmei către utilizatorii finali. În schimb, marketerii care pedalează pe strategii de rapel
( adică de tragere) se sprijină în mare măsură pe reclame și promoții adresate consumatorilor, pentru a-i
atrage în magazine.
O altă mantră a marketingului este “să găsim necesități și să le satisfacem“. Firma descoperă
necesități ascultandu-I pe clienți sau chestionându-I, după care pregătește o soluție care să se potrivească
fiecărei asemenea nevoi. În ziua de azi, însă, puține mai sunt nevoile pe care firmele să nu le cunoască sau
să nu le abordeze. Pietro Guido, un consultant de marketing Italian, a scris o carte intitulată The No-Need
Society (“Societatea fără nevoi“), tocmai pentru a demonstra acest lucru.
Se mai poate răspunde însă și în alt mod la “ lipsa de nevoi a societății“- respective prin crearea
unor necesități noi. Akio Morita de la Sony, în cartea Made in Japan (“Fabricat în Japonia“), spunea :
“Noi nu servim piețe. Noi creăm piețe”.Consumatorii nu s-au gândit niciodată la videocasetofoane cu
înregistrare, camera video portabile, aparate fax, agende digitale cu creion de scris pe ecran și așa mai
departe, decât în momentul când le-au văzut gata realizate.
Firește , necesități noi vor apărea chiar și atunci când cele mai vechi sunt satisfăcute.
Evenimentele pot să creeze necesități noi. Tragedia din 11 septembrie 2001 a sporit nevoia de securitate
mai strictă în materi de transport, aerian, cât si terestru, și de aprovizionare cu alimente, iar țara a răspuns
rapid cu măsuri noi de securitate. Tendințele sociale pot și ele să creeze nevoi noi, cum ar fi interesul fața
de “revenirea la tinerețe“. Pe măsură ce îmbatrânesc, oamenii vor să se simtă și să arate mai tineri, iar
această tendință stimulează achiziționarea de automobile sport, recurgerea la servicii de chirurgie estetică
și utilizarea echipamemtelor de gimnastică. Așadar, se poate face o distincție între nevoi existente și nevoi
latente. Marketerii inteligenți vor încerca să anticipeze necesitatea următoare, în loc să-și restrângă atenția
doar asupra nevoii din ziua de azi.
De asemenea, reclamele foarte bune sunt nu numai creative, ci fac și vânzare. Creativitatea de una
singură nu e sufiecientă. Reclama trebuie să fie mai mult decât o formă de artă – chiar dacă aspectul
artistic ajută mult. Wiliam Bernbach , fost director la Doyle, Dane &Bernbach, spunea : “ Concretul nu e
de ajuns… Până și Shakespeare s-a folosit de câteva intrigi perfect banale, dar mesajul lui a ajuns la
public printr-o execuție perfectă”
Scopul publicității nu este acela de a enunța date concrete despre un produs, ci de a vinde o
soluție sa un vis . Reclama trebuie să se adreseze aspirațiilor clientului. Asta fac reclamele la mărcile
Ferrari, Tiffany, Gucci și Ferragamo. Un automobil Ferrari satisface trei lucruri la care visează clientul :
recunoaștere socială, libertate , eroism. Charles Revlon, fondatorul casei Revlon spunea : “ În fabrică,
producem ruj de buze. În publicitate, videm speranță”.
Pe de altă parte, promisiunea visului nu face altceva decât să le trezească oamenilor suspiciunea
față de reclamă. Oamenii nu cred că, prin simple alegere a unui automobil sau parfum anume, vor deveni
mai interesați sau mai atragători. Umoristul și profesorul Stephen Leacock se arată cinic în privința
reclamei : “Reclama ar putea fi definită ca știința de a ține pe loc intelingența umană suficient de mult
timp ca să-i storci niște bani”.
Reclamele duc cel mai adesea la conștientizarea existenței produsului; uneori, la cunoașterea
produsului, mai rar la preferință pentru un produs și mult mai rar la cumpărarea produsului. Tocmai din
acest motiv nu poate reclama să rezolve problema de una singură. Pentru a declanșa cumpărarea e uneori
nevoie să se facă promovarea vânzarilor. Ca să dezvolte subiectul avantajelor produsului și să încheie
vânzarea ar putea fi necesar un reprezentat de vânzari.
Part IV În concluzie
Astăzi, mai mult de milioane de oameni din toată lumea se poate conecta la Internet. Mai mult de
un milion și jumătate de nume de domeniu sunt întregistrate pe Internet. Comerțul prin internet (E-
commerce) era de 20 miliarde de dolari în 1998 și se așteaptă să ajungă la peste 600 miliarde până în
2020
Ciberspațiul va introduce o epocă în care achizițiile și vânzările vor deveni mai automatizate și
mai comode.
Bibliografie
Philip Kotler, Cum să creăm, cum să câștigăm și cum să dominăm piețele, Curier Marketing, Iași, 2003
Philip Kotler, Marketing de la A la Z – 80 de concepte pe care trebuie să le cunoască orice manager, Editura Codecs,
București,2004
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marketing
http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/2.pdf