Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Urechea – analizatorul auditiv - la specia umană are un rol foarte important în ceea ce priveşte
comunicarea şi socializarea cu alte persoane, totodată având şi funcţie în echilibru şi direcţionarea
spaţială.
Urechea externă
Este formată de pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Elementele componente ale urechii
externe sunt alcătuite din structuri fibrocartilaginoase ce sunt ataşate la nivelul pielii prin intermediul
pericondrului şi periostului propriu. Pavilionul urechii prezintă mai multe elemente şi anume:
- helixul;
- antehelixul;
- tragusul;
- antetragusul;
- incizura intertragală;
- lobul urechii.
În partea superioară a locului de bifurcaţie a antehelixului se formează foseta naviculară. Pavilionul şi
conductul auditiv extern sunt unite prin intermediul concăi.
Conductul auditiv extern are formă de S italic şi este alcătuit în porţiunea externă de ţesut
fibrocartilaginos acoperit de piele ce prezintă foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase şi o porţiune
internă, osoasă, situată la nivelul osului temporal. Este delimitat anterior de articulaţia temporo-
mandibulară, posterior de procesul mastoid, inferior de glanda parotidă, iar superior de etajul
mijlociu al bazei craniului.
Vascularizaţia este deservită de către artera temporală superficială, iar venele drenează către vena
promontoriu. În spatele celor două ferestre se găseşte sinus timpani ce corespunde ampulei canalului
semicircular posterior.
- peretele posterior. La nivelul acestuia se găseşte aditus ad antrum, o formaţiune anatomică sub
formă de canal ce asigură comunicarea urechii medii cu mastoida. Tot aici se regăseşte piramida,
descrisă fiind ca o proeminenţă unde este regăsit muşchiul scăriţei şi recesul facialului, precum şi o
zonă depresionară ce deserveşte de cele mai multe ori pentru abordul posterior chirurgical al căsuţei
timpanului.
- peretele anterior cunoscut şi sub numele de peretele tubocarotidian prezintă la nivelul său orificiul
trompei lui Eustachio, precum şi canalul muşchiului ciocanului.
- peretele inferior ce este în raport cu golful venei jugulare;
- peretele superior ce este în raport cu fosa cerebrală mijlocie.
Tot la nivelul casei timpanului se întâlneşte lanţul osicular alcătuit din ciocan, nicovală şi scăriţă, a
cărui scop este de a transmite sunetele primite de timpan la nivelul ferestrei ovale. Întreg lanţul
osicular este pus în mişcare prin contracţia muşchiului scăriţei şi a muşchiului tegmen timpani.
Procesul mastoid este alcătuit din mai multe cavităţi pneumatizate a căror interior este căptuşit cu
mucoperiost. Procesul de pneumatizare a cavităţilor mastoidiene se desfăşoară începând cu primul
an de viaţă până la vârsta de 12 ani. Comunicarea dintre urechea medie şi procesul mastoid se
realizează prin intermediul aditusului ad antrum.
Trompa lui Eustachio este canalul de legătură dintre urechea medie şi rinofaringe. Este alcătuită
dintr-o porţiune externă osoasă şi o porţiune internă cartilaginoasă. Muşchii ce determină prin
contracţia lor închiderea şi deschiderea trompei sunt muşchii peristafilin extern şi peristafilin intern.
Urechea internă
Este localizată la nivelul stâncii temporalului şi prezintă 2 porţiuni (una pentru organul acustic şi una
pentru organul vestibular). Este alcătuită din multiple canale interconectate ce poartă denumirea
generică de labirint.
Labirintul vestibular este alcătuit din 3 canale semicirculare, sacula şi utricula, ductul reuniens, ductul
utriculo-sacular, ductul endolimfatic, scaul endolimfatic. Labirintul membranos a cohleei este ductul
cohlear ce realizează o rulare de 2 ture şi jumătate în jurul unui ax central denumit columelă.
Canalele semicirculare membranoase sunt localizate în canalele semicirculare osoase, fiecare
prezentând câte un braţ ampular şi unul neampular, la fel ca cele osoase. La nivel ampular se
identifică creasta ampulară ce este alcătuită din epiteliu senzorial, cupula terminală şi terminaţii
nervoase.
Cohleea membranoasă este un canal spiralat membranos situat înăuntrul canalului cohlear. Ea
începe la nivel vestibular print-o extremitate în fund de sac localizată la nivelul recesului cohlear, iar
comunicarea acestuia cu sacula se face prin intermediul ductului reuniens. Cohleea membranoasă,
împreună cu lama spirală, împart ductul spiral cohlear osos în scala vestibulară şi scala timpanică.
Labirintul osos
Labirintul membranos este în labirintul osos, în osul temporal. Labirintul membranos este separat de
cel osos prin intermediul unui spaţiu umplut cu perlimfă. Compoziţia perilimfei, spre deosebire de
endolimfă, este asemănătoare cu lichidul extracelular. Labirintul osos poate fi împărţit în 3 porţiuni:
- sistemul canalelor semicirculare;
- cohleea;
- vestibulul osos.
Labirintul osos include canalele semicirculare membranoase şi le reproduce forma.
Vestibulul osos are forma unui cub şi prezintă:
- un perete lateral sau timpanic,
- un perete medial ce corespunde extremităţii interne a canalului auditiv intern,
- un perete superior,
- un perete posterior,
- un perete anterior
- un perete inferior.
La nivelul peretelui superior identificăm:
- în porţiunea anterioară: orificiul ampular al canalului semicircular anterior;
- în porţiunea posterioară: orificiul neampular al canalelor semicirculare anterior şi posterior.
La nivelul peretelui posterior identificăm:
- orificiul ampular al canalului semicircular posterior.
La nivelul peretelui medial identificăm:
- piramida vestibulului; creasta vestibulului ce continuă piramida în porţiunea postero-inferioară;
- recesul eliptic;
- recesul sferic;
- recesul cohlear.
La nivelul peretelui anterior identificăm:
- orificiul scalei vestibulare a cohleei.
La nivelul peretelul lateral identificăm:
- anterior: orificiul ampular al canalului semicircular lateral;
- posterior: orificiul neampular al canalului semicircular lateral;
- fereastra ovală prin care labirintul osos comunică cu casa timpanului.
La nivelul peretelui inferior identificăm:
- fereastra rotundă;
- originea lamei spirale osoase;
- fisura vestibulo-timpanică.
Urechea
Urechea – analizatorul auditiv - la specia umană are un rol foarte important în ceea ce priveşte
comunicarea şi socializarea cu alte persoane, totodată având şi funcţie în echilibru şi direcţionarea
spaţială.
Anatomie
Urechea externă
Este formată de pavilionul urechii şi conductul auditiv extern. Elementele componente ale urechii
externe sunt alcătuite din structuri fibrocartilaginoase ce sunt ataşate la nivelul pielii prin intermediul
pericondrului şi periostului propriu. Pavilionul urechii prezintă mai multe elemente şi anume:
- helixul;
- antehelixul;
- tragusul;
- antetragusul;
- incizura intertragală;
- lobul urechii.
În partea superioară a locului de bifurcaţie a antehelixului se formează foseta naviculară. Pavilionul şi
conductul auditiv extern sunt unite prin intermediul concăi.
Conductul auditiv extern are formă de S italic şi este alcătuit în porţiunea externă de ţesut
fibrocartilaginos acoperit de piele ce prezintă foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase şi o porţiune
internă, osoasă, situată la nivelul osului temporal. Este delimitat anterior de articulaţia temporo-
mandibulară, posterior de procesul mastoid, inferior de glanda parotidă, iar superior de etajul
mijlociu al bazei craniului.
Vascularizaţia este deservită de către artera temporală superficială, iar venele drenează către vena
jugulară internă. Limfaticele drenează la nivelul ganglionilor parotidieni, retroauriculari, pretragali şi
cervicali profunzi. Inervaţia poate fi senzitivă sau parasimpatică. Inervaţia senzitivă este dată de
plexul cervical superficial prin nervul mare auricular, de trigemen prin nervul auriculo-temporal şi de
nervul facial printr-o ramură senzitivă a sa.
Urechea medie
Tot la nivelul casei timpanului se întâlneşte lanţul osicular alcătuit din ciocan, nicovală şi scăriţă, a
cărui scop este de a transmite sunetele primite de timpan la nivelul ferestrei ovale. Întreg lanţul
osicular este pus în mişcare prin contracţia muşchiului scăriţei şi a muşchiului tegmen timpani.
Procesul mastoid este alcătuit din mai multe cavităţi pneumatizate a căror interior este căptuşit cu
mucoperiost. Procesul de pneumatizare a cavităţilor mastoidiene se desfăşoară începând cu primul
an de viaţă până la vârsta de 12 ani. Comunicarea dintre urechea medie şi procesul mastoid se
realizează prin intermediul aditusului ad antrum.
Trompa lui Eustachio este canalul de legătură dintre urechea medie şi rinofaringe. Este alcătuită
dintr-o porţiune externă osoasă şi o porţiune internă cartilaginoasă. Muşchii ce determină prin
contracţia lor închiderea şi deschiderea trompei sunt muşchii peristafilin extern şi peristafilin intern.
Urechea internă
Este localizată la nivelul stâncii temporalului şi prezintă 2 porţiuni (una pentru organul acustic şi una
pentru organul vestibular). Este alcătuită din multiple canale interconectate ce poartă denumirea
generică de labirint.
Labirintul vestibular este alcătuit din 3 canale semicirculare, sacula şi utricula, ductul reuniens, ductul
utriculo-sacular, ductul endolimfatic, scaul endolimfatic. Labirintul membranos a cohleei este ductul
cohlear ce realizează o rulare de 2 ture şi jumătate în jurul unui ax central denumit columelă.
Canalele semicirculare membranoase sunt localizate în canalele semicirculare osoase, fiecare
prezentând câte un braţ ampular şi unul neampular, la fel ca cele osoase. La nivel ampular se
identifică creasta ampulară ce este alcătuită din epiteliu senzorial, cupula terminală şi terminaţii
nervoase.
Cohleea membranoasă este un canal spiralat membranos situat înăuntrul canalului cohlear. Ea
începe la nivel vestibular print-o extremitate în fund de sac localizată la nivelul recesului cohlear, iar
comunicarea acestuia cu sacula se face prin intermediul ductului reuniens. Cohleea membranoasă,
împreună cu lama spirală, împart ductul spiral cohlear osos în scala vestibulară şi scala timpanică.
Labirintul osos
Labirintul membranos este în labirintul osos, în osul temporal. Labirintul membranos este separat de
cel osos prin intermediul unui spaţiu umplut cu perlimfă. Compoziţia perilimfei, spre deosebire de
endolimfă, este asemănătoare cu lichidul extracelular. Labirintul osos poate fi împărţit în 3 porţiuni:
- sistemul canalelor semicirculare;
- cohleea;
- vestibulul osos.
Labirintul osos include canalele semicirculare membranoase şi le reproduce forma.
Vestibulul osos are forma unui cub şi prezintă:
- un perete lateral sau timpanic,
- un perete medial ce corespunde extremităţii interne a canalului auditiv intern,
- un perete superior,
- un perete posterior,
- un perete anterior
- un perete inferior.
La nivelul peretelui superior identificăm:
- în porţiunea anterioară: orificiul ampular al canalului semicircular anterior;
- în porţiunea posterioară: orificiul neampular al canalelor semicirculare anterior şi posterior.
La nivelul peretelui posterior identificăm:
- orificiul ampular al canalului semicircular posterior.
La nivelul peretelui medial identificăm:
- piramida vestibulului;
- creasta vestibulului ce continuă piramida în porţiunea postero-inferioară;
- recesul eliptic;
- recesul sferic;
- recesul cohlear.
La nivelul peretelui anterior identificăm:
- orificiul scalei vestibulare a cohleei.
La nivelul peretelul lateral identificăm:
- anterior: orificiul ampular al canalului semicircular lateral;
- posterior: orificiul neampular al canalului semicircular lateral;
- fereastra ovală prin care labirintul osos comunică cu casa timpanului.
La nivelul peretelui inferior identificăm:
- fereastra rotundă;
- originea lamei spirale osoase;
- fisura vestibulo-timpanică.
Canalele semicirculare osoase
Sunt în număr de trei şi sunt localizate superior şi posterior faţă de vestibul. Ele se deschid la nivelul
vestibulului prin 2 braţe, unul ampular prin care trec fibre ale nervului vestibular şi unul neampular.
Pentru canalul semicircular anterior şi posterior braţele neampulare se unesc şi se deschid la nivelul
vestibulului printr-un singur orificiu.
Cohleea este un labirint osos ce formează o rulare de 2 ture şi jumătate. Aceasta începe la nivelul
peretelui inferior al vestibulului şi se termină în fund de sac. Spirala formată de cohlee prezintă în
centrul său columela, o formaţiune conică ce este alcătuită din ţesut spongios. Capsula cohleară
prezintă mai multe porţiuni:
- o porţiune axială ce în raport cu columela formează şanţul spiral pe buzele căruia se prinde lama
spirală care este alcătuită din:
• o bază ce formează împreună cu şanţul spiral canalul spiral ce mai poartă denumirea de canalul lui
Rosenthal;
• o lamelă vestibulară cu direcţie spre vârful cohleei;
• o lamelă timpanică cu direcţie spre baza cohleei;
• o margine liberă care este localizată la nivelul lumenului canalului spiral cohlear ce se continuă cu
ductul cohlear;
• spaţiul interlamelar la nivelul căruia trec axonii aferenţi ai neuronilor ganglionului spiral şi axonii
eferenţi ai tractului oligocohlear;
- o porţiune interspirală ce corespunde septului spiral. La nivelul acestei porţiuni scala vestibulară a
turei bazale vine în raport cu scala timpanică a turei următoare.
- o porţiune periferică ce mai poartă denumirea de capsulă cohleară propriu zisă.
Fiziologia auzului
Funcţia auditivă
Funcţia vestibulară
de unde excitaţiile sunt preluate de nervul vestibular şi apoi sunt transmise către trunchiul cerebral.
Hipoacuzia se defineşte prin scăderea auzului şi poate apărea datorită unor leziuni organice,
împărţindu-se în:
- hipoacuzie de transmisie leziunea fiind la nivelul urechii externe sau medii;
- hipoacuzie de percepţie, leziunea putând fi la nivelul urechii interne, a căilor de transmisie sau la
nivel central.
Există şi o hipoacuzie non-organică.
În ceea ce priveşte hipoacuzia de transmisie, aceasta poate avea multiple etiologii precum:
- patologii congenitale reprezentate de atrezia conductului auditiv extern, întreruperea lanţului
osicular,
sau poate apărea în urma unor
- patologii dobândite precum obstrucţia conductului auditiv extern prin dop de cerumen sau prin
corpi străini, inflamaţii sau tumori, rupturi ale membranei timpanale în urma unui traumatism sau
inflamaţie, otoscleroză, obstrucţii la nivelul trompei lui Eustachio.
În ceea ce priveşte hipoacuzia de percepţie, patologiile învinuite sunt: malformţiile congenitale;
- presbiacuzia;
- ototoxicitate în urma administrării unor medicamente ototoxice;
- traumatisme;
- zona Zooster;
- meningite;
- leziuni la nivelul cortexului sau trunchiului cerebral.