LAVINIA RUS

ANUL I
I.D.

CONDIȚIILE VICIILOR DE CONSIMȚĂMÂNT

În realizarea acestui proiect, am considerat necesară o prezentare succintă a

consimțământului, urmată de cele patru vicii de consimțământ, și anume: eroarea, dolul, violența
și leziunea.
Prin consimțământ se înțelege, pe de-o parte manifestarea voinței fiecăreia dintre părți de
a încheia actul juridic, iar, pe de altă parte acordul de voințe prin care se încheie un act juridic
bilateral sau multilateral. Pentru a duce la încheierea unui act juridic valabil, consimțământul
trebuie să întrunească anumite cerințe. Art. 1204 C. Civ. Sintetizează aceste cerințe precizând:
Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat și în cunoștință de cauză.
Consimțământul, înțeles ca o condiție esențială a actului civil, poate fi definit ca voința
exteriorizată în sensul de a genera efectele unui anume act juridic. Astfel spus, prin
consimțământ se înțelege voința manifestată în sens juridic.
Conform articolului 1.206 C.civ, alin. (1) Consimțământul este viciat când este dat din
eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență, iar alin. (2) al aceluiași articol ne indică faptul
că, de asemenea, consimțământul este viciat în caz de leziune.
În cea ce privește eroarea, în general, aceasta este percepută ca o falsă reprezentare a
realității. Eroarea poate să cadă asupra naturii operațiunii juridice (de exemplu, atunci când
fiecare partener de negocieri trăiește cu ideea că va încheia un alt act juridic decât crede celălalt),
asupra identității obiectului prestației (de exemplu, deși părțile s-au înțeles asupra naturii
juridice a actului, fiecare vorbește despre un alt obiect al prestației), eroarea poate să cadă și
asupra unei calități a bunului obiect a prestației sau asupra unei alte împrejurări considerată
esențială de către părți, în absența căreia contractul nu s-ar mai fi încheiat.
Pentru a putea vorbi despre o eroare care atrage anulabilitatea contractului este necesar ca
aceasta să îndeplinească, următoarele condiții:
 eroarea să fie esențială în sensul art. 1.207 C. Civ;
 eroarea să fie scuzabilă;
 eroarea să fie determinantă pentru încheierea actului juridic;

1
  eroarea să fie comună contractanților.
Eroarea scuzabilă este cea care nu poate fi reproșată celui aflat în eroare, anume lipsei
sale de informare. Pentru a exista un viciu de consimțămând, eroarea trebuie să fie scuzabilă,
aceasta implicând că persoana a acționat diligent, culegând informațiile necesare pentru a lua o
decizie și a exprima o voință juridică în cunoștință de cauză. Caracterul determinat al erorii se
referă la intensitatea juridică a acesteia. La contractele oneroare se mai cere în mod special ca
eroarea să fie sau să poate fi cunoscută de ambii contractanți. Eroarea comună nu înseamnă că
este necesar ca ambele părți să fie simultan în eroare, ci trebuie înțeles ca cealaltă parte a
cunoscut sau trebuia să cunoască ca elementul sau împrejuarea asupra căruia cade eroarea este
determinant pentru co-contractantul său la încheierea unui act juridic.
Dolul ca viciu de consimțământ se definește ca o eroare provocată cu rea-credință unei
alte persoane cu scopul de a o determina să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
De principiu, dolul poate afecta consimțământul în cazul oricărui act juridic, fie unilateral, fie
bilateral. Spre deosebire de eroare care are doar un element subiectiv, dolul are o structură duală,
alături de elementul subiectiv, acest viciu mai cuprinde și un element obiectiv. Elementul
subiectiv al dolului se concretizează în inducerea în eroare, cu intenție, a celuilalt contractant, iar
elementul subiectiv al dolului este circumscris la manoperele frauduloase întrebuințate de una
dintre părți pentru înșelarea celeilalte.
Condițiile juridice ale dolului sunt:
 caracterul determinant al dolului;
 trebuie să fie imputabil celuilalt contractant; în măsura în care manoperele dolozive sunt
săvârșite de către un terț, nu există dol decât dacă contractantul care profită de înșelătorie
a știut sau trebuia să fi știut de manevrele terțului. În acest sens, art. 1.215 C. Civ (1)
Partea care este victima dolului unui terț nu poate cere anularea, decât dacă cealaltă
parte a cunoscut sau, dipă caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului,
iar (2) independent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile
ce ar rezulta.
Proba dolului se poate face prin orice mijloc de dovadă deoarece este un fapt juridic. Art.
1214, alin. 4 C. civ. Prevede că dolul nu se presupune, adică nu poate fi prezumat. În consecință,
cel care susține vicierea consimțământului prin dol va trebui să o dovedească. Dacă sunt întrunite
condițiile juridice ale dolului amintite mai sus, sancțiunea este nulitatea relativă. Victima dolului

2
are drept de opțiune între a cere anularea ori menținerea contractului, în ultimul caz acesta fiind
îndreptățit să solicite reducerea prestației sale cu valoarea daunelor interese la care ar fi
îndreptățit.
Violența este o constrângere exercitată asupra voinței unei persoane pentru a o determina să-
și exprime voința într-un anumit sens. Violența ca viciu de consimțământ constă în frica insuflată
unui contractant prin amenințarea cu un rău, înțeles ca pericol grav și iminent de care poate scăpa
doar în situația în care încheie un anumit act. Violența în sine constă în amenințarea cu un rău,
dar ceea ce viciază consimțământul este temerea pe care pericolul o poate inspira și care
determină persoana să consmită la un act civil pe care nu l-ar fi încheiat.
Potrivit art. 1216 alin. (2) Există violență când temerea insuflată este de așa natură încât
partea amenințată putea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimțământului său, viața,
persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav și iminent., iar potrivit
aceluiași articol, alin. (4) În toate cazurile, existența violenței se apreciază ținând seama de vârsta,
starea socială, sănătatea și caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violența, precum și de orice altă

împrejurare ce a putut influența starea acestuia la momentul încheierii contractului.

Condițiile juridice ale violenței sunt:

 violența să fie determinantă pentru încheierea contractului în sensul în lipsa violenței, cel
înspăimântat nu ar fi încheiat actul juridic (dacă nu ar fi fost amenințat cu un pericol grav și
iminent).
 violență să fie ilegitimă. După natura pericolului sau a răului cu care se amenință,
violența
poate fi legitimă sau ilegitimă. Violența fizică este întotdeauna ilegitimă, fiindcă nu este
admisibil ca o persoană, corpul sau bunurile sale, să fie supuse vreodată constrângerilor
fizice. Constrângerea morală legitimă înseamnă amenințarea cu forța coercitivă a statului,
respectiv amenințarea cu recursul la aceasta.
În ceea ce privește ultimul viciu de consimțământ și anume leziunea, doctrinar, se apreciază
că leziunea este paguba materială pe care o suferă una dintre părțile unui contract oneros și
comutativ, din cauza disproporției ce există, la data încheierii contractului, între prestația proprie
și prestația celeilalte părți. De asemenea, câteodată se apreciază că leziunea nu este un viciu de
consimțământ, ci o neregularitate a actului juridic care privește obiectul contractelor oneroase
comutative.

3
 Noul Cod Civil reglementează leziunea alături de eroare, dol și violență, în categoria viciilor
de consimțământ, făcând distincție între contractele încheiate de majori și contractele încheiate
de minori, distincție care se resfrânge asupra sancțiunii aplicabile.
Raportat la contractele încheiate de majori, potrivit art. 1221 alin. (1) Există leziune
atunci când una dintre părți, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experiență ori de lipsa de
cunoștințe a celeilalte părți, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație de o
valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestații.
Raportat la contractele încheiate de minori, potrivit art. 1221 alin. (3) Leziunea poate exista
și
atunci când minorul își asumă o obligație excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la
avantajele pe care le obține din contract ori la ansamblul circumstanțelor. În legătură cu acest
caz de leziune se impun anumite observații, printre care: problema leziunii se poate ridica doar în
actele de administrare încheiate de minorul cu capacitate restrânsă fără încuviințarea
ocrotitorului legal.

În concluzie, având în vedere faptul că pe parcursul tratării temei Viciile de

consimțământ nu am făcut referire decât vag fie la elementele prezente fiecărui viciu, fie la
răspunderea civilă, consider necesară cuprinderea acestor elemente, schematic, după cum
urmează:
Viciul Eroare Dol Violență Leziune
elemente subiectiv subiectiv, subiectiv temerea obiectiv,
intenția de a +obiectiv disproporția +
înșela + obiectiv amenințarea subiectiv,
(manopera) profită, direct
sau indirect
situația ignorant/neglijent rea-intenție rea-intenție profită de
cocontractantului situație
răspundere civilă nu e delict delict civil delict civil nu e delict
(daune)
sancțiune nulitate relativă nulitate relativă nulitate relativă nulitate relativă
+ daune + daune cu regim aparte
sau daune

4
adaptare da nu nu da

BIBLIOGRAFIE:
1. Codul civil și Legea de punere în aplicare, Ed. Hamangiu, Ediția 2017.
2. Reghini, Ion, Serban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Ed.
Hamangiu, București, 2013.