Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2
INTREBARI VERIFICARE CURS SISTEMUL MONETAR INTERNAȚIONAL
1. Când s-a creat sistemul monetar internațional și ce obiective a avut?
Între 1 şi 22 iulie 1944 la Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională s-a abordat pentru prima
dată problema creării unui sistem monetar internaţional. În cadrul conferinţei au fost dezbătute două
proiecte care au avut puncte comune în ceea ce priveşte adoptarea unui regim de cursuri de schimb
fixe şi crearea unui organism internaţional însărcinat cu acordarea de împrumuturi ţărilor cu
dezechilibre tranzitorii ale balanţelor de plăţi externe.
Sistemul monetar de la Bretton-Woods a avut ca obiective:
2. Enumerați principiile care au stat la baza creării SMI si prezentați unul la alegere.
alegerea etalonului monetar;
stabilitatea parităţilor şi a cursurilor de schimb;
convertibilitatea monedelor;
constituirea de rezerve monetare oficiale (lichiditate);
echilibrarea balanţelor de plăţi externe ale ţărilor membre.
funcţia de etalon monetar internaţional, prin DST putându-se exprima parităţile şi cursurile
valutare;
funcţia de mijloc de rezervă, DST figurând între rezervele ţărilor, alături de aur şi valutele de
rezervă. Rolul DST ca mijloc de rezervă internaţională rămâne limitat în mare parte, deoarece
moneda FMI poate fi deţinută şi utilizată numai la nivel oficial de ţările membre. Deşi a fost
creat şi „DST-ul privat”, piaţa sa a rămas limitată; funcţia de instrument de credit, de procurare
de monedă convertibilă prin intermediul FMI şi în anume condiţii;
funcţia de mijloc de plată, limitată la plata de dobânzi şi comisioane datorate FMI.
DST nu îndeplineşte decât parţial funcţiile unei monede internaţionale, el nu este un mijloc
direct de plată, ci indirect, prin mecanismul său de convertire în valute.
DST nu circulă decât între autorităţile monetare (FMI, BRI, bănci centrale).
Inflaţia şi deflaţia de DST nu sunt excluse, FMI putându-se orienta greşit în determinarea
necesarului de emisiune.
Ca urmare a repartizării emisiunilor de DST proporţional cu cota subscrisă de către fiecare ţară
la FMI, majoritatea alocărilor revin ţărilor industrializate, astfel că ţările în curs de dezvoltare -
ale căror nevoi sunt cele mai mari - primesc alocările cele mai mici.