Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

Tema: “Daca as fi ministrul


educatiei”

Studentă: SERBU F. ANDRA ELENA


Titular curs: prof. univ.dr. LAURA GORAN
Disciplina:PSIHOLOGIA EDUCATIEI
An: I PIPP
Dacă aș fi ministrul Educației...

„Dacă aș fi ministrul/ ministra educației aș ...” e așadar provocare ….

Dacă aș fi ministrul educației aș începe printr-o declarație către toți cetățenii acestei țări prin
care să spun că recunosc starea de fapt a lucrurilor, că regret faptul că profesorii, părinții, elevii
cu greu au fost ascultați și consultați în procesul de luare a deciziilor de până acum. I-aș asigura
de faptul că vocea tuturor celor implicați contează și vreau să o aud pentru a putea găsi politici
publice care să răpundă atât nevoilor colective cât și situațiilor excepționale. I-aș ruga pe cei
interesați să fie deschiși să colaboreze cu ministerul educației, să aibă încredere că lucrurile pot
merge într-o direcție care să aducă progres pentru toate categoriile sociale atât prin intervenția
statului cât și prin implicarea fiecăruia dintre noi.

Le-aș mulțumi tuturor celor care în ciuda neajunsurilor au rămas în sistemul public de


învățământ și se dedică muncii pe care o fac. Aș recunoaște totodată că nu le știu pe toate și că e
posibil să apară și greșeli, experiențe din care sunt pregătit, alături de echipa cu care lucrez, să
învăț și să le corectez. I-aș invita să se uite mai mult către soluții și să se deschidă cu încredere
către actorii instituționali, să pună presiune acolo unde lucrurile nu se întâmplă așa cum ar trebui,
unde bunul simț e înlocuit de aroganță ori de sentimentul puterii absolute.

La nivel de politici publice aș începe prin dezvoltarea unor programe în cadrul marilor
universități de formare inițială și continuă a viitoarelor, cât și actualelor cadre didactice. Aș
face criterii care să țină cont de nevoile de învățare ale copilului la care adulții să știe cum să
le poată răspunde și în funcție de aceste lucruri să pot selecta viitoarele cadre didactice. Aș
dezvolta chiar o Școală Națională a cadrelor didactice care să ofere pe lângă formare
expertiză, mentorat, sprijin pentru cei implicați în educație. Aș introduce stagii de practică pentru
profesorii debutanți și cei care au nevoie de a-și dezvolta competențele pedagogice în școli și în
clase cu profesori care facilitează pe bune învățarea și au progres cu copiii. Un an de zile în care
ucenicul să observe din spatele clasei zi de zi ce se petrece, interacțiunea dintre copii, stilul de
lucru al profesorului, cum răspunde acesta situațiilor neprevăzute ș.a. După un an de observație
aș introduce în al doilea an de practică sesiuni săptămânale de co-teaching. Ucenicul, alături de
cadrul didactic proiectează activitatea la clasă, facilitează procesul de învățare, monitorizează
progresul, face evaluare. La sfârșitul celor doi ani de practică adăugați la formarea din timpul
licenței candidatul poate intra în sistem.

Totodată, aș descentraliza școlile și le-aș da putere să-și angajeze personal. Angajarea s-ar
face pentru o perioadă limitată de timp, un an, perioadă în care candidatul este monitorizat, i se
oferă sprijin, are parte de formare pentru a se putea adapta nevoilor comunității respective, are
parte de un mentor. În urma evaluării conform unor criterii stabilite de școală și cunoscute de
către candidat din prima zi, la finalul anului primește răspunsul dacă este angajat pe perioadă
nedeterminată sau i se recomandă să mai stea în perioada de monitorizare-învățare. Aș încuraja
școlile să devină spații de învățare pentru întreaga comunitate, să creeze spațiu și motivația
potrivită pentru profesori să fie dispuși să învețe, să colaboreze, să apropie comunitatea de
școală.

Pentru profesorii din sistem aș scoate gradațiile de merit, obligativitatea de a acumula un


anumit număr de credite prin participarea la cursuri autorizate. Această practică aș înlocui-o
cu formare oferită fie de școală, fie de alte organizații, scopul ultim fiind acela de a vedea
că se produce progres în învățare pentru copiii cu care lucrează cadrul didactic. Totodată aș
introduce și criterii clare prin care un cadru didactic poate părăsi sistemul public de educație.
Salarizarea ar fi una care să țină cont de media Uniunii Europene cât și de efortul depus de
fiecare cadru didactic pentru a produce progres în învățare, ținând cont de întregul context în care
se desfășoară activitatea.

Finanțarea aș acorda-o școlilor în funcție de nevoi și nu de numărul de elevi. Aceste nevoi


pot ține de gradul de dezvoltare al comunității, infrastructură, acces la servicii de sănătate sau de
cultură, profilul socio-economic al părinților copiilor, condiții de locuire, profilul educațional al
părinților. Cu alte cuvinte, acolo unde este sărăcie, părinții sunt analfabeți, muncesc 12 ore pe zi
pentru a putea avea un venit care să asigure supraviețiurea aș acorda o finanțare care să aducă
aceleași rezultate copiilor ca unor copii ce vin din comunități cu mai puține provocări. Cu
alte cuvinte, aș acorda finanțarea fiind atent la rezultate și nu doar la condițiile egale pe care
să le aibă copiii.

Aș introduce uniforma, aceasta fiind asigurată de către stat pentru familiile aflate în situații
vulnerabile, aș asigura spații pentru toate școlie în care să poată fi oferit prânzul, o masă caldă.
Pentru copiii ce provin din familii nevoiașe masa ar fi asigurată din bugetul public. M-aș asigura
că toți copiii încep programul dimineața, că am spații luminoase, cu condiții decente și adaptate
cerințelor de învățare ale elevilor. Programul fiecărui copil ar fi de 7 ore la școală, cu tot cu
pauze și masa de prânz.

Înscrierea copiilor s-ar putea face doar în circumscripția în care copilul este înregistrat, acolo
unde părinții sau tutorele își au domiciliul și aș împiedica astfel apariția segregării. Școlile ar fi
mixte, deschise către multiculturalitate, acceptând diversitatea.

Învățământul ar fi obligatoriu până în clasa a XII-a, asigurat de către stat. Aș scoate orice
formă de selecție a copiilor în clasa a V-a. Integrarea la liceu s-ar face în urma unor evaluări
atât scrise, care să verifice cunoștințele, cât și aptitudinale care să descopere talentele copilului
iar alegerea să fie făcută în avantajul fiecărui elev și în cunoștință de cauză.

Anul școlar ar începe la 1 septembrie și s-ar încheia la jumătatea lunii iulie. Totodată, ar fi
structurat în 3 semestre, cu 3 vacanțe de o săptămână sau două. Pe parcursul verii s-ar desfășura
tabere pentru fiecare școală în parte, cu obiective de învățare care să meargă însă spre zona de
nonformal. Aceste activități ar avea caracter opțional, copiii având șansa să aleagă dacă vor sau
nu să participe. O parte din costuri pot fi asigurate din bugetele publice fiind încurajată în special
participarea copiilor care vin din familii ce nu-și permit achitarea unei vacanțe.

Pentru părinți așa adopta o strategie națională prin care să-i încurajez pe de-o parte să participe
la activități desfășurate de școală prin care să le fie formate atitudini proactive, cât și să
dobândească competențe de a fi atenți și de a răspunde nevoilor propriilor copii. Părinții ar avea
și responsabilități foarte clare, odată neîndeplinite putând fi sancționați de către autoritățile
statului (de exemplu: copilul absentează iar părintele nu anunță școala sau nu are adeverință de la
medicul de familie – poate fi amendat).

Aș încuraja școlile să-și dezvolte regulamente de conduită, cu responsabilități și consecințe


clare atât pentru adulții din școală cât și pentru copii, care să fie cunoscute și respectate de toți
cei din instituție. Aș dezvolta un sistem informatizat cu ajutorul căruia fiecare profesor să
poată nota la finalul zilei sau săptămânii observațiile despre copiii cu care lucrează, progresul lor
academic, observații despre atitudinea manifestată atât la ore cât și în pauze, comportamente care
afectează învățarea ș.a. Fiecare școală ar avea astfel informații despre fiecare copil în parte, ceea
ce înseamnă că pot comunica în timp real cu fiecare părinte despre evoluția copilului în școală.

Pentru a proteja profesorii de presiunile venite din partea părinților, aș da libertate școlilor
să-și angajeze personal care să aibă strict sarcina de a se întâlni cu părinții, de a le comunica
observațiile notate in sistemul informatizat, de a veni cu recomandări, de a ține legătura cu
aceștia. Informațiile despre progresul copiilor transmise către părinți ar fi confidențiale, ceea ce
înseamnă că nu pot exista comparații între copii în interiorul școlii. Până la liceu notele ar fi
înlocuite de calificative pentru fiecare competență pe care școala are responsabilitatea să o
dezvolte la fiecare elev în parte.

I-aș încuraja pe profesori să adere la organizații profesionale în care să poată face schimb
de bune practici, să se poată forma, să fie un spațiu de conectare, de inovație. Aș reduce numărul
comisiilor și aș pune accent pe calitatea educației din școală. Selecția directorilor s-ar face după
niște criterii care să aibă în vedere abilitățile acestuia de a dezvolta strategii școlare, de a le
implementa, monitoriza și evalua, de a fi un sprijin pentru colegii din cancelarie, și nu neapărat
de a îndeplini sarcini birocratice. Cred că rolul lui nu e de a fi un bun profesor ci de a fi un bun
manager, atent la nevoile oamenilor cu care lucreză, vizionar, deschis către colaborare.

Pe lângă fiecare școală aș dezvolta biblioteci care să devină spații de cultură pentru întreaga
comunitate și care să-i atragă atât pe copii cât și pe adulți, mai tineri sau mai în vârstă. Nu în
ultimul rând aș încuraja elevii încă din clasele primare să se implice în activități de
voluntariat și aș crea condiții care să dezvolte acest sector. Pentru persoanele în vârstă din
comunitate deschise către colaborare aș încuraja școlile să le invite în activitățile cu copiii. Astfel
s-ar simți utile, ar fi redus sentimentul singurătății, îmbătrânirea ar fi privită ca pe ceva firesc de
către copii, aș crea punți de legătură afectivă între generații.

M-aș uita cu mai mare atenție la potențialul pe care îl au organizațiile


nonguvernamentale ce pot oferi servicii educaționale care să dezvolte diverse competențe atât
pentru copii cât și pentru profesori. Aș crea astfel un cadru care să le permită accesul în școlile
publice, și în parteneriat cu școala să poată oferi activități care să vină în completarea educației
formale, având mereu în vedere dezvoltarea de competențe necesare pentru devenire, integrare
pe piața muncii, dezvoltarea cetățeniei participative.

În procesul de învățare aș pune accent pe zona de rezolvare a problemelor. M-aș uita la


fenomenele care afectează astăzi și vor avea un efect puternic pentru viitor: migrația, terorismul,
inteligența artificală, încălzirea globală, obezitatea, diabetul, dispariția a sute de specii de
animale, sărăcia sau foametea, consumul resurselor neregenerabile, poluarea. Aș dezvolta
programe de formare pentru profesori care să adreseze aceste provocări pentru a-i face pregătiți
să le ducă în sala de clasă. Aș da totodată o mai mare importanță educației financiare, sexuale,
zonei de fake news, studierii fenomenelor recente care au schimbat soarta unei comuității sau
soarta lumii (un exemplu pot fi vizitele la Memorialul Durerii de la Sighet). Aș crește rolul
educației civice pentru ca elevii să-și dezvolte atitudini pro-democratice, să devină adepți ai
participării active în procesul de luare a deciziilor, făcându-i astfel responsabili de rolul de
cetățean.

Sunt multe aspecte pe care nu le-am atins..