Sunteți pe pagina 1din 8

INFECŢIILE MÂINII ŞI DEGETELOR

Mâna este expusă frecvent traumatismelor şi infecţiilor, din cauza rolului său deosebit în
activitatea umană.
Structura sa complexă determină o multitudine de forme ale infecţiei si explică gravitatea
sechelelor, cu limitarea funcţiei motorii şi senzoriale.

CLASIFICARE:
 În funcţie de teritoriul afectat:
a) panariţii: infecţii acute ale degetelor
b) infecţii acute ale mâinii

Panariții
a) periunghial
b) subunghial
c) flictenular
d) antracoid
e) pulpar
f) subcutanat
g) în buton de cămașă
h) subperiostic
i) osos
j) articular

Clasificarea panariţiilor se realizează după topografie şi profunzime:


1. Panariţii superficiale (se dezvoltă în grosimea tegumentului)
 panariţiul eritematos
 panariţiul flictenular
 panariţiul antracoid
 panariţiul unghial – periunghial
– subunghial
2. Panariţii subcutanate – se dezvoltă în ţesutul subcutanat
 panariţiul pulpar (al lojei falangei distale)
 panariţiul lojei falangei mijlocii
 panariţiul lojei falangei proximale
3. Panariţii profunde – afectează tendoane, oase, articulaţii
 panariţiul tenosinovial – tenosinovită
 panariţiul osos – osteită
 panariţiul osteoarticular – osteoartrită
Infecţiile mâinii se clasifică în:

 Infecţii superficiale
 limfangita reticulară
 flegmonul superficial palmar (flictenular)
 furunculul mâinii

 Infecţii profunde
 flegmonul lojii tenare
 flegmonul lojii hipotenare
 flegmonul mediopalmar
 flegmonul dorsal al mâinii
 flegmonul tecilor sinoviale digito-palmo-carpiene

ETIOPATOGENIE

Factori determinanţi:
1. Germenii microbieni
- flora cutanată obişnuită
- flora telurică
(frecvent – streptococi, stafilococi, E. Coli, B. Proteus sau germeni anaerobi – Bacteroides)
2. Traumatismele degetelor şi mâinii – poartă de intrare
- traumatisme minore, obişnuite, neglijate
- traumatisme distructive, contaminate de la început
- arsuri
- plăgi înţepate
- retenţie de corpi stăini

Factori favorizanţi:
- starea de igienă precară a tegumentelor
- tratamentul incomplet sau incorect al plăgilor
- deficite legate de teren (diabet)

Faze evolutive anatomo-clinice:


- faza congestivă, de invazie microbiană a părţilor moi şi a circulaţiei limfatice loco-
reginale
- faza de supuraţie – acumulare de puroi şi detritusuri tisulare
- faza de fistulizare – eliminarea puroiului şi a detritusurilor celuale
- faza de reparaţie şi cicatrizare
SIMPTOMATOLOGIE

Depinde de: localizare, faza evolutivă, virulenţa microbiană, rezistenţa organismului şi de


măsurile adoptate

Debut:
- Insidios
- durere progresivă cu caracter de arsură, înţepătură, iniţial provocată de digitopresiune, cu
limitarea mişcărilor
- tumefacţie locală, eritem local

Perioada de stare:
- Durere intensă, pulsatilă, chinuitoare, accentuată de căldură şi poziţia declivă
- Se poate ameliora în momentul fistulizării şi evacuării spontane a puroiului
- Semne generale: febră, frisoane, alterarea stării generale

Explorări:
 Examenul radiologic
- corpi străini retenţionaţi
- leziuni traumatice osoase
 Examenul bacteriologic al exudatului purulent
 Explorări de laborator

Evoluţie şi complicaţii:
- Distrucţii tendinoase şi osteoarticulare
- Retracţii tendinoase anchilozante
- Supuraţii cronice fistulizate
- Extensia infecţiei la antebraţ
- Septicemii

TRATAMENTUL MEDICAL

- Este instituit imediat în faza de debut


- Poate să rezolve singur infecţiile uşoare, superficiale, în faza de celulită
- Antibioterapie cu spectru larg
- Imobilizarea mâinii în poziţie fiziologică şi proclivă
- Medicaţie simptomatică (antialgice, antitermice, antiinflamatorii)
- Pansament local revulsiv (umed, alcoolizat)
- Profilaxie antitetanică
- Fizioterapie şi gimnastică recuperatorie

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Indicat în faza de supuraţie sau fistulizare

Obiective:
1. Oprirea difuziunii infecţiei
2. Evacuarea puroiului
3. Crearea de condiţii pentru o vindecare fiziologică

Principiile tratamentului chirurgical:


 Incizii fiziologice → evitarea cicatricilor vicioase
 Explorarea completă a plăgilor, cu extragerea corpilor străini, a sfacelurilor tisulare, etc.
 Excizia economică a ţesuturilor
 Hemostază îngrijită
 Drenaj larg, eficient

INFECȚIILE DEGETELOR ȘI MÂINII


Diferite tipuri de incizii

a) mediană longitudinală
b) laterală
c) cu evitarea plicii de flexie (infecții grave)
d) pentru fundul de sac proximal al sinovialei
e) pentru flegmon comisural
f) în flegmonul hipotenar
g) pentru spațiul palmar median
h) pentru flegmonul tecilor digitocarpiene
i) pentru spațiul tenar (cu evitarea ramurilor tenare
ale medianului j)

PANARIȚIILE SUPERFICIALE
Panarițiul eritematos (limfangita reticulară):
- Infecție acută localizată dezvoltată în grosimea tegumentelor degetelor cu afectarea
rețelei limfatice locale;
- Zona hiperemică, dureroasă spontan și la digitopresiune;
- Tratament – pansament local revulsiv.

Panarițiul flictenular:
- Flictene seropurulente cu acumularea exsudatului între epiderm și derm;
- Poate fi manifestarea superficială a unei colecții profunde, în “buton de cămașă”;
- Tratament – excizia flictenei, lavaj antiseptic și pansament umed.

Panarițiul periunghial (paronichia):


- Se dezvoltă în grosimea repliului unghial la baza unghiei, de o singură parte sau în
potcoavă;
- Apare tumefacție eritematoasă, dureroasă, urmată de colectia seropurulentă;
- Tratament – anestezie locală la baza degetului, decolarea repliului unghial, evacuarea
colecției, rezecția facultativă a bazei unghiei (în fuzeul subunghial), pansament umed
facultativ.

Panaritiul subunghial:
- Acumularea exsudatului purulent în spațiul subunghial;
- Apare durere intensă, pulsatilă, accentuată în poziție declivă;
- Evoluează spre fistulizare externa sau profundă, cu osteita falangei distale;
- Se poate croniciza – unghie îngroșată, mobilă, constituirea botriomicomului marginal
(mugure cărnos, friabil, sângerând);
- Tratament – extirparea unghiei (anestezie locală), pansament antiseptic.

Panarițiul antracoid (furunculul degetelor):


- Se dezvoltă la nivelul unui sau mai multor foliculi pilosebacei de pe fața dorsală a
degetelor;
- Au caractere clinico-evolutive și tratament identic cu celelalte localizări ale furunculilor.

PANARIȚIILE SUBCUTANATE
Panarițiul pulpar:
Este cel mai frecvent, prezintă caracteristici legate de structura anatomică a lojei falangei distale
(cavitate închisă, puțin extensibilă, multi-compartimentată);
Dureri atroce, pulsatile, pulpa degetului este renitent-fermă, uneori congestionată sau chiar
lividă;
Limfangita și adenopatia pot fi prezente, afectează precoce falanga distala producând osteită;
Poate fistuliza – abces în “buton de cămașă”;
Tratament medical – în primele 48 de ore (antibiotice și pansament revulsiv);
Tratament chirurgical – incizii laterale cu dilacerarea traveelor conjunctivale și drenaj
transfixiant sau incizie în trunchi de con;

PANARIȚIILE PROFUNDE

Panarițiul osos (osteita falangelor):


- Se produc prin inocularea septica directa a osului sau secundară unei infecții de
vecinătate;
- Focar supurativ, trenant, fistulizat, complică evoluția unui panarițiu subcutanat neglijat
sau refractar la tratament uzual;
- Examenul radiologic pune în evidență osteita (osul are structura ștearsă, opacifiere
redusă), constituirea sechestrelor osoase; repetarea la 10-15 zile evidențiază regenerarea
osoasa și vindecarea osteitei;
- Tratament – evacuarea puroiului prin incizii adecvate, drenaj, imobilizare pe atelă;
antibioterapia este obligatorie, ghidată de antibiogramă;
- Corect tratată, se vindecă în aproximativ 2 luni.

Panarițiul articular (artrita supurată a degetelor):


- Aceleași căi de inoculare ca și panarițiul osos;
- Clinic – tumefacție articulară, durere, limitarea mișcărilor la nivelul său;
- Radiografia – certifică diagnosticul – estomparea capetelor articulare și modificările
spațiului articular;
- Evoluție îndelungată, cu necroză epifizară, difuziune septică sinovială și anchiloză
articulară;
- Tratament:
- în faza congestivă – antibioterapie cu spectru larg și imobilizare funcțională;
- după 48-72 ore – artrotomie prin abord dorsolateral, rezecție articulară și artrodeză (în
cazul leziunilor distructive, cu evoluție către anchiloză).

INFECȚIILE MÂINII

Sunt mai puțin frecvente decât panarițiile, dar gravitatea lor este mai mare din cauza
potențialului crescut de difuziune septică locoregională și sistemică și din cauza sechelelor
majore;
Se clasifica în raport cu aponevroza palmară în:
 Infecții superficiale (supraaponevrotice);
 Infecții profunde (subaponevrotice).

INFECȚIILE SUPERFICIALE

Limfangita reticulară a mâinii:


- Prin inoculare septică directă;
- Semne celsiene la nivelul focarului de inoculare;
- Tratament – medical – antibioterapie, imobilizarea mâinii pe atelă, pansament revulsiv,
eventual evacuarea pustulei (fără anestezie).

Flegmonul flictenular (flegmonul superficial palmar):


- Consecința infectării bursei seroase subiacentă unui clavus palmar;
- Durere localizată, flictenă cu conținut seropurulent sub clavus, edem care se extinde pe
fața dorsală a mâinii;
- Tratament – anestezie locală, incizia flictenei în zona de maximă fluctuentă, excizia
țesuturilor în trunchi de con.

INFECȚIILE PROFUNDE (FLEGMOANELE MÂINII)


Flegmonul lojei tenare:
- Colecție septică la nivelul lojei tenare;
- Tumefacție eritematoasă a lojei tenare, dureri spontane accentuate la mobilizarea
policelui, edemul difuzează pe fața dorsală a mâinii, nu depășește plica de opoziție
palmară a policelui;
- Tratament – sub anestezie generală, incizie palmară largă, paralelă cu plica de opoziție a
policelui, centrată pe zona de maximă fluctuență, evacuarea puroiului și a necrozelor
tisulare, drenaj transfixiant pe fața dorsală a mâinii în spațiul interosos I, imobilizare pe
atelă;
- Tratament antibiotic, antialgic.

Flegmonul mediopalmar:
- Consecința unei inoculări directe mediopalmare sau urmarea unei infecții superficiale
neglijate;
- Tumefacție mediopalmară intens dureroasă accentuată de extensia degetelor, edem dorsal
al mâinii, degete în semiflexie;
- Poate evolua spre exterior (în “buton de cămașă”), poate difuza în loja tenară sau spre
antebraț;
- Tratament – incizie palmară în zona de maximă fluctuență cu contraincizie dorsală în
spațiul II-III interosos, imobilizarea mâinii în atelă;
- Tratament antibotic obligatoriu;

Flegmonul lojei hipotenare:


- Tumefacție eritematoasă, dureroasă, la nivelul marginii cubitale a feței palmare a mâinii;
- Tratament – incizii longitudinale sau transversale (paralele cu pliul de flexie al degetelor
IV, V), evacuarea puroiului, toaletă cu soluții antiseptice, imobilizare pe atelă.

Flegmoanele comisurale:
- Se constituie la nivelul celor 3 spații conjunctive interdigitale, consecința difuzării
infecției de la bătături infectate, panariții sau tenosinovite;
- Tumefacția spațiilor comisurale cu depărtarea degetelor în “V”, difuziunea edemului pe
fața dorsală a mâinii;
- Tratament – incizie dorsală cu contraincizie
palmară orientată longitudinal în spațiul comisural respectiv, lavaj antiseptic, imobilizare
pe atelă;
- Antibioterapie cu spectru larg obligatorie.

Flegmonul dorsal al mâinii:


- Proces inflamator supurativ necrozant, însoțit de edem masiv (datorită laxității țesutului
conjunctiv de pe fața dorsală);
- Dureri intense accentuate la flexia degetelor, ulcerații și necroze tegumentare exinse
dorsale;
- Tratament – incizii transversale pentru a evita denudarea tendoanelor extensorilor, toaletă
abundentă, excizii tisulare repetate, drenaj;
- Pierderile tegumentare importante
necesită grefare precoce.