29.

30. Obiectul infractiunii

Este format din relatiile sociale care sunt vatamate sau puse in pericolprin actul de conduita (actiunea-
inactiunea) al faptuitorului.Legea penala romana apara impotriva infractiunilor valorile sociale
fundamentale (suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si
libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept). Normele de drept penal protejeaza
cele mai importante si reprezentative valori sociale recunoscute in societate, valori acceptate si
ierarhizate pe baza traditiilor social-istorice, morale, culturale, religioase, obiceiurilor, moravurilor si chiar
a cutumei. Aceste valori pot consta in siguranta statului, demnitatea si libertatea persoanei, proprietatea,
familia, apararea institutiilor democratice s.a. In consecinta, orice infractiune vatama anumite drepturi
apartinand persoanei fizice sau juridice si in ultima instanta statului, luata tot ca persoana juridica. Exista
mai multe categorii de obiecte ale infractiunii: obiect juridic, obiect juridic special, obiect juridic principal,
obiect juridic secundar (adiacent), obiect material. Obiectul juridic al infractiunii este format din relatiile
sociale amenintate sau vatamate prin savarsirea infractiunii. Obiectul juridic generic sau de grup este
alcatuit dintr-un fascicol de relatii sociale aparate de legea penala (ex. infractiunicontra patrimoniului).
Obiectul juridic special, format numai dintr-un manunchi de relatii sociale, desprins din fascicolul care
constituie obiectul juridic generic. Obiectul juridic principal, format din relatiile sociale ocrotite in principal,
intalnit la infractiunile complexe (ex. la infractiunea de talharie obiectul juridic principal il constituie relatiile
sociale de ordin patrimonial). Obiectul juridic secundar (adiacent), format din relatiile sociale care sunt
ocrotite in mod secundar (ex. la infractiunea de talharie relatiile sociale care apara persoana). Obiectul
material lucrul, animal, persoana etc. impotriva caruia se indreapta infractiunea si ca urmare este vatamat
sau pus in primejdie, in pericol (vezi C. Bulai, Drept penal, partea generala, vol. I, Bucuresti, 1992, pag.
145).

31.
Latura obiectivă - componentă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, formată din:
→ elementul material – o acţiune sau inacţiune. Ex: acţiuni – loviri, înjunghiere, aruncare de pe o clădire,
etc. Acţiunile pot fi îndreptate asupra corpului sau psihicului victimei. Inacţiuni – făptuitorul nu-şi
îndeplineşte intenţionat obligaţia legală de a acţiona pt împiedicarea morţii victimei.
→ urmarea imediată – modificarea negativă a realităţii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o
sau este susceptibilă să o producă şi care-şi găseşte expresia în starea de pericol social, vătămarea sau
ameninţarea valorilor sociale apărate de legea penală. Încălcarea efectivă a valorilor sociale, crearea
unei stări de pericol, nu este necesară neapărat consumarea infracţiunii (de exemplu tentativa de viol).
Ex: moartea victimei care poate surveni imediat sau mai târziu.
→ raportul de cauzalitate – cauza (elementul material) şi efectul (urmarea imediată) trebuie sa existe.
Ex: să existe, ca şi cauză acţiunea sau inacţiunea conştientă, ca şi efect luarea dreptului la viaţă al
victimei, chiar dacă contribuie şi alţi factori preexistenţi (o patologie), concomitenţi (lovituri aplicate
victimei şi de către o altă persoană) sau posteriori (internarea cu întârziere a victimei în spital).
→ * condiţii de loc, timp, mod şi împrejurări în care se săvârşesc unele infracţiuni - nu apar în orice
infracţiune, de ele depinde existenţa pericolului social sau gradul de pericol social, sunt condiţii care
ajută sau favorizează săvârşirea unei infracţiuni şi sunt întotdeauna preexistente executării elementului
material (ex: art. 321 Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice- fapta tb
săvârşită în public, art 289 Falsul intelectual – falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii
acestuia).

32.
Astfel, vinovatia are 2 forme :
 Intentia – care este directa si indirecta
 Culpa – care este cu prevedere si fara prevedere
Intentia directa – art 19. Cod Penal exista intentie directa atunci cand faptuitorul prevede
rezultatul si il urmareste prin savarsirea faptei. Intentia directa reprezinta cea mai grava
forma de vinovatie.
Intentia indirecta – exista conform Codului Penal atunci cand faptuitorul savarseste actiuni
care prin natura lor sau prin modul de exectuare sunt apte sa produca in concret mai multe
urmari (unele chiar licite), urmari fata de care faptuitorul este indiferent, in sensul ca lasa
producerea lor in mort cert, dupa cum nu actioneaza nici pentru impiedicarea producerii lor.
Este posibil, in cazul acestei forme de vinovatii ca urmarea principala avuta in vedere de
faptuitor sa aiba caracter licit si numai cele subsidiare sa fie periculoase, ilicite. Daca insa,
faptuitorul este constient, prevede aceste urmari, va raspunde prin asumarea formei de
vinovatie a intentiei indirecte. Daca chiar prin inactiunea lui completa urmarile prevazute de
faptuitor, principale sau accesorii sau inevitabile se va retine forma de vinovatie directa.
Cu alte cuvinte, la vinovatia directa exista mereu un singur rezultat posibil si inevitabil si
anume moartea persoanei daca luam ca exemplu infractiunea de omor.
La intentia indirecta, exista mereu doua rezultate posibile, unde intervine hazardul. De
exemplu, in cazul infractiunii de omor intentia indirecta poate exista atunci cand cineva ii
aplica lovituri multiple unei persoane si apoi il lasa jos pe strada in speranta ca il va gasi
cineva. Deci, exista doua situatii, fie moare, fie il va gasi cineva si va supravetui.|
De retinut, ca in practica, cel mai greu de facut diferenta in cazul vinovatiei, este
intre intentia indirecta si culpa cu prevedere.
Culpa cu prevedere – este o forma de vinovatie prin care faptuitorul prevede rezultatul
faptei sale, insa socoteste fara temei ca acesta nu se va produce  – art 19. pct2. Cod Penal.
De mentionat aici, ca legiuitorul a abordat gresit problemasocoteste fara temei. Ideea este
ca in cazul culpei cu prevedere, faptuitorul se bazeaza mereu pe anumiti factori, obiectivi
sau subiectivi.
Culpa fara prevedere – faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-
l prevada. Se mai numeste si neglijenta.

33.

34.
 Responsabilitatea –institutia sociala
 In cadrul colectivitatilor umane, indivizii (desfasurandu-si activitatile proprii voit sau involuntar) se interfereaza cu
Atitudinea persoanei de a-si asuma urmarile activitatilor sale fata de ceilalti indiviz 555h79f i este cunoscuta in
sociologie sub numele de responsabilitate.

            In literatura de specialitate, acestei notiuni i s-au dat mai multe definitii dintre care le relevam pe urmatoarele:
a)     Responsabilitatea reprezinta acceptarea si suportarea de catre individ a consecintelor morale, sociale,juridice,
financiare, disciplinare si materiale ale actiunilor concepute si realizate de acesta.
b)     Responsabilitatea reprezinta “grija pentru succesul sau riscul, rezultatul si eficienta, consecintele si valoarea
activitatii pe care agentul (individual n.n.) o desfasoara sau o conduce in beneficiul colectivitatii din care face parte si
care este afectata de rezultatul acestei actiuni (M.Florea, 1976).
c)      Responsabilitatea reprezinta optiunea si angajarea individului in procesul de socializare pentru executarea unei
actiuni, unei fapte sau de a avea un anumit comportament social in vederea atingerii unui scop anume, raportandu-
se la activitatile intreprinse si de ceilalti indivizi din educatie.

Din analiza celor trei definitii ale responsabilitatii se desprind cateva caracteristici care privesc in principal:
a)      faptul ca aceasta este specifica fiecarui individ care actioneaza in procesul de socializare;
b)      ca este de ordin optional, ea fiind rezultatul angajarii libere a fiecarui individ;
c)       ea este o institutie sociala de ordin valoric;
d)      in aprecierea ei se are in vedere intentiile individului si consecintele actiunii intreprinse;
e)      scopul urmarit de actiunile persoanelor responsabile este cel de imbunatatire a sistemului social.

Responsabilitatea este intotdeauna legata de buna comportare (morala, disciplinara, politica, juridica) si ea

presupune raspunderea din partea indivizilor care impiedica acesta comportare.
ceilalti membri ai grupului social din care fac parte, afectandu-i sau avantajandu-i pe acestia din urma.

35.