Particularităţile de construcţie a unui personaj

într-
o nuvelă studiată:

Alexandru
Lăpuşneanul

de Costache Negruzzi

Ca specie a genului epic,

nuvela
are dimensiuni medii, cu o
acţune

riguros construită în
conflict
puternic, punând în evidenţă personaje complexe bine individualizate.
Spre deosebire de povestire, cu
care se confundă adeseori, nuvela are

următoarele trăsături definitorii: construcţia subiectului esteriguroasă,

perso
najele sunt deja caractere formate, accentul este pus pe construcţia
personajelor, nu pe
acţiune, iar timpul şi spaţiul sunt clar delimitate.

În literatura română nuvela a apărut în perioada paşoptistă, prima şi

cea mai importantă fiind

nuv
ela istorică „
Alexandru Lăpuşneanul” a lui Costache
Negruzzi.
Aceasta este istorică prin temă şi
din perspectiva formulei estetice cu elemente clasice.
Titlul nuvelei
face referire la
personajul principal, anticipând conflictul şi importanţa personajului în operă.

Opera este împarţită în patru capitole, fiecare având câte un moto

semnificativ care accentuează

conflictul dominant. În centrul nuvelei,
scriitorul îl aşază pe Alexandru Lăpuşneanu , domnul Moldovei,acţiunile
pr
ezentate cât şi celelalte personaje având rolul de a reliefa caracterul
personajului principal.
„Alexandru Lăpuşneanu,

după înfrângerea sa în două rânduri de

oştile Despotului, fugind laConstantinopol, izbutise a lua oşti turceşti şi se

î
ntorcea acum să izgonească pre răpitorul Tomşa şi să
-
şi
ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut de n-
ar fi fost vândut de boieri.” Astfel, Lăpuşneanu
„intrase înMoldavia, întovărăşit de şapte

mii de spahii şi de vreo trei mii oaste de strânsură. „

Alexandru Lăpuşneanu este un erou romantic

prin calităţi de

excepţie şi defecte extreme,

caracter realizat pe baza antitezei romantice. Cu
alte cuvinte, Lăpuşneanu este un personaj excepţional pus în situaţii

excepţionale. Spre deosebire de „Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche)

din cares-
a inspirat Negruzzi), în care este prezentat domnitorul Lăpuşneanu,
în nuvela lui Negruzzi este
prezentat personajul cu acelaşi nume. Autorul

păstrează date istorice, cum ar fi anumite

scene şi rep
lici
(scena ospaţului, piramida). Abaterile de la documentele istorice

sunt intenţionate şi au rol în construirea personajului) boierul Moţoc murise

înainte de întoarcerea in ţară a lui Lăpuşneanu, Spancioc şi Stroicifugiseră

din ţară în Polonia, uciderea lui Moţoc e inspirată din moartea unui domnitor

grec linşat de
popor).
Dialogul
constituie în opera lui
Negruzzi o soluţie artistică

folosită cu scopul de a pune înevidenţă evoluţia psihologică a personajului.

Domnitorul
este
caracterizat direct
de catre narator („Lăpuşneanu, a

căreia ochi scânteiară caun fulger”, „meditează vreo nouă moarte”) şi celelalte

personajue, şi indirect, prin intermediul dialogului,

monologului,
gestualităţii şi comportamentului.

Faptele domnitorului
, ajuns pentru a
doua oară pe tronul Molodvei
(omorârea boierilor,
„leacul de frică” oferit Domniţtei Ruxanda, aruncarea lui

Moţoc in mâinile mulţimii), pun în evidenţătiania domnitorului care acţionează

pentru întărirea autorităţii domneşti şi slăbirea puterii boierilor.

Încă din primul capitol putem observa, prin intermediul dialogului, anumite
gesturi care
dezvăluie evoluţia psihologică a viitoului tiran.

Dialogul
din
scena în care Lăpuşneanu întâlneşte solia
f
ormată din Moţoc, Veveriţei,

Spancioc şi Stroici, conturează foate bine conflictul puternic dintre domnşi

boierii trădători. Acest conflict evidenţiază trăsătura fundamentală a lui

Lăpuşneanu, şi anume, voinţade a avea putere deplină asupra Moldovei,

impunându-
şi ferm autoritatea.

Lăpuşneanu

îi primeşte pe boieri rezervat, „silindu

-
se a zâmbi”. Atitudinea
boierilor, la început,
este una oarecum detaşată, deoarece „se înclinară până

la pământ, fără a
-
i săruta poala după obicei”.
Schimbu
l de replici reflectă

siguranţa de sine şi atitudinea provocatoare a domnului, care

-
i determină pe

boieri să
-
şi dezvăluie ostilitatea şi adevăratele intenţii: „Am auzit, urmă

Alexandru, de bântuielile ţării şiam venit să o mântui; ştiu că ţara mă

aşteaptă cu bucurie.”

Ultima parte

a acestui dialog dezvăluie furia şi ura abia stăpânită a lui

Lăpuşneanu, ca răspunsla vicleniile lui Moţoc. Prin aceste replici tăioase

sunt evidenţiate impulsivitatea, lipsa de scrupule şiviolenţa domnitoru

lui în
înfruntarea cu boierii: „Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu [...] şi dacă voi nu

măiubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge şi cu voia, ori fără voia

voastră.”

Observaţiile asupra fizionomiei personajului, făcute de

 Negruzzi, reflec
tă trăirile

pg. 2

interioare ale eroului : „răspunse Lăpuşneanu, a

căruia ochi scânteiară ca un fulger.”

Fiind un bun cunoscător al firii umane, Lăpuşneanu îl cruţă pe Moţoc

pentru încercarea de a-l
înşela din nou, deoarece avea nevoie de acesta „ca să

mai uşureze blăstemurile norodului”. Această scenăreflectă duritatea,

luciditatea şi ironia necruţătoare a domnului.

Partea a III-a a nuvelei

(„Capul lui

Moţoc vrem”) este cea mai dramatică

şi începe printr
-o
linişte şi o atmosferă de sărbatoare, unde domnul şi boierii

se adunaseră la biserică.

Scena este prezentată minuţios, pregătindu

-
se antiteza romantică şi contrastul din scena
uciderii celor 47de boieri.
Dismularea şi
ipocrizia,

precum şi ateismul sunt trăsături specifice personajului romantic şi

sunt foarte
bine evidenţiate în această scenă: „Împotriva obiceiului său,

Lăpuşneanul, în ziua aceea era îmbrăcat cutoată pompa domnească”, „Dar după ce

a ascultat Sfânta Slujbă, s

-
a coborât din strană, s
-a închinat pe laicoane,
şi, apropiindu
-se de racla Sfântului Ioan cel Nou, s-a aplecat cu mare smerenie
şi a sărutatmoaştele sfântului”, „Spun că în minutul acela, el era foarte

galben la faţ