Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al

Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Economie si Management

LUCRARE DE VERIFICARE

la disciplina
MANAGEMENTUL RISCURILOR IN
AFACERI

Chişinău, 2019
 CUPRINS

1. Lucrare de verificare Nr 1 “Clasificarea metodelor de evaluare a riscului de faliment”..3-25

1.1 Metode manageriale……………………………………………………….……….3
1.2 Metoda patrimoniala…………………………………………………………..…3-5
1.3 Metoda functionala.…………………………………………………………..….5-6
1.4 Metoda scorurilor………………………………………………………........….6-18
1.5 Metode strategice………………………………………………………..…….18-21
1.6 Studiu de caz in baza situatiei financiare a entitatii S.A. “GRUPA
FINANCIARA”……………………………………………………………….21-27
2. Lucrare de verificare Nr 2. Situatii practice - Varianta 5………………........…………28-31
3. Anexe

2
 LUCRARE DE VERIFICARE NR 1
CLASIFICAREA METODELOR DE EVALUARE A RISCULUI
DE FALIMENT

1.1 METODE MANAGERIALE

Prevenirea falimetului firmelor cu ajutorul acestor metode manageriale au la bază
modelul “A” elaborat de Argenti şi cele “10 ameninţări majore” pentru ca o firmă să
supravieţuiască.
Scorurile acestei metode se bazează pe semnale non-financiare despre eşecul companiilor.
În cadrul metodei lui Argenti se sugerează că una din cauzele iniţiale ale deteriorării
activităţilor şi a falimentului este “managementul eronat”. Astfel, efectele care determină
starea de faliment a activităţii se află în conducerea contabilităţii, precum şi în modul de
adaptare la schimbările care determină apariţia unor factori anume, şi anume:
 volum de lucru peste posibilităţile firmei, generând probleme de lichiditate;
 scăderea capitalului propriu în capitalul total.
Studii întreprinse în întreaga lume au arătat că în vederea previzionării falimentului
unei întreprinderi pot fi utilizate atât metode contabile, cât şi metode bancare.

1.2 METODA PATRIMONIALA

Principalele instrumente operaţionale la care recurge analiza financiară pentru
investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment şi ratele de solvabilitate.
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul
maselor de aceeaşi durată, dacă respectă următoarele reguli financiare:
Activ imobilizat (AI) = Capital permanent (Cp)
Activ circulant (AC) = Obligaţii pe termen scurt (Dts)
Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate fără
întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor.
Fondul de rulment poate fi definit1:
a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanţului:
FR= Cp – AIn.

3
 Prin urmare, fondul de rulment reprezintă acea parte din capitalul permanent care
depăşeste valoarea imobilizărilor nete şi poate fi afectată finanţării activelor circulante.
b) pornind de la elementele de la baza bilanţului: FR = AC - Dts
Deci, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea
obligaţiilor pe termen scurt.
Noţiunea de fond de rulment, rezultată prin punerea în corespondenţă a lichidităţii
activelor cu exigibilitatea pasivelor permite aprecierea pe termen scurt a riscului de
nerambursare a obligaţiilor, a riscului de faliment. Între activele circulante, ca lichidităţi
potenţiale (obţinute prin realizarea stocurilor, încasarea creanţelor şi păstrarea de
disponibilităţi) şi exigibilitatea potenţială pot exista, practic, următoarele situaţii:
a) AC = Dts  FR = 0
Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asigurată, dar acest echilibru este fragil,
putând fi compromis de orice dereglare în realizarea creanţelor.
b) AC > Dts  FR > 0
Se înregistrează un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt faţă de
exigibilitatea potenţială pe termen scurt. Întreprinderea are o situaţie favorabilă în termeni
de solvabilitate, pentru că este în măsură să facă faţă obligaţiilor la scadenţă, dispunând în
plus de un stoc tampon de lichidităţi potenţiale.
c) AC < Dts  FR < 0
Lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale,
întreprinderea având dificultăţi în ce priveşte echilibrul financiar.
Lichiditatea financiară exprimă capacitatea firmei de a-şi transforma activele ce-i
compun patrimonial in disponibilităţi băneşti, pe măsura desfăşurării normale a rotaţiei
fondurilor. Ea se înscrie ca o rezultantă calitativă a activităţii economico-financiare depuse
şi poate servi drept mijloc de caracterizare a calităţii gestionării fondurilor, fiind exprimată
prin următorii indicatori2:
- rata lichidităţii curente (indicatorul capitalului circulant):
Active curente
Lc = Datorii curente
Valoarea recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2, care conferă garanţia
acoperirii datoriilor curente din activele curente.
- rata lichidităţii imediate (indicatorul testului acid):

4
 Active curente − Stocuri
Li = Datorii curente
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor
scadente care rezultă din angajamentele anterioare contractate , fie din operaţii curente a
căror realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii.
Ratele de solvabilitate realizează o raportare a activelor realizabile la obligaţiile
exigibile în vederea evaluării riscului de faliment. Ratele frecvent utilizate sunt:
- rata solvabilităţii generale:
Active totale
Sg = Datorii curente
Rata solvabilităţii generale nu permite o judecată definitivă asupra solvabilităţii pe
termen scurt. Semnificaţia sa are o marjă sporită de aproximare, datorită numărului mare
de variabile ale solvabilităţii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante,
rata de rotaţie a activelor şi a stocurilor, intensitatea sezonalităţii activităţii.
- rata solvabilităţii patrimoniale:
Capital propriu
Sp = Capital total
Ratele de solvabilitate sunt semnificative în cazul unei comparaţii efectuate între
întreprinderi din acelaşi sector sau între ratele realizate de către aceeaşi întreprindere la
diferite momente de timp.

1.3 METODA FUNCTIONALA

Analiza funcţională a riscului de faliment utilizează ca instrumente operaţionale
nevoia de fond de rulment şi trezoreria.
Nevoia de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanţată din
resurse stabile, respectiv partea din activele circulante formată din stocuri şi creanţe care
nu este acoperită pe seama datoriilor de exploatare.
Astfel, nevoia de fond de rulment se determina ca o diferenţă între necesităţile de finanţare
ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare, astfel:
NFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii curente
Trezoreria netă reprezinta diferenţa dintre fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment.
Ca normă orientativă, este de dorit ca fondul de rulment să fie superior nevoii de fond de
rulment.

5
T = FR – NFR
T > 0 : firma înregistrează un excedent de resurse, fondul de rulment fiind superior
nevoii de fond de rulment. În acest caz, riscul de faliment este redus, iar structura
financiară este favorabilă.
T < 0 : firma înregistrează un deficit de resurse, fondul de rulment fiind mai mic decât
nevoia de fond de rulment. În acest caz, firma trebuie să apeleze la creditele de trezorerie
pentru a restabili echilibrul. Deci, riscul de faliment este ridicat.
Pentru aprecierea corectă a situaţiei financiare a unei firme trebuie avuţi în vedere şi alţi
indicatori, precum:
Capital propriu
 rata autonomiei financiare: Capital permanent
Datorii totale
 rata datoriilor: Active totale
Credite pe TML
×100
 indicatorul gradului de îndatorare: Capitaluri proprii .

1.4 METODA SCORURILOR

Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi a riscului de
faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute prin metode statistice de analiză
discriminantă care permit determinarea unei functii-scor a cărei valoare clasifică
întreprinderile în vulnerabile si sănătoase.
Calculul unei funcţii-scor se bazează pe o serie de rate financiare obţinute pe grupuri
de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment.
Metoda scorurilor se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminate a
caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor. Aplicarea ei presupune observarea
unui ansamblu de întreprinderi grupate in: întreprinderi care funcţioneaza normal (fara
dificultati financiare) şi întreprinderi cu dificultăţi financiare.
Pentru fiecare din aceste două grupuri se selecţionează progresiv cu ajutorul unei
proceduri informatice ratele cele mai discriminate, pînă cănd procentul de clasament bun
(diferenţiere corecta a firmei) este suficient de ridicat. Aceasta presupune o selecţie a ratelor
“pas cu pas”. În primul stadiu al calculelor observatorul reţine rata care permite repararea cea
mai bună a celor două colectivităţi. În stadiul următor, este luată în calcul a doua rată în

6
scopul creşterii puterii discriminante obţinute de la un cluplu de rate. Se procedează în
continuare în acelaşi mod, întroductînd a treia, apoi a patra rată. Calculele vor fi oprite atunci
când procentul de clasament pertinent al funcţiei discriminate începe să se diminueze,
combinaţia de rate fiind considerată optimă.
Această combinare liniară ratelor care diferenţiză cel mai bine posibil firmele sănătoase
de firmele falimentare, conduce la dereminarea unui indicator de clasament numit scor (notat
cu notat cu Z). Acest indicator oferă o buna aproximare a riscului de faliment pentru o firmă
dată, respectiv Z apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile(rate, limitate la număr)
caracterizate de coeficienţi de pondere determinaţi prin meroda celor mai mici pătrate, în
urma observaţiilor asupra firmelor reprezentative şi grupate de la început în “sănătoase şi
deficitare”:
Z=∑(Ki*Ri) + C
unde:
Ki = coeficient de pondere al fiecărei rate;
Ri = rate selecţionate la puterea discriminantă cea mai ridicată;
C = constanta (care poate să nu apară);
n = numarul de rate reţinute pentru calculul măririi Z.
Coeficienţii (Ki) pot fi pozitivi sau negativi, în acest din urmă caz ei degradând şi
contribuind, deci, la creşterea riscului de faliment.
Indiferent de modelul funcţiei discriminante se vor regăsi aproape în toate ratele
referitoare la fondul de rulment net global, la indatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la
cheltuieli financiare, la cheltuieli de personal.
Există mai multe metode scoring de evaluare şi previzionare precoce a riscului de
faliment, printre care amintim: modelul Altman, modelul Conan-Holder, modelul Băncii
Franţei, modelul Băncii Comerciale Române şi modelul Băncii Agricole.

1.4.1 MODELUL ALTMAN

Modelul Z este un model statistico-matematic de prognoză a stării de faliment a
firmelor, fiind elaborat în anul 1968 în SUA şi dezvoltat ulterior în anul 1977, de profesorul
Altman. A fost prima funcţie-scor care a permis anticiparea a 75% din falimente cu doi ani
înaintea producerii lor, fiind aplicabilă în special întreprinderilor cotate la bursă.
Ecuaţia originală a scorului Z este:
Z=0,012X1+0,014X2+0,033X3+0,006X4+0,999X5

7
 Modelul “Z” dezvoltat ulterior, se prezintă astfel:
Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 +0,999X5
unde,
-variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între
capitalul circulant (active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare)(KC) sau
fond de rulment (capital de lucru)(FR) şi active totale:
Fond de rulment
X 1=
Active totale
-variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport
între profitul reinvestit (PRI) şi active totale:
Profitul reinvestit
X 2=
Activetotale
Profitul reinvestit se determină ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi
dividentele acordate acţionarilor (DIV), adică:
PRI=RNE-DIV
-variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice de îndatorare a firmei şi se
calculează ca raport între profitul înainte de plata dobânzilor şi impozitelor (RBIT) şi activele
totale:
Profit brut
X 3=
Active totale
-variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca
raport între valoarea de piaţă a acţiunilor (pentru firmele necotate la bursă se foloseste
capitalul social) şi datoriile pe termen mediu si lung (datorii totale) (DT):
Valoarea de pia ţă a ac ţ iunilor
X 4=
Datorii pe termen mediu silung
-variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de
afaceri (CAN) şi activele totale:
Cifra de afaceri
X 5=
Active totale
Tab.1.1 Valoarile funcţiei-scor prin modelul Altman
Valoarea scorului Z Situatia intreprinderii Riscul de faliment
Z>2,7 Buna- solvabilitate Redus- inexistent
1,8<Z<2,7 Precara- dificultate Nedeterminat
Z<1,8 Grea- insolvabilitate Iminent- maxim

8
 Valorile funcţiei-scor de mai sus sunt valabile pentru companiile industriale din
sectorul public american şi trebuie interpretate astfel:
a) un scor mai mare de 2,7 arată inexistenţa riscului;
b) un scor mai mic de l ,8 indică un risc de faliment iminent;
c) un scor cuprins între 1,8 şi 2,7 arată o zonă gri de incertitudine, cu o probabilitate de
apariţie a riscului de 95% într-un an şi una de 70% în următorii doi ani.
Prin ordonare pe baza coeficientului de corelaţie, Altman a determinat contribuţia
relativă a fiecărei rate la puterea discriminantă a funcţieiscor Z şi a constatat că pe primul loc
se situează rata rentabilităţii economice (X3), fiind urmată de viteza de rotaţie a activelor (X5),
de gradul de autonomie financiară (X4), de capacitatea de finanţare internă (X2) si în final de
ponderea activului circulant în totalul activelor (X1).
Modelul construit de profesorul Altman în anul 1968 era capabil să prevadă succesul
sau eşecul unei companii în urmatorii doi sau trei ani înainte de producerea evenimentului.
Modelul dezvoltat în anul 1977 face o predicţie cu cinci ani înainte de producerea
evenimentului.
Între dezavantajele aplicării acestei metode amintim:
 utilizarea unor informaţii “istorice”;
 contabilizarea diferită a mişcării patrimoniului;
 contabilitate “creativă”;
 evaluări contabile depăşite.
Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele cotate la
bursa de valori.
1.4.2 MODELUL CANON-HOLDER
Modelul analiştilor francezi J.Canon şi M Holder se aplică întrepriderilor industriale
cu un numar de 10 pana la 500 de salariaţi şi se bazează pe analiza “lichiditate-exigibilitate”.
Modelul a fost construit în anul 1978 prin observarea unui numar de 31 de rate pe un
eşantion de 190 de întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au dat faliment în perioada
1970-1975.
Modelul Canon-Holder se bazează tot pe un model Z cu urmatoarea structură:
Z=16X1+22X2-87X3-10X4+24X5
unde:
-variabila X1 reprezintă rata lichiditătii intermediare şi se determină ca raport între
creanţe (CR) şi disponibilităţi băneşti (TR), pe de o parte şi datoriile pe termen scurt (curente)
(DCR), pe de altă parte, adica:

9
 Active circulante−Stocuri
X 1=
Datorii pe termen scurt
-variabila X2 reprezintă stabilitatea financiara a firmei şi se determină ca raport între
capitalul permanent (CPM) şi pasivul total (PT):
Capitalul permanent
X 2=
Pasivul total
-variabila X3 evidentiază gradul de finantare a vânzărilor din resurse externe şi se
determină ca raport între cheltuielile financiare (CF) şi cifra de afaceri (veniturile din vanzari)
(CAN):
Cheltuieli financiare
X 3=
Cifra de afaceri
-variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport
între
cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA):
Cheltuieli cu personalul
X 4=
Valoarea adaugat ă
VA=Marja industrială-Marja comercială
-variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii
adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării i valoarea adăugată:
Rezultatul din exploatare
X 5=
Valoarea adaugat ă
În functie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situatii:
a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară dificilă,
posibilitatea de faliment fiind de 75 - 100%;
b) dacă 4 < Z < 9 rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară incertă,
posibilitatea de faliment fiind de 35 - 70%;
c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situatie financiară bună,
posibilitatea de faliment fiind de 15 - 30%.
Între dezavantajele aplicării acestui model menţionam următoarele:
 sunt utilizaţi numai indicatori de stare financiară;
 indicatorii folositi vizează numai o parte din remunerarea capitalului;
 stabilitatea financiară se poate realiza printr-un grad mare de îndatorare a firmei;
 lichiditatea intermediară se poate realiza prin creşterea creditului comercial acordat
clienţilor.
În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii:

10
 Valoarea scorului Probabilitatea falimentului

Z>0 >80%
0>Z>1,5 75-80%
1,5<Z<4 70-75%
4<Z<8,5 50-70%
Z=9,5 35%
Z=10 30%
Z=13 25%
Z=16 15%
Z>16 <10%
Fig.1.1 Funcţia-scor aplicând modelul Canon-Holde

1.4.3 MODELUL BĂNCII FRANŢEI

Funcţia scor (Z) stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei este compusă din
opt variabile şi anume:
Z= - 1,2555X1+2,003X2-0,824X3+5,221X4-0,689X5-1,164X6+0,706X7+1,408X8-85,544
-variabila X1 reprezintă rata de prelevare a cheltuielilor financiare şi se determină ca
raport între cheltuielile financiare şi excedentul brut al exploatării:
Cheltuieli financiare
X 1=
Rezultatul din exploatare
-variabila X2 reprezintă rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilităţii
financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent şi capitalul investit (activul total
sau pasive totale):
Capitalul permanent
X 2=
Active totale
-variabila X3 reprezintă rata capacitătii de rambursare a datoriilor din resurse proprii
şi se determină ca raport între capacitatea de autofinanţare (CAF) şi datoriile totale:
Capacitatea de autofinan ţ are
X 3=
Datorii totale
-variabila X4 reprezintă rata rentabilităţii vânzărilor şi se determină ca raport între
excedentul brut al exploatării şi cifra de afaceri netă, adică:
Rezultatul din exploatare
X 4=
Cifrade afaceri net ă
-variabila X5 reprezintă viteza de rotaţie a creditului furnizor şi se determină ca
durată a unei rotaţii, exprimată în zile, cu relaţia:

11
 Sold mediu pe furnizori
X 5= ∗360
Stocuri totale
-variabila X6 reprezintă abaterea relative a valorii adăugate:
VA 1−VA 0
X 6=
VA 0
-variabila X7 reprezintă viteza de rotaţie a creditului client şi se determină ca durată a
unei rotaţii, exprimată în zile, cu relaţia:
Soldul mediu pe clien ţ i
X 7= ∗360
V â nz ă ri
-variabila X8 reprezintă rata investitiilor corporale, din resurse proprii şi se determină
ca raport între valoarea investiţiilor şi valoarea adăugată:
Investi ţ ii
X 8=
Valoare adaugat ă
În functie de valoarea scorului Z întreprinderile se grupează astfel:
a) dacă Z < -0,25 rezultă că întreprinderea se află în dificultate, cu risc ridicat (70
-100%);
b) dacă -0,25 < Z < 0,125 rezultă că întreprinderea are o situatie financiară incertă, cu
risc mediu (45-70%);
c) dacă Z > 0,125 rezultă că întreprinderea are o situatie financiară corespunzătoare,
cu risc redus (10-45%).
Situaţia financiară a firmei în raport cu valoarea scorului şi probabilitatea riscului de faliment
poate fi prezentată sintetic astfel

Valoarea scorului Profitabilitatea Situaţia financiară

falimentului

Z<-1,875 100%

-1,875<=Z<-0,875 95,6% Nefavorabilă

-0,875<=Z<-0,25 73,8%

-0,25<=Z<0,125 46,9% Incertă

0,125<=Z<0,625 33,4%

0,625<=Z<1,25 17,7% Favorabilă

Z>=1,25 9,5%
Fig. 1.2 Valorile funcţiei scor aplicând modelul băncii Franţei

12
 1.4.4 PUNCTAJUL "Z" AL LUI TAFFLER
Acest punctaj se calculează astfel:
Z = 0,53 XI + 0,13 X2 + 0,18 X3 + 0,16 X
XI = profit impozabil / pasive curente
X2 = active circulante / total pasive
X3 = pasive curente / total active
X4 = " nici un interval de credit" = (active imediate – pasive curente) /(costul de producţie -
amortizarea)
Punctul de echilibru intre supravieţuirea clientului şi apariţia simptomelorde faliment
după Taffler este 0,2.

1.4.5 METODA YVES COLLONGUES

Metoda a fost elaborată pe un eşantion de întreprinderi industriale de talie medie.
Autorul determina doua funcţii, pe baza următoarelor rate :
ZI=4,983R1 + 60,0666R2 - 11,8348R3
R1= cheltuieli personal / valoare adăugata
R2= cheltuieli financiare / cifra de afaceri
R3= fond de rulment net / total bilanţ
Z2=4,6159R1 + 22,0R2 - 1,9623R3,
R1= cheltuieli personal / valoare adăugata
R2= rezultatul exploatării / cifra de afaceri
R3= fond de rulment net / stocuri
Regula de decizie
Z =5.455{⇒întreprindere sănătoasă / întreprindere cu risc de faliment
Z =3.0774{⇒întreprindere sănătoasă/ întreprindere cu risc de faliment

1.4.6 METODA SARCIC

Obiectul acestei metode nu-1 constituie evaluarea riscului de faliment, ci minimizarea
riscului de eroare la acordarea de credite pentru o întreprindere care urmeazăsa-si achite
obligaţiile. Preocuparea metodei este aceea de a stabili deficientele de trezorerie.În vederea
acordării unei note pentru o societate comerciala cu 50-500salariaţi, SARCIC realizeazăo
combinaţie de 4 funcţii scor . O asemenea combinare este ataşata unei scale sintetice cu note
de la 1 la 9 . Regula de acţiune este în funcţie de nota obţinută:
nota 9 = atribuie imediat acordul

13
nota 8 = necesita viza responsabilului serviciului credite
nota 6-7 = se analizeazădosarul de către serviciul analiza financiara, precum şi îndeplinirea
altor criterii de evaluare
sub 6 = refuz imediat şi o suspendare creditului.

1.4.7 MODELUL CĂMĂŞOIU – NEGOESCU

Modelul are la bază o analiză economică a indicatorilor financiari raportaţi de 7 firme
cu capital de stat în anul 1993 şi pe 9 luni în anul 1994. Ca şi modelul băncilor române şti,
indicatorii se calculează pentru perioada curentă cu scopul de a se evita efectele unor
reevaluări succesive de capital, sau ale inflaţiei, care modifică preţurile şi tarifele
practicate.Formula generală a funcţiei scor , în modelul Cămăşoiu este :

K i –coeficient de importanţă,
R i– indicator luat în calcul.

Pentru determinarea coeficienţilor de importanţă s-a solicitat ierarhizareaindicatorilor

la un număr important de specialişti în producţie şi în învăţământ şi s-a determinat ponderea
punctelor obţinute de criteriu în total puncte acordate(matricea morfologică)
Indicatorii şi formulele propuse a fi luate în calcul au fost:

14
Tab.1.2 Indicatori de calcul

15
 1.4.8 MODELUL BANCII COMERCIALE ROMANE DE EVALUARE A
RISCULUI DE FALIMENT
Teoreticienii români apreciază că funcţiile scor nu pot fi utilizate în cazul societăţilor
româneşti, ca urmare a caracterului lor specific. Un model adecvat pentru condiţiile
economice româneşti este cel elaborat de Banca Comercială Română, în care un rol decisiv
revine performanţelor economice şi financiare.
Pentru evaluarea societăţilor din România se recomandă folosirea unor modele
specifice şi se folosesc ca bază de calcul datele raportate de societăţi în bilanţul contabil.
Indicatorii economico-financiari luaţi în calcul în cadrul acestui model sunt :
1. Lichiditatea patrimonială:
Ac−Pi−Sfpv Ats
×100= ×100
Lp = Ob+C+I Pts , în care:

Ac – active circulante
Sfpv – stocuri fără posibilităţi de valorificare
C+I – credite şi alte împrumuturi
Pi – pierderi
Ob – obligaţii
Ats, Pts – active şi pasive pe termen scurt
2. Solvabilitatea:
Cp
S = P , în care:
Cp – capital propriu
P – total pasiv
3. Rentabilitatea financiară:
Pb
Rf = Cp , în care:
Pb – profit inainte de împozitare
Cp – capitaluri proprii

16
 4. Rotaţia activelor circulante:
CA
Rac = AC , în care:
CA – cifra de afaceri
AC – active circulante
5. Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi desfacere. În practică apar
următoarele situaţii:
 At > 50% De > 50%
 Ai > 50% De >50%
 At > 50% Dt >50%
 Ai >50% Dt >50%
In care:
At – aprovizionare din ţară
Ai – aprovizionare din import
De – desfacere la export
Dt – desfacere în ţară
6. Garanţii care pot fi constituite din :
o depozite în lei/valută
o gajuri, ipoteci
o bunuri achiziţionate din credite
o cesionarea creanţelor.
Analiza performanţelor economico-financiare ale firmelor se realizează după criteriile
prezentate mai sus, prin acordarea de puncte la fiecare criteriu. Pe baza grilei BCR, orice
firmă se poate încadra într-una din categoriile prezentate în tabelul nr.1.4:
Tab. 1.3 Analiza economico-financiară prin acordarea punctelor
Categoria Puncte Situaţia economică
A Peste 20p Foarte bună, se pot acorda credite
B 16 – 20p Bună, se pot acorda credite
C 11 – 15p Oscilantă, prezintă risc ridicat
D 6 – 10p Risc deosebit, nu prezintă garanţii pentru acordarea unui
credit
E 0 - 5p Societate aflată într-o situaţie financiară deosebit de
precară, nu prezintă garanţii pentru acordarea unui credit

17
 Este utilizată pentru stabilirea riscului în activitatea de creditare. Acest model include o
extensie a analizei riscului prin includerea unor variabile legate de factorul uman şi de mediul
economic global.
In cadrul acestui model, unei firme i se asociazătrei categorii de factori fundamentali în
explicarea riscului de faliment:
 factorul uman, căruia i se asociază un procent de 40% din suma factorilor implicaţi in
model;
 factorul economic (conjunctura generală şi situaţia din domeniul de activitate) este
ponderat cu 20%;
 factorul financiar (situaţia financiar-patrimonială a firmei) are o pondere de 40%.
Funcţia Z este construită pe baza a cinci indicatori, astfel:
Z = 0,25R1 + 0,25R2 + 0,1R3 + 0,2R4 + 0,2R5, în care:
Disponibilitati si creante
R1 = Datorii pe termen scurt
Capital propriu
R2 = Datorii totale
Capitaluri proprii
R3 = Active imobilizate
Vanzari
R4 = Stocuri
Vanzari
R5 = Clienti
Situaţia firmei analizate se prezintă astfel:
 dacă Z<1, firma se confruntă cu o situaţie nefavorabilă;
 dacă Z=1, firma are o situaţie incertă;
 dacă Z>1, firma are o situaţie favorabilă.

1.5 METODE STRATEGICE

1.5.1 MODELUL BOSTON CONSULTING GROUP (BCG)

Modelul Boston Consulting Group, cunoscut şi sub numele de matricea B.C.G. sau
matricea creştere-cotă de piaţă, a fost elaborat de o firmă americană de consultanţă
managerială având acelaşi nume. Cu ajutorul acestei matrice se grupează activităţile

18
(produsele) existente în portofoliul unei întreprinderi în patru categorii, în funcţie de două
criterii:
 rata de creştere a pieţei, activităţii (produsului). Ca prag de diferenţiere s-a
considerat valoarea de 10% care distinge o piaţă aflată în creştere rapidă şi una aflată în
creştere lentă, stagnare sau scădere.
 cota relativă de piaţă deţinută de o întreprindere în cadrul pieţei respective. Ca prag
de diferenţiere s-a considerat valoarea 1,00 care diferenţiază produsele lider de cele non-lider
ale întreprinderii.
Astfel, în funcţie de cadranul în care sunt plasate activităţile (produsele) întreprinderii,
acestea vor purta denumiri sugestive, permiţând o analiză a lor.

Matricea B.C.G.

0-1 produse cu cotă mică

1-2 produse cu cotă mare
0-10% produse cu rată de creştere mică
10%-20% produse cu rată de creştere mare
Produsele aflate în cadranul “Dileme” sunt produse care acţionează pe o piaţă
aflată în creştere rapidă. Aceste produse necesită lichidităţi, ele contribuie la dezvoltarea
companiei, deşi evoluţia lor este incertă. Astfel, “dilemele” vor fi produse aflate în faza de
lansare, când încă nu se ştie sigur dacă vor constitui un succes sau nu.
“Vedetele” reprezintă produse ce acţionează pe o piaţă aflată în creştere rapidă,
ele deţinând poziţia de lider. Ca urmare, contribuie la creşterea cifrei de afaceri a
întreprinderii, precum şi la îmbunătăţirea imaginii acesteia. De regulă, un produs aflat
în faza de creştere se plasează în acest cadran.
“Vacile de muls” reprezintă produse care ocupă o poziţie de lider pe o piaţă aflată într-o
crestere lentă, stagnare sau chiar în declin. Aceste produse sunt valori certe ale întreprinderii,

19
în sensul că ele aduc profituri şi furnizează lichidităţi pentru finanţarea celorlalte produse
situate în alte cadrane. Un produs aflat în faza de maturitate se poate situa în acest cadran.
“Pietrele de moară” sunt produse aflate pe o piaţă în creştere lentă, stagnare sau declin şi
care nu reuşesc să deţină poziţia de lider. Ele nu contribuie la obţinerea profitului
întreprinderii şi nici la îmbunătăţirea imaginii acesteia. Deoarece necesită lichidităţi, se pune
problema menţinerii lor sau abandonării, dar numai după o analiză riguroasă a tuturor
aspectelor economico- financiare. De regulă, un produs aflat în faza de declin se situează în
acest cadran.

1.5.2 ANALIZA SWOT

Analiza SWOT constituie cea mai importantă tehnică managerială utilizată pentru
înţelegerea poziţiei strategice a unei întreprinderi/ organizaţii. Analiza SWOT începe cu
scrierea unei liste cu puncte curente : puncte de forta dar si puncte de slăbiciune privind starea
unei întreprinderi.
Strengths - Punctele forte ale organizaţiei, deci capacităţile, resursele şi avantajele pe
care ea le posedă, competenţele distinctive ale personalului managerial .Punctele forte ale
organizaţiei definesc valorile pozitive şi condiţionările interne care pot constitui surse pentru
succesul organizaţiei în atingerea obiectivului managerial.
Weaknesses - Ceea ce înseamnă punctele de slăbiciune ale organizaţiei, ariile sale de
vulnerabilitate, zonele de resurse sărace, şi alte „valori negative” sau ‚condiţionări negative’.
Punctele de slăbiciune ale organizaţiei reprezintă condiţionări interne ce reprezintă contrariul
valorilor propriu-zise.
Opportunities - Oportunitatile ori căile pe care pot fi avansate interesele organizaţiei
respective, căi pe care pot fi exploatate liniile sale de forţă, şi eliminat balastul punctelor
vulnerabile.
Threats - Adică ameninţările la adresa intereselor creşterii organizaţiei respective,
aspecte negative ce apar din supraexploatarea resurselor sale, ori limitările care se impun
organizaţiei din partea unui mediu extern aflat în schimbare.
Ameninţările reprezintă „valori” negative şi condiţionări externe aflate dincolo de
câmpul de acţiune managerială ; ele pot fi atât riscuri tranzitorii, cât şi permanente.

1.5.3 MODELUL A.D. LITTLE (ADL)

Arthur D. Little propune un model de analiză de portofoliu de produse în care cele
două dimensiuni ale matricei sunt :

20
  maturitatea activităţii, respectiv faza ciclului de viaţă în care se află sectorul de
activitate;
 poziţia concurenţială deţinută de firmă în respectivul sector de activitate.
Maturitatea activităţii este o extensie a conceptului de ciclu de viaţă al produsului. Ea
se apreciază prin analiza unor factori calitativi şi cuprinde patru stadii:
 lansare – ca urmare a unui proces inovativ apare un produs sau o tehnologie nouă
care creează cerere sau substituie un produs existent;
 creştere – piaţa este creată şi se dezvoltă rapid, fapt ce impune concentrarea
asupra creşterii producţiei şi realizării distribuţiei;
 maturitate – poziţiile sunt slăbite şi câştigul unui competitor se realizează în
detrimentul altuia;
 declin – pe piaţă rămân doar firme puternice care se înfruntă direct, accentul fiind
mutat pe strategiile de diversificare.
Poziţia concurenţială măsoară forţa relativa a firmei şi este apreciată cantitativ şi
calitativ prin prisma unui ansamblu de factori cheie ai succesului care pot fi grupaţi pe funcţii
ale firmei, după cum urmează:
o funcţia producţie – capacitatea de producţie, flexibilitatea, experienţa, etc.
o funcţia comercială – cota de piaţă, calitate, preţ, forţă de vânzare, etc.
o funcţia financiară – structura financiară, independenţa financiară, etc.
funcţia organizare – lejeritate, flexibilitate.

1.7STUDIU DE CAZ IN BAZA SITUATIEI FINANCIARE A

ENTITATII S.A. “GRUPA FINANCIARA”
16.1 Prezentarea generală a entității
Fоrma оrganizatorico-juridiсă a întrеprinderii еste Societаte pe Aсțiuni. Acеasta se
cоnsideră cоnstituită și dоbîndeşte pеrsonalitate juridiсă de la dаta înrеgistrării de stаt în mоd
stаbilit. Sociеtatea dispunе de bilаnț autonоm și cоnturi bаncare, аre ștаmpilă cu denumirеa
sа. Sociеtatea sе constituе pеntru o pеrioadă nеlimitată. Este în drеpt să înfiinţеze filialе și
rеprezentative în R. M., prеcum şi în străinătаte.
S.A. „Grupa Financiară” a fost înregistrаtă la 30.11.1993 cu sеdiul MD2012, str.
Armеneasca 55, Muniсipiul Chișinău, Mоldova.
Entitаtea a fоst înrеgistrată în Rеgistrul de stаt al întrеprinderilor şi orgаnizaţiilor la
Cаmera Înrеgistrării de Stаt cu nr. 1002600054323 la datа de 10.11.2008 ca rezultаt al

21
rеorganizării din Sociеtate cu răspundеre limitаtă „Grupa Financiară” şi estе succesoаrea ei dе
drеpt.
Capitаlul sociаl al firmеi „Grupа Financiară” constituiе 440 000 lei, divizаt în 44 000
аcţiuni ordinаre nominаtive (ISIN MD14PAFI1003) cu vаloarea nominаlă de 10 lеi pеr
аcţiune.
Dе cătrе еntitate sînt rеspectate normativelе obligаtorii privind suficiеnţa capitаlului
prоpriu minim şi a fоndului de gаranţie.
În cаdrul еntității аctivează 6 pеrsoane, dintrе cаre 5 dеţin atestаte de cаlificare cu
drеptul de a activа pe piаţa vаlorilor mobiliаre.
Obiеctul principаl de аctivitate al S.A. „Grupa Financiară” este:
1. Activitаtea profеsionistă pe piațа vаlorilor mоbiliare
2. Ținereа rеgistrului аcționarilor
3. Cоnsulting

Cоnform art. 7 al Lеgii cu privirе la sociеtăţile pe аcţiuni nr. 1134/1997, orgаnele de

cоnducere ale sоcietăţii sunt:
1. Adunаrea gеnerală a аcţionarilor;
2. Cоnsiliul dirеctorilor sаu cоnsiliul оbservatorilor;
3. Orgаnul exеcutiv;
4. Orgаnul de contrоl (Comisiа de cеnzori sau cеnzorul).

Adunаrea Genеrală a
Acționarilor
   
Dirеctor firmă
Comisiа de Cеnzori

Mаnager Contаbil-șеf Directоr prоgrame Dirеctor finаnciar

Ecоnomist finаnțe Mаnager plаsamente VM Sеcretar

Cоnsultant

22
 Fig. 1.3 Orgаnigrama S.A. „Grupa Financiară”
Sursa: elаborat de autоr în bаza dаtelor întrеprinderii S.A. „Grupа Finаnciară”

1.6.2 ANALIZA RISCULUI PRIN METODA PATRIMONIALA

Tabelul 1.4 Analiza principalelor rate a activelor entității
2014 2015 2016
Indicatori Suma, Suma, Suma,
Cota, % Cota, % Cota, %
mii lei mii lei mii lei
1. Rata active imobilizate 919.7 79.65 1059.9 82.81 1181.4 88.48
1.1. Rata imobilizări necorporale 5.5 0.47 4.2 0.33 3.1 0.23
1.2. Rata imobilizări corporale 19.6 1.70 16.6 1.30 13.5 0.01
1.3. Rata imobilizări financiare 894.6 77.47 1039.1 81.86 1164.9 87.24
2. Rata active curente 234.9 20.34 219.9 17.18 153.8 11.52
2.1 Rata stocuri 14.1 1.22 18.8 1.47 20.9 1.57
2.2. Rata creanţe pe termen scurt 164.6 14.25 162.8 12.72 103.8 7.77
2.3. Rata investiţii pe termen
0 0 0 0 0 0
scurt
2.4. Rata numerar 53.6 4.64 33.5 2.62 25.7 1.92
2.5 Rata alte active circulante 2.8 0.24 4.8 0.38 3.3 0.25
Total Activ (1+2) 1154.7 100 1279.9 100 1335.3 100
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului financiar al S.A. “Grupa Financiară”

Analizînd datele din tabelul 1.4 observăm că nivelul ratei activelor imobilizate
înregistrează valori crescătoare de-a lungul perioadei de analiză, de la 79.65 % la 82.81 % și
respectiv 88.48 %, tendinţă datorată creşterii mai rapide a activelor imobilizate în raport cu
activul total. Această creştere se datorează în principal evoluţiei crescătoare a ratei activelor
financiare pe termen lung care au constituit 77.47 la sută din activele totale în anul 2014,
crescînd pînă la 87.24 la sută în anul 2016. O creștere a acestei rate sugerează o expansiune
financiară a relațiilor cu alte entități. Rata activelor circulante scade de la o perioadă la alta
datorită creşterii mai rapide a activului total față de nivelul activelor circulante. Rata
stocurilor are o tendință de creștere pe perioada analizată de la 1.22 % din activele totale în
2014, ajungînd la 1.57 % în anul 2016. Această creștere se apreciază ca nefavorabilă,
deoarece presupune imobilizări suplimentare de fonduri, numerar și echivalente de numerar.
Rata creanţelor a scăzut de la o perioadă la alta datorită creşterii mai rapide a activului
total faţă de nivelul creanţelor. Rata disponibilităţilor scade în al doilea an, dar începe a crește
în al treilea an ca urmare a creșterii volumului disponibilităţilor față de activele totale.

23
 Tabelul 1.5. Analiza structurii pasivelor prin metoda ratelor, %
Limitele optimale Perioada de analiză
Indicator
2014 2015 2016
98.37
Rata stabilităţii financiare 60 99.18 98.94
98.37
Rata autonomiei financiare globale 50 99.18 98.94
1.63
Rata de îndatorare pe termen scurt 50 0.81 4.22
1.63
Rata de îndatorare globală 66 0.81 4.22
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului financiar al S.A. “Grupa Financiară”
În anul 2015 firma prezintă o stabilitate financiară foarte bună nivelul indicatorului
fiind mult peste nivelul considerat optim de 99,18 %. În ceilalți ani, acest indicator este puțin
depreciat din cauza creşterii mai rapide a pasivului în raport cu capitalul permanent. Pentru a
menţine un nivel care să nu dea naştere la dificultăţi în viitor, firma va trebui să crească
volumul capitalului permanent mai ales prin sporirea capitalurilor proprii. Aceeași situație
observăm și la rata autonomiei financiare. Aceasta ia valori identice ca rata stabilității
financiare, deoarece în cadrul entității lipsesc datoriile pe termen lumg.
Rata îndatorării globale înregistrează valori descrescătoare de-a lungul perioadei 2014-
2015 de la 1.63 % la 0.81 %, dupa care aceasta își ia un avînt de creștere în 2016 constituind
4.22 %. Însă acest indicator se situează mult sub nivelul maxim de 66 % ceea ce semnifică că
la finanțarea entității nu participă sursele împrumutate și cele atrase, dar întreprinderea se
finanțează doar din sursele proprii. Aceeași situație observăm și la rata îndatorării pe termen
scurt, deoarece la calcularea îndatorării globale lipsesc datoriile pe termen lung.
Referitor la rata îndatorării la termen, aceasta lipsește din cauza lipsei datoriilor pe
termen lung din resusele de finanțare a entității.
În urma analizei patrimoniului entității observăm că în structura acestuia prevalează
capitalul propriu, ceea ce semnifică că întreprinderea se finanțează din sursele proprii și în
orice moment poate să-și acopere datoriile. Urmează datoriile pe termen scurt, care de
asemenea dețin o cotă majoră în structura patrimoniului, ceea ce semnifică că întreprinderea
și-a mărit datoriile pe termen scurt, fiindcă datoriile pe termen lung lipsesc pe toată perioada
analizată.

24
 Tabelul 1.6. Analiza lichidității și solvabilității firmei, coef.

Perioada de analiză
Limitele optimale
Indicatori
2014 2015 2016

Lichiditate curentă 1.0-2.0 12.49 21.13 10.86

Lichiditate imediată 0.65-1.0 11.75 19.32 9.39

Lichiditate la vedere 0.65-1.0 2.85 3.22 1.82

Solvabilitate generală >1.0 61.42 123.01 94.37

Solvabilitate patrimonială 0.3-0.5 1 1 1

Sursa: elaborat de autor în baza Raportului financiar al S.A. “Grupa Financiară”

Indicatorii lichiditate curentă și lichiditate rapidă se situează mult peste valoarea

maxim acceptată pe perioada analizată, în 2015 aceasta constituie 21.13 și respectiv 19.32
ceea ce înseamnă că întreprinderea poate să-şi acopere obligaţiile curente din activele
circulante, dar mai poate să însemne că întreprinderea nu îşi utilizează bine activele
circulante.
În ceea ce priveşte lichiditatea imediată, aceasta se află într-o situaţie de creștere în
2015 față de 2014 și descendentă de-a lungul perioadei 2015-2016 de la 3.22 la 1.82 ,
indicatorul aflându-se peste limita considerată normală ceea ce semnifică că disponibilitățile
nu se utilizează corespunzător.
Solvabilitatea generală se află mult peste nivelul optimal în 2015 constituind 123.01,
ceea ce înseamnă că firma poate să-şi plătească integral datoriile pe seama activelor.
Solvabilitatea patrimonială, înregistrează nivele asiguratorii pentru firmă în ceea ce priveşte
garantarea obligaţiilor din capitalul social fiind un punct pozitiv pentru întreprindere.

1.6.3 ANALIZA RISCULUI PRIN METODA FUNCTIONALA

Tabelul 1.7 Analiza echilibrului financiar în baza indictorilor fondului de rulment, mii lei
Perioada de analiză Modificarea absolută
Indicatori
2014 2015 2016 2015-2014 2016-2015 2016-2014

25
 Fond de rulment 216.1 209.5 139.7 -6.6 -69.8 -76.4
Necesarul de fond de rulment 159.9 170.6 110.6 10.7 -60.0 -49.3
Trezoreria 56.2 38.9 29.1 -17.3 -9.8 -27.1
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului financiar al S.A. “Grupa Financiară”

Conform acestui tabel, identificăm că pe perioada analizată fondul de rulment al firmei

este în descreștere, ceea ce semnifică că entitatea încearcă să-și finanțeze activele circulante
an de an mai puțin de pe seama datoriilor pe termen scurt.
Necesarul de fond de rulment ia valori haotice, acesta crescînd în anul 2015 față de
2014 cu 10.7 mii lei, apoi în 2016 coborînd cu 60 mii lei. Aceasta semnifică că entitatea are
nevoie să-și finanțeze activele curente pe parcursul perioadei în jurul la 150 mii lei din fondul
de rulment.
Referitor la trezorerie, observăm o valoare pozitivă a acesteia pe parcursul perioadei
analizate ceea ce semnifică că firma poate să acopere necesarul de fond de rulment din fondul
de rulment, acesta asigurînd în plus execedent de numerar. Aceste valori sunt descrescătoare,
scăzînd în anul 2016 față de 2014 cu 27.1 mii lei, din cauza micșorării fondului de rulment.

1.6.4 ANALIZA RISCULUI PRIN METODA SCORURILOR

Tabelul 1.8 Date iniţiale pentru aflarea gradului de sanatate sau dificultate a intreprinderii in
baza modelului Altman Z Score si M Score, mii lei
Indicatori Valoarea din bilanț, mii lei
2015 2016
Venituri din vînzări 849.4 872.1
Costul vînzărilor 43.2 35.2
Profit reinvestit 74.05 48.05
Active curente 219.9 153.8
Active pe termen lung 1059.9 1181.4
Capital propriu 1269.5 1321.1
Datorii pe termen lung 0 0

Datorii pe termen scurt 10.4 14.1

Profit net (pierdere netă) al perioadei de

148.1 96.1
gestiune
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului financiar al S.A. “Grupa Financiară”

Modelul Altman Z Score:

Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 +0,999X5, unde :

26
 Fond de rulment
X 1=
Active totale
Profitul reinvestit
X 2=
Activetotale
PRI=RNE-DIV
Profit brut
X 3=
Active totale
Valoarea de pia ţă a ac ţ iunilor
X 4=
Datorii pe termen mediu silung
Cifra de afaceri
X 5=
Active totale
Valoarea nominala a unei actiuni = ∑Capit social / Numar de actiuni emise

Z2015=1.2*(209.5/1279.8)+1.4*(74.05/1279.8)+3.3*(806.2/1279.8)+0.6*(10/0)+(849.4/1279.8
)==0.1964+0.0811+2.0787+0+0.6637=3.0199
Z2016=1.2*(1321.1/1335.2)+1.4*(48.05/1335.2)+3.3*(836.9/1335.2)+0.6*(10/0)+(872.1/1335.
2)=1.1873+0.0506+2.0684+0+0.6532=3.9595
Concluzie: Conform datelor obtinute observam ca intreprinderea trece de coeficientul
3 , ceea ce semnifica ca entitatea are caracteristici foarte bune, de asemenea observam ca
aceasta este in crestere in anul 2016 fata de 2015.

27
 LUCRARE DE VERIFICARE NR 2
VARIANTA 5

Situație practică 2
Pentru anul de planificare întreprinderea a prevăzut un volum de vînzări pe trimestre precum
urmează:
Tr.1 – 3 mii tone;
Tr.2 – 3,5 mii tone;
Tr.3 și 4 – 4,1 mii tone.
Prețul de vînzare va constitui 9 mii lei tona. Costurile materiale directe vor constitui 0,39 lei
la un leu vînzări, costurile directe privind retribuirea muncii – 0,24 lei la 1 leu vînzări, iar
costurile indirecte – 0,19 lei la 1 leu vînzări, din care :
Tr.1 – 0,039 lei;
Tr.2 – 0,043 lei;
Tr.3 și 4 – 0,05 lei la 1 leu vînzări.
Costurile fixe se planifică la nivel de 4,98 mil.lei.
Să se determine care va fi nivelul riscului operațional.

Rezolvare
Interval de siguranță = (Vef – Vcr) / Vcr * 100%
1. Determinăm valoarea planificată a vînzărilor. Vpl = Vef
Vpl = (3+3,5+4,1+4,1)*9=132,3 mii tone
2. Vcr = Cost fixe / α
α = marja brută / vînzări
Pentru a determina Vcr este necesar ca costurile indirecte să le divizăm în costuri fixe
și variabile. Pentru divizarea costurilor indirecte vom utiliza Metoda pătratului minim.
Tab 2.1 Indicatori de calcul a Cost variabil unitar

28
Perioada X, volum X-Xm Y, cost Y-Ym (X-Xm) (X-Xm)2 Cvar unit = Σ(X-
din vînzări indirect (Y-Ym) Xm)(Y-Ym) / Σ(X-
mii tone e Xm)2
mii lei
Tr.1 3 -0,675  1,053  -0.4714  0.3182  0.4556  
Tr.2 3,5 -0,175  1,3545  -0.1699  0.0297  0.0306  
Tr.3 4,1 0,425  1,845  0.3206  0.1363  0.1806  
Tr.4 4,1 0,425  1,845  0.3206  0.1363  0.1806  
Total 14,7    6,0975    0.6204  0.8475  0.73208
Mediu 3,675    1,5244        
3. Determinăm vînzările pe trimestre
Tr.1 = 3*9 = 27 mii tone
Tr.2 = 3,5*9 = 31,5 mii tone
Tr.3 = 4,1*9 = 36,9 mii tone
Tr.4 = 4,1*9 = 36,9 mii tone
4. Determinam costurile indirecte
Tr.1 = 0,039*27 = 1,053 mii lei
Tr.2 = 0,043*31,5 = 1,3545 mii lei
Tr.3 = 0,05*36,9 = 1,845 mii lei
Tr.4 = 0,05*36,9 = 1,845 mii lei
5. Determinam costurile variabile reesind din cost variabile unitare si volumul de
productie mediu lunar
Cvr = 0.73208*3.675 = 0.494154 mii lei
6. Determinam costurile fixe = Cost mixte tot – Cost variab
Cost mixte tot = 0.182*132.3 = 24.0786 mii lei
Cost fixe tot = 24.0786 – 0.494154 = 23.5844 mii lei
7. Determinam costurile variabile totale
Cost var tot = Cost mat directe+Cost dire privind retrib muncii+Partea variabila din
Cost mixte= 0.39*132.3+0.24*132.3+0.494154= 83.84 mii lei
8. Determinam costurile fixe totale
Cost fixe tot = Cost fixe+Partea fixa din Cost mixte= 4980+24.0786= 5004.0786 mii
lei
9. Vcritic = Cost F / α = 5004.0786 / 0.3663 = 13661.15 mii lei = 13.661 mln lei
10. α = Marja bruta / Vinzari = 48.46 / 132.3 = 0.3663
11. Marja bruta = V-Cost variab = 132.3-83.84 = 48.46
12. Interval de siguranță = (Vef – Vcr) / Vcr * 100% = (0.1323-
13661.15)/13661.15*100%= -99.99%

29
 Concluzie: Intreprinderea are un risc operational foarte inalt. Este in prag de faliment.

Situație practică 1
In anul curent intreprinderea ALFA a atins un profit net in valoare de 4.5 mil. lei,
utilizind active in valoare de 24.5 mil. lei. Fondul statutar al intreprinderii la finele anului
curent constituia 16.8 mil. lei, iar rezervele 2.1 mil. lei. Conform planului de afaceri, anul de
planificare se prevede obtinerea unui profit net in marime de 5.9 mil. lei. Pentru aceasta
intreprinderea va avea nevoie sa sporeasca activele cu 5 mil. lei. Finantarea se prevede din
contul unui credit bancar. Intreprinderea defalca anual 1.2% din profitul net in contul
rezervelor. La ce dobinda ar putea fi contractat imprumutul pentru ca riscul financiar sa nu se
modifice?

La finele perioadei de La finele perioadei de

Pasiv gestiune, lei planificare, lei
Capital statutar si suplimentar 16800000  
Rezerve 2100000 70800
Profit net a perioadei de gestiune 4500000 5900000
Active 24500000 29500000

Rentab financiara = Rentab planificata, I = 0,12

Rf = (1-I)(Re +- ELF)
Rf = Profit net / Total activ * 100%
Re = Profit brut / Total activ * 100%
ELF = (Re – Dm) * CI/CP
Dm – dobinda medie
CI – capital imprumutat
CP – capital propriu
Re = (4500000+12%) / 24500000 * 100% = 20.57%
TA = TP = 24500000 lei

30
CP+CI=TP
CP = 16800000+2100000+4500000= 23400000 lei
CI = 24500000 – 23400000 = 1100000 lei
Profit net / Total activ * 100% = (1-I)(Re +- ELF)
Re +- ELF = Profit net / Total activ * 100% / (1-I)
20.57% +- ELF = 18.37% / 88%
20.57% +- ELF = 20.89%
ELF = 20.89% +- 20.57% = 41.46% (0.32%)
Re – Dm = ELF/ (CI/CP); Dm = ELF/ (CI/CP) + Re
Dm = 41.46% / (1100000/23400000) + 20.57% = 29.39%
Dm = 0.32% / (1100000/23400000) + 20.57% = 20.64%

31
 Anexe

32
33
34