Revist` lunar`

„Pentru cei mai mul]i oameni

de cultura ideilor
editat` de imperiosul devine natural
Academia Ca]avencu

Director
nu fiindc` ajung s`-l în]eleag`,
H.-R. Patapievici
ci fiindc` se obi[nuiesc cu el.“
Anul IV Num`rul 7 (34)
IULIE 2007 Lucian Blaga
4 lei

Sibiu-Bookfest-Neptun-Târgovi[te
via… Cannes
Dan C. Mih`ilescu

Despre „noua st\ng`“

Codru] Alin Feher
Vlad Mure[an
 idei \n dialog Anul IV NUM~RUL {APTE (TREIZECI {I PATRU) h IULIE 2007

3 h TRAIAN UNGUREANU

Ortodoxia 5 h
Sec]iune prin prostia româneasc`
ALEX. LEO {ERBAN

[i secularizarea 7 h
PalMungiu d’Or – jurnal de Cannes –
DAN C. MIH~ILESCU
Pu]ini sunt cei care ar nega faptul c` secularizarea este Sibiu-Bookfest-Neptun-Târgovi[te via… Cannes
fenomenul cel mai pregnant care marcheaz` societatea 11 h CODRU} ALIN FEHER
uman` la finele modernit`]ii. Chema]i s` defineasc` aceast` Marxism dup` marxism
marc` a timpului nostru, speciali[tii descoper` instantaneu 14 h VLAD MURE{AN
aporiile temporalit`]ii cu care se confruntase Sfântul Stânga f`r` proletari
Augustin (Confessiones XI) la sfâr[itul antichit`]ii. 16 h S. DAMIAN
h MIHAIL NEAM}U PAG. 27 Un român la Paris
19 h IOANA BOT
Interpretarea rezisten]ei la interpretare
Despre dificult`]ile 23 h DORIN {TEF~NESCU
De la metafizica Ie[irii la teologia Iubirii
ra]iunii publice 26 h ANDREI G~IT~NARU

liberale 30 h
Laboratorul ascetic al ispitirii
HORA}IU PEPINE
Discursul despre avantajele unei definiri minimaliste a ra]iunii publice Despre reprezentare
liberale p`rea destul de conving`tor pîn` în momentul în care criza di- 31 h HORIA BARNA
alogului între culturi a atins un punct critic, dup` 11 septembrie 2001. Uniunea European`:
o pia]` comun` reformat`, nu un stat federal
h TEREZA-BR|NDU{A PALADE PAG. 3 5
32 h ALEXANDRU C~LINESCU
Fascismele imaginare
Istoria religiilor 33 h VICTOR NEUMANN
Homo europaeus [i conceptul de identitate multipl` (II)
de la Eliade la Eliade 36 h CONSTANTIN B~L~{OIU
Este posibil un dialog al lumilor?
42 h POEM
Heliade î[i propunea s` realizeze o altfel de istorie. Chiar de la 44 h SEBASTIAN BO}IC
început, el anun]a c` aceasta va cuprinde nu doar evenimentele, Privind Sibiul
ci [i dezvoltarea min]ii omene[ti, mai precis istoria [tiin]elor, 46 h MIHAELA TIMU{
artelor [i credin]elor. Bilan], demistific`ri [i alte începuturi
48 h BOGDAN T~TARU-CAZABAN
h LIVIU BORDA{ PAG. 38 Anatomia ignoran]ei
49 h SORIN LAVRIC

Contemplând crepusculul
Destinul politic al conservatorilor se joac`, în ultimii lor ani,
între dou` p`ci, fiecare dintre ele corespunzând, ca într-o
tragedie clasic`, ridic`rii [i pr`bu[irii României mici: inter-
valul dintre 1913 [i 1918 este marcat de extremit`]ile crono-
logice ale celor dou` p`ci de la Bucure[ti.
h IOAN STANOMIR PAG. 21
Scriu \n acest num`r
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus
Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului.
Constantin B`l`[oiu Absolvent al Facult`]ii de [tiin]e
politice, Universitatea Bucure[ti, [i al Facult`]ii de Teologie.
Ioana Bot Pred` la Facultatea de litere a Universit`]ii
"Babe[-Bolyai" din Cluj. Ultima carte publicat`: Sensuri
ale perfec]iunii. Literatura cu form` fix` ca încercare a
limitelor limbajului, 2006.
Sebastian Bo]ic Student la Universitatea de arhitec-
tur` „Ion Mincu“, Bucure[ti.
Liviu Borda[ Doctorand în filozofie la Universitatea
din Bucure[ti. A publicat: Eliade secret. Comentarii la le-
genda Me[terului Eliade [i Un hombre segreto în Indii.
Alecu Ghica (1813-1870).
Bogdan T`taru-Cazaban Centrul de studii medie-
vale (Universitatea Bucure[ti). Ultima carte publicat`:
Pluralitatea metafizicii medievale. Istorie [i structuri
(volum coordonat), 2005.
Alexandru C`linescu Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“
din Ia[i. Ultima carte publicat`: Incursiuni în proza
româneasc`, 2004.
S. Damian Critic literar. A predat la Universitatea din Heidel-
berg. Ultima carte publicat`: Trepte \n sus, trepte \n jos, 2006.
Codru] Alin Feher Licen]iat în istorie [i arheologie al
Universit`]ii „Ovidius“ din Constan]a.
Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie,
Universitatea Bucure[ti, coordoneaz` seminarii de politici
publice [i teoria elitelor.
Andrei G`it`naru Doctorand la Facultatea de filo-
zofie, Universitatea Bucure[ti.
Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publi-
cat`: Ontologia lui Noica. O exegez`, 2005.
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar.
Ultima carte publicat`: Literatura român` \n
postceau[ism III, 2007.
Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la
Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publi-
50 h
Catalizatorul urii
ANDREI MURARU
Memoria din arhivele Securit`]ii
51 h OVIDIU PECICAN
Indeci[ii ardeleni
52 h RADU PARASCHIVESCU
Cronica traducerilor
53 h MIRCEA MIH~IE{
În penumbr` (2)
55 h ALEXANDRU GABOR
A fost sau va mai fi?
cat`: Via]a, patimile [i c\ntecele lui Leonard Cohen, 2005. ropene la Universitatea „Babe[-Bolyai“, Cluj. Ultima carte
Andrei Muraru Cercet`tor la Institutul de investigare publicat`: Imberia, 2006.
a crimelor comunismului. Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în
Vlad Mure[an Doctorand la EHESS-Paris [i la Univer- România.
sitatea „Babe[-Bolyai“-Cluj-Napoca. Ultima carte publi- Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice, Uni-
cat`: Criza antropologiei [i sarcina ei originar`, 2005. versitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Con[tiin]a
Mihail Neam]u Doctorand în teologie la King’s College conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual, 2004.
Londra. Ultima carte publicat`: Gramatica ortodoxiei. Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`:
Tradi]ia dup` modernitate, 2007. De ce vedem filme, 2006.
Victor Neumann Pred` la Universitatea de Vest, Dorin {tef`nescu Pred` la Facultatea de [tiin]e [i litere
Timi[oara. Ultima carte publicat`: Tenta]ia lui Homo eu- a Universit`]ii „Petru Maior“ din Tîrgu Mure[. Ultima carte
ropaeus, 2006. publicat`: Metafizica [i credin]a, 2005.
Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` la Mihaela Timu[ Doctorand la École Pratique des Hautes
Facultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Études, Section des Sciences Réligieuses – Sorbona, Paris.
Ultima carte publicat`: Amurgul Leviathanului: A publicat Întotdeauna Orientul. Coresponden]a Mircea Eli-
Supravie]uire [i libertate în comunism, 2000. ade-Stig Wikander (1948–1977), Polirom, Ia[i, 2005.
Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
publicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006. cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Eroi [i
Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii eu- jocuri populare, 2007.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016

Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258. CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: tel: 311 40 61; fax: 311 40 63
Email: redactia@ideiindialog.ro Elena Gogo] elena@catavencu.ro DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
MARKETING: Sorin Axinte DIRECTOR DISTRIBU}IE:
Revist` lunar` de cultura ideilor vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti- Lucrarea de pe copert` apar]ine Daniela Polianschi Alexandru Miri[tea
editat` de Academia Ca]avencu. ma parte a lucr`rii sale Vier Bücher lui Devis Grebu. REDAC}IA (brand manager) 318 55 31; 318 55 32
Apare în prima miercuri a fiec`rei von menschlicher Proportion. daniela.polianschi@catavencu.ro alexandru.miristea@catavencu.ro
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu Toate desenele acestui num`r au
Acesta este num`rul lunii fost realizate de Devis Grebu, cu DIRECTOR: H.-R. Patapievici tel: 021 210 13 24 Tip`rit la Tipografia
este o revist` bucure[tean`. REDACTOR-{EF: George Arun DEPARTAMENT V|NZ~RI România Liber`
iulie 2007 [i este distribuit excep]ia lucr`rii de la pag. 43, a lui
Caracterele cu care este scris \ncep\nd cu 4 iulie. Sorin Ilfoveanu. arun@ideiindialog.ro PUBLICITATE: EDITOR: SC Ca]avencu SA
acronimul ID au fost desenate de Are 56 de pagini. CORECTUR~: Radu Dobând` Miruna Toma (sales manager) MANAGER GENERAL
Albrecht Dürer în ultimul an al DTP: Florin Iaru & Corina M\]` miruna.toma@gruprc.ro Sorin Vulpe
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Sec]iune prin prostia
româneasc`
o TRAIAN UNGUREANU o
S
~ nu c`ut`m defini]ia Prostiei. Ar fi o
prostie. Dac` e ceva de spus despre prostie,
atunci trebuie spus repede, dintr-o suflare:
prostia nu are gravita]ie. Ea plute[te prin
epoci [i oameni, se mut`, în c`utarea sedi-
ilor vaste de care are nevoie pentru a dicta mersul tim-
pului, [i reu[e[te, odat` însc`unat`, s` aiureasc` polari-
tatea general` a lumii. Prostia e o absen]` colosal` care
ia forma unei prezen]e gure[e, un fel de a nimici
în]elesul lumii [i de a proclama o gramatic` f`r`
în]eles, un analfabetism primar, savant [i iresponsabil,
în care nimeni nu mai are îndatoriri [i toat` lumea e
slobod` la stric`ciune. Pro[tii sînt, adesea, cul]i [i pro-
blema e tocmai capacitatea lor de a face cultur`, încon-
jura]i de prestigiu [i admira]ie. Pro[tii sînt politici [i
au voca]ie cet`]eneasc`. Problema e c` nimeni nu des-
poaie mai am`nun]it societ`]ile [i nu distruge mai
minu]ios via]a public`. Pro[tii fac [i dreg, iar prostia
]ine, în primul rînd, de fapte [i spuse. Prostia se ex-
prim` anapoda [i n`prasnic, mînjind cu un graffiti in-
terminabil toate zonele [i toate bunurile. Ea nu are dis-
cre]ie, ci necheaz` alimentat` de o fertilitate de trib lu-
bric, sigur pe înmul]irea prin gesta]ie instantanee.
Prostia e, în cele din urm`, atît de productiv`, încît
formele ei f`r` încheiere [i plasticitatea ei fioroas`
preiau tot conturul vie]ii noastre l`untrice [i publice.
Prostia se strecoar` prin persoane [i mul]imi, dar
cucere[te timpuri [i dejoac` societ`]i. Prostia e o bestie
istoric` [i rostul ei carnivor e tocmai discreditarea
bunei a[ez`ri în lume. Prostia distruge rela]ia omului
cu timpul [i victoria ei cea mare e sf`rîmarea duratelor
construite, a sc`rilor de valori [i a proiectelor de orice
fel. Omul învins de prostie tr`ie[te într-o clip` f`r`
durat`, are fobia masiv` a construc]iei sau ini]iativei [i
[tie deja foarte bine s` umbreasc` [i s` timoreze cura-
jul din care ceilal]i încearc` s` nasc` schimbarea. În
fa]a prostiei, nu e mult de vorbit. O singur` arm` lu-
creaz` bine [i poate pune pe fug` starea de confort
s`lbatic la care duce prostia: acizii duri ai denun]ului.
Altfel spus, distan]area prin comedie. Mari r`scula]i
sau anarhi[ti salutari, comediografii sînt, de la bun în-
ceput, exila]i poten]iali. Lumea rîde [i le mul]ume[te
tîrziu, uneori prea tîrziu, mult dup` ce îndr`zneala lor
a fost pedepsit` cu ostracizarea. În cazul prostiei
române[ti, totul r`mîne de f`cut. Monstrul a rumegat
netulburat [i îndelung. În lipsa oric`rei reac]ii, sub
paza slab` a unui umor popular simpatic (faimoasele
bancuri) incapabil s` urce pîn` la tragismul acid pe
care îl asmute un comediograf, monstrul prostiei ne-a
înghi]it demult. Nu mai b`g`m de seam` acest pri-
zonierat hidos. Tr`im, vorbim, gîndim [i ne guvern`m
din vintrele prostiei, f`r` s` mai în]elegem în ce
m`sur` ne facem r`u. Exasperat, v` invit la un raid de
jaf [i represalii prin inima cheal` a prostiei române[ti.
Primul exemplu: prostia intelectual`.
Legitim` disperare
– legitim` ap`rare
Prostia intelectual` e un joc de sum` nul`. Ea pro-
pune cu un pana[ irepro[abil de[tept`]irea [i culti-
varea prin teorii [i ini]iative critice, dar se încheie cu
un impas pe care îl amplific` monstruos. Prostia inte-
3
ACTUALITATEA
lectual` produce pro[ti blinda]i, min]i securizate sonali [i vîrfuri de energii colective. Totul e egal [i
stra[nic în spatele unor sisteme suficient de ample [i nimic nu e inxeplicabil. Contextul dicteaz` con]inu-
sofisticate pentru a ru[ina simplitatea negalonat` a tul, care scap` astfel oric`rei evalu`ri. Ne afl`m, deja,
bunului-sim]. Scena la care m` gîndesc s-a desf`[urat în plin` [i adînc` prostie intelectual`. C`ci exist` oare
acum cîteva s`pt`mîni. Trebuia s` fie o lansare de vreun act istoric sau vreun fapt oarecare f`r` context?
carte. Era vorba de o cercetare serioas`, un volum ne- Orice crim` [i orice suit` de crime vin de undeva, au o
obi[nuit de sobru [i aplicat asupra unui moment grav istorie cultural` [i social`, dar acest soi de împrejmuire
al istoriei noastre recente: Mineriadele între manipulare condi]ional` nu poate explica mai mult decît explic`.
politic` [i solidaritate muncitoreasc`, de Alin Rus (editura
Curtea Veche). Pîn` la un punct, discu]iile au mers pe
linia unui bun-sim] solid, uneori animat sau iritat de
amintiri [i istorii [ocante, culese în timpul barbariei
minere[ti din iunie 1990. Apoi, treptat, dezbaterea s-a
curbat intelectual într-o direc]ie halucinant`. Proble-
ma mineriadelor a devenit, mai întîi vag, apoi de-a
dreptul, o culp` sau o tem` în sarcina victimelor.
Cumva, sub imperativul unei abord`ri „integrale“ [i al
unei obiectiv`ri pline de r`spundere metodologic` [i
spaim` de subiectiv, mineriadele au disp`rut de pe
ecranul istoric [i din radarul penal [i au devenit un
„obiect antropologic“, un „fapt cultural“, cu actori [i
context, o schem` de for]e sociale f`r` con]inut uman,
complet eliberat` de valoriz`ri [i bine împlîntat`
într-un spa]iu senin de complet` neutralitate. {tiin]`,
nu-i a[a? Nu. În primul rînd o enorm` la[itate [i fug`
de r`spundere intelectual`. Prostie dublu rafinat`.
Apoi, interven]ia unui distins profesor american avea
s` plaseze lucrurile în fic]iunea deplin` a intelectualis-
mului, ca {ef de Cabinet al Prostiei. Interven]ia profe-
sorului a descris ferm, cu c`ut`tura parental` a teoreti-
cianului care duce istoria la [coala de bune maniere, c`
violen]a bestial` a mineriadelor e incontestabil`, dar
în mare lips` de context. Minerii au fost adev`ratele
victime. Profesorul a dezvoltat o minifilozofie social`
la cap`tul c`reia se întrez`rea, deja, conceptul-cupol`
de „legitim` disperare“. Marginaliza]i [i tortura]i socio-
cultural de regimul comunist, minerii trebuie „în]e-
le[i“. În esen]`, ei n-au f`cut decît s` deverseze asupra
centrului politic al ]`rii o energie negativ`, comprima-
t` prea mult timp [i eliberat` dup` logica inevitabil` [i
perfect coerent` a dinamicii interioare a sistemelor
culturale. Conceptul de „legitim` disperare“ aluneca
astfel, delicat [i pervers, în imediata vecin`tate a con-
ceptului de „legitim` ap`rare“. Minerii aveau, cumva,
dreptul de a reac]iona, de a pronun]a vizibil un „state-
ment“ politico-social. Mai departe, rolul cercet`rii [i al
opiniei avizate în materie nu poate fi decît un act de
mare igien` [i curaj etic: cercetarea nu trebuie s` se
contamineze de militantismul politic sau s` se colo-
reze de revolt`, ci e datoare s` se plaseze deasupra, în
stratosfera ideatic` a cercet`rii pure, ba chiar s`
impun` corpului intelectual o smerenie umil-admira-
tiv` la vederea m`re]ei desc`tu[`ri de for]e socio-cul-
turale elementare provocat` de mineriade. Cea dintîi Astfel gîndit`, cercetarea conchide mereu acela[i
datorie a intelectualului e s` recurg` la auto-culpabi- lucru: nimic nu e str`in de contextul istoric [i social.
lizare sau s` atrag` aten]ia victimei c` a avut privi- Rezultatul final al acestei abord`ri e un impas perfect.
legiul nescontat de a asista la un proces cultural major. Rînd pe rînd, marii delincven]i civili [i urgiile colec-
tive defileaz` într-un flux de serial-killers egali [i perfect
Contextul bate crima explicabili, care primesc num`r de serie [i se a[az` în
rafturile marelui muzeu pedagogic al umanit`]ii f`r`
Acest tip de viziune are în primul rînd darul de a arbitru. Bandele lui Lenin, uciga[ii de popoare ai lui
scoate complet din discu]ie problema r`spunderii. În Stalin, m`celarii de evrei ai lui Hitler, genocidofilii lui
aceast` schem`, avem de-a face doar cu actori imper- Mao, vîn`torii de capete cu ochelari ai lui Pol Pot,

4
minerii V`ii Jiului se amestec` irelevant [i stabilesc
postum un singur lucru: asta e istoria, a[a se întîmpl`
s` converseze stihiile autonome ale culturii între ele,
a[a se deplaseaz` prin lume voin]a de nejudecat [i
noncorectabil` a lumilor sociale. Important, în acest
caz, e c` o asemenea panoram` induce un relativism
total (oricine [i orice e explicabil prin presiunea me-
diului) [i înva]` corpul intelectual s` fug` de valorile
dreptului. Problema acestui gen de neutralitate e pros-
tia automutilant`. {i distan]a ostil` de ra]iune. Istoria
devine un cîmp indiferent [i, în acela[i timp, un in-
ACTUALITATEA
strument de reeducare. Pe de o parte, nimic nu con-
teaz` [i, prin urmare, merit`m s` ni se întîmple orice,
pentru c` sîntem mereu vinova]i de înapoiere fa]` de
avansul autentic [i violent al culturii care pedepse[te
obi[nuin]ele noastre burghezo-juridice. Pe de alt`
parte, începem cu fiecare din aceste demonstra]ii de
în]elegere „corect`“ a istoriei un exerci]iu de reeducare
din care trebuie s` ie[im nesiguri [i chiar mefien]i fa]`
de cultura mam`. De altfel, relativismul de nuan]`
antropo piloteaz`, acum, aproape f`r` concurent, sfera
[tiin]elor sociale în lumea academic` occidental`, cu
prec`dere în universit`]ile americane. Evident, profe-
sorul care a explicat la lansarea unei c`r]i mai mult
decît salutare unde [i cum trebuie s` ne plas`m dis-
cern`mîntul a ]inut s` remarce similitudinea de
situa]ii între România anului 1990 [i America de dup`
11 septembrie. În ambele cazuri, Puterea a „construit“
figura marelui inamic [i a impregnat societatea cu un
resentiment grav: în primul caz împotriva clasei mine-
rilor, în al doilea caz împotriva lumii musulmane, de-
monizat` gratuit spre mai buna legitimare a unui
r`zboi criminal. Sîntem la un pas de gîndirea conspira-
tiv`, apogeu al prostiei sistematizate. Dar expedi]ia de
represalii prin inima prostiei române[ti cere tablouri
[i figuri mult mai precise. Nu e lips`. Episodul
urm`tor poate selecta dintr-o list` luxuriant` [i
suprapopulat` de eroi [i cavaleri ai prostiei.
Neghiobii fondatori
Prostul român nu e niciodat` campion. El e concu-
rat în fiecare clip` de o întruchipare [i mai alambicat`,
de modelul de ultim` genera]ie al Prostiei. Aici ne
afl`m ast`zi. Clasicii recen]i ai prostiei române[ti sînt
în criz`. Opera [i profilul lor de mare autoritate publi-
c` sînt sub asediu. Cei ce vin, vin cu o suficien]` [i o
precizie a prostiei care înlemnesc. La început a fost
palmaresul muncit [i întrucîtva greoi al seriei prime,
echipa fondatoare a neghiobiei na]ionale postcomu-
niste: Mînzatu, N.S. Dumitru, Gelu Voican-Voiculescu,
Chi]ac. Nu [i Ion Iliescu, liderul [i manipulatorul aces-
tei turme de luceferi pe baterii. Iliescu e pur [i simplu
criminal, nu prost. Dimpotriv`, inteligen]a demonic`
a acestui personaj a prelucrat cu mare randament
excedentul de prostie româneasc` [i îl consum` într-o
supravie]uire politic` altfel inexplicabil`. Iliescianis-
mul e cl`dit pe prostia româneasc` [i e, prin urmare,
solid a[ezat. Prima echip` de pro[ti oficiali ai
României a lucrat cu un entuziasm degradant. Lipsa
instrumentelor a impus ca munca s` se desf`[oare la
vedere. N-a fost o problem`, pentru c` întunericul ge-
neral al lumii române[ti îng`duia orice fraud` [i orice
strîmb`tur`: a[a a venit [i a trecut o epoc` de crimina-
litate direct` a statului (mineriadele) [i de adîncire în
înv`]`tura celei mai obscurantiste forme de gregari-
tate. De aici, asaltul de la Tîrgu-Mure[, în martie 1990,
[i lunga proletarizare anticapitalist` [i antijuridic` a
anilor în care str`inii [i produsele lor conceptuale, de
la privatizare la statul de drept, au fost huli]i de un
enorm cor de asista]i social. Prostia plenar` a acelor
ani cost`, ast`zi, amarnic o societate [i o economie
care nu mai pot face fa]` demografic [i financiar
dezechilibrelor grote[ti for]ate atunci. Pia]a de munc`,
îndelung silit` la ruin` [i subdezvoltare, a fost p`r`sit`
[i milioane de români s-au autoexportat în mediile
economice fertile ale Europei de Vest. Acas`, o[tirile
de pensiona]i ai cuplului de economi[ti-filantropi Ili-
escu-Roman au r`mas singuri [i au trecut frenetic la
un anume tip de produc]ie a dezastrului. Greutatea lor
inert` apas` asupra sistemului de pensii, întîrzie agre-
garea unui sistem coerent de asigur`ri sociale [i
u[ureaz` banditismul temerar al pie]ei de credit facil.
Abia de aici încolo începe rolul presei, probabil insti-
tu]ia cu cele mai îndrept`]ite preten]ii la titlul [i dem-
nitatea de mare protector al prostiei române[ti. În fa]a
problemelor grave de construc]ie economic` [i social`
ale României, presa a r`spuns cu propria versiune de
prostie „vintage“. Presa a pornit o galerie de portrete [i
compasiuni care au întotdeauna în centru „omul
s`rman“, pensionarul p`r`sit sau [omerul uitat. Nicio-
dat` îns` acest gen de foraje lirico-sociale nu a preg`tit
terenul pentru dezbateri propriu zise. Presa a
manevrat între lirism [i senza]ional (specializîndu-se,
simultan, în tehnici de baronizare care au dat specia
extraordinar` a ziaristului-plutocrat). Dezbaterea [i
voca]ia ini]iativei publice au fost complet ignorate,
dac` nu cumva sabotate. Termenul mediu [i lung au
disp`rut din orizontul public. Presa a impus o durat`
f`r` durat`, în care ego-urile conduc [i acoper` orizon-
tul de la un cap la altul. Educa]ia de pres` a românilor
trimite spre nega]ie [i critic` somnambulic`, întot-
deauna în lipsa unui plan alternativ sau a unui proiect
coerent. Presa a dat românilor o obi[nuin]` nevrotic`
[i negativ` [i a f`cut din c`peteniile talk-show-urilor
televizate o categorie aparte de uciga[i de idei, bun-
sim], bun` limb` român` [i seriozitate civic`. Presa a
r`mas constant la acest rol de toxicitate maniacal` [i e,
prin neschimbare, cea mai înapoiat` institu]ie a
României postcomuniste. Decep]ia [i perturbatorul
public num`rul unu.
Tembelismul pro-democratic
(înlesne[te Sultanatul lui Adrian)
Genera]ia fondatorilor neghiobiei postcomuniste a
fost urmat` de promo]ia pro[tilor pro-democratici.
Atuul destructiv al acestei forme de prostie public` e
promisiunea emancip`rii. Efectul: compromiterea
prin incompeten]` pur`. În mare, [i cu Emil Constan-
tinescu în frunte acest tronson al prostiei române[ti a
ilustrat o nepricepere foarte d`sc`leasc` de a tr`i în re-
alitate. România anilor 1996-2000 a suferit enorm de
pe urma unei vacan]e iresponsabile a voca]iei publice.
Toate temele, de la justi]ie [i anticorup]ie la anticomu-
nism [i occidentalizare, au fost enun]ate [i iar enun-
]ate. Pro[tii pro-democratici au r`mas tot timpul la
tabl` [i au schi]at subiecte, f`r` a rezolva cea mai
banal` socoteal`. Culmea, avalan[a verbal` [i cumulul
de ini]iative au pus în mi[care o energie haotic`, iar
aceasta a dat, m`car par]ial, rezultate: perturbarea
grav` a economiei a permis schimb`ri de direc]ie, a
dus la închiderea unor relicve industriale [i a t`iat de-
cisiv în obi[nuin]ele de asista]i ale muncitorilor indus-
triali. A fost o epoc` de turbulen]e în care meritul
primilor pa[i în direc]ia bun` trebuie recunoscut. Dar
genera]ia pro[tilor pro-democratici a l`sat intact aran-
jamentul corupt al vie]ii de stat. Justi]ia s-a a[ezat mai
bine în dependen]a de marii feudali financiari. Inter-
nele au continuat s` asigure garda de corp a re]elelor
locale. Mediile publice de informare au supravie]uit
cu convingerea c` nu exist` valori publice. Singura de-
plasare de sistem a fost dictat` de jocul de for]e ex-
terne. Ca de atîtea ori, România a fost împins` mai
aproape de Occident prin jocul complicat [i imprevizi-
bil al h`r]ii strategice. Spa]iul din proximitatea fostei
Uniuni Sovietice a devenit un teren în mare cre[tere
de pre] strategic [i România a fost absorbit` de acest
cumul de for]e în orbita alian]elor militare occiden-
tale. Îns` avaria intern`, agravat` de performan]a
prostiei de extrac]ie pro-democratic`, era atît de grav`,
încît epoca imediat urm`toare a fost foarte r`u slujit`
public [i a c`zut în întregime sub controlul unei ge-
nera]ii de profesioni[ti ai exploat`rii. Anii N`stase au
fost anii de maxim` optimizare a prostiei române[ti.
Noua echip` de administratori ai României a f`cut
proba unei excep]ionale capacit`]i de canibalizare.
Jaful a luat o tent` imperial`, în care s-a oglindit
cezarismul de parvenit al St`pînului: Marele Adrian,
[ef de re]ea [i eminen]` politic`, în nici un caz prost,
ba dimpotriv`, un operator de mare inteligen]` [i
fine]e. Îns` tocmai iscusin]a aproape postpolitic` a lui
Adrian N`stase, V. Hrebenciuc [i a unei mari p`r]i a
echipei lor (excep]ii hilare fiind Rodica St`noiu cu al
ei ceferism juridic, Miron Mitrea prea voinic într-un
cadru care cerea suple]e de culise [i M. Geoan` mereu
ridiculizat de propria demagogie cu [taif de socialism
[ampaniard) a expus România acelei forme de repre-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
siune mocnit` [i t`cut` de care sufer` societ`]ile în-
delung prostite. Opozi]ia public` s-a articulat greu [i
izolat. Presa s-a pr`bu[it. Evenimentul zilei, România
liber`, Radio Mix [i Hotnews.ro au dus greul [i au dat
excep]iile în plin masacru mediatic. Dup` 2004, cînd
sistemul a fost îndep`rtat de apari]ia [i manevrele
abile ale lui Traian B`sescu, am r`mas cu impresia c`
epoca Sultanatului N`stase s-a stins f`r` consecin]e. E
o impresie fals`. Structurile interne ale acelui edificiu
au r`mas în picioare [i tiranizeaz` via]a public` a
României de aproape trei ani. Competen]a sinistr` a
acestei forme de antimodernism a fost enorm ajutat`
de apari]ia unei noi genera]ii de pro[ti plenari:
euron`t`r`ii de decor liberal.
Euron`t`r`ii
– superproduc]ie liberal`
{eful emblematic al acestei dinastii chinuite de
dorul rafinamentului boieresc [i încîntate de meritul
ei ultracapitalist e un antet bicefal: Patriciu-T`riceanu.
Împreun`, actualul, defunctul [i resuscitatul prim-
ministru [i marele petrolist cu sonde înfipte în stat au
dat prostiei române[ti o nuan]` [i o t`ietur` nou`. Ast-
fel, în noua ei variant`, prostia nu mai e un act agresiv
[i neinstruit. Cu Patriciu [i T`riceanu, prostia se cize-
leaz` [i propune public o fantasm` în acela[i timp ci-
vilizat` [i tembel`: capitalismul s`get`tor al liberalilor
pur-sînge. Deodat`, ne trezim în salonul de mare den-
sitate academic` [i economic` al [colii libertariene.
Peste tot, vechiul teren industrial [i politic al
României trebuie s` se preg`teasc` de întîlnirea cu
gîndirea f`r` de tutel` a acestor mari deschiz`tori de
drum. Din interiorul costumelor de manageri-colec-
]ionari de Bugatti pînde[te tot ce are mai de pre] vi-
itorul modern: autonomie, aventura solitar` a indus-
tria[ului, etica sever` a oamenilor care [i-au f`cut
averea riscînd [i sînt gata s` ri[te mai departe, într-o
pia]` care e singura realitate sacr` a ]`rii. Visul patri-
cio-t`riceanist e un soi aparte de prostie. În el stau, de-
mult înmagazinate, ifosele micii protipendade bucu-
re[tene [i obi[nuin]ele ei balcanice. C`ci în timp ce is-
torisesc aceste preten]ii de mari constructori europeni,
Patriciu [i T`ricenu nu fac decît s` promoveze un fals
fastuos. Practic, [i Patriciu [i T`riceanu str`bat ]ara în
lungul [i în latul canalelor tv, încercînd s` vînd` o lad`
de Rolex-uri de plastic, produc]ie vietnamez`. Patriciu
e o crea]ie a statului fraudat, nu un antreprenor de tip
Ford. Capitalismul de tip patrician depinde de resurse
[i se exercit` în trafic [i specula]ie. Liberalismul lui
T`riceanu e varianta politic` a aceluia[i soi de opor-
tunism. În spatele acestui joc de umbre vag liberale nu
se afl` euromodernitatea, ci capacitatea de a simula un
decor. Mondeni, poate. Reformatori, în nici un caz.
Prostia de model Patriciu-T`riceanu presupune con-
tacte personale: cu PSD, cu justi]ia, cu oricine poate
asigura bunul mers al afacerii. Lumea româneasc` e, în
acest tip de aranjament, util` [i datoare. Ea trebuie s`
se lase [antajat` de fabrica]ia oficial` dup` care euro-
penizarea e domeniul arondat unui club select de
manageri care ]in leg`tura cu UE, pe baz` de gust [i
vi]` aleas` (spre deosebire de grobianul B`sescu). Dac`
va l`sa ceva în urm`, acest nou stil de prostie va reu[i
s` fac` posibil` impertinen]a fundamental`. Pre-
cursorii se îmbulzesc. E vorba aici de galeria f`r`
seam`n a pro[tilor profunzi [i tineri, f`pturi ale gafei
s`pt`mînale, de la Adomni]ei la Chiuariu [i de la
David la Cioroianu. Nu e nimic întîmpl`tor în aceast`
supraproduc]ie de impostur` [i impertinen]`. Ea e
mo[tenitoarea lungii tradi]ii a prostiei sistematice
române[ti. În condi]iile în care vom continua s`
asist`m f`r` replic`, ea va lansa [i consolida urm`toa-
rea formul` de grup a prostiei române[ti: prostia cu
lustru tehnocratic, arm` cu explozie amplificat` de
coridoarele sistemului administrativ european, gropar
al viitorului românesc. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
PalMungiu d’Or
– jurnal de Cannes –
o ALEX. LEO {ERBAN o
E
BINE s` ajungi la
Cannes cu o zi înainte
s` înceap` marea ne-
buneal`: înc` mai po]i
merge pe strad` f`r` s`
te împiedici la tot pasul de gur`-
casc`, înc` mai g`se[ti locuri în
restaurante, via]a e înc` setat` pe
„soft“ [i atmosfera e sedat` (de[i
în aer se simte deja c` „ceva-ceva
o s` vin`!“)…
15 mai. Dup` 5 (cinci!) ore
de mers cu TGV-ul, ajung – în
fine – la Cannes. În gar` (vocea
înregistrat`: „Caaannes, 3 mi-
nutes d’arrêt“) se d` jos mai
mult de jum`tate din TGV. Îi
recuno[ti imediat pe cei care
vin ca s` fie v`zu]i: pe lîng`
bagaje au umera[e cu
smokinguri b`gate-n huse;
oare de ce nu se fac
smokinguri ne[ifonabile?! E
mai comod s` le pui în valiz`.
M` rog, eu vorbesc, care nici
m`car nu mi-am g`sit
smokingul – purtat o singur`
dat`, la Gala Gopo! Bine c`
mi-am luat papionul. Nu cred
c` voi avea la ce s`-l pun: de 10
(zece!) ani, de cînd tot „fac“
Cannes-ul, cred c` am mers o
singur` dat` la proiec]ia de
sear` – unde ]inuta e obligato-
rie. Dac` e[ti un jurnalist
con[tiincios, ca mine (ha-ha!),
nu prea ai ce s` cau]i la
proiec]iile de sear`: apuci s`
vezi filmele la proiec]ia de la
8.30 diminea]`. Iar dac` te scoli
ca s-ajungi la proiec]ia aia, e[ti
cam mort dup` 10 seara… adio
party-uri, deci. Le regret?
Aiurea! Ai de ales: ori party, ori
filme. Pe lista mea de priorit`]i,
filmele sînt nr. 1, party-urile –
pe la coada listei.
M` duc s`-mi iau badge-ul
de acreditare: în zece minute
am terminat. Pîn` [i geanta de
festival e mai simpatic`. Tot
mic` (clar nu-mi vor înc`pea
mapele de pres`!), dar m`car
mai atent colorat`: neagr` [i cu
clapeta de mu[ama în litere
multicolore (anul trecut fusese
toat` mov!!). Numele cî[tig`to-
rilor Palme d’Or. Pentru c` „Le
festival du film“ (cum îi place
s` fie [re]cunoscut) împline[te
– anul acesta – 60 de edi]ii. M`
uit pe „clapet`“: evident, nici
un român. Cele dou` Palme
d’Or-uri pentru scurtmetraj (al
lui Gopo a fost fix acum 50 de
ani!) nu se pun…
Ajung „acas`“ (în aparta-
mentul – mai mic decît în
poze! – pe care-l împart cu
Iulia [i Tic`) [i-mi de[ert ta[ca.
Publica]iile importante au
ap`rut deja, cu largi sec]iuni
dedicate festivalului. Istoric,
„album aniversar“, fotografii
cu vedete – cele de la-ncepu-
turi, în alb-negru… Pe toate
le-am mai v`zut de en[pe ori,
dar tot m` mai uit la ele în-
delung, aplicat [i înduio[at, de
parc-ar fi poze din albumul
familiei. Uite-o [i pe „tanti“
Grace Kelly, ]]], c` frumoas`
mai era… cu p`rul strîns în coc,
într-o rochie alb` de dantel` [i
cu un simplu [irag de perle…
oui, la classe! (de[i t`ticu’ Kelly
producea cîrna]i, sau a[a ceva!)
De cînd e poza asta? Aha, din
’55… Legenda spune c`-n anul
`la a fost [efa delega]iei ameri-
cane la festival [i c`, în timpul
unei [edin]e foto, l-a-ntîlnit pe
prin]ul Rainier al III-lea de
Monaco: restul e istorie…
Uite-o [i pe „n`[ica“ (ani-
malelor) Brigitte, zis` [i BB, un
an mai tîrziu, f`cînd o piruet`
care-i ridic` rochia pîn` la
chilo]ei, ca o umbrelu]` – [i ca
în scena aia cu Marilyn
(apropo: Marilyn e peste tot,
inclusiv pictat` pe calcanul
unui hotel de 6 etaje nu de-
parte de unde stau!)… Rochi]a e
neagr`, cu un „bodice“ de al-
binu]`, c`ptu[eala e alb` cu
pic`]ele (ca [i chilo]eii), iar pi-
cioarele sînt ceva de zici c` nu
exist`. Un critic englez a zis
despre BB c` e „ideea oric`rui
b`rbat despre fata pe care-ar
vrea s-o întîlneasc` la Paris“;
mie mi-ar fi pl`cut s`-i întîl-
nesc picioarele, [oldurile, talia
[i sînii – capul putea s` [i-l ]in`
acas`… Trec peste cealalt`
tu[ic` (Sophia Loren, doi ani
mai tîrziu), era prea plantu-
roas` [i avea gura prea mare
pentru gustul meu, [i m`
opresc mai degrab` la tanti
Gina (Lollobrigida), înc` foarte
frumoas` în ’72 – de[i rochia
cu vol`na[e… deh, gustul
epocii. Iar al`turi – Kim
Novak, în ’59 (anul na[terii
mele), al`turi de Cary Grant,
într-un fel de tog` care-i l`sa
un um`r gol [i un sîn „see
through“… mmm, era tare! Ce
rud` e cu mine? A[a, o
veri[oar` mai îndep`rtat` de-a
maic`-mii… eu n-a[ fi zis nu,
dar oare ea ar fi zis da??
Termin cu „albumul de
familie“ [i trec la alt` revist`.
Aflu c` faimosul covor ro[u nu
a fost întins decît abia în 1987,
la a 40-a edi]ie!! {i c`, ini]ial –
cînd Palatul Festivalului era pe
locul unde este acum hotelul
Noga Hilton –, vechea cl`dire
nu avea decît 6 am`rîte de
trepte – fa]` de 22, cît are noua
cl`dire (inaugurat` în 1983).
Bie]ii fotografi. Probabil c`
starurile se eternizau pe cele 6
trepte – cam cum face acum
Sharon Stone, înainte de a urca
cele 22…
Din alt` publica]ie – [i din
gura lui David Robinson, un
„critic veteran“ cum se spune,
[i bun prieten, de[i mie nu
mi-a zis niciodat` chestia asta –
aflu c`, la proiec]ia special` cu
Zboar` cocorii al rusului Kalato-
zov (care avea s` primeasc`
Palme d’Or-ul în 1958), nu au
fost în sal` decît el [i al]i patru
oameni: regizorul, un alt regi-
zor rus, Jean Cocteau [i Pablo
Picasso… Totul era „în mic“, pe
atunci: la dejunul oferit de pri-
mar, pe insula Sainte Mar-
guerite, to]i invita]ii (staruri,
jurnali[ti, staff) au înc`put pe
un yacht! (Ast`zi, numai jur-
nali[tii sînt în num`r de 4000!!)
În fine – pentru cine vrea s`
dea o petrecere în vila sa de la
Cannes, revista Variety î]i
spune de unde s` iei cele mai
delicate legume (din marché
Gambetta), cele mai bune vi-
nuri (de la magazinul „Nicolas“
de pe rue d’Antibes) [i cele mai
proaspete fructe de mare (de la
„Chez Astoux“).
16 mai. Festivalul se deschi-
de cu My Blueberry Nights al lui
Wong Kar-wai, primul s`u
film în limba englez`, produs
de Harvey Weinsten (apare [i
el pe la jum`tatea conferin]ei
de pres` [i se pro]`pe[te lîng`
ie[ire, ca un bulldog). Este de-
butul cînt`re]ei Norah Jones,
care nu se descurc` r`u – adic`,
vorba lui Noël Coward, nu
se-mpiedic` în decoruri –, dar
nici n-are mare lucru de f`cut.
Al`turi de ea, Jude Law
(prezent [i la conferin]a de
pres`), Rachel Weisz, David
Strathairn [i o de-nerecunoscut
Natalie Portman, care face un
rol excelent! Dar filmul, în
sine, e un fel de In the Mood for
Love pentru supermarket:
WKW era maestrul melo-
melancoliei cool, aici ne
serve[te un fel de cl`tit`-come-
die romantic`… Re]in o replic`
(Norah [i Jude, stînd la o ]igar`
în fa]a diner-ului unde „bar-
tenduie[te“ Jude): „În curînd
n-o s` mai avem unde s`
fum`m…“ Se aplaud`: nici în
Palatul Festivalului nu mai ai
unde s` fumezi!
Apoi, la proiec]ia de sear`,
evenimentul mult-a[teptat:
Cristi Mungiu cu al s`u 4 luni,
3 s`pt`mîni [i 2 zile (432, pe
scurt)! Înainte de generic, în in-
tervalul dintre logo-ul muzical
al Cannes-ului [i filmul pro-
priu-zis, cineva strig` tradi]io-
nalul „Raoul!“; e super: sîntem
chiar la festivalul de la Cannes,
nu e nici o îndoial`, iar „Raoul“
– mascota sonor` a festivalului
de h`t, nu mai [tiu cîte edi]ii –
e acolo s` ne-o aminteasc`.
Închid o clip` ochii, spunînd
în gînd „Hai Mungiu!“, apoi îi
deschid mari [i-i casc în ecran.
1 or` [i 53 de minute mai
tîrziu, filmul se termin` pe
acordurile unei piese cîntate în
duet de Angela Similea [i Cor-
nel Constantiniu. Nu cred c`
am mai auzit-o vreodat`, dar e
clar din „epoca de aur“:
ac]iunea filmului se petrece în
1987. Cu aceast` mic` rezerv`
(personal, nu sim]eam nevoia
muzicii u[oare la finalul unui
film f`r` orice muzic` – a[a
cum n-am sim]it nici la
Moartea domnului L`z`rescu),
nu pot decît s` m` înclin în
fa]a filmului: 432 este impeca-
bil cap-coad`, are un scenariu
beton, dialoguri incredibil de
naturale, interpret`ri perfecte
[i un suspans care te ]ine cu
sufletul la gur` pîn` la final! {i
nu este un film „despre avort“
(a[a cum nici L`z`rescu nu era
„despre sistemul medical“), ci
despre solidaritate ([i respon-
sabilitate individual`) în vre-
muri de cium`… Bravo
Mungiu!
Sînt sunat imediat pentru o
coresponden]` telefonic`, dup`
care m` culc împ`cat, cu senti-
5
FILMEMORIE
mentul datoriei împlinite.
17 mai. De diminea]`, Zodiac
al lui David Fincher (care m`
las` rece), la prînz Triangle al
mae[trilor hongkonghezi Tsui
Hark, Ringo Lam, Johnnie To
(unde-s trei puterea
descre[te…), iar seara Izgnanie
al rusului Zviaghin]ev (lung,
lent, metafizic, cu o imagine
uluitor de frumoas` [i o Maria
Bonnevie – actri]` norvegian`
care-a jucat [i-n danezul Recon-
struction, iar aici vorbe[te în
rus` – splendid`: luminoas`,
fragil`, emo]ionant`…). Cul-
mea, filmul poveste[te tot un
avort, dar Zviaghin]ev îl duce
în cu totul alt` zon`.
Cronicile la Mungiu sînt –
toate – foarte bune! Iar pe lîng`
cronici, to]i str`inii cu care
m`-ntîlnesc m` felicit` pentru
432 – de parc` eu l-a[ fi f`cut…
M` culc fericit.
18 mai. Sar f`r` remu[c`ri
peste cele dou` filme
fran]uze[ti (Les chansons
d’amour al lui Christophe
Honoré [i Boarding Gate al lui
Olivier Assayas) [i m` rezerv
pentru documentarul altui
francez – Barbet Schroeder cu
al s`u fascinant L’avocat de la
terreur, despre „maître“ Jacques
Vergès, avocatul tuturor crimi-
nalilor… Ies din sal` odat` cu
Cristi Puiu (care e-n juriul „Un
certain regard“) [i coment`m.
Apoi m`-ntîlnesc cu Mirela
Nagâ] de la {tirile TVR1,
c`reia-i promisesem impresii
de la filmul lui Mungiu; eu,
care de obicei m` feresc s` fac
predic]ii (numai cine n-a fost la
Cannes timp de zece ani nu
[tie cît de ridicol e s` faci
predic]ii aici, ca la Oscaruri:
niciodat` nu se-mplinesc!), risc
spunînd ceva de genul: n-ar fi
exclus ca 432 s` primeasc` un
premiu – pre[edintele juriului,
Stephen Frears, f`cea pe
la-nceputul carierei sale filme
cam la fel de „minimaliste“, iar
în juriu sînt nu mai pu]in de
patru actri]e – Maggie Cheung,
Toni Collette, Maria de
Medeiros [i Sarah Polley – care
vor fi, cu siguran]`, sensibile la
„subiect“… de mi-ar fi gura
aurit`! Dup` proiec]ia de sear`
(cu No Country for Old Men al
fra]ilor Coen: cel mai bun film
al lor din ultima vreme, cu un

6
Javier Bardem genial!),
m`-ndrept – c`znit – spre „pe-
trecerea româneasc`“ de pe
plaja Rado (între Carlton [i
Martinez), unde vine [i echipa
de la 432; e prima oar` cînd îi
îmbr`]i[ez pe to]i – de la „Kiki“
[i Izabela la Anamaria, Laura [i
Vlad… Atmosfera e tot atît de
„româneasc`“ precum un
cocteil oferit de delega]ia Is-
landei. Dar spre 12 noaptea
FILMEMORIE
(cînd m` uit la ceas, de[i ceasul
„interior“ îmi spunea deja c` e
ora de culcare) nu rezist unui
„medley“ pe ringul de dans cu
inevitabilul & inconturnabilul
& irezistibilul „I Will Survive“,
urmat de „Dragostea din tei“!
Gata, am bifat [i „impresia
artistic`“, e timpul s` fac nani…
19 mai. Sar [i peste Sicko-ul
lui Michael Moore (documen-
O poz` care a f`cut tar despre sistemul medical
\nconjurul lumii realizat de cel mai „umflat“ – la
propriu [i la figurat – „palm-
dorizat“) [i prefer s` m` duc la
Soom-ul lui Kim Ki-duk (fru-
mos & fioros), iar pe urm` la
Actrices al Valeriei Bruni-
Tedeschi (simpatic & tonic),
unde – la ie[ire – m`-ntîlnesc
din nou cu Puiu, apoi cu David
Robinson (cel cu Zboar` cocorii
[i cinci oameni în sal`). Simt
deja efectele „oboselii de
Cannes“, care se instaleaz` pe
la sfîr[itul primei s`pt`mîni –
[i nu te mai las`. E sîmb`t`
seara, cînd toat` lumea [i-a
aranjat un party, sau un sex-
party… eu m` culc cu g`inile,
noapte bun`!
20 mai. În Le film français,
poze de la „urcarea treptelor“:
Darryl Hannah (înc` yummy…)
într-o rochie verde, Maggie
Cheung într-o rochie [ic, cu pi-
couri mari negre [i lan]uri cu
panda la gît (culmea e c`, pe ea,
„pic`“ bine!), Leo DiCaprio la
bra] cu surorile Conners, regi-
zoare cic` (îmbr`cate în rochii
d-alea cu talie înalt`, de zici
c`-s toate gravide), Almodovar
cu, hodoronc-tronc, Sarah Pol-
ley (cu un fel de melci[ori în
p`r) [i una bucat` frate Coen,
Joel, al`turi de Javier Bardem [i
Josh Brolin (protagoni[tii
filmului lor), ca „the men in
black“… cool! V`d Chacun son
cinéma, un film în vreo 30 de
scheciuri comandat de „boss“-
ul Cannes-ului, dl Gilles Jacob
în persoan` – unele (cele mai
multe) mai bune, altele
(pu]ine) mai rele, cîteva exce-
lente –, apoi frigorificul Im-
port/Export al austriacului Ul-
rich Seidl, care împarte criticii
în pro [i contra. E un film
semi-documentar, dur [i f`r`
speran]`, care – printre atîtea
vedete, toalete [i fi]e cîte fire de
p`r în cap – pare un lucr`tor de
la pompe funebre venit s`
strice petrecerea. Pas mal! M`
culc satisf`cut.
21, 22, 23, 24, 25, 26 mai. Pe
„repede înainte“, c` nu mai e
loc… Deci: v`zut Paranoid Park
al lui Gus Van Sant (simplu &
suplu, de o fluiditate la care
n-ajungi decît cînd e[ti
maestru), Stellet Licht al mexi-
canului Carlos Reygadas (cu
siguran]`, cel mai ambi]ios
film din competi]ie, vizual su-
perb, contemplativ [i hipnotic)
[i jubilatorul Death Proof al lui
Tarantino (o ]`c`neal` f`r`
limite [i f`r` mofturi pe care
nu ]i-o permi]i decît cînd e[ti
deja „clasic“), Auf der Anderen
Seite al turco-germanului Fatih
Akin (o semi-dezam`gire: sub
puternicul Head-On, telefonat
[i tezist) [i jumate din Secret
Sunshine (sud-coreean, adic`
ciudat) [i din Alexandra rusu-
lui Sokurov (filmat în Cecenia,
cu cînt`rea]a de oper` Galina
Vi[nievskaia – v`duva lui Ros-
tropovici – în rolul titular; un
fel de „Babette pleac` la
r`zboi“…). Beneficiez de
pl`cerea unui „junket“ cu Gus
Van S.! Tipu’ e la fel de cool ca
filmele pe care le face… M`
sun` Mihaela Spineanu, care
e-n Cannes pentru o zi – sau
dou` –, dar e imposibil s` ne
vedem; m`car am respirat
acela[i aer. Îmi iau „zi liber`“ [i
m` duc la plaj` la Saint Tropez
(80 km de Cannes) cu Dorin N.
– c` doar n-am omorît pe ni-
meni [i am [i eu dreptul la
pu]in bronz de Coasta de Azur
([i nu!, în s`lile întunecoase nu
te bronzezi!)… Mai v`d We
Own the Night al lui James Gray
(solid, bine jucat) [i japonezul
Mogari No Mori (foarte frumos,
dar la care adorm…). Între aces-
tea – California Dreamin’ (ne-
sfîr[it) al regretatului Cristian
Nemescu: imperfect (c`ci
neterminat) [i emo]ionant. Tot
în Le film français, „mutrele
zilei“: nelipsita (Lff se întreab`
„Ce-ar fi covorul ro[u f`r` ea?“)
Sharon Stone (rochie lucioas`
culoarea petrolului [i cap` de
bl`ni]` kaki închis; capa a[ fi
l`sat-o la hotel), legendarul
Michael Cimino (la al nu-[tiu-
cîtelea face-lift, acum pare sosia
lui k.d.lang), Jim Jarmusch [i
Nanni Moretti (amin2 cool),
Manoel de Oliveira (98 de ani!),
Marina Hands („statuia Liber-
t`]ii“ f`r` f`clie) [i Em-
manuelle Seigner (sexy [ic),
cînt`rea]a Lio cu un ditamai
macul ro[u tatuat pe um`rul
stîng, marea actri]` german`
Hanna Schygulla (mult prea
decoltat` pentru vîrsta ei [i cu
p`rul turbat deasupra unui soi
de turban…), Sabine Azéma
(alt` decoltat`) [i-n alt` poz`
Fanny Ardant (tot decoltat`,
dar cît de sexoas`!), Tarantino
la c`ma[` neagr`-cravat` alb-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
lucioas` (înconjurat de femei
paietate [i lamé-late), Brad,
Damon & Clooney „picture
perfect“ la smoking + papion,
Angelina divin` într-o simplis-
sim` rochie galben` – [i, în
fine, Kylie (M., cine alta?!)
într-un combinezon + sutien
negru vag SM; mai aud c`
Sharon [i Kylie s-au dat în
stamb`, semi-lesby, la Gala
AmFar… de ce nu m` mir?! Noi
ziari[tii, în schimb, am fost la
„tradi]ionalul dejun“ oferit de
primar în Suquet, unde a venit
[i juriul (dar dup` o lung`
a[teptare!); acela[i meniu ca-n
anii trecu]i, acelea[i mutre,
aceea[i sticlu]` cu ulei de
m`sline oferit` cadou. E ultima
oar` cînd m` mai duc…
Ah, era s` uit: v`zut [i
Promise Me This al lui Kusturi-
ca – groaznic!! Un fel de „P`cal`
pleac` la ora[„ sau echivalentul
unui botez la familia Prigoan`,
pe manele.
27 mai. Palme d’Or pentru
Cristian Mungiu!!!
Cu o sear` înainte merse-
sem la „La potinière du Palais“
(peste drum de sala „Debussy“)
pentru a s`rb`tori Premiul
FIPRESCI [i cel al Ministerului
Educa]iei Na]ionale pentru
432. Kiki neverosimil de calm
(chiar e, sau doar se preface?!),
jovial ca întotdeauna [i modest
pe bune. Odat` anun]at Pre-
miul cel mare, imposibil s` ne
mai vedem – decît în treac`t,
eu plecînd, el venind la un
direct cu Realitatea TV.
De fapt, „marea nebuneal`“
abia a-nceput: avem primul
Palme d’Or din istoria filmului
românesc!! Aflu c` telefonul
lui s-a blocat de la cele peste 80
de apeluri primite – al meu
sun` întruna, sms-uri de feli-
citare de la prieteni sau doar
cunoscu]i, „impresii la cald“
pentru posturi de radio, ziare,
televiziuni… Dau un lung in-
terviu (care trebuia s` fie de
numai 3 minute) în englez`,
pentru BBC, în timp ce m` tîrîi
pe str`zile Cannes-ului cu
„cina festiv`“ în burt` – nu aia
dat` de festival, ci una pe care
ne-o oferim noi (Iulia, Tic` [i
cu mine) pe o teras`, pentru a
s`rb`tori evenimentul. Aflu
mai tîrziu c`, ajun[i la party-ul
oficial f`r` invita]ii, Izabela –
so]ia lui Kiki – a scos „Palma“
[i a ar`tat-o cerberilor de la in-
trare, întrebîndu-i dac` pot s`
intre cu „a[a ceva“; „În seara
asta, doamn`, to]i românii sînt
bineveni]i oriunde!“, i s-a
r`spuns.
E clar c` „am intrat în Eu-
ropa“. Dar chiar s`-i fim „frun-
cea“ – asta cred c` nimeni nu
se a[tepta! A[a c` Vive le Ciné-
ma: de-acum, pe geanta de la
edi]ia 70, se va scrie [i numele
„Cristian Mungiu“ (între
Nanni Moretti [i Ermanno
Olmi)… Geant` latin`, deh! j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
7

Sibiu-Bookfest-
Neptun-Târgovi[te

VIA}A LITERAR~
via… Cannes
o DAN C. MIH~ILESCU o

S
~ tot fie vreo doi ani de când
c`lc`m, când abulici, când
anxio[i, pe gresia spart` din
sufragerie, zugr`veala se
co[covise deja artistic prin
col]urile umbroase, prin balcon ploua-
ntr-o veselie, astfel încât so]ia a decretat
stare de urgen]`, credit bancar, echip`
de me[teri [i, deci, plecare-n bejenie.
Autoexil imobiliar.
A[a se face c`, de[i sedentar [i
tabietliu la modul maniacalo-depresiv,
mai bine de-o lun` am umblat cu vali-
zele ba pe la rude, ba pe la Cluj, s`
vedem Vara fierbinte de pe Iza lui Mihai
M`niu]iu, la festivalul de teatru de la
Sibiu (unde am asistat la lectura unei
piese de Peca {tefan, pentru a o discuta
apoi împreun` cu Florica Ichim, Doina
Modola, Iulia Popovici [i Sebastian-vlad
Popa), trecînd din bra]ele Branului [i ale
Sinaiei direct în pl`cuta hinghereal` a
lans`rilor de la Bookfest, apoi la festiva-
lul „Zile [i nop]i de literatur`“ de la
Neptun [i, în fine, la Babelfest-ul organi-
zat la Târgovi[te de M.C. Ranin, direc-
torul Teatrului „Tony Bulandra“.
Toate ostenelile [i istericalele ine-
rente pe [oselele spa]iului mioritic, tot
disconfortul de prin hoteluri, toate
riscurile p`r`sirii vremelnice a sfântu-
lui Heimat de pe Olteni]ei au fost din
plin compensate [i, în timp, surpasate mul caragialian („]i-ai g`sit: eu [i tru indieni, ba pentru români… Esrig, sau Blaier, Pi]a, Veroiu [i
cu fruntea sus gra]ie enormei bucurii noroc!“), înc`rcat cu fatala convingere Zilele urm`toare, când mi-am auzit Daneliuc, sau – [i mai limpede compar-
din seara de 27 mai, când Cristian cioranian` cum c` r`mânem un „neam un amic ricanând c` „norocul nostru cu ativ – Purc`rete, M`niu]iu, Ducu Darie,
Mungiu a primit Palme d’Or-ul la al nenorocului“, plus niscai reverbera]ii Loganul! Vezi ce înseamn` s` le dai Dabija, Tompa, Galgo]iu, Frunz`. Nu e
Cannes pentru „432“. Nu exagerez ale conspirativitei valahe („e ora francezilor bani, pia]` de desfacere, de joac`. Momentul `sta trebuie ferti-
deloc: nu am mai jubilat a[a în familie chinezilor [i japonezilor, precis c`-i fa- locuri de munc` [i mân` calificat` lizat, alintat, speculat, administrat,
de la legendarul 1(0) al Montreal-ului vorizeaz` pe asiatici…“) m` f`ceau sigur ieftin`!? Ciupe[ti [i matale pe colaterale pompat la maximum, nu precupe]it cu
Nadiei, când r`gu[eala extatic` a lui c` o lucr`tur` de ultim moment ne va câte ceva“ – am crezut c`-i o simpl` sfor`riile meschine specifice locului.
Cristian }opescu ne f`cea s` atingem l`sa iar`[i prad` nimicniciei [arj` la paran-oile noastre. Îns` apoi, F`r` ezitare, f`r` jum`t`]i de m`sur` [i
tavanul cu sc`fârlia-nfierbântat` de tradi]ionale. când însu[i Cristian Mungiu a recunos- f`r` team` de riscuri.
mândrie na]ional`! Ei bine, am tr`it cu to]ii clipa-n care cut cu triste]e în mai multe interviuri Chiar dac`, s` zicem – mergând pe
buzele lui Jane Fonda s-au pogorât pe c` nu se a[tepta s` fie infinit mai bine urma unor mai vechi temeri de levan-
Nu deschide]i pumnul! obr`jorul drept al lui Cristian Mungiu primit la Paris decât la Bucure[ti [i c` tin` jurizare reac]ionar` –, conser-
de ne-a stat la to]i lacrima-n gât, pentru bucuria laudelor de acolo a coincis cu vatismului nostru îi pic` prost pe mo-
Tot citisem [i auzisem c` se coace ca, la numai câteva minute, dup` ce am otrava [i strepezeala primirii acas` – ment faptul c` Occidentul se arat` mag-
ceva (eu habar n-am de filme, nu calc în consumat în direct efuziunile Mar- m-a cuprins o revolt` neputincioas` cât netizat aproape exclusiv de actuala pa-
cinematografe, dar m` intereseaz` din garetei Nistor [i stupefac]ia colegial` a Schimbarea la fa]` a României. tologie valah` a tranzi]iei [i de mor-
punct de vedere psihosociologic [i, în lui Lauren]iu Damian, s`-l auzim pe S` ne fie clar: pentru na]iile mici, ast- bidul care-i înconjoar` pe L`z`re[tii ce
general, extraestetic), c` ar fi posibil s`, Cristi Puiu, cu voce palid`, ca abia trezit fel de momente vin la câteva decenii o suntem, n-are-a face! Odat` cu urâtul
c` vom lua „m`car“ premiul juriului, din somn, mai mult sastisit decât dat`. Ceasul de acum al cinematografiei fabulei, vor selecta [i frumuse]ea
„m`car“ premiul pentru personajul cople[it, cum c` eh, mda, uite c` totu[i române[ti, cu nume de la Nae Caranfil moralei, cea care – din exasperare – a
feminin, c` juratul cel mare ne s-a întâmplat, c` au, domnule, occiden- la Mungiu, Puiu, Nemescu, Porumboiu, produs „ororile“ cu pricina.
agreeaz`, c` doamnele decidente ar fi talii `[tia a[a un obicei de se inflameaz` Mitulescu, Muntean, Mih`ileanu, Jude, Trebuie neap`rat investit acum –
fost cucerite de actri]a noastr` londone- periodic de câte-o na]ie cu n`zbâtii, câte este echivalent cu anii în care se financiar, mediatic, administrativ, afec-
zo-bucure[teanc` [i c`… Dar scepticis- un capriciu, ba pentru iranieni, ba pen- afirmau Ciulei, Pintilie, Penciulescu [i tiv, institu]ional [i emo]ional – în acest

8
m`nunchi de tineri creatori.
În tot cazul, modestia, bunul-sim],
echilibrul, farmecul ata[ant – pe scurt,
senin`tatea inteligent` a lui Cristian
Mungiu în tot ce a ]inut de „gestionarea
succesului“ s`u fulminant – au dat,
sper, o lec]ie n`ucitoare pe maidanul
VIP-urilor autohtone. Sigur, într-o
crea]ie, pentru un destin, un premiu
VIA}A LITERAR~
nu-i mai mult decât un premiu. O aco-
lad` [i o nou` deschidere. Dar pentru
emula]ia care se creeaz` în jurul lui, un
astfel de moment devine, în perspec-
tiv`, de-a dreptul esen]ial. Trebuie ca
avutul de acum s` fie ]inut bine închis
în pumn. Dezinteresul oficial,
lehamitea breslei [i invidia paralizant`,
autopersiflarea, sabotajul fin [i vehicu-
larea clasicului cli[eu: „cui nu-i place
aici [i se vait` c` n-are finan]are – n-are
decât s` se care din ]ar` [i s`-[i caute
banii aiurea“ – ar fi tot ce se poate mai
r`u, nu doar pentru o individualitate
sau alta, ci pentru soarta întregului or-
ganism artistic.
„E de prisos s` mai spun în ce
m`sur` Cristian Mungiu, prin acest pre-
miu, i-a f`cut României [i imaginii
noastre în lume un imens serviciu!“,
noteaz` Eugenia Vod` în Jurnalul
na]ional din 29 mai. Dar continu`: „În-
trebarea cea mai serioas` care se poate
pune, în acest moment, ar suna astfel:
Avem o Palme d’Or. Ce facem cu ea? Ce
e de f`cut pentru ca, în România, «bas-
mul» s` continue [i s` nu ne trezim c`,
din diverse motive, mai trec înc` 42 de
ani pân` la un nou premiu, câ]i au tre-
cut din 65, de la P`durea spânzura]ilor?
Ar fi, poate, momentul ca investi]ia
statului în cinema s` creasc`? Ar fi,
poate, cazul s` avem un mediu cine-
matografic mai relaxat financiar [i mai
generos cu debuturile? Ar fi, poate,
necesar ca facerea unui film autohton
s` nu mai frizeze aventura, financiar
vorbind…?“
Sibiul: într-un an cât în 20
Sincer s` fiu, dac` n-ar fi fost senza]ia
de normalitate, adic` de senin`
plin`tate, dat` de prezen]a lui Cristian
Mungiu, a[ fi scris devastator, acum,
despre diminea]a zilei de 25 mai, când
am intrat în Sibiu cu iluzia c` vom p`[i
într-o feerie urbanistic`, într-un cvasi-
Avignon cu aer de Stratford sau de Mala
Strana, Strahov, Alfama… În loc de asta,
am dat peste ceea ce-n ruptul capului
nu credeam c` ar mai fi posibil: un ora[
mai isteric [i mai înnebunitor decât Bu-
cure[tii! Desfundat, îmbubo[at de
[an]uri [i [antiere (se lucra inclusiv la
unu noaptea, la lumina reflectoarelor!),
adev`rat` jungl` fonic` de claxoane [i
fluierat poli]ienesc. De[i declarat înc`
demult capital` cultural` european`,
Sibiului înc` îi lipsesc cele trei hoteluri
programate s` intre-n func]iune cu
aceast` ocazie (ca de obicei, nu e nimeni
de vin`, banii au venit târziu etc., etc.),
de unde nebunia caz`rii sutelor [i
miilor de vizitatori, a trupelor de actori
[.a.m.d. În ce ne prive[te, am avut
norocul unei pensiuni luxoase, dar
de-abia inaugurate, astfel încât, din
cauz` c` mobilierul emana parc` vapori
de eter [i aerul camerei tr`znea a
chimie, noaptea ziceai c` intri într-o
levita]ie de aurolaci.
Oricum, îns`, toate cele mici [i
ar]`goase se uit` numaidecât când vezi
cum zbârn`ie aparatul zecilor de volun-
tari de la [i din preajma Teatrului „Radu
Stanca“, atunci când vezi uluiala
[ugubea]` a localnicilor în fa]a str`i-
nilor debusola]i de una, de alta, pl`cerea
nebun` a tinerilor de a-[i urma trupele
de actori prin tot soiul de „spa]ii necon-
ven]ionale“, de a lega prietenii… m` rog,
tot tacâmul festivalier care însufle]e[te
locul [i d` un rost bovarismului.
Sigur, nu se putea ca mizantropul
na]ional din mine s` lipseasc` de la o
scen` emblematic` la modul deriziunii
disperante, ca s` zic a[a. La coad` la
covrigi, pe Corso, înaintea noastr` era
un cuplu de nem]i sexagenari, care au
dat o hârtie de 50 de mii pentru doi co-
vrigi care f`ceau 15 mii. Juna vânz`-
toare, altminteri amabil`, le-a f`cut
semn c` nu are m`runt s` le dea restul,
ba chiar a dat s` spun` ceva în englez`,
dup` care lumea a început s` vocife-
reze, iar bietul neam] a oftat resemnat
patern, renun]ând la orice sum`, dând a
lehamite din mân` [i dep`rtându-se în-
duio[at, cu un comprehensiv (în
române[te!): „l`sa]i, e bine a[a…!“
V` recomand interviul acordat
Cristinei Rusiecki, în Adev`rul literar [i
artistic, din 30 mai, de Constantin Chi-
riac, arhitectul festivalului (un om, vezi
bine, intens bârfit în breasl`, cu o
zvonistic` fabuloas` [i presupozi]ii
demen]iale, ca orice energie b`[tina[`
care alege s` construiasc` în loc s`
d`râme): „…f`când o medie, pân` acum
avem 81.250 de spectatori pe zi. Asta
înseamn` o cifr` incredibil`. Pentru c`
Sibiul are o popula]ie de 200.000 de
locuitori. În mod cert, în Sibiu nu sunt
mai mult de 50.000 de spectatori (…) E
clar c` sunt peste 50.000 de turi[ti, de
oameni care au venit special pentru
acest eveniment (…) Am cazat [i la
Media[, am cazat [i în hoteluri la 30 km
de Sibiu. Este un câ[tig uria[. {i vorbesc
aici nu numai de banii pe care îi d` Fes-
tivalul. Vorbesc de tot ce înseamn` tu-
rismul. Dar am avut [i participan]i, în
jur de 900 pe zi, to]i au mâncat în
restaurante, to]i s-au dus în magazine,
to]i au mers cu taxiurile, to]i au
cump`rat m`car o amintire… S-au f`cut
ni[te cheltuieli uria[e, iar banii intr`
aici, în Sibiu (…) Acum Sibiul poate de-
veni oricând obiectul unui studiu de
caz despre felul în care o comunitate [i
un ora[ se reabiliteaz` economic, turis-
tic [.a.m.d. printr-un act cultural. Prac-
tic, Sibiul a primit în ultimul an atât de
multe investi]ii cât n-ar fi primit în
urm`torii 20 de ani“.
Exact în sensul acesta, de comuni-
tate care [tie s` valorifice inclusiv eco-
nomic atare oportunit`]i culturale
(cum sunt în lumea sportiv`
olimpiadele, campionatele europene
etc.), vorbeam adineaori de ce se cuvine
f`cut de acum înainte, în regim de
urgen]`, cu „noul val“ din cine-
matografia noastr`.
Tot a[a, la capitolul „exerci]ii de
gândire pozitiv`“, g`sim în nr. 100, din
17-30 mai, al revistei Cariere, un inter-
viu cu arhitectul {erban Sturdza, ad-
mirabilul talent care a reabilitat – cu
noble]e, fidelitate [i profesionalism –
conacul familiei Miclescu de la
C`line[ti, care a pledat conving`tor
pentru revalorizarea culelor oltene[ti [i
care, pentru iubitorii de cultur`, este [i
st`pânul minunatului spa]iu de carte
pe nume C`rture[ti, din casa legendaru-
lui Miti]` Sturdza. Omul trebuie cu atât
mai intens respectat [i sprijinit în tot ce
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
întreprinde, cu cât se declar` ferm pen-
tru conservare, nu pentru demolare,
pentru preluarea creatoare a tradi]iei
locului [i nu pentru spulberarea cât
mai provocatoare a acesteia, pentru un
]esut ambiental cât mai aproape de
duhul lucrurilor, de timbrul ancestral al
topografiei [i nu pentru importurile
]ip`toare de tehnologii dezumanizante.
Cum s` spun, simplul fapt c` fa-
vorizeaz` lemnul [i ceaiul, nu cimentul
[i cafeaua, spune multe.
„În plimb`rile mele prin sate, spune
{erban Sturdza în interviul acordat
Rodic`i Nicolae, m-am apropiat foarte
mult de materiale ca lemnul, fânul,
p`mântul, piatra… S` ne uit`m la
chirpici de exemplu (…) De fapt, sunt lu-
cruri care se re-descoper`. Interesant
este c` na]iunile bogate [i care au un
standard înalt de s`n`tate, cum sunt
Danemarca [i Elve]ia, experimenteaz`
cu asiduitate aceste tehnologii. Acum se
fac pere]i din paie, case din p`mânt, ca
izola]ie se folose[te lâna… Lucruri care
la noi sunt dispre]uite“. Nu mai vorbim
de furia viloaielor cu coloane zgu-
bilitice [i bronzuri strivitoare umbrind
felioarele de gazon artificial, dar face]i
dumneavoastr` un drum în Mara-
mure[, s` vede]i mândre]ea de bise-
ricu]e din lemn împinse de
neodispre]ul localnicilor în umbra unor
colo[i-kitsch de piatr`!
„Am refuzat s` fac blocuri pentru
România anilor ’70-’90, continu` {erban
Sturdza. Atunci mi s-a dat s` fac un
studiu despre cum ar putea fi folosite
ni[te case vechi din centrul ora[ului.
Am dovedit c` nu mai trebuie constru-
ite prea multe lucruri, c` sunt suficiente
case care pot fi refunc]ionalizate… Asta
a stârnit din partea conducerii institu-
tului o reac]ie foarte violent`. Mi s-a
spus c` studiul e bun, dar c` vor fi t`iate
concluziile. Se putea în]elege c`
proiectan]ii n-ar mai fi avut nimic de
f`cut. Ceea ce era un nonsens. Ideea de
a p`stra [i a între]ine nu era asimilat` [i
acceptat` în România (…) Ceea ce mi s-a
p`rut formidabil la so]ii Miclescu a fost
c` au hot`rât s` se reîntoarc` în ]ar`, s`
locuiasc` acolo [i s`-[i aduc` tot ce
aveau mai frumos [i bun într-un sat,
într-un conac devenit ruin`. Mi s-a
p`rut un gest de un curaj atât de mare,
c` nu puteam decât s` m` aliniez de-
mersului lor. De fapt, speram s` devin`
un exemplu pe care s`-l urmeze [i al]ii.
S` recapete încredere în transformarea
peisajului [i a vie]ii“.
Ce proiecte ave]i în plan? „Re]eaua.
{tiu c` sun` a Matrix, dar experien]a de
la C`line[ti [i înc` alte câteva de genul
acesta ne-au convins c` e bine s`
alc`tuim un fel de re]ea de puncte în di-
verse sate sau ora[e, care s` înceap` s`
ac]ioneze coordonat (…) Avem în
proiect revitalizarea unui conac colosal,
o ruin` de fapt, în }ib`ne[ti, la vreo 50
km de Ia[i. Era re[edin]a lui P.P. Carp…“
Dac` [i mediatizarea ar fi, din partea
noastr`, a gazet`riei culturale, pe
m`sura gestului, am putea sconta pe o
bun` molipsire!
M`car „Proiectul Verona“ de-ar avea
parte de mai mult sprijin oficial, dar
mai ales din partea comunit`]ii: „Vrem
ca strada (Pictor Verona, n.n.) s` capete
[i alte op]iuni decât cea de trecere, pen-
tru a îmbog`]i peisajul [i a m`ri confor-
tul urban al bucure[tenilor.
l pag. 10

10
l {coala Central`, Teatrul Bulan-
dra, Parcul Icoanei, Parcul Filipescu, Bis-
erica Anglican`, Biserica Pitar Mo[, Ca-
sa Ion Mincu, Teatrul Ion Creang`, Imo-
bilul ARO, Libr`ria C`rture[ti, fosta cas`
a lui Titu Maiorescu, Ateneul, Calea
Victoriei, Palatul Regal, Gr`dina Ci[mi-
giu sunt tot atâtea repere înl`n]uite pe
un posibil traseu cultural. Magheru ar
urma s` fie traversat pe dedesubt…“
Ce mai, interviul lui {erban Sturdza
din Cariere merit` s` „fac` pui“.
LITERATURA
Târgul flasc
[i Neptunul cu p`uni
Despre Bookfest nu am nimic spe-
cial de zis. Toat` lumea a fost de acord
c` edi]ia din vara lui 2006 r`mâne o mi-
nune irepetabil`, c` edi]ia de acum n-a
f`cut decât s` repete Gaudeamus-ul din
toamna trecut`, adic` o reeditare a spiri-
tului activistic ceau[ist de la TIBCO,
f`r` nici o str`lucire, f`r` [taiful occi-
dental, f`r` mediatizarea necesar` (de
unde [i num`rul vizitatorilor, mult sub
a[tept`ri), f`r` evenimente apte s` fac`
emula]ie [i, în special, s` fecundeze in-
teresul pentru lectur` al copiilor [i ado-
lescen]ilor.
Cât despre suprapunerea cu TIFF-ul
[i festivalul scriitoricesc de la Neptun,
aici a pus punctul pe i Cristian Teodo-
rescu în Cotidianul din 8-10 iunie. Ar fi
de vorbit, înc` [i înc` o dat`, despre
cvasi-inutilitatea majorit`]ii lans`rilor
de la standurile editurilor (la zeci [i zeci
dintre ele particip` doar câteva per-
soane), despre sup`r`toarele supra-
puneri microfonice dintre vecini, umili-
toare pentru ambele p`r]i ale „str`zii“,
despre cultul anostului [i lipsa cronic`
de fantezie comercial`, absen]a ini]ia-
tivelor multimedia [.a.m.d. Dup` ce mai
adun niscai argumente, cred c` voi
dedica aici un articol întreg vânz`rii de
carte [i promov`rii ideii de lectur`.
La festivalul „Zile [i nop]i de litera-
tur`“ am luat parte pentru prima oar`
[i, ce-i drept, deformat fiind de tipicul
colocviilor de critic` literar`, am suferit
oarecum din pricina pu]in`t`]ii timpu-
lui pentru dezbateri. Am câ[tigat, în
schimb, la capitolul ascult`rii poetice.
Am în]eles acum de ce sunt a[a de feri-
ci]i poe]ii în lecturile publice, cât sunt
de „munci]i“ de dr`cu[orul histrionic [i
ce bine le prinde comunicarea, bucuria
rostirii laolalt`, mai ales când vin din
(peste 20 de) ]`ri diferite [i când – ma-
joritatea fiind trecu]i de 40-50 de ani
(Claudiu Komartin [i Dan Sociu, de
pild`, au fost invita]i, dar n-au venit) –
au l`sat metaforei locul princiar, ca pe
vremuri, cu un evantai de stiluri
mergând de la tonul senten]ei biblice la
energetismul whitmanian [i de la
Dylan Thomas la Prévert [i avangardis-
mul începutului de secol 20…
M-am ales cu un nume de poet in-
teresant (Arjan Leka, 41 de ani, n`scut
la Durres, în Albania), cu insolitul
]ipetelor de p`uni din frumoasa gr`din`
a vilei lui Ceau[escu, reîntâlnirea cu
Adam Michnik, ceasul de bârfe istorico-
literare, la Histria, cu Nicolae Manoles-
cu [i Ilie Constantin, mustr`rile tandru
alintate ale lui Emil Brumaru cum c`
citez atâtea nume [i pe al domniei sale
nu, schimbul de experien]e româno-
americane cu Carmen Firan [i Adrian
Sângeorzan, faptul c` i-am v`zut [i
auzit în sfâr[it pe „legendarii“ Marco
Cugno [i Joaquín Garrigós, c` am
v`zut-o la lucru pe Ioana Ieronim,
punând în armonie atâtea personalit`]i
de calibru diferit… {i cu zece minute de
trenat pe falez`. Plus regretul infinit c`
juriul l-a preferat pentru marele premiu
pe Evgheni Evtu[enko [i nu pe Michel
Tournier!
Suferind, între multe altele, de mitul
eficien]ei [i dat fiind c` textele comu-
nic`rilor nu vor fi prinse în volum, îmi
voi îng`dui s` v` agresez în cele ce
urmeaz` cu câteva fragmente din vor-
birea f`cut` acolo. Tema a fost oferta
cultural` a R`s`ritului postcomunist [i
a[tept`rile apusene (dac` sunt [i care ar
fi acestea).
A[tept`rile lor,
disper`rile noastre
La 1 ianuarie 1990, literatura român`
tr`ia aceea[i dezorientare pe care o încearc`
solda]ii de rând în urma [ocantei decizii a
generalilor de a semna pacea în cel mai
mare secret. Nimeni nu o prev`zuse, nimeni
nu concepuse alternative, nimeni nu croise
planuri strategice. Odat` inamicul
disp`rut, nimeni nu mai [tia care-i este
menirea. Con[tiin]a literar` devenise de
mult` vreme con[tiin]` politic`, iar esteticul
se „militarizase“ iremediabil în contextul
rezisten]ei antidictatoriale.
Deprin[i exclusiv cu lupta de gheril`, cu
tehnicile de supravie]uire [i contraatac noc-
turn, evident c` nu concepeam victoria alt-
minteri decât ca pe un statu quo agoni-
zant, desf`[urat în deriziunea, alienarea [i
complicitatea general`. La alte r`scruci ale
istoriei moderne – 1848, 1866, 1920, 1965
– au existat strategii coerente, bine sus]inute
politic, tactic [i financiar, inclusiv prin in-
ginerii culturale de surmontare a handica-
purilor, de recuperare a identit`]ii [i de sin-
cronizare cu lumea civilizat`. La 1990,
când ]arcul s-a spulberat peste noapte,
vie]uitoarele micului parc zoologic s-au
v`zut dintr-o dat` – din presupu[i eroi
livra]i înmul]irii în captivitate – ni[te biete
fiin]e inutile. Domestice, n`pârlite, castrate.
F`r` st`pân, f`r` spectatori, f`r` rezerve de
hran`, f`r` ]int`. {i – cel mai r`u – v`du-
vite de utopie, de marea a[teptare, adic` lip-
site de iluzia libert`]ii. Odat` cucerit` (sau,
mai bine zis: oferit`) libertatea, existen]a
pur [i simplu nu mai avea nici un rost.
Un paradox devastator, din care ne-a
salvat memorialistica, recuperarea istoriei,
a memoriei elitare, a demnit`]ii identitare [i
rearticul`rii fiin]ei na]ionale. Nu vom fi
niciodat` îndeajuns de recunosc`tori valu-
lui de jurnale, memorii, volume de corespon-
den]` [i interviuri mai ales din primul dece-
niu de postceau[ism, când s-au ref`cut
pun]ile c`tre România monarhic`, interbe-
lic` [i pa[optist`, [i când golul enorm din
mintea [i sufletul nostru, ca [i sterilitatea la
care fuseser` condamnate, s-au v`zut brusc
fertilizate de sutele de volume-destin ale
Memoriei (…)
Între timp, literatura original` avea
s`-[i vad` pe firmament primele mari
nume din postcomunism: Cristian Popescu
[i Ioan Es. Pop în poezie, Dan Stanca, Radu
Aldulescu, Daniel B`nulescu în proz`,
Horia-Roman Patapievici în eseu, Matei
Vi[niec în teatru, mul]i dintre ei sus]inu]i de
„regia“ echipei Dan Petrescu-Valentin Nico-
lau-Dan Silviu Boerescu de la editura
Nemira.
Aceasta a fost prima [arj` a noii litera-
turi. Ei avea s` i se adauge exorbitantul
proiect literar care a fost [i este Orbitorul
c`rt`rescian, cel care, ca vârf estetic nara-
tiv, face pereche cu Ieudul f`r` ie[ire al lui
Ioan Es. Pop [i cu Omul recent al lui
Patapievici, în poezie [i, respectiv, istoria
ideilor.
Recuperarea istoriei ca însumare de
biografii, evenimente colective [i adev`ruri
individuale avea s` declan[eze, între altele,
nu doar reac]ia memorialistic` a liderilor
dejismului [i ceau[ismului (…) ci [i dou`
mi[c`ri literare incitante: 1) impulsul gene-
ra]iei ’60-’70 de a-[i examina retrospectiv –
[i tot în variante confesive – evolu]ia (…) [i
2) literatura autobiografismului minima-
list, actuala vog` a egofic]ionarilor, mica
mare inginerie editorial` a Polirom-ului, cu
nume de toate calibrele (…)
Ce am deplâns când ne-am redobândit
libertatea?
– lipsa literaturii de sertar, a samizda-
tului care s` ne cau]ioneze la[it`]ile [i com-
plicitatea, oferindu-ne imaginea alien`rii
suflete[ti sub dictatur`. Cauzele se [tiu, au
fost îndelung discutate, cu circumstan]e
atenuante [i agravante.
– lipsa marilor sinteze de istorie literar`,
care – între epoci – s` redirec]ioneze doctri-
nar [i estetic orientarea literar`, în felul în
care s-a întâmplat, la cererea partidului
unic, la jum`tatea anilor ’60-’70 din veacul
trecut.
– absen]a unor titluri cu mare for]` de
impact, capabile s` transmit` cititorului
str`in experien]a României traumatizate,
decerebrate de comunism.
Totu[i, cu vremea, ne d`m seama c` lite-
ratura a f`cut demult, în felul ei, procesul
comunismului, a[a cum s-a impregnat aces-
ta în ADN-ul fiin]ei na]ionale. Ceea ce isto-
riografia [i politologia sunt înc` departe de
a fi realizat cum se cuvine.
De-o parte, a[adar, suferin]a de a ne
vedea f`r` miez, f`r` busol`, solu]ii [i desti-
na]ie. Iar de cealalt`, exasperarea care ne
încearc` pe noi, cei de 50-80 de ani, v`zând
eforturile – când ridicole, când dramatice –
ale noilor veni]i de a „cuceri pia]a occiden-
tal` a c`r]ii“.
Aici se afl` în clipa de fa]` cea mai deli-
cat` zon` a con[tiin]ei noastre literare
(atâta cât mai exist` ea!…): în bovarismul
autodisolutiv, complexul provincial, de
colonie post-penitenciar`, care îi face pe
mul]i autori, în special tineri, s` ignore sau
s` dispre]uiasc` publicul autohton [i s`
viseze – ori s` condamne direct, la modul
virulent revendicativ – traducerea [i vân-
zarea câtorva exemplare la Paris, Madrid,
New York [.a.m.d.
S` fim drep]i: noua literatur` ne-a de-
complexat, dezinhibat [i resincronizat,
f`când bun` pereche cu detabuizarea
reflec]iei sociale [i curentul demitizant-rela-
tivizant din istoriografie. Avem poezia
secre]iilor vaginale [i romane cu lesbiene,
narcomanie, partuze, ]ig`nie, piese de
teatru cu homosexuali, SIDA, limbaj porno
etc. Avem, adic`, tot ceea ce corectitudinea
politic` occidental` a montat în sistemele de
teste-gril` care impun tratarea estetic` a
minoritarismului: etnic, religios, sexual,
lingvistic.
Bun. Numai c` nimic din toate acestea
nu intereseaz` pia]a occidental` de carte.
Sunt caracteristici bine impuse pentru
civilizarea internului, dar total inutilizabile
la export. Or, noi tr`im acum tocmai ob-
sesia exportului. {i care vedem c` sunt
a[tept`rile Occidentului fa]` de ex-centrici,
în descenden]a tradi]ionalei fascina]ii fa]`
de exotism? Ce-i face pe britanici s` palpite
la talentul excep]ional al tinerei Zadie
Smith, indo-pakistaneza care ne-a încântat
nu demult cu romanul s`u Din]i albi? Cu
ce a impresionat Orhan Pamuk juriul pre-
miului Nobel? Ce resorturi nev`zute va fi
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
atins Andrei Makine în sufletul francez a[a
de tulburat odinioar` de Cehov, Turghe-
niev, Tolstoi [i Dostoievski (de rela]ia lumii
lui Aragon cu alde Maxim Gorki nu mai
vorbim…)? Cu ce atrag pretutindeni
Mamleev, Sorokin, Tatiana Tolstoia, pre-
cum Kundera sau Ivo Andrici alt`dat`?
Prin mimetism [i epigonism parodic, sau
prin [ocuri profund identitare? Peste tot e
vorba de amprenta local`, de marca
tradi]ional`, de mult-hulitul – în sistemul
corectitudinii politice [i al mondializ`rii –
„specific na]ional“.
E limpede c` nu visând un Trainspot-
ting bucure[tean, ni[te „îngeri în America“
ajun[i pe malurile Dâmbovi]ei, ori vreo
„veghe-n lanul de secar`“ dintr-un sat de
B`r`gan po]i livra marf` vandabil` la ex-
port, [i c` tot cu România montat`-n fili-
gran de Filip Florian [i Florina Ilis,
captiv`-n „Liftul“ lui Petru Cimpoe[u,
surfilat` în monologul Vic`i Delc` din
„Diminea]a“ Gabrielei Adame[teanu ori în
parabola Anei Blandiana din Sertarul cu
aplauze [i prozele sociologice ale lui Dan
Lungu – avem [ansa de a ispiti
conving`tor. Ca [i cu c`r]i precum O lume
disp`rut` [i Omul recent.
Sigur, noi avem tot dreptul s` vis`m la
„un Tournier al nostru“, c`utându-l în ro-
manele lui Radu Aldulescu, s` jubil`m la
gândul c` avem în Mircea C`rt`rescu „un
Thomas Pynchon autohton“, s` ne „stabi-
lim“ un Kundera în Buzura sau, pentru
cine vrea, un Dostoievski în Breban. Dar
atunci s` r`mânem acas`. S` ne bucur`m
în lini[te de avantajele bunei resemn`ri. S`
nu mai tânjim dup` „succes în afar`“ f`r`
s` lu`m aminte prin ce fel de Chin` [i de
experien]e strict circumstan]iate a avut suc-
ces la Paris o scriitoare precum Dai Si Jie
(…)
Dup` cum [tim, Occidentul s-a compor-
tat întotdeauna fa]` de coloniile sale cam ca
Lady Chatterley în fa]a binecuvântatei viri-
lit`]i a p`durarului. O cur` de resuscitare,
o baie de bun` s`lb`ticie, o binevenit`
lubrifiere a circuitelor ruginite. Ei a[teapt`
de la noi, ca de la sud-americani alt`dat`,
sânge proasp`t, senzorialitate, pitoresc, fab-
ulos, [ocuri tematice, pasiune, biciuiri de tot
felul.. Ei bine, noi nu avem cum s`-i sur-
prindem reiterându-le experien]ele, doc-
trinele [i lec]iile, ci substituindu-le acestora
propriile noastre disper`ri. (…)
În al doilea rând, dup` variantele
„bunului s`lbatic“, vesticii a[teapt` din
R`s`rit cu prec`dere orori. Sigur, orori sub-
limate ludico-estetic, ecor[euri morale prin
care omul din Est s`-[i condamne impul-
surile alterofobe, trecând, dac` se poate,
spre extrema cealalt`, a discrimin`rii pozi-
tive, deloc sup`r`toare, desigur, pentru
a[tept`rile corectitudinii politice. Numai
r`zboaie etnice, genocid, endogamie, funda-
mentalism – nimic din ce se arat` normal,
nobil [i fecund neinteresându-i. Pentru ei,
numai Borat, Good Bye Lenin, Moartea
domnului L`z`rescu, Marfa [i banii,
Trenul vie]ii, Occident etc. func]ioneaz`
magnetizant. Nu avem de ce [i cum s`-i
condamn`m. Totul este, repet, ce reu[im noi
s` substituim valabil estetic [i eficient doc-
trinar unui astfel de orizont de a[teptare.
Cred c` disper`ri [i forme de psihoz` so-
cial` avem destule. Direct propor]ional cu
foamea lor de exotism [i experien]e limit`.
Totul depinde de ambalarea atr`g`toare a
nefericirilor [i a pitorescului patologic, ca [i
de tehnicile de marketing. Sun` cinic, re-
cunosc. Dar cu eterna îndrept`]ire a cinis-
mului tot dumnealor ne-au obi[nuit...
Neptun, 11 iunie 2007
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Marxism
dup` marxism
o CODRU} ALIN FEHER o
N ANUL de gra]ie 1989, François
Î
Furet era convins c` „odat` cu le-
gitimitatea comunist` murea [i
ideea care i-a servit atât de mult`
vreme drept colac de salvare:
ideea revizionist`, potrivit c`reia se
putea ignora întotdeauna ce este r`u în
regimurile comuniste, subliniind exce-
len]a teoretic` a modelului [i caracterul
execrabil al capitalismului“ (François
Furet, Revolu]ia în dezbatere, Ed. Polirom,
2000, p. 150). Dezastrul era atât de evi-
dent încât lui Furet i se p`rea c`
„bricoleurii comunismului, care popu-
leaz` intelighen]ia de stânga“, nu mai
au practic spa]iu de manevr` (F. Furet,
op. cit., p. 150). Se pare c` s-a în[elat, din
moment ce marota fiabilit`]ii marxis-
mului iese mereu la suprafa]` ca un ca-
davru insubmersibil. Ce-i împiedic`
oare pe prizonierii acestei marote s`
vad` leg`tura indestructibil` dintre
marxism [i totalitarism [i ce-i face s`
pun` la îndoial` „autenticitatea“
marxismului lui Lenin? Ce-i opre[te s`
accepte succinta, dar revelatoarea cri-
tic` instrumentalist`, renun]ând la a
mai c`uta „adev`rul“ marxismului
odat` ce i-au constatat e[ecul, în cali-
tatea pe care el însu[i [i-a arogat-o, de
instrument al „transfigur`rii“ sociale? O
energie misterioas` alimenteaz` fer-
voarea cu care a[a-zi[ii marxi[ti „antito-
talitari“ te împing într-un labirint de
aporii, de confuzii ideologice [i seman-
tice, de divaga]ii diversioniste din care
cu greu mai po]i ie[i netulburat. Admit
c` Marx a gre[it, dar insist` s` fie recu-
perat cu orice pre], ca [i cum f`r` el
stânga contemporan` s-ar ofili instanta-
neu. Se str`duiesc din r`sputeri s` „con-
funde“ marxismul cu social-democra]ia,
ignorând c` aceasta l-a recuzat deja, in-
tegrând din mers ce mai era viabil în el,
[i c` orice reasociere a ei cu p`rintele
comunismului d` dreptei prilejul s-o
execreze, invocând, firesc, catastrofa to-
talitar`. „Deparaziteaz`“ doctrina
marxist`, adic` îndep`rteaz` tot ce s-a
dovedit malign, tot ceea ce istoria [i
[tiin]a au repudiat demult [i au
preten]ia c` „marxismul“ ob]inut în
acest mod nu numai c` se mai poate
numi „marxism“, ci mai mult, c` e cel
mai autentic marxism. Sus]in, prin ur-
mare, c` nu-i intereseaz` decât „ceea ce
e bun“ în doctrin`, dar continu` s-o
trateze ca pe un organism, s-o învesteas-
c` cu demnitate, nemul]umindu-se cu
starea ei actual` de apendice sclerozat,
de simplu donator de organe. Marxistul
„recent“ dovede[te astfel c` nu dore[te
doar recuperarea a „ceea ce e bun“ în
marxism, ci salvarea prestigiului în-
tregii teorii, pornind de la pu]inele lu-
cruri care au r`mas nealterate în ea.
Se [tie foarte bine c` Marx n-a fost
deloc inocent, c` a întrev`zut [i ignorat
posibilitatea instaur`rii tiraniei în urma
revolu]iei violente pe care o prescria.
Sunt binecunoscute ambiguit`]ile, con-
tradic]iile, incoeren]ele [i erorile funcia-
re ale filosofiei lui Marx [i Engels, umo-
rile, suspiciunea, propensiunea
schizomorf`, reduc]ionismul,
amplificate considerabil de preten]ia
lor manifest` de infailibilitate „[tiin]i-
fic`“! E aproape banal s` consta]i c` ger-
menii totalitari nu pot fi extirpa]i din
corpul marxismului decât cu pre]ul
dezafect`rii lui, c` utopia comunist` e
prins` într-o dubl` capcan`,
luptându-se nu numai cu abera]ia ei
imanent`, ci [i cu comandamentele
vizibil maligne ale „Manifestului Co-
munist“, adev`rate capete de pod ale
leviatanului totalitar. E cunoscut faptul
c` Lenin a fost un epigon autentic al lui
Marx [i nu un fariseu care s-a folosit de
doctrina sa doar pentru a prelua pute-
rea. E absolut elementar` constatarea
c`, odat` pus în mi[care, proiectul
marxist î[i activeaz` [i poten]ialit`]ile
nev`zute de creatorul s`u, putând con-
duce, ori de câte ori ar fi reluat, în
fund`tura în care l-a condus [i pe Lenin.
În consecin]`, n-are nici un sens s` faci
necropsia „minunatei“ lumi la care visa
Marx, dac` [tii c` drumul pân` la ea
trece obligatoriu printre „scylla“
sechestr`rii statului [i „charybda“ dis-
pre]ului fa]` de „democra]ia abstract`“
a drepturilor, unde se poate oricând în-
funda! În fine, nimeni nu arunc` pe
umerii lui Marx catastrofa comunist`,
dar în aceea[i m`sur` nimeni nu poate
contesta faptul c` mistificarea colosal`
pe care a z`mislit-o con]ine germenii to-
talitarismului!
În ciuda acestor constat`ri care
frizeaz` deja platitudinea, fixa]ia pentru
Marx persist`, este practic imuabil`! Ea
este atât de absurd` [i de suspect` încât
ar trebui s` devin` limpede c` o critic` a
marxismului e absolut ineficient` f`r`
revelarea adev`ratelor surse ale fasci-
na]iei pe care aceast` doctrin` o exer-
cit` constant asupra adoratorilor [i im-
precatorilor s`i.
Una din cele mai adecvate defini]ii
ale marxismului îi apar]ine lui Roger
Caillois. Prin marxism, Caillois nu de-
semneaz` totalitatea operelor lui Marx,
11
DEZBATERI
ci „suma formulelor [i atitudinea psiho-
logic` pentru care operele lui Marx
r`mân istorice[te garante, indiferent
dac` aceste formule au r`mas fidele
operelor de-a lungul atâtor schimb`ri [i
vicisitudini“ (Roger Caillois, Abord`ri
ale imaginarului, Ed. Nemira, 2001,
p. 130). Marxismul a func]ionat de-
opotriv` ca „o previziune asupra isto-
riei, un program politic, o descriere, o
metod`, un ansamblu de revendic`ri, o
logic`, o doctrin` care tran[eaz` cele
mai vaste [i mai importante chestiuni,
dar care d` [i sfatul adecvat în cele mai
m`runte detalii ale ac]iunii cotidiene [i,
bineîn]eles, ideologia“ unor partide
puternice cu milioane de membri
(Roger Caillois, op. cit., p. 130). Neo-
marxi[tii comit o eroare fundamental`
atunci când plaseaz` func]iunile „be-
nigne“ ale marxismului înaintea celor
„maligne“, când arunc` în derizoriu
func]ia angajat-hegemonic` de „ideolo-
gie“ a partidelor comuniste, absolu-
tizându-le pe cele neangajat-periferice:
„descriere“, „metod`“, „critic`“ etc. Ei
reclam` astfel decuplarea marxismului
de istorie, dup` ce se folosesc din plin
de istorie, pentru c` tocmai ea le
furnizeaz` motivele acestei decupl`ri.
R. Caillois nu poate ignora îns` „meta-
bolismul“ istoric al marxismului [i
atunci construie[te o defini]ie amplec-
tiv` care surprinde toate modurile de a
fi ale marxistului, toate încarn`rile is-
torice ale crezului marxist. Pornind de
la ea, am putea s` în]elegem c`, în fond,
Lenin era aproape tot atât de marxist ca
[i Sartre, iar Stalin era aproape tot atât
de marxist ca Léon Blum, ca Iliescu,
Pruteanu ori P`unescu, ca {tefan

12
Andrei, ca Althusser sau ca mai tinerii
marxi[ti ai prezentului, ei nef`când
altceva decât s` graviteze în jurul lui
Marx – evident, fiecare pe orbita care-l
apropie cel mai mult de scopul s`u f`r`
s`-l îndep`rteze îns` de mijloacele de
care dispune pentru a-l atinge. Neo-
marxi[tii comit o alt` segrega]ie arbi-
trar` între categoria „marxi[tilor auten-
tici“ – în opinia lor „buni, umani[ti, an-
titotalitari“ – [i categoria „marxi[tilor
fal[i“ – „r`i, antiumani[ti, totalitari“ –,
pe care pur [i simplu o excomunic`!
Erijându-se în singura autoritate capa-
DEZBATERI
bil` s` despart` interpretarea gre[it` a
doctrinei de cea corect`, marxi[tii „anti-
totalitari“ uit` îns` c` bol[evicii au
f`cut acela[i lucru [i c` dac` inter-
pretarea lui Lenin e fals`, ale lor sunt [i
mai false, fiindc`-l deformeaz` pe Marx
mai mult decât o face Lenin, pentru c`,
spre deosebire de Lenin, beneficiaz` de
certitudinea precarit`]ii [tiin]ifice a
tezelor marxiste [i pentru c` bricolajul
lor e totalmente aposterioric, e pro-
dusul perspectivei neîngr`dite asupra
catastrofei totalitare, perspectiv` care-i
lipsea lui Lenin. E mai mult decât evi-
dent c` nu exist` distinc]ie între
„marxistul fals“ [i „marxistul autentic“,
ci poate doar între „marxistul totalitar“
[i „marxistul antitotalitar“, numai c` în
economia adep]ilor doctrinei cel din
urm` reprezint` comportamentul „de-
viant“, muta]ia excep]ional`, iar cel din-
tâi, normalitatea. Majoritatea
covâr[itoare a marxi[tilor nu f`cea nici
o deosebire între marxism [i regimul
comunist fiindc` era alc`tuit` din co-
muni[ti, iar marxismul era profesiunea
de credin]` a partidului comunist.
Prima [i cea mai redutabil` surs` a
prestigiului doctrinei lui Marx [i Engels
ar fi trebuit s` fie valoarea [tiin]ific`,
mai ales c` însu[i Marx nu contenea s`
laude fundamentele [tiin]ifice ale
tezelor sale. Îns` [tim cu to]ii c` sub
acest aspect marxismul nu mai este
ast`zi decât „un moment îndep`rtat al
economiei politice, o teorie sclerozat`,
infestat` de istoricismul milenarist care
bântuia secolul XIX“ (R. Caillois, op. cit.,
p. 130), un bricolaj de ipoteze eronate,
de teze perimate [i contradictorii, de co-
mandamente maligne, lacune, ambigu-
it`]i [i confuzii deschise c`tre com-
plet`ri [i interpret`ri infinite. Ba mai
mult, aceast` fals` [tiin]` întinde o teri-
bil` capcan` politicului, absorbindu-l
pe de-a-ntregul în iluziile ei [i rupându-l
cu totul de acea „minim` moral`“ f`r`
de care arbitrarul devine norm`.
Himera omnipoten]ei [tiin]ifice, încre-
derea în puterea mântuitoare a ingine-
riei sociale, subîntinde tabula rasa pe
care Marx o face cu tot e[afodajul prin-
cipiilor liberale. Pentru c` „[tie“ c` vi-
itorul comunist „gesteaz`“ în pântecele
revolu]iei, Marx nu are nevoie de legi,
de institu]ii, de drepturi ori libert`]i, ci
doar de o putere discre]ionar` care s`
protejeze Revolu]ia, adic` „necesitatea
istoric`“. Delirul ra]ional, „[tiin]ific“ al
marxismului arunc` astfel în derizoriu
Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanu-
lui, recuz` „fic]iunea juridic` burghez`“
a libert`]ilor civile [i politice, punând
în mi[care microbul arbitrarului [i
anomiei, care devoreaz` societ`]ile to-
talitare, inspirând acele veritabile
fic]iuni juridice ale constitu]iilor comu-
niste.
Sursa fascina]iei marxismului nu
poate veni, deci, din soliditatea
[tiin]ific` a doctrinei, ci cel mult din
iluzia acestei solidit`]i, iluzie care
supravie]uie[te surprinz`tor, în ciuda
tuturor demonstra]iilor [i argu-
mentelor, confundându-se de multe ori
cu fascina]ia venit` dinspre bogata mi-
tologie pe care o încorporeaz`. Marx
reia (M. Eliade, Mituri, vise [i mistere, Ed.
Univers Enciclopedic, 1998, p. 20) unul
din marile mituri ale lumii asiatico-
mediteraneene, mitul mântuirii lumii
prin suferin]ele celui drept (proletaria-
tul), pe care-l îmbog`]e[te cu mitul
vârstei de aur (sfâr[itul istoriei), cu ele-
mente de mesianism iudeo-cre[tin
(rolul profetic al intelectualului, func]ia
soteriologic` a proletariatului), cu mo-
tive maniheiste (lupta dintre bine [i
r`u) [i, bineîn]eles, cu mitul prometeic.
Prin compara]ie cu optimismul funciar
al mitului marxist, mitologia nazist`,
care scufund` mitul limitat al rasismu-
lui în pesimismul unui eschaton cata-
strofic (acel ragnarok care se soldeaz` cu
moartea tuturor eroilor, zeilor [i cu re-
gresia lumii în haos), pare de-a dreptul
morbid`. Ce este de nedep`[it în mar-
xism trebuie c`utat, prin urmare, în
substan]a mitologiei sale, care frecven-
teaz` spiritele cu o fervoare remarca-
bil`, [i în inspira]ia filosofului din Trier
de a amorsa aceast` mitologie cu nece-
sitatea „legilor naturale“.
O alt` surs` a prestigiului marxis-
mului este ascenden]a lui iluminist` [i
revolu]ionar`. Colportând un crez
anarho-socialisto-asocia]ionist,
proclamând imperativul egalit`]ii [i
hegemonia ra]iunii, marxismul împarte
cu adversarul s`u, liberalismul politic,
aceea[i mam`, Revolu]ia francez`, [i-[i
asigur` astfel ascendentul definitiv
asupra conservatorismului contrare-
volu]ionar, de la care se reclam` toate
doctrinele de extrem` dreapt`.
Rela]ia doctrinei lui Marx cu socia-
lismul francez e o alt` pârghie a noto-
riet`]ii sale. Socialismul francez coagu-
leaz` o „teleologie politic`“ (F. Furet, op.
cit., p. 163) în jurul Revolu]iei care tre-
buie reluat` [i dus` pân` la cap`t. Marx
devine socialist prin Saint-Simon [i
adept al revolu]iei totale prin Babeuf.
Este, deci, influen]at de socialismul
francez, pe care ajunge s`-l influen]eze
la rândul s`u, dar grefa marxist` e valo-
rizat` mai degrab` ca transcriere
„[tiin]ific`“ a obsesiei sociali[tilor
francezi pentru repetarea Revolu]iei.
Contestat` de E. Bernstein [i de Proud-
hon, contrazis` categoric de istorie, doc-
trina marxist` are [ansa de a fi „protago-
nista“ unui eveniment excep]ional:
reu[ita loviturii de stat bol[evice în
Rusia. Epifania str`lucitoare a lui Marx
în societ`]ile liberale nu se produce,
deci, cum s-ar p`rea, prin adeziunea
spontan` [i progresiv` la tezele sale, ci
indirect, prin fascina]ia pe care o exer-
cit` triumful revolu]iei bol[evice, care
se reclam` de la ele, într-un mediu satu-
rat de iluzia mesianismului
revolu]ionar. Din postura sa de interce-
sor, de „curea de transmisie“ între fan-
tasmele lui Babeuf [i ac]iunile lui
Lenin, Marx devine profetul revolu]iei
victorioase! A doua gref` marxist` este
de fapt o gref` bol[evic` ce infesteaz`
iremediabil corpul socialismului
francez printr-un mecanism denun]at
magistral de François Furet: construirea
unei „concatena]ii fictive“ între
revolu]ia francez` [i cea bol[evic` prin
confiscarea de c`tre P.C. Francez (cu aju-
torul lui Albert Soboul) a „vulgatei uni-
versitare despre revolu]ia francez`“ (F.
Furet, op. cit., pp. 172, 175). Fascina]i de
revolu]ia francez` (episodul iacobin),
sociali[tii francezi sfâr[esc prin a trans-
fera aceast` fascina]ie asupra revolu]iei
bol[evice [i a ideologiei sale oficiale:
marxismul.
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Un alt atu irefutabil al marxismului
este raportul s`u obligatoriu cu ideea de
revolu]ie, pe care practic o confisc`! Pre-
scriind o tabula rasa cu tradi]iile, prin-
cipiile, legile anterioare lui, marxismul
se fondeaz` numai pe „revolu]ie“ [i las`
mo[tenire totalitarismelor blestemul [i,
deopotriv`, privilegiul de a-[i c`uta le-
gitimitatea numai în ac]iunea
„revolu]ionar`“ prin care s-au instaurat,
perpetuând-o astfel la nesfâr[it. Îns`[i
„r`sturnarea comunismului prin revo-
lu]ie este blocat` în capcana minciunii
comuniste“ (F. Furet, op. cit., p. 155), pen-
tru c` ideea de revolu]ie face parte din
instrumentarul ideologic al puterii co-
muniste.
În fine, o alt` surs` de fascina]ie este
tocmai impeniten]a perpetu` a marxis-
mului, revizionismul s`u inepuizabil.
Fiindc` eschaton-ul comunist nu poate
fi împiedicat, marxistul nu se uit` la
fiin]ele pe care le strive[te în mar[ul
s`u prin istorie, nu poate vedea decât
profe]ia pe care o recupereaz` mereu
din mormanul de cenu[` în`l]at de
e[ecul ei repetat. Vinova]i sunt întot-
deauna opozan]ii, „orbii“ care se a[az`
de-a curmezi[ul „necesit`]ii“, blocând
cu trupurile lor roata istoriei, amânând
inevitabilul cu pre]ul catastrofei. Pentru
comunistul din anii ’20-’30, spunea Karl
Popper, orice sacrificiu al unor fideli,
orice nenorocire era trecut`, dintr-o
tu[`, în registrul rebutului, al e[ecului
acceptabil. Marxistul „antitotalitar“
merge înc` [i mai departe. Pentru el,
toat` experien]a regimurilor comu-
niste poate fi redus` la un simplu rateu,
la o imens` „eroare de transpunere în
practic`“, ce nu arunc` nici o umbr` de
îndoial` asupra veridicit`]ii doctrinei.
Ba mai mult, nici m`car recunoa[terea
sclerozei tezelor marxiste nu poate fi un
obstacol în calea realiz`rii „bunelor
inten]ii“ ale lui Marx – evident, tot
prin… marxism.
Bizar este îns` c` efectul acestor re-
dutabile surse de prestigiu ale marxis-
mului (for]a mitologiei, noble]ea ori-
ginii iluminist-ra]ionaliste, rela]ia privi-
legiat` cu socialismul francez, cu ideea
de revolu]ie, ori eterna „purificare“ re-
vizionist`) este aproape nul înainte de
octombrie 1917, înainte de „revolu]ia“
bol[evic`. Pân` atunci marxismul nu-[i
dep`[ise nic`ieri condi]ia periferic` de
apanaj al unor fac]iuni. {i-atunci de ce
se afl` el de 90 de ani pe buzele tuturor,
anatemizat sau sacralizat deopotriv`?!
Ce poate explica importan]a crucial` pe
care i-o acord` de atunci o sumedenie
de min]i lucide, ale c`ror interpret`ri [i
reinterpret`ri nu sunt decât ni[te glose
funambule[ti pe marginea propensiu-
nii justi]iare a lui Marx?! Cum se poate
justifica tortura hermeneutic` la care se
supun neomarxi[tii, încercând s`
deslu[easc` în tezele perimate ale p`rin-
telui comunismului ceea ce deslu[esc
în mod obi[nuit astrologii în catrenele
lui Nostradamus!? R`spunsul, aproape
neverosimil în eviden]a sa, e formulat
de Roger Caillois: „Prestigiul enorm al
acestei doctrine, proliferarea nemai-
pomenit` a adoratorilor [i imprecato-
rilor ei nu s-ar putea explica f`r` exis-
ten]a PCUS [i a Rusiei sovietice“ (Roger
Caillois, op. cit., p. 134). Departe de a se
întemeia pe infailibilitatea tezelor
marxiste, for]a [i succesele partidului
bol[evic sunt cele care fondeaz` infaili-
bilitatea doctrinei. F`r` partidul
bol[evic, [i mai ales f`r` imperiul
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
sovietic, interesul pentru Marx n-ar fi
dep`[it probabil interesul pentru
Proudhon, Fourier sau Owen. Cheia no-
toriet`]ii fabuloase a marxismului se
afl` în mult hulita „confiscare“ [i „per-
vertire“ a sa de c`tre bol[evici. Or, dac`
marxismul a fost „confiscat [i pervertit“,
confiscarea [i pervertirea au loc într-un
acord deplin cu previziunile [i cu logica
intern` a doctrinei. Marx preia de la
Filipo Buonarotti, adept al lui Babeuf,
motivul „dictaturii revolu]ionare a
filosofilor radicali“, care, cunoscând
Adev`rul, vor trezi con[tiin]a de sine a
marxist` ca de un „talisman“ pentru a
prelua puterea, Partidul Comunist îi în-
toarce înzecit serviciul, o transform`
realmente într-un „talisman“, într-o
„gnoz`“, îi confer` mijloacele [i
ra]iunea de a cotropi definitiv min]ile
printr-o propagand` atât de redutabil`
încât reu[e[te miracolul paradoxal al
sporirii fascina]iei pentru ea pe m`sur`
ce sporesc dovezile [i eviden]a falsit`]ii
ei. De ce? Pur [i simplu pentru c` for]a
are nevoie s` se exprime în limbajul
adev`rului, pentru c` Partidul Comu-
nist [tie c` orice contestare a
bol[evicilor în raport cu ea! Dac` Marx
n-ar fi fost transformat în sacrament
prin recluziunea lui în corpul pon-
cifelor propagandei comuniste, decrepi-
tudinea dogmei sale ar fi fost prima [i
ultima eviden]` care s-ar fi impus.
„Mistificarea“ de care e acuzat Lenin
devine astfel absolut derizorie pentru
c`, oricum, matricea marxist` e funda-
mental eronat`?! Sacralizarea marxis-
mului de c`tre regimurile comuniste
explic` cel mai bine recuren]a lui ob-
sedant`. Lenin l-a „confiscat“ pe Marx,
dar l-a salvat de la uitare, l-a beatificat,
13
altceva decât un brand excep]ional pe
care ar continua s`-l trateze ca atare?!…
Iat`, deci, cum o doctrin` fals` [i ne-
frecventat` devine adev`rat` [i celebr`
prin consecin]ele propag`rii timp de
zeci de ani a credin]ei c` ar fi adev`rat`.
{i iat` cum acest „adev`r“ falacios al
doctrinei, obosit dup` atâta escamotare
a realit`]ii, îmb`tat de propria-i notorie-
tate [i încântat c` moartea propagandei
e suplinit` de na[terea publicit`]ii, ar
vrea s` se despart` de lestul istoriei care
l-a consacrat pentru a se salva de unul
singur sub form` de „brand“! Un

proletariatului (chiar f`r` [tirea sa [i
uneori chiar împotriva voin]ei sale),
salvându-l prin revolu]ie. Numai Marx
[i filosofii/intelectualii comuni[ti încar-
neaz` „con[tiin]a“ istoric` ce le permite
s` cunoasc` „voin]a subiectului
transcendental“ al Istoriei (Luciano Pel-
licani, citat de I.P. Culianu, Gnozele dua-
liste ale Occidentului, Ed. Polirom, 2002,
p. 322). P`rintele comunismului refuz`
el însu[i accesul nemediat la doctrina
sa, tratând-o ca pe un soi de „adev`r re-
velat“, accesibil doar unei minorit`]i de
„ini]ia]i“ (partidul comunist), care o
poate administra eficient numai prin
men]inerea monopolului asupra ei.
Devine astfel imposibil` imaginarea
dihotomiei partid comunist/doctrin`
marxist`, deschizându-se în schimb
calea confisc`rii [i monopoliz`rii doc-
trinei de c`tre orice fac]iune/partid care
o înscrie în program [i care pretinde c`
o serve[te. Dar cine pretinde cel mai
bine c` o „serve[te“? Iat` o aparent`
dilem` pe care bol[evicii o tran[eaz`
„gordian“ în disputa lor cu men[evicii.
Pur [i simplu cine reu[e[te s`-i actua-
lizeze comandamentul cel mai evident:
preluarea puterii politice, „seches-
trarea“ statului, adic` întemeierea unei
„biserici“ [i, prin asta, fixarea distinc]iei
dintre interpretarea „ortodox`“ [i cea
„eretic`“, urmat` fire[te de con-
damnarea „ereticilor“. Mecanismul, un
adev`rat cerc vicios, e aproape insesiza-
bil: „O doctrin` promite instaurarea
fericirii generale, o fac]iune ambi]ioas`,
animat` de fervoare mesianic`“ î[i
arog` în mod arbitrar monopolul
asupra ei, „crezându-se, chiar în virtutea
doctrinei, singurul instrument capabil
s`-i împlineasc` profe]ia, adic` s` f`u-
reasc` acea transfigurare social` a c`rei
necesitate, dictat` de istorie, dep`[e[te
orice contingen]`“ (R. Caillois, op. cit.,
p. 144). Bol[evicii n-ar fi g`sit niciunde
o formul` care s` se preteze la o încru-
ci[are atât de fericit` cu narodnicismul,
cu tezele lui Plehanov, care s`
camufleze atât de bine maximele
politice neiert`toare ale lui Clausewitz
[i Neceaev, n-ar fi g`sit nic`ieri un in-
strument atât de eficace care „s` legiti-
meze orice decizie a ierarhiei, dându-le,
în acela[i timp, fidelilor certitudinea c`
lupt` pentru o cauz` a c`rei victorie e
inevitabil` [i înscris` în natura lu-
crurilor“ (Roger Caillois, op. cit., p. 155).
În acest mod, ei pot confunda „necesi-
tatea istoric`“ cu oportunismul unor
decizii perfect arbitrare [i pot valoriza
e[ecul în aceea[i m`sur` cu victoria!
Prin urmare, doctrina marxist` este
„confiscat`“ înc` de la na[tere pentru c`
se vrea „confiscat`“, relevându-[i uzul
pentru care a fost creat` în realitate:
preluarea puterii politice [i men]inerea
ei prin fanatizarea [i înmul]irea
fidelilor Partidului Comunist.
Dup` ce se folose[te de doctrina
DEZBATERI
„adev`rului revelat“ al acestei doctrine l-a încarnat într-o biseric`, într-un stat. „brand“ pe care, înainte de a-l [lefui
„talisman“ ar face din el un partid oare- În „coconul“ propagandei totalitare, zelos, neomarxi[tii ar trebui s`-l treac`
care, un partid failibil care nu [i-ar doctrina î[i prezerv`, parc`, prospe- prin „nodul“ unei dileme aproape
putea justifica ambi]iile nem`surate [i ]imea de acum un secol [i jum`tate, iar shakespeariene: „A fi confiscat [i perver-
nu [i-ar mai putea mobiliza adep]ii. atunci când se tope[te „coconul“, când tit“ sau a nu fi decât o doctrin` perife-
Caillois surprinde magistral aceast` se n`ruiesc suporturile acestei formida- ric`, a fi miezul ideologic [i complicele
metamorfozare, la propriu, a marxismu- bile propagande dup` 1989, efectele ei totalitarismului comunist sau a vegeta
lui într-o „ortodoxie“, într-un criteriu continu` din iner]ie, pentru a fi apoi re- în cvasi-anonimat printre alte zeci de
absolut al adev`rului, ce gireaz` [i pre- cuperate de pandantul edulcorat al „[tiin]e conjecturale“! Iar cine vrea s`-l
scrie totul, de la [tiin]` la art` [i de la trendurilor [i brandurilor. „salveze“ pe Marx din îmbr`]i[area to-
igien` la mod`. Transformarea de- Eliberat din „robia“ bol[evic`, Marx talitar` ar trebui s`-l redea firesc derizo-
buteaz` printr-un artificiu de adminis- î[i tr`ie[te a treia tinere]e, iar con- riului din care l-a smuls acea îmbr`]i[a-
trare a dogmei, care este por]ionat` statarea rudimentarit`]ii tezelor sale nu re, cine vrea s`-l decupleze de la sursa
atent, subtilit`]ile „teologice“ fiind mai surprinde pe nimeni, ba din contr`, peremptorie a notoriet`]ii sale ar trebui,
rezervate unei mâini de „ini]ia]i“, în
timp ce „neofi]ilor“ li se administreaz`
un crez simplificat drastic, un catehism
pe care trebuie s`-l apere necondi]ionat.
Partidul se îndep`rteaz` astfel de
doctrin`, dar pe m`sur` ce se îndep`r-
teaz` î[i fortific` adula]ia fa]` de ea [i
efortul de a o face respectat`. Rolul ei
este redus, treptat, la „poza“ ostentativ`
de infailibilitate [i inaccesibilitate –
poz` ce mascheaz` perfect flexibilitatea
remarcabil` a marxismului. Dup` ce or-
chestreaz` „epifania“ doctrinei, Partidul
se ocup` de administrarea „cratofani-
ilor“ ei. El scoate practic doctrina de sub
„jurisdic]ia“ [tiin]ei, proclamându-i în
acela[i timp superioritatea asupra aces-
tui gen de cunoa[tere ([i asupra tuturor
genurilor de cunoa[tere, în general).
R`sturnarea este prodigioas`: [tiin]a
înceteaz` s` se mai pronun]e asupra
adev`rurilor marxiste, în timp ce mar-
xismul se va pronun]a de acum asupra
adev`rurilor [tiin]ei, cenzurându-le
abrupt atunci când amenin]`
„revolu]ia, proletariatul ori partidul“,
dar pretinzând c` de fapt le stimuleaz`
[i c` din infuzia lui de „dialectic`“ î[i ex-
trage [tiin]a remarcabila ei eficacitate
(apogeul delirului marxizant e atins
odat` cu „lisenchismul“, cu anatemele
politice aruncate asupra neo-mendelis-
mului, a fizicii cuantice, teoriei relati-
vit`]ii sau chiar asupra preten]iei de
obiectivitate a [tiin]ei).
Evident c` aceast` aberant` meta-
morfoz` n-a intrat în vederile lui Marx,
[i nici m`car în ale lui Lenin, dar, în
principiu, ea germina în vintrele fascineaz` [i mai mult pentru c` din ele din acel moment, s` nu-l pomeneasc`
marxismului, acesta devenind dintr-o n-a mai r`mas decât miezul mitologic, mai mult decât îl pomene[te pe Saint-
propedeutic` plin` de paralogisme, cu singurul care mai poate fi în]eles, reîn- Simon sau pe Fourier.
preten]ii de omniscien]`, o sofistic` in- vestit cu vreun sens [i asimilat etosului Acesta este, în monumentala lui ba-
conturnabil`, care, diseminat` prin exemplar al stângii. Cine [i-ar putea nalitate, misterul fascina]iei pe care nu
mecanismele propagandei moderne, fe- închipui c` o dogm` care a reu[it s`-[i contene[te s-o r`spândeasc` marxismul.
cundeaz` acele câmpuri culturale satu- aserveasc` într-un mod atât de categoric Odat` revelat, eviden]a lui e imposibil
rate de totalism (sau de atomism – dup` adev`rul [tiin]ific, etic, filosofic, religios de evitat. Expulzat din corpul putred al
H. Arendt), f`când posibil` coagularea î[i pierde cu totul puterea odat` ce regimurilor totalitare, marxismul [i-a
mentalului totalitar. „Pervertirea“ este mecanismul propag`rii sale se defectea- pierdut for]a de eficien]`, s-a reîntors la
de fapt o sacralizare, „mistificarea“ z`?! Ce naiv î[i poate imagina c` proiec- stadiul de dren al umorilor anticapita-
bol[evic` a marxismului prelungind tul marxist se mai poate lectura ig- liste, de crez periferic [i larvar, ai c`rui
mistificarea marxist` a realit`]ii, în norând notorietatea enorm` cu care l-a colportori [i-au pierdut pân` [i facul-
primul rând pentru a proteja doctrina încoronat totalitarismul?! Ce inocent ar tatea de a-l privi ca pe un proiect posi-
împotriva propriei degrad`ri ([i, prin putea crede c` mentalul posttotalitar bil. j
asta, Partidul Comunist care face corp contaminat de reziduurile imageriei co-
comun cu ea) [i abia pe urm` pentru a muniste deconcertat de pletora mediati-
împiedica constatarea unui derapaj al co-publicitar` n-ar recunoa[te în Marx

14
Stânga f`r` proletari
o VLAD MURE{AN o
DEZBATERI
P
ENTRU unii, stângii i-a venit
ceasul. Pentru al]ii, stângii i-a
sunat ceasul. Acest studiu î[i
propune s` discute
semnifica]ia emergen]ei unei
noi stângi în plan local. Împotriva unei
retorici prefabricate, care î[i mai per-
mite s` vorbeasc` azi de socializarea pro-
priet`]ii (când instan]ele gem de litigii
unde de 17 ani se tot descâlce[te ce a
încâlcit ultima mare solu]ie de stânga),
vom încerca s` sesiz`m particularit`]i
ale noului context care solicit` pru-
den]` unei stângi criminogene.
Pe lâng` ameliorarea general` a
condi]iilor sociale, de neconceput pen-
tru vremea lui Marx, falimentul siste-
matic al revolu]iilor vechii [i noii stângi
genereaz`, paradoxal, noi [i noi valuri
ale criticii sociale. Acestea insist` pe o
critic` a autenticit`]ii, acum când, eco-
nomic vorbind, mizeria a fost înlocuit`
cu o relativ` bun`stare. Dar alienarea
(lucru pe care îl vom clarifica altunde-
va) nu este proprie capitalismului, de
vreme ce exist` [i în socialism – ea fiind
o structur` metafizic` a mundaneit`]ii
subiectului, [i nu o simpl` problem` so-
cial`. Singura diferen]` ar fi c` în capi-
talism ea este eludat` prin dopajul con-
sumerist (sub iluzia c` o fractur` tran-
scendental` ar putea fi saturat` cu
obiecte empirice), pe când socialismul,
care critic` nesim]irea capitalismului în
fa]a alien`rii, are impresia c` aceasta
este o simpl` heteronomie social` pe
pia]`, care s-ar putea rezolva prin re-
structurarea raporturilor de produc]ie.
Oficial, o „nou`“ stâng` (totu[i pen-
tagenar` pe mapamond, dar care vrea s`
tr`iasc` o nou` tinere]e în spa]iul carpa-
to-danubiano-pontic) trebuia s` debute-
ze tocmai cu delimit`ri absolut clare
fa]` de „vechea“ stâng`, cu tot cortegiul
ei falimentar de solu]ii istorice. Dar
vechile sloganuri au revenit f`r` con-
cept [i f`r` realism, cu ghidu[ii, obr`z-
nicii simpatice [i cu o bun` priz` la de-
testabilele mecanisme de pia]`. Altfel
spus, noii intelectuali ai stângii, „care
[i-au f`cut o meserie din a gândi pentru
proletariat“ (Georges Sorel), [tiu c` au
un produs rar, cu poten]ial pe o pia]`
cultural` nesaturat`, [i [tiu s`-l vând`.
Dar libertatea critic` autovalidat` es-
te restant` la datoria autocritic` neono-
rat`. Istoria documenteaz` o consecven-
]` îndr`znea]` în fenomenologia socialist`
a penuriei: pretutindeni unde un regim
planificat a luat locul libert`]ii de ini]ia-
tiv` [i separa]iei dintre politic [i eco-
nomic, motoarele dezvolt`rii s-au oprit,
iar munca [i produc]ia s-au anemiat1.
Acolo unde capitalul a fost pus sub
acuzare, munca a fost a doua victim`.
Profitul este scopul unilateral al
capitalului (atunci când acesta nu este
sterilizat prin tezaurizare). Conform
ipotezei „mâinii invizibile“ (conspira]ia
„bun`“ pentru liberali, „rea“ pentru so-
ciali[ti), totalitatea agregat` a egois-
melor produce în lipsa unei inten]ii
planificatoare globale un altruism de
sintez`, un „capitalism al bun`st`rii“.
Mijloacele de produc]ie (capitalul
tehnic) sunt instrumentul profitului, iar
muncitorul (capitalul uman) – simplu
mijloc de produc]ie de rangul doi (substitu-
ibil). Profitul rezult` din exploatarea de-
calajului dintre munca obiectivat` în
marf` [i salariul de subzisten]`. Aceasta
ar fi ecua]ia domina]iei capitaliste care
treze[te revolta socialist`.
De la monopolul comunist
la oligarhia neocomunist`
Aici [i acum, la noi, este greu s` vor-
bim despre un capitalism pur [i simplu,
ignorând contextul viciat al genezei lo-
cale a noilor rela]ii de produc]ie.
Crahul exogen al comunismului en-
dogen a l`sat (printr-o perversiune
restaura]ionist` derivat` din legea con-
serv`rii elitelor) tocmai aparatul de stat
[i clica perestroikist` (refulat` de
iner]ia unei dictaturi anacronice) s`
opereze decomunizarea, jucând dup`
revolu]ie farsa „noii stângi“.
Astfel, acumularea de capital nu s-a
realizat de jos în sus, progresiv, într-o
confruntare creatoare cu legile pie]ei –
ci, predominant, de sus în jos, prin
„tunuri“, comand` statal` [i presiune
politic`, cu pre]ul strivirii micilor între-
prinz`tori pe altarul populist al unor
politici sociale nivelatoare, dar în
favoarea caracati]ei oligarhice, aflat`
într-o simbioz` parazitar` absolut las-
civ` cu politicul.
Trebuie s` fii orb, atunci, s` mai
aplici în acest punct analiza genealogiei
capitalismului din Capitalul [i s` declari
c` acumularea a avut deja loc [i critica
sistemului capitalist trebuie declan[at`,
când tocmai capitalismul de pia]` a fost
adev`ratul absent din procesul lent al
decompozi]iei piramidal descendente a
macrocapitalismului de stat.
Aici tocmai e[aloanele secunde ale
aparatului comunist au regizat autodi-
vizarea oligarhic` a monopolului de
stat, au temporizat instaurarea unui ca-
pitalism s`n`tos (conform cu idealurile
statului minimal [i liberei concuren]e,
singurele care pot diminua corup]ia
cancerigen` din structura statului-
mare-proprietar). S-a ob]inut suficient
timp (deci decalaj rambursabil) pentru
ca, prin pârghii politice, patrimoniul de
stat s` fie defalcat în structura unor pro-
priet`]i private de cast` politic`. Astfel,
capitalismul ([i capitali[tii) au început
s` fie fabrica]i de c`tre stat, de c`tre socie-
tatea politic` angajat` în acapararea
matriceal` a societ`]ii economice. Su-
perpozi]ia economiei cu politica a fost,
mult timp dup` revolu]ie, regula jocu-
lui pentru aceast` veritabil` mafia etati-
zat`. Altfel spus: neocomunismul [i-a
planificat capitalismul pe care îl dorea,
capitalismul oligarhic ob]inut prin
„sciziparitatea“ Partidului. Monopolul
de stat [i-a planificat autodivizarea pri-
vat`, înhumarea economiei comuniste
camuflând exhumarea metamorfotic` a
oligarhiei neocomuniste2. Oligarhia,
complexul politico-economic pere-
stroikist, a temporizat „integrarea occi-
dental`“ pentru a-[i definitiva auto-con-
solidarea, pas esen]ial pentru a deveni
mediator parazitar al absorb]iei fon-
durilor structurale. În capitalism lu-
crurile stau exact invers (cf., de pild`,
analizele lui C.W. Mills): acolo com-
plexul economic oligarhic tinde s` aca-
pareze complexul politic democratic,
regizând o scen` liberal` pentru a
camufla o plutocra]ie discre]ionar`.
A trebuit ca regulile occidentale s`
limiteze, tenden]ial, prin presiuni con-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
centrice, dictatura politicului asupra
economicului [i s` deschid` pia]a con-
curen]ei cu for]a „alinierii legislative la
standardele occidentale“. A trebuit ca
investitorii str`ini s` aduc` infrastruc-
turi noi [i reguli noi, pentru ca de-tute-
larea economicului de c`tre politic s`
fie m`car par]ial` [i tenden]ial`. F`r`
presiunea Uniunii Europene, am fi avut
destinul ciclic al unui stat americano-
latin, sfâ[iat între oligarhie de dreapta
(la noi vechea-nou`-stâng` ajuns` la pu-
tere [i îmburghezit` la propriu) [i ghe-
rile de stânga (la noi viitoarea nou`-
nou`-stâng`, care viseaz` s` fac` din
Stat, prin etatiz`ri compasionale
orbe[ti, un nou mare-capitalist).
Problema stângii este, a[adar, aici [i
acum: a propune, pe un fond istoric neo-
fanariot, o etatizare a serviciilor strate-
gice – a[adar, o rearticulare a politicului
cu economicul – implic` relansarea spi-
ralat` a ciclului endemic al corup]iei.
Natura sociologic` a structurii neofana-
riote rezid` în realitatea c` mobilitatea
social` ascult` criterii loialiste, nu con-
curen]iale sau meritocratice. Ethos-ul,
m`rime sociologic` volatil`, are totu[i o
pregnan]` istoric` indeniabil`, care vici-
az` transplantul institu]ional idealist
(dar [i transferul teoretic necontextua-
lizat).
Statul nu exist`, în astfel de arii
deficiente istoric, decât ca abstrac]ie for-
mal` a c`rei idealitate este greu de în-
trupat în fondul real al societ`]ii. Socie-
tatea politic` este „sufletul“ care anim`,
dar poate confisca [i deturna monstrul
mecanic statal. Or, cu cât mai multe
propriet`]i are statul în patrimoniu, cu
atât mai multe proiec]ii parazitare de
origine politic` vor fi aplicate în planul
aparatului statal (sub forma unor tenta-
cule extractive care dreneaz` capitalul
public în structuri antreprenoriale
private, paralele [i concurente). În lipsa
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
acestei separa]ii, pe care doar principiul
statului minimal o confer`, politicul ar
primi din nou pârghii de interven]ie în
redistribu]ia oligarhic` a venitului. Ast-
fel, pierderile, ca sacrificii înregistrate
cu ocazia privatiz`rilor strategice, ar fi
relansate tot pe costul contribuabililor.
Goana proletarilor
dup` capital
Se vorbe[te despre natura „totalitar`“
a capitalismului, într-o improprietate
strident` a termenilor. Se acuz` natura
exploatatoare a capitalului. Aici [i
acum, la noi – sub forma unui caz pe
care occidentalii încep abia s`-l simt` –,
lucrurile stau tocmai invers: pentru
muncitor, mai ales cel din „lumea a
doua [i jum`tate“ sau „Europa de Est“
(postcomunist`), capitalistul este tocmai
mijlocul de subzisten]` (imposibil de sub-
stituit – cu excep]ia favorului asisten]ei
bugetare). Mai degrab` decât exploata-
tor, capitalul este aici în primul rând
mobilizator, trezitor al unui depozit de-
mografic lipsit de alternative subzis-
ten]iale. Este responsabil pentru con-
versia cinetic` a unui capital uman
poten]ial sau subvalorificat. Ex-
ploatarea este, desigur, o posibilitate
real` a capitalului, ca exces al unei mo-
biliz`ri neremunerate, dar ea nu este
regula structural` invincibil` a lui3.
Corolar: munca nu se afl` în rela]ie de
antagonism structural cu capitalul, ci
doar într-o rela]ie de avantaje compara-
tive. Aceasta poate fi dezechilibrat` cel
mai adesea prin ira]ionalitatea pa-
tronatului, dar pentru asta exist` sindi-
catele. Desigur, putem spune: sindi-
catele pot fi manipulate, este nevoie de
intelectuali de stânga s` vegheze. Dar
poate [i ei sunt manipulabili, de vreme
ce errare humanum est. {i este, în genere,
mai probabil ca muncitorii s` sesizeze
mai clar decât intelectualii o eventual`
tr`dare în câmpul produc]iei4.
La noi, tocmai investitorii str`ini au
„salvat“ for]a de munc` local`. F`r` de-
localizarea capitalurilor externe,
aceast` for]` de munc` ar fi fost predes-
tinat` – pe cadavrul unei foste
economii planificate [i falimentare –
unei lumpenproletariz`ri ciclic-„fracaso-
manice“ (Hirschmann) f`r` ie[ire. In-
trarea [i localizarea productiv` a capi-
talurilor a dat posibilitatea acestei
mâini de lucru s` accead`, totu[i, la
condi]ia de proletariat (care, în ruinele
experimentului socialist, nu este au-
tomat garantat`, precum în capitalismul
clasic, fiind mai curând o mare evadare
pentru [omajul structural). Trebuie
subliniat, împotriva marxismului cla-
sic, c` progresul tehnic a disociat 1.
plusvaloarea de produc]ie (în sensul
varia]iei ascendente libere a produc]iei
fa]` de plusvaloare), [i 2. plusvaloarea
de remunera]ie (în sensul varia]iei
libere ascendente a remunera]iei fa]` de
plusvaloare). Nici productivitatea, nici
salarizarea nu sunt, în capitalismul ac-
tual, necesarmente corelate cu plusva-
loarea – aceast` relicv` teoretic` a
marxismului resentimentar.
Pe de alt` parte, a trebuit ca lumpen-
proletarii (for]a de munc` nevandabil`
pe o pia]` inert`, poten]ial ochlos crimi-
nogen) s` emigreze, într-un scenariu an-
timarxist extrem, tocmai în c`utarea
însetat` a… capitalului! Patronatul occi-
dental nu mai cump`r` „sclavi“ – prole-
tarii î[i vând serviciile de bun`voie [i
nesili]i de nimeni, obliga]i numai de
calamitatea regimurilor de stânga ce au
produs o economie neperformant`. Du-
p` atâtea [anse acordate socialismului,
proletarii revin la sânul patronatului.
Mai mult, exportul de proletariat din
periferie (devenit imigrant pe pia]a de
adop]ie) concureaz` cu proletariatul
metropolitan (care intr` în [omaj în
]ara de origine).
Astfel, dac` stânga local` r`mâne f`r`
proletarii exporta]i sau cei bine încadra]i,
stânga metropolitan` r`mâne f`r` prole-
tarii locali – care vireaz` dezam`gi]i spre
dreapta. În criz` de proletari, stânga me-
tropolitan` adopt` imigran]ii (proletari-
at de import). Dar stânga local` nu are
imigran]i, astfel c` se mul]ume[te cu
pensionarii ex-proletari5. În ambele ca-
zuri se mai recurge la homosexuali, fe-
ministe [i liceeni (cam 0,5%), pentru a
consolida avangarda marii emancip`ri.
Paradoxul stângii locale este astfel
zdrobitor: ce pot s` fac` intelectualii de
stânga, artizanii unei noi rezisten]e,
care se mobilizeaz` în ateliere antisis-
tem, când tocmai proletariatul abia
a[teapt` s` î[i vând` for]a de munc`, pen-
tru a evita s` ajung` o mas` aglutinat`
de asista]i statal din fostele cartiere
muncitore[ti, aceste M`n`[tururi f`r`
speran]` ale experimentalismului
planificator marxist?
În numele cui mai vorbe[te atunci
noua stâng` local`? Care mai este pu-
blicul ei ]int`, bazinul ei electoral? De
vreme ce interesul strategic al sindi-
catelor locale converge cu interesul
strategic al patronatelor (locale sau lo-
calizate) [i cu interesul strategic al sta-
tului: cre[terea productivit`]ii, competi-
tivit`]ii pe pia]a mondial`, deci a expor-
tului [i deci a cre[terii economice.
Bineîn]eles: exist` [i conflicte în rezis-
ten]` – munca, dar [i capitalul au o
nevoie intrinsec` de cre[tere (primul
pentru reproduc]ie [i confort, cel`lalt
pentru competitivitate [i confort). Aici
interesele opuse trebuie mediate de stat,
depozitarul viziunii strategice globale.
Dar antagonismul nu este structural,
atunci când exist` o tripl` convergen]`
strategic` a tuturor actorilor, dincolo de
divergen]e tactice sau locale.
Astfel, global vorbind, dup` criza
profund` a sistemului postcomunist,
statutul de salariat (de proletar) a ajuns
s` fie de fapt invidiat. Sistemul postco-
munist nu a fost, a[adar, propriu-zis
capitalist, el reprezentând, trebuie
repetat, doar faza de disolu]ie a patri-
moniului de stat în favoarea oligarhilor
neocomuni[ti. Noua critic` nu poate,
într-un diagnostic creditabil, s` ignore
structurile hibride n`scute dintr-o so-
lu]ie de stânga [i lec]ia acestui faliment.
Cât despre clasa muncitoare (cea
care trebuie trezit`), ea nu pare s` aib`
nevoie de o critic` social`. Fie c` se
vinde capitalului local (sau localizat),
fie c` se vinde capitalului global (în
cadrul noii transhuman]e tardo-capita-
liste), for]a de munc` autohton`
prive[te c`tre capital ca spre o salvare,
iar nu ca spre un blestem.
Desigur, trebuie s` recunoa[tem c`
proletariatul exportat beneficiaz` de o
legisla]ie protectiv` a tradi]iei sociale
europene, drept pentru care exploatarea
aberant` este de ordinul excep]iei. Dar
asta dovede[te nu doar c` stânga
atenueaz` exploatarea, ci [i c`, în prin-
cipiu, capitalismul socialmente corectat
poate avea o fa]` uman`.
Avancronismul
stângii locale
Dar pentru noua stâng` este
strig`tor la cer c` proletarul trebuie, în
genere, s`-[i vând` for]a de munc`. El
trebuie totu[i s` vând` ceva pentru a-[i
câ[tiga pâinea „cu sudoarea frun]ii“ –
pâinea nu cade din cer, [i nu putem to]i
tr`i din burse occidentale (sau
române[ti – aviz tinerilor stângi[ti de
peste Prut care denun]` dictatura eco-
nomic` din România, care le-a spon-
sorizat ani grei nostalgiile sovietice re-
gresiv-infantile, bune s` impresioneze
pe to]i cei abandona]i de concept).
Pentru irealismul noii stângi, „infa-
mul capital“ pare c` „tri[eaz`“
blestemul biblic. Totu[i, un antreprenor
serios munce[te mai mult decât to]i
intelectualii de stânga (care oricum
vorbesc întotdeauna mai mult decât
muncesc), f`când mai mult bine con-
cret decât binele universal abstract
promis de acest nou front al salv`rii so-
ciale. Desigur, doar statul burghez este
de vin` pentru c` nu sponsorizeaz`
ace[ti tineri intelectuali promi]`tori.
Dac` ar putea s` ofere liderilor noii
stângi ni[te burse pe via]`, sfâr[itul
catastrofic al capitalismului ar putea fi
probabil negociat.
În concluzie: dac` vechea stâng`
na]ional` este anacronic`, noua stâng`
cosmopolit` este avancronic`.
Se acuz` un capitalism care abia în-
cepe, cu ajutorul regulilor europene, s`
se structureze, prin emanciparea de sub
tutela politic` neocomunist` – nu [i de
sub oligarhii ei dinozaurieni deveni]i
moguli [i piloni imobili ai (petro)libe-
ralismului oligarhic.
Se propun deja m`suri radicale (din
recuzita anarho-utopic`), înainte ca ac-
tuala cre[tere economic` s` ating` un
buget mediu european, care s`-[i in-
fuzeze lent, distributiv, efectele ascen-
dente la nivelul societ`]ii productive.
Se traduc articolele stângii
interna]ionale, uitând c` semnifica]ia
lor – prin efectul de pozi]ie – este sau
nul`, sau r`sturnat`. Una este s` fii de
stânga în metropol` (de unde se împru-
mut` prin copy-paste discursuri pream-
balate) [i alta e s` fii mimetic în peri-
ferie, unde beneficiile capitalismului
abia încep s` se contabilizeze în pro-
dusul intern brut – cel care alimenteaz`
actualul buget record.
Stânga local` trebuie mai degrab` s`
fie în dezacord cu stânga occidental` [i
în acord cu patronatul occidental: este
interesul nostru, al tuturor, ca prole-
tariatul transhumant s` concureze cu
succes proletariatul sedentar occidental
[i s` repatrieze capital în ]ara de origine.
Fiecare stâng` cu proletarii ei – câ]i i-au
mai r`mas!
Noua stâng` vrea s` se nasc` pre-
matur, înainte ca înse[i condi]iile dis-
cursului critic la adresa ei s` fie împli-
nite – înainte ca regimul capitalist s`
existe la propriu. De aceea, ea respir`
mai degrab` aerul unei sincroniz`ri for-
male, f`r` un fond real de referin]`.
Acum [i aici îns`, ma[ina trebuie por-
nit`, tura]ia cre[terii economice trebuie
conservat`, pentru ca ea s` ne readuc`
la un nivel european – abia atunci vom
putea vorbi despre redistribu]ie, [i par-
tidele de stânga vor putea manifesta
m`rinimia lor procentual`, împ`r]ind
„avu]ia na]iunii“ amplificat`, ca întot-
deauna, de cruzimea sângerosului capi-
15
talism. Altfel nu vom înceta s` redis-
tribuim penuria, conform principiului de
la fiecare dup` capacit`]i, fiec`ruia dup`
nevoi (ignorând, desigur, inteligen]a,
abilitatea [i munca diferen]iat` a
fiec`ruia, deoarece socialismul ap`r`
egalitatea dorin]elor pe inegalitatea
muncii c`lcând).
Actuala cre[tere economic` provine,
deci, din trei factori complet ne-
sociali[ti: 1. capital extern (investi]ii di-
recte [i fonduri structurale); 2. emi-
grarea lumpenproletariatului intern,
care devine proletariat extern, ce repa-
DEZBATERI
triaz` capital în interior – sum` estima-
tiv` a intr`rilor agregate: 75 miliarde; 3.
politicile fiscale de facilitare a intr`rilor
investi]ionale care men]in atractivi-
tatea zonal` pentru capitalurile flotante
megacorporative6. Socialismul distribu-
tiv inhib` performan]a, care este emina-
mente ierarhic` [i diferen]ial`, [i este
singura noastr` [ans` de a dezvolta o
economie competitiv`, pentru a evita
statutul de simpl` pia]` [i suburbie eu-
ropean` – vacuol` digestiv` consumerist`
[i improductiv`. Socialismul nu poate fi
decât un apendice tardiv [i corectiv al
capitalismului – în nici un caz un în-
ceput de organizare a bun`st`rii. Omo-
genizarea fiscal` programatic`
blocheaz` dezvoltarea talentelor antre-
prenoriale [i egalizeaz` în jos, nu în sus.
De[i nu to]i urc` la fel pe escalatorul
progresului (David Ricardo), acesta nu
este un motiv s` oprim escalatorul
însu[i. Altfel, stânga ne va ]intui la
parterul unei noi penurii.
l
1 Exemplul social-democra]iei suedeze nu
contrazice acest fapt – ci îl confirm`. Acolo
avem regim capitalist cu guverne social-de-
mocrate, care nu fac decât s` corecteze distri-
butiv circula]ia capitalului pe fondul unui
capitalism viguros, responsabil pentru o
„avu]ie na]ional`“ deja prodigioas`.
2 A se consulta lucrarea de pionierat Furtul
unei na]iuni. România de la comunism încoace,
Tom Gallagher, Ed. Humanitas, 2004. Aici
sunt descrise mecanismele politice ale acestui
mare proces de conversie a patrimoniului
public în patrimoniu privat oligarhic.
3 Aceast` afirma]ie î[i va g`si îndrept`]irea
într-o analitic` a plusvalorii.
4 Luc Boltanski sus]ine, în Le nouvelle esprit
du capitalisme (Gallimard, 1999), tocmai acest
lucru: c` în anii ’60, critica „intelectual`“ a
ocultat critica social`.
5 Trata]i, e drept, cu un cinism niet-
zscheean: ei vor fi întotdeauna prea mul]i, iar
pensia mic` este o veritabil` eutanasiere etati-
zat` care nu vrea s` le prelungeasc` agonia.
6 Cota unic` a relansat IMM-urile, dup`
anii cotei progresive, care a hipotrofiat capi-
talul productiv – invers propor]ional cu
hipertrofia celui speculativ sau a pie]ei negre.
Asfixierea infanticid` a micului capital pro-
ductiv s-a produs înainte ca acesta s` poat`
genera „avu]ia na]iunii“ [i s` absoarb` [oma-
jul în angrenajul structurii muncii. Aceast` în-
cadrare a muncii în structura capitalului (deci
a produc]iei) este prioritar`, fiind tocmai
pârghia prin care se difuzeaz` distributiv
(salarii [i facilit`]i sociale) „avu]ia na]ional`“,
care rezult` numai [i numai din produc]ia
competitiv`. Dar oligarhia [i suprafiscalizarea
au preîntâmpinat tocmai libera concu-
ren]`. j

16
Un român la Paris
o S. DAMIAN o
PROFILURI
L
A sfâr[itul anilor ’60, dou` ex-
plozii cu efect întârziat au
schimbat fa]a literaturii
române. Prima e legat` de nu-
mele lui Paul Goma. Pu]in`
lume auzise de autor, obscur redactor la
o revist` literar`. El a avut curajul s`
trimit` în str`in`tate un roman care nu
fusese aprobat în prealabil de forurile
de resort editoriale, adic` de cenzura de
partid. A fost c`lcat` astfel o dispozi]ie
sacrosanct` care ]inea ferecat` într-un
cle[te reac]ia autohton`. Ostinato, ro-
manul care a generat scandalul, a fost
catalogat de oficialit`]i drept subversiv,
nu numai pentru c` s-a apelat în proce-
dura de tip`rire la un arbitraj din afar`,
ceea ce reprezenta în orice caz un sacri-
legiu. În plus, programatic, volumul nu
respecta un canon instituit cu for]a,
obligatoriu, atotdominator. Se desprin-
dea provocator dintr-un peisaj previ-
zibil, anula ierarhia de teme admise, nu
elogia clasa muncitoare, axa sistemului
social-politic, nu prevestea un viitor lu-
minos – a[adar, deschiderea optimist`
–, prezenta rela]iile între oameni în so-
cietate dictate de fric`, denun], min-
ciun`. Prin gestul de nesupunere, s-a
scos la iveal` un tablou de represiune [i
teroare. Dincolo de detaliile
demistificatoare, cartea arunca o fâ[ie
de lumin` asupra cauzei degrad`rii gen-
erale, înf`]i[a tirania lui Ceau[escu, in-
stalat în capul malversa]iunilor, r`ul
f`r` leac. Nimic nu era mai grav în
reprezentarea oferit` în literatur` decât
punerea sub semnul îndoielii a familiei
st`pânitoare, culp` maxim` (s-a v`zut
c` t`g`duirea pe alocuri a ideologiei
marxist-leniniste era mai lesne de
înghi]it în raport cu crima de lèse-ma-
jesté).
Nu omit contribu]ia [i a altor proza-
tori (Breban, Preda, D.R. Popescu, F`nu[
Neagu, Buzura) care au comb`tut dog-
matismul în alc`tuirea caracterelor [i
în]elegerea rudimentar` a psihologiei.
S-a reinstaurat întoarcerea spre estetic,
cum a afirmat pe drept cuvânt unul
dintre ei, autorul Animalelor bolnave.
Simptomatic era faptul c` doctrina
reflect`rii lumii prin art`, dup`
schemele ideologiei, nu mai era intangi-
bil`. Pe planul direct social-politic, ro-
manul lui Goma se dispensa de aluzii [i
l Dumitru }epeneag
UN ROMÂN LA PARIS
Editura Cartea Româneasc`,
Edi]ie rev`zut` [i definitiv`,
2006, 544 pp.
trimiteri înv`luitoare, efectua un
rechizitoriu neiert`tor al ordinii exis-
tente. Ie[ind din hor`, Goma a intrat ca
prezen]` fizic` într-un ciclu infernal. A
fost crunt persecutat, surghiunit,
amenin]at cu închisoarea, pân` la urm`
s-a trecut la aplicarea pedepsei, fiind
azvârlit în carcer` [i maltratat.
A doua explozie n-a fost înregistrat`
nici ulterior ca atare, n-a generat vâlv`,
pentru mul]i s-a s`vâr[it neobservat`,
ca [i cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Sunt prevenit c` pledoaria mea nu va fi
îmbr`]i[at` pe deplin nici azi, când pati-
ma s-a stins în linii mari. Vorbesc de
cele câteva schi]e publicate de Dumitru
}epeneag în România literar` cam în
aceea[i perioad`. Din aceast` ]â[nire la
lumin`, nu imediat, ci în timp, se va
na[te un dezghe]. Cercetând calm, dup`
scurgerea anilor, textele cu pricina, con-
stat`m c` surpriza nu se ivise pe calea
a[teptat`. Nu fusese negat obiectul in-
spira]iei, nu s-a mutat brusc ]inta de
atac, ca în realismul incendiar Goma.
Realul social-politic era ocolit. Se evi-
tase unghiul critic vehement. Vinov`]ia
se bizuia pe altceva, pe felul de a scrie,
personajele p`reau construite dintr-un
alt aluat, expuse altor tenta]ii, circulau
în vehicule care nu mai opreau la sta]ii,
se str`duiau pe nepus` mas` s`
decoleze spre cer, zburau pur [i simplu
f`r` s` fie ap`sate de inconvenientul c`,
la origine, specia nu fusese h`r`zit`
acestei metamorfoze. Transmiteau o
senza]ie de spaim` [i de miracol (bio-
logic). C`p`tau subit acces în ambian]a
prozei imaginarul, irealul, halucina]ia.
Pân` [i cerberii culturii presim]eau c`
se prepar` pe t`cute o insurec]ie – în
stil, în compozi]ie –, erau îns` mai de-
grab` a]inti]i asupra altor sabotaje posi-
bile: rebeliune flagrant` în fa]a
schemelor prescrise sau deviere de la
principiile comuniste. De aceea, în
etapa primar` de tatonare nu se alar-
mase instinctul lor de vigilen]`. Nici nu
se vânturase înc` ideea c` propensiunea
spre fantastic poate seduce [i contracara
ispita direct` de a contesta miezul
politic. Putin]a de a face altceva pe un
teren periferic ar fi putut slei energiile
[i amortiza primejdia.
Jonc]iunea
Ceea ce a tulburat reac]ia oficial` a
fost circumstan]a c` pe nea[teptate cele
dou` r`zmeri]e, cu grade diferite de
alarm`, s-au contopit. Apelul pentru
spunerea adev`rului s-a asociat în de-
scrierea realului cu campania de pro-
movare a diversit`]ii de stiluri. Coinci-
den]a a f`cut ca mi[carea s` fie rezulta-
tul unei solidariz`ri ce n-a fost antici-
pat`. Ce s-a petrecut? Junele ca un ae-
rian, f`r` oper`, la începutul afirm`rii
(promisiuni înc` vagi), neexersat în
r`zboaie de gheril` cu autorit`]ile,
novice pe baricad`, mai mult obsedat de
universul oniric – s-a în]eles c` m` refer
la }epeneag –, a fost împins de un con-
curs de situa]ii în centrul disputei. Cata-
pultat la Paris, s-a g`sit în fa]a unei
încerc`ri majore, neobi[nuit` pentru el
– acum putea îns` s` mi[te lucrurile din
loc, s` pun` în valoare spiritul s`u ager,
mobil, neastâmp`rat. {tia ce trebuie
f`cut, a preluat misiunea de a sprijini
din afar` greva început` de Paul Goma.
A alc`tuit cu zel [i pricepere dosarul
respectiv, strângând m`rturii de ade-
ziune, dar [i de boicotare, material care
semnaliza o clip` de rena[tere spiritual`
a României. Al`turi de Monica Lovines-
cu [i de al]ii compatrio]i în exil, a asimi-
lat alfabetul campaniilor politice,
uluind pe zbirii regimului, sili]i s`
r`spund` la acuza]ia c` au recurs la pre-
siunea brutal`. În demagogia sa, [eful
cel mare se contrazicea grosolan,
deoarece cerea s` fie anihilat` în cul-
tur` orice izbucnire de revolt` [i procla-
ma, totodat`, în fa]a Occidentului c`, în
]ara la a c`rei cârm` st`, guverneaz`
libertatea de gândire [i de expresie. E de
mirare c` tân`rul neexperimentat în
ac]iune s-a achitat atât de bine de
misiune. {i din jurnal reiese c`, pledând
pentru o art` a sugestiei vagi [i a sus-
tragerii din real, el nu se entuziasma în
fa]a literaturii de interven]ie direct`, de
tipul Goma sau Soljeni]în. În tain` se
bucura, pe ici pe colo, c` [i al]ii desco-
per` populismul [i c`derile artistice ale
acestei direc]ii. Prins în campanie, el era
îns` loial, irepro[abil, mereu solidar.
Când editura Suhrkamp a prezentat la
Frankfurt afi[ul romanului Ostinato,
delega]ia român` a f`cut cale-ntoars`,
retr`gându-se de la Târgul de carte, so-
cotind gestul o provocare. }epeneag a
luat atunci cuvântul [i împreun` cu
Breban, oaspe]i ai târgului fiind, au ex-
plicat de ce gândesc atât de primitiv
oficialit`]ile române.
Înainte de pornire
Despre zbaterile începutului în Occi-
dent depune m`rturie un masiv jurnal
(Un român la Paris) ]inut de Dumitru
}epeneag, ap`rut în edi]ie rev`zut` [i
definitiv` în 2006, la editura Cartea
Româneasc`. E un document de valoa-
re, care transcrie cu sinceritate [i fideli-
tate etapele unei str`pungeri ob]inute
pe criterii de substan]` [i autenticitate.
Se cer l`murite totodat` o serie de as-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
pecte care au precedat deplasarea la
Paris, preistoria unei revolte.
Se poate spune despre Dumitru
}epeneag c` s-a încumetat cel pu]in de
dou` ori în via]` s` r`stoarne din
temelii propria biografie. Mai întâi când
a p`r`sit labirintul anonimatului, unde
vegeta necunoscut, dar pân` la un
punct slobod în mi[c`ri, [i s-a hot`rât
s`-[i asume riscul de a ie[i la ramp`. Îl
apucase dorul de afirmare, s` fie con-
semnat ca scriitor, s` suporte implicit
corvoada public`rii, cu tot ce pre-
supune contactul cu exteriorul. Mai
târziu, for]at de situa]ie, a ridicat ancora
[i a navigat dincolo de hotarele ]`rii,
ajungând singur la Paris, ora[ al
ispitelor [i al concuren]ei acerbe în
r`zbatere. Acesta e obiectul jurnalului
adunat pe mai multe stadii. F`r` ocoluri
[i reticen]e, autorul descrie ipostaza
unui nou venit, lipsit de o preg`tire pre-
alabil`, nedispunând de prieteni sau de
gazde certe. Nimeni nu ar fi putut
prevedea, cred, succesul rapid [i consis-
tent al tentativelor succesive, atât de
neasem`n`toare. Un tân`r bâjbâind, în-
clinat spre conservatorism [i nepreci-
pitare, intr` în vârtej [i reu[e[te s`
câ[tige notorietate. Izbânda poate fi
m`surat` în rezultate concrete care con-
stituie azi puncte de reper în receptarea
scrisului românesc. Ea a fost dobândit`
într-un interval relativ scurt, în ciuda
unor obstacole imense. Din com-
portarea lui normal`, re]inut`, de inte-
lectual civilizat, nu se putea ghici de
îndat` cealalt` identitate, adic` gustul
boemei [i al aventurii, voin]a de a [oca,
de a uimi.
Reconstituind fazele, ne oprim la
anii când se compl`cea în penumbr`, se
mi[ca f`r` grab`, neîmboldit de vreo
urgen]`. Atunci comenta cu cei câ]iva
amici de chef [i de lectur` propriile
încerc`ri literare [i râdeau împreun` de
banalitatea [i mediocritatea unor texte
ce umpleau paginile revistelor. Nu m`
pot ab]ine s` nu evoc episodul care ne-a
încruci[at drumurile. Ne-am întâlnit în
s`lile unui club de [ah de pe Lipscani,
cu pere]i scoroji]i [i mobilier ve[tejit.
Nu se închegase atunci o rela]ie mai
strâns`. Convorbirile se m`rgineau la
bagatele, aten]ia se îndrepta asupra
pozi]iilor de pe tabla de joc. Abia
re]inusem figura partenerului – un ins
taciturn, modest, smuls din contigent.
M-a acostat într-o zi fâstâcit, avertizân-
du-m` c` nu va vorbi de pasiunea
comun`, [ahul. A extras din geant` mai
multe foi de hârtie, un manuscris a[ter-
nut cu litere m`runte, [i s-a scuzat pen-
tru solicitarea pe care mi-o f`cea: s`
citesc textul, dând un verdict de critic.
Era avizat c` lucrez la o revist` [i m`
ocup [i de selec]ionarea aspiran]ilor la
gloria literar`. Am r`sfoit cu neîn-
credere filele, convins c` voi reg`si
tonul amorf [i plictisit care caracteriza
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
majoritatea coresponden]elor de la
po[ta redac]iei. Îmi imaginam cum îi
voi comunica dezam`girea mea, îndul-
cind judecata, fiindc` îl respectam ca pe
concurentul corect [i amabil. Am fost
scutit de ingrata postur`, pentru c`, spre
surpriza mea, textul primit era excelent,
defri[a o alt` zon` decât m` a[teptam,
cu o tehnic` exersat` [i deloc
influen]at` de mod`. Sub aceste aus-
picii s-a consumat debutul lui }epeneag
la România literar` [i s-a inaugurat prie-
tenia [i alian]a noastr` de breasl`. L-am
acompaniat în peregrin`rile sale strict
Exilul ca un miraj
Ce putea pune la cale un necunoscut
f`r` o carte de vizit` cât de cât
impun`toare? Ora[ul-lumin` era asaltat
de solicitan]i, pe to]i îi atr`gea vedenia
consacr`rii, nu se puteau îns` c`]`ra la
ramp` decât câ]iva. }epeneag nu
d`duse înc` la tipar nici o carte, [tia
destul de aproximativ franceza, nu se
ini]iase înc` în ritualul de conversa]ie [i
de audien]e la personalit`]i de vaz`. Era
îns` tân`r, optimist, avid s` înve]e. Ca-
pacitatea sa de a se acomoda într-un in-
statat c` se orientase sigur pe sine. Fa]`
de al]i emisari din Est – care ]ineau un
discurs insolent, îndopat cu repro[uri la
adresa r`sf`]atului Occident, neocolind
bârfa, injuria, dispre]ul –, tân`rul din
Bucure[ti p`rea [lefuit la o alt` [coal`.
El, un neofit, fusese invitat la reuniuni
[i congrese, se r`spândise p`rerea c` el
reprezint` R`s`ritul în latura sa civi-
lizat`, înlocuie[te b`d`r`nia cu inter-
ven]ia competent`, la obiect. Într-un
singur an îl g`sim la congresul de la
Roma, comitetul Saharov, ia parte la un
colocviu în cadrul bienalei de la
17
expeditiv, cu replici prompte, [tie, când
trebuie, s` fie mut, s` asculte respectuos
cuvântul interlocutorului. Ceea ce nu
înseamn` c` prefer` mereu s` tac`. Cu
verva lui, cu sim]ul improviza]iei, spri-
jinit îns` pe o informa]ie adus` la zi, ce
zicea avea miez [i de aceea era luat în
considera]ie. Treptat, st`pâne[te un cod.
Era chemat [i consultat, devenise un
nume în diaspora interna]ional`, care
asedia Parisul. Nici un român dintre cei
tineri nu se integrase atât de bine, nu
reprezenta cu atâta str`lucire cultura
din ]ara lui din sud-estul Europei. Era

PROFILURI
literare [i i-am înlesnit urcu[ul. Mai terval record preten]iilor mediului a Vene]ia, face emisiuni la radio, e ales dup` o triere sever` s` conduc` re-
mult decât atât nu am cutezat s` fac. fost uluitoare. S-a descurcat, având prezent la o reuniune CIEL, e convocat viste, subven]ionate de diver[i mecena,
În cavalcade extraliterare nu m-am aplombul performan]ei. Se apucase s` la un colocviu despre Robbe-Grillet, se era trecut pe lista colocviilor [i a reu-
sim]it apt s`-l înso]esc. El a dovedit dex- studieze estetica, filosofia, etnologia [i sf`tuie[te cu Domenach [i cu Jean- niunilor. A condus revista Cahier de l’Est
teritate în mobilizarea for]elor scriito- în special politica interna]ional`. Se în- Marie Benoist, ia contact cu Sollers. Se [i apoi, în noua formul`, Le nouveau
rice[ti, formulând din ce în ce mai scrisese la doctorat, frecventa cursul lui întreab` [i el cine exprim` mai exem- Cahier de l’Est, din 1991. Era colaborator
ap`sat deziderate de schimbare a sis- Roland Barthes. Cei care îl urm`riser` la plar stilul noii filosofii: Bernard-Henri la publica]ii foarte serioase, Esprit sau
temului de îndrumare [i control. Curios începutul carierei pariziene au con- Lévy sau André Glücksmann? Gr`bit, Nouvel Observateur. Articolele sale
era faptul c` erup]ia de energie civic`
nu prea concorda cu conturul prozei pe
care o cultiva, abstras`, plutind în
v`zduh. Triumful de la debut l-a
îmb`rb`tat peste m`sur` pe }epeneag,
care a descoperit în el însu[iri de agita-
tor [i tribun, în condi]ii de înc`ierare cu
un adversar f`r` scrupule. Nu l-am
urmat pe aceste poteci, eram înc`tu[at
de dependen]e de familie, de mentali-
tate, m-am retras dincolo de lumin`, so-
cotind c` nu poate rezista la tensiunea
coliziunii. Recunosc c` el a avut drep-
tate [i m` jeneaz` conduita mea retrac-
til`. }epeneag nu mi-a adresat niciodat`
imput`ri, s-a str`duit s` men]in` priete-
nia în limitele date [i a r`mas pân` azi
foarte apropiat de mine. Nu mi s-au
[ters din memorie acele zile [i nop]i în-
cordate când se povestea în târg c`
}epeneag organizeaz` ac]iuni de
protest [i c` savureaz` voluptatea de a
se sui pe baricad`. Am fost invitat într-o
dup`-amiaz` la Mecet de prima lui
so]ie, Simina. Foarte târziu a descins [i
amfitrionul, care, într-o dispozi]ie de
exaltare, ne-a relatat nou`, celor de la
mas`, c` sc`pase dintr-o urm`rire, a cir-
culat vrai[te cu taxiul prin Bucure[ti,
derutând o iscoad`, pierdut` în cele din
urm` în bezn`. În ochii lui }epeneag se
întrez`rea euforie, îi pl`cea nespus s` se
joace cu focul, s` demonstreze bravada,
lipsa de fric` [i s` î[i bat` joc de agen]ii
dep`[i]i de înfruntare. Am scris apoi de-
spre traseul lui }epeneag, ciclurile sale
de existen]`, cele [apte vaci grase, adic`
perioada de avânt literar, de frond`
politic`, [i apoi cele [apte vaci slabe,
când leg`turile cu vechii camarazi erau
t`iate, nu-i mai vedea, nu le mai r`spun-
dea la telefon. Trebuia s` fac` altceva,
cu totul altceva, deci nu c`uta o re-
laxare, un reflux, ci o investi]ie total` pe
alt versant. În acest fel, cap`t` un sens [i
patima [ahist` – nu-l mai preocupa lite-
ratura sau politica, trecuse pe alt t`râm,
dar nu ca un amator, râvnea s` ajung`
în liga superioar`, s` fie consacrat ca un
expert, un specialist de curs` lung`. În
articol consemnam succesiunea vârste-
lor în elan – în biografie defensiv`, îl
compar`m cu Ahile sup`rat în cort. În
anii mei de lectorat la Heidelberg m-am
reabilitat, sper, în ochii lui [i pe planul
ac]iunii civice. L-am convocat la dezba-
terile universit`]ii, am recomandat
opera lui în bibliografia studen]ilor,
de[i se afla pe lista de proscri[i fixat` la
Bucure[ti. La fel am procedat cu Breban,
Goma, Dorin Tudoran, care, din ra]iuni
diferite, nu erau agrea]i la centru.

18
ap`reau în premier` în Le Monde sau
New York Times. Desigur, voia el însu[i
s` se remarce ca literat, expediase pro-
duc]ia sa înc` firav` la reviste de pe am-
bele maluri ale Senei, fiecare apari]ie îi
m`gulea vanitatea. În contrast îns` cu
al]i promotori de cultur`, }epeneag s-a
distins [i prin generozitate, a pus
um`rul la lansarea altora (traduceri,
referate, invita]ii în str`in`tate). Evan-
taiul contactelor a fost impresionant. I
se dusese vestea c` e o adres` sigur`
pentru românii care vor s` se afirme
peste hotare. De p`trunderea colegilor
PROFILURI
din grupul oniricilor – Dimov, Maziles-
cu, Turcea – e primul responsabil, dar a
vegheat [i la t`lm`cirea lui B`nulescu
sau Sorin Titel. Anun]` c` ia parte la un
miting, La Mutualité, vrea s`-i scrie lui
Sartre, s` discute cu el despre condi]ia
social` a intelectualului din Est, dar tot
amân` demersul.
A luat masa nu o dat` cu b`trânul
filosof Gabriel Marcel, care l-a sprijinit
în diligen]ele pentru ob]inerea unei
burse de studiu. Respectabilul mentor
s-a ar`tat pl`cut surprins de nivelul de
gândire al junelui, i-a apreciat
prospe]imea [i discern`mântul repli-
cilor. }epeneag cuno[tea bursa literar`
[i era avizat c` piesele lui Gabriel Mar-
cel îndurau pecetea vetustului, îl încân-
ta îns` lipsa de în]epenire la vârsta sa
înaintat`. Cu Alain Robbe-Grillet se
închegase o prietenie, îi traducea în
România câteva romane, devenise firesc
un confident al proiectelor literare. În
jurnal rezum` unele opinii despre ori-
zontul prozei. Sus]ine c` scriitorul cul-
tiv` o art` a spa]iului, proza, ca [i muzi-
ca pot circula în timpul real, dar [i în
cel ireal, adopt` „o vorb` în vânt“ arun-
cat` de Roland Barthes [i explic`
formele structuratoare originale. La
Maurice Nadeau, care a lansat nu-
mero[i autori moderni înc` în faza lor
de start, are u[a deschis`, îl sf`tuie[te ce
poate s` g`zduiasc` din recolta Bu-
cure[tiului, ofer` el singur texte dintre
cele mai originale. Pinget îi dest`inuie
lui }epeneag care e, din prisma sa,
esen]a teatrului, nu intriga, ci dialogul,
doi oameni merg pe strad` [i discut` –
asta e totul (p. 109).
Excep]ionale sunt interferen]ele în
via]a exilului românesc. Întâlne[te pro-
fesioni[ti ai scrisului care au venit cu
mult înaintea lui în capitala Fran]ei. Pe
Eugène Ionesco îl cunoa[te în-
deaproape. I-a citit pe îndelete opera, a
vizionat spectacolele dramatice, a fost
martor, ca un intim al casei, la instanta-
nee ale traiului privat. Dup` ce a reu[it
s` fug` de acas`, veteranul s-a purtat ca
un copil atras de [otii, l-a invitat bu-
curos la Coupole, s-a dedat b`uturii. Fi-
indc` era obosit de via]`, i-a explicat de
ce îi e dor de meleagurile natale, s-a în-
tunecat îns` la fa]` când a fost
pomenit` familia st`pânitorilor, o
ru[ine a neamului. În nostalgica
evoc`rii spa]iului autohton, compa-
nionul de la Coupole crede c` desco-
per` o tentativ` de aplanare a conflictu-
lui fatal cu tat`l s`u, care l-a marcat din
copil`rie. }epeneag a asistat cu
admira]ie la spectacolul Ce formidable
bordel, dup` schema romanului Solitaire.
L-a frapat mi[carea de scen` bule-
vardier` dirijat` cu me[te[ug. Actorul
sem`na în gesturi cu autorul, era un
abulic, un nostalgic (pasesist) pân` la
imobilitate. Înfrico[at de moarte, l-a
c`utat [i l-a g`sit pe Dumnezeu. Str`bat
lungi interludii de mu]enie, actorul îl
imit` pe letargicul Ionesco, îi copiaz` ti-
curile. Între }epeneag [i Cioran
func]ioneaz` un dispozitiv de atrac]ie-
respingere. Au loc lungi promenade
nocturne prin cartierele Parisului,
ambii au darul taifasului, se tatoneaz`,
cel mai în vîrst` îl trage de limb` pe
cel`lalt, vrând s` dibuie câte parale face.
}epeneag se ab]ine uneori s` dea ri-
poste, observ` c` îi apropie o valen]`
sceptic`, negatoare. E nedrept îns` când
insinueaz` c` nu disperarea, ci un ego-
ism a demarat lep`darea de ]ar`. Intere-
sante sunt adnota]iile despre bil-
ingvism – Cioran nu gânde[te în
francez`, de[i scrie în aceast` limb`.
Profe]ia [i apocalipsa se conjug` la el cu
un soi de disperare liric` ardeleneasc`
(p. 257). Pe confratele mai tân`r îl irit`
lamenta]ia, starea de a boci, disperarea
de paia]`, maimu]`reala pe marginea
pr`pastiei. De aceea, îi acord` o „solida-
ritate dispre]uitoare“. Aici e pragul de
jos al trat`rii în zeflemea, }epeneag e
excesiv de nedrept, a[az` în parantez`
admira]ia fa]` de oper`. E exasperant`
în cazul lui Cioran aceasta poft` de a
coborî spre banal [i derizoriu, cu totul
inadecvat` – acesta e verdictul lui. De
Miron Radu Paraschivescu î[i aduce
aminte pentru c` a sim]it sprijinul lui
în lucrul cu tinerii. Simte o mil` fa]` de
el, îns` se corecteaz` denumind-o ab-
stract`, pe poet nu l-a stimat, n-a fost
legat afectiv de el, deliciul de a fi încon-
jurat de tineri era mai mult
demonstra]ie. În concluzie: un jurnalist
foarte bun, un poet mediocru [i eclectic,
un mentor spiritual. Timpul de la
V`leni e zugr`vit ca o escapad` roman-
tic` : „F`ceam haz [i puneam note, ne
prindea ploaia pe drumul spre gar`, Iv`
î[i scotea c`ma[a [i alerga ca un porc
prin ploaie“ (p. 79).
Sugestiv` e paralela Tzara-Breton,
pentru unul (Breton) imaginea e un
produs al spontaneit`]ii, pentru cel`lalt
(Tzara) spontaneitatea împiedic`
na[terea imaginii. „E evident c` Tzara
avea dreptate“, conchide comentatorul
(p. 431).
Limite [i inconsecven]e
E o eviden]` c` nu t`g`duie[te încli-
na]ia sa spre exhibi]ionism. Când se au-
toscruteaz`, îl surprinde modul provo-
cator cu care î[i dezvele[te identitatea.
C` o asemenea tr`s`tur` a comporta-
mentului a contribuit la emiterea cu-
vintelor de revolt` n-avea rost s` as-
cund`. Principalul era c`, odat` trecut
accesul, în retrospectiv`, }epeneag nu
ascunde [i micile sl`biciuni. Nu asta are
importan]`, ci mai degrab` puterea de a
sc`pa din lan]uri instinctul de conser-
vare. Nu se f`le[te cu lipsa de fric`,
purtare care îi buim`ce[te pe securi[ti,
deprin[i cu alte reac]ii. El r`spunde
calm la interogatoriu, d` de în]eles c`
amenin]`rile voalate menite s`-l in-
timideze nu au efect. În toiul pericolu-
lui, doarme lini[tit nop]ile, nu-i pas` de
urm`ri. E un erou? El se vede altfel.
Poate c` nep`sarea i-a înlesnit mersul
pe sârm` cu un bilan] surprinz`tor. N-a
fost arestat. Cum am mai subliniat,
exist` explica]ii. Simptomatic` este
compensarea pe care i-o rezerv` jocul
de [ah, de care am mai pomenit. Lua
parte la concursuri profesioniste, con-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
specta tratate de teorie, a compus o
carte de specialitate, Ap`rarea Alehin.
{ahul ofer` mai multe supape. Era mai
întâi o voluptate a gratuitului, îndelet-
nicire f`r` scop imediat, satisf`cea
nevoia de a face altceva decât trebuia
(p. 323). Apoi era o provocare, un pariu,
o dovad` c` se putea lansa în orice, nu
ca un simplu amator. Jocul r`mâne în-
continuu o supap`. {i în zilele de parti-
cipare la congrese importante g`se[te
un r`gaz de a evada, se dedic` pariurilor
la cursele de cai de la Longchamp,
mânuie[te manetele de poker mecanic
de lâng` casa de crea]ie de la Sinaia,
vicii mai mult inofensive. De[i i-au dat
târcoale diverse tenta]ii, a p`strat
mereu verticalitatea. Cu natura lui de
pierde-var`, ademenit de lux în gândire
[i de gratuit, s-a angrenat cu mult`
st`ruin]` în munca de a scoate revista [i
de a-i sprijini pe cei în suferin]`. Se
simte uneori amenin]at de schizofrenie,
pentru c` poate fi fascinat de
preocup`ri opuse în acela[i timp.
Preg`te[te o lucrare despre Gérard de
Nerval (care s-a sinucis), compune con-
ferin]e despre specificul curentului
oniric. Se d`ruie[te celor mai felurite
ac]iuni de substan]`.
Am obiec]ii la unele caracteriz`ri. Se
resimte din când în când o informa]ie
lacunar`, bun`oar` în ce prive[te politi-
ca extern`, c`reia îi dedic` multe pagini.
În treac`t, admonesteaz`, de pild`,
pozi]ia american` fa]` de statele din Est
[i noteaz` cu dispre]: „America e de-
parte [i stupid`“ (p. 19). Aspirând aerul
Parisului, e contaminat de o anumit`
suficien]`, îl influen]eaz` starea de
lehamite fa]` de cei de peste Ocean. De-
plânge umilirea intelectualilor din Est,
trata]i cu condescenden]`, ]inu]i la u[i,
privi]i [i de la stânga [i de la dreapta, un
fel de încurc`-lume. Se bucur` c` el per-
sonal a ie[it din categoria aceasta de so-
licitan]i pis`logi, fiindc` poate discuta
de la egal la egal, nebântuit de com-
plexe. De la distan]`, spectacolul din
]ar` i se pare o tauromahie, se flutur` o
n`fram` ro[ie pentru a a]â]a taberele.
Despre [eful statului are o p`rere for-
mat`: îl dezgust` rapacitatea [i brutali-
tatea despotului. Reproduce îns` o
tres`rire de uimire. Iat` ce scrie despre
pre[edintele român, comparându-l cu
Gomulka: „E limpede c`, dintre to]i,
Ceau[escu, a[a cum e el, e cel mai uman
[i mai sensibil, aproape neverosimil
pentru un conduc`tor al unui stat so-
cialist. S` vedem cum rezist`“ (p. 25).
Aberant` apreciere! Survin aluzii la
tezele lui Malthus, lucrurile nu sunt
îns` dezvoltate. Foarte bune sunt
referirile la complexul lui Erostrat, ca [i
despre particularitatea reformelor în
Est, care vin numai de sus.
Ce a[teapt` el de la critici? Un cu-
vânt despre oper`. Recunosc c` eu am
r`mas dator. {tiu c` al]i cercet`tori s-au
apucat de treab`. Nu m` dau înapoi.
F`g`duisem s` revin asupra obiectului.
Pe scurt, despre ce volume e vorba:
Arpièges (1973), Les noces nécessaires
(1977), Cuvântul nisiparni]` (1984), Hôtel
Europa (1996), Pont des arts (1998), Au
pays de Maramures (2001), La belle
Roumaine (2006). E o materie consis-
tent`, despre care voi scrie. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Interpretarea rezisten]ei
la interpretare
o IOANA BOT o
Înainte-cuvînt: o lectur`
participativ`
„Pardonnez-moi de parler dans ma
langue…“
(Jacques Derrida,
Mémoires. Pour Paul de Man)
Nu [tiu scrie despre c`r]ile profesoru-
lui Paul Cornea, de[i ele fac parte dintre
volumele cele mai de pre] ale bibliotecii
mele „imaginare“ de specialitate. Din
ra]iuni pe care abia acum m` v`d în si-
tua]ia de a le explicita, nu am f`cut-o vre-
odat`. Mai întîi de toate, pentru c`, de
cînd m` [tiu a fi optat pentru meseria pe
care o practic [i acum (de cînd m` [tiu
citind c`r]i de specialitate, adic`), scrie-
rile semnate de profesorul Cornea au
f`cut parte din categoria lecturilor în-
deplinite ca ni[te lec]ii (nu am fost stu-
denta profesorului, [i l-am cunoscut per-
sonal tîrziu, dup` cîteva asemenea „lec-
turi esen]iale“), iar nu interpretate ca
ni[te subiecte (fie acelea subiecte de lec-
tur`, de cronici, de discu]ii, de pole-
mici…). Au figurat întotdeauna în catego-
ria c`r]ilor asumate prin lectur`, con-
struindu-mi – profesoral, e-adev`rat, nu
doar profesional – o forma]ie [i o infor-
ma]ie de specialitate. Într-atît, încît am [i
acum senza]ia c` ele m-au asumat pe
mine, formîndu-m`, educîndu-mi refle-
xele profesionale fundamentale, iar nu
eu le-am apropriat citindu-le. Unii ar ve-
dea aici, deja, o rela]ie de for]` paradox-
al`, c`ci – inversat`, fa]` de bunele reguli
ale lecturii ([i interpret`rii). Apoi, fapt
deloc neglijabil, profesorul Cornea se bu-
cura, în ochii profesorilor importan]i ai
tinere]ii mele clujene, de autoritatea,
rar` [i discret`, a lui „asta se înva]`, nu se
discut`“ – mi s-a p`rut întotdeauna c` o
[tie [i o poart` cu o umbr` de autoironie.
Din asemenea c`r]i am deprins s`
citesc – atît ca istoric literar, cît [i ca in-
terpret al literaturii în istoria prezentului
(traumatic) – „semnele vremilor“ (cele
inspirat numite astfel de autor), inflexiu-
nea discret participativ` din textul [tiin-
]ific, pentru recunoa[terea c`reia pleda
Paul Cornea în prefa]a volumului omon-
im: „Îmi place s` cred (m` am`gesc,
oare?) c` cititorul c`r]ii de fa]` va repera
[i în text [i în subtext m`car unele dintre
întreb`rile, angoasele, limit`rile ultimi-
lor ani […] ; c`, pe acest fundal de mur-
mur surd, de ]ip`t, uneori de plîns, va
încerca s` situeze efortul autorului (de
bun` seam` inegal) de a salvgarda valo-
rile autentice, de a nu ceda «rinoceritei»,
de a men]ine critica în spa]iul dialogului,
[…] voin]ei de obiectivitate“1. Din ase-
menea c`r]i, înainte de a deprinde o me-
tod` (sau de a accepta inexisten]a unei
unice metode), am înv`]at „regulile jocu-
lui“ pe care eu îns`mi, de atunci, îl joc; fie
c` este vorba despre contextualizarea
obligatorie a fenomenului literar („a
corela literarul cu socialul, […] a eluci-
da rolul aparatelor colective (institu]ion-
alizate sau nu) care condi]ioneaz` jocul
literaturii [i […] a surprinde modul`rile
discursului social în spa]iul intra- [i ex-
tratextual“2), fie c` este vorba despre a
polemiza „implicit, cu cei ce consider`
«imanen]a» drept o categorie suficient`
pentru explicarea literaturii ori cu cei
care trivializeaz` raportul crea]iei cu so-
cialitatea, ignorînd specificul transpo-
zi]iei imaginare [i problematica medie-
rilor“3.
Revin la interoga]ia dintîi: cum s` dis-
cut, totu[i, plecînd de la asemenea „zone
de cumin]enie formativ`“, vechi de cînd
m` [tiu, cartea recent ap`rut` a profe-
sorului Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate
(Ia[i, Polirom, 2006)? Prin „calibru“, ca [i
prin subiect, ea se impune a fi clasificat`
în aceea[i categorie. Pledînd pentru ra]io-
nalitatea echilibrat` a interpret`rii, ea
continu` s` ]eas` firele esen]iale ale
proiectului teoretic mai vechi al autoru-
lui, acela de a ap`ra statutul privilegiat al
criticii literare ca act interpretativ: „Criti-
ca singur` – scria Paul Cornea în 1980 –
are privilegiul de a conjuga diversele
puncte de vedere într-o intui]ie global` [i
de a traduce valorile operei nu într-un
metalimbaj abstract, ci într-un limbaj de
echivalen]e, a[adar de a «spune» literatu-
ra cu mijloacele literaturii. De aceea,
probabil, în acest amurg de secol, sfîrte-
cat de tensiuni [i plin de speran]e r`nite,
ea î[i men]ine intact` pozi]ia [i for]a de
iradiere în pofida tuturor agresivit`]ilor
scientiste“4. Interpretare [i ra]ionalitate în-
cununeaz` realizarea unui proiect teo-
retic c`ruia Paul Cornea îi identific` pro-
fesiunea de credin]` într-o pagin` din-
tr-un teoretician afin, George Steiner;
este vorba nu despre o apologie a inter-
pret`rii, ci despre o asumare a responsa-
bilit`]ii interpretului: „Aser]iunea c` sen-
sul are un sens, c` textul sau opera de
art` se vor inteligibile, c` exist` anumite
limite în privin]a diversit`]ii interpre-
t`rilor acceptabile […] , c` dezacordurile
[i subiectivismele inerente în orice lec-
tur` tind spre un consens, […] aceast`
aser]iune a fost totdeauna, va fi totdeau-
na, un pariu… A face îns` acest pariu, a-l
face în acest moment al istoriei noastre
europene, mi se pare absolut necesar“5.
Esen]ial pentru în]elegerea impactu-
lui pe care Interpretare [i ra]ionalitate ar
trebui s` îl aib` asupra dezbaterilor ro-
mâne[ti ale domeniului nostru este fap-
tul c` studiul acesta, de larg` respira]ie,
face ordine într-un subiect cel pu]in deli-
cat pentru ultimele decenii ale „[tiin]elor
literare“. Dar – gest tipic pentru profe-
sorul Paul Cornea – dincolo de aceast`
ordine (în sine, admirabil` [i mai mult ca
binevenit`), Interpretare [i ra]ionalitate an-
gajeaz` o pozi]ie etic` a autorului s`u, ca
pledoarie pentru posibilitatea interpre-
t`rii, dar – mai ales – pentru ra]ionalitate.
Ra]ionalitatea este – în ochii modelor
critice care ne podidesc în ultimele de-
cenii – aproape un „cuvînt urît“. Cred c`
acesta este punctul în care putem identi-
fica ceea ce l-a scos pe profesorul Cornea
în aren`, pentru a (re)defini ra]ionali-
tatea, cu întreaga sa constela]ie concep-
tual`, pentru a o reabilita [i a o ap`ra, ca
unic` alternativ` viabil`, în fa]a prea
u[orului anything goes, insinuat în orice
discurs care încearc` s` reduc` ra]iona-
litatea la t`cere. F`r` a se dori o închidere
– de altminteri, imposibil` – a ceea ce în-
su[i profesorul nume[te „Confruntarea
f`r` de sfîr[it între ra]ional [i ira]ional“,
cartea configureaz` harta „crizei ra]ion-
alit`]ii contemporane“ [i a celor dou`
„lecturi posibile [i contradictorii ale seco-
lului XX“ (id est: valorizarea cî[tigurilor
ra]iunii, dar [i a vulnerabilit`]ii progre-
sului), pentru a reifica pozi]ia unui ra]io-
nalism non-dogmatic, atent la contribu-
]iile din afara sa, dar sigur de sine [i
asumîndu-[i responsabilitatea etic`. Atît
cititorul participativ din mine, cît [i „spe-
cialistul“ cred a identifica în dimensiu-
nea etic` a actului interpretativ una din
ideile-for]` ale c`r]ii de fa]`. Ea se întîl-
ne[te, în chip nea[teptat, poate, în biblio-
teca mea imaginar`, cu pledoaria pentru
etica lecturii, ca ireductibil` interferen]`
structural` a dou` sisteme de valori dis-
tincte, din scrierile lui Paul de Man [i ale
discipolilor s`i de la Yale6; intersec]ia
aceasta tematic` este de natur` s` sem-
naleze, deja, o afinitate care îi va sur-
prinde pe cititorii „gr`bi]i“, pe decon-
structivi[tii supu[i modelor penultime
ale teoriei literare – adic` tocmai pe aceia
viza]i, polemic, de „lec]ia de echilibru“
din Interpretare [i ra]ionalitate.
Înc` o încercare, la fel – interogativ`:
cum s` spun, f`r` s` sune patetic ([i ado-
lescentin, poate), c` aceast` carte are mai
mult decît valoarea lini[titoare, generic`,
a unui bun tratat [tiin]ific (care st`
într-un raft de bibliotec`, spre a fi la în-
demîn`, la nevoie), pentru c` lini[te[te
înfierbînt`rile [i relativismele noastre
(cînd juc`u[e, cînd amare) dintr-un plan
mult mai profund? Pentru c`, în m`sura
în care cu to]ii interpret`m, „lec]ia“
aceasta a profesorului r`spunde, impli-
cit, nevoii noastre de a ne construi în in-
terpretare. A interpreta, la rîndul nostru,
aceast` lec]ie despre interpretare ar în-
semna s` c`dem în capcana voioas` pe
care o identifica Wlad Godzich, prefa]în-
du-l pe Paul de Man; o identifica pentru
a se l`sa, apoi, s` cad` într-însa: „…a
19
TEORIA LITERAR~
pretinde c` l-am citit pe de Man înseam-
n` a presupune c` [tim s` citim. Dar,
dac` exist` ceva ce opera lui de Man a
afirmat cu insisten]` calm` [i tenace, este
c` nu [tim ce e lectura. De aceea, înainte
de a face orice afirma]ie asupra acurate]ei
p`r]ilor sau întregului sistemului des-
criptiv de Manian, trebuie s` înv`]`m s`
citim, [i s` înv`]`m s` citim problema
lecturii la de Man“7. Interpretare [i ra]io-
nalitate pledeaz` pentru ra]ionalitatea in-
terpret`rii punîndu-ne, cititori [i (po-
ten]iali) interpre]i de literatur`, „la oglin-
da“ interpret`rii. E o lec]ie substan]ial`,
pe parcursul c`reia m` vedeam – cititor
ingenuu, cititor cucerit – asumînd cele-
bra butad` a lui Godzich despre de Man:
„Once upon a time, we all thought we
knew how to read, and then came de
Man…“8. Dac` am s` adaug c`, pentru
aceast` incomod` experien]`, m` simt
datoare s` îi mul]umesc profesorului, iar
nu s` discut ceea ce a scris domnia sa
acolo, ve]i constata c` am ajuns de unde
plecasem, adic` la convingerea mea c`
asemenea c`r]i m` construiesc (ceea ce
nu e pu]in lucru!) [i atît.
Se întîmpl` apoi, cum se întîmpl`
cînd realul prime[te sensuri superioare,
ca Interpretare [i ra]ionalitate s` mai
r`spund`, contextual, unei st`ri confuze
de lucruri ([i de idei) în care m` aflu, nu
atît ca interpret al literaturii, ci ca „das-
c`l“ de interpretare (dac` îmi îng`dui]i
expresia, voit stîngace în precizia sa). In- i
terpretare [i ra]ionalitate a intrat în vie]ile Interpretare [i ra]io-
[i bibliotecile multora dintre noi în nalitate angajeaz` o
toamna trecut`, într-o perioad` în care se pozi]ie etic` a autorului
f`cea tot mai stringent` nevoia regîndirii s`u, ca pledoarie pentru
unui spirit critic al spa]iului nostru aca- posibilitatea interpre-
demic, „în curs de reformare“. Fac parte t`rii, dar – mai ales –
dintre cei ce simt acut c` universitatea, ca pentru ra]ionalitate.
„alma mater“ a elitelor vechii Europe, nu Ra]ionalitatea este – în
mai este, în mod necesar [i definitoriu, ochii modelor critice
spa]iul spiritului critic. Nu vreau s` des- care ne podidesc în
chid aici asemenea subiecte (de[i ele nu ultimele decenii –
sunt str`ine, în cele din urm`, de o aproape un „cuvînt
reflec]ie asupra supravie]uirii disci- urît“. Cred c` acesta
plinelor academice precum ale noastre, este punctul în care
destinate a forma tocmai un asemenea putem identifica ceea ce
spirit…), ci doar s` explic un alt aspect al l-a scos pe profesorul
lecturii mele subiective [i participative. Cornea în aren`.
l Paul Cornea
INTERPRETARE {I
RA}IONALITATE
Editura Polirom, 2007,
600 pp.

20
Dac` nu am fost în stare, în tot acest an,
s` ]in (cum eram uneori tentat`) un „jur-
nal din anul ciumei“, este [i pentru c` lec-
tura, întins` în timp, a c`r]ii profesorului
Cornea mi-a ]inut loc de confesional,
oferindu-mi confirm`rile [i pledoariile
de care aveam nevoie. De care avem cu to]ii
nevoie. Chiar dac` sun` didactic, chiar
TEORIA LITERAR~
dac` retorica e mai ap`sat declarativ`,
asemenea secven]e „fac bine“, pentru c`
rea[az` lucrurile unde trebuie s` fie, ne
confirm` op]iuni [i nelini[ti de indis-
cutabil` actualitate [i generalitate: „Im-
portan]a crucial` a spiritului critic vine
din puterea sa de a ne smulge din iluzii [i
a ne spori vigilen]a fa]` de aparen]ele în-
[el`toare. El repereaz` punctele vulnera-
bile ori problematice ale persoanelor,
fenomenelor, evenimentelor cu care ne
confrunt`m, îns` cel pu]in tot atît de im-
portant este c` ne dezv`luie [i propriile
neajunsuri. Ne avertizeaz` c` pîn` [i în
domeniul de competen]` avem de
rectificat erori [i de înv`]at de la al]ii, c`
nu exist` expertize imune falsific`rii, c`
apartenen]a de loc, moment, comunitate,
tradi]ie, afiliere intelectual` ne conta-
mineaz` cu opinii, reprezent`ri sociale [i
conven]ii de care e greu s` ne deta[`m.
Spiritul critic e singurul meterez re-
dutabil împotriva ra]iunii automatizate
[i autosuficiente, care e capabil`, cu
senin`tate [i cele mai bune inten]ii, s`
distrug` lumea“9.
Pentru interpretare
„For what is the use of asking, I ask,
when we cannot even authoritatively de-
cide whether a question asks or doesn’t
ask?“
(Paul de Man, Allegories of Reading)
i Man consider` c` deconstruc]ia nu este
În ultim` instan]`, {i totu[i, de ce mi se întîmpl` asta? De
orice nou` interpretare, ce nu pot discuta c`r]ile profesorului
dac` este cu adev`rat Cornea, dac` ele sunt atît de importante
nou`, porne[te ca o pentru construc]ia mea intelectual`,
„interpretare extrem`“ fiecare în felul ei [i fiecare în parte? Mai
fa]` de ceea ce exist` încerc un traseu de lectur`, pentru c`, a[a
deja [i a articulat un cum scrie la carte, „De-abia dup` par-
consens asupra textului curgerea acestui itinerar va fi cu putin]`
respectiv. „Interpreta]i, un r`spuns întreb`rii puse. Ceea ce nu
interpreta]i, totdeauna înseamn` c` f`g`duiesc s`-l dau, ci doar
va mai r`mîne ceva de c` m` angajez s`-l caut“10. And that is the
spus…“ nu e doar o use of asking…
inocent` butad` a semi- Fa]` cu lectura mea participativ`,
oticii tîrzii. supus`, studen]easc`, ar trebui s` g`sesc
o bre[` din care s` încep dialogul, acea
secven]` textual` de care s` m` pot înde-
p`rta ca dintr-un unghi mort. Rareori
c`r]ile cu care am asemenea rela]ii „de
lectur`“ mi-o permit. Dar nu e mai pu]in
adev`rat c` visez s` scriu, cîndva (în
lini[tea unei alte planete, probabil), cîte-
va exerci]ii de close-reading pe asemenea
fragmente, care îmi permit s` m` despart
de c`r]ile ce m` întemeiaz`. Ar fi inter-
pret`ri ale unor fragmente care rezist`
aproprierii printr-o lectur` pasionat par-
ticipativ`, dar [i care rezist` – în cele din
urm` – interpret`rii mele. Am deja, m`r-
turisesc, un corpus discret. În care se în-
vecineaz` (de pild`) oscila]iile regimului
pronominal al subiectului interpretant
din scrierile Ioanei Em. Petrescu, nota-
]iile meteorologice despre Geneva în
plin` „Transparen]`“ starobinskian`,
anecdotele insolite din conceptualiz`rile
lui Paul de Man [i marionetele stricate
care sunt, uneori, scriitorii în Istoriile lui
Dimitrie Popovici. În care fragmentul ce
rezist` interpret`rii din studiile profe-
sorului Cornea nu apar]ine acestei c`r]i,
dar el exist` [i a[teapt`.
Acum a[ vrea s` m` refer nu la frag-
mentul respectiv, [i la acel exerci]iu de
close-reading la care visez, ci la problema
rezisten]ei la interpretare în sine, ca pro-
blem` pus` interpret`rii. Consider c` ea
face parte din spectrul celor legate de
„rezisten]a la teorie“, a[a cum a fost con-
ceptualizat` de Paul de Man (Allegories of
Reading – 1979, Resistance to Theory –
1986). Înainte de a absolutiza – cum au
f`cut-o mai degrab` adep]ii [i discipolii
decît însu[i de Man – imposibilitatea in-
terpret`rii, ca [i posibilitatea ei, s` o pri-
vim mai îndeaproape. Ea ne intereseaz`
întrucît – în versiunea sa original` –
rezisten]a la teorie conceptualizat` de
Paul de Man este o rezisten]` la lectur`11.
Nu este vorba, aici, doar de ceea ce Inter-
pretare [i ra]ionalitate identific` drept „in-
decidabilitatea textului“ într-o contextu-
alizare deconstructivist` a interpret`rii
(„În condi]iile unei configur`ri textuale
ambigue, cu un coeficient slab de consis-
ten]`, ori ale unei exploat`ri programa-
tice a fluidit`]ii sensului [i a nedeter-
min`rilor, care nu impun polisemiei cu-
vintelor constrîngerea înscrierii într-un
traseu preferen]ial de semnificare, tex-
tul devine indecidabil, permi]înd […]
dezv`luirea tensiunilor dintre gramatic`
[i retoric` ori utilizarea altor procedee de
subversiune“12). Considerat exclusiv lao-
lalt` cu Derrida (cum se întîmpl` în acest
subcapitol despre deconstruc]ie), de Man
î[i pierde orice „acurate]e echilibrat`“ a
conceptualiz`rii, care este proprie teori-
ilor sale. Indecidabilitatea „dup` Yale“
(de Man, Hillis Miller, Culler chiar, dar nu
[i Derrida!) denume[te „experien]a unei
neîncetate, nesatisf`cute, mi[c`ri în
rela]ionarea criticului cu textul“13. La fel,
spre deosebire de Derrida, spre pild`, de
ceea ce interpretul face cu textele („ca un
filosof operînd împotriva curentului do-
minant al filosofiei institu]ionalizate“14),
ci ceea ce fac textele cu ele însele [i cu in-
terpre]ii lor (v. teza întregului volum in-
titulat Blindness and Insight, din 1971).
Pozi]ia interpretului este, în aceast` per-
spectiv`, inconfortabil`, dar ea nu este
cîtu[i de pu]in lipsit` de responsabili-
tatea etic` a lecturii creatoare de sens,
cum repede se gr`besc unele lecturi der-
rideene s` clameze – aducînd în arena cir-
cumscris` de problematica volumului în
discu]ie tocmai problema responsabili-
t`]ii [i ra]ionalit`]ii actului interpreta-
tiv. Misreading de Man as Derrida, s-ar
zice. Decît c` tot de Man – [i întreaga „sa“
[coal` de la Yale – ne-ar lini[ti, spunînd
c` nu se poate altfel decît gre[ind în lec-
tur`, c` orice reading e un misreading, ca
efect al unei esen]iale rezisten]e a obiec-
tului în procesul lecturii. Ceea ce mul]i
citesc (din nou, gr`bit) ca o condamnare
la eroare a interpret`rii întîlne[te, în a-
cest punct, teoria profesorului Cornea
despre obligativitatea interpret`rii ca
form` de libertate a spiritului. Interpre-
tul nu are „certitudini de oferit“ (el poate
gre[i sau – „de Manian“ – el este supus
gre[elii), îns` „Spre a ne salva demnitatea
de fiin]e libere, nu exist` solu]ie de
schimb“15. Ceea ce genereaz` interpreta-
rea, ceea ce isc` facultatea semnificant` a
fiin]elor ce suntem, este tocmai elemen-
tul care se refuz` în]elegerii, care rezist`
interpret`rii, care provoac` inteligen]a
noastr`.
De aceea, în fi[ele de lectur` ale biblio-
tecii mele, problematica interpret`rii (a[a
cum o abordeaz` profesorul Cornea) este
strîns legat` de aceea a rezisten]ei la in-
terpretare, pecetluit` la finele secolului
trecut de teoriile lui Paul de Man. Pentru
acesta din urm`, „Rezisten]a este o pro-
prietate a referentului, am spune ast`zi,
care permite acestui referent s` devin`
obiect al cunoa[terii pentru care subiec-
tul suntem noi. F`r` de aceast` rezisten]`,
nu am fi niciodat` în stare s` [tim dac`
fenomenalul sau sensibilul este cu adev`-
rat «acolo». Dac` teoria are prezum]ii
cognitive, rezisten]a este foarte impor-
tant` pentru teorie ca o precondi]ie a
ajungerii teoriei la fenomenal“16. O
asemenea definire a „rezisten]ei la inter-
pretare“ o face pe aceasta asimilabil` fac-
torilor care încurajeaz` [i permit inter-
pretarea. Conform modelului lui de Man
(care nu este unul derridean, insist), pen-
tru a demara o interpretare, subiectul in-
terpretant trebuie s` aib` în fa]a sa un
obiect distinct, care – m`car într-un prim
timp – îi este „str`in“, adic` „rezist`“ efor-
tului apropriativ al subiectului respectiv.
Interpret`m ceea ce rezist` în]elegerii
noastre, ceea ce nu suntem noi, ceea ce e
în afara noastr`. As simple as that. Dar –
da, recunosc! – una din capcanele teori-
ilor lui de Man ar putea fi [i aceasta: de a
ne aduce în situa]ii aparent simple, taken
for granted. A refuza îns` interpretarea
pentru c` ei îi va rezista întotdeauna ceva
„ar fi ca [i cum ai refuza anatomia pentru
c` nu a reu[it s` vindece mortalitatea“17.
Desigur, pozi]ia lui de Man este mai
apropiat` de aceea a „de Manianului“
Jonathan Culler, pe care profesorul
Cornea îl citeaz` în disputa cu Eco pe
tema „interpretare [i suprainterpretare“,
decît de aceea a lui Derrida. Dar eu cred
c` extremismul lui Culler în amintita
disput`, în numele c`ruia el ap`r` „inter-
pretarea extrem`“ sau „suprainterpre-
tarea“18, discutate cu atîta elegan]` în In-
terpretare [i ra]ionalitate, se datoreaz` toc-
mai filia]iei sale „de Maniene“ [i el tre-
buie în]eles în rela]ie cu aceast` concep-
]ie (despre interpretare ca fiind provocat`
de rezisten]a textului în fa]a subiectului
interpretant). La fel, pledoaria aceluia[i
Culler pentru interpretarea extrem` – ca
opus` interpret`rii moderate, „care arti-
culeaz` un consens“19 – trebuie rev`zut`
în rela]ie cu rezisten]a textului la inter-
pretare. În ultim` instan]`, orice nou` in-
terpretare, dac` este cu adev`rat nou`,
porne[te ca o „interpretare extrem`“ fa]`
de ceea ce exist` deja [i a articulat un con-
sens asupra textului respectiv. „Interpre-
ta]i, interpreta]i, totdeauna va mai r`mî-
ne ceva de spus…“ nu e doar o inocent`
butad` a semioticii tîrzii. Ceea ce r`mîne
(neinterpretat) este ceea ce permite noua
interpretare; dar ceea ce r`mîne este, tot-
odat`, ceea ce a rezistat unei interpret`ri.
O asemenea viziune are, indiscutabil,
repercusiuni în conceperea interpret`rii
ca o cale infinit` spre un adev`r mereu
incomplet. În viziunea lui de Man, ea
corespunde unei conceperi particulare a
sensului ca „o problem` de limbaj mis-
read de c`tre un cititor“20.
În sfîr[it, ceea ce mi se pare admirabil
în aceast` încruci[are a dou` perspective
diferite asupra interpret`rii, într-o aseme-
nea lectur` pe dou` voci, unde fiecare îi
rezist` celeilalte, este faptul c` amîndoi
teoreticienii î[i încheie reflec]iile pe
tema interpret`rii/lecturii/teoriei cu ace-
la[i optimism în privin]a [anselor vi-
itoare ale propriei [tiin]e. În termenii lui
Paul de Man, teoria literar` „nu poate
decît s` înfloreasc`, deoarece cu cît i se
rezist` mai mult, cu atît va înflori mai
tare, întrucît limbajul ei este limbajul
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
auto-rezisten]ei“21. Unul din generatorii
c`r]ii despre care vorbim ast`zi a fost
rezisten]a anumitor medii ale moder-
nit`]ii tîrzii [i ale postmodernit`]ii la
componenta ra]ional` a actului interpre-
tativ. Profesorul Cornea demonstreaz`
astfel cum, cu cît i se rezist` mai înver-
[unat ra]ionalit`]ii, cu atît ea înflore[te
mai bine. Nu cred c` se a[tepta s` se întîl-
neasc` tocmai aici cu Paul de Man – în
ipostaza sa de teoretician non-derridean
[i de un optimism bine temperat, dar
atent la ra]ionalitatea teoriei. Dar bi-
bliotecile noastre imaginare se compun
din asemenea întîlniri admirabile, care se
cer interpretate, fire[te, tocmai pentru c`
– la fel de firesc, în ochii specialistului –
acestea rezist` interpret`rii.
l
1 Paul Cornea, Semnele vremii, Eminescu,
1995, p. 9.
2 Idem, Regula jocului, Eminescu, 1980, p. 7.
3 Ibidem, p. 8.
4 Ibidem, p. 8.
5 George Steiner, „Une lecture bien faite“,
în Roger Chartier (ed.), Histoires de la lecture,
Paris, 1995, p. 20; cf. Paul Cornea, Introducere în
teoria lecturii, Polirom, 1998, p. 7.
6 V. în acest sens J. Hillis Miller, The Ethics
of Reading, New York, Columbia University
Press, 1987. „By ‚the ethics of reading’ […] I
mean that aspect of reading in which there is
a response to the text that is both necessitated,
in the sense that it is a response to an irre-
sistible demand, and free, in the sense that I
must take responsibility for my response and
for the further effects […] of my act of read-
ing“ (J. Hillis Miller, „Reading Unreadability:
de Man“, în Douglas Tallack, ed., Critical
Theory. A Reader, Harvester Wheatsheat, New
York, 1995, p. 89).
7 Wlad Godzich, „Introduction: Caution!
Reader at Work!“, în Paul de Man, Blindness
and Insight, Minneapolis, University of Min-
nesota Press, 1983, p. XVI.
8 „Pe vremuri, to]i credeam c` [tim citi, [i
apoi a venit de Man…“ (tr. I.B.), ibidem, pp.
XVI-XVII.
9 Paul Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate,
Polirom, 2006, p. 212.
10 Ibidem, p. 214.
11 „The resistance to theory is, for de Man,
a resistance to reading. Thus, the failure to rec-
ognize resistance within theory and the fail-
ure to account for theory as a form of resist-
ance is, for de Man, a matter of misreading“ –
Martin McQuillan, Paul de Man, Routledge,
2001, p. 54.
12 Paul Cornea, op. cit., pp. 475-476.
13 J. Hillis Miller, „The Critic as Host“, în
id., Theory Now and Then, Duke University
Press, Durham, 1991, p. 170.
14 T. Bahti, „Paul de Man“, în Ed. Craig, ed.,
Routledge Encyclopaedia of Philosophy, vol. II,
Routledge, London & New York, 1998, p. 811.
15 Paul Cornea, op. cit., pp. 566, 567.
16 Wlad Godzich, „The Tiger on the Paper
Mat“, în Paul de Man, The Resistance to Theory,
Univ. of Minnesota Press, 1986, p. XIII.
17 Paul de Man, „The Resistance to
Theory“, în Douglas Tallack (ed.), op. cit., p. 83.
18 Paul Cornea, op. cit., p. 520 sq.
19 Ibidem., p. 521.
20 „Problema nu este c` nu ar exista un
sens adev`rat, la care pur [i simplu nu putem
ajunge, [i care ne a[teapt` la sfîr[it, ci c` sensul
este întotdeauna la mijloc, mereu suspendat,
mereu amînat. […] sensul nu este absolut sau
finit, ci este infinit, prins în frontierele per-
petue ale misreading-ului“ – Martin McQuil-
lan, op. cit., p. 58.
21 Paul de Man, op. cit., p. 87. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Contemplând
crepusculul
Alexandru Marghiloman
[i memoria conservatoare
o IOAN STANOMIR o
D
ESTINUL politic al conserva-
torilor se joac`, în ultimii lor
ani, între dou` p`ci, fiecare
dintre ele corespunzând, ca
într-o tragedie clasic`,
ridic`rii [i pr`bu[irii României mici: in-
tervalul dintre 1913 [i 1918 este marcat
de extremit`]ile cronologice ale celor
dou` p`ci de la Bucure[ti. Trecerea de la
climaxul diplomatic balcanic la peisajul
P`cii separate de la Bucure[ti este
legat`, simbolic, de un personaj a c`rui
traiectorie se suprapune peste agonia
mi[c`rii conservatoare. În cazul lui
Alexandru Marghiloman, finalul risc`
s` compromit` legatul unei lungi
cariere publice: stigmatul de complice
al ocupantului german este a[ezat, ca o
piatr` tombal`, peste întreaga sa bi-
ografie intelectual` [i politic`.
Încheierea r`zboiului va fi semnalul
pr`bu[irii lumii al c`rei spirit îl în-
truchipa, cu elegan]` desuet`,
Marghiloman însu[i. Democratizarea,
votul universal [i autodeterminarea
sunt noile for]e care modeleaz` Europa
postbelic`. În noua geometrie, locul
conservatorilor este unul previzibil:
reac]ionari [i colabora]ioni[ti ai ocu-
pantului, ei vor fi relega]i în marginea
câmpului politic.
Episodul guvern`rii Marghiloman
este anun]at, profetic, de dou` evolu]ii
ce fisureaz` blocul de marmor` conser-
vator: introducerea pe agenda
camerelor a revizuirii Constitu]iei, în
sensul celor sugerate de Ion I.C.
Br`tianu în 1913, pe de o parte, [i asasi-
natul de la Sarajevo, pe de alt` parte.
Plasarea în defensiv` în raport de re-
formismul revolu]ionar, pozi]ie vizibil`
în programul partidului de la 1913, este
coroborat` cu diviziunile profunde
între antantofili [i germanofili, în con-
textul dezbaterilor din epoca neu-
tralit`]ii.
Rivalitatea dintre Nicolae Filipescu
[i Marghiloman, ca [i cea dintre acesta
din urm` [i Take Ionescu se cere contra-
pus` solidit`]ii liberale, tab`r` în care
unica defec]iune semnificativ` este cea
a lui Constantin Stere. În decursul a
numai doi ani, între 1913 [i 1915, con-
servatorii se descoper` defaza]i [i izola]i
public. În disputa, simbolic`, dintre cele
dou` aspira]ii na]ionale, Transilvania
are câ[tig de cauz` în fa]a Basarabiei.
Elocvente, argumentele lui Stere [i Carp
nu pot schimba un curs implacabil al
opiniei publice. În cele din urm`,
memoria posterit`]ii va re]ine nu ple-
doaria sumbr` a ultimului Carp, cel din
1915, obsedat de pericolul unei Rusii
atotputernice, ci înfl`c`rarea nobil` [i
profetic` a lui Take Ionescu, din dis-
cursul dedicat politicii instinctului
na]ional. Întâlnirea dintre vechii ina-
mici, Filipescu [i Take Ionescu, este fa-
cilitat` de acest moment de elec]iune a
patriotismului.
Odat` cu intrarea în r`zboi, în iulie
1916, drama conservatoare este insepa-
rabil` de ambiguit`]ile politicii
na]ionale. Conservatorii lui Alexandru
Marghiloman sunt destina]i s` joace
rolul delicat al tr`d`torului de serviciu.
Victoriile din august 1917 sunt prece-
date de februarie 1917 [i urmate de oc-
tombrie ro[u. Fidelitatea fa]` de Alia]i
risc` s` devin` o povar` insuportabil`
pentru un stat fragilizat [i izolat.
Epopeea refugiului la Ia[i este dublat`,
în cazul celor r`ma[i în teritoriul ocu-
pat, de tribula]iile colabor`rii cu noile
autorit`]i. Grani]ele dintre patriotism [i
turpitudine sunt dificil de trasat, iar
peisajul Bucure[tiului administrat de
Puterile centrale este unul mai degrab`
sumbru.
Atunci când inevitabilul se produce,
Alexandru Averescu [i Alexandru
Marghiloman sunt invita]i s` ges-
tioneze dezastrul prin articularea
armisti]iului [i a p`cii. Istoria î[i are
ironiile ei – legenda generalului Averes-
cu se na[te în aceste momente delicate,
în vreme ce povara colabor`rii cade, în-
treag`, pe umerii ultimului pre[edin-
telui conservator. Asimetria este fra-
pant`. Speran]ei postbelice a lui Averes-
cu îi r`spunde, în oglind`, pr`bu[irea
public` a conservatorilor.
Simptomatic, în circumstan]ele
anilor 1917-1918 se va produce [i întâl-
nirea dintre câ]iva conservatori
deziluziona]i [i general: numele lui
Constantin Argetoianu este poate cel
mai important dintre acestea. Gra]ie lui,
[i nu numai, Liga Poporului î[i asum`
identitatea unui conservatorism reno-
vat, identitate din care referirea la
vechiul partid istoric este absent`, pro-
gramatic. Liga duce mai departe ceea ce
partida lui Marghiloman nu mai poate
aspira s` realizeze: opozi]ia fa]` de hege-
monia liberal` se poate organiza,
aparent, în jurul unui general cu in-
stinct mesianic [i a unei viziuni cen-
trate pe ordine [i pe refuzul revolu]iei.
Anii 1918-1922 sunt [i anii în care se
contureaz` schimbarea de peisaj insti-
tu]ional. Odat` cu demiterea lui
Alexandru Marghiloman, la finele lui
1918, conservatorii nu mai pot revendi-
ca postura de partid de guvernare. În
planul proiectului de societate, Partidul
Conservator-Progresist (noua denomi-
na]ie a conservatorilor din jurul lui
Marghiloman), defazajul este vizibil [i
se reflect`, previzibil, în dispari]ia virtu-
al` din camere. Este ca [i cum ipoteza
radical` a dependen]ei conservatoare de
votul cenzitar [i marea proprietate ar fi
fost confirmat`. Unul dintre pilonii
Vechiului Regat disp`rea odat` cu aces-
ta. În cazul conservator-democra]ilor,
dup` coali]ia din vremea r`zboiului,
timpul este al apropierii de Alexandru
Averescu [i de partidul s`u. Paradoxal,
cariera european` a lui Take Ionescu
este contemporan`, cronologic, cu ex-
tinc]ia electoral` a propriului curent.
Cercul istoriei conservatoare se
închide: finalul de partid` este dominat
de guvernarea efemer` a lui Take Iones-
cu [i de moartea lui Alexandru
Marghiloman, trei ani mai târziu, în
21
ISTORIE INTELECTUAL~
1925. În cele din urm`, victoria
apar]inuse organiz`rii [i tenacit`]ii libe-
rale. Dup` intervalul administra]iei
Averescu, mitul generalului î[i probase
limitele. Opozi]ia grupat` în cabinetul
Vaida-Voevod, la finele lui 1918, fusese
eliminat` ca adversar, cel pu]in pentru
moment. În 1925, triumful liberalismu-
lui ipostaziat de Ion I.C. Br`tianu, cu
viziunea sa centrat` pe etatism, au-
tarhie [i na]ionalism, era incontestabil.
Din edificiul conservator nu
supravie]uie[te, în anii 1930, decât un
personaj politic bizar, Grigore Filipescu,
[i un oficios cu nume istoric, Epoca.
Din pragul viitorului
Sfâr[itul de ciclu conservator, locali-
zabil în epoca de dup` 1920,
ocazioneaz`, simbolic, articularea unei
ultime profesiuni de credin]` – lui
Alexandru Marghiloman îi revine
onoarea melancolic` de a scrie efigia de
pe piatra tombal` a vechiului curent
politic. Invitat s` conferen]ieze de c`tre
Institutul Social Român, pre[edintele
conservator va avea ocazia de a închide
un cerc [i de a anticipa, profetic, un
timp care va veni. Ironic, în momentul
în care partidul î[i epuizase energiile,
sombrând în uitare, con[tiin]a conser-
vatoare î[i redescoperea, odat` cu
Marghiloman, ra]iunile ei de a fi. Clasic,
textul de la 1922 face trecerea de la

22
investigarea vârstelor conservatoare la
istoria ideilor însele. În absen]a unei
vaste [i articulate produc]ii, epilogul de
ISTORIE INTELECTUAL~
la 1922 este recapitularea unui parcurs
întins pe decenii. Educa]ia junimist` fa-
soneaz` discursul, [i elegan]a oratoric`
a Vechiului Regim î[i atinge, odat` cu
acest moment, o culme.
În centrul paginilor lui Marghilo-
man se plaseaz` o interoga]ie ce
marcheaz` genera]ii de politicieni [i in-
telectuali: cum po]i s` fii conservator
atunci când nimic nu pare s` înt`reasc`
condi]ia conservatoare? Asemeni lui
Constantin R`dulescu-Motru, invitat de
Institutul Social Român s`
conferen]ieze în marginea concep]iei
conservatoare în rela]ia ei cu progresul,
Alexandru Marghiloman nu face decât
s` ofere un r`spuns oblic unei intero-
ga]ii a c`rei formulare însemna, în
definitiv, o recunoa[tere a propriului
e[ec.
Ceea ce modific` radical datele
ecua]iei intelectuale este defazajul din-
tre spa]iul autohton [i îndep`rtata En-
gliter`. La [apte decenii dup` Barbu
Catargiu, discursul conservator se în-
toarce asupra propriei sale fascina]ii
anglofile. De data aceasta, demersul
comparativ este colorat sceptic. În cele
din urm`, admira]ia pentru organici-
tatea englez` este o alt` form` de
utopie, a c`rei origine este localizabil`
în profunzimea unui proces de acul-
tura]ie. Distan]a dintre conservatorul
clasic [i dreapta postbelic` este vizibil`
în acest punct. Revizitarea istoriei
na]ionale nu are nimic protocronic:
„Pe vremea aceea, domnii mei – [i
într-adins o spun –, via]a parlamentar`,
constitu]ional`, b`tea în plin în Anglia,
era într-o stare de dezvoltare uimitoare.
Iar pe vremea aceea, aici pe la noi, în
Moldova, un Cantemir t`ia capul lui
Miron Costin [i îi r`[luia toat` familia;
iar în Muntenia, un ag` turc putea s`
mazileasc` pe un Brâncoveanu [i s`-l
târasc` la Constantinopole. De ce v` fac
aceast` apropiere? Pentru ca s` v` da]i
seama cât de crud` este înc` la noi via]a
politic`, [i cât de lipsit` de tradi]ie. E a[a
de tân`r` via]a politic` încât, pe la 1878
– deci în zilele noastre –, un om cult ca
Grigore Peucescu se credea obligat s`
scrie o foarte bun` bro[ur` pentru a
dovedi necesitatea fiin]`rii de partide
politice [i legitimitatea lor.
Fac aceste amintiri, domnilor, ca s`
predispun pe toat` lumea la ceva indul-
gen]` când judec`m faptele [i zisele par-
tidelor noastre politice. Dac` ei trec, de
multe ori, pe lâng` ortodoxia principi-
ilor lor, vina nu este a lor, vina este a
st`rii noastre generale: am dobândit cul-
tur`, n-am dobândit înc` educa]ie. Edu-
ca]ia este depozitul sfânt al mai multor
genera]ii [i noi nu am avut înc`, în
via]a noastr` de libertate, destul timp“.
T
IMPUL. În ce m`sur` se poate
imagina o conduit` conserva-
toare atunci când ceea ce
lipse[te este însu[i ingredien-
tul temporal, cel f`r` de care recursul la
tradi]ie este irelevant? {i la aceast` a
doua interoga]ie, r`spunsul lui Alexan-
dru Marghiloman este mai degrab` vag.
Dincolo de cuvinte exist` îns` nivelul
melancolic al admiterii e[ecului de
durat`. Doar ei, conservatorii Angliei,
au avut timpul de a transforma „dup`
zisa poetului nostru, porecla în
renume“: metamorfoza precipitat` de
reformele lui Disraeli este, în spa]iul au-
tohton, doar o alt` fantasm`.
Textul lui Alexandru Marghiloman
este [i anatomia unui e[ec politic. În
absen]a timpului ca tradi]ie [i a timpu-
lui ca interval ce încurajeaz` consti-
tuirea unui ]esut al modernit`]ii, argu-
mentul conservator este condamnat la
e[ec. Melancolia lui Alexandru
Marghiloman este o form` suprem` de
luciditate: în cele din urm`, sugereaz`
ultimul pre[edinte al partidului, conser-
vatorii autohtoni au e[uat acolo unde
în]elepciunea englez` a triumfat. Istoria
nu mai ofer` ocazia unui nou început.
Conservatorii români nu au [ansa unui
alt 1868 englez: deficitul de adaptabili-
tate le r`pe[te posibilitatea de a domes-
tici schimbarea. Lucid, Alexandru
Marghiloman intuie[te acest cap`t al
liniei, dar îl ignor` în numele unei po-
lite]i victoriene. Dup` cum ignor` inca-
pacitatea conservatoare de a fi generat
în trecut un tip de discurs [i de practic`
politic` care s` reconcilieze modera]ia
[i tenta]ia democratiz`rii.
Din perspectiva acestui sfâr[it de
ciclu, semnifica]ia textului poate fi una
similitestamentar`: aceste pagini din
1922 stabilesc reperele unui conserva-
torism renovat ipotetic, niciodat` mate-
rializat. Sensul argumentului lui
Alexandru Marghiloman trimite spre
recuperarea ulterioar` a setului de
ipoteze intelectuale pe care epoca de
dup` 1918, fascinat` de democratizare
radical`, risc` s` le ignore. În fond, im-
pasul partidului nu înseamn`, în mod
necesar, [i extinc]ia unei ideologii al
c`rei fond de echilibru poate fi salvat.
{i aceasta cu atât mai mult cu cât
dispari]ia Vechiului Regat presupune
reinventarea întregului e[afodaj consti-
tu]ional [i politic. Pe acest fond de reno-
vare, mesajul conservator nu mai este
identificabil în termenii unei pledoarii
„de clas`“, ci implic` invocarea unui
corectiv al pruden]ei, organicit`]ii [i
modera]iei. Evocarea lui Disraeli este,
în sine, o mic` mise en abîme a proiectu-
lui conservator niciodat` realizat cu
adev`rat – ceea ce ambi]ioneaz`
con[tiin]a conservatoare este s` recon-
cilieze binomul aparent antinomic,
inova]ia [i continuitatea. Pe acest drum,
noteaz` profetic Alexandru Marghilo-
man, suveranitatea ra]iunii î[i are limi-
tele ei. În formularea lui Michael
Oakeshott, cunoa[terea tehnic` nu
poate exclude apelul la cunoa[terea
practic`, generat` de tradi]ie. Ra-
portarea lui Marghiloman este afin`
ethosului conservatorismului modern.
Opozi]ia dintre reforma întemeiat` pe
realitatea unui loc [i reforma imaginat`
abstract este indisociabil` de tensiunea
unui secol XX pe cale de a începe cu
adev`rat.
Deci este ceva organic în dezvoltarea
institu]iilor sociale: ca ele s` fie viabile,
trebuie s` le aju]i, [i e o mare gre[eal` s`
le arunci de-a gata, cu de-a sila, în
calapodul pe care trufia unui om refor-
mator sau a unui partid reformator l-a
alc`tuit în t`cerea cabinetului sau în
zgomotul unui club.
Nimeni, în aceast` privin]`, n-a zis
vorbe mai în]elepte decât Beaconsfield:
„O societate nu se construie[te ca o
ma[in`: o societate nu se reformeaz`
cum se drege o ma[in`“. {i a[a este. Tre-
buie s` a[tep]i progresul de la dez-
voltarea îns`[i a con[tiin]ei colective:
nu po]i s` impui voin]a unei singure
ra]iuni.
„De aceea, domnii mei, doctrina con-
servatoare este o doctrin` care, în
mersul înainte al unui stat, nu pierde
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
niciodat` din vedere dou` lucruri: întâi,
înv`]`mântul trecutului, tradi]ia; [i al
doilea, starea real` a ]`rii, realitatea.
Deci doctrina conservatoare, care nu ad-
mite progresul prin salturi, este doctri-
na eminamente a realit`]ilor pe care o
opui doctrinei vis`toare a teoriilor [i
utopiilor“.
Identificarea unei tradi]ii a locului
trece prin mobilizarea a dou` repere
centrale, religia [i proprietatea. Edificiul
conservator poate s` se întemeieze pe
revalorizarea instinctelor [i institu]iilor
prezervate de spiritul local. În ambele
cazuri, timbrul conservator se distinge
de radicalizarea postbelic`. Alexandru
Marghiloman închide o linie a reflec]iei
de natur` burkean` de la noi, linie ce îi
poate include, schimbând ce-i de schim-
bat, pe Barbu Catargiu, Titu Maiorescu
[i P.P. Carp. O linie ce poate fi asimilat`
liberalismului conservator european,
extinct în intervalul de dup` 1918. Ceea
ce define[te aceast` direc]ie este încer-
carea de a introduce modera]ia acolo
unde spiritul comun caut` extremele.
Pe acest fundal ideatic, ap`rarea pro-
priet`]ii devine una dintre acele cauze
pierdute pe care teoreticienii
modera]iei nu au încetat s` le apere în
secolul XX. „Întruchiparea cea mai emi-
nent` a activit`]ii [i ini]iativei
omene[ti“, proprietatea înceteaz`, odat`
cu noul veac, s` mai constituie un baraj
în fa]a avansului nivelator. În acest
punct, admiterea exproprierii se cere
dublat`, în lectur` conservatoare, de o
atent` îngr`dire a voca]iei de autoextin-
dere a statului omnipotent. Sugestia lui
Alexandru Marghiloman este simpl` [i
profetic`. A acorda fiec`rui parlament
pasager dreptul suveran de a identifica
ra]iunile de oportunitate a exproprierii
echivaleaz` cu abandonarea voluntar` a
garan]iilor ce îl ocrotesc pe individ în
fa]a avansului etatic.
Pruden]a conservatoare recomand`
luciditate acolo unde poate predomina
judecata afectiv`. Sacrificarea proprie-
t`]ii pe patul procustian al egalitaris-
mului este semnul vremurilor ce vin.
Asemeni lui Barbu Catargiu, lui Alexan-
dru Marghiloman îi este dat s` între-
vad`, la rândul lui, desenul din interio-
rul oului de [arpe. Profe]ia omului
politic schi]eaz` o fereastr` c`tre viitor:
„Dac` acesta este adev`rul, ar gre[i
un proiect de constitu]ie care pentru vi-
itor ar l`sa cazurile de expropriere la
discre]ia unui parlament obi[nuit.
Ast`zi, partide de ordine la putere: ex-
proprierea s-ar restrânge; mâine, partide
de reformatori la cârm`: te pomene[ti
cu cine [tie ce expropriere votat` de o
majoritate oarecare. (…) O majoritate or-
dinar` poate oricând s` se joace cu pro-
prietatea. Azi expropriezi o industrie în
favoarea unei anumite clase a poporu-
lui; mâine, expropriezi o cas` în
favoarea unui club, centru de agita]ie
reformatoare; poimâine se decreteaz`
utilitate public` exproprierea unui
p`mânt în favoarea Dumnezeu [tie
c`rei experien]e de falanster, cum s-a în-
tâmplat în Fran]a [i a[a mai departe.
Primejdie real`! {i n-a[ [ti s` zic în-
destul legiuitorului de aiurea [i cu deo-
sebire celui de la noi: circumspec]ie în
mânuirea acestei arme, pentru c` viito-
rul va fi solid sau [ubred dup` cum ve]i
organiza proprietatea tare sau nu“. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
De la metafizica Ie[irii
la teologia Iubirii
o DORIN {TEF~NESCU o
D
OU~ lucr`ri filosofice ap`rute
în acela[i an (1982) au scan-
dalizat în epoc` atât teologia
conservatoare, cât [i fenome-
nologia husserlian` orto-
dox`. Este vorba de Dieu sans l’être a lui
Jean-Luc Marion [i de De Dieu qui vient à
l’idée a lui Emmanuel Lévinas (despre
aceasta din urm` vom discuta cu o alt`
ocazie). Ceea ce continu` s` nedume-
reasc` [i ast`zi este încercarea radical`
de a-l gândi pe Dumnezeu dincolo de
orice concept de sorginte neoscolastic`
(filosofico-teologic`) ori experien]` on-
tologic`, împotriva riscului imanen-
tismului, care, obiectivând absoluitatea
divin`, destituie transcenden]a pân` la
nivelul la care Dumnezeu nu mai e
recognoscibil. Demers temerar în gândi-
rea contemporan` [i cvasi-singular (s`-i
amintim totu[i pe Heidegger ori pe
Henry Corbin, [i apoi pe un tovar`[ de
idei în persoana lui Michel Henry), ce
are o ascenden]` în intui]iile unor
Descartes, Pascal sau Schelling, pe
filiera patristicii areopagitice [i augus-
tiniene. Punându-se ca alteritate abso-
lut`, infinitul divin nu numai c` e „f`r`
s` fie“, „f`r` fiin]`“, trans-fiin]ial, ci in-
vizabilul transcendent, nev`zutul ce d`
de v`zut [i de iubit. Confruntat` cu ab-
solutul, gândirea – la fel ca [i privirea –
trebuie s` se dezlege de tematizarea
fiin]ei; cuprins` de iubirea necuprinsu-
lui, ea se închin` în slava inepuizabil` a
nev`zutului întip`rit în ceea ce se vede.
„Pentru c` Dumnezeu nu depinde de
fiin]`, el ne advine în [i ca dar. […]
Dumnezeu mântuie darul tocmai în
m`sura în care el nu este [i nu trebuie
s` fie. C`ci darul nu trebuie mai întâi s`
fie, ci s` se reverse într-un abandon care
doar el îl face s` fie; Dumnezeu mântuie
darul d`ruindu-l înainte de a fi.“ Dificila
sarcin` pe care [i-o asum` Jean-Luc
Marion1 nu ia defel în discu]ie inexis-
ten]a lui Dumnezeu, [i nici nu încearc`
s` demonstreze existen]a sa, ci, dim-
potriv`, eliberându-se atât de discursul
filosofic specific onto-teologiei
metafizice, cât [i de retorica teologic`
de sorginte neotomist`, î[i pune proble-
ma raportului dintre Dumnezeu [i
fiin]` în termenii in-dependen]ei divine
fa]` de exigen]a lui a fi, c`ci fiin]a – în
manifestarea a ceea ce este [i nu poate
s` nu fie – e pus` în criz` de eventuala
cuprindere a ceva precum Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, întreaga medita]ie ar
putea privi ceea ce Schelling (în Zur
Geschichte der neueren Philosophie)
nume[te „libertatea lui Dumnezeu fa]`
de propria sa existen]`“. Încercare ea
23
FILOZOFIE
ap`rea se sustrage nu doar problemei itoare? […] F`r` îndoial`, dac` «Dum-
existen]ei sale, ci [i oric`rei compara]ii nezeu» este, el este o fiin]are; dar Dum-
cu lucrurile existente. Dac` vorbim de nezeu trebuie s` fie?“ Gândirea care
„existen]a“ lui Dumnezeu, nu despre dep`[e[te diferen]a ontologic` ([i, im-
Dumnezeu vorbim, ci despre existen]`, plicit, cadrul onto-teo-logiei) ar trebui
adic` despre adev`rul Fiin]ei deschise s`-l poat` gândi pe Dumnezeu în necon-
în orizontul dumnezeirii. A postula an- di]ionarea sa, adic` f`r` a-l înscrie în
terioritatea Fiin]ei fa]` de Dumnezeu, [i Fiin]`, f`r` a-l descrie ca fiin]are. Dar
chiar identitatea lor, înseamn` a c`dea acest mod de a gândi ar antrena imposi-
în idolatria metafizic` (onto-teo-logic`). bilitatea oric`rei gândiri. Este tocmai
îns`[i expus` riscului dezaproprierii de Înseamn` totodat` a porni de la ceea ce gândirea are de f`cut când e
propriul obiect, întrucât traseul pe care premisa c` Dumnezeu trebuie s` fie, vorba de Dumnezeu: s` se lase derutat`
îl parcurge – tematizând ecranarea supunându-l astfel unui imperativ cate- [i zguduit`, tulburat` [i înnebunit` de
fiin]ei [i r`scrucea întâlnirii cu Dum- goric al fiin]`rii, subordonându-l de fapt nem`sura divin`, de necuprins în nici
nezeu în darul iubirii – aproape c` se Fiin]ei. „Dar, se întreab` Marion, e de la un spa]iu teoretic. Insuficien]a concep-
suspend` ca discurs pentru a se trans- sine în]eles c` Dumnezeu trebuie s` fie tual` – de-negânditul, în termenii unei
gresa în chiar orizontul pe care îl des- […] pentru a se da ca Dumnezeu? De metafizici a Fiin]ei – îl elibereaz` pe
chide, în distan]a în care se tope[te, ce Fiin]a este admis` f`r` problem` Dumnezeu de ghilimelele idolului,
neîncetând s` înainteze, s` caute [i s` drept templu dinainte deschis (sau în- redându-l esen]ei sale indispensabile.
rosteasc`. chis) oric`rei teofanii trecute sau vi- Or, Fiin]a lui, de pe care [tergem
}inând cont de idolatria vizibilului
[i, ca atare, de natura pre-vizibil` a
oric`rui discurs conceptual referitor la
Dumnezeu, polul teo-logic al metafizicii
determin` pozi]ia a[a-numitului „Dum-
nezeu“, pe care filosofia [i-l revendic`
drept ilustr` ipotez` de lucru. Pe urmele
lui Descartes, conceptul metafizic de
Dumnezeu e în]eles drept causa sui;
aprehensiunea transcenden]ei divine se
vede limitat` la eficien]a unei cauze sau
a unui fundament fa]` de care credin-
ciosul nu se poate raporta în vreun fel,
c`ci metafizica astfel în]eleas` d` nu-
mele de Dumnezeu unui concept pre-
cum Ens causa sui, gândindu-l pe Dum-
nezeu dinspre o cauz` circumscris`
unui spa]iu teoretic, ceea ce define[te în
ultim` instan]` destinul Fiin]ei idola-
trizate. Prin urmare, afirm` Marion,
„idolul conceptual are o pozi]ie,
metafizica; o func]ie, teo-logia în onto-
teo-logie; [i o defini]ie, causa sui“. Dim-
potriv`, religia cre[tin` nu îl gânde[te
pe Dumnezeu decât pornind de la El
însu[i, în afara oric`rui proiect de
natur` metafizic` (onto-teo-logic`),
a[adar în afara oric`rui argument onto-
logic conceptual. Nu Fiin]a e vizat` de
credin]a cre[tin`, acel „Dumnezeu“ al
filosofiei pe care condi]ia sa de idol îl
pune între ghilimele, ci Dumnezeul
supra-fiin]ial de dincolo de diferen]a
ontologic`. Altfel spus, nu Dumnezeu
care d` de gândit, ci – a[a cum vom
vedea – Dumnezeu care d` de v`zut [i de
iubit.
Cum poate fi gândit acest Dum-
nezeu pornind de la fiin]` [i ajungând
la fiin]`, legat – cel pu]in teoretic – de
fiin]a pe care o lumineaz`? Chiar dac`
Dumnezeu apare ca fiin]`, sau mai
exact în fiin]a sa, modul acesta de a

24
numele Fiin]ei, apare ca negândibil indis-
pensabil, str`lucind chiar în absen]a
oric`rui nume care ar da de gândit.
Ceea ce se d` ca Fa]` a lui Dumnezeu
nu d` de gândit, ci trece în negândibilul
f`r` de care gândirea n-ar fi. Fa]a [tears`
de urmele Fiin]ei r`mâne o fa]` [tears`;
ea este îns` creatoare [i sus]in`toare a
tot ceea ce este, ca întreg nev`zut ce d`
fiin]` tuturor celor pe care le ]ine în
existen]`. O metafizic` a Ie[irii ar r`mâ-
ne înc` în definirea inteligibil` a lui
Dumnezeu drept cauz`, la fel cum pro-
cedeaz` de fapt [i teologia: „Dumnezeu
FILOZOFIE
este cauza f`c`toare [i sus]in`toare a tu-
turor împreun`“ (Sf. Gr. de Nazianz), „el
este cauza tuturor“ (Sf. Ioan Dam-
aschin). „Eu sunt cel ce sunt“ (Ie[irea 3,
14) nu este îns` cauza ori numele
Fiin]ei, c`ci Fiin]a nu spune nimic de-
spre Dumnezeu. Este r`spunsul pe care
Dumnezeu îl d` la întrebarea: „Cum Îl
cheam`?“ (Ie[irea 3, 13). Numele Lui este
ceea ce este, nume de pomenire a ceea
ce nu poate fi numit în alt fel. Poate fi El
îns` chemat în vreun fel? Cum se
cheam` El pe numele Lui nev`zut, dac`
numele S`u este ceea ce este? Prin ne-
garea tuturor celor ce nu sunt, pentru a
ajunge la cele ce sunt. Afirmarea ca
atare a numirilor lui Dumnezeu drept
cauza tuturor, a tuturor celor ce astfel
se dau în gândire pentru a putea trece la
cuprinderea lui Dumnezeu cu
în]elegerea, trebuie înlocuit` de ceea ce
Marion nume[te „o propedeutic` nega-
tiv` a gândirii de negândit (de la pensée
impensable) a lui Dumnezeu“. Chiar
dac`, prin urmare, gândirea poate
în]elege c` Dumnezeu „prin faptul c` el
este cauza tuturor existen]elor [i a în-
tregii fiin]e, se nume[te «Cel ce este» [i
«Fiin]`»“2, ei îi e dat s` în]eleag` toto-
dat` c` numele lui Dumnezeu nu este
doar Fiin]a, c` ceea ce este nu trebuie s`
fie doar pentru ca în]elegerea s`-l poat`
cuprinde [i s`-i dea un nume. Dându-i
un nume, îi spune Fiin]` sau Cel-ce-
este-ca-Fiin]`. Chemându-l pe nume,
nu-i poate spune îns` decât pe numele
pe care Dumnezeu însu[i [i-l d`; un
nume a-nume, care se afirm` în negarea
de sine, pe care, negându-l ca atare (în
ne-gândul în care se [terge orice gând),
îl afirm`m în numele chem`rii Celui F`r`
de Nume. „Numele cel mai pl`cut este
acela care rezult` din unirea acestor
dou`, spre exemplu: «Fiin]` mai presus
de fiin]`»“3.
Dar ce înseamn` aceast` Fiin]` mai
presus de fiin]`, acest „Absconditum
r`mânând el însu[i pentru totdeauna
dincolo de fiin]`, hyperousion“, cum
spune Henry Corbin, dac` nu chiar
negândibilul gândirii, incomprehensi-
bilul indispensabil [i inevitabil inepui-
zabilul care tulbur` gândirea? Nu este
oare Fa]a [tears` de urma gândirii
Fiin]ei, nevizat` ca idol, ci privindu-ne
l Jean-Luc Marion
DIEU SANS L’ÊTRE
Fayard, 1982;
Quadrige/P.U.F., Paris, 2002
cu ochii icoanei? Sau, în termenii lui
Marion, Dumnezeu însu[i înf`]i[at „ca
aur` a advenirii sale, glorie a insisten]ei
[i str`lucire a retragerii sale“? Pentru
gândirea creat` [i finit`, negândibilul îl
arat` pe Dumnezeu cu pecetea indeter-
min`rii în care nu existen]a e preg-
nant`, ci insisten]a – de ne[ters – a
apari]iei, re-tragerea în care tr`s`turile
Fe]ei str`lucesc cu atât mai mult cu cât
nici o privire nu le atinge în [i cu nu-
mele Fiin]ei. De aceea, Dumnezeu nu
poate fi chemat decât pe numele s`u in-
aparent, sau mai exact nu poate fi invo-
cat pe nume, ci în numele a ceea ce el
semnific`. Prin urmare, numele s`u e
[ters, DumnX ezeu, retras dincolo de
gândirea în care totu[i intr` ca
negândibil, ca exces ce o deviaz`, satu-
rând-o [i [tergând-o la rândul lui.
Gândirea [tears` e gândirea r`scolit` de
negândibilul pe care nu-l poate
cuprinde, gândirea orbit` care nu-l
poate invoca pe DumnX ezeu decât în
absen]a numelui s`u – altfel spus, în
absen]a oric`rei m`rci onto-teo-logice
care, blasfemiindu-l, l-ar chema în
de[ert. „Nu [tergem numele lui Dum-
nXezeu – precizeaz` Marion – decât pen-
tru a ne ar`ta nou` în[ine c`
negândibilul s`u ne satureaz` gândi-
rea“. Caz în care un singur apelativ mai
e lucr`tor, cel al iubirii (agapè), în care
negândibilul se d` ca glorie a darului
însu[i. Dac` al`tur`m cele dou` for-
mul`ri care fac referin]` la identitatea
lui Dumnezeu – „Eu sunt Cel ce sunt“
(Ie[irea 3, 13) [i „Dumnezeu este iubire“
(1 Ioan 4, 8) –, observ`m c` ceea ce
r`m`sese înc` în expresia veterotesta-
mentar` o urm` a specula]iei filosofice
grece[ti, ca ipseitate inconfundabil` –
recognoscibil` – [i totu[i universal`, in-
fuzat` de semnifica]ia ontologic` – tare
– a lui a fi, acel Eu divin care este [i se
arat` ca fiin]` devine în formula neotes-
tamentar` mai slab, în sensul c` in-
dicele fiin]ial e abia copula ce d` întâi-
etate iubirii. Nu un predicat al lui Dum-
nezeu întâlnim aici, [i cu atât mai pu]in
un atribut ontologic determinant, ci o
identitate substan]ial` f`r` fisur` între
DumnX ezeu [i iubire; Dumnezeu nu este
pentru c` trebuie s` fie, ci iube[te, prin
urmare este; iubirea este felul lui de a se
d`rui. În plus, iubirea nu sufer` con-
fruntat` cu negândibilul, c`ci ea e
negândibilul însu[i. Dându-se pe sine în
[i ca iubire, DumnX ezeu transgreseaz`
orice constrângere idolatr`, iubirea
fiind necondi]ionat` [i nelimitat`. A-l
gândi pe DumnX ezeu ca agapè nu
înseamn` nici a-l fixa în vizarea primu-
lui vizibil specific idolului, nici a-l
închide într-o oglind` invizibil`. Con-
trar conceptului, iubirea nu încearc` s`
în]eleag` totul; nu cuprinde, ci se d`
abandonându-se pe sine, dep`[indu-[i
neîncetat propria dona]ie. Faptul c` se
abandoneaz` [i se dep`[e[te totodat`
implic` nem`sura ori necuprinsul
lucr`rii sale, ca atare imposibilitatea
opririi ei într-un r`spuns sau într-o
reprezentare – pe scurt, într-un idol.
R`spunsul dat iubirii care se d` se
înr`d`cineaz` în voin]a de a te l`sa
p`truns de ceea ce nu po]i gândi, de un
transcendent care, punându-]i în criz`
gândirea, î]i d`ruie[te puterea de a tran-
scende propria finitudine. A-l l`sa pe
DumnX ezeu s` fie gândit din perspectiva
acestei exigen]e – a iubirii care se d`
într-un exces al dona]iei – înseamn` a
dep`[i limita conceptului [i a oric`rei
condi]ion`ri. DumnX ezeu nu d` de gân-
dit, ci se d` gândirii ca negândibil în iu-
bire, ca dar al iubirii ce na[te iubirea, ca
gândire a darului. „Sau mai bine, ca dar
pentru gândire, ca dar care se d`
gândirii“. Darul care se d` gândirii nu
poate fi îns` gândit decât de o gândire
care, la rândul ei, se d` darului. Cu alte
cuvinte, de o gândire d`ruit` care
gânde[te propriul ei dar, se d`ruie[te
Celui care o d`ruie[te, se tope[te [i se
dep`[e[te în revela]ia iubirii Celui ce
este iubire.
DumnX ezeu se reveleaz` drept sine
însu[i, nu ca esen]` reflexiv-speculativ`,
in se, ci ca persoan` concret` care de-
clinându-[i numele poate fi recunos-
cut` [i chemat` pe nume? De vreme ce
numele e comunicat unui Tu recunos-
c`tor (revelat unui „tu“ în care numele
divin cade [i de unde se ridic` drept
fiin]`), el se vede implicat într-un con-
text istoric determinat, angajat într-o
ac]iune personal` în care numele joac`
rolul de agent [i semn de recunoa[tere
al celui ce-l poart`: „Ve]i [ti c` Eu sunt
Domnul, când voi face cu voi dup` nu-
mele Meu“ (Iezechiel 20, 44). Cum
func]ioneaz` aici o instan]` precum
transcenden]a? Ca atribut conferit de
specula]ie sub genesis sau ca prezen]`
efectiv` sub specie aeternitatis et absoluti?
În ce fel este iubirea în m`sur` – în
îns`[i nem`sura negândibilului ei – s`-l
cheme pe DumnX ezeu pe numele s`u ne-
cunoscut, ca absconditum dincolo de
orice nume atribuit pe care îl reveleaz`
ca supra-semnifica]ie absolut`? Am
spune, urmându-l pe Martin Buber, c`
nu Numele însu[i al lui DumnX ezeu este
cel care se reveleaz`, ci semnifica]ia lui,
care e chiar iubirea. Sensul Numelui
divin se proclam` prin ceea ce el
semnific`, prin iubirea care d` fiin]`.
F`r` s` cad` într-o declara]ie ontologic`
despre esen]a divin`, afirmarea lui
DumnX ezeu drept Nume al Iubirii insti-
tuie un surplus de sens sau un
semnificat suplimentar, în virtutea
c`ruia minunea nu e Numele în [i prin
sine, ci – a[a cum observ` Nahmanide –
„ea se afl` mai curând în invocarea Nu-
melui“. Or, a invoca Numele Celui ce
lucreaz` [i se dezv`luie ca iubire
înseamn` a participa la „actul subzis-
tent de a exista“ (Étienne Gilson) în ori-
zontul Celui invocat. Nu în orizontul
unei Fiin]e abstracte, filosofic de-
ductibil` pe cale speculativ-conceptu-
al`, ci în cel al iubirii prin care Dum-
nXezeu se semnific` pe sine. Aspect care
ne pune în fa]a urm`torului paradox:
cum poate fiin]a instituit` de iubirea
Celui mai presus de fiin]` s` participe la
ve[nicia unui ipsum esse, de vreme ce
natura sa este supus` schimb`rii [i fini-
tudinii? „Ce înseamn`: ego sum qui sum
– se întreab` É. Gilson –, dac` nu: eu
sunt ve[nic? Ce înseamn` ego sum qui
sum, dac` nu: eu nu pot s` m`
schimb?“4. Dar dac` omului îi e dat s`
participe prin r`spunsul s`u iubitor la
iubirea Celui ce este neschimbat (c`ci
El a fost [i mereu va fi), aceast` partici-
pare presupune schimbarea, conver-
tirea celui care poate [i trebuie s` se
schimbe pentru a-l putea iubi pe Cel
neschimb`tor. E îns` în m`sur` s` reali-
zeze acest act de radical` reînnoire doar
întrucât iube[te ve[nicia Celui ce este.
„C`ci Dumnezeu a[a a iubit lumea“,
pentru ca cel ce crede în El „s` aib`
via]` ve[nic`“ (Ioan 3, 16). Altfel spus,
dup` Sf. Augustin, „exist`m pentru c`
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
am fost crea]i“5, iar „celelalte exist` [i
nu ar putea exista decât de la El“6. Dar
tocmai echivalarea lui Dumnezeu cu
Autorul sau Creatorul a tot ceea ce este
[i, mai ales, cu prima cauz`, absolut` [i
suficient`, a oric`rei fiin]e create pune
în dificultate raportul subtil dintre on-
tologism (Dumnezeu este Fiin]a) [i apo-
fatism (DumnX ezeu este de nespus). Este,
în ultim` instan]`, raportul dintre „ceea
ce se poate cunoa[te despre Dumnezeu“
[i „cele nev`zute ale Lui“ (Romani 1, 19,
20). Prin urmare, pe de o parte, Fiin]a
este numele propriu al lui Dumnezeu,
nume care desemneaz` îns`[i esen]a
Lui, iar, pe de alt` parte, dac` esen]a
poate fi cunoscut` – conform
metafizicii ontologice –, cine este Dum-
nezeu semnific` tocmai ce este Dum-
nezeu, numele revelând pe Dumnezeu-
Fiin]a; dac` esen]a nu poate fi cunos-
cut` – conform apofatismului teo-logic
–, atunci Cel ce este nu e numele pro-
priu al lui Dumnezeu, ci semnul „vizi-
bil“, invocabil, al unei semnifica]ii
„nev`zute“, pecetluite de tain`. Pornind
de la acest paradox ce pare insolubil, s`
ne oprim asupra r`spunsului pe care
Marion îl d` întreb`rii referitoare la
cum poate gândirea s`-l elibereze pe
„Dumnezeu“ de idolatria conceptual` a
oric`rui tip de reprezentare prin
chemarea iubirii ca prim nume al lui
DumnX ezeu.
„Iubirea nu are nevoie s` fie, de
vreme ce pentru ea este de ajuns s` se
d`ruiasc`“; ceea ce înseamn` a-l gândi
pe DumnX ezeu nu numai f`r` Fiin]`, dar
[i f`r` gândire, „cinstind cu t`cerea cele
tainice, ce sunt mai presus de noi“7. Dar
t`cerea spune [i ea ceva, c`ci aici nu e
vorba de acea amu]ire a oric`rui glas
dup` ce totul a fost spus, ci de t`cerea
care vorbe[te despre Dumnezeu, în care
Dumnezeu însu[i se cuvânteaz`. Prin
urmare, despre ce e vorba în aceast`
gândire care îl tace pe Dumnezeu, cin-
stind taina cea invizabil` [i invizibil`? E
vorba despre chipul divin care d`
na[tere chipului uman, de acel chip de
negândit care surp` orice gândire, con-
vertind omul dup` chipul [i
asem`narea sa. Chiar dac` revelarea Nu-
melui se poate încadra în contextul
unui semn de recunoa[tere sau de
dovad`, recunoa[terea care se opereaz`
în [i prin semnul [i semnifica]ia Nu-
melui antreneaz` dorin]a omului de a fi
imago Dei. {i atunci, „pentru a-l sustrage
pe «Dumnezeu» idolului, nu ar trebui
încercat s`-l gândim – trebuie s`
spunem înc` a gândi? – pornind de la o
alt` instan]` decât cea care îl reduce la
t`cere?“ Ceea ce înseamn`, în primul
rând, s`-l gândim pornind de la elibera-
rea cuvântului „Dumnezeu“ de Fiin]a
fiin]`rii, adic` de identitatea dintre
DumnX ezeu [i Fiin]`. În al doilea rând, el
ar trebui gândit în afara oric`rei dovezi
care i-ar determina fiin]area, altfel spus
pornind de la manifestarea sau reve-
larea sa nu ca Fiin]`, ci în fiin]a c`reia îi
d` fiin]`. V`zut astfel, din interiorul
credin]ei, Dumnezeul filosofiei apare ca
„sminteal`“; „pentru credin]a cre[tin`
originar`, filosofia este o nebunie“,
spune Heidegger; de aceea, o „filosofie
cre[tin`“ reprezint` o contradic]ie în
termeni8. Rezult` c`, depinzând de
tematizarea Fiin]ei, gândirea nu poate
în]elege credin]a, iar credin]a la rândul
ei, înr`d`cinat` în orizontul revela]iei,
nu poate în]elege gândirea. Pe scurt,
conchide Marion, „nimic mai pu]in
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
decât o nebunie desparte teologia de
Fiin]`“. Chiar dac` filosofia nu î[i mai
propune s`-l gândeasc` pe „Dumnezeu“
în termenii diferen]ei ontologice, ea va
fi o teiologie, adic` o [tiin]` filosofic` a
divinului care îl vizeaz` pe Dumnezeu
însu[i, r`mânând în esen]` o metafizic`
a fiin]`rii, f`r` leg`tur` cu teologia
credin]ei. Ar însemna, de fapt, un trans-
fer de la Dumnezeul revela]iei cre[tine
la Dumnezeul filosofiei grece[ti [i, im-
plicit, o subordonare a teologiei fa]` de
problema Fiin]ei. Nu e decât un caz par-
ticular al onto-teo-logiei sau o concesie
f`cut` ontologiei elenistice. Cele dou`
c`i (a filosofiei [i a teologiei) sunt re-
ductibile în cele din urm` la o
metafizic` dependent` de onto-teo-logie
[i, prin aceasta, indirect, de Fiin]`.
O a treia cale e deschis` de
urm`toarea întrebare: „De unde provine
hot`rârea c` DumnX ezeu trebuie s` fie,
precum o fiin]are pe care o manifest`
Fiin]a [i care se manifest` potrivit
Fiin]ei?“ Cu alte cuvinte, o nou` pozi]ie,
care nu uit` de diferen]a dintre mani-
festarea fiin]`rii conform Deschisului
Fiin]ei (Offenbarkeit) [i revela]ia biblic`
(Offenbarung). În ce sens, prin urmare,
putem în]elege evenimentul prin care
DumnX ezeu apare în lume f`r` s` fie din
lume (Ioan 18, 36), f`r` s` poarte chipul
lumii, „c`ci chipul acestei lumi trece“ (1
Corinteni 7, 31)? Iar dac`, într-adev`r,
chipul lumii e trec`tor (mai bine: e tre-
cerea îns`[i), Cel care apare de dincolo
de lume, neapar]inând lumii (ve[nicul
care irupe în efemer), nu poate fi Fiin]a
care se manifest` pe sine în ceea ce ea
este. Cel ce este nu e lumea în care se
reveleaz`, lumea care nu este, sau este
ca [i cum n-ar fi. Fiin]a este ecranul pe
care se proiecteaz` orice „Dumnezeu“
ce apare ca fiin]are. Or, aceast` consti-
tuire este de fapt o destituire, o dec`dere
a lui la nivel de idol. Este vorba de un
Nume teofanic revelat unui „tu“ [i
totu[i retras în incognito; „c` nu poate
vedea omul fa]a Mea [i s` tr`iasc`“
(Ie[irea 33, 20). „Pe Dumnezeu nimeni
nu L-a v`zut vreodat`“ (Ioan 1, 18), „dar
de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu
r`mâne între noi [i dragostea Lui în noi
este des`vâr[it`“ (1 Ioan 4, 12). Numele
lui DumnX ezeu, barat de crucea sfântu-
lui Andrei, se crucific`, revelându-se
tocmai în punerea sa pe cruce, ca Dum-
nXezeu al teo-logiei cre[tine. DumnX ezeu
nu îi dezv`luie lui Moise numele S`u, ci
faptul c` El este Cel ce este, în sensul în
care natura Lui nu const` în a fi spus`,
ci se spune ca fiind Darul-Iubire care d`
fiin]`.
Trecerea pe care o oper`m este, ca
atare, în]eleas` în dublu sens: de la
„Dumnezeul“ filosofiei (idol conceptual
atât pentru metafizica onto-teo-logic`,
cât [i pentru teiologie) la DumnX ezeul
revela]iei cre[tine (icoan` în care
privirea uman` î[i vede chipul prin
Chipul [i Asem`narea Celui care o
prive[te) [i, în cadrul acestui prim
transfer, de la metafizica Ie[irii (Ie[irea
3, 14) la teo-logia Iubirii (1 Ioan 4, 8).
Prin aceasta, metafizica Ie[irii nu e
p`r`sit`, ci în]eleas` prin teo-logia Iu-
birii, iubirea fiind, conform Sf. Au-
gustin, singurul criteriu hermeneutic.
„Comuniunea, precizeaz` Marion,
dep`[e[te în iubire ceea ce fiin]a delimi-
teaz` ca denominator comun“; nu
Dumnezeu e asumat de Fiin]`, ci Fiin]a
e asumat` de Dumnezeu, ca nume ce se
dezv`luie în numele iubirii. Dislocat
din diferen]a ontologic`, DumnX ezeu nu
mai joac` pentru gândire dup` regulile
Fiin]ei, ci, dejucând Fiin]a, dejoac`
gândirea îns`[i, decreând-o [i
recreând-o dup` alte reguli, eliberând-o
de orice conduc`tor de joc. Prin urmare,
nu diferen]a ontologic` între Fiin]` [i
fiin]are, ci diferen]a instituit` de tran-
scenden]a îns`[i, între DumnX ezeu [i
lume, între semne [i lucr`ri, în fa]a
c`reia totul devine indiferent. Doar
locuind în aceast` diferen]` gândirea
poate s`-l invoce pe DumnX ezeu, îl poate
chema pe numele prin care El însu[i o
cheam`. Chemare a iubirii care
sminte[te gândirea, iubind-o cu o
asemenea intensitate încât o întoarce
pe dos, în iubire de în]elepciune,
adev`rata filo-sofie. R`pindu-i axul
lumesc în jurul c`ruia se învârtea, o
dezaxeaz`, îndreptând-o înnebunit`
spre zarea tuturor sensurilor posibile.
„În lumina invizibil` care o orbe[te cu
un în-afara «lumii», «lumea» se
sminte[te într-atât încât abate ea îns`[i
fiin]area din calea Fiin]ei, dejucând
Fiin]a în fiin]are, dezarticulând dife-
ren]a ontologic`. În lumina lui Dum-
nXezeu, «lumea» se reveleaz` ea îns`[i
fals`“. DumnX ezeu nu distruge lumea, ci
o abrog`, o suspend`, o absoarbe; prin
chemarea iubirii nu o strive[te, ci o
pune pe cale, în sensul c` o pune s` tra-
25
verseze toat` distan]a care o desparte de
El. Abandonat` acestui dar, lumea
iube[te [i se las` iubit`, în numele
d`ruirii iubitoare a Celui care o tran-
scende. Precum Numele divin, iubirea
nu se spune, ci se face; darul se d`, intr`
în distan]a în care – negândit`, nevizat`
[i nev`zut` – respir` iubirea. A primi
darul de a fi, care este chiar chemarea,
înseamn` a ne l`sa privi]i [i primi]i de
icoan`, de „chipul lui Dumnezeu celui
nev`zut, mai întâi n`scut decât toat`
f`ptura“ (Coloseni 1, 15). Primindu-l îns`,
îl înapoiem totodat`, c`ci darul nu ne
FILOZOFIE
apar]ine, la fel cum privirea str`fulge-
rat` de ceea ce prive[te nu mai e a noas-
tr`. În ea se deschide r`s-crucea – l`rgit`
de iubire – în care Fiin]a Celui ce este se
încruci[eaz` cu trecerea tainic` a Slavei
Celui ce d` [i las` s` fie.
l
1 Dieu sans l’être, Fayard, 1982;
Quadrige/P.U.F., Paris, 2002.
2 Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, I, 12.
3 Ibid., I, 12, 14.
4 É. Gilson, Introduction à l’étude de Saint Au-
gustin, Vrin, Paris, 1949, p. 28.
5 Sf. Augustin, Confesiuni 11, 4, 6.
6 Idem, De doctrina christiana, I, 75.
7 Dionisie Ps. Areopagitul, Ierarhia cereasc`,
15, 9.
8 M. Heidegger, Introducere în metafizic`, Ed.
Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 18.
N.R.: Autorul a p`strat grafia original` a lui
Marion, unde numele divinit`]ii este \nso]it
de crucea Sf. Andrei. j

26
Laboratorul ascetic
al ispitirii
TEOLOGIE
o ANDREI G~IT~NARU o
P
ROCLAMA}IA evanghelic`
[i ecoul patristic al acesteia
sunt concentrate în jurul ex-
perimentului crucial al
kenozei [i al teozei hristice.
Cre[tinismul, la fel ca celelalte dou`
monoteisme avraamice, recomand`
punerea la încercare a voca]iei thean-
drice (Geneza 1, 26-27) în vederea
asum`rii acesteia. Oricât de incomod ar
fi pentru corifeii corectitudinii politice,
sensul drumului care se desf`[oar` fie [i
sub forma hermeneutic` a volumenului
presupune gestul periculos1 al ispitirii
[i posibilitatea rat`rii (itin)eran]ei c`tre
scopul urm`rit. În cadrul celor patru
m`rturisiri ale Evangheliei „dup` Scrip-
turi“ [i potrivit recept`rii acestora – de
la avva Antonie, Grigorie de Nyssa, Ioan
al Crucii pân` la Siluan Athonitul –,
încercarea nu este gândit` din perspec-
tiva unui r`u accidental, a unei piedici
insidioase sau a unei regretabile sl`bi-
ciuni. Ispita nu este întâmpinat` cu
frisoane bigote sau cu nedumeriri ilu-
ministe. Ci, ocolind critic pozi]ia va-
riilor forme ale dualismului gnosticist
care recupereaz` ispita în schema com-
plicit`]ii cu demiurgul, teologia
cre[tin` gânde[te încercarea din
perspectiva catalizatorului a ceea ce a
fost dat. Ea este testul prin care este
verificat` metabolizarea revela]iei. În
laboratorul ascetic al îndumnezeirii,
ispita este procedura regal` a discernerii
esen]ei prin coborârea în starea de nigre-
do, procedeul prin care „aurul sau
arama sunt date pe fa]`“.
De cele mai multe ori, când se refer`
la ispit`, evangheliile vorbesc despre
„peira“, cuvânt al c`rui câmp semantic
trimite c`tre „încercare“, „test“, „pro-
bare“, „experiere“, „experimentare“.
Suntem plasa]i, astfel, într-un lexic
adecvat deprinderii de a verifica sau
a[tept`rii de a fi încercat, câteodat`
chiar în felul în care pira]ii îi încercau
pe cei care se considerau a fi navigatori
trecu]i prin furcile caudine ale oceanu-
lui dumnezeirii.
În cazul tradi]iei cre[tine, actul ispi-
tirii este ini]iat de episodul originar al
c`derii adamice (Geneza 3). Amplu co-
mentat de c`tre Sfin]ii P`rin]i ai Bise-
ricii Cre[tine, episodul relev` încercarea
fondatoare prin care omului îi este testat
statutul de chip (eikon) al lui Dum-
nezeu. Potrivit acestei interpret`ri,
c`derea omului semnific` pierderea
„naturii“ de imagine a divinit`]ii crea-
toare. Altfel spus, este vorba despre des-
coperirea inabilit`]ii de a oglindi, de a
depozita sau de a reprezenta, f`r` pat`,
voin]a, legea, esen]a lui Dumnezeu.
De[i comportamentul lui Adam
reflecta, precum în cazul gestului
nomotetic al denumirii întregii crea]ii
(Geneza 2, 20), „func]ia“ creatoare a di-
vinit`]ii, coruperea îi altereaz` puterea
de a determina [i de a institui.
Referindu-se la respectivul episod, Sfân-
tul Maxim M`rturisitorul (cca 580-662),
reper al ortodoxiei în cadrul celui de-al
treilea conciliu ecumenic de la Con-
stantinopol (680-681), arat` c`, prin in-
termediul promisiunii de a deveni
asemenea divinit`]ii, [arpele i-a testat
omului abilitatea de a oglindi divini-
tatea, de a primi [i de a-L reflecta pe
Unul Dumnezeu2.
Cu toate acestea, de[i pasajul abia
evocat este resursa de inteligibilitate a
ispitirii [i a c`derii omului, un alt loc,
oglind`, ecou [i r`spuns al celui dintâi,
aduce în prim-plan mecanismul paradig-
matic al încerc`rii. Astfel, contextul epi-
faniei din evangheliile sinoptice, botezul
lui Iisus, moment al revel`rii sale ca
„Fiu preaiubit (agapetos) al Tat`lui“
(Matei 3, 17)3, este punctat de pasajul
imediat urm`tor: „Apoi Iisus a fost dus
de Duhul în pustie, ca s` fie ispitit
(peirastenai) de diavolul [sublinierea îmi
apar]ine]“. În cele trei evanghelii sinop-
tice, momentul revel`rii filia]iei divine
este imediat succedat de verificarea
felului în care dumnezeirea recunos-
cut` în Christos a fost asumat` de aces-
ta. Episodul celor trei ispitiri ale lui
Iisus eviden]iaz` faptul c`
recunoa[terea divinit`]ii sale nu poate
fi împlinit` decât prin experimentarea
ei, prin încercarea felului în care ea a
fost metabolizat`, prin deslu[irea sem-
nului sinergetic sub care a fost primit`.
Cele trei r`spunsuri antiretice ale lui
Christos pun în lumin` asumarea pro-
priei divinit`]ii [i, prin reflexie, replicile
pe care Adam nu a [tiut s` le dea.
}inând cont, parc`, de acea condi]ie
a repetabilit`]ii pe care trebuie s` o
satisfac` experimentele [tiin]ifice pen-
tru a confirma o teorie, Iisus î[i indic`
de trei ori filia]ia divin`. Astfel, prima
încercare („de e[ti Fiul lui Dumnezeu,
porunce[te ca pietrele acestea s` se fac`
pâini“, Matei 4, 3) [i r`spunsul dat
(„Omul nu tr`ie[te numai cu pâine, ci
cu orice cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu, Matei 4, 4) reprezint` prile-
jul unei duble revel`ri. Printr-o singur`
fraz`, elocven]` [i în]elepciune ce se
indic` pe sine îns`[i pentru a trimite
mai bine c`tre Altul în numele c`ruia
vorbe[te, Iisus se reveleaz` ca Dum-
nezeu, ca Logos – expresie a Tat`lui ce
va fi consumat` euharistic pentru a-l
transforma pe cel care o asum` în re-
ceptacul ipostatic al dumnezeirii, în
chip al acesteia, în Dumnezeu prin har.
Celelalte dou` încerc`ri sunt imediat
convertite de Iisus Christos în prilejuri
ale revel`rii unei dumnezeiri a c`rei im-
posibil` circumscriere anuleaz` orice
fel de ispit`. Mecanismul argumentativ
al întoarcerii este urm`torul: în condi]ia
singularit`]ii (monas) [i a infinitei
con]ineri de sine (henas), Dumnezeu nu
poate fi pus la încercare pentru a-i fi de-
terminat`, m`surat` sau definit` dum-
nezeirea. El este cel care a fost, este [i va
fi. Condi]ia infinit`]ii sale, trop apofatic
al imposibilei circumscrieri a fiin]ei lui
Dumnezeu, este indicat` de r`spunsul
adresat celei de-a doua ispite: „Scris este,
nu-L ispiti pe Domnul Dumnezeul t`u“
(Matei 4, 7). Adic` a[a cum s-a întâm-
plat, potrivit Deuteronomului
(Deuteronom 6, 16), în locul numit Masa,
acolo unde iudeii au încercat imposibi-
la determinare a divinit`]ii prin
punerea în chestiune a prezen]ei aces-
teia: „este oare Domnul în mijlocul nos-
tru, sau nu este?“ (Geneza 17, 7).
De asemenea, replica dedicat` celei
de-a treia încerc`ri o continu` pe cea
de-a doua: „Vade retro“ (Luca 4, 8),
„stai/umbl` înapoia mea“, „urmea-
z`-m`“. Sintagma reflect` ordinea (taxis)
[i tradi]ia (paradosis) hristic`, fiind,
printre altele, ecou al episodului (Exod
33, 23) în care, cerând s` vad` întreaga
slav` a fe]ei lui Dumnezeu, lui Moise
nu i se arat` decât „spatele“ acestuia,
metafor` a imposibilei circumscrieri a
fiin]ei divine. Comentând respectivul
pasaj, Grigorie de Nyssa (335-384 d. Hr.)
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
sus]ine c` teofania divin` îl face pe
Moise s` în]eleag` faptul c` Dumnezeu
nu poate fi cuprins, c` în [i dinspre ceea
ce-l prive[te va mai r`mâne, întotdeau-
na, ceva de v`zut, c` ceea ce se arat` este
infinit. De aceea, retr`gându-se prin
chiar gestul erotic/ekstatic al faptului
de a crea, Dumnezeu apare ca Domn
(Kyrios, Adonai), l`sând urme de urmat4.
El invit` la participare [i dicteaz` sen-
sul, ordonând totul înapoia Sa. În plus,
replica final` dat` de Christos („Vade
retro“) dovede[te for]a institutiv` [i
principial` a Logos-ului: „atunci, dia-
volul L-a l`sat. {i deodat` [exaiphnes –
desemneaz` momentul acronic, [i
a[teptat f`r` a putea fi programat, al
revel`rii dumnezeirii lui Christos] au
venit la Iisus ni[te îngeri [i au început
s`-I slujeasc`“ (Matei 4, 5).
Cele trei r`spunsuri oferite de Chris-
tos pun în lumin` asumarea [i re-
cunoa[terea divinit`]ii sale. Epifania
devine cu adev`rat inteligibil` tocmai
prin intermediul scandalosului experi-
ment crucial întrupat de ispitirea lui
Iisus Christos [i se împline[te, potrivit
m`rturiei ioanice, pe cruce.
Importan]a încerc`rii pentru itine-
rarul anagogic al întâlnirii cu Dum-
nezeu este exemplar ilustrat` într-una
dintre apoftegmele p`rin]ilor din pustia
Egiptului. „Se spunea despre avva Ioan
cel Pitic c`, odat`, la rugat pe Dum-
nezeu [i i-a ridicat patimile, devenind
f`r` griji. S-a dus la un b`trân [i i-a zis:
«M-am lini[tit, nu trebuie s` m` r`zbo-
iesc cu nici o patim`». B`trânul îi zice:
«Du-te [i roag`-l pe Dumnezeu s`-]i dea
r`zboiul înapoi, ca s`-]i revin` zdrobirea
[i smerenia pe care le aveai. Sufletul
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
înainteaz` r`zboindu-se». S-a rugat [i,
dup` ce a primit din nou r`zboiul, nu
mai cerea s`-i fie luat. Acum zicea:
«D`-mi, Doamne, r`bdare în lupte»“5.
Sensul povestirii m`rturise[te nu doar
func]ia ispitei [i a cauzei eficiente a
acesteia, patima. În acela[i timp, pilda
ilustreaz` felul în care încercarea a fost
institu]ionalizat` în practica ascetic`.
Pasajul ne clarific` faptul c`, în mediul
monahal, laborator al experierii di-
vinit`]ii, ispita ofer` mijlocul asum`rii
revela]iei prin procedeul recapitul`rii
acesteia. Noaptea duhovniceasc`
reprezint` iadul în care monahul tre-
buie s`-[i ]in` mintea f`r` a
dezn`d`jdui, ci doar sperând la
repetarea fenomenului divin – dificila
reflectare a epifaniei. Anamneza di-
vinit`]ii este coextensiv` r`zboiului spi-
ritual. Or, din acest motiv, ispita îi este
definitorie monahului: „semnul prin
care se recunoa[te un c`lug`r sunt
ispitele“6. În acela[i timp, încercarea
spiritual` presupune o [tiin]` [i o
metodologie ale r`zboiului ascetic,
transformându-i pe „stâlpii monahis-
mului“ în redutabili depozitari ai unei
[tiin]e spirituale. Unui oaspete care
dorise s` afle un cuvânt despre Dum-
nezeu, îngeri [i crea]ie, avva Pimen nu
îi r`spunde nimic. Îns`, chestionat fiind
de c`tre acela[i în privin]a felului în
care pot fi st`pânite patimile sufletului,
avva Pimen r`spunde: „De data asta ai
venit bine! Acum deschide-]i gura de-
spre asemenea lucruri [i eu ]i-o voi
umple de bun`t`]i“7.
Teza necesarului eseu duhovnicesc,
[i a [tiin]ei pe care acesta o presupune,
este redat` [i de urm`toarea apoftegm`
a unuia dintre campionii provoc`rilor
spirituale, avva Antonie: „Nici un
neispitit nu va putea intra în împ`r`]ia
cerurilor. Îndep`rteaz` ispitele [i nu va
Vie]i paralele?
Ortodoxia [i secularizarea
o MIHAIL NEAM}U o
Dreptul la p`rere
Pu]ini sunt cei care ar nega faptul c`
secularizarea este fenomenul cel mai
pregnant care marcheaz` societatea
uman` la finele modernit`]ii. Chema]i
s` defineasc` aceast` marc` a timpului
nostru, speciali[tii descoper` instanta-
neu aporiile temporalit`]ii cu care se
confruntase Sfântul Augustin (Confes-
siones XI) la sfâr[itul antichit`]ii. Uzitat`
f`r` rezerve de actori religio[i, jurnali[ti,
politicieni, sociologi, juri[ti, istorici sau
filozofi, no]iunea de secularizare risc`
s` se piard` într-un semantism copios [i
incontrolabil. În mod clar, pentru a pri-
fi nici un mântuit“8. Ecoul cuvintelor
acestui axis al monahismului este rostit
de Simone Weil: „Agonia este suprema
noapte întunecat`, de care pân` [i cei
des`vâr[i]i au nevoie pentru a atinge
puritatea absolut` [i, pentru asta, e
nevoie ca agonia s` fie mai amar`“9.
Rezonan]a sintagmei „drumul c`tre
Rai trece prin Infern“ î[i cap`t` rotun-
jimea semantic` prin [lefuirea de vitrio-
lizata10 piatr` unghiular`. Piatr` pe care
Patriarhul Iacob a instituit-o ca „stâlp de
aducere aminte [i piatr` de temelie a
casei lui Dumnezeu“11. Ea este locul pe
care acesta î[i sprijin` capul pentru a
dormi somnul în care avea s`-i fie reve-
lat climax-ul angelic al fluxului [i al
refluxului energiilor divine necreate.
Pasajul veterotestamentar indicat este
extrem de important, întrucât el este cel
care angajeaz` [i aduce mai mult`
lumin` asupra scenei luptei lui Iacob cu
Îngerul (Geneza 32, 24-32). Confrun-
tarea dintre cele dou` personaje este
„preg`tit`“ de pasajul revela]iei unui
Dumnezeu care, ap`rând ca surs` a ac-
tivit`]ii creative [i sus]in`toare îndepli-
nite de îngeri, se arat` ca fiind „Domnul
Dumnezeul lui Avraam [i Dumnezeul
lui Isaac, c`ruia îi face daruri, îl binecu-
vânteaz` [i îi promite lui Iacob c` va fi
tot timpul cu el [i c` îl va p`zi“ (Geneza
28, 13).
Astfel, destul de aproape de acest
episod, amenin]at fiind într-o noapte de
Esau, Iacob se roag` lui Dumnezeu s`
fie „izb`vit de mâna fratelui s`u“ [i, prin
chiar gestul suplic`rii, îl invoc` [i îl
m`rturise[te pe Dumnezeu ca fiind
Dumnezeul revelat, adic` „Dumnezeul
tat`lui meu Avraam, Dumnezeul
tat`lui meu Isaac“ (Geneza 32, 9). Or, tot
în aceea[i noapte, în singur`tate [i pe
întuneric, topos-atopos în care unul îl ex-
perimenteaz` pe Unul, Iacob se confrunt`
cepe despre ce este vorba se cere nu
doar un plus de rigoare conceptual` [i
vigilen]` bibliografic`. Sporirea
cunoa[terii [i aprofundarea în]elegerii
au nevoie mai ales de contextualizare –
a[a cum a ar`tat controversa recent`
legat` de simbolurile religioase [i legea
cultelor.
Cazul României, aflat` la intersec]ia
mai multor segmente de timpi istorici
generatori de complexe ecua]ii reli-
gioase [i culturale, este cu atât mai
stringent. Studiile academice despre im-
pactul seculariz`rii în regiune se afl`
abia la început. În mod special, raportul
complicat dintre lumea Ortodoxiei [i
(Geneza 32, 24-32) cu un om care,
„v`zând c` nu poate birui, îl love[te la
încheietura coapsei“. În schimbul
eliber`rii din strânsoarea bra]elor lui
Iacob, respectivul „om“ îi ofer` dubla
recompens` a binecuvânt`rii [i a
schimb`rii numelui s`u în Israel, care
înseamn` „cel ce l-a v`zut pe/s-a luptat
cu Dumnezeu“. Atrage aten]ia faptul c`,
pus la încercare, Iacob nu poate fi în-
frânt, nu pare a fi dispus s` cedeze. În
contextul singur`t`]ii [i al întunericu-
lui, Iacob dovede[te c` poate re]ine dum-
nezeirea pe care cu pu]in timp înainte o
invocase în rug`ciune. Cu alte cuvinte,
el se comport` ca [i cum ar fi integrat în
propria fiin]` ceea ce i-a fost revelat.
Din acest punct de vedere, gestul
marc`rii/însemn`rii sale12 [i al noului
nume pe care îl prime[te nu face decât
s` certifice faptul c` Iacob este locuit de
Dumnezeu, c` a v`zut fa]a Acestuia [i
c` nu [i-a luat chipul de la ea. Din
acast` perspectiv`, itinerariul narativ
devine clar. Iacob prime[te revela]ia [i
este binecuvântat. Apoi î[i aminte[te de
teofanie [i, la scurt timp de la aceasta, îi
este testat` „memoria“, abilitatea de a-l
re]ine, de a-l suporta pe Dumnezeu
(topos theou), de a metaboliza ceea ce a
fost dat. {i pentru c` iese înving`tor,
prime[te distinc]iile care atest` acest
lucru, devine „vas însemnat“ [i
prime[te un nume care îi probeaz`
statutul de înving`tor [i de „chip al lui
dumnezeu“. În plus, ca pentru a evi-
den]ia faptul c` îl reflect` pe Dum-
nezeu, c` a devenit chip al Domnului,
Israel recupereaz` gestul nomotetic pe
care îl practicase Adam (Geneza 2, 20):
„a pus locului aceluia numele de Peniel
[Fa]a lui Dumnezeu]“. Sufletul înain-
teaz` r`zboindu-se.
În final, ar trebui poate s` ad`ug`m
faptul c` spa]iul institu]ionalizat al ve-
aceste „timpuri noi“ – purt`toare de ne-
maiv`zut – nu s-a bucurat de o aten]ie
care s` dep`[easc` crisp`rile apologe-
tice sau prejudec`]ile vindicative. Mai
cu seam` în literatura de limb` român`,
studiile care s` trateze cu competen]`
acest fenomen nu s-au scris, abundent
[i conving`tor. Reflec]iile eseistice sau
gazet`re[ti despre religia la români nu
dep`[esc nivelul unor „momente [i
schi]e“ într-o istorie a mentalit`]ilor
balcanice. Mai ales dup` cazul Tanacu,
toat` lumea are la noi p`reri despre ul-
timele lucruri. Nu lipsesc anali[tii
politici care îi spun Bisericii ce în-
drept`ri dogmatice are de f`cut, a[a
27
derii lui Dumnezeu [i al test`rii puterii
noastre de a-l reflecta, de a ne transfor-
ma în chip al Acestuia, este cel eclezias-
tic. În cadrul lui, ne este oferit` asceza
postului ce reprezint` noaptea [i
lini[tea spiritual` în care are loc
testarea felului în care Dumnezeu a fost
„re]inut“. La cap`tul acestei încerc`ri,
diminea]a zilei a opta deschide zona
epectasic` a prob`rii asem`n`rii cu
Dumnezeu.
l
1 Per-iculum – „prin mijloc“, potrivit unei
etimologii propuse de Aulus Gellius în Nop]ile
Atice.
TEOLOGIE
2 Maxim M`rturisitorul, „R`spunsuri c`tre
Talasie“, Filocalia sfintelor nevoin]e ale
des`vâr[irii, vol. III, Editura Humanitas, Bu-
cure[ti, 1999, pp. 156-158.
3 Marcu, 1, 12-13; Luca, 4, 1-13.
4 Cfr. André Scrima, Timpul Rugului Aprins,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 81.
5 Avva Ioan cel Pitic, 15, Patericul, Editura
Polirom, Ia[i, 2003, pp. 161-162.
6 Avva Pimen, Patericul, Editura Polirom,
Ia[i, 2003, p. 267.
7 Ibidem, p. 266.
8 Avva Antonie, 5, Patericul, Editura
Polirom, Ia[i, 2003, p. 44.
9 Simone Weil, Greutatea [i Harul, Editura
Humaniatas, Bucure[ti, 2003, pp. 117-118.
10 V.I.T.R.I.O.L. este acronimul sintagmei
alchimice Visita Interiora Terrae Rectificando In-
veniens Ocultum Lapidem. Tropul alchimic al
materiei umile în care este recunoscut`
prezen]a duhului (pneuma) nu poate fi decât
coextensiv contextului unei antropo-teologii
apofatice în care descoperirea paulinicului
„om interiror“ („sare a p`mântului“), semni-
fic` redobândirea statutului de chipul (eikon)
al Domnului, de loc al lui Dumnezeu (topos
Theou).
11 Geneza 28, 18-22.
12 Andrei Ple[u, Despre îngeri, Humanitas,
Bucure[ti, 2003, p. 239. j
cum g`se[ti sacerdo]i gata s` mandateze
electoral orice actor mesianic al
politichiei valahe – lep`dând mustrarea
Sf. Maxim M`rturisitorul, care spunea:
„va fi f`r` form` [i f`r` frumuse]e [i
nevrednic de a fi ascultat cuvântul de-
spre Dumnezeu, rostit oricum [i de
oricine [i în timpul în care nu se cu-
vine. C`ci socotesc c` cei care au minte
trebuie s` caute mult timpul potrivit
pentru a vorbi despre El“1.
F`r` un efort colectiv de reflec]ie,
îns`, va fi greu de ob]inut maturitatea
unei judec`]i teologico-politice globale.
În locul diaboliz`rii simpliste a secula-
riz`rii, pe de o parte, [i al incrimin`rii

28
gr`bite a Ortodoxiei, pe de alt` parte, se
simte nevoia unei reflec]ii nuan]ate,
pentru care cump`tarea [i franche]ea s`
nu reprezinte solu]ii alternative2. Încu-
rajarea unui asemenea proiect de cerce-
tare ar trebui s` preocupe atât reprezen-
tan]ii Bisericilor cât [i societatea civil`
dornic` s` clarifice bazele sociologice [i
instrumentele conceptuale de analiz`
ale raportului între religie [i politic`, de
pild`. România începutului de mileniu
III asist`, în mod cert, la desf`[urarea
unor fenomene paradoxale.
Institu]ional, societatea pare gr`bit` s`
accepte exigen]ele unei moderniz`ri
TEOLOGIE
oricum întârziate. Aderarea la Uniunea
European` d` un plus de elan acestei
tendin]e. Aderen]a personal` a oame-
nilor la manifest`rile cu caracter reli-
gios nu pare îns` mult diminuat` de
aceast` evolu]ie – cel pu]in nu într-un
mod direct reflectat de ultimele re-
cens`minte. Desigur, ne putem a[tepta
ca pe viitor sondaje mult mai atent con-
cepute s` poat` releva tipare [i orient`ri
în comportamentul religios al
popula]iei României în diferitele sale
categorii (e.g., rural vs urban). În
absen]a acestor date, numai observa]ia
empiric` individual` [i dialogul dezin-
hibat pot reconstitui imaginea com-
plex` a raporturilor dintre Ortodoxie [i
secularizare3. F`r` o anumit` „federare“
a domeniilor cunoa[terii, ob]inut` prin
schimbul de idei [i deschiderea gene-
roas` c`tre cel`lalt, în]elegerea tuturor
va avea de suferit.
Idei [i matematic`
În sine, datele unor sondaje pot valo-
ra mai mult decât impresiile culese
dup` o incursiune antropologic` indi-
vidual`, care pot invita, în func]ie de
temperament, fie la un pesimism esha-
tologic excesiv („pretutindeni, semnele
sfâr[itului“), fie la plictisul unei sta-
bilit`]i imaginare („noi suntem aici pe
veci st`pâni“). Unii mizeaz` pe agenda
iluminist` a educa]iei etatiste, al]ii cre-
diteaz` – pe urmele lui Petre }u]ea – vi-
talitatea bimilenar` a ]`ranului drept-
credincios. Între exaltarea simplit`]ii
p`[uniste [i cozeria metafizic` de salon
– atitudini deopotriv` legitime, într-o
perspectiv` libertarian` – se adânce[te
un deficit de cunoa[tere empiric`.
Induc]iile sunt, atunci, fragile, iar
marile teorii despre „religiozitatea
modern`“ la români devin cel mult o
tem` beletristic`4.
Se pune, a[adar, întrebarea: am
dep`[it stadiul „imagologic“ al obser-
va]iilor despre „credin]e moravuri“
f`cute odinioar` de prin]ul Cantemir în
Descriptio Moldaviae? Am aprofundat
oare o epistemologie a judec`]ii gene-
raliste care, de[i nu poate evita mult dis-
pre]uitul „esen]ialism“, scap` totu[i de
capriciile suverane ale prejudec`]ii?
Suntem, cu alte cuvinte, mult mai
aproape de adev`rul pe care îl scrutau,
în gen diaristic, C`l`torii str`ini în }`rile
Române? Nu avem – pe scurt – o hart`
religioas` a României de care agen]ii
priva]i, administratorii locali, exper]ii
guvernamentali, antropologii religiei
ori teologii misionari s` se poat` sluji
atunci când aloc` bugete, recomand`
sponsori, valideaz` sentin]e sau inter-
preteaz` memoria personal`. Tr`im
ast`zi în plin` infla]ie doxografic`, cu
fiecare adult revendicând o p`rere, dar
în]elegem foarte rar raporturile ascunse
de cauzalitate care explic` efectele secu-
lariz`rii.
În studiul aderen]elor sociale ale
Ortodoxiei locale trebuie integrat` o
defini]ie larg` a termenului, care nu
ignor` con]inutul teologic (e.g., tradi]ia
scripturistic` [i mo[tenirea patristic`) [i
nici principiul sinodal al recunoa[terii
intrinsece (i.e., este ortodox într-o mani-
festare tot ceea ce coreligionarii sau –
mai frumos spus – confra]ii sârbi, ru[i,
greci sau libanezi, bun`oar`, vor valida
sub cupola eclezialit`]ii ecumenice). În
mod evident, pluralitatea de opinii [i
expresii regionale face ca sensul Orto-
doxiei s` difere aproape la fel de mult ca
în]elesul seculariz`rii. Îns` orice voce
sincer preocupat` de aceast` problema-
tic` ar trebui s` intervin` în aceast` dez-
batere. Exist` deja câ]iva autori, remar-
ca]i mai ales în rândurile tinerei gen-
era]ii, care par s` accepte coagularea în
jurul unor interoga]ii comune. Fiind o
întreprindere de pionierat, o asemenea
cercetare – gândit` sub forma unor mi-
cromonografii sau contribu]ii punc-
tuale, ale c`ror rezultate s` fie apoi evo-
cate într-o generoas` conferin]` aca-
demic` ([i volumul subsecvent) – va
dep`[i susceptibilit`]ile pasionale, în
beneficiul unui genuin nego] de idei.
Beneficii imediate
Care ar putea fi, a[adar, obiectivele
unui asemenea proiect? În primul rând
este vorba despre încurajarea unei dez-
bateri vii asupra diferitelor instan]e ale
seculariz`rii în România. Într-o ]ar`
înc` marcat` cultic [i cultural de preda-
nia ortodox`, noi practici ale credin]ei
caut` s` se exprime cu spatele la
tradi]ie. Releele culturii media transmit
valorile globaliz`rii, între care sin-
cretismul religios este un vector princi-
pal de identitate. Romantica alian]`
între na]iune [i confesiune pare tot mai
corodat` – de[i regresia neobizantin`
nu poate fi evitat`. Proiectul politic al
cre[tin-democra]iei este departe de a
prinde contur. Axiologia clasic` a fami-
liei cre[tine este supus` unei presiuni
sporite. De aceea, analiza acestor trans-
form`ri ale universului simbolic
tradi]ional al cre[tinismului ni se pare
indispensabil`. Înaintea oric`ror solu]ii,
radiografia [i diagnosticul st`rii de fapt
sunt binevenite.
Sunt cel pu]in trei aspecte pe care le
comport` o analiz` a seculariz`rii. Di-
mensiunea institu]ional`, mai întâi,
prive[te dinamica structural` a valo-
rilor religioase la intersec]ia între Bise-
rici, legisla]ie [i administra]ia statal`
(inevitabil afectat` de normele UE). Di-
mensiunea „organic`“ prive[te anamor-
foza imaginii Ortodoxiei în „societatea
spectacolului“ (Guy Debord), obsedat`
de rating, valorile pie]ei, cosmetizarea
oric`rei referin]e la spiritualitate,
dilu]ia eticului printr-o estetic` libera-
lizat` etc. Fenomenul kitsch, dezvoltarea
anarhic` a site-urilor Internet centrate
pe „spiritual“ sau recondi]ionarea magi-
cului intra-urban sunt doar câteva
exemple care ilustreaz` dialectica sacru-
profan în lumea de ast`zi. Plecând de la
modestia unei descrip]ii, se poate
ajunge apoi la tratamentul explicativ.
În mod predictibil, istoricii sau socio-
logii vor vedea un element de „necesi-
tate“ în evolu]ia societ`]ii, în timp ce
teologii sau filozofii vor c`uta r`spun-
suri într-o cheie profetic`5. Poate acest
lucru este binevenit. Dup` o bun`
recolt` factologic`, ambele atitudini
sunt legitime. Numai în acest fel, parti-
cularit`]ile fenomenului seculariz`rii
în România – care nu se întâlnesc
neap`rat în ]`ri bine investigate socio-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
logic, cum ar fi Statele Unite, Marea
Britanie, Canada sau Fran]a – vor putea
fi sesizate6.
În sfâr[it, dubla ancorare – comuni-
tar` [i institu]ional` – a fenomenului
seculariz`rii poate degaja spa]iul pentru
o reflec]ie teoretic` general` (e.g., ni-
hilismul, condi]ionarea politic` a re-
ligiei, reîntoarcerea supranaturalului
etc.). Aici, teologia politic` [i-ar putea
da întâlnire cu filozofia culturii, re-
înnodând astfel firul unei remarcabile
tradi]ii europene.
l
1 Sf. Maxim M`rturisitorul, Ambigua (§76),
trad. rom.: Dumitru St`niloae, Ed. Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure[ti, p. 290.
2 Datorez aceste reflec]ii conversa]iilor
avute cu Mirel B`nic` pe marginea unei pro-
blematici deloc lipsite de imediate implica]ii
existen]iale. Un semn îmbucur`tor care
vorbe[te despre înnoirea preocup`rilor teolo-
gice pentru consecin]ele seculariz`rii în con-
textul unei modernit`]i deschise îl reprezint`
apari]ia volumului Inter. Revista român` de
studii teologice [i religioase, vol. I, no. 1-2 (2007),
dedicat problemei „misiunii Bisericii“ în
lumea contemporan`.
3 În mod curios, acest important segment
de analiz` lipse[te din comentariul lui Traian
Ungureanu („A doua und` de [oc socialist`“,
ID, vol. 4, no. 31, aprilie 2007, pp. 4-5) despre
demografia [i proiectul de societate a
României contemporane. Date recente ale In-
stitutului Na]ional de Statistic` (www.insse.ro)
indic` performan]a specific` [i ame]itor-para-
doxal` a ]`rii noastre, care r`mâne liderul
necontestat în num`rul propor]ional de
licen]e teologice pentru b`rba]i [i avorturi
pentru femei. Explica]ia pentru curba
descendent` a natalit`]ii (189.683 de întreru-
peri de sarcin` în 2004) nu poate ignora rata
în cre[tere a divor]urilor (e.g., 24,6% divor]uri
din mariajele civile contractate în acela[i an).
Se întâmpl` [i la case mai mari – cum este
casa regal` britanic`, bun`oar` –, dar criza
valorilor familiei tr`deaz` dezechilibrul
tradi]iei de care Europa [i Rusia s-a desp`r]it
mult mai u[or decât Statele Unite.
4 Scriind cu mult talent un roman complet
al melancoliei care zugr`ve[te condi]ia cen-
trifug` a urbanit`]ii noastre postcomuniste,
Ion Manolescu evoc` în Derapaj (Ed. Polirom,
Ia[i, 2006) un timp al Bucure[tilor din care
cândva faimoasele – ast`zi doar miticele – 365
de biserici ale capitalei î[i pierd esen]a crato-
fanic`. I-au luat locul un decor ocupat de com-
plica]iile cognitiviste ale unui ubicuu [i insi-
nuant world wide web. Acest deces simbolic al
cre[tinismului care – în Mediterana primului
veac – se n`scuse [i iradia din cet`]ile Efesului,
Corintului sau Romei evoc` nu doar
r`zbunarea tehnologiei în b`t`lia dat` cu reli-
gia pentru câ[tigarea min]ii, [i nici doar conti-
nuitatea unei conven]ii literare interbelice
(Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Mircea Eliade). A[ vedea mai curând un e[ec
istoric al Ortodoxiei vernaculare, diagnosticat
eliptic [i sclipitor într-un eseu – demn de
aten]ia calm` a unui tratat de retoric` – sem-
nat Teodor Baconsky, „Refuz“, Dilema Veche,
vol. IV, no. 166 (13-19 aprilie 2007), p. 18.
5 Hans Blumenberg, Die Legitimität der
Neuzeit, 1974; Charles Taylor, Sources of the Self,
1992; John Milbank, Theology and Social
Theory. Beyond Secular Reason, 1990; David
Martin, Secularization. Towards a Revised Gene-
ral Theory, 2005.
6 Owen Chadwick, The Secularization of the
European Mind in the Nineteenth Century, 1990;
Callum G. Brown, The Death of Christian
Britain, 2001. j

30
Despre reprezentare
o HORA}IU PEPINE o
POLITICA
T
R~IM, înainte de
toate, o criz` a ideii
de reprezentare. Tot
ce spunem azi de-
spre politic` se în-
vîrte obsesiv în jurul relei con-
duite a membrilor Parlamentu-
lui. Pare firesc de aceea ca dez-
baterea despre o nou` consti-
tu]ie s` plece chiar de aici, de la
raportul dintre guverna]i [i gu-
vernan]i, dintre aleg`tori [i
ale[i. Am putea porni [i de la
criza institu]iilor, dar mi se
pare mai profitabil s` plec`m
chiar de la ideea de
reprezentare pentru c` din ea
decurg multe altele, dar mai cu
seam` pentru c` în felul acesta
vom putea stabili mai bine [i
care s` fie limitele acestei re-
forme. De altfel, Gabriel Li-
iceanu a a[ezat explicit aceast`
preocupare în centrul proiec-
tului de reform`
constitu]ional`1. El a reluat o
idee familiar` [i pre]ioas` în-
trucît de ea se leag` chiar fun-
darea con[tiin]ei civice a anilor
’90, orientînd totodat` întreaga
critic` social` din perspectiv`
anticomunist`. Politicianul
care ne reprezint`, a spus
Gabriel Liiceanu, nu este
st`pînul, ci slujitorul nostru.
i Reprezentarea politic` în
Dac` în accep]ia clasic` sensul de slujire, într-un raport
reprezentantul ales se invers cu statutul social, refor-
raporteaz` doar la muleaz` integral, la prima
convingerile sale obiec- vedere, ideea clasic` de
tive, a[adar la ideile reprezentare parlamentar`, a[a
despre societate pe care cum s-a cristalizat ea în secolul
le poate expune public, al XVIII-lea. A[ezat` pe inter-
parlamentarul român dic]ia mandatului imperativ,
de dup` 1990 a tins s` reprezentarea parlamentar`
exprime într-o cît mai este cuprins`, în termenii lui
larg` m`sur` convin- Max Weber, în categoria de
geri subiective, deci reprezentare liber`. Reprezen-
public neargumenta- tantul din aceast` categorie nu
bile. Într-o ambian]` e legat de nici o instruc]iune [i
general`, în care dato- r`mîne st`pînul deplin al pro-
ria moral` fusese deja priei conduite. În exercitarea
grav compromis` de atribu]iilor sale, el se rapor-
comunism, libertatea teaz` doar la propriile convin-
reprezentantului a fost geri obiective [i nu la interese-
în]eleas` preponderent le acelora care l-au delegat. Un
ca autonomie person- reprezentant ales, mai spune
al`, ca spa]iu de mani- Weber, devine în virtutea aces-
festare deplin` a intere- tui fapt „st`pînul“ ales al
selor subiective. aleg`torilor s`i [i nu „servi-
torul“ acestora.
O asemenea imagine a
rela]iilor politice pare acum
desuet`. Chiar dac` în mod
obiectiv [i ca efect al normelor
legale parlamentarul continu`
s` ocupe o pozi]ie dominant`
în democra]iile contemporane
[i s` se bucure de o mare inde-
penden]` în ac]iunile sale,
opinia public` nu îi mai
acord` încrederea deferent` de
odinioar`, ci îl interogheaz` în
permanen]`, îl acuz`, îl con-
strînge într-un fel sau altul s`
explice, s` dea socoteal` de tot
ce face [i spune [i, nu în ulti-
mul rînd, de toate cheltuielile
sale. Spiritul public a evoluat [i
la noi exact în acela[i sens, dar
cu o vitez` accelerat`. De fapt,
aceasta trebuie s` fie
semnifica]ia afirma]iei, pe care
a f`cut-o pre[edintele Traian
B`sescu, c` societatea a evoluat
mai mult decît reprezentan]ii
ei. Dac` cei guverna]i caut` s`
participe personal într-o cît
mai larg` m`sur` la treburile
publice, membrii Parlamentu-
lui nostru au tins s` l`rgeasc`
sfera reprezent`rii libere cît
mai mult cu putin]`.
În definitiv, ce au ap`rat
membrii Parlamentului în ul-
timii doi ani de zile? De ce s-au
coalizat f`r` s` aib` de fiecare
dat` motive personale evi-
dente? R`spunsul este c` mem-
brii Parlamentului nu au
ap`rat de fiecare dat` interese
precise, ci mai curînd au prote-
jat ideea pe care [i-au f`cut-o ei
în[i[i despre reprezentarea par-
lamentar`. Ei au dat, adesea, de
în]eles c` ap`r` ideea clasic` a
libert`]ii parlamentare, aceea a
deputatului perfect suveran în
opiniile [i alegerile sale [i care
nu se g`se[te în raporturi de
subordonare moral` fa]` de ni-
meni. În realitate îns` am asis-
tat în ultimii 15 ani la specta-
colul unei accelerate degrad`ri,
pe viu, a modelului tradi]ional.
Dac` în accep]ia clasic`
reprezentantul ales se ra-
porteaz` doar la convingerile
sale obiective, a[adar la ideile
despre societate pe care le
poate expune public, parla-
mentarul român de dup` 1990
a tins s` exprime într-o cît mai
larg` m`sur` convingeri
subiective, deci public neargu-
mentabile. Într-o ambian]`
general`, în care datoria
moral` fusese deja grav com-
promis` de comunism, liberta-
tea reprezentantului a fost
în]eleas` preponderent ca au-
tonomie personal`, ca spa]iu
de manifestare deplin` a in-
tereselor subiective.
A[a se face c` azi, cu
excep]ia membrilor în[i[i ai
Parlamentului, toat` lumea
reclam` o redefinire a ideii de
reprezentare politic`.
În cuprinsul dezbaterii evo-
cate mai sus, cineva opunea
modelului reprezent`rii ca slu-
jire imaginea demnitarului ca
furnizor de servicii publice
cuantificabile. A[adar, în locul
unei rela]ii de natur` moral`
între ales [i aleg`tor s-ar cuveni
s` instituim în acest cuplu o
rela]ie contractual`, chiar dac`
nu din sfera dreptului privat.
Acest mod de a privi lucrurile
are avantajul c` inspir` solu]ii
practice dintre cele mai simple
[i mai eficace, menite s`-l con-
troleze, s`-l supravegheze [i în
definitiv s`-l împiedice pe par-
lamentar s` exprime un punct
de vedere sau s` comit` un act
neconform cu opiniile aleg`to-
rilor s`i. A[a au ap`rut o serie
de revendic`ri formulate
ap`sat de multe organiza]ii
civice [i care se refer` în prin-
cipiu la transparen]a lucr`rilor
parlamentare [i la conduita
general` a reprezentan]ilor
ale[i: [edin]ele comisiilor par-
lamentare s` fie de regul` pu-
blice, s` se interzic` votul se-
cret în toate împrejur`rile, in-
clusiv la deliber`rile din
comisii, s` fie interzis` prin
lege migra]ia de la un partid la
altul. Toate acestea se adaug`
la revendic`rile care au fost
deja acceptate, cum ar fi limita-
rea imunit`]ii parlamentare [i
obliga]ia declara]iei de avere.
M
I-ADUC aminte de
elanul rousseauist al
lui Mircea Dinescu,
care pleda în CPUN pentru
votul deschis în toate împre-
jur`rile, clamînd c` deputatul
ar trebui s` voteze cu mîna
stîng` în sus [i cu mîna
dreapt` la inim`. Candoarea
revolu]ionar` a epocii a fost
atunci suprimat` rapid, dar nu
numai de FSN, ci poate mai
ales de ]`r`ni[tii [i liberalii
care aveau amintirea tradi]iei
sofisticate a parlamentului in-
terbelic. Spiritul public de
ast`zi pare s` recupereze îns`
tot mai mult tonul
revolu]ionar [i s` evolueze
rapid în direc]ia descris` de
J.-J. Rousseau.
Mircea Dinescu nu era în
acele împrejur`ri un reprezen-
tant ales, ci un delegat al
poporului în toat` puterea cu-
vîntului [i care vorbea în nu-
mele suveranit`]ii populare.
Imaginea sa despre
reprezentare se tr`gea chiar
din aceast` condi]ie asumat`
spontan. Dac` a[ez`m aceste
evolu]ii în termenii teoriei
politice, atunci am putea ar`ta
într-adev`r c` transform`rile
spectaculoase ale spiritului pu-
blic de la noi descriu de fapt
drumul îngust de la ideea su-
veranit`]ii na]ionale la aceea a
suveranit`]ii populare. Consti-
tu]ia din 1991 vorbe[te, de alt-
fel, de suveranitatea na]ional`,
dar o atribuie apoi, în acela[i
articol, poporului. Neputînd s`
decid`, legiuitorul le-a ameste-
cat. Consecin]ele teoretice sînt
totu[i diferite [i contradictorii.
Dac` vorbim de suveranitatea
na]ional`, atunci reprezentarea
este regula unic`, iar referen-
dumul nu are sens. Corpurile
reprezentative devin intangi-
bile [i nu pot fi dizolvate.
Reprezentantul este persoana
care se bucur` de imunitate în
toate situa]iile [i este pe deplin
liber` în exerci]iul mandatului
s`u. Mai mult decît atît,
reprezentantul nu se afl` în
rela]ii de subordonare moral`
fa]` de suveranul s`u, el însu[i
fiind suveran. Vedem de fapt
c` membrii legislaturilor cîte
s-au succedat din anii ’90 în-
coace au c`utat s` se instaleze
cît mai confortabil în aceast`
defini]ie.
Ideea suveranit`]ii poporu-
lui nu mai este o form` f`r`
fond, ci exprim`, mi se pare, in-
tegral sentimentul general
privitor la politic`.
Consecin]ele de principiu ar
trebui de aceea s` fie asumate
ca simpl` constatare a unei
st`ri de fapt, dar, desigur,
într-un spirit de modera]ie. O
s` iau un singur exemplu, aflat
de altfel în centrul disputei.
Cît` vreme pre[edintele este
ales prin vot universal [i direct,
exprimînd, a[adar, în cea mai
mare m`sur` ideea de
democra]ie participativ`, el
devine chiar instrumentul prin
care poporul suveran îi va con-
trola pe reprezentan]ii s`i [i le
va cere restaurarea rela]iei
originare de încredere sau, în
al]i termeni, refacerea contrac-
tului. Logic, pre[edintele va
trebui învestit cu posibilitatea
dizolv`rii corpurilor
legiuitoare. Aceast` preroga-
tiv` preziden]ial` nu este cea
mai avansat` consecin]` a ideii
de suveranitate a poporului, ci,
de fapt, este cea mai timid` [i
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
cea mai slab`. Este slab` pen-
tru c` ea nu restrînge în prac-
tic` libertatea reprezentantului
ales, nu îi îngr`de[te spa]iul de
deliberare. Privind lucrurile în
lumina formulei de la care am
plecat, aceea a reprezent`rii ca
slujire, vedem c` ea nu neag`,
la drept vorbind, ideea
reprezent`rii libere, ci, dim-
potriv`, îi poate da o [ans` de
restaurare, dup` cum mai
poate salva parlamentul ca
adunare deliberativ`.
S
PIRITUL revolu]ionar
care anim` ast`zi so-
cietatea româneasc`
ar putea merge mult
mai departe. Imaginea parla-
mentarului ca furnizor de ser-
vicii publice conduce la o
ac]iune nelimitat` de
verificare [i de control. Dac`
am aplica, de pild`, riguros
doar acele solicit`ri pe care
le-am enumerat mai înainte,
cele legate de transparen]` [i
de supraveghere a activit`]ii
parlamentare, am limita atît de
mult libertatea reprezentan-
]ilor ale[i, încît ace[tia s-ar
transforma încetul cu încetul
în cvasi-func]ionari, plasa]i la
limita mandatului imperativ.
Parlamentarul, somat s` dea în
permanen]` socoteal` de toate
actele [i cuvintele sale, [i aflat
mereu la dispozi]ia presei de
televiziune, va deveni sclavul
opiniei publice ca iluzie me-
diatic`. Încredin]a]i c` adîncim
democra]ia, nu am face decît s`
deleg`m puterea real` ONG-
urilor [i jurnali[tilor de succes
de la televiziune.
Sînt încredin]at c` e prefe-
rabil ca acele corpuri
legiuitoare care s-au îndep`rtat
de voin]a poporului s` fie cînd
[i cînd dizolvate decît s` in-
sinu`m în textura vie]ii parla-
mentare mecanisme subtil
represive, care vor ucide liber-
tatea [i discern`mîntul în
favoarea unor activit`]i meca-
nizate.
l
1 „Reconstruc]ia Institu]ional` a
României: O nou` Republic`“,
colocviu organizat de CADI [i
moderat de Gabriel Liiceanu, mar]i
19 iunie 2007. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Uniunea European`:
o pia]` comun` reformat`,
nu un stat federal
o HORIA BARNA o
U
NIUNEA European`
pare s` fi ie[it deo-
camdat` din criza în
care stagna din 2005,
când proiectul Con-
stitu]iei europene a fost respins
de Fran]a [i Olanda, prin referen-
dum. Atunci, procesul a fost blo-
cat de decizia luat` de majori-
tatea popula]iei acelor dou`
state membre, care au votat con-
tra doar pentru c` a[a i-au în-
demnat o parte dintre politi-
cienii lor, nu fiindc` ar fi în]eles
exact despre ce era vorba.
Acum, la Bruxelles, [efii de
stat [i de guvern europeni, în
frunte cu Angela Merkel [i Nico-
las Sarkozy, sprijini]i de guver-
nele Spaniei [i Italiei, au ales s`
simplifice lucrurile [i s` deblo-
cheze mecanismele institu]io-
nale comunitare: în locul unei
constitu]ii stufoase [i minu]ioase,
care urm`rea s` instituie supra-
statul federal Europa, un nou [i
mult mai simplu tratat euro-
pean care s`-i reformeze institu-
]iile [i func]ionarea cu 27 de
membri. Criza a fost amânat`
prin acceptarea negocierii no-
ului tratat în a doua jum`tate a
anului 2007 [i – eventual – rati-
ficat în 2009.
Marea Britanie, Polonia,
Olanda [i Cehia [i-au expus [i
cu acest prilej pozi]iile euro-
sceptice, punând interesul na-
]ional înaintea celui comunitar
[i au acceptat unele compro-
misuri doar pentru a scoate for-
mal Uniunea din criz`. Paradox-
al, premierul britanic, Tony
Blair, s-a opus folosirii Cartei
Drepturilor Fundamentale ca
element primordial de referin]`
în UE, de[i tocmai Marea Bri-
tanie a generat [i transmis Eu-
ropei aceste drepturi. Gemenii
din fruntea statului polonez au
reu[it amânarea sistemului de
vot cu majoritate dubl` în UE.
Olanda a ob]inut mai mult`
putere pentru parlamentele
statelor membre. Nu emo]ie,
proiecte, ci pragmatism.
O jum`tate de secol de expe-
rien]` comunitar`, având ca
scop primordial evitarea unor
conflicte militare pe b`trânul
continent, a adus prosperitate
comun` la nivel economic, dar e
limpede c` nu a reu[it s` ge-
nereze o coeren]` politic` solid`
între statele membre ale UE.
Summit-ul din iunie 2007 a pus
în eviden]` un moment de coti-
tur` în istoria Uniunii: proiectul
european este negociabil pân` la
nivelul proiectelor na]ionale.
Cancelarul german, Angela
Merkel, a jucat rolul poli]istului
r`u, iar pre[edintele francez,
Nicolas Sarkozy, pe cel bun.
Scopul principal era convinge-
rea gemenilor Kaczynski, care
conduc împreun` Polonia ca
pre[edinte [i premier, c` Europa
trebuie salvat`. La asta au pus
um`rul [i al]i „agen]i federali“:
premierii britanic Blair, spaniol
Zapatero [i olandez Jean-Claude
Juncker. O re]et` de thriller
politic palpitant (la propriu),
plin de r`sturn`ri de situa]ie [i
cu un final calificat drept fericit
– adoptarea de c`tre to]i [efii de
stat [i de guvern a unei schi]e de
Tratat care s` reglementeze în
sfâr[it func]ionarea Uniunii ex-
tinse la 27 de membri.
Ce nu s-a reu[it prin proiec-
tul de constitu]ie comunitar` va
fi cel mai probabil ob]inut prin
acest tratat de reform` aproape
revolu]ionar` a Uniunii, care le
va amenda pe cele anterioare –
Tratatul de înfiin]are a Comu-
nit`]ii Europene de la Roma,
1957, [i Tratatul UE de la Maas-
tricht din 1992 (ambele modifi-
cate între timp la Amsterdam, în
1996, [i Nisa, în 2000). A[adar,
cele dou` vor r`mâne în vigoare,
îns` amendate.
Noul sistem de vot va intra în
vigoare din 2014, dac` nu chiar
în 2017, a[a cum a cerut Polonia
ca s`-[i poat` folosi actualele
prerogative la adoptarea urm`-
torului buget comunitar în-
cepând din 2013. Deci evitând
majoritatea dubl` – 55% dintre
state [i 65% din popula]ie –,
pentru a folosi înc` reglemen-
t`rile adoptate la Nisa, care dau
Poloniei [i Spaniei o reprezen-
tare mult mai ampl`, aproape la
nivelul Germaniei, Fran]ei, Ita-
liei sau Marii Britanii.
Tratatul actual reformeaz` [i
creeaz` controversatul post de
pre[edinte al Consiliului Euro-
pean, eligibil cu majoritatea
calificat` a membrilor s`i, cu un
mandat mai lung, de doi ani [i
jum`tate, care poate fi prelungit
cu înc` unul, înlocuind actualul
sistem de pre[edin]ie semestri-
al` prin rota]ie a statelor mem-
bre. Competen]ele „[efului Eu-
ropei“ vor fi în principal legate
de politica extern` comunitar`.
Primele zvonuri îl anun]` pe
Tony Blair ca primul viitor pre-
[edinte comunitar.
Va exista [i un „Înalt Repre-
zentant“ pentru diploma]ie eu-
ropean`, care nu se va numi
ministru de externe, cumulând
atribu]iile actualului înalt re-
prezentant pentru politic` ex-
tern` [i securitate comun` cu
cele ale comisarului pentru re-
la]ii externe. El va prezida Con-
siliul Mini[trilor de Externe din
]`rile membre, va asuma vi-
cepre[edin]ia Comisiei Euro-
pene [i va avea la dispozi]ie un
aparat institu]ional. Totu[i, o de-
clara]ie specific`, cerut` de bri-
tanici, ar urma s` garanteze c`
activitatea acestui reprezentant
diplomatic european nu va afec-
ta politica de securitate [i ap`-
rare a statelor membre. R`mâne
de v`zut dac` asta va rezolva
vechea problem` ridicat` odi-
nioar` de Henry Kissinger, fos-
tul secretar de stat american,
care dac` trebuia s` „sune în Eu-
ropa“ nu [tia pe cine… Va exista
cineva, dar cu ce puteri reale?
F`r` s` fie inclus` ca text în
tratat, Carta Drepturilor Funda-
mentale va prevala asupra drep-
tului comunitar. Marea Britanie
e „scutit`“ îns` de aplicarea sa. În
acela[i timp, parlamentele na-
]ionale vor avea mai mult` pu-
tere [i vor putea cere Comisiei s`
reexamineze [i reformuleze an-
umite propuneri despre care
apreciaz` c` le-ar afecta compe-
ten]ele.
Pe de alt` parte, sunt elimi-
nate din textul Tratatului sim-
bolurile comunitare – drapelul,
imnul [i moneda comun` –, de[i
ele vor continua s` fie folosite în
via]a real` a Uniunii; indirect,
aceasta este probabil cea mai im-
portant` decizie, menit` s` evite
orice interpretare a Uniunii Eu-
ropene ca fiind un stat federal.
Cu toate astea, dreptul comu-
nitar va prevala asupra celui
na]ional, UE va avea o persona-
litate juridic` unic`, lucru ce nu
va permite îns` institu]iilor eu-
ropene s` legifereze sau s` în-
calce competen]ele statelor
membre conferite prin tratate. {i
cooperarea în domeniul juridic
[i poli]ienesc se va consolida [i
va func]iona prin intermediul
unui mecanism automat de co-
laborare, de care – din nou –
Marea Britanie va fi… scutit`.
R`mân totu[i valide criteriile
anterioare de extindere ale UE.
Proiectul european început
în urm` cu 50 de ani ca o mare
Pia]` Comun` d`dea semne de
transformare într-un supra-stat
european. Prin renun]area la
procesul constitu]ional declan-
[at în 2002, „Cei 27“ au revenit la
formula clasic` de reform` in-
tern`.
D
INCOLO de inten]iile
generale care vizeaz`
îmbun`t`]irea func-
]ion`rii UE format`
acum din 27 de membri, schim-
b`rile la nivel institu]ional vor
reda ]`rilor membre „mari“ ([i
fondatoare), în special Germani-
ei, ponderea pe care o pierduser`
la nivelul lu`rii deciziilor în
urma extinderilor succesive. De
altfel, noul sistem de vot al „du-
blei majorit`]i“ a reprezentat la
ultimul summit cel mai mare
obstacol pentru ob]inerea unui
acord al „Declara]iei de la Ber-
lin“.
Este îns` limpede c` Fran]a
lui Sarkozy va juca un alt rol,
mult mai semnificativ în noua
formul` de organizare strict
pragmatic`. Echilibrul precar
între interesele la nivel na]ional
[i cele comunitare trebuie [i mai
atent supravegheat pentru a nu
se înclina critic într-o parte sau
alta. „Turbosarko“ a ob]inut
eliminarea concuren]ei libere ca
obiectiv al UE, de[i cu un an în
31
INTEGRAREA EUROPEAN~
urm`, când era înc` ministru de
interne [i mult mai liberal,
Sarkozy milita într-un articol
pentru modernizarea Uniunii.
Iar acum cere ca Uniunea s`
asigure „protec]ia cet`]enilor
s`i“. Cuvântul protec]ie nu mai
e un „tabu“. Interesul protec]io-
nist r`mâne comun pentru
problemele legate de energie, de
emigra]ie, de mediul de afaceri…
Mult mai atent cu presa, ne-
gociind pe toate fronturile cu
colegii din statele membre,
Sarkozy se afirm` ca un nou
lider european, iar alian]a rapid`
cu Angela Merkel a fost decisiv`
în cadrul summit-ului dificil de
la Bruxelles. Poate c` meritele
„tehnice“ concrete îi apar]in can-
celarului german, dar pre[edin-
tele francez s-a priceput de mi-
nune s` exploateze mediatic si-
tua]ia [i s` se impun` pe scena
european` [i interna]ional` la
început de mandat. Au [i ap`rut
din partea partidelor germane
de centru-stânga tendin]e de
subminare a pozi]iei de]inute
de Angela Merkel, iar [ansele de
fisurare a autorit`]ii guvernului
ei sunt reale [i vor presupune di-
verse concesii, cu efecte la ni-
velul UE.
În schimb, despre Sarkozy se
poate într-adev`r afirma c`
reprezint` singura „monarhie“
european` autentic`. Sistemul
politic din Fran]a, împreun` cu
prerogativele de care el dispune,
al`turi de rezultatele recentelor
alegeri generale îi confer` lui
Sarkozy puteri aproape discre-
]ionare. Importan]a Fran]ei în
Europa a fost considerabil` în ul-
tima jum`tate de secol tocmai
datorit` personalit`]ii aflate în
fruntea statului [i care beneficia
de pârghii serioase pentru exer-
citarea puterii. Exemplele date
de un Charles de Gaulle sau
François Mitterrand sunt eloc-
vente, dar Sarkozy dore[te s`
schimbe inclusiv modelul „dis-
cret [i elegant“ al acestei serii
mai mult sau mai pu]in presti-
gioase, încheiat` probabil defi-
nitiv cu Jacques Chirac. j

32
Fascismele
SECVEN}E FRANCEZE
imaginare
o ALEXANDRU C~LINESCU o
C
LASAT – previzibil – printre
„noii reac]ionari“, Pierre-
André Taguieff (n. 1945) este
unul din cei mai virulen]i
critici ai terorismului inte-
lectual exercitat de o stîng` ce se auto-
proclam` „for]` a progresului“. Taguieff
a scris mai multe c`r]i despre antira-
sism [i antisemitism: Protocoalele
în]elep]ilor Sionului. Falsul [i utiliz`rile
unui fals (1992, edi]ia a doua 2004), Fi-
nalit`]ile antirasismului (1995), Noua
iudeofobie (2002). A inventat conceptul
de „bougisme“ (de la „bouger“), desem-
nînd cultul contemporan al mi[c`rii în
sine. A fost foarte prolific în ultimii ani,
publicînd printre altele: Iluzia populist`
(2002), Sensul progresului. O abordare is-
toric` [i filosofic` (2004), Republica împot-
molit`. Pluralism, comunitarism [i cet`]enie
(2005), Imaginarul complotului mondial.
Aspecte ale unui mit modern (2006).
Noua lui carte e un „pavé“, cum zic
francezii, de 620 de pagini: Contra-
reac]ionarii. Progresismul între iluzie [i im-
postur` (Denoël, 2007). Ideea de progres
(„cuvînt-m`ciuc`“), spune din capul
locului autorul, a devenit un mijloc de
a-i delegitima pe adversarii politici [i
ideologici, de a-i stigmatiza drept
anacronici [i reac]ionari. În viziunea lui
Taguieff, „contra-reac]ionarii“ sînt cei
„care recurg la progresism pentru a-[i
pune sub acuzare rivalii, adversarii sau
du[manii, cu scopul de a-i descalifica
total, începînd cu excluderea lor din
spa]iul dezbaterilor legitime“. Progresis-
tul este, în chip structural, de stînga [i
consider` c` doar stînga e o op]iune
pozitiv` [i benefic`. Tot în numele pro-
gresului s-a justificat adeziunea la
utopia comunist`, ceea ce a implicat [i
acceptarea violen]ei [i a terorii.
În secolul XIX, ideea de progres a dat
na[tere ideologiei progresiste; în secolul
XX, progresismul a devenit o arm` în
arsenalul propagandistic al stalinismu-
lui. Avîndu-[i originile în spiritul Lu-
minilor, progresismul a ad`ugat dimen-
siunea scientist`; el s-a constituit treptat
ca utopie futurist` („viitorul luminos“),
ca mit politic modern impregnat de
mesianism [i ca religie secular` (doctri-
na salv`rii colective). Comunismul a
fost acela care [i-a apropriat progresis-
mul, din care a derivat [i antifascismul.
Dup` dispari]ia nazismului, progresis-
mul antifascist s-a transformat în „ide-
ologie politic` de substituire“: a[a în-
cepe „istoria antifascismului f`r` fas-
cism“. Reac]ionarii sînt stigmatiza]i cu
etichete-cli[eu, denun]a]i ca „fasci[ti“
sau „de extrem` dreapt`“. Cea mai re-
cent` ]int` a antifascismului f`r` fas-
cism este America, imperialist`, rasist`
[i „ultraliberal`“. Dubla obsesie a
„amenin]`rii fasciste“ [i a „derivelor ra-
siste“ func]ioneaz` ca un „mijloc de
[antaj permanent“. Cuvintele magice
sînt „vigilen]`“ [i „rezisten]`“, c`rora li
se adaug` cultul „metisajului“, al
„amestecului“, al „schimburilor“ [i al
„dialogului“; cei ce se opun acestor no-
bile scopuri sînt taxa]i drept „rasi[ti“ [i
„xenofobi“. Taguieff nu ezit` s` vor-
beasc` despre spiritul totalitar al neo-
fascismului, care î[i inventeaz`
du[manii pentru a-i expedia la groapa
de gunoi a Istoriei.
Cartea lui Taguieff, pu]in cam stu-
foas`, dar de o bog`]ie impresionant` a
trimiterilor bibliografice, nu poate fi
rezumat`. O prim` parte se ocup` de
„Fabricarea unei legende: «noii
reac]ionari»“. Voi re]ine de aici capi-
tolul despre „Imaginarul antifascist: im-
pregnarea comunist`“. Autorul con-
stat` c` antifascismul contemporan este
marcat în continuare de vulgata sovie-
tic`. Pentru a explica fenomenul,
Taguieff reface istoria antifascismului
[i, mai ales, define[te termenii proble-
mei. Ca [i „rasismul“, „fascismul“ este în
acela[i timp un cuvînt abstract [i unul
care identific` o ipostaz` a R`ului. El
intr` ast`zi într-o serie care s-a consti-
tuit în timpul r`zboiului rece: anticapi-
talism, antiliberalism, antiimperialism,
antiamericanism, antisionism. A ajuns
un element structural al terorismului
intelectual de stînga, el însu[i „o
mo[tenire simbolic` a exerci]iului co-
munist al terorii“. Aici st` [i superiori-
tatea terorii comuniste asupra terorii
fasciste: prima mobilizeaz` pasiuni
intelectuale, valori, virtu]i, finalit`]i
supreme, sentimente nobile, viziunea
exaltat` a unei „lumi mai bune“. A[a se
face c` „universalismul liric al comunis-
mului poate seduce publicuri variate,
(pe cînd) particularismul frenetic al
nazismului nu poate entuziasma decît
grupul etno-rasial erijat în tip uman su-
perior“. În acest moment, Taguieff pro-
pune o nou` defini]ie, mai nuan]at`, a
progresi[tilor: „totalitatea celor care, ori-
care ar fi credin]ele sau op]iunile lor,
împart cu revolu]ionarii comuni[ti (sau
cu extremi[tii de stînga) un anumit
num`r de idei preconcepute (anticapi-
talismul) [i de perspective (egalitaris-
mul normativ)“. Progresismul a domi-
nat lumea intelectual` francez` din
1945 pîn` la finele anilor ’70, cînd au în-
ceput s` apar` m`rturiile disiden]ilor
din Est, în frunte cu Soljeni]în. Ulterior,
progresismul s-a reciclat, luînd drept
]inte Frontul Na]ional al lui Le Pen, pre-
cum [i „ultraliberalismul“ [i „imperia-
lismul“ american.
Ref`cînd istoria antifascismului co-
munist, Taguieff reaminte[te congrese-
le intelectualilor de stînga din anii ’30
[i, de asemenea, rolul jucat de „emi-
nen]a ro[ie“ a mi[c`rii comuniste inter-
na]ionale, Willy Münzenberg. În a doua
jum`tate a deceniului patru, lupta an-
tifascist` se îngem`neaz` cu lupta îm-
potriva r`zboiului. Pactul germano-so-
vietic din 23 august 1939 îi oblig` pe co-
muni[tii francezi la piruete acrobatice,
dar ma[in`ria propagandistic` reu[e[te,
o dat` în plus, s` instrumentalizeze
pacifismul. Propaganda sovietic` im-
pune o ecua]ie simpl`: antifasci[tii sînt,
automat, [i prietenii URSS. Dup`
r`zboi, acuza]ia de „fascist“
func]ioneaz` cu precizie de metronom.
{i Revolu]ia din Ungaria din 1956 este
supus` aceluia[i tratament, insurgen]ii
fiind califica]i drept
„contrarevolu]ionari“, „reac]ionari“ [i
„fasci[ti“. În continuare, „fascismul“ î[i
face apari]ia în Fran]a în cele mai
nea[teptate ipostaze. El devine, mai ales
dup` publicarea unor lucr`ri ale is-
toricului israelian Zeev Sternhell, [i un
mod de reinterpretare a trecutului.
Totodat`, stînga î[i reconstruie[te iden-
titatea sprijinindu-se tot pe antifascism,
redescoperind mereu un du[man mitic
[i culpabilizînd, cu aceea[i ocazie,
dreapta, c`reia i se atribuie dispozi]ia
structural` de a aluneca spre extrema
dreapt` [i de a fi vulnerabil` în fa]a
„tenta]iei fasciste“.
C
E este, a[adar, „neo-antifascis-
mul“? Termenul desemneaz`
„mobiliz`rile (clasic antifasciste)
împotriva unor mi[c`ri identificate, pe
drept sau pe nedrept, drept «neofas-
ciste» [i, pe de alt` parte, manifesta]iile
]inînd de antifascismul de imita]ie,
lansate mai ales pentru a delegitima
orice forma]iune politic` reperabil` ca
«na]ionalist`» (categorie ea îns`[i apli-
cat` unor fenomene foarte diverse)“.
Fascismele istorice au fost înlocuite cu
„fascisme“ imaginare [i cu „pericole fas-
ciste“ fictive (v. reac]iile stîrnite de
revenirea la putere, în 1958, a lui de
Gaulle; de asemenea, sloganurile anti-
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Sarkozy din recenta campanie prezi-
den]ial`, gen „Sarko-facho“; în spa]iul
autohton ne amintim de acuza]iile for-
mulate de Ion Iliescu la adresa Pie]ei
Universit`]ii [i de justificarea chem`rii
minerilor). Extrema stîng` a preluat [i
ea retorica pericolului fascist, con-
damnînd pîn` la sa]ietate „banalizarea
extremei drepte“ [i ad`ugînd temele
antiglobalizare [i antiliberal`. Concluzi-
ile pe care le trage Taguieff merit`
re]inute pentru c` rezum` teza întregii
c`r]i: „1) antifascismul f`r` antitotali-
tarism este în acela[i timp o iluzie per-
iculoas` [i o impostur` redutabil`; 2)
pseudo-antifascismul, sau antifascismul
de sorginte totalitar`, este antifascismul
care s-a impus de la începuturi, înainte
de a deveni rutin` sub forma contempo-
ran` a neo-antifascismului cu organi-
za]iile sale specializate (…) [i cu
influen]a lui difuz` în lumea politicii [i
a culturii, îndeosebi la stînga [i la ex-
trema stîng`; 3) pseudo-antifascismul
de stil totalitar s-a mondializat, mai întîi
gra]ie aparatelor de propagand` ale sis-
temului comunist interna]ional, apoi
prin efectul noului tiers-mondisme ce s-a
aliat cu fundamentalismul islamic, în
r`zboi împotriva Occidentului liberal
sau democratic/pluralist“. Neo-antifas-
cismul a integrat antirasismul cu sens
unic (în care „albii“ sînt întotdeauna vi-
nova]i), antiamericanismul [i antilibe-
ralismul.
Nu l-am urm`rit pe Taguieff decît
într-o mic` parte a demonstra]iei sale.
Ar mai fi meritat aten]ie analiza
utiliz`rii necontrolate a cuvîntului „ra-
sism“; reconstituirea istoriei ideii de
progres ca mit, religie secular` [i utopie;
corela]iile între fascismul imaginar [i
imaginarul antifascist; demontarea mi-
tului „metisajului“; dezv`luirea modu-
lui în care antifascismul a func]ionat
pentru a oculta [i minimaliza crimele
comunismului. {i aceste admirabile rîn-
duri, pe care le propunem în chip de
încheiere provizorie: „Antifascismul
democratic a fost admirabil, pseudo-an-
tifascismul stalinist a fost îngrozitor,
neo-antifascismul este jalnic. O dat` în
plus, Istoria ne ofer` spectacolul
repeti]iei comice a unui episod
tragic.“ j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Homo europaeus
[i conceptul de
identitate multipl` (II)
O idee despre avangarda viitorului
o VICTOR NEUMANN o
Kulturnation-Volknation
vs Europa
Liniile de frontier` între na]iunile [i
culturile europene sînt adesea
artificiale. S` ne oprim pu]in asupra
genezei statelor-na]iune dup` primul
r`zboi mondial; aceasta a f`cut ca, ade-
sea, minorit`]ile discriminate pîn`
atunci s` devin` majorit`]i discrimina-
toare. Noile centre de decizie nu au
]inut seama de mo[tenirile plurale,
bog`]ia culturilor [i importan]a mai
multor limbi în fiecare regiune. Statul-
na]iune [i regimul politic unic generat
de acesta au favorizat persoanele ma-
jorit`]ilor etnice, impunînd în mod ar-
bitrar suprema]ia lor în toate dome-
niile. Procesul acesta a fost favorizat de
împ`r]irile teritoriale dictate de marile
puteri, de schimbarea centrelor politi-
co-administrative [i impunerea pro-
gramelor educa]ionale uniformizatoare
în detrimentul oric`rei diversit`]i. A
fost momentul în care Europa a devenit
locul celor mai aprige dispute pe criterii
etnice, rasiale, na]ionale [i geografice1.
Experien]a creuzetului francez nu se
repet` în Germania. În locul integr`rii,
respectiv asimil`rii, Germania pro-
movase cultura diferen]elor. Cît
prive[te cazurile Poloniei, Iugoslaviei,
României, Bulgariei, Greciei, ele sînt la
fel de simptomatice pentru rupturile se-
colului al XX-lea. Cu o men]iune impor-
tant`, ce le particularizeaz`: modelul
etno-diferen]ialist s-a impus pe fondul
în care civismul popula]iilor lor era
într-o faz` incipient`. Dac` în exemplul
german exista o societate plural` a
burg-urilor (la care se va reveni dup` al
doilea r`zboi), lumea Europei de Sud-
Est va elimina asemenea modele. În
locul moderniz`rii [i urbaniz`rii ob[tii
satelor, are loc dislocarea popula]iilor
urbane, numite minoritare în limbajul
etno-na]ional. Singurul lucru conside-
rat util a fost impunerea a[a-numitei
„specificit`]i“ etnografice a majorit`]ii
în dauna diversit`]ilor. Vechile iden-
tit`]i urbane, regionale, de grup [i per-
sonale î[i pierd propria lor istorie [i pro-
33
EUROPA VIITOARE
priul lor habitat. Intelligentsiile noilor
state-na]iuni au fost contributori de
prim rang la acest proces, ele conlu-
crînd cu administra]iile centraliste în
vederea elimin`rii lumii plurale2.
Confuzia lor are consecin]e pe ter-
men mediu [i lung: transplantul
artificial al culturii comportamentale
s`te[ti în mediul or`[enesc a ruralizat
ora[ele f`r` a genera o cultur` a
rela]iilor sociale. În concluzie, procesul
de instituire statal-na]ional` din Europa
de Est [i de Sud-Est e legat de un demers
potrivit c`ruia o Völkischekultur devine o
Volknation sau o Kulturnation3. Concep-
tul de Volk sau de etnie – preluat din cul-
tura german` a Sturm und Drang-ului –
indic` structurarea unei identit`]i ce nu
]ine seam` de formarea spiritului civic
ori de etica rela]iilor interumane aido-
ma societ`]ii occidentale a Europei4.
Tr`s`turi fundamentale precum indi-
vidualitatea, sensibilitatea, demnitatea, lui cultural, sus]inînd proiecte teresul pentru Europa. Discursul parti-
solidaritatea, responsabilitatea – adic` ira]ionale în materie de convie]uire a zan – în sensul propagandistic – a sub-
acelea ce au generat o minima moralia în multiplelor identit`]i: purific`ri etnice, minat actul cultural autentic. În jurul
Europa occidental` – sînt dificil [i ast`zi schimburi de popula]ie, marginaliz`ri ego-ului colectiv imaginat a fi specific
de identificat în mai multe din [i excluderi for]ate. Singura alternativ` se construise monocultura necesar`
societ`]ile fostelor ]`ri comuniste din acceptat` era asimilarea în condi]ii pre- segmentului social-politic dominant,
Europa de Est. Prin urmare, nu exist` scrise. Potrivit acesteia, se f`cea schim- fapt ce a stimulat „arderea etapelor“
nici o asem`nare cu Fran]a, nici o com- barea de religie, de limb` matern` [i de într-un moment în care procesul de
para]ie cu „misterul grefei“ în]eles ca nume. În caz contrar, avea loc margina- înr`d`cinare în modernitate trebuia s`
asociere a grupurilor de imigran]i lizarea [i preg`tirea momentului ex- devin` prioritatea absolut`.
depunînd o m`rturie inconfundabil` cluderii. În acest sens, fascismul [i co-
privind originile pluraliste ale culturii munismul din România au multe ele- Conceptul de identitate
franceze. mente în comun. multipl`
În statele Europei de Est [i de Sud- Atunci cînd a fost vorba de
Est gradul distrugerii sociale a putut fi certificarea individului în sensul re- Este conceptul de identitate multipl`
v`zut atît sub fascism5, cît [i sub comu- cunoa[terii apartenen]ei sale la o colec- consecin]a interfer`rii a dou` sau mai
nism6. Cu nuan]ele ori diferen]ele de tivitate, criteriul consangvinit`]ii fusese multe culturi? Este identitatea multipl` o
rigoare. Acest aspect nu a fost luat în aplicat în dauna oric`rei eviden]e con- provocare pentru filozofia politicii?
considerare de cercet`torii ce au abor- trare. Degenerarea rela]iilor dintre dou` Studiind istoria mai multor culturi
dat tema integr`rii europene a zonei. În sau mai multe grupuri autodefinite ca na]ionale, în]elegem c` idealurile eu-
condi]iile în care fenomenul social a etno-na]ionale în interiorul statelor- ropene pot fi definite mai bine prin
fost [i a r`mas unul insuficient studiat na]iune a fost posibil` prin promovarea prisma interferen]elor. Din acest punct
[i în]eles, asimilismul [i/sau diferen]ia- idealurilor monoculturale ale ma- de vedere, regiunile de frontier` sînt pil-
lismul etnicist inspir` principala doc- jorit`]ii puse în circula]ie prin c`r]i, re- duitoare. Situate între state cu identit`]i
trin`. De aici ignorarea de c`tre [coal` [i viste, ziare, tv, radio [i curricula lingvistice distincte, ele se remarc` prin
familie a construc]iei plurale ce îmbr`]i[at` de oficialii [colii. Din toate bilingvism sau trilingvism. Tr`ind între
define[te de secole geografia cultural` absenteaz` interesul pentru diversitate dou` religii [i dou` na]iuni, locuitorii
european`. Administra]ia statal- confesional`, pluralitate comunitar`, lor înva]` de mici ce înseamn` arta
na]ional` construit` pe criterii etnice a împrumuturi, „grefe“, valori amalga- compromisului. Relativitatea discursu-
operat cu terminologia diferen]ialismu- mate [i ambivalen]e culturale. Adic` in- lui lor identitar este îndatorat` multi-

34
culturii locale, dar mai ales amestecului
de oameni [i de valori. Geografia [i de-
mografia Europei con]in numeroase
asemenea exemple. Prin ele se poate ob-
serva c` identitatea unui homo europaeus
trimite în primul rînd la tradi]iile
mixte, adic` la ceea ce este definitoriu
EUROPA VIITOARE
cultural dincolo de limba matern`, de
geografia locului [i de istoria grupului.
O atare schimbare de perspectiv` este
înnoitoare [i ea va contribui la
redefinirea identitar` a europeanului.
Teoria potrivit c`reia similarit`]ile sînt
tr`s`tura constant` a culturii continen-
tale e una care cred c` va surclasa pre-
ten]ia unicit`]ii lingvistice [i istorice a
popoarelor europene, preten]ie ce a ali-
mentat îndelung ideologia separ`rii et-
nice, na]ionale [i statal-na]ionale.
Spre deosebire de monoculturalitate
pe de-o parte [i de multiculturalitate pe
de alt` parte, conceptul de identitate mul-
tipl` are, mai ales din perspectiva inte-
gr`rii diversit`]ilor Europei, o
înc`rc`tur` pozitiv`. Interferen]ele mai
multor comunit`]i au contribuit la con-
struirea unei societ`]i civice plurale, cu
neputin]` a fi departajat` pe criterii de
specificitate, etnicitate, apartenen]`
rasial`, unicitate. De aceea, Europa se
confund` adesea cu un melting pot. În in-
teriorul acestuia, orizonturile
fuzioneaz` în mod firesc: „The fusion of
horizons operates through our
developing new vocabularies of com-
parison, by which we can articulate
these contrasts“7.
i Exceptînd statele na]ionale cu
Ceea ce nu s-a re]inut r`d`cini culturale multiple, numeroase
suficient (instruc]ia comunit`]i regionale se autodefinesc
[colar` este respons- astfel. Conceptul în discu]ie nu numai
abil` pentru aceast` c` este unul în deplin` coresponden]`
ignoran]`) este c`, aido- cu realit`]ile comunitar-umane, dar el
ma persoanei, deschide marea [ans` a identific`rii
grupurile au interese unui homo europaeus al timpului viitor.
comune, schimb` reci- Ca o prim` concluzie, voi spune c`
proc valori, experien]e avangarda viitorului european sînt in-
sociale [i economice. {i, divizii, familiile, comunit`]ile [i na]iu-
ceea ce este [i mai nile mixte din punct de vedere cultural
important, ele [i religios. Europa poate fi v`zut` – cu
coabiteaz` pîn` la mult beneficiu pentru proiectul
nivelul mariajelor unific`rii ei – prin prisma tipului de
mixte, al transferului apartenen]e multiple pe care l-am avut
de obiceiuri [i culturi în vedere în paragraful de mai sus. Re-
religioase, al împrumu- cunoa[terea identit`]ii persoanelor în
turilor. Mediile sociale func]ie de regiune face parte din aceea[i
mo[tenind asemenea filozofie politic` precum recunoa[terea
ambivalen]e au fost drepturilor minorit`]ilor lingvistice [i
îns` întotdeauna ]inute religioase.
sub supraveghere de Ce este de re]inut ca fiind fundamen-
administra]iile tal în conceptul de identitate multipl`?
na]ionale centraliste; În primul rînd, posibilitatea oric`rei
au fost tratate ca fiind persoane de a deveni coparticipant` la
nesigure ori neloiale activit`]ile din sfera public` f`r`
majorit`]ii. limit`ri de ordin etnic, rasial, religios,
lingvistic. În al doilea rînd, libertatea de
op]iune a fiin]ei umane de a se reg`si
identitar ori nu într-unul din mediile
locale în care tr`ie[te. Într-un asemenea
caz, asocierea cu unul, dou` sau trei
grupuri lingvistice, religioase, etnice în
acela[i timp sau în succesiune (firescul
naturii umane admite aceasta f`r`
pierderea valorilor morale) este un as-
pect ce trebuie luat în considerare. De[i
for]ate s` se identifice cu un singur
model, de obicei cu acela central, socie-
t`]ile regiunilor transfrontaliere nu fac
abstrac]ie de propriile lor date interfe-
rente. De aici necesitatea în]elegerii mai
nuan]ate a multi- [i interculturalit`]ii8.
Identitatea regional` prive[te existen]a
uman` în baza unui acord tacit cu
privire la setul de valori comune. Un
concept ca acela al identit`]ii multiple
este mai lesne de admis de îndat` ce
oper`m prin în]elegerea formelor cul-
turale regionale. Cîteva trimiteri pot fi
l`muritoare, a[a c` le voi semnala în
paragraful urm`tor.
În lumea franco-german` din Alsa-
cia folosirea concomitent` a limbilor
francez`, german` [i alsacian` indic` o
realitate multicultural` nu în sensul
diferen]elor, ci în acela al similitu-
dinilor. Adoptarea a dou` culturi în
acela[i timp a fost nu doar posibil`, dar
[i util`. Controversa istoric` asupra Al-
saciei fusese creat` de statul-na]iune,
respectiv de inten]ia ocup`rii [i asim-
il`rii ei la una sau alta dintre culturile [i
politicile celor dou` state învecinate,
Fran]a [i Germania. O situa]ie
asem`n`toare este de v`zut în contro-
versele polono-german`, ceho-german`,
slovaco-maghiar`, albanezo-sîrb`, bul-
garo-turc`, maghiaro-român` [.a. Com-
promiterea rela]iilor fire[ti [i crearea
st`rii conflictuale la scara regiunilor a
pornit de la interesele acelora care
revendicaser` teritoriul, nu [i de la rea-
litatea intern-comunitar`. Atentatele la
tradi]iile de convie]uire din Tirol,
Dalma]ia adriatic`, Cehia sudet`, Go-
rizzia italo-sloven` [i Klagenfurt-ul aus-
tro-sloven atrag aten]ia asupra rolului
fundamental al interpret`rii critic-
ra]ionale a istoriei, a tradi]iilor [i a cul-
turii europene. C`utînd adev`rul, vom
ajunge s` c`dem de acord c` identit`]ile
belgianului, olandezului, elve]ianului
sînt parte a unei evolu]ii social-cultu-
rale multiple ori rezultatul vie]ii într-o
lume transfrontalier`. Comunit`]ile
Dun`rii de mijloc [i ale bazinului
carpatic au trasee inconfundabile în
acela[i sens. Croa]ia, Bosnia, Kosovo,
Macedonia, Transilvania, Rumelia,
Voivodina, Banat sînt regiunile est-cen-
tral [i sud-est europene în care definirea
identit`]ii pe baza conceptului de etni-
citate a indus în eroare administra]iile
statale [i puterile politice interna-
]ionale. Coexisten]a mai multor
grupuri f`cuse mult timp imposibil`
definirea pe criterii etno-na]ionale a
regiunilor în cauz`. În locul cunoa[terii
realit`]ilor sociale multiple [i conver-
gente, favorizînd apari]ia unui homo eu-
ropaeus lipsit de complexe, politicile
statelor na]ionale moderne au impus
ideologia diferen]ialismului9. Temeiul
numeric invocat de ele prin apelul la
statisticile istoricilor [i sociologilor, pre-
cum [i la tezele etnografice a indus par-
tizanatul. Un motiv în plus s` nu
judec`m lucrurile doar prin prisma
acestor cercet`ri.
Ceea ce nu s-a re]inut suficient (in-
struc]ia [colar` este responsabil` pen-
tru aceast` ignoran]`) este c`, aidoma
persoanei, grupurile au interese co-
mune, schimb` reciproc valori, expe-
rien]e sociale [i economice. {i, ceea ce
este [i mai important, ele coabiteaz`
pîn` la nivelul mariajelor mixte, al
transferului de obiceiuri [i culturi reli-
gioase, al împrumuturilor. Mediile so-
ciale mo[tenind asemenea ambivalen]e
au fost îns` întotdeauna ]inute sub
supraveghere de administra]iile
na]ionale centraliste; au fost tratate ca
fiind nesigure ori neloiale majorit`]ii.
În realitate, societ`]ile cu origini cultu-
rale [i religioase plurale puseser` accen-
tul pe setul de valori care a stat la baza
familiei [i a societ`]ii civice mai mult
decît o f`cuser` comunit`]ile
etnografice disputîndu-[i întîietatea
teritorial` pe baza noble]ei sîngelui.
Conceptul de township invocat de Toc-
queville cu trimitere la spa]iul ameri-
can a avut [i în Europa regiunilor [i
burg-urilor rolul s`u de coagulare [i de
modernizare social`, cultural` [i ju-
ridic`. Acolo unde interferen]ele au fost
asumate [i unde ele au f`cut posibil`
respingerea sau uitarea ideologiilor
separatiste în favoarea integr`rii comu-
nitar-civice, acolo am v`zut c` s-a
n`scut o bürgerlichegeselschaft, o „civic
society“ sau o „comunità del popolo“.
Acolo, orizonturile au fuzionat. De multi-
plicarea unei asemenea pedagogii e
nevoie pentru creionarea personalit`]ii
unui homo europaeus contemporan.
Transculturalitatea presupune în
mod egal dreptul dezvolt`rii rela]iilor
transurbane, transregionale [i
transna]ionale. Conceptul arat` c` în
orice proces integrativ avem de-a face
cu o corelare între educa]ie [i idealurile
filozofice. Cît prive[te conceptul de
identitate multipl`, el se particularizeaz`
în raport cu acelea de multiculturalitate
[i transculturalitate prin faptul c` pune
accentul pe negarea teoriei valorilor ab-
solute, subliniind c` nimic nu ne în-
drept`]e[te s` oper`m ierarhic [i exclu-
sivist prin mijlocirea termenilor identi-
tari prefera]i. Dac` prin transculturalitate
Siegel dezv`luia „idealuri care tran-
scend culturi individuale“, atunci, prin
identitate multipl`, eu am observat simili-
tudinile valorilor umane, originile lor
comune, posibilitatea asum`rii pluralis-
mului prin revendicarea apartenen]ei la
mai multe identit`]i culturale în acela[i
timp. Cu alte cuvinte, am subliniat rela-
tivitatea oric`rui ideal. De aici pre-
supozi]ia potrivit c`reia ar trebui s`
avem în orice moment o perspectiv`
comparativ` asupra evolu]iei valorilor
în jurul c`rora s-a format personalitatea
individului, perspectiv` ce poate ghida
societatea. Mai mult complementar
decît alternativ multiculturalismului,
conceptul de identitate multipl` stimu-
leaz` ie[irea din perimetrul prejude-
c`]ilor c`rora gîndirea politic` îi este
înc` tributar`.
Concluzii
Ipotezele formulate necesit` cîteva
preciz`ri spre a eviden]ia importan]a
teoretic` [i practic` a temei supuse
aten]iei. Identitatea lui homo europaeus
este tributar` transculturalit`]ii [i iden-
tit`]ii multiple. Aceasta înseamn` c`
adeptul unei culturi este de acord s`
îmbr`]i[eze atît propriile valori cît [i pe
acelea apar]inînd unei lumi diferite de a
sa. Transculturalitatea [i interculturali-
tatea contribuie la fuziunea orizon-
turilor aparent distincte, putînd fi un
suport în profesarea pedagogiei multi-
culturale. E vorba de concepte ce fa-
vorizeaz` comunicarea pe orizontal`,
dar [i apari]ia identit`]ilor personale, co-
munitar-civice, regionale, multiple. {i tot
gra]ie lor în]elegem c` în cazul lui homo
europaeus este vorba de o unitate de des-
tin, una în care avem de-a face cu egala
asumare a r`d`cinilor culturale, lingvis-
tice, religioase. Prin urmare, dihotomia
na]ional-european – aidoma dihotomiei
local-universal – nu î[i are rostul de
vreme ce îns`[i existen]a spiritual`
uman` probeaz` c` idealurile [i valorile
asimilate transcend particularit`]ile de
orice fel. Adic`, prin excelen]`, sînt
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
transculturale. În cazul nostru, eu-
ropene.
l
1 Vezi Marc Mazower, Dark Continent: Eu-
rope’s Twentieth Century, Penguin Books, Lon-
don, 1999.
2 M` refer la diminuarea drastic` a mi-
norit`]ii germane din Cehia, Slovacia, Româ-
nia, Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Rusia;
for]area asimil`rii ori a emigr`rii turcilor din
Bulgaria în timpul regimului comunist al lui
Jivkov; eliminarea (în timpul r`zboiului) ori
vînzarea (în timpul comunismului) evreilor
din aproape toate statele central, est [i sud-est
europene etc.
3 Una dintre controversele de ast`zi se pe-
trece în jurul mesajelor teoretice privind iden-
titatea na]ional` formulate de Johann Got-
tfried Herder. Vezi, de pild`, dou` comentarii
recente la Damon Linker, „The Reluctant Plu-
ralism of J.G. Herder“, in The Review of Politics,
Notre Dame, Spring, 2000, pp. 1-14 [i la Victor
Neumann, „Volk (Popor) [i Sprache (Limb`) în
gîndirea lui Herder“. Teoria speculativ` a etno-
na]iunii, în Idem, Neam, Popor sau Na]iune. De-
spre identit`]ile politice europene, Editura Curtea
Veche, edi]ia a II-a, Bucure[ti, 2005, pp. 47-84.
4 Pîn` [i cultura evreiasc` – una prin exce-
len]` religioas` în diaspor` – a fost influen]at`
de etnografie.
5 Pogromul de la Ia[i: 28-30 iunie 1941. Pro-
logul Holocaustului din România, edi]ie îngrijit`
de George Voicu, Editura Polirom, Ia[i, 2006.
6 Traian Ungureanu, Despre securitate.
România, ]ara „ca [i cum“, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 2006. Pentru evolu]ia general` a
zonei în perioada de dup` r`zboi, vezi Victor
Neumann, „National political cultures and
regime changes in East-Central Europe“, în
volumul History of Political Thought in National
Context, Iain Hampsher-Monk & Dario Cas-
tiglione (eds), Cambridge University Press,
2001, pp. 228-246.
7 Charles Taylor, op.cit., pp. 66-67: „But
what the presumption requires of us is not
peremptory and inauthentic judgments of
equal value, but willingness to be open to
comparative cultural study of the kind that
must displace our horizons in the resulting fu-
sions“, cf. Idem, op.cit., p.75.
8 Vezi Victor Neumann, The End of a Histo-
ry. The Jews of Banat from the Beginning to Nowa-
days, Bucharest University Press, 2006.
9 De exemplu, vezi Hans Dipplich,
Rumänisch-Deutsche Kulturbeziehungen im
Banat und Rumänische Volkslieder. Rela]iile
culturale romano-germane în Banat, Bibliote-
ca Român` Freiburg, 1960; Victor Neumann,
Identit`]i multiple în Europa regiunilor. Intercul-
turalitatea Banatului. Identités multiples dans
l’Europe des Regions. L’Interculturalité du Banat,
Hestia, Timi[oara, 1997. Abordarea fenomenu-
lui identitar prin prisma regiunilor [i mai ales
a acelora de grani]` poate promova un alt mod
de în]elegere a evolu]iilor na]ional-statale.
Studiind minorit`]ile polon` [i german` din
regiunea de grani]` Flatow-Zlotow, Mathias
Niendorf a ajuns la concluzii similare cu ace-
lea ale cercet`rilor noastre despre Banat. El a
v`zut foarte bine cum abordarea na]ionalist`,
rigid`, specific` secolului al XX-lea [i sus]inut`
de statul-na]iune, este fals`. Cf. Mathias Nien-
dorf, „Minderheiten an der Grenze: Deutsche
und Polen in den Kreisen Flatow (Zlotow) und
Zempelburg (Sepolno Krajenskie) 1900-1939“,
Wiesbaden, Harrasowitz, Deutsches Histo-
risches Institut Warschau. Quellen und Stu-
dien, vol.6, 1997. Cred c` redefinirea identit`]i-
lor într-o viitoare Europ` a regiunilor este o
prioritate a cercet`rilor contemporane de isto-
ria culturii [i filozofia politicii. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Politic, nu metafizic?
– despre dificult`]ile ra]iunii
publice liberale –
o TEREZA-BR|NDU{A PALADE o
D
ISCURSUL despre avantajele
unei definiri minimaliste a
ra]iunii publice liberale p`rea
destul de conving`tor pîn` în
momentul în care criza dia-
logului între culturi a atins un punct cri-
tic, dup` 11 septembrie 2001. Solu]ia libe-
ralismului politic pentru o societate plu-
ralist` [i multicultural`, care propunea
adoptarea unui consens politic minimal
care s` implice doar principiile politice
necesare pentru a se men]ine stabilitatea
unei ordini politice bazate pe dreptate –
solu]ia filozofului american John Rawls
–, p`rea s` fie pentru mul]i intelectuali [i
oameni politici din Occident singura
posibilitate rezonabil` de a sus]ine
democra]ia liberal` în condi]iile diver-
sit`]ii. Caracteristica acestui consens era
aceea c` se baza pe o ra]iune public` in-
teresat` doar de nucleul politic al con-
vie]uirii multiculturale, care elimina ca
irelevante politic orice opinii sau con-
cep]ii mai largi cu implica]ii metafizice
sau religioase (ceea ce Rawls nume[te
comprehensive views).
Chiar dac` au existat [i critici sau alter-
native la aceast` form` de consens liberal,
el nu [i-a pierdut totu[i legitimitatea pîn`
în momentul în care reflec]ia liberal` a
fost nevoit` s` ]in` cont de provoc`ri
care pornesc tocmai din sferele religioase
[i metafizice pe care acest consens le ex-
clude. Chiar [i în prezent exist`, în vir-
tutea unei anumite auto-referen]ialit`]i a
mediului academic în care se discut`
teorie [i filozofie politic`, tendin]a de a
ap`ra ra]iunea public` rawlsian` f`r` a se
]ine cont de realitatea (recalcitrant` pen-
tru teorie) a unor contra-valori, care se
opun nu numai liberalismului, ci [i în-
tregii culturi moderne, [i care provin
într-un fel sau altul din teologia islamic`.
A[a-numitul fundamentalism islamic,
care contest` atîtea principii ale culturii
moderne, începînd chiar cu drepturile
omului, nu poate fi, desigur, integrat în
spa]iul unei culturi politice în care este
acceptat un consens politic liberal.
În lucr`rile sale timpurii, Rawls î[i
definea deja conceptul s`u specific de
„dreptate ca echitate“ (justice as fairness) ca
pe unul „politic, nu metafizic“. În ela-
bor`rile mai tîrzii, care au culminat cu
lucr`rile sale despre ra]iunea public`,
aceast` aten]ie de a decanta sfera politi-
cului de orice implica]ii metafizice – [i, în
final, chiar de orice implica]ii morale
care presupun concep]ii mai largi despre
bine – a devenit [i mai accentuat`. Toate
acestea sunt, desigur, compatibile cu
35
{TIIN}E POLITICE
viziunea liberal` asupra neutralit`]ii stat-
ului, care se ab]ine de la orice pozi]ion`ri
autoritare sau paternaliste în favoarea
unei singure concep]ii despre bine.
Preocuparea de a exprima, prin prin-
cipiile de baz` ale teoriei care au un cores-
pondent în principiile constitu]ionale,
ideile de toleran]` [i de libertate moral`
[i religioas` primeaz` în teoria lui Rawls,
care î[i propune s` g`seasc` o formul`
optim` pentru a men]ine stabilitatea
unei ordini politice echitabile. Avînd un
asemenea obiectiv, Rawls nu se intere-
seaz` de consecin]ele mai pu]in favora-
bile pentru democra]ie care ar putea de-
riva din aceast` excludere a valorilor
morale (ce au o baz` metafizic`) [i reli-
gioase din sfera dezbaterii publice cu
mize politice. Un autor care sus]ine un li-
beralism pluralist deschis fa]` de o
politic` a compromisului [i a negocierii
valorilor ca Richard Bellamy critic`, de
altfel, „metoda evit`rii“ a lui Rawls, pen-
tru c` traseaz` o linie a priori între „po-
litic“ [i „metafizic“, [i între „public“ [i
„privat“1. Bellamy observ` c` dac` un sin-
gur grup respinge consensul politic ra]io-
nal pentru c`, de pild`, religia sa neag`
egalitatea între b`rba]i [i femei, atunci
contrastul lui Rawls dintre politic [i
metafizic este implicit pus în discu]ie2.
Mai mult, dac` nu dispunem de o con-
cep]ie de principiu, nu este limpede dac`
consensul este unul de drept, stabilit pe
ni[te baze obiective, sau dac` nu este
cumva doar unul arbitrar [i subiectiv. {i,
se întreab` Bellamy mai departe, „dac`
consensul este politic, mai degrab` decît
metafizic, de ce ar exprima el mai mult
decît o simpl` coinciden]` incomplet` [i
temporar` a intereselor?“3. A pune bazele
unei societ`]i democratice liberale pe o
structur` atît de fragil` [i de temporar` ca
un consens minimal ce poate fi respins de
fundamentali[ti ca subiectiv [i inconsis-
tent nu pare deloc favorabil stabilit`]ii
acelei societ`]i.
La baza timidit`]ii de a propune un
consens public ra]ional care s` treac` de noa[terea filozofic` dateaz` mai de tim- cele mai importante prerogative episte-
limitele minimalismului ra]iunii publice puriu, avînd o referin]` paradigmatic` mologice: rolul ei tradi]ional de media-
conceptualizate de Rawls st`, în opinia în Critica ra]iunii pure a lui Kant. Rawls, toare între [tiin]e [i de depozitar` a unor
mea, o neîncredere de fond în puterea care este în multe privin]e tributar filo- criterii [i a unor instrumente critice care
ra]iunii, ce caracterizeaz` o mare parte zofiei kantiene [i care caut`, în plus, s` privesc c`tre un orizont universal, avînd
din filozofia contemporan`. Se [tie c` construiasc` o filozofie politic` adecvat` de partea ei ca pe un aliat important [i
cercetarea filozofic` din ultimul secol a unei societ`]i pluraliste nu putea s` pro- reflec]ia metafizic`. Abdicînd de la
p`r`sit interoga]iile metafizice [i etica pun` un concept mai tare de ra]iune decît aceast` func]ie, prin concentrarea celei
ancorat` de principii prime, dup` afirma- marele s`u predecesor german. mai mari p`r]i a cercet`rii filozofice
rea perspectivismului pe continent [i a F`cînd acest imens pas înapoi prin re- asupra unor probleme speciale [i re-
filozofiei analitice în lumea anglo-saxon` ducerea drastic` a rolului cognitiv al ra- gionale, filozofia nu mai poate s` ofere
(la începutul secolului XX). Desigur, limi- ]iunii, filozofia (implicit [i filozofia poli- criterii morale [i epistemologice
tarea drastic` a rolului ra]iunii în cu- tic`) [i-a redus aproape la zero una din obiective care s` clarifice o parte din

36
problemele politice [i sociale mai largi ale
vremurilor noastre. O ra]iune care se de-
clar` minimal` [i care nu mai are nici o
încredere în for]ele ei proprii nu poate s`
filtreze problemele morale [i politice ale
unei societ`]i atît de complexe [i plura-
liste cum este cea de ast`zi [i e, de aceea,
dep`[it` de multe din evenimentele con-
temporane [i blocat` adesea într-o auto-
referen]ialitate academic` steril`. Dar
situa]ia la care m-am referit mai sus, în
care ra]iunea public` liberal` apare ca in-
capabil` s` fac` fa]` unei politici care, în
mod evident, nu poate fi pus` într-un
FILOZOFIE
contrast radical cu orice principiu me-
tafizic, nu este decît o dovad` în plus c`
aceast` abdicare a filozofiei de la reflec]ia
universalist` nu este întru totul respon-
sabil`. O filozofie care ar avea curajul s`
se declare mai încrez`toare în capacitatea
ra]iunii omene[ti de a oferi criterii
morale, antropologice [i epistemologice
mai obiective ar putea fi, probabil, un
punct de reper pentru limpezirea unor
confuzii ale societ`]ii noastre contempo-
rane.
Dorin]a de a evita implica]iile pater-
naliste [i autoritare ale teoriei politice,
care l-a determinat pe Rawls s` reduc` atît
de strict rolul ra]iunii publice liberale,
poate fi privit` [i ca expresia unei temeri
a teoriei politice contemporane fa]` de
orice preten]ii de obiectivitate [i de uni-
versalitate în cunoa[tere. Altfel spus, teo-
ria politic` [i, de fapt, o mare parte din
filozofia contemporan` prive[te cu neli-
ni[te [i scepticism orice sugestie c`
adev`rul ar putea fi ceva absolut, obiectiv
[i universal. Desigur, nu doar în istoria
filozofiei, ci mai ales în istoria politic` [i
Este posibil un dialog
al lumilor?
Thomas Sheehan sau After Philosophy
o CONSTANTIN B~L~{OIU o
NTREAGA discu]ie a textului lui
Thomas Sheehan1 este concen-
Î
trat` în jurul filosofiei occiden-
tale. Sheehan consider` c` un dia-
log între lumi2 este improbabil,
dac` lumile î[i p`streaz` unicitatea ine-
rent` a tradi]iilor lor sau Estul evit` „eu-
ropenizarea“ Vestului. Textul i-a fost in-
spirat de The Golden Jubilee Session of
the Indian Philosophy Congress din de-
cembrie-ianuarie 1975-1976, unde pre-
ocuparea principal` a fost de a vedea
dac` un dialog al lumilor este posibil [i
dac` el poate fi filosofic. Sheehan
p`streaz` problemele principale ale
Congresului, dar ne propune o evaluare
proprie a rezultatelor filosofiei occiden-
social`, s-au comis de multe ori abuzuri [i
nedrept`]i în numele unui adev`r par]ial
în]eles [i impus altora ca o constrîngere
absolut`. De la abuzurile Inchizi]iei pîn`
la crimele fascismului [i comunismului,
teoreticienii liberali au suficient de multe
exemple care s` sus]in` pozi]ia lor atît de
favorabil` neutralit`]ii [i consensului
politic ([i epistemologic) minimal.
Pe de alt` parte, a spune c` erorile
ecleziastice sau politice, care, în ultim`
analiz`, sunt pur [i simplu erori ome-
ne[ti, dovedesc c` nu exist` nici un adev`r
absolut este un nonsens logic. Acest argu-
ment ar putea fi valid numai dac` am pre-
supune c` adev`rul obiectiv [i universal
ar fi imediat accesibil oric`rei fiin]e
omene[ti ra]ionale. Cum aceast` afir-
ma]ie nu poate fi sus]inut`, dat fiind c`
ra]iunea, privit` ca o facultate de cunoa[-
tere, reprezint` mai curînd un poten]ial
decît o actualitas, rezult` c` nu putem de-
riva din erorile comise chiar de o multi-
tudine de fiin]e ra]ionale inexisten]a
unui adev`r obiectiv care s` poat` fi
în]eles de c`tre ra]iune.
Ra]iunea – care ar avea datoria [i re-
sponsabilitatea s` în]eleag` cît mai mult
din acest adev`r – este cea care ar putea fi
valorificat` de cercetarea filozofic`, dac`
aceasta din urm` s-ar elibera de prejude-
c`]ile kantiene [i de timidit`]ile rela-
tiviste [i post-moderne, f`r` temerea c` în
felul acesta ar degenera în autoritarism.
Desigur, pericolul autoritarismului [i al
arbitrarului exist` [i nu putem nega c`
liberalii au partea lor de dreptate atunci
cînd consider` c` este prudent s` îl pre-
venim. Dar sunt m`surile lor de a preveni
un asemenea pericol, limitînd pîn`
tale. Pentru el, filosofia Vestului este
sursa principal` a impasului dintre Vest
[i Est: impasul provine din incapacita-
tea filosofiei – cu preeminen]a inerent`
a omului (Vestului) în raport cu lumea
[i lumile – de a recunoa[te dincolo de ea
natura plural` a lumii sau a realit`]ii pe
care o chestioneaz` sau [i-o face dispo-
nibil`. Nu întâmpl`tor filosofia Vestu-
lui culmineaz` cu [tiin]ele pozitive [i
tehnologia modern`, unde disponibili-
tatea realit`]ii este sau devine total`, iar
tendin]a principal`, dup` filosofie, este
de a explora [i extinde zonele deschise
deja de [tiin]ele pozitive [i tehnologie.
Estul tradi]ional n-a fost lipsit de
filosofie sau de în]elegeri generale ale
aproape de inconsisten]` rolul ra]iunii în
filozofie, în etic` [i în politic`, cele mai
adecvate [i mai responsabile?
C`utarea autentic` a adev`rului pre-
supune deja o anumit` con[tiin]` a faili-
bilit`]ii omene[ti [i o modestie de fond. A
c`uta cu seriozitate adev`rul înseamn` în
primul rînd a c`uta altceva decît fami-
liarul [i a fi dispus s` accep]i c` [i erorile
omene[ti pot fi utile în cunoa[tere (ca în
teoria epistemologic` a lui Popper). Mo-
destia de a c`uta un adev`r care presupu-
ne întîlnirea cu neprev`zutul [i pe care îl
po]i g`si doar dac` ]i se ofer` aceast` [an-
s` poate s` însemne [i c` cercet`torul a
devenit con[tient c` uneori aflarea
adev`rului nu depinde de meritele sale.
Or, numai aceast` simpl` con[tiin]`
poate preveni deja derivele autoritare.
Aspira]ia de a afla adev`rul, conjugat` cu
con[tiin]a asupra propriilor limite con-
duc mai degrab` la deschiderea c`tre
ceilal]i, împreun` cu care sau de la care
po]i afla adev`rul, decît la tiranizarea
altor persoane cu propriile tale convin-
geri (failibile).
Altfel spus, a afirma c` ra]iunea ome-
neasc` este mai puternic` decît se crede
de obicei în filozofia contemporan` nu
înseamn` s` sus]ii automat c` ar fi infaili-
bil` [i atotputernic`. Pe de alt` parte, a
spune c` tot ceea ce este produsul ra]iunii
omene[ti nu are nici o autoritate, pentru
c` ra]iunea este incapabil` de o cunoa[-
tere obiectiv` [i pentru c` orice ra]iune
subiectiv` poate deveni tiranic`, este o
precau]ie exagerat` în fa]a unui pericol
posibil, dar care poate fi prevenit cu mij-
loace mai bune. Altminteri, din teama de
o nou` catastrof` produs` de arbitrarul
realit`]ii, spune Sheehan, dar n-a fur-
nizat niciodat` ceva asem`n`tor. Un di-
alog între Vest [i Est, e limpede, nu este
posibil, dac` Estul rezist` „monologului
europenizant“ al Vestului sau, în ter-
meni [i mai nuan]a]i, „sintezelor facile
[i superficiale oferite de europenizare
pe de o parte [i întoarcerii culturii-pop ves-
tice spre Est, pe de alta“ (p. 240).
Pentru Sheehan, o solu]ie exist`, ea
trebuie c`utat` dincolo de filosofie sau,
poate mai bine spus, în ceea ce într-un
sens o precede sau o face posibil` ca
filosofie. Dar mai întâi s` ne ocup`m de
impasul dintre Vest [i Est: filosofia, o
analiz` a „Vestului ca Vest“ întocmit`
de Sheehan.
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
ra]iunii omene[ti, ra]iunea este pur [i
simplu eliminat` sau redus` la o umbr`
minimal`, ca în teoria ra]iunii publice
liberale. În locul exigen]elor unei filozofii
bazate pe o recunoa[tere echilibrat` a
rolului ra]iunii, teoria [i filozofia politic`
contemporan` nu propun decît un con-
cept de toleran]` multicultural` nefunda-
mentat metafizic, care nu poate oferi un
r`spuns ferm ira]ionalismului ce r`spîn-
de[te fanatic intoleran]a [i violen]a, cu ar-
gumente „morale“ [i religioase. Ra]iunea
minimalizat` nu ofer` decît o structur`
fragil` de rezisten]` în fa]a ira]ionalis-
mului fanatic, care nu-i poate convinge
pe deplin nici chiar pe propriii ei sus-
]in`tori.
Politicul nu poate fi, desigur, confun-
dat cu metafizicul [i separarea lor anali-
tic` este imperios necesar`. Pe de alt`
parte, politicul, la fel ca [i orice alt dome-
niu al existen]ei omene[ti, are nevoie de
o structur` valoric`, chiar dac` valorile
sale sunt definite ca politice. Valorile
politice nu pot avea o via]` lung` [i nu
pot fi sus]inute conving`tor dac` nu se
sprijin` [i pe aspira]ii [i interoga]ii mai
profunde ale oamenilor, care ating [i sfera
postulatelor metafizice. Valorile politice
suspendate, la fel ca [i ra]iunea public`
minimal`, risc`, în schimb, s` se expun`
tragic superficialit`]ii [i efemerului.
l
1 Richard Bellamy, Liberalism and Pluralism:
Towards a Politics of Compromise, London: Rout-
ledge, 1999, p. 102.
2 Ibidem, p. 95.
3 Ibidem. j
Întreaga chestiune const` în ce este
filosofia. Pentru Sheehan, filosofia este
un produs al Vestului. Scopul sau man-
datul principal al filosofiei a fost de a
face disponibil` realitatea – în cuvintele
lui Sheehan, „de a face realitatea ches-
tionabil` în semnifica]ia ei general`“.
Pentru el, Estul [i Vestul sunt în impas,
dac` Estul tradi]ional rezist` „europ-
eniz`rii“, în special pentru c` filosofia
Vestului exhib` o preeminen]` (impli-
cit a subiectivit`]ii sau a esen]ei/fiin]ei
umane) inconturnabil` în raport cu re-
alitatea sau materia-obiect, a[a cum o
reflect` [tiin]ele [i tehnologia moderne,
implicit individualismul modern, în
linii mari incapacitatea (filosofiei) de a
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
admite pluralitatea lumii pe care o
pune în chestiune. Cred c` lucrul acesta
devine mai clar din modul în care
filosofia Vestului a în]eles sau [i-a apro-
priat realitatea. Thomas Sheehan inven-
tariaz` trei concepte de baz` în filosofia
Vestului, conceptele de logos (limbaj),
nous (minte, gândire) [i realitate (împin-
se, în era post-filosofic` sau „after phi-
losophy“, la limit`, cu [tiin]ele [i tehno-
logia moderne). Spre deosebire de pri-
mele dou`, conceptul de realitate expu-
ne o situa]ie complet special`: n-a fost
luat sau considerat niciodat` izolat de
primele dou`. (E aici mo[tenirea filoso-
fic` principal` a Greciei antice, conform
lui Sheehan, care r`zbate din filosofia
Vestului aidoma „întoarcerii discrete a
refulatului lui Freud“.) Dac` logos-ul
descrie limbajul, iar nous-ul mintea sau
ra]iunea, realitatea nu înseamn` sau
reprezint` în schimb ceva dincolo de
mintea [i limbajul care caut` s-o apro-
prieze sau s-o cuprind` sau s-o fac` s`
semnifice, de[i exist` dincolo de ele. Re-
alitatea unui lucru începe cu omul sau
esen]a omului (existen]a omului ca
logos [i nous) care îl chestioneaz`: pentru
om, un lucru este totuna cu apari]ia sau
semnifica]ia sau inteligibilitatea lui.
Sheehan insist` nu întâmpl`tor
asupra distinc]iei dintre „cel care este
real“, lucrul, obiectul în sine sau ca
atare sau izolat de privirea sau esen]a
omului, [i „cel prin care ceva este real“.
Ultima descrie realitatea (conform lui
Sheehan, realness, [i nu reality, alocat`
primei defini]ii) sau „norma sau crite-
riul prin care ceva este luat ca real sau
respins ca nereal, adic`: starea sau
condi]ia care justific` un lucru real ca
real“ (p. 241). Pentru Sheehan, distinc]ia
este crucial` pentru „proiectul filosofic
al Vestului“. „Dac` filosofia are vreun
drept din na[tere, spune el, acesta
const` în nevoia omului de a ridica de
fiecare dat` într-un mod diferit între-
barea despre realitatea realului“
(p. 241). Pentru Sheehan, istoria
filosofiei Vestului nu este altceva în
definitiv decât istoria schimb`rilor în
conceptul de realitate („ideea lui Platon,
energeia lui Aristotel, ipsum esse al lui
Aquinas“): „fiecare astfel de schimbare
dicteaz` schimb`ri fundamentale în
ceea ce omul consider` ca fiind fiin]e
reale“ (p. 241).
Pe scurt, filosofia începe cu întreba-
rea despre realitatea realului. {i invers:
realitatea realului începe cu filosofia
sau chestionarea semnifica]iei realului.
Pentru om, realitatea realului nu este
separabil` de propria-i apari]ie sau fiin-
]are sau inteligibilitate, adic` de deschi-
derea sau fiin]a sau esen]a sau gândirea
omului. Filosofia sau mandatul filoso-
fiei este „de a face realitatea chestiona-
bil` în semnifica]ia ei general`“. Iar lu-
crul acesta tr`deaz`, este limpede pen-
tru mine, proeminen]a subiectivit`]ii în
raport cu lucrurile sau lumea pe care
Sheehan i-o repro[eaz` Vestului pentru
impasul pe care îl genereaz` în dialogul
cu alte lumi. O proeminen]` înc` [i mai
vizibil` din conceptele de minte/gân-
dire (nous, noein) [i limbaj (logos, legein).
Cu noein [i legein, omul î[i substituie
inevitabil esen]a sau fiin]a esen]ei lu-
crurilor. Noein sau gândirea descrie
„arena unde singur` semnifica]ia re-
alit`]ii poate fi ridicat` ca o întrebare“
(p. 242). Pentru Sheehan, „ce este reali-
tatea“ e inconturnabil legat de percep]ia
sau gândirea uman`: realitatea realului
începe cu noein care îl pune în chesti-
une sau [i-l face disponibil. Realul i se
prezint` percep]iei umane sub forma
realit`]ii organizate de gândirea care-l
observ`, nu altfel. E ceea ce face ca între
realitate [i gândirea care o gânde[te sau
observ` diferen]a s` fie asimilat`
esen]ei sau identit`]ii sau fiin]ei subiec-
tului. Pentru om, realitatea nu este sau
semnific` altceva dincolo de limitele
gândirii care o chestioneaz` sau în afara
semnific`rii operate de noein. Realitatea
[i gândirea sunt „acela[i“ (sameness), de-
clar` Sheehan. Dar prin mi[carea gân-
dirii sau printr-un efort de substituire a
esen]ei umane sau a subiectivit`]ii
esen]ei/fiin]ei lucrurilor.
Filosofia începe de aici, conform lui
Sheehan: cu preocuparea pentru noein [i
corela]ia lui cu realitatea. Legein este
cel`lalt concept care ne retrimite spre
noein, dar care împinge mai departe
modul în care noein sau gândirea ope-
reaz` asupra realului. Thomas Sheehan
îl las` la urm`, probabil nu întâmpl`tor:
legein e de fapt modul în care noein pro-
cedeaz`. Legein este limbajul. Func]ia
limbajului, spune Sheehan, este de a
colecta sau de a aduce împreun` lucruri
[i de a le raporta unele la altele, o
mi[care prin care le reveleaz` sau le
face s` semnifice. Cu legein, lucrurile/fi-
in]ele sunt aduse din obscuritate sau
lipsa de sens/ascundere într-o ordine de
sens [i semnifica]ie sau „neascundere“.
Sheehan, pe urmele lui Heidegger, o
nume[te aletheia [i consider` c` „aletheia
ca revelarea fiin]elor pentru om este
definitiv` pentru ousia ca realitate (real-
ness) a realului“ (p. 242). S` vorbe[ti
înseamn` s` aduci într-o unitate de sens
fiin]e sau lucruri prin care le revelezi ca
ceea ce ele sunt (p. 242). Substitu]ia
subiectiv` a realului este evident`, iar
cu [tiin]ele [i tehnologia moderne
devine total`. Din acest motiv, Sheehan
sus]ine c` întreaga problematic` a Ves-
tului const` în aletheia. A revela fiin]ele
înseamn` a le face disponibile. Pentru
Sheehan, esen]a logosului e aletheia, iar
aletheia este disponibilitatea lucrurilor
pentru om. Ce spune el e c` a revela un
lucru înseamn` implicit a-l introduce
într-o ordine de semnifica]ie sau inteli-
gibilitate ontologic arpentat`, unde
esen]a sau revelarea lui este echivalent`
cu func]ia sau rolul configurat prin uni-
tatea de sens sau raportarea lui la cele-
lalte lucruri (de exemplu, o descoperire
uluitoare în fizic` este f`cut` compre-
hensibil` integrând-o într-un limbaj sau
o serie de configura]ii de sens existente
pentru a fi raportat` [i a-i revela sem-
nifica]ia [i rolul într-un context de
semnifica]ie, noutatea; altminteri, risc`
s` r`mân` obscur`).
Un lucru nu este altceva dincolo de
func]ia, semnifica]ia sau rolul concret
care îi incumb` în ordinea sau unitatea
de sens în care se reg`se[te proiectat.
Nu întâmpl`tor revelarea sau aletheia
este uneori identificat` cu a mânui sau
a poseda. A schimba modul în care
fiin]ele sunt revelate înseamn` a schim-
ba modul în care fiin]ele sunt disponi-
bile pentru om. Istoria filosofiei con-
semneaz` schimb`rile în conceptul de
realitate sau în modul în care realitatea
a fost explicat` [i apropriat`, pentru ca
tehnologia [i [tiin]ele moderne s`
încheie eforturile filosofiei de apro-
priere a realului (after philosophy), re-
ducând-o, conform lui Sheehan, la o
„reflec]ie epistemologic` asupra
[tiin]ei“ sau la argument`ri ale praxisu-
lui uman. Sheehan e corect când ob-
serv` c` întreaga problematic` a Vestu-
lui poate fi rezumat` la aletheia: disponi-
bilitatea lucrurilor pentru om sau
aletheia devine total` cu tehnologia
modern` [i [tiin]ele pozitive. Thomas
Sheehan folose[te un vocabular incon-
fortabil pentru a descrie semnifica]ia
revel`rii lucrurilor, precum „ra]iune
imperialist`“ sau „umanizarea naturii“
sau „natura ca totalitate a ceea ce a de-
venit disponibilitate material` brut`
pentru a fi apropriat` [i dominat` de
c`tre om pentru proiectul lui de ra]io-
nalizare a naturii“ (p. 242). Pe scurt, re-
alitatea realului implic` substan]a
omului care o reveleaz`. Realitatea este
aletheia, adic` subiectivitatea omului
care o organizeaz` sau o semnific` sau o
face disponibil` în interiorul unei or-
dini de sens constitutiv` min]ii [i logo-
sului uman. Conceptele de noein sau
gândire [i legein sau limbaj indic` locul
unde realul este pus în chestiune [i des-
fac modul în care fiin]ele ajung s` fie
revelate sau aletheia.
Mandatul filosofiei n-a fost v`zut
separat de aceste eforturi de apropriere
a realit`]ii: ne-a ar`tat realitatea realului
ar`tându-ne în acela[i timp subiectivi-
tatea care o pune în chestiune [i o face
comprehensibil`; [i invers: ne-a ar`tat
subiectivitatea, cu esen]a ei, ar`tân-
du-ne mai departe singura realitate pen-
tru om, aletheia. Istoria filosofiei e un ar-
gument, sus]ine Sheehan, consemnând
firul schimb`rilor în conceptul de reali-
tate, în criteriul prin care ceva este justi-
ficat ca real: exhib` traiectoria unei su-
biectivit`]i, în c`utarea celor mai potri-
vite subiectiv sau eficiente aproprieri
ale realului/lumii, expandat`, expansi-
bil`. În orice caz, filosofia sau sfâr[itul
filosofiei nu este sfâr[itul revel`rii sau
disponibilit`]ii fiin]elor pentru om.
Dimpotriv`, cu tehnologia modern` [i
[tiin]ele pozitive disponibilitatea lu-
crurilor devine sau este total`. Limbajul
lui Sheehan, precum „ra]iune imperia-
list`“ sau „umanizarea realit`]ii“ sau
„monolog europenizant“, este corect.
În sum`, dialogul dintre Estul
tradi]ional [i Vest este improbabil. Pen-
tru Sheehan, filosofia Vestului nu poate
servi unui dialog al lumilor. Impasul
dintre Vest [i Est tr`deaz` incapacitatea
filosofiei Vestului de a sesiza diversi-
tatea intrinsec` a lumii, pluralitatea lu-
milor. Filosofia, istoria filosofiei, nu e
altceva în definitiv decât epopeea
adecv`rii subiectivit`]ii în raport cu re-
alul/lumea (f`r` ca realul s` r`mân`
neutru în adecvare), adic` istoria trans-
form`rilor în modul în care subiectivi-
tatea [i l-a f`cut disponibil, încheiat`
probabil ireversibil cu tehnologia [i
[tiin]ele pozitive moderne, cu disponi-
bilitatea total` a realului/lumii pentru
om. Filosofia exhib` reflexele vechi ale
unei subiectivit`]i proeminente, îm-
pins` la limit` cu tehnologia modern`.
Este improbabil ca un dialog cu Estul s`
fie posibil cu ajutorul filosofiei, pe care
Thomas Sheehan o consider` „o form`
particular` de spiritualitate numit`
ra]iune vestic`“. Dar o ie[ire exist`, pen-
tru Sheehan ea poate fi c`utat` dincolo
de „ultimul stadiu al filosofiei Vestului
cu tendin]ele ei imperialiste de ra]iona-
lizare“ (p. 243): dincolo, adic` în ceea ce
face posibil` realitatea (ousia) [i reve-
larea (aletheia), dar nu ca disponibilitate
total` a fiin]elor pentru om, ci poate, în
37
termenii lui Levinas, ca Infinit, ca
Transcenden]`, ca „Cel cu Totul Altul“
– în fine, ca responsabilitate. Reformu-
lat strâns, ce trebuie pus` este chesti-
unea filosofiei Vestului. Înc` nu a fost
ridicat`, spune Sheehan.
Misiunea lui Sheehan a fost de a ne
propune o evaluare a filosofiei [i rezul-
tatelor ei principale. F`r` s` intru în de-
taliile unei alte discu]ii, ie[irea pe care
Sheehan o anun]` cu „ultimul stadiu al
filosofiei“ nu poate porni decât tot de la
o întrebare, de exemplu: pentru Shee-
han, „ce face posibile fiin]ele ca fiin]e,
FILOZOFIE
ce este sau face posibil` realitatea [i re-
velarea?“(p. 243). În acest caz, e neclar
cum sper` el s` dep`[easc` filosofia [i
reflexele subiective inerente care o fac
în definitiv posibil` ca filosofie [i ex-
plic` impasul dialogic dintre lumi.
Ie[irea, evident, trebuie c`utat` acolo
unde o indic` Thomas Sheehan, dar nu
cu mijloacele lui sau ale filosofiei. Pro-
punerea mea este urm`toarea: raportul
dintre etic` [i filosofie sau ontologie tre-
buie schimbat: în termenii lui Critch-
ley, „etica este prima filosofie, unde
etica este în]eleas` ca o rela]ie cu res-
ponsabilitatea infinit` pentru cealalt`
persoan`“3. N-am s` v` r`pesc acum
aten]ia cu detaliile unei alte construc]ii.
Pentru a simplifica, muta]ia ne spune
c` etica nu-[i poate extrage suportul din
filosofie, rechizitoriul filosofiei f`cut de
Sheehan este corect. Etica este, dac`
vre]i, opera prin excelen]` a Proximit`-
]ii, a Celuilalt, e un eveniment exclusiv
inter-uman [i nu incumb` sub nici o
form` eului sau filosofiei. Reformulat
strâns, „etica este prima filosofie“. Pen-
tru Critchley, rela]ia etic` cu Cel`lalt
nu poate fi redus` la comprehensiune.
Argumentul este c` „Cel`lalt nu este
dat ca o problem` pentru gândire sau
reflec]ie“ (p. 8).
Cel`lalt este „cel cu totul altul“, o al-
teritate radical`, pe care n-o po]i ches-
tiona f`r` s` o reduci la un element al
subiectivit`]ii tale, a[a cum se întâmpl`
în cazul filosofiei. Cel`lalt este Trans-
cenden]a, care, în m`sura în care se
desf`[oar` înaintea ta ca Transcenden]`
sau Infinit, declan[eaz` responsabilita-
tea, etica. Etica este un eveniment care
se petrece înaintea oric`rei percep]ii
sau a oric`rui efort de reflec]ie. Pentru a
reformula, riscând repeti]ia, „etica este
prima filosofie“, o solu]ie pe care eu o
g`sesc credibil` pentru dialogul dintre
oameni [i lumi.
l
1 Thomas Sheehan, „After Philosophy: A
Protreptic“, Philosophy Today, Fall, 1978,
http://www.stanford.edu/dept/relstud/fac-
ulty/sheehan/pdf/78-after_philo.pdf
2 Pentru Sheehan, lumile func]ioneaz` ca
„orizonturi unificante“ care fac din ceea ce ar
trebui probabil s` fie o simpl` colec]ie de oa-
meni [i tradi]ii o comunitate [i asigur` un
spa]iu (omologat) de discurs [i ac]iune. Lumile
sunt de fapt spa]ii posibile/poten]iale de
ac]iune [i c`utare, nu daturi actualizate
mecanic de popula]ii sau comunit`]i, [i în
orice caz nu lumi ca popula]ii dispersate pe
glob (p. 239).
3 Simon Critchley and Robert Bernasconi
(eds.), „The Cambridge Companion to Levi-
nas“, Cambridge University Press, 2002,
p. 6. j

38
Istoria religiilor
de la Eliade la Eliade
STUDIU
o LIVIU BORDA{ o
Un templu oriental
În 1924, în teza sa doctoral` consacrat`
influen]ei romantismului francez asupra
lui Ion Eliade R`dulescu, Gh. Oprescu se
str`duia s` redimensioneze statura celui
glorificat ca p`rinte al literaturii române
moderne. Inconsecven]ele [i parado-
xurile sale erau surprinse printr-o suges-
tiv` metafor`: „Întocmai ca o p`dure
b`trân`, opera lui con]ine putregai [i
plante parazite, n-are potecile regulate [i
parterele înflorite ale unei gr`dini]e îngri-
jite, este rebarbativ`, de multe ori chiar
resping`toare; dar este plin` [i de copaci
puternici care se înal]` pân` în sferile al-
bastre ale idealului, de plante rare [i in-
teresante tocmai prin capriciozitatea lor,
de ape vijelioase [i turburi“1. Pân` atunci
Eliade (pe care îl vom ortografia aici He-
liade) fusese aproape exclusiv judecat
prin prism` literar`, de[i a fost înainte de
toate o figur` cultural`. Acestui lucru i se
datora faptul c` profilul s`u ap`rea în
plan secund în raport cu genera]iile
urm`toare [i c` o bun` parte din scrierile
lui au fost neglijate.
De[i între timp opera i-a fost studiat`
sub diverse alte unghiuri, statura sa cul-
tural` nu a fost înc` m`surat` în întrea-
ga ei amploare. Noile poteci t`iate prin
b`trânul codru au l`sat plantele exotice [i
lianele baroce în aceea[i izolare. Desi[u-
rile în care ele [i-au p`strat neatins farme-
cul primitiv au fost cartografiate numai
pentru a le p`stra în afara parcului didac-
tic care a devenit opera sa. Studiile reli-
gioase [i teologice abia încep s` sar` gar-
dul în aceast` rezerva]ie s`lbatic`, în timp
ce orientalistica nu a f`cut nici m`car o
gaur` prin care s` trag` cu ochiul.
Situa]ia se explic` nu doar prin istoria
dificil` a acestor discipline, ci [i prin fap-
tul c` la 135 de ani de la moartea lui He-
liade suntem înc` departe de edi]ia com-
plet` a operelor sale. Publicistica a[teapt`
în continuare s` fie strâns` într-un
volum, iar o bun` parte din c`r]i trebuie
c`utate tot în vechile edi]ii. Gh. Oprescu
însu[i, recuperând pentru exegez` textele
marginalizate, afirma c` partea capital` a
operei sale o constituie Biblicele (1858) [i
Echilibru între antiteze (1859-1869), „un
monument lipsit de multe ori de gust, lip-
sit de propor]ii, ceva monstruos ca acele
temple din Extremul Orient, înc`rcate
de sculpturi, de o bog`]ie barbar`, îns`
impun`tor, atr`gând aten]ia [i re]i-
nând-o“2. De[i a fost primul care a ana-
lizat-o cu aten]ie, el l`sa în afara ecua]iei
o oper` teoretic` anterioar`, Istoria critic`
universal`, cu atât mai mult cu cât era
con[tient de influen]a acesteia asupra
Ion Eliade R`dulescu, Portret de I.D. Negulici
Biblicelor [i de recapitularea ei în Echilibru.
Ea era veritabilul templu extrem-oriental,
dar probabil lipsa-i de expertiz` în acest
domeniu l-a re]inut s` se pronun]e.
Acela[i lucru s-a întâmplat [i cu exege]ii
ulteriori, astfel încât templul a r`mas as-
cuns în jungl`, acoperit de o vegeta]ie lux-
uriant` [i a[teptând zadarnic un Indiana
Jones al istoriei culturii române.
E adev`rat, o tentativ` de explorare
tocmai fusese întreprins` de G.D. Scraba,
îns` la un nivel prea amator pentru a avea
ast`zi alt` importan]` decât istorio-
grafic`. Acesta considera c` Istoria nu
Echilibru este opera filosofic` fundamen-
tal` a lui Heliade [i observa c` ea se ocup`
de fapt de istoria religiilor, propunând o
filosofie a istoriei religioase a popoarelor
antice3. Alte dou` teze doctorale au fost
consacrate – de D. Popovici [i R. To-
moiag` – explor`rii izvoarelor gândirii lui
Heliade. Ele au trecut uneori prin
apropierea celor orientaliste [i istorico-re-
ligioase, dar nici competen]ele autorilor
[i nici sec]iunea epistemologic` în care se
situau nu le-au permis s` le recunoasc` [i,
cu ajutorul lor, s` se aventureze în inte-
riorul Istoriei critice universale4.
Dac` despre Echilibru între antiteze s-a
putut spune c` a trecut direct din ti-
pografie în muzeul gândirii române[ti,
f`r` a exercita vreo influen]` asupra con-
temporanilor, atunci Istoria, ap`rut` pos-
tum, trebuie considerat` depus` în cimi-
tirul acestei gândiri. Reflec]iile lui Heli-
ade asupra istoriei religioase a Orientului
antic nu au fost niciodat` considerate în
sine, ci numai în leg`tur` cu alte c`r]i [i
idei ale sale.
E cazul, a[adar, s` ne întreb`m dac` nu
a sosit timpul ca manii s`i – cum spunea
Lovinescu – s` fie pe de-a-ntregul îm-
p`ca]i.
„O astfel de istorie
nu s-a scris înc`“
Interesul lui Heliade pentru geografie
[i istorie traverseaz` în mod constant
zbuciumata sa via]`. Dup` ce studiaz`
aceste materii cu Gh. Laz`r la colegiul Sf.
Sava, în 1820 – ca urmare a trimiterii lui
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Eufrosin Poteca în str`in`tate – va prelua
el predarea lor. În prospectul din 1830 al
Adaosului literar la Curierul românesc,
printre materialele pe care le anun]` se
afl` [i cele de istorie universal`. De
asemenea, inten]iona s` acorde o parte
„pentru o prescurtare de geografie, în
care s` ar`t capitalele p`mântului, religi-
ile, guvernele [i l`cuitorii“5. În 1834
tip`re[te pentru stat un manual de ge-
ografie, iar peste doi ani traduce el însu[i
un altul. În 1843 transpune din francez`
Elemente de istoria universal`, dup` manua-
lul lui Jacques Amyot, a c`rui prim` parte
e dedicat` popoarelor orientale: asirieni,
egipteni, fenicieni, troieni, lidieni, mezi [i
per[i. Lipsesc indienii [i chinezii, tocmai
cei care îi vor atrage aten]ia dup` 1848, la
Paris. Manuscrisele unui manual de isto-
rie antic` [i al unuia de geografie gene-
ral`, ambele neterminate – [i necercetate
pân` acum –, se p`streaz` la Biblioteca
Academiei Române (4188, 4196).
Scrierile sale anterioare exilului nu
dovedesc o preocupare special` pentru
Orientul îndep`rtat. F`r` îndoial`, Heli-
ade începe studiul antichit`]ii orientale
abia la Paris (ianuarie 1849 - iunie 1851)
[i în direct` leg`tur` cu proiectul Istoriei
critice universale. Despre geneza acestei
opere insolite nu exist` decât pu]ine
m`rturii. Momentul conceperii ei era cel
al unei explozii de curiozitate pentru
vechile culturi asiatice, iar orientalismul
plutea în aer. Din el se înfruptau [i medi-
ile socialist-utopice sau umanitarist-ma-
sonice în care Heliade se sim]ea atât de
bine. Revistele saint-simoniene o do-
vedesc. Proudhon însu[i a cochetat cu
orientalismul, iar Pierre Leroux [i Jean
Reynaud au scris pe larg despre religiile
orientale, de unde [i-au tras [i o bun`
parte din inspira]ie.
Dar Heliade fusese introdus în mod di-
rect în cercul orientali[tilor. La 14 au-
gust 1849, fostul consul la Bucure[ti A.
Billecocq îl prezentase membrilor reuni]i
ai Société Orientale de France. Printre ei se
num`rau scriitori care au exercitat o
influen]` determinant` asupra lui: Victor
Hugo – fratele s`u, deputatul Abel Hugo,
fusese primul vicepre[edinte al Societ`]ii
– [i Lamartine, în al c`rui salon va fi invi-
tat. El s-a întâlnit [i cu noul pre[edinte al
acesteia, ministrul de externe Drouin de
L’Huys. R`mâne ca natura [i profunzimea
rela]iilor pe care le-a între]inut cu „orien-
tali[tii“ francezi, influen]a]i deja de J.A.
Vaillant în favoarea românilor, s` fie pre-
cizate de viitoarele cercet`ri de arhiv`. E
evident îns` c` atât lecturile cât, [i fasci-
na]ia lui Heliade pentru culturile Orien-
tului antic [i-au avut aici unul dintre
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
catalizatori. Pu]inele cursuri pe care le-a
audiat – probabil la Sorbona sau la
Collège de France – l-au nemul]umit pro-
fund, c`ci to]i profesorii i s-au p`rut
„iezui]i“, [colile „iezuite“ [i însu[i minis-
trul înv`]`mântului „iezuit“6. De unde [i
imboldul trilogiei sale anti-iezuite ce tre-
buia s` cuprind` Istoria critic` universal`,
traducerea comentat` a Bibliei [i o istorie
a literaturii universale.
Atunci când, în introducerea Istoriei,
calculeaz` timpul scurs de la crearea
p`mântului, Heliade se raporteaz` la anul
1850. Îns` scrierea ei a avut loc în insula
Chios, unde [i-a continuat exilul între
iulie 1851 [i decembrie 1853, aducând cu
sine trei l`zi de c`r]i. Preg`tindu-se de ple-
care, el trimitea „fra]ilor“ din Brusa, prin-
tre altele, un atlas geografic [i cinci exem-
plare dintr-o Istorie universal` în 7 tomuri,
de care se ar`ta foarte entuziasmat. Nei-
dentificat` de cercet`torii de pân` acum,
ea e versiunea francez` a istoriei lui Ce-
sare Cantù (19 vol., 1843-1849), din care
Heliade s-a limitat la volumele istoriei an-
tice, c`ci le considera mai pu]in „ie-
zuitice“7.
A[a cum atest` coresponden]a exilu-
lui, în noiembrie 1851 Istoria era înc` în
proiect, dar în martie 1852 era deja serios
început`, pentru ca în august s` fie gata
pân` la capitolele asupra Egiptului [i Per-
siei. Heliade era convins c` a descoperit
lucruri importante pe care vroia neap`rat
s` le transmit` posterit`]ii. Întreprinderea
sa trebuia s` cuprind` întreaga istorie
uman` din cele mai vechi timpuri pân`
în prezent, incluzând chiar [i istoria
românilor. Îns` la 26 noiembrie anun]a
c` a abandonat-o „pentru c` nu am capul
deocamdat` limpede de griji“. În februa-
rie 1853 erau deja scrise „trei mari vo-
lume“, dar în decembrie a fost din nou în-
trerupt` de plecarea sa la Istanbul8. Dup`
o lung` pauz`, îl g`sim din nou asupra ei,
în 1856, în capitala otoman`, când
ajunsese la istoria evreilor9. În acela[i
timp se ocupa de traducerea [i comen-
tarea Bibliei. Comentariile vor ap`rea în
1858, la Paris, sub titlul Biblicele. În prefa]a
lor, Heliade se refer` explicit la istoria uni-
versal`, trimi]ând la volumele trei [i
patru ale acesteia, iar pe ultima copert`
anun]a c` o va tip`ri de îndat` ce va
strânge suficien]i prenumeran]i.
Dar temerea c` scrie aceste volume
„numai pentru distrac]ia mea, f`r` spe-
ran]` d-a le publica odat`“ se va împlini
întocmai. De[i dup` întoarcerea din exil
declara c` a renun]at la studiul istoriei, el
va c`uta în mai multe rânduri s`-[i pu-
blice opera. Încerc`rile pe care le face în
deceniul urm`tor nu vor scoate textul din
forma sa manuscris`. În studiul Fabula
(1860), în care rezuma o parte din ideile
Istoriei, afirma c` aceasta se va tip`ri „la
timpul s`u“10. În în[tiin]area Asocia]ia
Bibliofil` din 6 ianuarie 1862 anun]a c`
publicarea va începe în acel an [i va
cuprinde trei volume („perioade“). Nu a
reu[it nici de aceast` dat`, dar nu va
renun]a. Peste câ]iva ani, în ianuarie
1865, îi scrie unui colaborator pe un ton
devenit mistic: „De voi mai tr`i, voi
provedea [i pentru volumele de Istoria
universal`, [i atunci, împlinindu-mi misia,
voi putea, f`r` team`, a pronun]a cu
inima deschis`: «Acum desleag` pe ser-
vul t`u, Doamne, în pace…, c` au v`zut
ochii mei mântuirea ta»“11. În martie
1870, Heliade lanseaz` un nou apel pen-
tru o „libr`rie na]ional`“, între ale c`rei
proiecte se afla [i o „[tiin]` a omenirii sau
Istoria universal` a globului nostru, a
popolilor antici [i moderni, a [tiin]elor,
artelor [i inven]iunilor umane“, în nu
mai pu]in decât 30 de tomuri12. Înce-
putul ei erau, desigur, cele trei sau patru
volume pe care le redactase el însu[i.
Din p`cate, numai primele dou` vor fi
publicate de c`tre fiul s`u – postum, în
1892 – [i acelea cu destule neglijen]e [i
gre[eli, mai ales în terminologia asiatic`.
Ele acoper` primul „period“, incluzând
etiopienii, indienii, chinezii, japonezii,
caldeenii [i egiptenii. Din „periodul al
doilea“ a ap`rut doar sec]iunea dedicat`
indienilor. Dup` afirma]iile lui Heliade,
urm`toarele dou` volume se ocupau de
persani [i de evrei. Despre soarta lor nu se
[tie îns` nimic. Scraba aflase de la urma[i
c` se mai p`strau unele manuscrise pe
care ace[tia inten]ionau s` le publice13.
Lucru care nu s-a mai întâmplat. Con-
form proiectului, istoria ar fi trebuit s`
continue cu grecii [i romanii, iar apoi cu
cre[tinismul. Între manuscrisele din arhi-
va familiei preluate în 1953 de Biblioteca
Academiei Române se afl` [i un miscela-
neu (3639) cuprinzând capitolul despre
romani [i o schi]` a celui despre gali.
Heliade nu va reu[i s` materializeze
nici celelalte dou` componente ale tripar-
titului proiect anti-iezuit. Istoria litera-
turei –neterminat` [i ea – va fi publicat`
abia în 1979. Tip`rirea traducerii Bibliei
[i a Biblicelor va fi întrerupt` dup` primele
c`r]i. E foarte probabil c` o bun` parte a
sec]iunii dedicate evreilor în Istoria critic`
universal` se reg`se[te în aceste comen-
tarii, a[a cum se reg`sesc pagini despre
egipteni, indieni sau chinezi. Transferul
ar putea eventual explica [i dispari]ia
manuscrisului celui de-al treilea volum al
Istoriei.
Toate aceste str`danii confirm` îns`
afirma]ia din cuvântul funebru al lui
Hasdeu, c` „nu este aproape nici o ramur`
a cuno[tin]elor umane în care s` nu fi
înfipt vârful condeiului“.
Rase, vârste, religii:
clasificarea universalului
Cu Istoria critic` universal`, Heliade a
înfipt totu[i mai mult decât vârful con-
deiului: el a a[ezat un reper. Unul care,
venind prematur pentru cultura român`,
va fi recunoscut ca atare mult mai târziu.
Heliade î[i propunea s` realizeze o
altfel de istorie, de care era con[tient c`
înc` nu se scrisese14. Nu una în date,
evenimen]ial` [i deci „istoric`“ în sens
clasic, a[a cum s-au l`sat în[ela]i cei mai
mul]i cercet`tori, care în consecin]` au [i
subapreciat-o. Chiar de la început, el
anun]a c` aceasta va cuprinde nu doar
evenimentele, ci [i dezvoltarea min]ii
omene[ti, mai precis istoria [tiin]elor,
artelor [i credin]elor. Adic` va trata toc-
mai chestiunile neglijate pân` atunci de
istoriile universale: „despre cosmogoniile
[i teogoniile na]iilor, despre primele lor
dogme [i credin]e [i mai vârtos despre
dogmele [i credin]ele oficiale, ce fur`
punctul de plecare al tutulor institu]iilor
[i a toatei vie]ei politice [i morale a
fiec`rui popol“15. Numai c`, intrând în
materie, [tiin]ele [i artele sunt abando-
nate în favoarea mitologiilor [i religiilor.
Ceea ce construie[te el este de fapt o isto-
rie filosofic` a ideilor [i credin]elor reli-
gioase, pl`nuit`, în cunoscutu-i stil ci-
clopic, s` acopere timpul scurs de la
crea]ia lumii pân` în prezent.
De[i afirm` primordialitatea religiosu-
lui, Heliade abordeaz` polemic toate
formele pe care acesta le ia de-a lungul
istoriei. Atributul „critic`“ plasat în titlu
atrage aten]ia c` e vorba de o tratare an-
gajat „ra]ional`“ a istoriei religioase a
umanit`]ii. Aceast` angajare e dat` de
propria-i filosofie, pe care [i-o construise,
eclectic, la Paris, în prelungirea unor dis-
pozi]ii trasabile deja din anii ’20-’30. Nu
este un studiu pozitiv al faptului reli-
gios, abordare care înc` nu se manifestase
cu adev`rat [i pentru care el nici nu era
înzestrat, ci o istorie a religiilor bazat` pe
o filosofie a istoriei. Ea e reminiscent` din
critica iluminist` [i tributar` socialismu-
lui utopic.
Primordialitatea faptului religios între
elementele constitutive ale umanului
poate fi considerat`, desigur, o influen]`
a c`r]ii lui Friedrich Schlegel, Über die
Sprache und Weisheit der Indier (1808), pe
care Heliade o avea în biblioteca sa în tra-
ducerea francez` a lui Adolphe Mazure
(1837). Dar ea este mai degrab` o con-
secin]` a credin]ei sale în primatul spiri-
tualului. Filosofia sa, expus` în introdu-
cerea Istoriei, se întemeiaz` pe un dualism
ontologic integrat unei dialectici trinitare
de tipul activ-pasiv-rezultat. Categoriile
acestei ontologii sunt spirit-materie,
timp-spa]iu, substan]`-form`, progres-
conservare, libertate-fatalitate etc. Dac`
accept` dou` principii, Heliade sus]ine
totu[i întâietatea spiritului, aderând înc`
din 1842 la ceea ce nume[te „spiritua-
lism“.
Filosofia istoriei [i a culturii din acea
epoc` era dominat` de opozi]ii precum
Orient-Occident sau arieni-semi]i. Ar fi
fost de a[teptat ca ele s` convin` dualis-
mului ontologic heliadian. Acesta î[i
g`se[te îns` contrariile în cu totul alte cu-
pluri: nord-sud [i albi-negri. Op]iunea lui
Heliade era determinat` de antropogonia
sa: omul a ap`rut în zona arctic`, de unde
a migrat înspre tropice; primele rase erau
negroide, culoarea tenului deschizân-
du-se treptat la cele succesive.
Urmând aceste idei [i dialectica sa
trinitar`, popoarele sunt clasificate dup`
stirpe [i vârste. Cea mai veche ras` este
cea etiopian`, urmat` de rasele mongol`
[i caucazian`. Ele nu se reduc sau iden-
tific` cu popoarele [i zonele geografice de
unde î[i iau numele, ci devin termeni
generici. Rasa etiopian` începe herodo-
tian cu aegopozii, nanii, troglodi]ii, ih-
tiofagii [i ajunge la etiopienii propriu-zi[i,
care reprezint` vârsta cea mai înaintat`.
39
Din aceea[i ras` fac parte „primitivii“
antropologiei: negrii „s`lbatici“ din Africa
[i Australia, botoconzii din America
meridional`, negrii mozambicani (ho-
tento]ii, vambunii, macuaii) [i votofii din
Senegal. Rasa mongol` începe cu indienii
din America septentrional` [i îi include
pe malaezieni, indieni, t`tari, chinezi [i
japonezi. În fine, cea caucazian` îi
reune[te pe arabi, caldeeni, armeni,
egipteni, fenicieni, evrei, greci, romani,
cel]i (adic` franco-germani) [i sci]i (adic`
slavi), cel mai tân`r popor.
Ierarhia evolutiv` a raselor [i po-
poarelor este determinat` în primul rând
de culoarea pielii. Fiecare din cele trei
stirpe – neagr`, ar`mie [i alb` – î[i are
STUDIU
vârstele sale, începând cu pruncia, dar
acestea sunt mai dezvoltate la stirpea
imediat superioar`, conform teoriei spi-
ralei l`rgite a progresului pe care Heliade
o cuno[tea de la Michelet. De la troglodit
la slav, „de la negrul cel mai neperfect
pân` la blondul cel mai albinos“, se pot
distinge 21 de nuan]e corespunzând tot
atâtor variet`]i umane, rezultate pe de o
parte din geneza succesiv` a raselor, iar pe
de alta din metisarea lor. Amestecul
raselor conduce treptat spre formarea
unei singure omeniri [i a unei singure cu-
lori, „albul general“, garant al înfr`]irii
universale [i al egalit`]ii16.
Caracteristica principal` a istoriei, în
viziunea lui Heliade, este progresul,
evolu]ia infinit` a umanit`]ii c`tre punc-
tul final, perfec]iunea. Ca [i omul indivi-
dual, omenirea parcurge o serie de vârste.
Heliade nu crede necesar s` le consacre o
sec]iune în care s` discute sistematic
natura [i înl`n]uirea lor. Le trateaz` din
mers prin preciz`ri specifice unei rase sau
unui popor, dar ajunge astfel la incongru-
en]e [i chiar la contradic]ii. Acela[i lucru
se întâmpl` cu „periodurile“ istoriei. Mai
mult, în bro[ura Spiritul [i materia (1866),
cu care începe a treia parte a Echilibrului
între antiteze17, î[i recapituleaz` teoria is-
toriei cu diferen]e sensibile care fac [i
mai dificil` conturarea unei imagini co-
erente de ansamblu. Istoria, atât cât a fost
publicat`, se opre[te în mijlocul celui
de-al doilea „period“, f`r` s` elaboreze
asupra naturii lui, iar singurele vârste pe
care le ilustreaz` sunt pruncia [i copil`ria
umanit`]ii. La 1866, cele trei „perioduri“
au o configura]ie diferit`, conform triadei
ac]iune-reac]iune-rezultat. Ele reprezint`

40
teocra]ia, revolu]ia religioas` [i adventul
logosului, adic` cre[tinismul.
Trecând peste inconsecven]e, tabloul
vârstelor omenirii se prezint` astfel: ne-
grii ilustreaz` pruncia, primii dintre ei, ae-
gopozii, fiind de-abia oameni („stârpitura
umanit`]ii“). Indienii sunt copil`ria,
chinezii adolescen]a, iar babilonienii [i
egiptenii june]ea umanit`]ii. Celelalte
vârste le g`sim în studiul Fabula (1860):
evreii, grecii, romanii [i galii sunt situa]i
cu to]ii în prelungirea june]ii, în timp ce
franco-germanii reprezint` maturitatea,
iar slavii decrepitudinea omenirii.
Asemenea raselor, [i religiile î[i au
vârstele lor, superpozabile „periodurilor“
Istoriei: de la feti[ism se trece la sabeism,
STUDIU
forma sa spiritualizat`, iar de la acesta la
panteism, care îns` se materializeaz`,
coborând în politeism18. Din Spiritul [i
materia rezult` c` aceste trepte constitu-
ie o singur` etap`, reprezentat` aici prin
feti[ism-teocra]ie-idolatrie, urmat` apoi
de antropolatrie [i, în cele din urm`, de
ptoholatrie (adic` „adora]ia proletarului,
a s`racului“, numit augustinian „Christ-
popolul“), corespunz`toare, desigur,
cre[tinismului.
Folosindu-se de paralelismul cu vârs-
tele individului, Istoria construie[te astfel
o psihologie a umanit`]ii. Sentimentul re-
ligios se concretizeaz` mai întâi prin
feti[ism, în economia raporturilor omu-
lui cu natura, iar rolul esen]ial îl joac`, la
fel ca în copil`rie, dorin]a [i imagina]ia. Al
doilea element prin care omul intr` pe
calea religiei este fabula. Ra]ionalizând
sociologic, Heliade crede c` acest produs
popular inocent devine mit ca urmare a
i inteligen]ei pervertite în viclenie, prin care
Heliade î[i propunea s` superioritatea celui inteligent (poetul,
realizeze o altfel de isto- preotul) se traduce în putere asupra celui
rie, de care era simplu. Fabula ajunge minciun`,
con[tient c` înc` nu se credin]ele „naturale“ sunt transformate
scrisese. Nu una în în credin]e „oficiale“, iar religia e folosit`
date, evenimen]ial` [i ca opiu pentru cei meni]i subjug`rii. În
deci „istoric`“ în sens acest fel se constituie casta sacerdotal`,
clasic. Chiar de la care, pentru a-[i perpetua domina]ia, [i-o
început, el anun]a c` asociaz` pe cea r`zboinic`. Castei negus-
aceasta va cuprinde nu torilor [i artizanilor i se d` numai atâta li-
doar evenimentele, ci [i bertate cât s` permit` primelor dou` s`
dezvoltarea min]ii exploateze marea mas` a poporului. De
omene[ti, mai precis aici, reac]ia celui din urm` fa]` de religia
istoria [tiin]elor, „oficial`“, revolta contra teocra]iei [i revo-
artelor [i credin]elor. lu]ia religioas`.
Religie [i revolu]ie
Toate aceste idei tr`deaz` reminis-
cen]e ale teoriilor ce au marcat începutul
studiului comparat al religiilor, în a doua
jum`tate a secolului al XVIII-lea. De[i nu
exist` trimiteri directe, se pot recunoa[te
c`r]ile lui Ch. de Brosses (Du culte des
dieux fétiches, 1760) [i N.S. Bergier (L’origine
des dieux du paganisme, 1767), care expli-
cau religiosul prin cauze psihologice. Cel
dintâi considera ca stadii ini]iale ale re-
ligiei la toate popoarele feti[ismul, produs
al fricii, [i sabeismul, produs al admira]iei.
Pentru Bergier, acestea erau expresiile
unei mentalit`]i infantile care vedea
spirite în toate lucrurile [i, astfel, l`rgea
paleta izvoarelor psihologice ale senti-
mentului religios. Heliade nu i-a cunos-
cut direct, ci probabil prin intermediul
c`r]ii lui Benjamin Constant, De la religion
considérée dans sa source, ses formes et ses
développements (5 vol., 1824-1831), în care
se reg`sesc multe din ideile Istoriei sale.
Nici schema vichian` a vârstelor
umanit`]ii nu a fost cunoscut` direct, ci
prin intermediul lui Michelet – care a [i
tradus în francez` Scienza nuova (1827) –
sau, mai probabil, prin lectura lui Saint-
Simon ori a lui Auguste Comte, care o
transpusese într-un context sociologic [i
antireligios. Nu s-au g`sit pân` acum
probe concrete c` Heliade ar fi fost fami-
liar cu c`r]ile p`rintelui pozitivismului,
dar al doilea volum al Istoriei se încheie cu
profe]irea epocii [tiin]ei în locul celei a
credin]ei.
În teoriile sale î[i dau întâlnire, de alt-
fel, diverse idei ale unor binecunoscu]i
autori din epoc`, uneori la limita conver-
gen]ei, astfel încât numai o echilibristic`
punctat` cu salturi mortale le poate
împ`ca. Influen]ele dominante vin din-
spre utopi[ti: socialismul evanghelic al
lui P.-J. Proudhon, dimensiunea biblic` a
cosmosofiei lui H. Lecouturier, trinitaris-
mul lui Pierre Leroux, reminiscent din er-
metismul teosofic al lui Fabre d’Olivet.
Sub egida celui din urm`, Heliade abu-
zeaz` de mistica numerologic` [i de eti-
mologismul analogic.
Ideea evolu]iei în cicluri e completat`
cu cea a palingeneziei, adic` a succesiunii
epocilor de în`l]are, dec`dere [i regene-
rare. Teoretizat` de Pierre-Simon Ba-
lanche, ea relua ideea „eternei reîn-
toarceri“ din gândirea indian`. Dar, fidel
convingerilor sale evanghelice, Heliade
respinge versiunile extreme, metempsi-
hotice, exprimate de Leroux sau Rey-
naud. Ideea palingeneziei este integrat`
teoriei echilibrului antitezelor, în special
sub forma cuplului progres-conserva]ie.
În dialectica unit`]ii [i opozi]iei contrari-
ilor, op]iunea sa nu a fost pentru coinci-
den]a lor, ci pentru echilibrul în sintez`.
Contradic]ia genereaz` atât evolu]ia cât,
[i revolu]ia. „Progresul conservator“
împac` nu doar teama fiului polcovnicu-
lui R`dulescu de primejdia dezorganiz`rii
[i anarhiei, ci satisface totodat` nevoia
eroului cu manta alb` de a r`mâne pro-
tagonist în scenariul revoltei continue.
Eclectismul s`u era caracteristic auto-
didac]ilor, dar [i autorilor francezi pe
care îi frecventa. El preia totu[i selectiv [i
adesea critic, ]inând s` gândeasc` singur
pe baza sugestiilor culese din cele mai di-
verse surse. De altfel, „descoperirile“ sale
nu pretindeau a aduce ceva nou, ci doar
a organiza ceea ce g`sise în stare de haos.
Originalitatea se afl` în asamblarea com-
ponentelor într-o oper` ciclopic` de care
avea dreptate s` fie mândru ca de ceva ne-
maiv`zut. Nu întotdeauna îns` zarzava-
turile se las` cuprinse într-o armonie hor-
ticol` care s` aib` [i parfum. Originali-
tatea se dovede[te adesea rebarbativ`,
grotesc`, înecat` în vegeta]ii parazite [i
delicate monstruozit`]i.
Între acestea din urm` se înscrie [i
„comparativismul“ s`u (în sensul actual
al termenului, adic` folosirea incorect` a
metodei comparative), care exceleaz` în
asem`n`ri externe ale unor elemente izo-
late [i adesea superficiale, precum nu-
mele zeilor [i ale fondatorilor religio[i, pe
baza c`rora sunt deduse înrudiri, in-
fluen]e, difuziuni.
Dac` ideile sale filosofice fundamen-
tale – trinitarismul, palingenezia [i echili-
brul antitezelor – dateaz` din perioada
prepa[optist`, fiind doar sistematizate în
urma noilor lecturi de la Paris, cercet`rile
asupra religiilor orientale sunt datorate
exclusiv exilului. Aten]ia lui Heliade e
captat` în principal de indieni, chinezi,
egipteni [i evrei. India se dovede[te un loc
privilegiat pentru studiul religiilor [i a
min]ii umane în general, c`ci acolo co-
exist` toate vârstele omenirii. Predilec]ia
pentru ea e dovedit` de un simplu calcul
matematic: din cele 540 de pagini ale Is-
toriei, 113 sunt ocupate de introducere,
234 de indieni, în timp ce restul de 193
sunt împ`r]ite, inegal, între celelalte
popoare.
În primul „period“, indienii sunt
prezen]i cu o larg` desf`[urare de zei [i
mituri, tributar` în special c`r]ii lui Georg
Friedrich Creuzer – în traducerea fran-
cez`, amplu adnotat`, a lui J.D. Guigniaut
–, Religions de l’antiquité, considérées princi-
palement dans leurs formes symboliques et
mythologiques (vol. I1-2, 1825), dar [i Istoriei
universale a lui Cesare Cantù, considerat`
probabil o precursoare a istoriei care „nu
s-a scris înc`“. Cel de-al doilea „period“
ofer` o selec]ie comentat` de texte sacre
– patru imnuri din Rig Veda, patru
Upani[ade (Aitareya, I[a, Kena [i, fragmen-
tar, Chandogya), ample buc`]i din Mana-
va Dharma {astra –, a c`ror unic` surs`
este antologia lui Guillaume Pauthier,
Les livres sacrés de l’Orient (1840), cu-
prinzând traducerile lui H.Th. Cole-
brooke, A. Loiseleur-Deslongchamps [i
ale lui Pauthier însu[i.
Refrenul „toate î[i au originea în
India“ este îns` întors de Heliade împotri-
va celor în al c`ror nume romanticii î[i re-
construiser` propria identitate. Brah-
manii sunt cei responsabili de toate relele
care s-au ab`tut asupra omenirii. Idolatria
indian` este originea [i modelul tuturor
religiilor idolatre. Zeii [i fabulele, me-
tempsihoza [i ascetismul de tip ghim-
nosofist, modelul teocratic [i castele au
migrat în China [i Caldeea, de unde s-au
r`spândit apoi în restul lumii. Istoria in-
dienilor e un bazar unde popoarele î[i târ-
guiesc mitologiile: „Toate religiile, oricât
de materiale [i oricât de spirituale, de-
venir` tributare celei brahmane, toate
fur` nevoite a veni spre a-[i alege [i
cump`ra zei sau stof` religioas` din
marea magazin` indian` spre a o croi
apoi dup` talia popolului [i epocei
sale“19.
Heliade sprijin` aceast` tez` nu doar
prin asem`n`ri structurale, ci [i re-
curgând la etimologia defectuoas` – c`ci
bazat` pe insuficienta cunoa[tere a
legilor fonetice – caracteristic` [colii „mi-
tologiei naturii“. Echivalen]ele sunt
c`utate în special în mitologia greco-
roman` [i ebraic`. Ca la William Jones,
care ini]iase acest tip de comparativism,
Divespiter e Jupiter, Siva-Deonachu e Bac-
chus Dionysos, Skanda-Haracula e Hera-
cles, Vaiu-Pavana e Eol [i Pan, Agni e
model pentru Amor [i Vulcan, Sarasvati
pentru Junona, Lak[mi pentru Rea-Cy-
bele [i Venus, iar Skanda [i Gane[a pen-
tru Minerva [i Marte – [i tot a[a mai de-
parte se pot alc`tui liste lungi în care nu
arareori un zeu are mai mul]i corespon-
den]i [i transform`ri mai variate decât
permite cea mai generoas` mito-logic`.
Brahma e Abraham, Sarasvati e so]ia lui,
Sara, Moise e un Manu, iar mahari[ii
sunt echivalen]i ai patriarhilor biblici.
Heliade identific` trei mituri primitive,
comune întregului Orient, pe care le ilus-
treaz` cu tipurile indiene [i ebraice: mitul
primului om (Adam, Puru[a), cel al
gr`dinii raiului (Paradisul, Meru) [i al po-
mului cunoa[terii [i, în fine, cel al femeii
cu [arpele (Eva, Nagakanya) [i al infernu-
lui. {i în materie sacerdotal` modelul
brahmanic este urmat pretutindeni unde
s-a instalat teocra]ia, cu prec`dere de
preo]ii faraonilor [i, desigur, de iezui]i.
L`ca[urile divine prin care Heliade se
las` purtat de erudi]ia sa imaginativ`
sunt în acela[i timp t`râmuri sociale. Mai
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
mult chiar, ele sunt t`râmuri ale revoltei
în care religiosul [i socialul devin una. Cel
de-al doilea „period“ al istoriei sale
apar]ine revolu]iei religioase, deplas`rii
accentului dinspre Dumnezeu înspre om.
Ultimul capitol e dedicat lui Buddha, pro-
tagonist al smulgerii r`d`cinilor arbo-
relui [tiin]ei din iad [i al plant`rii lor în
cer, dup` ideile istoriosofice ale lui Eu-
gène Huzar. Nu e întâmpl`tor c` Heliade
– c`ruia îi scap` capitala Introduction à
l’histoire du Buddhisme indien (1844) a lui
Eugène Burnouf – se las` impresionat de
acest publicist uitat, membru al familiei
de ap`r`tori ai libert`]ii din care f`cea
parte [i amicul s`u Alphonse Esquiros.
Omul de la 1848 c`uta un loc pentru a
pune la vedere boneta ro[ie, iar capul ras
al lui Gautama i s-a p`rut cel mai potrivit.
Buddha arhibrahmanul devine an-
tibrahman. Rebel contra dogmelor, el ia
cunoa[terea din mâinile exclusiviste ale
preo]ilor pentru a o transfera poporului.
Aposta]ii [i ereticii de tipul lui Prometeu,
fondatorii religio[i sunt de fapt elibera-
torii a[tepta]i de cei simpli. Moise [i
profe]ii biblici nu sunt altceva decât revo-
lu]ionari [i martiri ai libert`]ii.
În ciuda anticlericalismului s`u, Heli-
ade e o fire consecvent religioas`. Op]iu-
nea lui m`rturisit` [i modelul s`u r`mân
cre[tinismul – mai precis, ortodoxia. De[i
Buddha este marele arhetip al insurgen-
tului religios cu care simpatizeaz`, singu-
rul s`u erou pozitiv în istoria Indiei, el
însu[i particip` la modelele biblice, iden-
tificându-se con[tient când cu Moise,
când cu Christ-poporul. Îns` aplecarea sa
spre „echilibru“ nu se dezminte nici
acum. Buddhi[tii sunt asem`na]i în mod
explicit cu primii cre[tini [i cu sociali[tii
contemporani. Buddha însu[i e pus în
ecua]ie cu Socrate, Luther [i Fourier, iar
Istoria se încheie printr-o paralel` a sa cu
Christos, c`ci Logosul – nu-i a[a? – este
unul20.
Numele trandafirului
O analiz` mai detaliat` a interesului
lui Heliade pentru istoria religiilor [i ori-
entalistic`, precum [i a influen]ei lor în
opera sa ulterioar` va putea fi citit` în
studiul introductiv al edi]iei Istoriei critice
universale, aflat` în preg`tire pentru tipar.
Ceea ce trebuie observat aici este c` isto-
ria religioas` a umanit`]ii pe care a con-
ceput-o [i realizat-o par]ial anticipeaz` cu
nu mai pu]in decât 125 de ani celebra
oper` a celui care îi va purta numele spre
o glorie cu adev`rat universal`: Mircea
Eliade. În fa]a acestei coresponden]e ce
trece dincolo de onomastic`, suntem în-
drept`]i]i s` ne oprim asupra vechii ob-
serva]ii a lui Shakespeare, actualizate de
Eco: „What’s in a name? That which we
call a rose/ By any other name will smell
as sweet“. Cu atât mai mult cu cât, în bal-
conul Julietei de la Rishikesh, numele
Romeo p`stra acea „dear perfection“ pe
care ar fi trebuit s-o dobândeasc` numele
Eliade în kutirul lui Svami Shivananda.
De[i dup` moarte Heliade devenise un
eponim al rena[terii moderne a Româ-
niei, totu[i animozit`]ile din timpul vie]ii
nu se stinseser` înc`, mai ales în mediile
liberale. Astfel încât, la 1898, cel mai fidel
discipol considera necesar s`-i vin` în
ajutor printr-un aprins rechizitoriu îm-
potriva inamicilor s`i21. Atitudinea libe-
ralilor se întâlnea în acest punct cu cea ju-
nimist`. Minimaliz`rii maioresciene îi
r`spunde Hasdeu prin proclamarea unei
„[coli Eliade“, împreun` cu tran[anta de-
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
clara]ie: „am fost totdeauna, sunt [i voi fi
eliadist“.
Amploarea imaginii sale [i a pola-
riz`rii din jurul lui poate fi m`surat` [i
prin gestul pe care îl fac la sfâr[itul
aceluia[i an doi tineri ofi]eri ai armatei
române. Hot`râ]i s`-[i schimbe patro-
nimicul, fra]ii Gheorghe [i Constantin
Ieremia aleg din admira]ie pentru „p`rin-
tele literaturii române“ s` se numeasc`
Eliade. Acesta devenea astfel patronul
spiritual al tat`lui viitorului istoric al re-
ligiilor. La originea alegerii st`tea, f`r` în-
doial`, un puternic sentiment patriotic.
Gestul este profund înc`rcat simbolic,
c`ci Gheorghe Ieremia adopt` un nume
considerat program al culturii române
moderne.
{i pentru autorul Istoriei critice univer-
sale Heliade era un „nume nou“, primit în
1815 de la dasc`lul s`u din Academia
domneasc`. Ini]ial Eliad, iar apoi Eliade,
dup` 1848 l-a ortografiat Heliade, f`r`
îns` ca aspira]ia s` fi fost pronun]at`.
Însemna de fapt în grece[te „al lui Ilie“,
numele tat`lui s`u fiind Ilie sin Radu sau
R`dulescu. Posteritatea trebuie s`-i fie re-
cunosc`toare acestui dasc`l pentru c` a
preferat versiunea elen`, c`ci cea româ-
neasc` ar fi fost Iliescu.
Noul patronim al fra]ilor Ieremia era
[i el justificat oficial prin derivare de la
prenumele tat`lui lor, Ilie22. Despre
influen]a sentimentelor filo-heliade[ti
ale c`pitanului Eliade asupra fiului s`u
nu [tim aproape nimic. E pu]in probabil
c` ascenden]a simbolic` putea fi trans-
mis` adolescentului miop cu aceea[i
prospe]ime [i eficacitate. Identitatea de
nume trebuie s` fi fost mai degrab`
jenant` pentru cel pornit s`-[i constru-
iasc`, din nimic, propria paternitate spi-
ritual`. El l-a numit întotdeauna pe pre-
cursorul s`u onomastic Heliade R`dules-
cu. Cât despre propriul nume, prefera
s`-i lege originea de noble]ea clasic` a
Eladei sau de soare, nu de prestigiul biblic
al profetului Ilie. Am`nuntul c` din bi-
blioteca sa de licean lipsea orice carte a lui
Heliade este de la sine gr`itor. În scrierile
sale a f`cut doar trimiteri generale [i
colective la opera lui. Nu exist` vreo
dovad` c` a cunoscut Istoria critic` univer-
sal` [i nici cartea lui Scraba, singura care
atr`gea aten]ia c` aceasta e o istorie a re-
ligiilor.
Mircea a preluat indirect condeiul
înfipt de Heliade, prin cei care l-au mo[-
tenit de la el: Hasdeu [i Eminescu. Cei doi
Eliade împ`rt`[esc spiritul enciclopedic
[i universal, setea de cunoa[tere, monu-
mentalul (numit de cel de-al doilea cu
referire la primul „megalomania româ-
n`“), primatul spiritualului [i sensibili-
tatea pentru mister (care, împreun`, de-
termin` modul cum ei în]eleg func]ia
religiosului în istoria omenirii), na]iona-
lismul profetic, încrederea în destinul
culturii române, cultul femininului, con-
cep]ia operei ca întreg, folosirea tehnicii
dante[ti a nivelurilor multiple de semni-
ficare [i, nu în ultimul rând, experien]a
exilului [i orientarea anti-ruseasc`. Chiar
[i acolo unde pozi]iile lor difer`, temele
sunt identice, precum în cazul coinci-
den]ei contrariilor sau al eternei reîn-
toarceri.
Deja în 1927, anul Itinerariului spiritu-
al, Eliade primea de la admiratori astfel de
rânduri: „Scopul scrisorii mele este acela
al tinerilor din secolul trecut care alergau
la Heliade spre a-i pov`]ui“. În 1936, dup`
apari]ia volumului Yoga, Petru Manoliu
îi scria: „Odinioar` se vorbea de un Heli-
41
ade, mâine se va vorbi despre Eliade. Nu
crezi oare în aceasta?“ Probabil credea,
pentru c` în toamna aceluia[i an, dup`
lectura Schimb`rii la fa]` a României, îl în-
treba cu bucurie pe Cioran dac` obser-
vase coinciden]a lor în lauda lui Heliade
[i în critica lui Maiorescu. Abia în 1978,
dup` publicarea primului volum din His-
toire des croyances et des idées religieuses, un
alt corespondent entuziast putea trasa o
paralel` a celor doi corifei, cu un acut
sim] de observa]ie care ne face s` regre-
t`m c` nu a fost publicat` la acea vreme.
Printre altele, el îi atrage aten]ia savantu-
lui din Chicago c` Heliade este precurso-
rul s`u nu doar onomastic, dar [i în isto-
ria religiilor [i în indologie. Un alt regret:
STUDIU
c` nu cunoa[tem înc` reac]ia lui Eliade,
dac` a existat una, c`ci – a[a cum spera
tân`rul s`u admirator – paralela trebuie
s`-i fi dat de gândit23.
Este, a[adar, o coinciden]` c` tocmai
Eliade R`dulescu a conceput [i scris
prima istorie a ideilor [i credin]elor reli-
gioase din cultura român`? Desigur, dar
nu o simpl` coinciden]`, ci una dintre
acelea care dep`[esc contingen]a [i cap`t`
dimensiuni trans-istorice. F`r` opera
nepotului s`u spiritual – prin care nu-
mele Eliade continu` s` fie un program –,
probabil nici istoria lui nu ar atrage ast`zi
mai mult` aten]ie decât în trecut.
l
1 Gh. Oprescu, „Eliade R`dulescu [i Fran]a.
Studiu de literatur` comparat`“, Dacoromania,
Cluj, III, 1922-23 [1924], pp. 1-128 (3-4).
2 Idem, p. 78.
3 G.D. Scraba, Ion Heliade R`dulescu. Începu-
turile filozofiei [i sociologiei române, Bucure[ti,
[1921], pp. 77, 124, 145, 258, 307.
4 D. Popovici, Ideologia literar` a lui I. Heliade
R`dulescu, Bucure[ti, 1935; R. Tomoiag`, Ion Eli-
ade-R`dulescu. Ideologia social-politic` [i filozofic`,
Bucure[ti, 1971.
5 Scrisoare c`tre Negruzzi, Muzeul Na]ional,
18 nov. 1836.
6 Scrisori [i acte, Bucure[ti, 1972, p. 221 (4/16
iulie 1849).
7 Scrisori din exil, Bucure[ti, 1891, pp. 128, 145
164, 223.
8 Idem, pp. 144, 165, 184; 181, 188; 200; 216.
9 Acte [i scrisori, Bucure[ti, 1928, p. 88.
10 Poezii inedite, Bucure[ti, 1860, pp. 183-212.
11 Scrisori inedite c`tre preotul Cosma Mo[escu,
Bucure[ti, 1940, pp. 48, 50; 29.
12 Documente [i manuscrise literare, I,
Bucure[ti, 1967, pp. 210-211.
13 G.D. Scraba, op. cit., p. 145 n. 309.
14 Scrisori din exil, op. cit., p. 194.
15 Istoria critic` universal`, Bucure[ti, 1872, I,
p. 52.
16 Idem, pp. 92, 95.
17 Spiritul [i materia, Bucure[ti, 1866, 39 pp.;
reluat în: Echilibru între antiteze, Bucure[ti, 1869,
pp. 269-303.
18 Istoria critic` universal`, I, pp. 105-113.
19 Idem, p. 187.
20 Idem, II, pp. 523, 524, 530, 537-539.
21 N.B. Locusteanu, Ion Heliade [i detractorii
s`i, Craiova, 1898.
22 Cererea a fost aprobat` dup` [ase luni, la
30 iunie 1899; cf. Monitorul Oficial, nr. 78, 1899.
23 Mircea Eliade [i coresponden]ii s`i, Bucure[ti,
I, 1993, p. 6 (R.M. Vasiliu); III, 2003, p. 132 (P.
Manoliu); IV, 2006, pp. 446-448 (L. Stanciu); Eu-
ropa, Asia, America, Bucure[ti, I, 1999, pp.
155-156. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
42

h
Nichifor Crainic
Rug`ciune pentru pace
POEM

Slav` }ie, Doamne, pentru-aceast` noapte.

Somnul meu în unda lunii s-a sc`ldat,
Din abisul p`cii visului i-ai dat
Desleg`ri de taine prin n`luci de [oapte,
Slav` }ie, Doamne, pentru-aceast` noapte!

Sem`na cu noaptea umilitei na[teri

Cînd ai rupt pecetea vechiului blestem,
Pacea Ta-nstelînd-o peste Betleem
{i v`rsînd lumina ve[nicei cunoa[teri
Sem`na cu noaptea umilitei na[teri.

Îngerul l`sase por]ile-ntr-o parte,

Cîntec f`r` sunet Te sl`vea-n sobor,
Unduiau azurul aripi f`r` zbor,
Cînd spre-abisul p`cii, n`z`rit departe,
Îngerul l`sase por]ile-ntr-o parte.

Doamne, d`-mi [i mie pacea Ta cereasc`,

Miezul de t`cere al strigatei vie]i
Care-nfl`c`reaz` din frico[i profe]i,
M`duva ce-mpinge vîrful s`-nfloreasc`,
Doamne, d`-mi [i mie pacea Ta cereasc`.

D`-mi [i mie pacea inimii, St`pîne,

Flac`ra ce nu se zbate-n uragan,
S` r`zbesc r`zboiul duhului du[man,
C`ci ]`rîna trece, sufletul r`mîne,
D`-mi [i mie pacea inimii, St`pîne.

Tu, r`coarea celui ars pe rug, Iisuse,

{i dulcea]a celui sfî[iat de leu,
În arena mor]ii, Dumnezeul meu,
Fii [i r`s`ritul vie]ii mele-apuse,
Tu, r`coarea celui ars pe rug, Iisuse.

Antologia poeziei carcerale, Ioana Cistelecan, Ed. Eikon, 2006, pp. 62-63
Desen de Sorin Ilfoveanu
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
44

Privind Sibiul
În dialog cu doamna Hanna Derer
INTERVIU

o SEBASTIAN BO}IC o

Arhitect prin forma]ie, specialist în conservarea monumentelor istorice prin absolvirea

institu]iei de profil a UNESCO [i în istoria arhitecturii printr-o tez` de doctorat despre
epoca baroc` a Sibiului, Hanna Derer este în prezent conferen]iar la catedra de profil a
Universit`]ii de arhitectur` [i urbanism „Ion Mincu“ din Bucure[ti. A publicat peste
100 de studii [i articole de specialitate. A sus]inut mai multe conferin]e în Germania,
Italia, Serbia [i Croa]ia. A participat la programul româno-german de inventariere a
patrimoniului cultural din teritoriul locuit cândva de sa[i.

Sebastian Bo]ic: Doamn` Hanna unei entit`]i urbane, o serie întreag` de

Derer, Sibiul este în acest an capital` cultu-
ral` european`, al`turi de Luxemburg. Ce
efecte decurg de aici?
Hannah Derer: Acest statut are, dup`
cum putem vedea, efecte pozitive, dar [i
negative.
S.B.: Efecte negative?
H.D.: Da, chiar ast`zi diminea]`
r`sfoiam ziarele de ieri – am prostul
obicei de a citi ziarele la o zi dup` ce
apar – [i am g`sit un articol despre „ex-
plozia“ pre]urilor pe pia]a imobiliar`
sibian`. Am parcurs rapid textul, ]in
minte c` era [i un scurt interviu cu pri-
marul Sibiului, domnul Klaus Johannis,
care, dac` nu m` în[el, relata experien]a
întâlnirii cu investitori care ]ineau s`
ridice blocuri pe parc`rile altor blocuri
deja existente. Sigur, pe lâng` pozi]iile
aberante de acest tip se v`d deja efectele
pozitive: din luna ianuarie era evident
c` erau rezervate toate locurile de
cazare din Sibiu [i pe o raz` conside-
rabil` în jurul ora[ului pentru tot anul
2007.
S.B.: Ca s` nu mai vorbim de
recunoa[terea interna]ional` a Sibiului [i
tot ce decurge de aici. Unul din motivele
pentru care am dorit s` purt`m aceast`
discu]ie este legat de privirea dumneavoas-
tr` ce anvelopeaz` aproape toate fa]etele
burgului acesta faimos: sunte]i cercet`tor [i
istoric de arhitectur`, bun` cunosc`toare a
culturii specifice sibiene [i a ethos-ului sas,
limba german` este limb` matern` – în
fine, de]ine]i toate datele pentru a oferi o
perspectiv` ampl` subiectului.
H.D.: Nu vreau s` cred c` este cu
necesitate a[a. Eu consider c` depinde
de privitor, de pozi]ia pe care te situezi,
de dorin]a de a privi „anvelopant“, cum
spui tu, adic` de a vedea componentele
prin prisma întregului, [i nu invers. Iar
în ceea ce prive[te profesia [i
specializ`rile mele, ele ofer`, într-ade-
v`r, o înclina]ie spre sintetic, dar, mai
important, o imagine a evolu]iilor is-
torice [i a rezultatelor acestei evolu]ii is-
torice. Dac` m-ai întreba care sunt, în
acest moment, industriile de baz` din
Sibiu, ]i-a[ r`spunde franc c` habar nu
am; exist`, ca în orice situa]ie aferent`
aspecte ce formeaz` o sum` ridicat`
care eludeaz`, natural, orice ochi.
S.B.: Sigur, nu o abordare economic` a
Sibiului sau una ce dezv`luie o foarte re-
cent` direc]ie structural` este ceea ce ne in-
tereseaz` acum. Mai aproape, m` gândesc
la o carte sub semn`tura dumneavoastr`,
Sibiu: arhitectura în epoca baroc`.
Ora[ul transilv`nean st` în carte sub sem-
nul fantasticului, al insolitului, al unei [anse
extraordinare, [i lucrul acesta e mult. Privi-
torul tr`ie[te acela[i sentiment ca un cititor,
ora[ul real este egal celui din carte?
H.D.: O, cu certitudine. Întrebarea ta
îmi aminte[te de o remarc` pe care a
f`cut-o la un moment dat profesorul
Curinschi1, Dumnezeu s`-l odihneasc`
în pace!, dup` unul din examenele mele
de doctorat – cartea se bazeaz`, dup`
cum bine [tii, pe teza mea de doctorat –,
examen care avea tema „conceptul de
baroc“. Ca mic excurs, acest concept
este, dac` nu disputat, cel pu]in extrem
de generos, dovad` pozi]iile diferite pe
care le adopt` diver[ii speciali[ti în
baroc în ceea ce prive[te sensurile aces-
tui termen. Ei bine, la examenul acesta
am încercat s` surprind cât mai mult
din aceste sensuri, ca s` [tiu ce am de
c`utat în Sibiu. În consecin]`, nu a fost
un examen „arhitectural“, cît unul
aproape „filozofic“. Probabil c` din acest
motiv profesorul Curinschi mi-a pus la
final: „Ai grij` s` nu a[ezi un bibelou pe
un soclu de coloan` ecvestr`!“, pentru
c` temerea sa era c` barocul sibian este
departe de multe dintre sensurile pro-
funde ale barocului. Aceast` „aducere
cu picioarele pe p`mînt“ m-a ajutat
foarte mult, pentru c` am început s`
privesc obiectiv Sibiul.
E adev`rat c` barocul acestui ora[ nu
este atât de vizibil, atât de evident; dac`
te gânde[ti, de exemplu, la Roma, pen-
tru care Paolo Portoghesi2 a scris o carte
intitulat` Roma barocca, sau la ora[ele
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
civile-militare construite pe baza prin-
cipiilor lui Vauban3 în Fran]a sau la
cele fondate în secolul al XVIII-lea, pre-
cum Karlsruhe. Acestea sunt exemple
în care barocul este foarte evident fie
prin multitudinea de pie]e baroce, cazul
Romei, fie prin contopirea dintre civil [i
militar, fie în trama stradal` [i în
pozi]ia re[edin]ei nobiliare fa]` de ora[,
cazul Karlsruhe. Barocul sibian nu are
astfel de componente, dar asta nu
înseamn` c` el este mai pu]in profund.
Îndr`znesc s` cred, [i acest aspect este
atins [i în cartea la care lucrez în
prezent, c` la Sibiu barocul î[i are
r`d`cinile în straturi foarte adînci. Asta
pentru c` Sibiul secolului al XVIII-lea a
reprezentat arena unei b`t`lii între
dou` lumi total diferite. Pe de-o parte
avem comunitatea burghez`, în sensul
celor ce tr`iau în burg, liber`, indepen-
dent` [i autonom`, cu statutul ce de-
curge de aici (Sibiul a reprezentat
oricum o pozi]ie privilegiat` în re]eaua
de localit`]i transilv`nene), pe de alt`
parte avem imperiul care, prin natura
sa, trebuia s` „înghit`“ acest burg.
Aceast` b`t`lie a fost purtat` [i prin
arhitectur`. Dup` mine, cele trei pie]e
din Sibiu, împreun` [i fiecare în parte,
ilustreaz` aceast` b`t`lie pe care, din
fericire, nu a pierdut-o nimeni. Au fost
doar înving`tori: ora[ul a fost „înghi]it“
de imperiu, dar nu în calitate de a[ezare
secundar`, ci în cea de capital`. În Pia]a
Mare, acest lucru se vede în rela]ia din-
tre „croiala“ urban` – care este me-
dieval` – [i arhitectura fundamental
baroc` a cl`dirilor principale ce o bor-
deaz` – biserica catolic`, palatul
Brukenthal etc.
S.B.: Îmi aduc aminte de un artificiu
compozi]ional la una dintre cl`dirile ce de-
limiteaz` Pia]a Mare, cred c` e Palatul
Brukenthal; este vorba despre o travee se-
cundar` vizibil` doar pe o singur` fa]`…
H.D.: Da, dar te referi la biserica
catolic`, iar compara]ia se face între
fa]ada orientat` spre Pia]a Mic` [i cea
dinspre Pia]a Mare. Pe cea de-a doua
sunt 7 travee, definite de pila[trii anga-
ja]i, spre deosebire de prima, unde sunt
numai 6. Efectul const` în faptul c`
spre Pia]a Mare biserica are un ax de
simetrie pe aceast` fa]ad`, care astfel
devine una principal`.
S.B.: Traveea patru.
H.D.: Exact. {i, în consecin]`,
aceast` fa]ad` cap`t` o monumentali-
tate pe care cea dinspre Pia]a Mic`, cu
dualitatea „trei cu trei travee“, nu o
poate avea. Este adev`rat c` fa]ada cu 7
travee nu are un ax de simetrie materi-
alizat printr-o linie de arhitectur`, ci
sub forma unui câmp, care are îns`
mult mai mult` consisten]` în per-
ceperea simetriei decât o are pilastrul
angajat de pe fa]ada opus`, material, dar
fragil, filiform. În acest fel, arhitectul
bisericii catolice, al c`rui nume nu este
cunoscut, a impus Pie]ei Mari monu-
mentalitatea bisericii, în ciuda faptului
c` a fost obligat s` nu prevad` o intrare
principal` dinspre pia]`, s` men]in`
în`l]imea turnului-clopotni]` sub cea a
turnului de la biserica evanghelic`…
S.B.: Trebuia s` respecte ceea ce noi
în]elegem ast`zi ca reglement`ri urbanis-
tice.
H.D.: Da, dar care deriv` în mod evi-
dent din acea b`t`lie între burg [i im-
periu.
S.B.: A]i spus ceva care m` pune pe
gânduri. Privitorii Sibiului, în anul acesta,
vor fi mai numero[i ca niciodat`, sunt de
na]ionalit`]i [i profesii diferite, interesa]i
sau simpli oameni ce se desfat` cu frumosul.
Nel`murirea mea, pe care poate mi-o dezle-
ga]i, const` într-o trecere: cum s`rim de la
simpla privire extaziat` la una de crea]ie,
una care surprinde [i rupe omogenitatea,
cum trecem la privirea care descoper` o
travee ce nu are rezonan]` pe fa]ada
opus`? Mai simplu spus, cum ne educ`m
privirea?
H.D.: R`spunsul scurt este: printr-un
efort considerabil, permanent [i perse-
verent. Cred c`, la un moment dat, intr`
[i motiva]ia în scen`. În ceea ce m`
prive[te, aceast` motiva]ie nu e meritul
meu, deoarece am mo[tenit apeten]a
pentru arhitectur` [i urbanism, pentru
rigoare [tiin]ific` [i pentru un fel de
ra]ionament ce arunc` pun]i între frag-
mente de informa]ii – acolo unde tre-
buie construite ipoteze [i trebuie g`site
cât mai multe mijloace de verificare a
acestor ipoteze, m`car sub aspectul co-
eren]ei lor. Motiva]ia poate, evident, s`
varieze de la un caz la altul. Cert este c`
anul acesta vor fi foarte mul]i vizitatori
ai Sibiului care se vor duce acolo numai
ca s` aib` ocazia de a vedea capitala cul-
tural` european` a anului 2007. Dar
asta mi se pare o motiva]ie foarte in-
teresant`, pentru c` ace[ti vizitatori ai
Sibiului, dac` sunt fideli scopului lor,
au v`zut [i alte capitale europene din
anii anteriori. {ansa lor este formida-
bil`: ei pot g`si detalii [i nuan]e prin
compara]ie. Vor exista [i vizitatori de
alt calibru. M` gândesc la adolescen]ii
care, în principiu, c`l`toresc pentru a se
descoperi pe ei [i pe ceilal]i. Privirea lor
va fi educat` chiar f`r` con[tien]a aces-
tui fapt. Sigur, schi]ez doar câteva as-
pecte posibile…
S.B.: Ave]i un ton optimist, dar, dac` ne
reapropiem de arhitectur`, b`nuiala mea
este c` se va fana. Sunte]i coordonatoarea
unui master de conservarea [i reabilitarea
patrimoniului construit, sunte]i apropiat`
deci de tradi]ia în arhitectur`. Nu crede]i c`
aceast` tradi]ie e amenin]at`? Se constru-
ie[te mult [i prost, nu-i a[a?
H.D.: Vorbim despre Sibiu sau de-
spre situa]ia general`?
S.B.: S` lu`m Sibiul, situa]ia general`
cred c` se cunoa[te, din nefericire, prea bine.
H.D.: Sibiul este într-o situa]ie privi-
legiat`, pentru c` acest statut de capita-
l` cultural` european` (alegerea se face
aici ca în politic`, cred: î]i depui candi-
datura, î]i prezin]i platforma [i dup`
toate astea se voteaz`) i-a ajutat nu doar
pe actorii decizionali, ci [i pe ceilal]i s`
con[tientizeze valoarea patrimoniului.
Nu totul a fost restaurat – asta e un fapt.
S-au renovat fa]ade, dar Sibiul este [i un
ora[ al cur]ilor interioare.
S.B.: {i aici restaurarea p`trunde greu.
H.D.: Da, una din grijile pe care mi
le-am f`cut înc` din prim`vara anului
trecut, când am demarat cu studen]ii de
la master un proiect dedicat Sibiului, a
fost legat` de [ocul pe care vizitatorii îl
au când, dincolo de o fa]ad` restaurat`
minu]ios, deschid o poart` ce îi arunc`
într-o alt` lume. Acestea sunt limitele
generate de lipsa timpului [i a banilor
necesari.
S.B.: E clar, în toate privin]ele Sibiul
pare a fi un caz insolit. Are o caracteristic`
ce-l individualizeaz` în a[a o manier` încât
f`r` ea este de nerecunoscut. Eu b`nuiesc c`
e legat` de sa[i, nu-i a[a? Aduc cu ei ceva
radical diferit?
H.D.: Nu, acum nu mai au cum s`
aduc`. Au adus îns` atunci, în secolul al
XII-lea, [i, Slav` Cerului!, ceea ce au
adus a r`mas. Trebuie spus, [i accentuat
de câte ori este posibil, c` actualul patri-
moniu al României se bucur` de o di-
versitate pe care alt` ]ar` european` o
poate clama cu greu. Pentru c` arhitec-
tural [i urbanistic vorbind, diferen]a in-
tracarpatic – extracarpatic este una ce
îmbog`]e[te [i creeaz` o unicitate pe
care, s` fiu iertat` dac` gre[esc, vecinii
no[tri nu o au. Eu nu contest existen]a
unei arhitecturi de filia]ie bizantin` [i
central [i vest-european` în alte ]`ri, dar
la noi prezen]a acestor dou` tipuri pro-
fund diferite de patrimoniu cultural se
percepe foarte acut. Cantitativ, ele sunt
comparabile, nici una nu este subordo-
nat` celeilalte, calitativ exist` o grani]`
clar` între ele: Carpa]ii.
S.B.: E un punct de inflexiune, schimbi
tonul, schimbi ritmul…
H.D.: Da, [i asta î]i permite, prin
contrast, s` surprinzi plenitudinea di-
versit`]ii. Evident, la aceast` diversitate
[i-au adus contribu]ia [i sa[ii. Un
num`r mare de a[ez`ri urbane [i rurale
din Transilvania sunt fondate de ei, ele
]in de marea familie a a[ez`rilor urbane
[i rurale din Europa Central` [i de Vest.
Mai sunt [i alte comunit`]i, dar ele-
mentele distinctive s`se[ti se reg`sesc la
nivelul unui anumit tip de imobil, rural
la început. Cu excep]ia – pentru a câta
oar`?! – Sibiului, unde se întâmpl` ceva
special, dup` cum a demonstrat dom-
nul Paul Niedermaier4 în toate studiile
sale, [i anume faptul c` în zona central`
au fost prev`zute parcele orientate cu
latura lung` spre pie]e.
S.B.: E o rocad` urbanistic`, se
obi[nuie[te ca latura scurt` s` fie adresat`
str`zii.
H.D.: Exact, de[i au fondat la înce-
put localit`]i rurale – comunit`]ile erau
mici –, este clar c` a existat o gândire, o
privire diversificat` a tipului de a[ez`ri,
exista dorin]a ca ele s` devin` ora[e [i,
în orice caz, s-au a[teptat ca Sibiul s`
devin` unul extrem de important.
S.B.: Suntem în plin` morfologie
urban`, dar cu regret trebuie s` o p`r`sim,
pentru c` ne afl`m aproape de finalul
discu]iei noastre. Vreau s` termin`m dia-
logul aducând dou` elemente împreun`: co-
45
munitatea [i speciali[tii. Cum e comuni-
tatea cercet`torilor în arhitectur`? Exist`
[coli la Ia[i, Timi[oara, Cluj. Sunt, dac`-mi
permite]i, comunit`]i comunicante? Se spri-
jin` una pe cealalt`?
H.D.: Cred c` se comunic` în
m`sura în care se poate comunica în in-
teriorul unei comunit`]i formate din
persoane care prin natura profesiei tre-
buie s` aib` o individualitate foarte pro-
nun]at`. Personal, eu nu am nici o
re]inere s` citez orice lucrare care a fost
relevant`, nici în a citi tot ce e vital pen-
tru proiectul sau studiul meu, indife-
rent de autorul ei. Nu este vorba despre
INTERVIU
o atomizare a cercet`torilor, ei lucreaz`
de regul` bine împreun`. E adev`rat c`
pentru anumite capitole ale cercet`rii,
m` refer la istoria arhitecturii, înc` nu e
momentul unor coagul`ri consistente;
ne lipsesc înc` multe studii
monografice. Sunt zone în care nu s-a
f`cut înc` lumin` [i e nevoie s` in-
sist`m asupra lor. Când studiile mono-
grafice vor fi suficiente ca s` joace rolul
unui coagulant, atunci rezultatul va fi
impresionant [i se va vedea u[or nu
doar cât vor colabora cercet`torii de
atunci, ci [i cât am colaborat noi, cei de
azi. Miza este, în fond, important`: libe-
ra circula]ie a ideilor.
S.B.: Doamn` Hanna Derer, ne
desp`r]im cu acest gând frumos, cu
mul]umirea c` a]i acceptat invita]ia mea de
a privi Sibiul împreun`.
H.D.: Pl`cerea a fost a mea.
l
1 Gheorghe Curinschi Vorona, profesor
emerit al Universit`]ii de Arhitectur` [i Ur-
banism „Ion Mincu“, autor al celebrei lucr`ri
Istoria universal` a arhitecturii.
2 Paolo Portoghesi, arhitect, teoretician, is-
toric [i profesor de arhitectur` la Universitatea
La Sapienza din Roma, este cunoscut pentru
lucr`rile ce analizeaz` clasicismul [i barocul
italian, în special lucr`rile lui Francesco Borro-
mini.
3 Sébastien Le Prestre de Vauban, inginer
militar care a creat un sistem defensiv ce-i
poart` numele.
4 Paul Niedermaier, arhitect, cercet`tor,
membru corespondent al Academiei Române,
autor al c`r]ii Urbanismul medieval în Transil-
vania, Banat [i Cri[ana. j

46
Bilan], demistific`ri
ISTORIA RELIGIILOR
[i alte începuturi
o MIHAELA TIMU{ o
Vechi [i nou` toate
La aproape jum`tate de
secol de la apari]ie, Mitul eternei
reîntoarceri continu` s` repre-
zinte esen]a concentrat` a ceea
ce Eliade [i genera]ia sa au
numit istorie a religiilor. Ne-o
spune recent, în prefa]a ul-
timei reedit`ri la Princeton
(The Myth of the Eternal Retour,
Princeton University Press,
2005 – Bollingen Series XLVI,
p. xii), unul dintre fo[tii s`i dis-
cipoli, Jonathan Z. Smith. Nu e
loc de îndoial`, calificarea are
sens mai ales într-un context
nord-american, acolo unde –
întâlnirile anuale ale American
Academy of Religion o pot
confirma din plin – persist`
imaginea lui Eliade ca fondator
de disciplin`, a istoriei religi-
ilor. S` nu ne în[el`m, sintag-
ma e preluat` ca atare, dar e de-
parte de a subîntinde va-
rietatea de religious studies care
populeaz` programa univer-
sit`]ilor americane, care
reune[te scholars de orient`ri
foarte diferite, [i nu de pu]ine
ori într-un resemnat sindrom
Babel. Între teologie [i filosofie,
între studii culturale [i de gen,
fenomenul religios [i mai ales
singularul cu valen]e de abso-
lut (Religion) motiveaz` cen-
trifuga [i promite deopotriv`
detenta centripet`. O varietate,
s-ar putea spune, pe m`sura
înc`p`toarei diversit`]i confe-
sionale care caracterizeaz` ge-
nealogia societ`]ii americane.
{tim deja destul de bine c`
în context european receptarea
c`r]ii a fost pu]in distinct`.
Pentru Pettazzoni, unul dintre
conceptele-cheie ale acestui
volum, anume „teroarea isto-
riei“, aproape c` nu avea sens,
cu atât mai pu]in pentru un is-
toric al religiilor. „Teroare a is-
toriei !“, adnoteaz` el mirat, la
16 septembrie 1959, „Dar isto-
ria nu e în întregime oroare,
catastrof`, r`u, p`cat. Istoria, ca
[i via]a, înseamn` [i lucru, bu-
curie, speran]`. De ce s` te
refugiezi din aceast` istorie în
acel timp (illud tempus) plin de
angoas`. (Filozofia lui Eliade e
impregnat` de epoca trist` în
care a tr`it, ca noi to]i, [i în
mod necesar de tr`iri perso-
nale – e la fel de adev`rat, îns`,
c` orice construc]ie este istoric
condi]ionat`)“ – vezi „Gli
ultimi appunti“, scurt jurnal de
idei editat postum de Angelo
Brelich în Studi e materiali di
storia delle religioni 31 (1960, pp.
23-55). Pentru mul]i, de la Jean
Filliozat la Amos Funkenstein,
anumite categorii promovate
în aceast` sintez`, anun]at` ca
fiind una de filosofie a culturii,
nu s-au dovedit a fi func]iona-
le. I-ar fi fost greu indianistului
s` reduc` complexitatea tex-
telor vedice sau epice la o vi-
ziune a temporalit`]ii „circu-
lare“, dup` cum nici istoricul
ideilor nu în]elegea de ce
iudeo-cre[tinismul era for]at s`
dea seam` de „linearitatea tem-
poral`“. Cele mai inconsistente
elemente au fost îns` preluate
cu un succes [i cu o insisten]`
uneori incomprehensibile.
Componenta personal` a
acestei c`r]i este indiscutabil`,
a recunoscut-o Eliade însu[i.
Mai pu]in important` [tiin]ific
decât monografiile despre
Yoga [i [amanism, Mitul eternei
reîntoarceri este mereu un bun
prilej de a judeca câteva aspec-
te problematice, atât în opera,
cât [i în biografia lui Eliade.
Deplasarea
centrului
de greutate
Basculând accentul pe cel
de-al doilea termen, redus la
singularul paradigmatic, Eli-
ade a riscat o r`sturnare de
priorit`]i. Venise vremea, î[i
spunea el, ca toate dosarele
„concrete“, cum le numea în
Jurnal, investiga]ii filologice,
arheologice, de folclor, s` fie
dep`[ite [i s` produc` o sin-
tez`, o interpretare global` a
fenomenelor religioase. Vec-
torul care totalizeaz`, dar mai
ales explic` fenomene reli-
gioase se rezum` la câteva cate-
gorii, ie[ite din creuzetul vo-
cabularului filosofic occiden-
tal. Altfel spus, paradigma în
care documente arhaice, în
parte extra-europene, sunt ex-
plicitate cititorului european
de curând ie[it din mizeria
r`zboiului este, pe scurt, una
platonic`, o vulgat` platonic`
în care controversatul verb al
„participa]iei“ [i nu mai pu]in
problematicul termen
„arhetip“ sunt suficient nece-
sare pentru a explica de la cere-
monii de învestire regal` în
Mesopotamia la ritualuri
legate de Anul Nou într-un te-
ritoriu indo-iranian, pentru
care am avut prilejul, în alte
contexte, s` constat`m marile
discontinuit`]i în pofida omo-
genit`]ii lingvistice. Clamând
deprovincializarea Europei,
Eliade este for]at s` îi folo-
seasc` instrumentele [i s` prac-
tice, în interiorul ei, [tiind bine
c` mai ales ei i se adreseaz`, o
colonizare categorial`. Aici se
afl`, în fond, desp`r]irea de Pet-
tazzoni [i de o întreag` [coal`
istorico-filologic`, al c`rei rost
este într-un fel contestat sau
acuzat drept insuficient.
Aceast` [coal` apar]ine, dup`
Eliade, unei epoci dep`[ite,
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
„fericita genera]ie de la 1900“,
c`reia i-ar mai fi fost permis,
înc`, s` se dedice bun`oar` ex-
clusiv minu]iosului travaliu
epigrafic. „Tr`im o teribil`
criz` a spiritualit`]ii; de-a lun-
gul acestei crize, suntem
obliga]i s` ar`t`m anumite va-
lori pe care doar noi suntem în
stare s` le vedem în ea [i s` le
în]elegem. În acest sens,
r`mânem în istorie [i facem
«istoricism» (…) Ast`zi, când
milioane [i milioane de oa-
meni mor pentru c` au în]eles
prost sau prea bine anumite
mituri moderne, când Asia î[i
face intrarea în istorie, când ul-
timii «primitivi» mânuiesc mi-
tralierele sau pier din cauza
sifilisului – ast`zi, crede]i c`
este totuna s` vezi în mit un
fapt social sau un vis sau o su-
persti]ie?“, îi scrie amicului s`u
suedez Stig Wikander (la 22
iulie 1951). Scala investiga]iei
se l`rge[te [i, în bun`starea in-
telectual` a Parisului, Eliade î[i
poate permite s` fie critic sau
distan]at, a[a cum nu fusese de
atâtea ori în ultimii ani ai dece-
niului al patrulea, în România.
Istoria religiilor, crede tot
mai acut Eliade, trebuie s`
poat` dialoga cu fenomene [i
probleme contemporane:
r`zboaie, deport`ri în mas`,
lag`re de concentrare… O
spune deja în cea de-a doua
parte a Mitului eternei reîn-
toarceri, unde istoricului religi-
ilor pare a i se substitui un
teolog, „gnostic“ [i între]inând
raporturi ambigue fa]` de
cre[tinism, cum ar spune
acela[i Jonathan Z. Smith.
Cum ar fi spus-o un alt inter-
locutor al lui Eliade, Eric
Voegelin (Order and History).
Critica polarit`]ii Hegel-Marx,
inevitabil clasicizat` dup` cel
de-al doilea r`zboi mondial, în
registre disciplinare diferite, de
la sociologie la teologie (a se
reg`si bun`oar` la un teolog
contemporan precum John
Milbank, vezi Mihail Neam]u,
Gramatica ortodoxiei. Tradi]ia
dup` modernitate, Polirom,
2007), ascunde [i ea câteva
ra]iuni conjuncturale, altele
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
decât cele generate de atmos-
fera de sfâr[it [i de crepuscul a
redact`rii [i public`rii Mitului.
Cât de personal` e în fond
aceast` carte de r`scruce în bio-
grafia [tiin]ific` [i intelectual`
a lui Eliade ne-o spun [i culise-
le criticii sale la Hegel, mai
semnificativ` uneori decât de-
construc]ia teoriei de filosofie
a istoriei. „Observ c` hot`rârea
lui Hegel de a se împ`ca cu
timpul s`u (…) c` aceast`
«viril`» unificare cu timpul (=
istoria) seam`n` foarte mult cu
decizia genera]iei mele de a
«adera» la politic` pentru a se in-
tegra momentului istoric [i a se
ap`ra de «abstract», de a evita
evaziunea în ireal. Aceea[i expli-
ca]ie mi se pare valabil` pentru
a în]elege adeziunea intelectu-
alilor la comunism“ (Jurnal, 26
septembrie 1952). Altfel spus,
înainte de r`zboi sau dup`, în
România sau oriunde altunde-
va, în Germania nazist` sau
Fran]a lui Sartre, „«aderi» ca s`
te «salvezi», ca s` r`mâi în
«via]`», în «istorie». {i pe
urm`, datorit` acelora[i mo-
tive, semnezi manifeste care
spun exact contrariul decât
crezi tu, î]i faci autocritica [i
accep]i condamnarea tri-
bunalului popular care întru-
peaz` «Spiritul Timpului»“
(idem).
{i dac` ulterior [i nu foarte
târziu Eliade avea s` se împace
cu „Istoria“ („Uneori sunt atât
de convins de puterea creatoa-
re [i inovatoare a Istoriei, încât
îmi propun s`-mi revizuiesc
radical p`rerile“, c`tre acela[i
amic suedez, la 1 ianuarie
1953), este destul de limpede
c` nu atât absolutul greu de
gestionat al „Istoriei“ ar fi prio-
ritatea istoricului religiilor, ci
mai ales contextul cultural
politizat în deceniul premer-
g`tor r`zboiului, într-o
Românie în care a face istorie a
religiilor într-un sens european
[i a supravie]ui altfel decât
scriind romane deveniser` de
atâtea ori, scandalos, sinonime.
Între comemorare
[i aniversar`
Iat` un potrivit preambul,
credem, la prezentarea volu-
mului foarte recent ap`rut la
editura Polirom: Religie, politic`
[i mit. Texte despre Mircea Eliade
[i Ioan Petru Culianu, semnat de
Andrei Oi[teanu. Întrucât acest
volum vorbe[te despre
dificult`]ile de a face un anu-
mit tip de [tiin]` într-un con-
text politic precis. În mod
semnificativ, autorul a a[ezat
vocabula „politic`“ între
ceilal]i doi termeni, primul dis-
putat azi între istoria religiilor,
religious studies [i teologie (a[a
cum Mitul eternei reîntoarceri
prefigura deja), al treilea sin-
teza primilor doi atunci când
nu r`mâne relegat patrimoniu-
lui sapien]ial, a c`rui investi-
gare creatoare (pentru spa]iul
autohton), [i de multe ori sur-
prinz`toare, A. Oi[teanu ne-a
oferit-o consecvent, ca marc`
particular` a demersului s`u
intelectual. De la volumul de
debut Gr`dina de dincolo. Co-
mentarii mitologice, Cluj, Dacia,
1980, la Ordine [i Haos. Mit [i
magie în cultura tradi]ional`
româneasc`, Polirom, 2004.
Publicate deja, cu câteva
excep]ii, în reviste
bucure[tene, aceast` colec]ie
de articole ofer` ca ansamblu
traiectoria câtorva istorii în-
trep`trunse, uneori simetrice,
[i prilejul câtorva diagnoze. Di-
alogul cu Ioan P. Culianu, pu-
blicat pentru prima oar` în Re-
vista de istorie [i teorie literar` în
1985 („Despre gnosticism, bo-
gomilism [i nihilism, cu Ioan
Petru Culianu“, p. 85), se în-
vecineaz` tematic cu articolul
istoriografic privind exegeza
româneasc` la problema dua-
lismului religios în Europa de
Sud-Est (articol intitulat, în
calc par]ial perfect fa]` de Elia-
de, „Diavolul [i bunul Dum-
nezeu. Problema dualismului
religios în Europa de Sud-Est:
de la Gaster la Hasdeu“, p. 153).
A[ observa c` nu erudi]ia ca-
racterizeaz` mai întâi aceast`
învecinare. Nu, nu este vorba
între coper]ile acestui volum
despre erudi]ie, ci despre ree-
vocarea, într-o form` accesibil`
publicului larg, a unei piste de
cercetare care a motivat mereu,
de la Gaster [i Hasdeu, de la
Cartojan [i Eliade, de la R.
Vulc`nescu la E. Turdeanu, [i
nu mai pu]in la Culianu, nece-
sitatea studiilor comparative.
Este vorba de un act de autole-
gitimare, c`ci aceasta este
ramifica]ia fa]` de care A.
Oi[teanu [i-a recunoscut con-
secvent apartenen]a la un
proiect comparativ, istorico-re-
ligios: de la legenda
româneasc` a potopului, acel
articol care îl entuziasmase pe
Eliade, la folclorul copiilor (o
tem` debutat` la noi de Tudor
Pamfile [i care, pe la 1960, î[i
g`sea în context european un
extraordinar interlocutor în
Jan de Vries, autor el însu[i al
unei sinteze despre mitologia
subiacent` jocurilor de copii),
la investiga]ia dimensiunii
mitice a bestiarului, botanicii
[i medicinii populare
române[ti. În aceea[i prelun-
gire, reg`sim azi inedita recon-
stituire a unui aspect mai
pu]in cunoscut din categoria
„experien]elor limit`“ ale lui
Eliade, anume consumul de
halucinogene, în India [i în
Portugalia („Eliade, de la opium
[i canabis la amfetamine“, pp.
62-74). În contrabalans, bi-
ografia lui Culianu nu poate fi
reconsiderat`, începând din
1991, decât de la cezura tragic`
a limitei extreme, nu a vreunei
experien]e, ci a vie]ii înse[i. Cu
atât mai mult cu cât condi]iile
ei r`mân în continuare enig-
matice („Misterul mor]ii lui
Culianu“, pp. 140-142).
Asumând aceea[i
conjunc]ie, ca odinioar` Matei
C`linescu (Despre Ioan P. Cu-
lianu [i Mircea Eliade. Amintiri,
lecturi, reflec]ii, Polirom, 2002),
demersul lui A. Oi[teanu se
distinge, a[a cum s-a observat
deja, printr-o pregnant` com-
ponent` memorialistic`. E
vorba de un alt tip de memo-
rialistic` decât cea a aminti-
rilor, una livrat` la r`scruce cu
ce a devenit în România comu-
nist` confiscare a vie]ii private
[i dedublare a ei în paralela ilu-
zorie a unui „dosar de securi-
tate“. Astfel, cronologia simbo-
lic` a con]inutului volumului
este deopotriv` 1980-2006
(data unei prime scrisori
adresate de c`tre autor lui Eli-
ade [i participarea la Bucure[ti
la Congresul interna]ional de isto-
rie a religiilor) [i 1984-2006
(data întâlnirii cu Culianu, în
Olanda, [i acela[i congres). Un
ambitus dublu [i concentric,
coincident în prezent [i mai
ales în perspectivele pe care
acesta le poate deschide. Îl
reg`sim în „Dialog epistolar cu
Mircea Eliade (1980-1985)“ (pp.
35-50), în „O întâlnire cu I.P.
Culianu“ (pp. 85-90) [i în „15
ani f`r` Culianu“ (pp. 146-152).
Am recitit cu un ochi îm-
prosp`tat confesiunea rela]iei
cu Eliade. În acest ansamblu de
simetrii biografice [i asimetrii
survenite din afar`, editarea
acestei coresponden]e vorbe[te
[i despre un comer] lucid cu
posteritatea. A. Oi[teanu
demistific` anticipativ [i
încheie, poate, o istorie care
este deopotriv` una a
îmbun`rii [i împlinirii. Ea în-
cepe în 1982, când o conferin]`
(„Theological Disputes“) nu
poate fi sus]inut` la Seminarul
interna]ional de la Salzburg,
continu` în 1984, când textul
conferin]ei nu este acceptat
spre publicare în History of Reli-
gions, î[i g`se[te o form` pu-
blic`, ca subcapitol („Dispute
teologice publice“, între 988,
Kiev, [i 1000, Islanda) în
colec]ia de studii de antropolo-
gie cultural` Mythos & Logos
(Bucure[ti, Nemira, 1997), [i, în
sfâr[it, se rotunje[te sub chip
de conferin]` în plenul Congre-
sului interna]ional de istorie a re-
ligiilor de la Bucure[ti, septem-
brie 2006 (vezi „Evrei, cre[tini
[i musulmani în controvers`.
Dispute teologice publice în
Europa medieval` (I)“, „22“, 15
(873), 01-06 decembrie 2006 ).
Un ton echilibrat pa-
troneaz` [i concluzia articolu-
lui privind angajamentul
politic al lui Eliade [i posibila
lui respira]ie în economia arti-
colelor [tiin]ifice. El deschide
volumul („Între publicistica
politic` [i opera [tiin]ific`“, pp.
9-30) [i se completeaz` cu nota
despre „miopia politic`“ (S.
Alexandrescu) a lui Eliade [i cu
revizuirea problemei, „între
maximalism [i minimalism“
(pp. 75-84). A. Oi[teanu
desparte apele [i conchide net.
În pofida certei sale angaj`ri
politice (monografia lui Florin
}urcanu a demonstrat cu
multe date [i nuan]e de pers-
pectiv` acest fapt), nimic din
trecutul lui Eliade cunoscut
nou` mai bine azi decât, odi-
nioar`, lui Culianu, dispus
într-o vizibilitate mai larg`
decât Eliade însu[i putuse în-
trevedea, cu sau f`r` diatribe
anti-hegeliene, nimic nu
clinte[te construc]ia articolelor
considerate de unii mostre
exemplare pentru un fel de a
face istoria religiilor, precum
„Dacii [i lupii“. {i aceasta nu
poate fi, în general, decât
op]iunea s`n`toas` [i construc-
tiv`. Mai nimic din ambigu-
it`]ile angajamentelor ideolo-
gice ale lui Georges Dumézil
nu reu[ise s` zdruncine, apo-
dictic [i distrug`tor, judecata
fostului cadet, Daniel Dubuis-
son. Pe de alt` parte, când
unit`]ile de m`sur` se
rafineaz`, a[a cum se poate
a[tepta de la o conjunctur` în
care istoria religiilor nu ar fi
nici panaceu politic, nici vis
dificil de împlinit, judec`]ile se
pot [i ele nuan]a. O reexami-
nare recent` a acestui articol,
datorat` lui Dan Dana („Dacii
[i lupii. Pe marginea teoriei lui
Mircea Eliade“, SCIVA (2000),
51, nr. 3-4, pp. 153-174), ne
indic` [i cota anumitor distor-
siuni cu caracter [tiin]ific. De-
barcate par]ial din proiectul lui
Eliade, fundamentele filologice
[i istorice ale investiga]iilor
aplicate continu` s` indice
scala altor mistific`ri.
O juvenil` obr`znicie,
vecin` pe alocuri cu megalo-
mania, fa]` de Nicolae Iorga,
un proces de pornografie [i alte
episoade mai mult sau mai
pu]in accidentale au condus pe
alocuri la concluzia caracteru-
lui „subversiv [i marginal“ al
intelectualului Eliade (F. }ur-
canu, Mircea Eliade, prizonierul
istoriei, Humanitas, 2003, p.
333). Merit` s` observ`m c`
aceast` calificare este cel pu]in
par]ial` (sau inexact`), atâta
vreme cât diagnosticul nu este
pus în termenii proprii
situa]iei problematice în care
Eliade s-a plasat, un problemat-
ic pe care [i Culianu l-ar fi con-
fruntat direct, dac` nu lua
calea exilului. Nici Georges
Dumézil (Fran]a), nici Raffaele
l Andrei Oi[teanu
47
Pettazzoni (Italia), nici Otto
Höfler (Austria), nici Stig
Wikander sau Geo Widengren
(Suedia), nici Jakob Hauer
(Germania) nu au fost nevoi]i,
ISTORIA RELIGIILOR
în pofida certelor angajamente
ideologice, s`-[i p`r`seasc`
]`rile pentru a putea
supravie]ui practicând istoria
religiilor. Asta pentru simplul
fapt c` se aflau deja „acas`“,
erau cu to]ii modela]i în con-
texte cultural-academice, unde,
a[a cum îi m`rturisea Culianu
lui A. Oi[teanu în interviul
mai sus amintit, istoria religi-
ilor s-a bucurat [i se bucur` de
o „puternic` tradi]ie“. Dar nici
Culianu, nici A. Oi[teanu, nici
atâ]ia intelectuali români nu
au fost feri]i de o alt` con-
crescen]` a acestui problema-
tic, nu s-a mai numit Garda de
Fier, ci comunism, [i mai ales
acest aparat represiv, tentacu-
lar, numit „Securitate“, un dia-
vol care l-a ispitit pe Culianu
spre ]ara p`r`sit` f`r` ca un
Bun Dumnezeu s`-l mai poat`
feri („Un altfel de Culianu“,
pp. 124-136). Un aparat ano-
nim, aparent impersonal, care
nu s-ar fi ferit s` se pronun]e,
incult [i r`t`citor, despre
„problematicul“ însu[i al isto-
riei religiilor („Încercare de
racolare: «agent de influen]`»
pe lâng` Mircea Eliade“,
pp. 51-56).
Este timpul, credem, s` se
poat` discuta despre istoria re-
ligiilor [i altfel decât sub zodii
fataliste, s` putem contraba-
lansa nefericirea cu mai mult`
disciplin`. {i acesta poate fi [i
mesajul acestui volum, care,
atingând adesea tonalit`]i
grave, [tie s` [i destind`
(„Mircea Eliade [i mi[carea
hippie“, pp. 57-61). Reg`sim
acest mesaj mai precis în final,
prin incursiunea deta[at` în
nebuloasa perioadei 1944-
1990, printr-o reconsiderare a
istoriei intelectuale recente, de
dup` 1990 („Istoria istoriei re-
ligiilor în România“, pp. 165-
176). {i poate c` nu e departe
momentul la care vom [ti s`
ajust`m indicativ [i la prezent,
cu argumente, realit`]i [i struc-
turi, împreun` cu A. Oi[teanu
[i cu noi colegi, comemorând
[i aniversând, optativul trecut
al întreb`rii „Ce s-ar fi întâm-
plat dac`?“ j
RELIGIE, POLITIC~
{I MIT
Texte despre Mircea Eliade
[i Ioan Petru Culianu
Editura Polirom, 2007,
224 pp.

48
Anatomia ignoran]ei
CEREMONIILE REALIT~}II
Excurs melancolic despre necunoscut
o BOGDAN T~TARU-CAZABAN o
D
E la prima sa carte, remarcabil`
incursiune în problematica
r`s`ritean` a râsului la P`rin]ii
Bisericii, Teodor Baconsky a
adus în scrisul românesc tonul
unei solemnit`]i bine temperate, ritmat`
de patos existen]ial [i interoga]ii ample.
Un ton nou, anun]ând profilul unei
voca]ii vizionare care avea s` se exprime
în c`r]ile de eseuri antropologice, teolo-
gice sau politice, începând de la caden]a
rafinat` a titlurilor calofile. Cea mai re-
cent` carte a sa poart` îns` un titlu de o so-
brietate antic`: Despre necunoscut. De[i ar
fi putut lua forma unei istorii a onto-
teologiei în tradi]ia patristic` greac`, pen-
tru care autorul are neîndoielnic toate in-
strumentele certificate de erudi]ia sorbo-
nard`, Despre necunoscut se prezint` citito-
rilor ca o carte-epistol`, o carte-m`rturie
sau o carte-portret. De la un prolog tema-
tic, nu în cer, ci în prezentul raporturilor
dintre politic [i necunoscut, suntem
condu[i la universalul speciei, printr-o
reflec]ie melancolic` asupra experien]ei
necunoscutului pe care o presupune con-
di]ia uman`, pentru a atinge centrul între-
gului demers odat` cu paginile de virtuo-
zitate apofatic` despre Deus absconditus [i
docta ignorantia, care ne ofer` perspectiva
asupra existen]ei în timp [i premisele
analizei a trei ipostaze ale necunoscutului.
Cartea î[i propune o „anatomie a ignoran-
]ei“, o cartografie nu atât a regiunilor ne-
cunoscutului cât a felului în care acesta ni
se livreaz`, evoluând pe trei paliere: o cri-
tic` a societ`]ii în care agora se reduce din
ce în ce mai mult la virtuala „exfoliere a
sinelui“ prin „eul-navigator“, o prefigurare
teologal` a întâlnirii cu necunoscutul au-
tentic [i o pledoarie pentru asumarea, fie
[i postmodern`, a nedes`vâr[irii inevi-
tabile a operei.
Politropia necunoscutului
Într-o conferin]` din 1933, Gabriel
Marcel semnala, al`turi de instalarea dis-
per`rii ca expresie a incapacit`]ii absolute
de a mai da credit realit`]ii, ignoran]a
modernilor fa]` de „exigen]a ontologic`“1,
fa]` de prezen]a fiin]ei în inima îns`[i a
situa]iilor concrete care ne solicit` în cel
l Teodor Baconsky
DESPRE
NECUNOSCUT
Humanitas, 2007, 108 pp.
mai înalt grad aten]ia. A percepe „exigen]a
ontologic`“ înseamn` a renun]a la confor-
tul de-la-sine-în]elesului [i a privi – ca
într-o pr`pastie – spre ceea ce nu se las`
prins în categoriile comune. Pentru omul
modern, „silit s` se trateze el însu[i tot mai
mult ca un agregat de func]ii“2, situarea
frontal` în raport cu necunoscutul are
efectul unei disloc`ri din rutina existen-
]ial` sau al unei treziri din somnambulis-
mul vie]ii tr`ite ca [i cum ar fi via]a altu-
ia. Consecin]a identific`rii f`r` rest a indi-
vidului cu func]iile sale este disperarea
care îi închide orizontul, sufocându-i
disponibilitatea de a vedea dincolo de
ceea ce [tie. Totu[i, un „impuls obscur“ îi
indic`, în plin` „amnezie metafizic`“,
calea spre ceea ce permite o ie[ire din
criz` sau, cel pu]in, o evitare a crizei. A ne
orienta spre ceea ce nu [tim, a ne încrede
în ceea ce nu posed`m, a ne plasa a[tept`ri
în ceea ce ne dep`[e[te puterea constitu-
ie o form` de evadare din lan]ul func]iilor
reflexe. Iat` de ce necunoscutul nu-i este
indiferent omului modern, chiar dac` ex-
perien]a sa cotidian` nu este de ordinul
cunoa[terii [i nici al speran]ei, ci de or-
dinul consumului de informa]ie în re]ea.
Potrivit lui Teodor Baconsky, necunos-
cutul devine o prezen]` în lumea noastr`
în primul rând ca „poten]ial de satisfac-
]ie“: el indic` o zon` spre care omul
(post)modern î[i orienteaz` cu profit [i nu
f`r` un oarecare „frison poli]ist“ in-
stinctele, curiozitatea, dorin]a de nou. Un
teritoriu înc` neexplorat, un teritoriu al
vagului; un avatar modern al materiei
primordiale. Tot ceea ce este mai amorf [i
totodat` mai recurent în dorin]ele noastre
dezordonate se proiecteaz` în acest mod
de a percepe necunoscutul. Exist` o în-
treag` politropie a necunoscutului pe care
Teodor Baconsky o reconstituie analogic,
con[tient c` „în schimbul dintre cunoscut
[i necunoscut suntem ve[nic p`c`li]i“ de
capacitatea necunoscutului de a rezista
tentativelor noastre impetuoase de a ni-l
apropria. Totu[i, de cele mai multe ori
tr`im în proximitatea sa cu reflexe plezi-
riste sau cu instincte de vân`tor, obligân-
du-l s` îmbrace forma propriilor noastre
proiec]ii. Întâlnim aici o asimetrie în care
autorul identific` structura unei „etici a
necunoscutului“, una dintre intui]iile cen-
trale ale c`r]ii: „Atâta timp cât dialectica
acestei posesiuni reciproce men]ine
rela]ia cu ceea ce m` dep`[e[te – dar ar
putea fi dep`[it – precaritatea ei se las`, la
o adic`, r`scump`rat`“ (p. 32).
De la fenomenologie
la „zidul Paradisului“
Îns` cum putem vorbi despre necunos-
cut ca necunoscut, f`r` s`-i pierdem carac-
terul distinctiv? Prin însu[i numele s`u, el
este termenul unui raport de cunoa[tere.
Îns` imediat ce acest raport î[i actualizea-
z` esen]a, necunoscutul are toate [ansele
de a deveni cunoscut, de a fi asimilat, ex-
plicat, catalogat. Doar în afara cunoa[terii
r`mâne necunoscut: obiect poten]ial sau
limit` absolut`. Cu alte cuvinte, pentru a
putea vorbi despre el, trebuie s` vedem
cum ne apare necunoscutul, cum intr`m
în raportul care ni-l face prezent. Cartea
lui Teodor Baconsky con]ine schi]a unei
astfel de fenomenologii. „Necunoscutul
terorizeaz`, incit` [i obl`duie[te“ (p. 50),
ne spune autorul, tematizând cele trei
ipostaze ale rela]iei: necunoscutul care
ne invadeaz` [i provoac` teroare; ne-
cunoscutul care se las` invadat [i devine
obiect al cunoa[terii; necunoscutul nein-
vaziv, care „bate la u[`“ [i a[teapt`. Dac`
primele dou` ipostaze se pot transforma
în enigm` sau problem` [i tind s` se re-
zolve sub raportul cunoa[terii, transcen-
den]a consolatoare a celui de-al treilea
chip al necunoscutului nu poate fi atins`
decât sub raportul misterului. Nici inva-
dat, nici invaziv, Deus absconditus nu este
un deus otiosus; discre]ia lui d` m`sura în-
crederii în cel pe care îl invit` s`-i fie inter-
locutor, s`-l întâlneasc` nu atât prin
vedere cât prin convorbire. Dac` ar fi s`
aplic`m în acest punct al excursului nos-
tru ideea hrisostomian` de „pogor`mânt“
sau „condescenden]`“ divin`, potrivit
c`reia Dumnezeu, în sine incognoscibil, se
face cunoscut pe potriva naturii c`reia i se
adreseaz`, am spune c` necunoscutul ire-
ductibil este singurul care p`streaz` vie
rela]ia prin care se face prezent. El î[i
ofer` proximitatea pentru a provoca o în-
tâlnire în care noi îi suntem binecunos-
cu]i, infinit mai cunoscu]i decât ne sun-
tem nou` în[ine – întocmai îngerilor care
v`d în Dumnezeu mai bine decât în ei
în[i[i fiecare creatur`3 –, f`r` ca acest pri-
vilegiu s` se transforme vreodat` în st`pâ-
nire. Paginile lui Teodor Baconsky despre
Socrate, dar [i despre Palama îmi evoc` un
exerci]iu apofatic cusanian, potrivit
c`ruia „Dumnezeu este pentru toate [lu-
crurile] ceea ce este vederea pentru cele ce
se v`d“4. O compara]ie între dou` alteri-
t`]i întemeietoare: a[a cum vederea face
cu putin]` ca lucrurile s` fie v`zute, f`r`
ca ea s` participe la condi]ia vizibilului, la
fel [i Dumnezeu este izvorul tuturor celor
care sunt, precedându-le [i dep`[indu-le
infinit. Spre stupoarea p`gânului din dia-
logul cusanian, cre[tinul este cel care se
închin` unui Dumnezeu pe care nu-L
cunoa[te tocmai în virtutea faptului c`
nu-L cunoa[te. A te adresa unei divinit`]i
pe care o asimilezi f`r` rest constituie,
prin urmare, o cale sigur` de iluzionare,
pentru c` „omul este mai necunosc`tor în
privin]a a ceea ce crede c` [tie decât în
privin]a a ceea ce [tie c` nu [tie“ 5.
Precau]ia metodologic` a lui Cusanus ne
ajut` mereu s` ne amintim, atunci când
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
vorbim despre necunoscut, c` „orice con-
cept î[i are limita în zidul Paradisului“6.
Melancoliile
(post)modernit`]ii
Trecând de la tradi]ia apofatic` la
modernitate, necunoscutul nu mai de-
semneaz` limita ontologic`, ci pragul efe-
mer al unei cunoa[teri care se vede
punând st`pânire peste toate. Accentele
nu mai cad pe ceea ce nu poate fi cunos-
cut, ci pe condi]iile care fac progresul
cunoa[terii cu putin]`. Îndelung medi-
tat` în secolul al XVII-lea, rela]ia dintre
cunoa[tere [i putere este tr`it` ast`zi am-
nezic – în privin]a principiilor – sub
forma societ`]ii informa]iei, în care ne-
cunoscutul utopizat din veacul inaugural
al modernit`]ii se afl` – virtual – la dis-
pozi]ia oricui dore[te s`-i exploreze inde-
terminarea. Reveriile lui Teodor Baconsky
despre natura inefabil` a sufletului sau de-
spre „Atlantide în sfere de cristal“ nu
proiecteaz` utopii castaliene, ci sus]in o
privire lucid` asupra „necunoscutului din
re]ea“. Verva denun]`rii civiliza]iei ca
uria[` „instala]ie media“ este expresia
urgen]ei unui apel la responsabilitate. Nu
vom g`si în paginile c`r]ii elogii paseiste
[i încrâncen`ri apologetice. Ceea ce îl în-
grijoreaz` pe autor sunt dezordinea comu-
nic`rii, lipsa sau ineficien]a criteriilor,
efectele unei globaliz`ri consumeriste în
planul valorilor [i al memoriei colective.
Cel mai adesea existen]a în re]ea destitu-
ie ceremonialul, ini]ierea, [i prin urmare
paideia, care presupune o rela]ie între un
„mai [tiutor“ [i un „tân`r prieten“. Cum s`
nu devii melancolic – ceea ce nu exclude,
dup` tipologiile Antichit`]ii, voca]ia pro-
fetic` – atunci când subiectivitatea, supor-
tul unei întâlniri mirabile cu necunoscu-
tul l`untric sau transcendent, a devenit
„datorie de a fi subiectiv“, „obsesie pu-
blic`“ generând „dramoleta unor bule de
s`pun con[tiente de ceea ce li se întâmpl`“
(p. 73)? În pofida vacarmului care „desti-
tuie necunoscutul“, zona insondabil` în
care creatul se întâlne[te discret [i para-
doxal cu increatul subzist` [i rode[te.
{ansele de a-i spune „Tu“ necunoscutului
absolut nu sunt complet pierdute. Îns` nu
este meritul nostru.
l
1 Gabriel Marcel, „Situarea [i abord`rile con-
crete ale misterului ontologic“, în Dialoguri cu
Pierre Boutang, traducere de Aurelian Cr`iu]u [i
Cristian Preda, Anastasia, 1996.
2 Ibid., p. 168.
3 Sfântul Augustin, De civitate Dei XI, 29.
4 Nicolai de Cusa, De Deo abscondito, în Opus-
cula I, ed. Paul Wilpert, Hamburg, 1959.
5 Idem.
6 Nicolai de Cusa, De visione Dei, 13. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Catalizatorul urii
o SORIN LAVRIC o
S
UNT dou` moduri
de a face filozofie:
unul aplicat [i com-
petent, cînd te str`-
duie[ti s` rezolvi
ni[te probleme de care nu te
leag` nici un interes vital, [i
unul direct [i asumat, cînd nu
atît g`sirea unei solu]ii te fr`-
mînt`, cît l`murirea pe cont
propriu. Primul tip de filozo-
fare e cel al ambi]iei teoretice,
form` de punere la încercare a
puterilor min]ii: cau]i s` te
pronun]i pe seama unor teme
care, apar]inînd epocii în care
tr`ie[ti, sunt cu prec`dere cir-
cumstan]iale. Te apleci asupra
lor pentru c` împrejur`rile ]i
le-au dictat, pentru c` módele
]i le-au impus [i pentru c` se-
menii, incitîndu-te, ]i-au
insuflat dorin]a de a le cerceta.
E cazul în care, str`duindu-te
s` descurci o enigm`, imboldul
dezleg`rii ]i-e dat de o
motiva]ie ce vine din afara ta.
Aceasta e ipostaza suprema]iei
teoretice: te pierzi în doctrin`
pîn` la absorb]ia impersonal`
într-un mediu în care nu te
mai reg`se[ti deloc.
Al doilea tip de filozofare e
cel al elucid`rii interioare. Mo-
tiva]ia din care el ia na[tere nu
mai este, ca în primul caz,
orgoliul, ci tribula]ia. Pur [i
simplu vrei s` în]elegi un
lucru care te-a fr`mîntat dinco-
lo de orice interes teoretic. În
acest caz, nu mai vrei s` dezle-
gi probleme, ci s` te l`mure[ti
pe tine însu]i. Nu mai vrei s`
convingi c` ai dreptate, ci s` te
clarifici. Faptul c` ulterior
fr`mîntarea ini]ial` poate da
na[tere unui apetit teoretic la
cap`tul c`ruia vezi confi-
gurîndu-se un punct de vedere
personal, acest fapt nu este un
motiv ca cele dou` genuri de
filozofare s` fie confundate: a
gîndi sub inspira]ia c`r]ilor nu
e totuna cu a gîndi sub inspi-
ra]ia vie]ii.
În aceast` a doua situa]ie,
indiferent de temele pe care
contextul ]i le scoate în fa]`,
aten]ia î]i este atras` de
soma]ia unor urgen]e person-
ale. E genul de reflec]ie în
cursul c`reia, dac` e[ti pus în
fa]a unei probleme, reac]ionezi
sub influen]a unei fr`mînt`ri
interioare. {i astfel, clarificînd-
o, te clarifici pe tine însu]i prin
intermediul ei, c`p`tînd im-
plicit puterea de a o st`pîni. De
ast` dat`, problema nu mai
este una de circumstan]` exte-
rioar`, ci una de soma]ie inte-
rioar`, dovad` c`, chiar [i dup`
ce contextul s-a schimbat, in-
teresul pentru ea nu va sc`dea
decît în momentul cînd vei
sim]i c`, pe din`untru, i-ai
epuizat posibilit`]ile. Mai
mult, se poate întîmpla ca
revenirea aceluia[i context s`
cear` scoaterea din laten]` a
aceluia[i cîmp de soma]ie int-
electual`, caz în care insisten]a
de a da un r`spuns unor vechi
probleme nu face decît s` vin`
în întîmpinarea recrudescen]ei
acestora.
O tem` veche a c`rei re-
crudescen]` actual` Gabriel Li-
iceanu o analizeaz` în ultima
sa carte este ura. Este limpede
c` o asemenea tem` nu se
preteaz` la rezolv`ri sau ver-
dicte ]inînd de o suprema]ie
teoretic`, cu atît mai mult cu
cît, privit` din perspectiva se-
colului XX, toxicitatea acestui
sentiment a reprezentat pentru
Europa o constant` devasta-
toare. Ura nu e problem` pe
care s-o rezolvi la tabla de [ah
sau în laboratorul aseptic al in-
feren]elor logice. Cu alte cu-
vinte, trebuie ca rec`derile
acestei epidemii s` te fi îngrijo-
rat serios, trebuie s` te fi fr`-
mîntat cu adev`rat în privin]a
consecin]elor ei, trebuie a[adar
s-o fi perceput ca pe o
chestiune de soma]ie inte-
rioar` ca s` po]i scrie o carte
despre mecanismul istoric care
a f`cut-o cu putin]`.
„A[a cum despre moarte nu
se poate vorbi în mod fecund
decît din punct de vedere al
vie]ii, nu am vorbit despre ur`
decît dintr-un interes plin de
afec]iune pentru lumea în care
tr`iesc. Soarta ei nu are cum
s`-mi fie indiferent`. A[adar,
nu-mi place s` ur`sc, nu [tiu s`
ur`sc «de moarte» [i, dac` am
scris acest text, am f`cut-o por-
nind de la stupefac]ia c` ceva
precum crima – [i mai ales
aceea f`cut` cu sistem – poate
în genere s` existe. Totu[i ura
exist`, dup` cum exist` [i
crima, iar prezen]a lor în via]a
noastr`, mai ales cînd cap`t`
conota]ie istoric`, trebuie luat`
în considerare. […] Am luat
ura în considerare a[a cum
medicul, pentru a-l vindeca pe
pacient, trebuie mai întîi s` se
aplece asupra bolii lui“ (pp.
152-153).
Dac` privim a[adar ura ca
pe o boal`, atunci în cartea De-
spre ur` e vorba despre mecan-
ismul ei patogenic [i despre
tipurile de molim` c`rora le d`
na[tere. Dup` modul cum ia
na[tere ura, putem distinge
dou` forme primordiale: ura
„de pornire“ [i ura de reac]ie.
Pe cea dintîi o în]elegem prin
opozi]ie fa]` de a doua, ceea ce
înseamn` c` ura reactiv`, dup`
cum îi spune [i numele, cere o
reac]ie provocat` de un r`u
suferit în prealabil, în timp ce
ura „de pornire“, ca form` nere-
activ` de resentiment, nu are la
origine o agresiune direct`, ci
invidia. Pizmuie[ti un om prin
ceea ce el are [i tu nu ai. Îi invi-
diezi statutul, celebritatea sau
faptele, iar cruzimea frustr`rii
e cu atît mai mare cu cît, în
cazul t`u, absen]a lor cap`t`
propor]iile unui handicap.
{i acum se întîmpl` un
lucru curios: pentru ca invidia
s` se transforme în ur` trebuie
ca în mintea celui invidios
con[tiin]a handicapului s` fie
clar` [i decalajul s` fie insur-
montabil. Altfel spus, senti-
mentul pe care ]i-l d`
neputin]a de a recupera vreo-
dat` avansul pe care cel invi-
diat îl are fa]` de tine î]i stre-
coar` în suflet fluidul nociv al
urii spontane. Ur`[ti pe cel
c`ruia nu-i po]i fi egal sau su-
perior, [i pe deasupra nu e[ti
cîtu[i de pu]in dispus s`-]i re-
cuno[ti inferioritatea. {i astfel,
în loc ca neputin]a de a-]i
dep`[i handicapul s`-]i induc`
un gust al resemn`rii sau al ad-
mira]iei, îndemnîndu-te even-
tual s` ie[i dintr-o competi]ie
ce-]i este funciar defavorabil`,
în loc de asta începi nu numai
s` ur`[ti cu o intensitate tot
mai mare, dar chiar reu[e[ti s`-
]i prive[ti propria neputin]` ca
pe o nedreptate.
Nu tu e[ti de vin` c` nu ai
calit`]ile celuilalt, ci rînduiala
nedreapt` a acestei lumi. Nu tu
por]i r`spunderea surclas`rii la
care te supune altul, ci proasta
întocmire a unei societ`]i ce te
împiedic` s` stai pe aceea[i
treapt` cu cel pe care îl invi-
diezi. {i atunci, din dorin]a de
a [terge o diferen]` umilitoare
pe care nu ai de fapt înzes-
trarea s-o anulezi, nu-]i r`mîne
decît s`-l desfiin]ezi pe
purt`torul diferen]ei. Îl omori
sc`pînd de termenul de com-
para]ie în raport cu care e[ti in-
ferior.
Ura „de pornire“ e ilustrat`
de Gabriel Liiceanu prin
parabola biblic` a lui Cain [i
Abel. Într-o enumerare seac`,
tr`s`turile urii de pornire sunt:
1) ura e personal`; 2) e spon-
tan`; 3) e n`scut` din invidie
pur` [i d` na[tere la crim`; 4)
crima e perceput` ca ceva r`u;
5) fiind rea, crima î[i prime[te
pedeapsa; 6) crima e înso]it` de
remu[care. Acesta e tabloul
clinic al urii în varianta clasic`
a primei crime din istoria
omenirii.
Dac` acum compar`m tipul
biblic de ur` cu metamorfoza
pe care acela[i sentiment a
suferit-o în secolul XX, vom
avea surpriza s` vedem c` cele
[ase tr`s`turi anterioare sunt
de nerecunoscut. Pur [i simplu
apare un alt fel de ur`, o ur` a
c`rei simptomatologie î[i
schimb` complet datele funda-
mentale. Ura devine imperson-
al`, este organizat`, ba chiar e
resim]it` ca ceva onorabil, în
vreme ce crimele la care duce
nu mai sunt percepute ca ceva
r`u, nu mai sunt pedepsite [i
nu mai provoac` remu[c`ri.
Potrivit lui Gabriel Li-
iceanu, ca o asemenea meta-
morfoz` s` aib` loc este nevoie
ca sentimentul urii s` se cu-
pleze cu conceptul ei, cu alte
cuvinte e nevoie ca un afect in-
dividual s` primeasc`
arm`tura conceptual` a unei
teorii înso]itoare. Cînd un sen-
timent este articulat de liniile
de for]` ale unei doctrine cu
r`spîndire în mas`, atunci el ia
forma ideologiei. Ideologia este
forma de organizare doctrinar`
a urii, iar noutatea ei este c`, de
acum încolo, sentimentul pe
care îl va între]ine va fi colec-
tiv, sistematic [i persistent. Se
va urî în numele unui grup [i
în perspectiva unui sens, se va
urî cu o intensitate cronic` [i,
culmea, se va urî cu con[tiin]a
inocen]ei morale. Se va de-
clan[a astfel o reac]ie în lan] al
c`rei catalizator psihologic va
fi tocmai doctrina în numele
c`reia a fost organizat` ura. {i
a[a cum o reac]ie chimic`, pen-
tru a se desf`[ura în condi]ii
49
FILOZOFIE
optime, are nevoie de un catal-
izator care creeaz` un mediu
prielnic derul`rii acesteia, tot
a[a fenomenul urii, ca s`
devin` colectiv [i endemic,
cere ca ferment stimulator
interven-]ia ideologiei.
Ceea ce este grav în canali-
zarea ideologic` a urii este c`
toxicitatea ei este durabil`.
Malforma]iile mentale pe care
acest sentiment le produce pot
echivala cu o alterare ire-
versibil` a viziunii oamenilor
dintr-o epoc`, cu o schimono-
sire moral` ale c`rei efecte pe
termen lung sunt pustiitoare.
În opinia lui Gabriel Liiceanu,
tocmai acest lucru li s-a întîm-
plat românilor în cea de-a doua
jum`tate a secolului XX. „În-
clin din ce în ce mai mult s`
cred c` imposibilitatea
românilor de a-[i g`si un suflu
istoric se explic` prin capitalul
de ur` acumulat în societatea
lor dup` 1945. Acest capital nu
a putut fi nici desfiin]at [i nici
consumat în «anii tranzi]iei»,
pentru c` ura acumulat` de-a
lungul a cîtorva genera]ii se
constituie în cele din urm` ca
un enorm de[eu al istoriei.
Toxicitatea [i imperisabilitatea
acestuia sunt atît de mari, încît
el nu poate fi absorbit de isto-
ria unui popor, a[a cum de[eu-
rile din natur` r`mîn s` mu-
tileze natura pentru o lung`
perioad` de timp“ (p. 135).
Iat` cîteva din ideile ce se
desprind din cartea pe care
Gabriel Liiceanu a lansat-o la
tîrgul de carte „Bookfest 2007“.
j
l Gabriel
Liiceanu
DESPRE UR~
Humanitas,
Bucure[ti, 2007,
164 pp.

50
Memoria din
arhivele Securit`]ii
ISTORIE RECENT~
o ANDREI MURARU o
N
U pu]ine au fost mul nu este nici dosarul de
cazurile în ultimii cadre al fostului general de secu-
ani când indivizi ritate Evghenie T`nase, nici caie-
care nu au avut nici tul de memorii p`strat de ur-
un respect pentru ma[i [i nici un interviu-fluviu.
fiin]a uman` în timpul regimu- Cartea, rodul str`daniei a doi
lui comunist au ie[it cu vehe- cercet`tori talenta]i, Cristina
men]` obsesiv` în fa]a publicu- Anisescu [i Silviu B. Moldovan,
lui. Dar nu pentru a da socoteal`, aduce la lumin` un document
ci pentru a se disculpa, acuzând mai pu]in obi[nuit pentru lite-
în mod derutant [i sfidându-[i ratura memorialistic` de la noi.
victimele. Memoria public` Este vorba despre o not`-raport
re]ine cazurile unor asemenea în care generalul a fost obligat
personaje. E vorba mai întâi de s`-[i descrie cu am`nunte fap-
Nicoale Ple[i]`, fostul [ef al tele, altfel spus întreaga activi-
Direc]iei de Informa]ii Externe. tate în cadrul Securit`]ii. Cariera
Aproape analfabet, acesta face lui este una „model“ pentru
rating pe la diverse televiziuni poli]ia politic` comunist`. De
de apartament, umilindu-[i vic- profesie cazangiu, membru de
timele. Cu to]ii l-am privit, îns` partid de la 18 ani, instructor
doar unii au în]eles semnifica]ia UTC, secretar al Sec]iei de Cadre,
unui astfel de gest. Un alt indi- acesta a devenit în scurt timp [ef
vid, [eful Serviciului Anchete al Sec]iei Administrativ-Politice
Penale din cadrul Direc]iei a a Comitetului Central al PMR,
VIII-a a Securit`]ii, Gheorghe loc]iitor al Ministrului Aface-
Enoiu, î[i savureaz` în lini[te rilor Interne, [ef al Direc]iei Se-
pensia generoas` într-o cas` din curit`]ii Bucure[ti [i [ef al Direc-
Bucure[ti. Tor]ionarul în cauz` ]iei a IV-a a MAI. Odat` cu in-
î[i întâmpina victimele îmbr`- trarea în Securitate, Evghenie
cat într-un cear[af, pentru a nu T`nase a fost ridicat la gradul de
se murd`ri de sângele lor. Nu general maior. Preg`tirea politi-
mai devreme de acum doi ani, c` a acestuia a inclus [coala de
cinismul s`u era ar`tat în docu- cadre a Comitetului Organi-za-
mentarul lui Alexandru Solo- ]iei Bucure[ti a PMR [i facul-
mon, „Marele jaf comunist“. tatea special` de pe lâng` {coala
Valoarea memoriilor unor Superioar` a Comitetului Secu-
astfel de indivizi este de necon- rit`]ii de Stat a URSS.
testat atâta timp cât multe din Cartea de fa]` este o (de)scrie-
documentele ma[in`riei tota- re intern` a unei poli]ii politice
litare r`mân ast`zi sub cheia comuniste, una dintre cele mai
arhivelor – fie c` vorbim de in- importante surse de acest fel.
competen]a unor gestionari de Al`turi de pseudomemoriile gene-
arhiv`, de secretomania mala- ralului, reg`sim alte 16 docu-
div` a unor institu]ii sau de le- mente despre activitatea aces-
gisla]ia absurd`. A[a se face c`, tuia. Printre ele, fi[a de cadre a
de curând, CNSAS a finalizat un lui Evghenie T`nase [i alte docu-
volum de pseudomemorii. Titlul mente din arhiva Securit`]ii
poate trezi nu doar curiozitatea care ne l`muresc asupra naturii
cititorului, ci [i fantezia. Volu- activit`]ii fostului securist. Ur-
l Consiliul Na]ional pentru
Studierea Arhivelor
Securit`]ii
PSEUDOMEMORIILE UNUI
GENERAL DE SECURITATE:
DOCUMENTE SELECTATE {I
EDITATE
studiu introductiv [i note de Cristina
Anisescu, Silviu B. Moldovan,
Bucure[ti, Editura Humanitas, 2007.
m`rirea informativ` a unor per-
sonalit`]i importante care au
fost încarcerate (Constantin
Noica, Ion Vulc`nescu, Petre
Pandrea) sau a unui fost ilegalist
comunist (Tudor Bugnariu)
sunt dovezi în acest sens. Pro-
bele documentare sunt eviden-
te, cu atât mai mult cu cât ne
ofer` informa]ii legate de activi-
t`]ile specifice poli]iei politice
comuniste. Printre ele, apro-
barea unor recrut`ri de infor-
matori, dirijarea [i aprobarea
plec`rii unor agen]i în str`in`-
tate cu misiuni speciale, evalu-
area unor note informative. Do-
cumentele sunt prefa]ate de
dou` studii semnate de Cristina
Anisescu [i Silviu B. Moldovan.
Dac` în prima parte, cercet`-
toarea de la CNSAS încearc` s`
dezbat` memoriile generalului
Evghenie T`nase dintr-o pers-
pectiv` psihanalitic`, colegul ei,
Silviu B. Moldovan, încadreaz`
documentul în context istoric.
Revenind la pseudomemoriile
fostului general de securitate,
trebuie s` men]ion`m împreju-
rarea în care acestea au fost
cerute [i redactate. Anul 1968 a
marcat „desprinderea“ lui Ceau-
[escu [i a acoli]ilor s`i de vechea
gard` a lui Gheorghe Gheor-
ghiu-Dej. De altfel, Nicolae
Ceau[escu, a[a cum remarca [i
Vladimir Tism`neanu, a avut o
strategie foarte abil` de a crea în
jurul s`u o echip` care s` ia locul
oamenilor fideli lui Dej. În acest
sens, a promovat e[alonul al
doilea al PCR, segment care aspi-
ra la func]ii de]inute de oamenii
predecesorului s`u. Din aceast`
strategie de dobândire a puterii
informale în partid a f`cut parte
[i ini]ierea unor anchete privind
represiunea din partid din anii
’50. Cel mai important caz a fost,
a[a cum se [tie, cel al lui Lucre]-
iu P`tr`[canu. Acuza]iile îl vizau
direct pe Alexandru Dr`ghici,
ministrul Afacerilor Interne.
Odat` cu acesta, în anii urm`tori
[i-au pierdut func]iile peste 800
de cadre ale Securit`]ii.
Evghenie T`nase, personajul
nostru, fusese adjunctul lui Dr`-
ghici la MAI în perioada 1953-
1957, o epoc` dur`, a represiunii
[i abuzurilor. De[i fusese direct
implicat în activit`]ile represive
din anii ’50, Evghenie T`nase a
f`cut totu[i parte din comisia
de cercetare a abuzurilor de la
începutul epocii Ceau[escu. Co-
manda de a redacta memorii
profesionale a fost transmis`
unor cadre importante ale Secu-
rit`]ii, 15 ofi]eri în rezerv`, din-
tre care amintim pe Gheorghe
Cr`ciun (fostul comandant al
penitenciarului Aiud în perioa-
da 1958-1964), artizan al re-
educ`rii târzii. Rolul acestor
rapoarte de serviciu (note cu
memorii) era de a aduce la
cuno[tin]a noii conduceri a Se-
curit`]ii posibilele abuzuri
s`vâr[ite. Mai mult, aceste me-
morii puteau fi utilizate ca ma-
nuale pentru viitorii înv`]`cei ai
Securit`]ii.
Amintirile fostului general
de Securitate trebuie analizate
atât ca form`, cât [i ca fond (do-
cumentul ca surs` de informa-
]ii). Cristina Anisesecu încearc`
s` ne l`mureasc` asupra moti-
va]iilor exerci]iului autobio-
grafic [i asupra implica]iilor
metatextuale. Evghenie T`nase
a fost implicat, printre altele, în
cazurile P`tr`[canu, Emil Cal-
manovici [i Imre Nagy. Aflat în
fruntea Sec]iei administrativ-
politice a Comitetului Central,
fostul general a cunoscut în-
deaproape farsa judiciar` care a
fost pus` la cale în 1954. A par-
ticipat chiar la procesul fostului
ministru al Justi]iei, dar inofen-
siv, se dest`inuie Evghenie
T`nase. Cu toate acestea, infor-
ma]iile care ne parvin în leg`-
tur` cu aceast` poveste sunt
pu]ine. În schimb, Evghenie
T`nase relateaz` una dintre cele
mai interesante scene legate de
inginerul Emil Calmanovici,
arestat în acela[i lot. Adus de la
Aiud la Bucure[ti, într-o vil` fru-
moas`, Calmanovici cade în cap-
cana ofi]erului de serviciu care îl
supraveghea [i îi înmâneaz`
acestuia dou` bilete-scrisori pen-
tru a fi transmise fiului s`u. Evi-
dent, acestea ajung în mâinile
lui Evghenie T`nase. În opera-
]iunea aducerii grupului Imre
Nagy la Snagov, Evghenie T`-
nase s-a implicat personal, asi-
gurând spa]iile de cazare [i de
anchet` pentru noii „locatari“.
Informa]ii pre]ioase apar [i de-
spre rela]iile dintre angaja]ii
Ministerului Afacerilor Interne
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
[i consilierii sovietici. Valoarea
documentului const`, apoi, în
datele privitoare la situa]ia dem-
nitarilor închi[i la Sighet, fi-
x`rile de domiciliu obligatoriu,
abuzurile din sistemul peniten-
ciar [i cel judiciar. Evghenie
T`nase ne confirm` (dac` mai
era cazul) c` aceste f`r`delegi
erau cunoscute la vremea lor.
Pe tot parcursul pseudomemo-
riilor sale, fostul securist nu uit`
s` mul]umeasc`, a[a cum arat`
Cristina Anisescu, Securit`]ii-
mam` [i Partidului-tat`. În ten-
tativa de a se disculpa de acuza-
]iile care pluteau în aer la vre-
mea redact`rii raportului, Ev-
ghenie T`nase omite natura
func]iei administrativ-politice
pe care a de]inut-o. De aceea, în
text nu apare nici o culp` con[ti-
entizat` de fostul general de se-
curitate în cei 17 ani de activi-
tate. Ca de obicei, toate crimele
[i abuzurile au fost opera altor
personaje. Sau a sistemului, în
ansamblul s`u.
În final, trebuie s` admitem
c` demersul celor de la CNSAS
este unul l`udabil. F`r` astfel de
documente, exist` riscul ca
imaginea poli]iei politice comu-
niste s` r`mân` incomplet`. Cu
toate acestea, volumul de fa]` ar
fi ar`tat altfel dac` documentele
din interior ar fi fost întregite de
dosarul de cadre al fostului gene-
ral de securitate. De altfel, în
s`pt`mânile precedente am asis-
tat la o dezbatere pe acest su-
biect. Nel`murirea pleac` de la
întrebarea dac` CNSAS de]ine
astfel de dosare. Activitatea ex-
tern` a lui Evghenie T`nase tre-
buia discutat`, credem, într-un
context mai larg. Eventual, în-
tr-o dezbatere asupra rolului
poli]iei politice comuniste în
blocul sovietic. În al treilea rând,
am fi dorit s` afl`m mai multe
(dincolo de informa]iile din
pseudomemorii) despre activit`-
]ile represive în care fostul lucr`-
tor al Securit`]ii Evghenie T`na-
se a fost implicat. j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
Indeci[ii ardeleni
o OVIDIU PECICAN o
C
U mai bine de trei
decenii în urm`,
Petru Popescu, un
autor pe atunci la
mod`, observa cu
acuitate un lucru despre care azi
se vorbe[te mai pu]in deschis.
„Împ`r]irea atât de lung` [i de
dureroas` a p`mântului româ-
nesc în trei buc`]i are cel pu]in,
azi, un efect pozitiv în planul
spiritului. În sensul c` specificul
na]ional e alc`tuit din trei note
principale […] Fiecare din aces-
te trei note le echilibreaz` pe
celelalte dou`. În planul estetic,
provincialismul moldovean a
devenit deja o categorie, iar
provincialismul ardelean str`-
bate un proces de categoria-
lizare. Provincialismul mun-
tean, ruinat de voca]ia de capi-
tal` a Bucure[tiului [i de încli-
na]ia cosmopolit` a p`r]ilor
meridionale, e pe cale de dis-
pari]ie […] Am spune, cu aerul
unui paradox, c` provincialis-
mul muntean (deriv`m, fire[te,
pe provincialism de la provincie,
în sensul împ`r]irii, al p`r]ii dis-
tincte, f`r` nici o nuan]` peiora-
tiv`) e în clipa de fa]` concen-
trat, atât cât a mai r`mas, la Bu-
cure[ti!// Toate trei laolalt`, azi
ca [i în trecut, consolideaz`
specificul na]ional. Se produce
în clipa de fa]`, fire[te, [i o ac-
]iune de «muntenizare» a celor-
lalte p`r]i, c`ci Bucure[tiul ema-
n` spiritul muntean în toat`
]ara, dup` cum încorporeaz` zil-
nic ardeleni [i moldoveni. Îns`,
chiar [i în interiorul Bucure[tiu-
lui, notele diferen]iale ale celor
veni]i se p`streaz`. De altfel, nu
trebuie s` avem prejudecata
omogenit`]ii […] Toate na]iu-
nile sunt amestecuri în care
componentele se deosebesc [i
uneori se ceart` de-a dreptul“
(„Spiritul muntean“, în Între
Socrate [i Xantipa, Bucure[ti, Ed.
Eminescu, 1973, p. 125).
A trebuit s` treac` peste Ro-
mânia o dictatur`, s` cad` nu
doar regimul, ci însu[i sistemul
care o încadra, s` renasc` nesi-
gur [i complicat democra]ia
pentru ca, în cele din urm`, dis-
cu]ia despre centru [i provincii
s` redevin` de actualitate, f`r` a
reu[i îns` [i performan]a de a fi
o not` a normalit`]ii cotidiene.
Atâta cât` se configureaz` ast`zi
în via]a noastr` public`, chesti-
unea dobânde[te consisten]` nu
în planul politicii – unde a izbu-
tit doar s` aprind` spiritele într-o
manier` destul de lipsit` de alti-
tudine –, ci mai degrab` în acela
al contribu]iilor academice ilus-
trate de autorii care public` în
revista Altera a Ligii Pro Europa,
ori scot, în tiraje mai curând
confiden]iale, monografii pro-
prii.
În acest peisaj, Sabina Fati
vine s` se înscrie ca o voce dis-
tinct`, cu un consistent exerci]iu
în publicistica de actualitate, ca
un spirit dotat cu acuitate critic`
[i profunzime analitic`, dar
dublat [i de curaj civic. Faptul
explic`, în parte, op]iunea pen-
tru un subiect incandescent
cum este cel codificat de titlul
c`r]ii Transilvania, o provincie în
c`utarea unui centru (Cluj-Na-
poca, Centrul de Resurse pen-
tru Diversitate Etnocultural`,
2007, 254 pp.), în fapt teza de
doctorat a autoarei sus]inut` cu
titlul Centru [i periferie în discursul
elitelor din Transilvania de la
Memorandum pân` Marea Unire,
la Universitatea din Ia[i, sub co-
ordonarea istoricului Al. Zub.
Cred c` din acelea[i resurse inte-
rioare i se trage autoarei [i im-
pulsul de a reconstitui, fie [i par-
]ial, o tradi]ie uitat` – din motive
psihanalizabile –, ori ocultat` [i
tabuizat` programatic, cea a
gândirii autonomiste, federaliste
sau, pur [i simplu, în sensul cel
mai amplu cu putin]`, anticen-
traliste a românilor ardeleni din
la belle époque.
Într-un proces de adâncire a
democra]iei române[ti, cum
este cel la care particip`m,
abolirea hipercentralismului
printr-o regândire flexibil` [i
creatoare a statului nostru este
de o importan]` care nu trebuie
subestimat`. Cu un trecut triplu
– c`ci trei au fost ]`rile în care
tr`iau la nord de Dun`re –,
românii s-au format ca na]iune
într-un mediu policentric, bene-
ficiind de nuclee plurale de
emergen]` na]ional`, statal` [i
cultural`. Modelul francez de
organizare a statului, adus de
pa[opti[tii no[tri, aplicat de
Cuza Vod` [i continuat apoi de
„vizirul“ I.C. Br`tianu, a fost prin
excelen]` unul centralist, atent
mai degrab` la omogenizare
decât la nuan]ele [i specifici-
t`]ile regionale. Ultimii sosi]i la
banchetul statal panromânesc
– împreun`, de altfel, cu b`n`-
]enii, cu cei din Par]iu, cu mara-
mure[enii, cu bucovinenii [i cu
basarabenii –, românii din Ar-
deal s-au raportat ezitant, dup`
cum devine evident citind teza
Sabinei Fati, la mirajul centrului
unic bucure[tean. La fel f`cuser`
[i atunci când a fost vorba de-
spre un centralism budapestan.
De fapt, marea noutate pe
care o aduce cercetarea Sabinei
Fati este aceea c` abia în ultimul
an al primei conflagra]ii mon-
diale op]iunea pentru unificarea
Transilvaniei cu România a de-
venit consistent`. Pân` atunci,
op]iunile au fost împ`r]ite între
diverse formule de acomodare la
realitatea istoric` dat`: de la pa-
sivism la speran]a negocierilor
cu prin]ul mo[tenitor Franz Fer-
dinand [i la opozi]ia politic` in-
transigent`, de[i legalist`, a
memorandi[tilor. Rezult` astfel
o imagine dinamic` [i flexibil` a
demersurilor elitelor ardelene
din perioada investigat` (1892-
1918), care contrazice prejudeca-
ta monolitismului demn, poso-
morât [i un pic crispat al expo-
nen]ilor românimii din provin-
cia vestic`.
Sabina Fati aduce o lectur` în
e[antion a presei din segmen-
tul de timp studiat, aplicând cu
rigoare [i profesionalism proce-
durile analizei de con]inut [i
adresându-se sociologiei [i poli-
tologiei (prin trimiterile la Vil-
fredo Paretto [i Gaetano Mosca)
a[a cum pu]ini istorici de ast`zi
[tiu ori sunt dispu[i s` o fac`.
Este, de fapt, o fast` întoarcere la
tradi]ia c`reia, la noi, i-a pus
bazele B.P. Hasdeu în paginile
introductive la Istoria critic` a
românilor, unde – pornind de la
lecturi din Auguste Comte, Wal-
lace [i Herbert Spencer – teo-
retiza nevoia ancor`rii demersu-
lui istoriografic într-un orizont
sociologic. Iat` c`, într-o spiral`
a evolu]iei disciplinei [i a perio-
dicelor schimb`ri de paradigm`
[tiin]ific`, Sabina Fati recurge
la metode cantitative, asigurând
o baz` temeinic` dezvolt`rilor
argumentative [i interpret`rilor
proprii. Ea î[i al`tur`, în acest fel,
numele altor cercet`tori, pre-
cum Lucian Nastas`, Marius
Laz`r [i Mihai Dinu Gheorghiu,
care recurg la acela[i instrumen-
tar cu câ[tiguri considerabile.
Un alt succes este, cred, con-
turarea pregnant` [i nuan]at` a
rolului geopolitic al Transil-
vaniei în jocul de putere din
regiune. Teoria „matrio[tilor“, a
cutiilor din cutii, sau a plura-
lit`]ii spa]iale într-un singur
spa]iu aplicat` Ardealului este,
dup` toate aparen]ele, prima
încercare comprehensiv`, între-
51
prins` cu mijloacele unui sensi- nunarea acestor atitudini este,
ISTORIE
bil seismograf, de a surprinde f`r` îndoial`, pasivismul politic
aparent paradoxalul balans al de pân` în 1905, expresie a au-
acestei entit`]i în jurul axului toexcluderii voluntare, a unei
propriu [i în raport cu „mag- bosumfl`ri p`guboase [i, pân` la
ne]ii“ mai seduc`tori ai polilor urm`, a unui nerealism [i infan-
de putere zonali. F`r` a ]ine tilism politic. Elita intelectual`
seam` de o asemenea pozi]io- [i politic` româneasc` n-a dat, [i
nare, ac]iunile elitelor ardele- probabil c` nici nu putea da, un
ne[ti de pe tot parcursul istoriei adev`rat lider politic de anver-
moderne – dar, de ce nu, [i con- gur` în etapa respectiv`. În ter-
temporane – poate p`rea para- meni sociologici, aceast` confi-
doxal, misterios sau chiar inin- gura]ie a fost rezultatul mai
teligibil. multor factori: „num`rul re-
Sabina Fati realizeaz`, în cele strâns al burghezilor, absen]a
din urm`, un profil robot al nobilimii române [i reprezen-
omului public din Ardealul ro- tarea modest` a intelighen]iei
mânesc de odinioar`. Nu este din Transilvania“, urmarea fiind
deloc un portret flatant [i, dac` amânarea necesarei mobiliz`ri
mijim pu]in ochii, îi putem des- în vederea emancip`rii comu-
coperi viabilitatea pân` în ziua nit`]ii române[ti ardelene. Într-o
de ast`zi. A[adar, românul arde- lume de „sate [i preo]i“ – vorba
lean angajat în politic` sau în lui N. Iorga –, dar [i de înv`]`tori
gazet`rie la cump`na dintre se- m`run]i, precum Herdelea al lui
colele al XIX-lea [i al XX-lea este Rebreanu, vârfurile vie]ii pu-
un pa[nic burghez, subversiv blice ardelene[ti de extrac]ie ro-
abia în scrierile sale teoretice, mâneasc` au r`mas eternii pe-
într-un calm divor] al proiectu- ti]ionari cu morg` [i tabieturi,
lui intelectual de realit`]ile bi- condamna]i s` nu poat` atinge
ografiei diurne. Cele mai mari un nivel de excelen]`, un grad
n`zuin]e ale sale merg c`tre suficient de radical de idealitate
federalizarea imperiului bicefal, politic` [i nici o intensitate sa-
el visând, prin urmare, în clipele tisf`c`toare de pragmatism pu-
sale cele mai revolu]ionare, un blic.
biet compromis administrativ, o Nea[teptat, drastic final de
reorganizare a statului str`in în carte. Pe deplin motivat, îns`,
care î[i duce traiul. În majori- prin analiza metodic` [i ple-
tatea timpului, cârte[te împotri- doaria conving`toare. Mai mult
va capitalei în articole ocazio- ilumini[ti decât romantici, ra-
nale [i se victimizeaz` în gura ]ionali [i birocratici la nivelul ti-
mare f`r` a dep`[i îns` locurile curilor [i al gândirii diurne, lip-
comune ale acestui tip de re- si]i de uria[ele elanuri ale tita-
toric`. Demonizarea centrului nismului eliberator, ace[ti das-
administrativ este înso]it` îns` c`li [i preo]i au supravie]uit
de un loialism netulburat de am- pân` ast`zi în noi în[ine, împie-
intirea palmei încasate de dicându-ne s` dep`[im impa-
Avram Iancu de la înaltul ofi]er surile zilei m`car în pagina
habsburgic la Sibiu, în finalul scris`, dac` nu [i în ac]iune. S`
revolu]iei pa[optiste, care înc` fie oare demersul Sabinei Fati [i
mai ustur` obrajii ardelene[ti o judecat` moral` camuflat`?
iriga]i de demnitate: drept pen- Un avertisment? O privire retro-
tru care e[ueaz` în cultul impe- spectiv` ironic`? S` r`spund`
rial compensator ca într-o re- mai bine cititorul. j
volt` cu voie de la poli]ie. Încu-
l Sabina Fati
TRANSILVANIA
O PROVINCIE |N
C~UTAREA UNUI CENTRU
Centrul de resurse pentru
diversitate etnocultural`, Cluj,
2007, 256 pp.

52
Alfred Jarry
CRONICA TRADUCERILOR
Superfemeia
o RADU PARASCHIVESCU o
NTREBAT~ cu pu]in timp
Î
în urm` ce urm`re[te Art
prin prezen]a la târgurile
de carte, Laura Albulescu,
figura delicat-energic` a
editurii, în spatele c`reia se ghi-
ce[te silueta gracil` a profesoru-
lui Mircea Martin, a r`spuns sim-
plu, f`r` zorzoane: „În cazul nos-
tru, mult mai important decât
obiectivul comercial este actul
însu[i de prezen]`. Dorim ca pu-
blicul s` ia not` de faptul c` exis-
t`m [i c` oferta noastr` merit`
aten]ie“. Ei bine, ]inta a fost
atins`. La Bookfest-ul de acum o
lun`, mult` lume a trecut pe la
standul editurii Art [i a vorbit
laudativ despre ea. Un concept in-
teresant, o grafic` grijulie, lipsit`
de striden]e, un portofoliu promi-
]`tor [i un snop de traduc`tori
dibaci – iat` cum î[i îmbie Art
cititorii. Laura Albulescu poate fi
mul]umit` (de[i [tiu c` nu va fi).
Publicul „a luat not`“ [i a consta-
tat c`, într-adev`r, „oferta merit`
aten]ie“.
Iar oferta se las` descoperit` pe
fiecare semn de carte din interi-
orul fiec`rei c`r]i. Pe verso-ul sem-
nului sunt descrise în dou` vorbe
colec]iile prin care Art încearc`
s`-[i g`seasc` amplasamentul
optim într-un spa]iu pândit deja
de primejdia înghesuielii. Colec-
]iile au denumiri proaspete, inci-
tante, vag juc`u[e – „Laur“, „De-
senul din covor“, „Demonul
teoriei“, „Fic]iune [i artilerie“,
„Ocheanul întors“ –, semn c` po]i
individualiza un produs [i altfel
decât prin [abloane cenu[ii sau
etichete lipite iner]ial. „Desenul
din covor“, colec]ia din care face
parte Superfemeia lui Alfred Jarry,
cuprinde [i alte c`r]i cu miz` din
literatura modern` [i contempo-
ran`: Spider de Patrick McGrath,
Locuiesc în televizor de Chloé De-
laume, Cum s` tr`ie[ti cu o so]ie ne-
l Alfred Jarry
SUPERFEMEIA
Editura Art, colec]ia
Desenul din covor
Traducere din francez`,
prefa]` [i note
de Luca Pi]u
144 pp.
credincioas` de Alberto Moravia,
Unchiul meu Ulise de Jiři Marek etc.
Superfemeia e un roman pi-
cant, surprinz`tor [i n`sc`tor de
controverse – pe scurt, interesant.
Titlul, o concesie f`cut` zeului
marketing, ascunde de fapt
povestea din antichitate a Mes-
salinei, trecut` prin filtrul scrierii
[i recept`rii moderne. Messaline,
Roman de l’ancienne Rome apare în
Fran]a în 1901 [i curenteaz` un
public înc` sedus de c`r]ile de
aventuri, roman]uri [i poezii
îngânate cu lacrima în col]ul
ochiului. Cartea este întâm-
pinat`, la fel ca Irodiada lui Mal-
larmé, cu repro[uri denotând
m`rginire [i opacitate. Jarry e
b`nuit c` n-ar face decât s` spe-
culeze, schimbând întrucâtva
jocul de lumini [i umbre, una
dintre cele mai rezistente fan-
tasme erotice ale b`rbatului: fe-
meia care e deopotriv` nes`tul` [i
inaccesibil`, fecioar` [i p`c`toas`,
târf` [i mam`. Critica francez` a
începutului de secol dou`zeci in-
sist` pe aceast` pist` facil`, dar nu
se apleac` asupra simbolurilor
pres`rate de patafizicianul Jarry
în cele 144 de pagini ale c`r]ii. Un
ochi mai atent sau mai bine
inten]ionat ar fi observat, cu si-
guran]`, m`car splendidele apa-
ri]ii ale Phoenix-ului ca întruchi-
pare a operei de art` ce moare cu
fiecare sens epuizat pentru a
rena[te prin intermediul altuia.
Straniu [i arhaizat, suculent [i
hazliu, dens [i ame]itor, textul
lui Alfred Jarry avea nevoie de un
traduc`tor de vârf. L-a g`sit în
persoana lui Luca Pi]u. Din acest
punct de vedere, se poate spune
c` Superfemeia este deopotriv`
produsul a doi scriitori [i a dou`
personaje. Luca Pi]u are de ani
buni renumele unui eseist ludic
pân` la exces (Fragmente dintr-un
discurs (in)comod, La cafeneaua
hermeneutic`, Breviarul nebuniilor
curente, Insem(i)n`rile maestrului
din Cajvana) [i al unui traduc`tor
de fine]e. El e un fel de ecou
moldovean al lui {erban Foar]`,
cu care împarte înclina]ia spre
calambur [i dorin]a de a-[i pune
amprenta pe toate textele pe care
trebuie s` le traduc`. Nu întâm-
pl`tor, „Madrigalul“ care des-
chide Superfemeia e tradus chiar
de {erban Foar]` [i ia auzi]i cum
sun` versurile lui Jarry în va-
rianta dumisale: „E[ti singur`.
C`zând, nu mai cobori./ Terestrul
zumzet nu trece prin u[a/ Cea
grea, fiind departe – cum cenu[a,/
De-albastrele c`]ui cere[ti, în
zori./ Lung clipocit al crapilor în
rut/ Cu gura ca un o,/ C`scat` a
s`rut/ La Fontainebleau“.
Ca traduc`tor, Luca Pi]u lupt`
împotriva anonimatului breslei,
dar nu o face ie[ind în pia]a pu-
blic` sau propunând solu]ii in-
aplicabile. Nu, strategia lui arat`
altfel. Luca Pi]u colonizeaz` pur
[i simplu textul original, împrej-
muindu-l cu propriile observa]ii,
adnot`ri, note de subsol, variante
[i trimiteri. Iar asta se vede foarte
bine în Superfemeia, unde avem
de-a face de fapt cu dou` lucruri:
romanul lui Alfred Jarry [i p`re-
rea lui Luca Pi]u despre romanul
lui Jarry. De obicei, traduc`torul
se retrage (sau e retras, [tiu unele
edituri despre ce vorbesc) din
scen` dup` ce î[i încheie treaba.
Deprins s` lucreze departe de lu-
minile rampei, el nici m`car nu
se mai revolt` împotriva statutu-
lui de prestator de servicii pe care
i-l rezerv` editorii. Frondeurii
sunt pu]ini, iar demersurile lor
f`r` consecin]e. Ei bine, Luca Pi]u
apare pe post de excep]ie rebel` [i
întemeiaz` o nou` categorie:
aceea a traduc`torilor care nu se
las` evacua]i din peisaj odat` ce le
cite[ti numele pe pagina de titlu
a c`r]ii. Ei r`mân în continuare
al`turi de cititor, îl ghideaz`, îi
arat` aici un joc de cuvinte (care
uneori le apar]ine lor, nu autoru-
lui, ceea ce nu e tocmai în regul`),
dincolo un pasaj arhaizat pân` la
ultima silab`, îl a[az` la masa lor
de lucru [i-i spun: uite, eu asta
cred [i a[a procedez. Asta e lumea
mea de om care recreeaz` lumea
altora.
Superfemeia e un roman istori-
co-erotico-filozofic în care o Mes-
salin` lacom` are dou` repere:
Roma [i Amor, cuvinte puse în
oglind`, deschise unul spre
cel`lalt [i doldora de surprize
nem`rturisite. Luca Pi]u se simte
chemat s` intervin` din capul
locului în toat` afacerea [i începe
gama de broderii pe marginea
textului principal. Pân` la „Pria-
pul din gr`dina regal`“, prima
parte a romanului, cititorului i se
livreaz` un preambul intitulat
derutant (la prima vedere) „Pre-
fa]` despre dublul genitiv“ [i –
surpriz`! – o dedica]ie a traduc`-
torului. Nu a autorului, ci a du-
blurii sale. A lui Luca Pi]u, care î[i
pune dezinvolt opera de t`lmaci
la picioarele unei cuno[tin]e în-
tâlnite la un târg de carte: „Pour
Madame Annie le Brun, docteur
ès lettres jarryques et sadologue
incontournable, à qui la présente
édition doit tant, en souvenir des
propros échangés à Francfort, en
1992, lors de la Foire Interna-
tionale du Livre. Le traducteur“.
Uite-a[a. {i abia dup` prefa]`,
dup` dedica]ie [i dup` „Madri-
galul“ despre care am pomenit
deja începe romanul propriu-zis.
O carte în care ceea ce frapeaz`
nu e abunden]a de pasaje erotice
(evident, pe placul traduc`toru-
lui, care a m`rturisit mai demult
c` are obiceiul s` scrie „texti-
cole“), ci în primul rând frazarea
ampl`, baroc`, maiestuoas`, pre-
cum [i muzicalitatea fermec`-
toare a textului. Iat` un exem-
plu:
„Era un soldat cu îmbr`c`minte
de piele, [i Messalina avu impresia
c` se revars` în ea un burduf din
piele de ]ap viu. Pu]in ame]it`, gr`bi
plecarea acestui întâi amant, c`ci,
imediat ce se redeschise u[a celulei,
ultim ecou al b`t`ii de tob` a baccan-
telor, n`v`li aburul prin între-
deschiderea ce]oas` [i, precum un
p`un sângeriu [i-ar roti ochii ului]i,
un atlet, lustruit cu piatr` ponce, o
revan[` a marmurei ce vrea s`
devin` sculptor, recunoscându-se
mai pu]in frumoas`, ]â[ni când î[i
f`cu vânt, cu gest obi[nuit de re]iar,
din endromida de purpur. Numai
lampa clipi, [i ochii negri ai curte-
zanei blonde supravie]uir`, struguri
incoruptibili, teascului patului de
piatr` [i pieptului b`rb`tesc“ (p. 27).
Doar un om tob` de carte [i
debordând de talent poate tra-
duce a[a. În Superfemeia, Luca
Pi]u face pur [i simplu perfor-
man]`. {i poate chiar asta te face
s` te întrebi, str`fulgerat de un
gând pizma[: Bine, de acord, e
mare, dar nu cumva vrea s` ne
arate c` e mare? Nu e pus pe
epat`ri? N-are ambi]ia s` creeze
un Jarry mai bun în român`
decât în francez`? E greu de dat
r`spunsuri ferme la asemenea în-
treb`ri. Dac` e[ti conciliant din
fire, scrii c` Luca Pi]u îl înso]e[te
pe Alfred Jarry la întâlnirea cu
publicul român [i încearc` s` fie
intermediarul optim. Dac` te
viziteaz` solul cârcotelii, po]i
spune c` Luca Pi]u se folose[te de
Jarry pentru a atrage aten]ia
asupra propriei anverguri. Un
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
lucru e cert. Luca Pi]u iese din
corsetul traduc`torului obi[nuit
[i trece la catedr`, unde î[i asum`
rostul profesorului care deslu-
[e[te sensuri. Am avut de multe
ori impresia asta citind Superfe-
meia. Notele infrapaginale inse-
rate de Luca Pi]u ascund fie con-
sidera]iuni asupra cut`rui ter-
men folosit de Jarry, fie explica]ii
de resort etimologic, fie variante
de traducere neglijate cu bun`
[tiin]`, fie incursiuni în istorie,
literatur` sau mentalit`]i.
Uneori precizarea e limpede [i
util`. La pagina 69, de pild`, ter-
menul „amiant“ e tradus cu acu-
rate]e [tiin]ific`: „Silicat natural
hidratat cu magneziu [i calciu,
având textur` fibroas` [i folosit
pentru a produce ]esuturi incom-
bustibile“. Al`turi, la pagina 68,
cuvintele „nici un ithyphallos
profilându-[i ]eapa“ au parte de o
l`murire-spectacol: „Textul ori-
ginal sun`: ithyphalle profilant son
pal. Atrac]ia rimei. Puterea Sem-
nificantului. Limba ne vorbe[te;
uneori e fascist`, ca în doctrina
lui Roland Barthes; alteori stali-
nist`, ca în teoria lui Slavoj Žižek,
distingând enun] [i enun]are,
dup` modelul proceselor trucate
din Moscova anilor treizeci. Prin
urmare, echivalen]a phalle [i pal,
a falusului [i a parului, se adeve-
reaz` o constant` jarryc`. O
reg`sim peste tot, de la César-An-
téchrist la Ubu [i aiurea“. În fine, la
pagina 70, nota infrapaginal` 7 e
mai mare decât textul propriu-zis
[i include trimiteri la Gide, Gru-
pul de la Liège, Cymbali[ti [i Era
Patafizic`.
Peste toate aceste posibile ex-
cese de acompaniament r`mâne
îns` frumuse]ea tulbur`toare a
traducerii – o reu[it` somptuoa-
s`, a[a cum se vede [i în rândurile
în care Jarry descrie sinuciderea
lui Valerius Asiaticul:
„Atunci, în patul rezervat siestei,
înfipse oblic briciul în flancul gâtului
[i începu, ridicat în capul oaselor [i cu
grumazul încordat, s`-[i legene în
dreapta [i la stânga nuditatea cra-
niului [i transparen]a fe]ei, ce l`sa
deja s` se vad` în interior moartea,
imitând un vierme ce urc` pentru a
o [terge. {i m`tasea sub]ire a sân-
gelui arterei, prin aceast` mi[care de
suveic`, ]esu pe trupul devenit pe
nea[teptate senil, [i pe pernele albe,
ca o barb`, lin]oliul ei de purpur`“
(p. 69). j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
În penumbr` (2)
o MIRCEA MIH~IE{ o
T
HE High Window propune,
între alte modific`ri ale mo-
delului instituit în The Big
Sleep, schimbarea radical` de
imagine a lui Marlowe. De-
tectivul nu mai e justi]iarul care încearc`,
obstinat, s` afle adev`rul. Acum, pri-
zonier al sistemului, el îmbr`]i[eaz`, sub-
misiv, realitatea a[a cum i se înf`]i[eaz`
ea. În The Big Sleep, Marlowe l`sa impre-
sia c`-[i alege clien]ii [i metodele. Aici,
lesa e mult mai scurt` [i capacitatea de
a-[i impune punctul de vedere drastic
limitat`. Marlowe intuie[te, de la bun în-
ceput, c` va fi obligat s` joace pe-un sce-
nariu scris de adversari. Acesta e motivul
pentru care nu deleg` nimic din înda-
toririle ce-i revin: mi[cându-se pe-un te-
ren nisipos, el ajunge rapid la concluzia
c` singura [ans` de a duce la sfâr[it inves-
tiga]ia e s` se implice în fiecare din fazele
ei.
Pentru iubitorul de secven]e spectacu-
loase, de intrigi dinamice, truculente, e
posibil ca The High Window s` fie o carte
lipsit` de spectaculozitatea scrierilor an-
terioare [i ulterioare ale lui Chandler. Nu
e de neglijat, îns`, c` autorul a creat una
din cele mai spectaculoase galerii de per-
sonaje decupate din fauna infrac]ional`
californian` a anilor ’30-’40. Morbiditatea
acestei lumi e cu atât mai însp`imânt`-
toare cu cât e vorba de-un comportament
criminal diseminat la baza societ`]ii. Pen-
tru a descoperi adev`rul, Marlowe intr`
în contact direct cu personaje care au
motiva]ii puternice [i for]a de a-[i argu-
menta alegerile. De data aceasta, perso-
najele nu mai sunt stafidele din tort, ci
chiar autorii tortului: decupa]i din reali-
tatea unei lumi dominate de instincte
primare, ei au o for]` de ac]iune [i o con-
sisten]` a motiva]iilor care lipsesc, de
regul`, personajelor pur fic]ionale.
Farewell, My Lovely a pus în circula]ie
o seam` de „eroi“ a c`ror expresivitate
provenea din exagerarea pân` la limita
grotescului a unor însu[iri. În The High
Window, protagoni[tii sunt extra[i din re-
alitatea de fiecare zi, unde infrac]iunea,
tic`lo[ia ori violen]a nu trebuie c`utate
prea mult: ele evolueaz` razant cu solul,
într-un balet pe cât de firesc, pe atât de
însp`imânt`tor. Din aceste motive, per-
sonajele nu devin tipuri reprezentative:
ele sunt doar întruparea întâmpl`toare a
unor categorii n`scute din convulsiile
vie]ii sociale moderne.
Plasat` într-un alt context, doamna
Murdock ar fi putut deveni un memora-
bil personaj demonic, o fiin]` neguroas`
ce-[i ]ese plasa de intrigi în penumbra
casei-bastion. În contextul dat, ea nu e
decât o matroan` autoritar`, împins` la
abuz, teroare [i crim` de l`comie [i
zgârcenie. Captivitatea în care o ]ine pe
Merle Davis are o limpede component`
psihanalitic`: rareori o victim` s-a dove-
dit mai ata[at` de propriul s`u c`l`u! Mo-
tiva]ia dat` de autor – Merle le[in` în
clipa când doamna Murdock î[i împinge
so]ul pe geam, iar apoi o învinuie[te pe
tân`ra violat` de acesta c` ea ar fi comis
crima – ar fi putut avea oarecare trecere
în literatura senza]ionalist` a veacului al
nou`sprezecelea. La 1940, ea nu e decât o
formul` ridicol`, ce dovede[te o surprin-
z`toare naivitate din partea autorului.
Con[tient de sl`biciunea de structur`
a intrigii, romancierul a adâncit compo-
nenta artistic` a c`r]ii. Dincolo de întâm-
pl`ri, dincolo de acumularea de mistere,
sim]i un fream`t [i-o tensiune care sunt
ale literaturii veritabile. E adev`rat, în-
tâmpl`rile nu beneficiaz` de o motivare
logic` sut` la sut`. În schimb, ele las` loc
liber unor supozi]ii multiple: dispari]ia
dublonului Brasher e explicat` prin
obliga]ia lui Leslie Murdock de a-[i pl`ti
datoriile la c`r]i de joc. În acela[i timp,
furtul poate fi privit din perspectiva re-
voltei fiului dominat de-o mam` autori-
tar`. Atmosfera de teroare instaurat` în
familie de o mam` alcoolic` [i intolerant`
determin` fuga so]iei lui Leslie, dar ea
provoac` [i tentativa acestuia de a-i ad-
ministra o lec]ie ustur`toare.
Unul din punctele tari ale romanului
îl constituie construirea textului pe o
ram` exclusiv realist`. Chandler scoate
maximum de efect dintr-o materie ap`sat
prozaic`, din banalitatea vie]ii obi[nuite
[i a unei anchete obi[nuite. În The High
Window, Marlowe reu[e[te performan]a
de a evita orice conflict cu poli]i[tii. Ca
niciodat`, ace[tia sunt extrem de r`b-
d`tori, de cooperan]i, de umani. Câteva
din scenele în care se vede marea art` de
prozator a lui Chandler îi au drept prota-
goni[ti pe eternii s`i rivali din poli]ie.
Confruntarea, care putea fi dur`, se
tope[te în clipa când detectivul [i cei doi
investigatori care-l viziteaz` încep s` bea:
„Am adus o sticl` de Four Roses [i trei
pahare din dulapul din buc`t`rie. Am
scos cuburi de ghea]` [i sifon din frigider
[i-am preg`tit trei pahare înalte cu
whiskey, sifon [i ghea]`. Le-am adus pe o
tav` [i le-am a[ezat pe masa de cocteil din
fa]a canapelei unde st`tea Breeze. Am
luat dou` pahare, i-am oferit unul lui
Spangler, iar cel`lalt l-am dus unde
st`team eu.
Spangler a luat nehot`rât paharul,
prinzându-[i buza de jos între degetul
mare [i ar`t`tor [i uitându-se la Breeze, s`
vad` dac` accept` b`utura.
Breeze m-a privit foarte serios, apoi a
oftat. Dup` aceea a ridicat paharul, a
gustat [i a oftat din nou. A dat din cap [i
a zâmbit u[or, ca un om c`ruia îi dai toc-
mai b`utura de care are neap`rat nevoie
[i prima înghi]itur` i se pare ca o privire
îndreptat` spre o lume mai pur`, mai în-
sorit`, mai plin` de lumin`“ (cap. 15).
Dublul portret al poli]i[tilor, surprin[i
în ipostaze tipice, este un alt exemplu a
ceea ce e capabil s` fac` Raymond Chan-
dler dintr-o materie precar`, dintr-o in-
trig` pe cât de lipsit` de generozitate
narativ`, pe atât de bine exploatat`:
„L-am privit în fa]` pe Spangler. Se
aplecase atât de mult, încât aproape nu
mai st`tea pe scaun. Parc` inten]iona s`
sar`. Nu mi-a trecut prin minte nici un
motiv care l-ar fi f`cut s` sar`. Era proba-
bil tulburat. L-am privit iar`[i pe Breeze.
Îi p`sa mai mult de-o gr`mad`. }inea
între degetele-i butuc`noase una din ha-
vanele învelite în celofan [i spinteca celo-
fanul cu un briceag. L-am urm`rit cum
desface înveli[ul [i cum dichise[te
cap`tul havanei cu lama briceagului, apoi
pune briceagul la o parte, [tergând cu
aten]ie lama de pantaloni. L-am urm`rit
cum a sc`p`rat un chibrit [i [i-a aprins ha-
vana cu grij`. A învârtit-o în flac`r`, apoi
a îndep`rtat chibritul înc` arzând [i a
tras din ea pân` s-a convins c` arde cum
trebuie. Dup` aceea a stins chibritul [i l-a
pus lâng` celofanul mototolit de pe masa
de cocteil. S-a l`sat apoi pe spate [i [i-a tras
în sus un crac de la pantaloni [i a început
s` fumeze lini[tit. Gesturile îi erau iden-
tice cu cele din apartamentul lui Hench
când aprinsese havana, [i probabil a[a vor
fi totdeauna când î[i va aprinde o havan`.
~sta-i era felul [i asta îl f`cea periculos.
Nu tot atât de periculos ca un tip sclipitor,
dar mult mai periculos decât un coleric
precum Spangler“.
Astfel de secven]e dau sarea [i piperul
unei scrieri în care spectacolul enigmis-
tic pare a fi doar pretextul ad`ug`rii unor
noi tu[e la biografia metamorfic` a mare-
lui s`u erou. Hipertrofierea realului, aten-
]ia maniacal` la înregistrarea detaliilor,
pedanteria dus` la viciu în c`utarea leg`-
turilor dintre planuri provin din con[ti-
entizarea precarit`]ii stratului fic]ional.
Rela]iile dintre personaje, aten]ia acor-
dat` detaliilor comportamentale sunt
parte a aceleia[i strategii de fortificare a
nara]iunii. Ochiul cititorului se las` lesne
sedus de micile ochiuri descriptive, în
care mintea alert` a detectivului institu-
ie un scenariu paralel [i o intrig` paralel`.
De altfel, întreaga strategie a detec-
tivului pare a miza pe limitarea daunelor,
[i nu pe aducerea la lumin` a adev`rului
[i pedepsirea vinova]ilor. Scena, pe cât de
simbolic`, pe atât de nea[teptat`, în care
Marlowe o conduce pe Merle în îndep`r-
tatul Kansas marcheaz` o r`sturnare de-
cisiv` de viziune. Nu e prima oar`, fire[te,
când detectivul conduce la domiciliu o fe-
meie. Dar e prima oar` când gestul s`u
are dimensiunile unei veritabile expe-
di]ii. Marlowe [i-a sacrificat zece zile pen-
tru a se asigura c` Merle a început lungul
drum al revenirii la normalitate.
The High Window este [i primul ro-
man în care Marlowe ni se înf`]i[eaz` în
postura de t`m`duitor. Un t`m`duitor
53
UNDERCOVER
care ignor` strategiile [i renun]` la orice
precau]ii. E limpede, îns`, din felul în
care-i înf`]i[eaz` lui Merle c` istoria în
care a fost, f`r` s` [tie, un pion important,
îl afecteaz` enorm, tocmai pentru c` ea
nu pare con[tient` de propria ei dram`.
De[i Marlowe îi produce dovada nevi-
nov`]iei, Merle e incapabil` s` se elibe-
reze, mental, de cercul de o]el care-o ]inea
prizonier`:
„– Ascult`, am zis eu cu un fel de dis-
perare, acesta e un instantaneu care a
surprins-o pe doamna Elizabeth Bright
Murdock f`cându-i vânt pe fereastr`
primului ei so]. El cade. Uit`-te la pozi]ia
mâinilor lui. }ip` de groaz`. Ea este în
spatele lui, iar chipul îi este plin de furie.
Nu pricepi chiar deloc? Asta-i dovada de
care Vannier s-a folosit în to]i ace[ti ani.
Familia Murdock n-a v`zut-o niciodat` [i
nici n-a crezut c` exist` cu adev`rat. Dar
ea exista. Am g`sit-o asear`, printr-un
noroc asem`n`tor cu cel c`ruia îi dato-
r`m fotografia. Ceea ce e un fel de drep-
tate. Începi s` în]elegi?“
S-a uitat din nou la fotografie, apoi a
pus-o la o parte.
– Doamna Murdock a fost întotdeau-
na dr`gu]` cu mine.
– Te-a f`cut ]ap isp`[itor, am zis eu cu
o voce u[or încordat`, de regizor la o
repeti]ie nereu[it`. E o femeie [ireat`,
dur` [i perseverent`. Î[i cunoa[te com-
plexele. E în stare s` cheltuiasc` un dolar
ca s` p`streze unul, ceea ce pu]ini oameni
de felul ei ar face. Am s` i-o ar`t. A[ vrea
s` i-o transmit împreun` cu o arm` pen-
tru împu[cat elefan]i, dar nu m` las`
buna mea cre[tere.
– De, a zis ea, asta e.
Mi-am dat seama c` auzise doar un cu-
vânt din trei [i c` nu credea ce-i spu-
sesem“.
Lumea paralel` în care s-a refugiat
Merle – femeia-feti]` însp`imântat` de
cea mai mic` atingere a unui b`rbat – e
alc`tuit` din idoli infailibili, ce nu pot fi
doborâ]i de dovezi de felul celor furnizate
de Marlowe. Detectivul se simte învins,
incapabil s` g`seasc` o cale spre mintea
fetei care optase pentru un prizonierat de
bun`voie în casa umbroas` a familiei
Murdock. Pl`pând`, înfrico[at`, nesigur`
de sine, cu firave propensiuni masochiste,
dar redevenit` brusc ferm` atunci când î[i
simte primejduit spa]iul de protec]ie anti-
masculin („…n-am vrut s` fiu nepoliti-
coas`, s-a smiorc`it. Dar m` umile[te
foarte tare. Iar eu a[ face orice pentru
ea“).
De[i la antipodul femeii fatale – de
care lumea lui Chandler e plin` –, Merle
exercit` asupra detectivului o atrac]ie in-
sidioas`, de care nu pare a fi pe deplin
con[tient. Nu suntem nici noi, cititorii,
decât atunci când, vreme de câteva zile, în
Wichita, ia identitatea unui b`rbat (înc`)
tân`r în care a supravie]uit nu doar codul

54
cavalerilor romantici, dar [i o puternic`,
de neascuns dorin]`:
„Am lipsit zece zile. P`rin]ii lui Merle
erau oameni [ter[i, amabili, r`bd`tori.
Tr`iau într-o cas` veche, pe o strad`
lini[tit` [i umbroas`. Când le-am povestit
ce-am crezut de cuviin]` c` ar trebui s`
[tie, au început s` plâng`. Ziceau c`-s
bucuro[i s-o aib` pe Merle din nou cu ei
[i c` vor avea mare grij` de ea, [i î[i f`ceau
multe repro[uri. I-am l`sat s`-[i fac`.
Când am plecat, Merle purta [or], iar
UNDERCOVER
în mân` avea un f`c`le]. A venit la u[`
[tergându-[i mâinile de [or]. M-a s`rutat
pe gur`, apoi a început s` plâng` [i a
fugit înapoi în cas`. În pragul u[ii a
ap`rut maic`-sa, cu un zâmbet larg, sim-
plu, s` m` petreac`.
Când am v`zut casa r`mânând în
urm`, am avut un sentiment ciudat, ca [i
cum a[ fi scris o poezie foarte bun`, dar
am pierdut-o [i nu mi-o voi mai aminti
niciodat`“.
Întregul roman pare, de fapt, a sta pe
astfel de piloni, generatori de conflicte
psihologice. Secven]ele static-turbulente
precum cel de mai sus sunt mult prea nu-
meroase în roman pentru a fi pur întâm-
pl`toare. Autorul a diseminat suficiente
nuclee de sine st`t`toare pentru a da sta-
bilitate [i expresivitate unei nara]iuni cu
prea pu]ine elemente de surpriz`. Re-
zolvarea anchetei e l`sat` pe seama poli-
]i[tilor, care, „printr-un amestec corect de
inteligen]` [i noroc, necesar întotdeau-
na“, restabilesc ordinea (dar nu asigur` [i
lini[tea) în mica lume a celor care vând,
cump`r`, r`scump`r`, falsific`, fur` [i
pierd pre]ioasa moned` de aur b`tut` de
statul New York în 1787.
Lucrul cu adev`rat dezam`gitor în
roman e multitudinea coinciden]elor [i a
întâmpl`rilor ce r`mân f`r` o explica]ie
logic`. Iat` doar câteva dintre cele fla-
grante. Ce explica]ie se poate da faptului
c` detectivul George Anson Philips e ucis
cu un pistol descoperit apoi sub perna
vecinului de apartament? Care vecin pare
a atrage aten]ia asupra sa în mod delibe-
rat, provocând un scandal de propor]ii.
Mai mult, individul cu pricina avea obi-
ceiul s`-[i ]in` propriul pistol (înlocuit în
mod misterios de c`tre asasin!) chiar în
acel loc.
Ce explica]ie credibil` s` g`sim faptu-
lui c` acela[i detectiv, Phillips, îi ofer`,
de[i-l cunoa[te doar de câteva minute,
cheia de la apartament lui Marlowe? Fap-
tul îi prilejuie[te, desigur, detectivului, un
scurt monolog ricanant („Ne ocupam
amândoi de acela[i caz. A[a c` nu voiam
s`-l trag pe sfoar`. Asta era situa]ia. A-
veam cheia de la apartamentul lui [i
puteam intra la el ca la mine acas`. Pu-
team s`-i port papucii de cas`, s`-i ridic
covorul [i s`-i num`r bancnotele de o
mie de dolari. Doar ne ocupam de acela[i
caz“), dar el nu face mai credibil` întâm-
plarea. Astfel de stratageme plasate la
marginea absurdului arat` în ce m`sur`
Chandler era con[tient de precaritatea
scenariului în care-l obliga pe Marlowe s`
evolueze.
L`sând deoparte puerilitatea altor
secven]e (faptul c` detectivul prime[te
prin po[t` pre]ioasa moned`, sau întâm-
plarea prin care descoper` în spatele unui
tablou din casa lui Vannier fotografia de-
venit` arm` forte a [antajului exercitat
asupra doamnei Murdock), e uimitor s`
observi c` ele sunt luate în considerare cu
toat` seriozitatea. Curios e c`, prin ele, in-
triga se relanseaz` spectaculos, textul în-
cepe s` debordeze de energie, de parc`
aceste mici accidente de parcurs ar fi mo-
bilizat [i mai mult resursele imaginative
ale romancierului.
Cu toate acestea, p`r]ile de rezisten]`
ale c`r]ii r`mân secven]ele statice. De-
scrierile de interioare, analiza psiholo-
giei personajelor [i stabilirea raporturilor
de for]e dintre ele alc`tuiesc un excep-
]ional dosar al interrela]iilor umane, gu-
vernate de l`comie, cruzime, violen]`,
sexualitate, fric`, resentiment [i ur`.
Exist` în roman un subtil joc al luminii
[i umbrei. Simpatia autorului – [i, impli-
cit, a cititorului – se îndreapt` spre prota-
goni[tii surprin[i în aer liber, în mi[care.
Dramele au loc în interior, în cl`diri mai
mult sau mai pu]in misterioase, în a c`ror
penumbr` infrac]ionalitatea î[i g`se[te
un perfect mediu de ac]iune. Descrise în
contrast cu lumina [i mireasma pl`cute
ale unei zile de var` californiene, cl`dirile
au un involuntar aer gotic, stârnind ima-
gini lugubre, aduc`toare de moarte:
„Belfond Building era un edificiu cu
opt etaje, lipsit de orice expresivitate.
St`tea înghesuit între un mare magazin
verde-crom, unde se vindeau costume
ieftine, [i un garaj cu trei etaje plus un
subsol, de unde se auzea un zgomot
asem`n`tor cu cel din cu[ca leilor la ora
mesei. Holi[orul îngust [i întunecat era
murdar ca un cote] de g`ini. Pe tabloul lo-
catarilor se g`seau multe spa]ii goale.
[…] Existau dou` lifturi deschise, cu
z`brele, dar se p`rea c` numai unul
func]iona [i nici acesta nu era prea soli-
citat. Un b`trân cu falca l`sat` [i ochii
apo[i st`tea în lift pe un taburet de lemn,
acoperit cu o bucat` de pânz` de sac
împ`turit`. P`rea c` st` acolo înc` din vre-
mea R`zboiului Civil, din care sc`pase
într-o stare jalnic`. […] Am ap`sat clan]a
[i am intrat într-o camer` mic` [i îngust`
cu dou` ferestre. O m`su]` murdar` pen-
tru ma[ina de scris. Pe pere]i casete în-
cuiate cu monede, care-[i pierduser` lus-
trul, având sub ele etichete îng`lbenite,
scrise la ma[in`. Nici o perdea la fereastr`.
Un covor gri de praf, atât de jerpelit, încât
nu observai rupturile decât dac` te
împiedicai în ele“.
Nu poate trece neobservat` febrili-
tatea c`ut`rilor lui Marlowe. L-am v`zut
[i cu alte prilejuri f`când veritabile
cercet`ri „[tiin]ifice“, dar nic`ieri ca în The
High Window precizia termenilor nu
devine parte a scenariului propriu-zis al
investiga]iilor. Istoria am`nun]it` a
dublonului Brasher, pe de o parte, [i veri-
tabilul studiu privind metodele de turnat
monedele de aur sunt opriri perfect cro-
nometrate pe un traseu parcurs mereu în
vitez`. Acela[i rol de temporizator îl au [i
cele câteva dialoguri absurde (cel pu]in
unul dintre ele, conversa]ia lui Marlowe
cu un barman, for]eaz` grani]ele bunului
gust) pres`rate de-a lungul nara]iunii.
Ar fi de remarcat, de asemenea,
modificarea limbajului detectivului, mai
ales în rela]iile cu poli]i[tii. E un semn de
maturitate, desigur, dar [i rezultatul expe-
rien]ei: a încasat suficien]i pumni [i a fost
târât în destule situa]ii dezagreabile doar
pentru c` nu s-a putut ab]ine s` dea o
replic` t`ioas`. S` nu ne gr`bim s` tragem
din aceste exemple concluzii gre[ite. Con-
fruntat cu adev`ra]ii „b`ie]i r`i“, Mar-
lowe redevine individul intratabil, recal-
citrant, insensibil la evidenta dispropor]ie
de for]e cu care se confrunt`. Dialogul cu
atotputernicul Lois Morny – flancat de
omul s`u forte, Eddie Prue (în care putem
vedea un asasin cu sânge rece din catego-
ria Lash Canino) – ofer` înc` o mostr` de
NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
comportament sut` la sut` marlowian:
„– Nu-mi plac curio[ii, a zis Morny.
Am ridicat din umeri.
– Nu-mi plac pentru foarte multe mo-
tive. Nu-mi plac nicicând [i nici într-un
fel. Nu-mi plac când îmi sup`r` prietenii.
Nu-mi plac când dau buzna peste so]ia
mea.
N-am zis nimic.
– Nu-mi plac când îmi iau [oferul la în-
treb`ri [i devin grosolani cu oaspe]ii mei.
N-am scos o vorb`.
– Pe scurt, a zis el, pur [i simplu nu-mi
plac.
– Încep s` pricep ce vrei s` spui.
S-a înro[it, iar ochii i-au sc`p`rat.
– Pe de alt` parte, s-ar putea s`-mi fii
util chiar acum. Ai avea de câ[tigat dac`
lucrezi pentru mine. N-ar fi rea ideea. Ai
avea de câ[tigat dac` nu ]i-ai b`ga nasul
unde nu-]i fierbe oala.
– Ce-a[ avea de câ[tigat?
– O via]` lung` [i mult` s`n`tate.
– Parc-am mai auzit placa asta pe un-
deva. Nu-mi amintesc a cui era.
A pus cu]itul pe mas` [i a scos din ser-
tar o sticl`. A turnat un pahar, a b`ut, a as-
tupat sticla [i a pus-o la loc.
– În meseria mea, a zis el, tipii duri se
vând cam cu zece cen]i duzina. Iar a[a-
zi[ii tipi duri vin cam dou`sprezece du-
zini la cinci cen]i. Vezi-]i de treaba dumi-
tale, eu o s`-mi v`d de a mea, [i n-o s`
avem nici un necaz.
{i-a aprins ]igara. Îi tremura pu]in
mâna.
M-am uitat la b`rbatul înalt care st`tea
rezemat de perete, ca un pierde-var`
într-o pr`v`lie de la ]ar`. {edea nemi[cat,
cu bra]ele lungi atârnând, cu fa]a cenu[ie
[i ridat`, f`r` nici o expresie.
– Cineva a pomenit de ni[te bani. Pen-
tru ce? Rostul amenin]`rii îl cunosc.
Încerci s` te convingi c` m` po]i speria.
– Vorbe[te cu mine a[a, [i o s` te tre-
ze[ti cu ni[te nasturi de plumb în vest`.
– Chiar a[a! S`rmanul Marlowe cu
nasturi de plumb în vest`“.
În ciuda evidentelor sc`deri la nivelul
construc]iei, The High Window posed` o
marc` stilistic` de cea mai înalt` clas`. Ex-
celenta calitate a descrierilor, spectaculo-
zitatea replicilor, arta cu adev`rat fasci-
nant` a compara]iei, pl`cerea hiper-
boliz`rii, a lans`rii unor expresii meta-
forice ori metonimice dau o consisten]`
estetic` indubitabil`. În absen]a unor
probe materiale zdrobitoare, Marlowe
încearc` s`-[i înving` adversarii prin lim-
baj (William Marling crede c` vorbirea
lui Marlowe e împrumutat` din felul de
a vorbi al gangsterilor din filme, dar [i din
vastul repertoriu al c`r]ilor poli]iste ale
vremii).
Lec]ia predat` în acest roman e înc` o
dovad` c` pariul autorului este unul de
natur` literar`. Marlowe, ne reamintim,
ilustreaz` acea categorie de erou suficient
de bun pentru orice lume, [i cu siguran]`
cel mai bun din lumea lui. Pentru c`, de
data aceasta, materialul enigmistic n-a
fost pe m`sura investi]iei lingvistice, ne
consol`m cu un adev`r care este al lite-
raturii de calitate din toate timpurile:
învinge cel care vorbe[te cel mai bine! j
 NUM~RUL 7 (34) h IULIE 2007
A fost
sau va mai fi?
o ALEXANDRU GABOR o
h „El [George Orwell] a fost cel
mai ascu]it ghimpe în talpa
suficien]ei editoriale, cel mai mare
dintre iconocla[tii moderni, un nou
Swift mult mai uman, îns` cu o
ironie [fichiuitoare pentru toate
ipocriziile, inclusiv cele socialiste.“
(Michael Foot)
Nu mai departe de februarie a.c. în
New Criterion, revista fondata de T.S. El-
liot, Anthony Daniels îl elogia pe Or-
well amintindu-[i experien]ele sale din
România comunist`: „pu]ini autori au
fost mai iubi]i [i mai venera]i precum a
fost Orwell de c`tre românii cu care am
vorbit“. Articolul mi-a revenit în memo-
rie citind în New York Review of Books
(14 iun.) o recenzie de Frank Kermode
la Orwell in Tribune: „As I Please“ and
Other Writings 1943-7, sub îngrijirea lui
Paul Anderson. În perioada redact`rii
Fermei animalelor [i a lui 1984, Orwell a
scris pentru Tribune, Partisan Review [i
Politics [i s-a aflat în preajma unor
laburi[ti influen]i, de pild` Michael
Foot, f`r` a se identifica cu doctrina par-
tidului. De[i s-a autodefinit ca un „so-
cialist democrat“, el a p`strat distan]a
fa]` de stînga britanic`. În rubrica
s`pt`mînal` din Tribune, Orwell a avut
libertatea deplin` de a scrie, începînd de
la dorin]a teri[tilor americani albi pen-
tru o politic` segrega]ionist` în barurile
Londrei, continuînd cu eseuri literare
despre J. London, H. Miller [.a., pîn` la
subiecte despre r`zboi [i opozi]ia fa]`
de planul dezmembr`rii Germaniei. Un
episod din culise: este cunoscut` inter-
ven]ia CIA pentru ecranizarea Fermei
animalelor, îns` mai pu]in cunoscut este
faptul c` aceasta [i Omagiu Cataloniei
(Orwell a luptat pe frontul republican
în Spania) au fost refuzate ini]ial pentru
publicare din pricina unei temeri a edi-
torului s`u, Victor Gollancz, fa]` de o
reac]ie sovietic`. Pentru est-centrali eu-
ropeni romanele lui Orwell au fost cea
mai expresiv` anticipare a „falsific`rii
Binelui“, dup` o sintagm` inepuizabil`
a lui A. Besançon.
h „Porumboiu ne-a ar`tat c` unii
oameni î[i conduc existen]a ca [i
cum ar fi trenuri pe [ine.“
(Stanley Kauffmann)
Dup` vertijul mediatic iscat de
Cannes-ul lui Cristian Mungiu, A fost
sau n-a fost? merit` o oportun` detur-
nare a aten]iei. 12:08 East of Bucharest,
varianta englez` a filmului lui Corneliu
Porumboiu, a cucerit redac]ii influente
– The New Republic, New York Times,
Cineaste, Nation, New Yorker. Numitorul
comun al cronicilor este umorul
coroziv-tandru [i absurdul cultivat de
regizorul român în tradi]ia lui Brecht-
Ionesco-Kafka. În plus, A.O. Scott (NY
Times, 6 iun.) asociaz` atitudinea abu-
lic` [i dezolant` a filmului revan[ei
„unei concep]ii failibile, poticnite [i
anti-utopice despre umanitate“ fa]` de
perfec]ionismul totalitar al societ`]ii
ideale. În num`rul pe var` din Cineaste
(vol.32, issue 3), Dominique Nasta in-
clude pelicula în seria studiilor despre
psyche-ul postcomunist [i vede în
stîng`ciile cameramanului (imaginea –
Claudiu Panduru) un „alter ego ironic“
al lui Porumboiu ce „dezv`luie un mi-
crounivers al r`nilor materiale [i
morale înc` deschise“. Richard Brody re-
marc` perspectiva „calm` îns` nu impa-
siv`, sceptic` îns` nu cinic`“ a filmului
(New Yorker, 11 iun.), iar Stuart
Klawans în cronica din Nation (6 iun.)
trece iute peste mali]ia propriei obser-
va]ii (i.e. ciud`]enia al`tur`rii cuvin-
telor ve[ti „optimiste“, hopeful, [i
române[ti) pentru a aminti [i succesele
lui Cristi Puiu [i Cristian Mungiu. Per-
sonajele fade, voit insipide pot induce
plictisul publicului, îns` Porumboiu
evit` inteligent acest risc, noteaz` Stan-
ley Kaufmann în The New Republic (18
iun.). Pr`bu[irea unei dictaturi nu are
nici o conota]ie dramatic` pentru
Jderescu, M`nescu [i Pi[coci, via]a lor
r`mînînd egal`, rutinizant`.
h „Destructivitatea uman`,
natura eluziv` a responsabilit`]ii,
înclina]ia noastr` spre a ne am`gi pe
noi în[ine: temele scrierilor mai
lungi ale Levi sunt toate aici.“
(Elizabeth Lowry)
Se împlinesc dou`zeci de ani de la
moartea lui Primo Levi, scriitor italian,
chimist [i supravie]uitor al Auschwitz-
ului, ale c`rui romane despre nazism au
izvorît, dup` m`rturia autorului,
dintr-un „impuls violent [i imediat“
resim]it acut dup` eliberare. Editura
Penguin a lansat pe pia]` o antologie de
nuvele, O stea seren`: povestiri nepublicate
(A Tranquil Star: Unpublished Stories), co-
mentat` de Elizabeth Lowry pentru
London Review of Books (7 iun.). Levi din
seria de povestiri nu mai este acea
„c`l`uz` civilizat` a infernului“, cum l-a
numit exegeza, a unui realism riguros [i
rezervat, ci p`[e[te în zona alegoricului
[i conven]iilor din literatura [tiin]ifico-
fantastic`. Lowry situeaz` cele 17 piese
în descenden]a lui Borges [i Kafka.
Într-una din ele, Cenzura în Bitinia, Levi
descrie o ]ar` imaginar` unde cenzura
este adoptat` ca mijoc al asan`rii vie]ii
culturale. Aici stupiditatea este o vir-
tute, iar cei mai stupizi sunt [i cei mai
buni cenzori; în Bitinia pentru acest rol
se calific` g`inile c`ci „ele nu se abat
deloc de la programul mental prescris
[i, dat` fiind natura lor rece, calm` [i
memoria evanescent`, ele nu pot fi dis-
trase de la munc`“. Transpar aici
ecourile obtuzit`]ii [i conformismului
ce au fost instrumentale în ascensiunea
nazismului. C` veni vorba, în acela[i
LRB, o anecdot` interbelic` citat` de
Thomas Laqueur în recenzia despre au-
tobiografia lui Fritz Stern (reputat is-
toric german preocupat de rela]iile ger-
mano-evrei[ti): la por]ile Raiului
opre[te un autobuz plin-ochi de nem]i
[i ace[tia v`d dou` indicatoare, unul
spre stînga – „Paradis“, cel`lalt spre
drepta – „Prelegeri despre Paradis“;
nem]ii se bulucesc spre dreapta.
h „Se poate spune c` Les
Misérables este ultimul mare roman
clasic, în vreme ce Madame Bovary
este primul mare roman modern.“
(Mario Varga Llosa)
Ultimele dou` c`r]i de critic` ale lui
Llosa confirm` (pre)judecata curent` c`
scriitorii buni pot excela la fel de bine [i
în exegez`, [i în fic]iune. Tema comun`
(Orgia perpetu`: Flaubert [i Madame Bo-
vary, 1986 [i Tenta]ia imposibilului: Victor
Hugo [i Mizerabilii, 2006) este dis-
crepan]a dintre „realitatea real`“ [i
lumea creat` de roman. În ultimul New
York Review of Books (28 iun.), Graham
Robb o comenteaz`, abundent infor-
mat, pe cea mai recent`. Manuscrisul
romanului scap` printr-o întîmplare
fericit` de furia revolu]ionarilor din
iunie 1848, cînd ace[tia dau buzna în
casa lui Hugo pentru a-i da foc; din vra-
ful de foi, insurgen]ii o iau doar pe
prima, o peti]ie semnat` de scriitor în
sprijinul marinarilor r`vr`ti]i împotri-
va condi]iilor grele de munc`, Hugo de-
venind astfel „un adev`rat prieten al
poporului“. Llosa a descoperit romanul
la vîrsta de 14 ani, liceean fiind în sum-
brul colegiu militar Leoncio Prado.
Dup` un studiu întins pe durata a doi
ani de cercetare, Llosa d` verdictul c`
romanul este o „minciun` grandioas`“,
c` „aspectele documentare“ nu sunt
„foarte precise“, îns` r`spunde acuza]iei
lui Lamartine c` diseminarea gîn-
durilor „imposibile“ (i.e. dreptate, egali-
55
PRESA CULTURAL~
tate, fericire) va culege „furia sacr` a
deziluzion`rii“. Chestiunea vital` nu
este, pentru Llosa, falsitatea sau
neverosimilul fic]ional, ci dac` acest
adev`r aparte, al jocului imagina]iei
scriitorice[ti ajut` lectorul s` treac`
peste propriile împotriviri ale sor]ii.
(S`pt`mînalul de business Money Ex-
press reia eseurile lui M.V. Llosa din El
Pais, ultimul avînd titlul Socialismul se-
colului XXI)
h „Ast`zi, dou` Polonii se
confrunt`. O Polonie a suspiciunii,
fricii [i a r`zbun`rii se lupt` cu o
Polonie a speran]ei, curajului [i a
dialogului. Aceast` a doua Polonie –
a transparen]ei [i toleran]ei, a lui
Ioan Paul al II-lea [i Czeslaw Milosz,
a prietenilor mei din underground [i
închisoare – trebuie s` înving`.“
(Adam Michnik)
Dup` articolul din martie din New
York Times, Adam Michnik scrie [i în
New York Review of Books (28 iun.) de-
spre exorcizarea trecutului comunist, în
viziunea alian]ei polone aflate la gu-
vernare. Titlul s`u nu las` loc dubiilor
de interpretare – Vîn`toarea de vr`jitoare
polon`, iar chestiunea lustra]iei fra]ilor
Kaczynski este îndeob[te cunoscut`:
]ine de un anticomunism radical [i
populist. Cotidianul (11 iun.) a profitat
de prezen]a lui A. Michnik la Neptun [i
i-a luat un interviu excelent pe aceast`
tem`, iar 22 (nr. 895, 4-10 mai) a publi-
cat un scurt` not` al lui Bronislaw Gere-
mek, De ce refuz lustra]ia, unde istoricul
se pronun]a pentru o solu]ie german`,
cu subîn]eles la scrupulosul institut
Gauck. Michnik este consecvent cu sine
[i filosofia Solidarit`]ii, pe care o nu-
me[te una a „reconcilierii [i compro-
misului“; un superb motto din Rein-
ventarea politicului de Vladimir
Tism`neanu îl citeaz` pe Michnik ast-
fel: „M` rog s` nu ne transform`m din
de]inu]ii închisorii în paznicii acesteia“.
F`r` îndoial`, se vor g`si voci care s`
redescopere, conjunctural [i epidermic,
toleran]a ideilor lui A. Michnik. (Vezi [i
excelentul eseu Adev`rul ca pasiune de
Vladimir Tism`neanu, din ID oct. 2006,
reluat în Refuzul de a uita, ed. Curtea
Veche, 2007) j