EXERCIŢIILE RESPIRATORII ŞI DE RELAXARE ÎN TIMPUL NAŞTERII

Durerea, spaima, disconfortul cărora le este supusă femeia în timpul travaliului pot varia mult în
intensitate în dependenţă de pragul de durere propriu femeii date şi de gradul de pregătire fizio-
psihologică susţinută înainte de travaliu. Diminuarea durerii fără a dauna femeii, fătului şi evoluţiei
naturale a travaliului este unul din scopurile supreme în îngrijirea parturientei. În acest aspect o
importanţă mare pot avea exerciţiile respiratorii şi de relaxare.

Scopul principal al relaxării în travaliu este:

 Reglarea dispoziţiei,
 Crearea confortului psiho-emoţional pozitiv,
 Asigurarea accesului optim de O2 la făt,
 Reducerea anxietăţii, durerii, fricii şi oboselii,
 Micşorarea necesităţii în analgezice.
Toate cele sus menţionate determină în marea majoritate finalul satisfăcător al naşterii.

Recomandări practice parturientei despre respiraţia şi relaxarea corectă în timpul naşterii

 Alegeţi o poziţie comodă (în picioare, pe şezute, culcată pe o parte, în genunchi, în pirostrii). Pentru
sporirea senzaţiei de confort folosiţi o minge, susţinerea persoanei de suport (Fig. 1).
 Închideţi uşa în salon, asiguraţi o iluminare discretă,
o muzică calmă şi plăcută, răspândiţi în odaie o
aromă plăcută a florilor preferate ori parfum, etc.
 Închideţi ochii, străduiţi-vă să vă concentraţi atenţia
asupra unui lucru plăcut, străduiţi-vă să vă imaginaţi
într-un loc foarte plăcut pentru Dvs. (livadă înflorită
primăvara, răcoarea râului într-o vară fierbinte, etc.).
Amintiţi-vă de ceva personal şi foarte plăcut.
 În caz de uscăciune în gură şi senzaţii de fierbinţeala
încercaţi să sugeţi bucăţele de gheaţă, îngheţată sau
să beţi puţină apă cu adaos de suc de lămâie sau să
folosiţi 0,5 – 1 păhar de suc de fructe.
 Faceţi un duş igienic cu apă caldă.
 În timpul contracţiilor uterine, încercaţi să faceţi
mângâieri uşoare, masaj al mâinilor, picioarelor,
partea de jos a abdomenului, regiunea sacral-lombară,
contrapresiunea.
 Folosiţi pentru aceasta suportul partenerului (şedinţa
II, tema 4).
Fig. 1. Unele poziţii în naştere pentru relaxare

 Efectuaţi exerciţii:
 În picioare, aplecată şi rezemată de partener sau speteaza patului sau o minge specială, femeia face
mişcări rotatorii ale bazinului. Aceasta acţionează forţa gravitaţionala, în timpul şi între contracţii.
Contracţiile devin mai puţin dureroase şi mai eficiente, deaceea naşterea poate fi accelerată. Poziţia
aceasta este potrivită pentru masaj la spate şi reducerea durerilor în spate (Fig. 2. A, B, C).

Fig. 2. Exerciţii pentru relaxare şi

respiraţie corectă în timpul naşterii
2A
 Exerciţiul “dans lent” (fig. 2 D). Patrurienta î-şi tine partenerul de gât, ii pune capul pe piept sau pe
umăr. Mâinile partenerului se află pe spatele parturientei. Ambii se leagănă şi respiră în ritmul lent al
muzicii. Mişcarea contribuie la modificări în articulaţiile bazinului, care antrenează rotaţia şi
deplasarea fătului. Braţele unui om apropiat inspiră calm, ritmul muzicii produce senzaţia de confort.

B. în C. în picioare D. dans lent

picioare aplecată
 Daca femeia doreşte, poate face exerciţiile din fig. 2 E: să stea pe mâini şi picioare cu spatele întins,
apoi să încordeze muşchii abdomenului până va arcui spatele şi va lăsa capul în jos. Apoi se va relaxa
şi va reveni la poziţia iniţială. Va expira când va arcui spatele şi va inspira când se va relaxa.

 Parturienta trebuie să fie atentă la

sfaturile partenerilor la naştere: moaşa,
medicului şi persoana “de suport”.

E. în pirostrii

Exerciţii de respiraţie

Când parturienta este nervoasă sau îngrijorată, apare tendinţa de hiperventilaţie (respiraţii mai
frecvente). Dacă hiperventilaţia durează un timp mai îndelungat, apar ameţeli, starea parturientei şi
fătului se agravează. Reieşind din cele menţionate, parturientei i se recomandă următoarele reguli de
respiraţie corectă:

 Când începe contracţia e necesar ca parturienta să respire adânc şi domol, fără mişcări convulsive: cu
gura deschisă sau pe nas, trăgând încet şi profund aer, până când va simţi plămânii plini. La sfârşitul
contracţiei se face o expiraţie prelungită (cu sunet sau fără el) . Se dă aerul afară pe gură încet ca un
oftat prelungit.
 În afara contracţiei parturienta trebuie să se relaxeze, respirând liniştit şi uniform pentru a asigura un
aport suficient de oxigen la făt.

 În perioada a II-a a naşterii, în timpul apariţiei scremetelor, este preferabilă alegerea poziţiei verticale
sau semiverticale. În acest timp este necesar ca parturienta să-şi asculte organismul şi să se screamă
sincron cu chemarea la screamăt fără reţinerea îndelungată a respiraţiei pentru a evita aportul redus de
O2 la făt. Este necesar ca parturienta să asculte toate sfaturile moaşei în timpul naşterii căpşorului,
ceea ce poate esenţial reduce riscul ruperii ţesuturilor moi ale căilor de naştere. În momentul în care
copilul este pe cale a se naşte, parturienta va fi rugată să nu împingă când capul este ghidat spre ieşire.

Tipurile de respiraţie recomandate în timpul naşterii

 Respiraţie ritmică
1. Începeţi utilizarea mişcărilor respiratorii când simţiţi necesitatea de a uşura durerea sau tensionarea.
2. Începeţi şi terminaţi cu o respiraţie profundă şi purificatoare.
3. Relaxaţi toţi muşchii şi continuaţi să vă relaxaţi, în măsura posibilităţilor, în timpul contracţiilor.
4. Alegeţi un obiect intern sau extern pentru concentrare.
5. Stabiliţi frecvenţa, profunzimea, utilizarea respiraţiei cu nasul sau cu gura în timpul mişcărilor
respiratorii.
6. Înainte de a trece la activităţi mai complicate, se va verifica PEURROC (poziţia, emisia de urină,
relaxarea, respiraţia, odihna, consimţământul).
7. Întoarceţi-vă la exerciţii respiratorii mai simple după posibilitate.

 Respiraţie încetinită
- Inspiraţi şi expiraţi încet, uniform şi uşor, relaxându-vă corpul.
- Frecvenţa respiratorie recomandată – ½ frecvenţă respiratorie în stare de repaus. Această frecvenţă
asigură aportul de O2 la uter, la gradul de concentrare în timpul contracţiilor şi facilitează relaxarea.

 Respiraţie modificată
Pe măsura faptului cum evoluează naşterea această frecvenţă va asigura un nivel nou de
concentraţie care va permite femeii să se isprăvească cu contracţiile mai puternice.
Respiraţi ritmic, străduindu-vă să relaxaţi gura, echilibrând respiraţia cu puterea contracţiei.
Frecvenţa propusă a respiraţiei – nu va depăşi frecvenţa normală îndoită cu întoarcere treptată la
respiraţia cu frecvenţă redusă după terminarea contracţiei.

 Respiraţia după o schemă concretă

- Când contracţiile sunt foarte puternice, 1- 4 inspiraţii şi o expiraţie lentă diminuează intensitatea
durerii.
- Respiraţia trebuie să fie uniformă după putere şi ritm şi să corespundă puterii contracţiilor.
- Când contracţiile se termină, se revine treptat la un ritm mai încet de respiraţie.