Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Durerea, spaima, disconfortul cărora le este supusă femeia în timpul travaliului pot varia mult în
intensitate în dependenţă de pragul de durere propriu femeii date şi de gradul de pregătire fizio-
psihologică susţinută înainte de travaliu. Diminuarea durerii fără a dauna femeii, fătului şi evoluţiei
naturale a travaliului este unul din scopurile supreme în îngrijirea parturientei. În acest aspect o
importanţă mare pot avea exerciţiile respiratorii şi de relaxare.
Efectuaţi exerciţii:
În picioare, aplecată şi rezemată de partener sau speteaza patului sau o minge specială, femeia face
mişcări rotatorii ale bazinului. Aceasta acţionează forţa gravitaţionala, în timpul şi între contracţii.
Contracţiile devin mai puţin dureroase şi mai eficiente, deaceea naşterea poate fi accelerată. Poziţia
aceasta este potrivită pentru masaj la spate şi reducerea durerilor în spate (Fig. 2. A, B, C).
E. în pirostrii
Exerciţii de respiraţie
Când parturienta este nervoasă sau îngrijorată, apare tendinţa de hiperventilaţie (respiraţii mai
frecvente). Dacă hiperventilaţia durează un timp mai îndelungat, apar ameţeli, starea parturientei şi
fătului se agravează. Reieşind din cele menţionate, parturientei i se recomandă următoarele reguli de
respiraţie corectă:
Când începe contracţia e necesar ca parturienta să respire adânc şi domol, fără mişcări convulsive: cu
gura deschisă sau pe nas, trăgând încet şi profund aer, până când va simţi plămânii plini. La sfârşitul
contracţiei se face o expiraţie prelungită (cu sunet sau fără el) . Se dă aerul afară pe gură încet ca un
oftat prelungit.
În afara contracţiei parturienta trebuie să se relaxeze, respirând liniştit şi uniform pentru a asigura un
aport suficient de oxigen la făt.
În perioada a II-a a naşterii, în timpul apariţiei scremetelor, este preferabilă alegerea poziţiei verticale
sau semiverticale. În acest timp este necesar ca parturienta să-şi asculte organismul şi să se screamă
sincron cu chemarea la screamăt fără reţinerea îndelungată a respiraţiei pentru a evita aportul redus de
O2 la făt. Este necesar ca parturienta să asculte toate sfaturile moaşei în timpul naşterii căpşorului,
ceea ce poate esenţial reduce riscul ruperii ţesuturilor moi ale căilor de naştere. În momentul în care
copilul este pe cale a se naşte, parturienta va fi rugată să nu împingă când capul este ghidat spre ieşire.
Respiraţie ritmică
1. Începeţi utilizarea mişcărilor respiratorii când simţiţi necesitatea de a uşura durerea sau tensionarea.
2. Începeţi şi terminaţi cu o respiraţie profundă şi purificatoare.
3. Relaxaţi toţi muşchii şi continuaţi să vă relaxaţi, în măsura posibilităţilor, în timpul contracţiilor.
4. Alegeţi un obiect intern sau extern pentru concentrare.
5. Stabiliţi frecvenţa, profunzimea, utilizarea respiraţiei cu nasul sau cu gura în timpul mişcărilor
respiratorii.
6. Înainte de a trece la activităţi mai complicate, se va verifica PEURROC (poziţia, emisia de urină,
relaxarea, respiraţia, odihna, consimţământul).
7. Întoarceţi-vă la exerciţii respiratorii mai simple după posibilitate.
Respiraţie încetinită
- Inspiraţi şi expiraţi încet, uniform şi uşor, relaxându-vă corpul.
- Frecvenţa respiratorie recomandată – ½ frecvenţă respiratorie în stare de repaus. Această frecvenţă
asigură aportul de O2 la uter, la gradul de concentrare în timpul contracţiilor şi facilitează relaxarea.
Respiraţie modificată
Pe măsura faptului cum evoluează naşterea această frecvenţă va asigura un nivel nou de
concentraţie care va permite femeii să se isprăvească cu contracţiile mai puternice.
Respiraţi ritmic, străduindu-vă să relaxaţi gura, echilibrând respiraţia cu puterea contracţiei.
Frecvenţa propusă a respiraţiei – nu va depăşi frecvenţa normală îndoită cu întoarcere treptată la
respiraţia cu frecvenţă redusă după terminarea contracţiei.