scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri în care

sunt expuse diverse tipologii de personaje antrenate în acțiune, finalitatea fiind

una parodică, dar și moralizatoare în ceea ce privește situația politică românească
de sfârșit de secol XIX. Universalitatea operei este dictată de caracterul său
transparent și de existența unor personaje-tip, care pot fi întâlnite în orice altă
epocă și care coexistă tocmai pentru a sublinia drama luptei de interes fondată pe
comic și pe ridicol.

Unul dintre cele mai relevante aspecte ale acțiunii comediei este triunghiul amoros
dintre Zoe Trahanache, Zaharia Trahanache (soțul acesteia) și Ștefan Tipătescu
(afiliat al lui Zaharia Trahanache și amant al Zoei totodată). Astfel, conflictul
este generat de existanța acestui triunghi, el concretizându-se prin pierderea
scrisorii de amor dintre cei doi amanți.

Situația conflictuală a comediei va îngloba tatonarea a două teme care aici devin
concurente: politica și iubirea. În cazul de față, cele două sunt de neseparat,
având puternice influențe una față de cealaltă.

Zoe Trahanache reprezintă, conform lui Pompiliu Constantinescu, tipul cochetei

adulterine. Personajul dă dovadă de eleganță și diplomație, fiind capabilă de
manipulare și seducție. Totodată, important de menționat este și faptul că aceasta
este și singurul personaj feminin al operei. Disimularea este, de asemenea, o
trăsătură care o recomandă pe Zoe, întrucât aceasta va reuși întotdeauna să obțină
ceea ce își dorește.