Sunteți pe pagina 1din 9

PREZENTAREA PORTOFOLIULUI CU TEMA OPORTUNITĂȚI ALE

PEDAGOGIEI INTERACTIVE.APLICAȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL


PRIMAR(CARE AR FI AVANTAJELE PEDAGOGIEI INTERACTIVE
PE ARIA CURRICULARĂ SAU PE O DISCIPLINĂ)- ELABORAT ÎN
WORD ȘI LISTAT IAR PREZENTAREA SE FACE ÎN PPT-8-10 SIDE-
URI

În arealul pedagogiei postmoderne, metodele interactive de predare-


învăţare-evaluare constituie o problemă de primă importanţă, acestea fiind un
subiect actual în acest domeniu.

Metodele interactive contribuie la formarea competenţelor comunicative,


dau prioritate dezvoltării personalităţii, dezvoltării capacităţilor şi aptitudinilor
ce sunt centrate pe acţiune, pe cercetare, experimentare, încurajează munca
independentă, iniţiativa, creativitatea şi dezvoltă gândirea critică a elevului. În
ultimul timp, şcoala contemporană şi-a schimbat completamente scopul
educaţional, transferând „ţinta" educaţională de pe stocul informaţional pe
formarea de competenţe a elevului.

„Metodele interactive urmăresc optimizarea comunicării, observând


tendinţele inhibitorii care pot apărea în interiorul grupului.” -Ion-Ovidiu
Pânișoară

Interacţiunea colectivă are ca efect şi “educarea stăpânirii de sine şi a unui


comportament tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi
acceptarea gândirii colective”. -Crenguța Oprea

Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte


noi. Nu e doar simplu activă, individual-activă, ci interactivă. Reciprocitatea este
un stimulent al învăţării, și este bine să se lucreze în echipă / grup.
Elevii trebuie să fie capabili: să asigure conducerea grupului, să coordoneze
comunicarea, să poată lua decizii, să asigure un climat de încredere, să medieze
conflicte, să fie motivați, să poată lucra conform cerințelor invatatorului.

„Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar rigid,


dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor,
rutina excesivă, indiferenţa etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a
învăţământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel iniţiativei şi
originalităţii individuale sau colective de regândire şi reconsiderare în spirit
creator a oricăror aspecte care privesc perfecţionarea şi modernizarea
metodologiei învăţământului de toate gradele.

În fond creaţia, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare,


reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare.” -Ioan
Cerghit

Metodele interactive la disclipina Comunicare în limba română sunt redate


in functie de programa, care este elaborată potrivit unui nou model de proiectare
curriculară, centrat pe competenţe.

Construcţia programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea


profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de
studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite
accentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea
personalităţii elevului.

Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare


elevului pentru dobândirea competenţelor de bază. Astfel, ele sunt grupate pe
următoarele domenii: - Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune) -
Citire/ lectură - Scriere/ redactare - Elemente de construcţie a comunicării
Metodele interactive la disclipina Comunicare în limba română se
caracterizează prin:
– Centrare pe elevi și pe activitate
– Comunicare multidirecțională
– Accent pe dezvoltarea gândirii, formare de aptitudini, deprinderi
– Evaluare formativă
– Încurajează participarea elevilor, inițiativa, creativitatea
– Îmbunătățirea relației cadru didactic / elev.

În cazul învățării interactive la disclipina Comunicare în limba română, elevii:


– învață cum să învețe
– să se exprimă liber
– să experimentează
– să se ajută unii pe alții să învețe
– să-și împărtășească ideile

Avantajele învățării interactive la disclipina Comunicare în limba română sunt:


– stimularea efortului și a productivității individului,
– formarea capacității de a sintetiza și de a folosi cunoștințele dobândite;
– dezvoltarea capacității elevilor de a lucra în echipă;
– dezvoltarea inteligențelor multiple;
– stimulare dezvoltării capacității cognitive complexe;
– împărțirea sarcinilor de lucru în părți egale în cadrul muncii în grup / echipă;
– reducerea timpului de soluționare a problemelor;
– reducerea la minim a fenomenul de blocaj emoțional;

Metoda de predare-învățare reciprocă este o strategie instrucţională de


învăţare a tehnicilor de studiere a unui text,folosita la disclipina Comunicare în
limba română. După ce sunt familiarizaţi cu metoda, elevii interpretează rolul
profesorului, instruindu-şi colegii. Are loc o dezvoltare a dialogului elev – elev.
Se poate desfășura pe grupuri / echipe sau toată clasa. Metoda învățării
reciproce este folosit de oricine care face un studiu de text pe teme sociale,
științifice sau un text narativ. Strategiile sunt: rezumarea, punerea de întrebări,
clarificarea datelor, precizarea. Etapele de lucru sunt: explicarea scopului și
descrierea metodei și a celor patru strategii, împărțirea rolurilor elevilor,
organizarea pe grupe, lucru pe text, realizarea învățării reciproce, aprecieri,
completări, comentarii.

Metoda Brainstorming-ului, în traducere liberă „furtună în creier” sau „asalt


de idei”, este o metoda de stimulare a creativității ce constă în enunțarea
spontană a mai multor idei pentru soluționarea unei probleme. Obiectivul
metodei constă în exersarea capacitații creatoare a copiilor în procesul didactic
care să conducă la formarea unor elevi activi.

Avantajele utilizării metodei sunt: costuri reduse necesare folosirii metodei,


obținerea unor rezultate rapide, dezvoltă abilitatea lucrului în echipă, dezvoltă
creativitatea, spontaneitatea, etc.

Portofoliul de grup  reprezintă “cartea de vizită” a elevului, prin care


profesorul poate să-i urmărească progresul în plan cognitiv, atitudinal şi
comportamental la disclipina Comunicare în limba română, de-a lungul unui
interval de timp. Se bazează pe adunarea mai multor produse ale unor activități a
elevilor în legătură cu o temă dată sau o anumită materie. Poate fi întocmit
individual sau pe baza unor activităţi desfăşurate în echipă, ceea ce ajută elevul
să comunice mai eficient, să-şi exprime şi să-şi argumenteze părerea, să se
aprecieze în raport cu ceilalţi membrii ai echipei.

Un portofoliu, pentru a fi cu adevărat util, trebuie să posede anumite


caracteristici:
– Să utilizeze mai multe surse de obţinere a datelor;
– Să conţină date autentice;
– Să fie dinamic;
– Să fie eficient;
– Să se întrepătrundă şcoala cu viaţa;
– Să aparţină celui evaluat;
– Să aibă obiective multiple.

Eficacitatea metodelor interactive în învățământul românesc și nu numai


este dovedită de utilizarea acestora atât la nivelul învățământului primar,
gimnazial, cât și la nivelul învățământului liceal. Elevul nu este un simplu actant
sau participant al demersului didactic, ci devine propriul formator.

Metodele interactive de predare-învăţare constituie un suport important al


învăţământului formativ, prezentându-se drept căi eficiente de facilitare a
asimilării de cunoştinţe la nivel cognitiv, de formare a abilităţilor - la nivel
aplicativ, de cultivare a atitudinilor şi competenţelor - la nivel integrator-
complex, creativ. Fiind o noutate în pedagogia modernă, metodele interactive,
spre deosebire de cele tradiţionale, trec accentul pe elev, care devine subiect
responsabil de achiziţiile şi opţiunile făcute.

Metodele interactive contribuie, în mod principial, la transformarea elevului


în subiect al învăţării, îl scoate din sfera pasivităţii, din comoditate, din poziţia
de simplu consumator de informaţii. Această transformare operată la nivelul
elevului capătă valori noi, astfel producându-se o dinamizare a procesului de
predare-învăţare, unde acesta este antrenat pe deplin, cu toate capacităţile sale
intelectuale. Activităţile de grup (în perechi, în echipe de 3-7 persoane) permit
evidenţierea inteligenţei interpersonale, a calităţilor de colaborare, care
contribuie la dezvoltarea complexă a personalităţii. I. Cerghit, în lucrarea
„Metode de învăţământ", evidenţiază că „... practica şcolară se vede nevoită să-
şi schimbe orientarea, să treacă formaţia înaintea instrucţiei, să pună formarea şi
dezvoltarea capacităţilor intelectual-acţionare şi a proceselor mentale ale
elevului înaintea transmiterii şi asimilării cunoştinţelor, fără a nega câtuşi de
puţin importanţa acestora din urmă"

Considerăm că sarcina de bază a invatatorului este să-i creeze elevului


posibilitatea de „a se găsi pe sine", a se afirma, a fi original, ingenios, deosebit.

Metodele interactive permit ca ora de Limbă și comunicare să se


transforme într-un laborator de creaţie, în care şi elevul sa cerceteze, a
experimenta, a căuta şi a afla răspunsuri. Ele furnizează oportunităţi de învăţare
eficientă, conştientă şi oferă posibilitatea înţelegerii profunde a unor
concepte. ,,Sunt mai multe drumuri ce duc spre vârful muntelui", susţin
înţelepţii. De aceea noi invatatorii, suntem în permanentă căutare a celor mai
eficiente metode pentru a activiza şi a mobiliza elevul, pentru a forma
competenţe ce-i vor aduce cele mai bune rezultate.

Este important să dezvoltăm capacitatea de a studia continuu şi a valorifica


la maximum potenţialul fiecărui elev prin expunerea sa la situaţii variate, care
să-i dea ocazia să se manifeste plenar, să-şi etaleze cunoştinţele, aspiraţiile,
talentele, aptitudinile. Coordonata formarea culturii comunicării este importantă,
deoareul trebuie să poată comunica în scris şi oral, producând diverse texte.
Interesul sporit pentru comunicare îşi are explicaţia pragmatică: omul
contemporan trebuie să poată comunica, pentru a se realiza ca personalitate. În
instituţia de învăţământ, invatatorul are responsabilitatea să dezvolte la elevii
abilităţi de a comunica într-o discuţie fluent şi corect, de a produce un mesaj
oral, pentru că necunoaşterea suficientă a limbii creează un blocaj, care
limitează înţelegerea sau producerea unui text propriu. Dezvoltarea abilităţilor
de a comunica coerent şi corect este fundamentul pe care se va edifica parcursul
didactic în scopul dezvoltării competenţelor comunicative. ,,Elementara
înţelegere a cuvintelor şi a sensurilor lor permite descifrarea textului de un
anumit grad de complexitate, adecvat vârstei date", susţin T. Cartaleanu şi O.
Cosovan. Învăţarea cuvintelor, a sensurilor, expresiilor stabile prin experienţa
personală de viaţă, prin lecturi, presupune formarea şi conştientizarea noţiunilor
respective drept rezultat al unui proces complex de cunoaştere şi clasificare a
realităţilor
Bibliografie:

1) Cristea, Sorin, „Sociologia Educației”, ed. Hardiscom, Pitești, 1998.

2) Pânișoară, Ion-Ovidiu, „Comunicarea eficientă-metode de interacțiuni

educaționale”, ed. Polirom, Iași, 2003.

3) Oprea L.,Crenguța, „Metoda activ-participative de stimulare și dezvoltare a

creativității în educația adulților”, în revista „Paideia”, nr. 1-2/2000.

4) Cerghit, Ioan, „Metoda de învățământ”, E. D. P., București 1997.

5) Zlate, Camelia și Zlate, Mielu, „Cunoașterea și activarea grupurilor sociale”,

Ed. Politică, București, 1982.

6) Neacşu, Ioan, (1999), Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi pedagogică

R.A., Bucureşti

7) Ausubel David, Floyd R., (1981), Învăţarea în şcoală, Editura Didactică şi

Pedagogică,
ANDRECA DOINA