Peter Paul Rubens a fost numit astfel deoarece s-a nascut pe in ajunul sarbatorii Sf.

Petru
siPavel. in este cunoscut ca unul dintre cei mai mari pictori flamanzi desi s-a nascut in
germania si si-a perfectionat talentul artistic in Italia.de fapt el a vazut prima data
Flandrala varsta de 10 ani.S-a născut la Siegen, în Westfalia, fiu al lui Jan Rubens. Cu câţiva
ani mai înainte, tatăl artistului - asesor la tribunalul din Antwerpen - se refugiase cu familia
la Köln, pentru a scăpa de persecuţiile guvernatorului spaniol al Olandei, Ducele de Alba. În 1577
se naşte Peter Paul, a cărui copilărie va fi umbrită de moartea tatălui său în 1587. Doi ani
mai târziu, mama artistului se întoarce cu copiii la Antwerpen.

Tinereţea şi anii de ucenicie

În anul 1589 tânărul Rubens este înscris la cea mai bună şcoală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus
Verdonck, unde, copiind ilustraţii biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictura în
atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens
devine în 1596 elevul lui Otton van Veen (numit şi Vaenius), un pictor al cărui stil este influenţat de maeştrii italieni
din vremea respectivă. La vârsta de 21 de ani, fiind deja pictor independent, Rubens este primit în breasla de pictori a
oraşului Antwerpen, dar - la sfatul maestrului său - se hotărăşte să plece în Italia.

Anii în Italia

Rubens călătoreşte mai întâi la Veneţia, unde descoperă pictura lui Tiziano, pentru care are o deosebită admiraţie. La
Mantua este fascinat de decoraţiile din Camera degli Sposi realizate de Andrea Mantegna şi de frescele executate de
Giulio Romano. În Florenza execută schiţe după Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo da Vinci şi studiază sculpturile
de la mormintele familiei de Medici ale lui Michelangelo. La Roma are posibilitatea să studieze operele lui
Michelangelo din Capella Sixtină, stampele lui Rafael de la Vatican, picturile lui Caravaggio, precum şi sculptura
antică. Anii petrecuţi în Italia s-au concretizat în opere destinate prinţului Vincenze Gonzaga din Mantua, în pictura
unui triptic destinat capelei Santa Croce in Gerusalemme din Roma, precum şi în executarea portretelor unor aristocraţi
din Genova.

Rubens - Unirea pământului cu apa (1618), Muzeul Ermitage, Sankt Petersburg

Din nou în Antwerpen

În 1608 Rubens se întoarce în Antwerpen, unde este numit pictor de curte al arhiducelui Albert. În anul următor se
căsătoreşte cu Isabelle Brandt, fiica unui celebru avocat şi umanist din Antwerpen. În 1611, Rubens termină tripticul
Înălţarea crucii şi începe lucrul la Coborârea de pe cruce, ambele opere destinate catedralei din oraşul Antwerpen. În
anii următori pictează mai ales tablouri cu tematică religioasă, dar primeşte şi comenzi cu teme laice pentru un grup de
negustori din Genova, reprezentând scene din viaţa consulului roman Detius Mus, sau o serie de tablouri înfăţişând
"Faptele lui Constantin" pentru regele Ludovic al XIII-lea al Franţei.

Ajuns în culmea gloriei, Rubens începe o serie de cicluri decorative de mare amploare, ca decorarea bisericei iezuiţilor
Sfântul Carol Boromeusz din Antwerpen, mari panouri decorative pentru Palatul Luxemburg din Paris la comanda
reginei Maria de Medici. În 1626 moare Isabelle Brandt, soţia sa. Îndurerat, Rubens continuă să călătorească mult,
îndeplinând şi misiuni diplomatice la Madrid sau Londra.

1
Rubens - Alegorie: Binecuvântarea păcii (1629-30), National Gallery, Londra

Ultima perioadă a vieţii

În ultimii ani, Rubens se concentrează cu precădere asupra temelor mitologice, cu predilecţie dionisiace. În decembrie
1630 se recăsătoreşte cu Helene Froment, fiica unui negustor bogat din Antwerpen, vestită pentru extraordinara ei
frumuseţe, pe care o va picta în mai multe tablouri.

În anul 1630, Rubens este ridicat la rangul de cavaler de către regele Carol I al Angliei, iar un an mai târziu este
înnobilat de regele Filip IV al Spaniei. Continuă executarea unor opere de pictură cu caracter monumental după
Metamorfozele lui Ovidiu, precum şi Judecata lui Paris, Sărbătoarea lui Venus, Cele trei Graţii şi altele.

Începând cu anul 1637, crizele de artrită de care suferea de mai mulţi ani se îndesesc şi devin tot mai grave. La 30 mai
1640, Peter Paul Rubens încetează din viaţă. Este înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, chiar sub
tabloul pictat de el, Sacra Conversazione.

Din opera lui Rubens

Coborârea lui Iisus de pe Cruce (1612-1614)

Rubens - Coborârea de pe Cruce, catedrala din Antwerpen

Tripticul Coborârea de pe Cruce este realizat la scurtă vreme după întoarcerea din Italia. Influenţa lui Caravaggio este
foarte puternică, fiind evidentă în contrastele violente dintre lumină şi umbră, între tonurile calde şi reci, precum şi în
realismul execuţiei. Totuşi, compoziţia este dedramatizată şi capătă trăsături mai clasice. Aceasta rezultă din faptul că
Rubens cedează tot mai mult influenţei exercitate de Tiziano, pe care îl va admira până la moarte. Într-un alt triptic
intitulat Înălţarea crucii, teatralitatea accentuată aminteşte de tablourile lui Tintoretto, ale cărui tablouri le admirase la
Veneţia.

Răpirea fiicelor lui Leucip (1618)

2
Rubens - Răpirea fiicelor lui Leucip - Alte Pinakothek, München

În această compoziţie plină de dinamism, tensiunea specifică tabloului degajă multă energie şi pare să se propage în
afara ramelor geometrice, amplificată de trăsăturile tuşelor vibrate şi de culorile vii. Întreg ansamblul se înţelege în
legătură cu tematica extrasă din mitologia greacă, în care se povesteşte cum gemenii Castor şi Polux - născuţi din
legătura lui Zeus cu Leda - au răpit două din fiicele lui Leucip, cu intenţia de a le lua în căsătorie. Nu trebuie uitat că
Rubens era un pictor erudit. Într-o zi el a afirmat despre tablourile sale: "Pentru a le înţelege cu adevărat, sunt necesare
explicaţiile autorului". Rubens are 40 de ani atunci cand realizează pictura. Rubens exaltă culorile folosindu-se de
raporturile dintre complementare: roşu carmin şi vermillonul mantiilor răspund culorii verzi a peisajului, galbenul aurit
al drapajului aruncat in prim plan dă replica culorii albastre a cerului.

Sosirea Mariei de Medici la Marsilia (1622-1625)

Rubens - Sosirea Mariei de Medici la Marsilia - Muzeul Luvru, Paris

În anul 1621, regina Franţei, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să execute decorarea galeriei de festivităţi a palatului
Luxemburg, din Paris. Opera este terminată în anul 1625, cuprinzând 24 picturi de dimensiuni mari care prezintă
"Istoria vieţii celebre şi a faptelor eroice ale Reginei". În prezentarea acestor evenimente, pictorul îmbină două
abordări, realistă şi alegorică. Astfel, în Debarcarea la Marsilia, Maria de Medici este prezentată nu numai înconjurată
de persoanele de la curtea ei, dar şi de personaje mitologice, cum sunt cele trei Naiade din planul frontal al tabloului şi
zeiţa Gloriei.Rubens a început lucrul la acest ciclu prin pregătirea unei serii de mici schiţe în ulei, pe care asistenţii lui
le-au mărit la dimensiunile necesare. Apoi Rubens a făcut retuşurile, asfel încât pânzele redevin opere ieşite de sub
mâna artistului.

Judecata lui Paris (1635-1638)

Rubens - Judecata lui Paris - National Gallery, Londra

Tabloul inspirat de mitul alegerii "celei mai frumoase" de către Paris, alegere care a dus la războiul Troiei, a fost o bună
ocazie pentru Rubens de a prezenta nuduri de femeie. De la stânga la dreapta, prin personajele Atenei, Afroditei şi

3
Herei, artistul prezintă nudul de femeie din faţă profil şi spate. Când Paris oferă mărul Afroditei, furia Herei
dezamăgite, întoarsă cu spatele, este sugerată de păunul de la picioarele ei. În Afrodita se recunoaşte fizionomia
Helenei Fourment.

Tablouri inspirate de cele două soţii ale lui Rubens

Rubens - Helene Fourment, soţia artistului - Kunsthistorisches Museum, Viena

Isabelle Brandt şi Helene Fourment, cele două soţii ale lui Rubens, i-au pozat acestuia în repetate rânduri, nu numai
pentru portretele lor. Trăsăturile lor pot fi recunoscute în toate peronajele feminine pictate de artist. De menţionat sunt
Autoportretul artistului cu Isabelle Brandt (1609), Portretul Helenei Fourment în haină de blană (1636). Pictate din
pură plăcere, aceste opere sunt mult mai sugestive decât portretele oficiale. Portretul Helenei Fourment acoperită în
parte de o blană este, fără îndoială, cel mai mare omagiu pe care i l-a adus artistul celei de-a doua soţii şi frumuseţii
trupului ei. Pata întunecată pe care o formează haina de blană face ca dintr-o dată trupul dezgolit să strălucească de o
lumină neobişnuită. Blana de mică dimensiune nu reuşeşte să ascundă, ci să dezvăluie nuditatea tinerei femei.

Şcoala lui Rubens

După întoarcerea din Italia, Rubens devenise suveranul neîntrecut al şcolii din Antwerpen. Copleşit de nenumăratele
solicitări, pictorul îşi deschide un atelier, în care execută schiţele introductive, care sunt copiate fidel de ucenicii lui şi
mărite la scara cerută de proiect. Dintre discipolii săi, puţini au avut totuşi vocaţia de a deveni mari pictori; aceştia au
fost Anton van Dyck, Jacob Jordaens şi Jan Bruegel. Printre numeroşii artişti de mai târziu, la care se recunoaşte
influenţa lui Rubens, sunt de menţionat: Watteau, Fragonard, Delacroix, Renoir.