Sunteți pe pagina 1din 10

Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu

MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂRARE

Managementul riscurilor

Realizatori: Coordonator:

Sd. Sg. Jitărașu octavian Cpt. asist. univ. dr. ing. Badea Dorel

Sd. Sg. Ariton Bogdan

Sd. Sg. Sprinceană Sebastian

Anul universitar 2013 – 2014


CUPRINS

1. Introducere

2. Impactul managementului riscurilor asupra securității naționale

3. Managementului riscurilor la nivelul unui batalion

4. Măsuri luate în managementul riscurilor pentru obținerea capabilităților

5. Factorii de risc asociați managementului riscurilor

6. Studiu de caz

7. Concluzii

8. Bibliografie

INTRODUCERE
2
Managementul riscului în misiunile şi acţiunile armatei, ca principiu, nu se deosebeşte
cu nimic de aplicarea lui în celelalte activităţi.

Incertitudinea şi riscul sunt elemente componente ale tuturor acţiunilor militare. Un


principiu de succes al acţiunilor militare spune că într-o acţiune trebuie să fii îndrăzneţ să
acţionezi decisiv şi cu dorinţa de a identifica şi controla sau accepta riscurile asociate.
Determinarea cu grijă a pericolelor şi ameninţărilor, analizarea şi controlul riscurilor şi
execuţia unui plan dirijat care ţine cont de factorii de risc contribuie la succesul oricărei
activităţi atât militare, cât şi civile.

Managementul riscului poate fi definit în sens larg ca implicând organizarea,


aranjamentele şi măsurile ce îşi propun să aducă riscul sub controlul gestionarului acestuia şi
să permită părţilor în urma acţiunilor întreprinse să modeleze evoluţia acestuia şi să-l conducă
spre o rezolvare acceptabilă.

Riscul ne înconjoară şi orice activitate se desfăşoară în condiţii de risc. Acest risc fiind
mai mult sau mai puţin grav, mai mult sau mai puţin cunoscut, mai uşor sau mai greu de
evitat. Înainte de a începe orice tip de activitate se impune o identificare şi evaluare a
riscurilor ce pot apărea, eliminarea sau reducerea lor pe cât posibil. Sunt de acceptat doar
acele riscuri care nu afectează decât în mică măsură activitatea organizaţiei. Insuficientă
cunoaştere a riscului, evaluarea sa greşită, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va
afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate.

În general situaţiile reale nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a


tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui
fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări
precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la
estimări probabile, incerte, la noţiuni că risc şi incertitudine.

Totuşi trebuie acceptată şi ideea că există un grad de subiectivism în aprecierea


riscului de către actorii implicaţi, în sensul că pentru una din părţi, poate să nu fie perceput ca
atare de către cealaltă parte.

IMPACTUL MANAGEMENTULUI RISCURILOR ASUPRA SECURITĂȚII


NAȚIONALE

3
Securitatea naţională reprezintă starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi
a statului, fundamentată pe prosperitate economică, de drept, şi asigurată prin acţiuni de
natură economici, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură, în
scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a
libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, a atributelor sale fundamentale şi a calităţii de
subiect de drept internaţional.

Managementul riscurilor este compus în special dintre vulnerabilităţi, riscuri şi


ameninţări. Din punct de vedere al securităţii naționale vulnerabilitatea este o caracteristică
externă a acesteia, iar riscul reprezintă caracteristica internă. Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea
este pasivă (este un „dat” ce ţine de aşezarea geografică, mărimea teritoriului, populaţia), în
timp ce riscul este partea activă (o vulnerabilitate „activată” şi percepută ca atare).
Vulnerabilitatea se defineşte strategic, riscul se evaluează din punct de vedere politic.
Teoretic, în perioada modernă, construirea unui sistem defensiv la frontierele ţării ar reduce
vulnerabilitatea ţării, în timp ce o organizare internă optimă ar reduce riscurile de securitate.

Din acest punct de vedere, politica de securitate, în sensul tradiţional, pune în evidenţă
dimensiunea naţională şi internaţională a securităţii. Politica de securitate naţională poate fi
orientată către interior, pentru a reduce vulnerabilităţile şi către exterior, pentru a reduce
riscurile şi a evita ameninţările.

Vulnerabilitatea este în indicator care determină nevoile de securitate ale unui stat;
riscul este o vulnerabilitate manifestă, în timp ce ameninţarea este un risc produs.

Securitatea naţională mai poate fi supusă riscurilor prin expunerea economiei.


Economiile de sub-zistenta nu produc riscuri. Economiile de supra-zistenta produc, inevitabil,
riscuri. Ca cât producţia bunăstării este mai extensivă, cu atât este mai intensivă producţia de
riscuri. Securitatea se manifestă în forme specifice de la stat la stat. Potenţialul de securitate al
unui stat este larg şi se manifestă diferit în sectoare diferite.

MANAGEMENTULUI RISCURILOR LA NIVELUL UNUI BATALION

4
Riscurile trebuie identificate la orice nivel, în cazul de faţă batalion, şi se sesizează
posibilitatea apariţiei unor consecinţe asupra atingerii obiectivelor şi pot fi luate măsuri
specifice de soluţionare a problemelor ridicate de respectivele riscuri.

Riscurile nu pot fi identificate şi definite decât în raport cu obiectivele a căror realizare


poate fi afectată de materializarea lor. Din această cauză, existenţa unui sistem de obiective
clar definite constitue premisa esenţială pentru identificarea şi definirea riscurilor.

Astfel, la identidicarea riscurilor în cadrul unui batalion trebuie avute în vedere


următoarele:

 Riscul este o incertitudine, şi nu este ceva sigur. Când se identifică un risc, trebuie
analizat dacă nu este vorba cumva o situaţie existentă, iar în acest caz nu mai este
vorba de un risc ci de o problemă dificilă care trebuie gestionată;

 Nu constitue riscuri probleme (situaţii, evenimente) a căror apariţie este imposibilă;

 Să nu se identifice, ca riscuri, probleme care vor apărea cu siguranţă. Acestea nu sunt


riscuri ci nişte certitudini;

 Riscurile nu trebuie confundate cu impactul lor asupra obiectivelor. Impactul este


consecinţa materializării riscurilor asupra realizării obiectivelor;

 Riscurile nu se definesc prin negarea obiectivelor;

 Riscul inerent este riscul specific ce ţine de realizarea obiectivului, fără a se interveni
prin măsuri de atenuare a riscurilor (control intern/managerial). Riscul rezidual este
riscul ce rămâne după ce s-au pus în aplicare măsurile de atenuare a riscurilor inerente
sau, cu alte cuvinte, riscurile remanente controlului intern/managerial;

 Identificarea riscurilor nu este întotdeauna o operaţiune strict obiectivă ci, în primul


rând, este o problemă de percepţie;

 A se ignora, pentru viitor, problemele dificile identificate. Ele pot deveni riscuri, în
situaţii repetitive din cadrul aceluiaşi batalion.

5
MĂSURI LUATE ÎN MANAGEMENTUL RISCURILOR PENTRU OBȚINEREA
CAPABILITĂȚILOR

Riscul este o măsură a potenţialei imposibilităţi de a atinge un obiectiv fixat. În cazul


de faţă obiectivele sunt legate de atingerea unui nivel-obiectiv şi acela de obţinere a
capabilităţilor. Cu alte cuvinte a-l evita şi de a „scoate ceva bun” din acel risc.

Întocmirea strategiei de abordare a riscurilor reprezintă strategia interactivă ce


cuprinde metode de identificare a riscurilor, evaluarea lor şi planuri de acţiune la producerea
evenimentelor-risc.

Evaluarea evenimentelor-risc este un proces format din două activităţi:

§ identificarea evenimentelor-risc;

§ analiza riscurilor: determinarea distribuţiei probabilităţilor de producere, condiţii de


producere, urmările producerii lor, estimarea funcţiilor de corelaţie cu alte evenimente,
prioritizarea lor.

6
Măsurile de tratare a riscului sunt acele măsuri ce trebuiesc luate în cazul producerii
evenimentelor-risc şi sunt cuprinse în planuri de măsuri ce trebuiesc luate pentru a diminua
urmările. Măsurile care se întreprind se poate întâmpla să nu fie eficiente datorită faptului că
abordarea strategică a riscurilor nu este corespunzătoare, sau ca riscurile nu au fost
identificate, corect analizate, sau planurile nu au fost corect implementate. Este necesară o
evaluare a rezultatelor aplicării planurilor de măsuri pentru a se putea iniţia măsuri corective
acolo unde este necesar.

Documentarea reprezintă înregistrarea tuturor informaţiilor privind riscurile ce este


deosebit de importantă deoarece studiul concret al unei categorii de riscuri care afectează o
activitate este empiric şi este necesară o cantitate suficientă de informaţii corecte pentru a se
trage o concluzie pertinentă. Deci experienţa – sub forma unor seturi de date concludente —
este hotărâtoare pentru specialiştii implicaţi în managementul riscului.

După aceste faze riscul este combătut şi se poate trecere cu ușurință la realizarea
capabilităţilor.

FACTORII DE RISC ASOCIAȚI MANAGEMENTULUI RISCURILOR

Factorii de risc ce sunt asociaţi cu managementul riscurilor sunt următorii:

 consecinţe ale aplicării reformei în domeniul militar ca urmare a suportului logistic


precar, în special în domeniul acutizării unor probleme sociale şi slăbirii capacităţii de
reacţie militară;

 insuficienta armonizare a relaţiilor între instituţiile cu atribuţii în domeniul securităţii,


siguranţei şi apărării naţionale;

 bugetarea insuficientă care pune sub semnul incertitudinii restructurarea şi


modernizarea armatei;

 slăbirea coeziunii structurilor militare;

7
 precaritatea pregătirii pentru luptă a trupelor şi a comandamentelor, coroborată cu
tendinţa descalificării profesionale a personalului armatei;

 diluarea îngrijorătoare a atractivităţii profesiei militare şi tendinţa de migrare spre


piaţa civilă a forţei de muncă a personalului militar înalt calificat;

 scăderea gradului de operativitate a tehnicii şi echipamentelor militare;

 slăbirea unităţii de comandă şi de acţiune a armatei, deteriorarea actului de conducere


şi scăderea nivelului ordinii şi disciplinei militare;

STUDIU DE CAZ

POLONIA ÎNTRE GERMANIA ȘI RUSIA

Aşezarea Poloniei între Germania şi Rusia este principala sa vulnerabilitate. Din punct
de vedere strategic, între Polonia şi cele două puteri nu se interpun obstacole naturale majore
(vulnerabilitatea), statul polonez nu a reuşit să se consolideze suficient de mult în epoca
modernă pentru a răspunde adecvat acestei vulnerabilităţi (riscul), Polonia fiind oricând
pasibilă la ocupaţii (ameninţarea). O politică de securitate ofensivă la Berlin sau Moscova
devenea, în mod tradiţional o ameninţare la adresa Poloniei, datorită vulnerabilităţii strategice
şi riscului politic.

Integrarea în NATO a Poloniei a reprezentat singura alternativă de politică de


securitate care îi permite în mod activ să promoveze interesele naţionale de securitate. Până la
integrare, Polonia avea disponibile 3000 de blindate pentru apărare. După ce a intrat în
Alianţă, oficialii NATO le-a cerut mărirea efectivelor cu 1000 de blindate. Oficialii din
Polonia au considerat rezultatul aceastei cereri un eşec întrucât economia este slabă şi nu îşi
permit acest lucru. Conducătorii Poloniei au estimat şansele de reuşită a proiectului de
aprovizionare cu 70 %, iar rata de eşec a fost de 15 %. La această dată, oficialii Poloniei caută
resurse pentru finanţarea proiectului în vederea creşterii securităţii naţionale.

8
Metoda cantitativă:

blindate suplimentare - 1000


succes(70%) eșec - 0
aprovizionare isucces(30%) blindate suplimentare - 1000
eșec – 3000
Blindate

succes (15%) blindate suplimentare - 1000


neaprovizionare eșec - 0
insucces (85%) blindate suplimentare - 0
eșec - 3000
I. aprovizionare blindate II. neaprovizionare blindate
0.70 x 1000 - 0.70 x 0 = 700 0.15 x 0 - 0.10 x 0= 0
0.30 x 500 - 0.30 x 3000= -750 0.85 x 0- 0.85 x 3000= -2550
- 50 - 2550
Varianta optimă= V. I (aprovizionare)

Metoda calitativă:

economie Muncitori
lipsa de
slabă resurse La un nivel scazut de eficiență

necalificați
eșec în
Blindate
aprovizionare
îndelungat
Nealocari in misiunii
Nivelul de pregătire
aceasta ramură
scăzut al proiectanților
Timp de
Buget CONCLUZII achiziție

Managementul riscului este un proces utilizat de factorii de decizie cu scop final de a


reduce riscul la un nivel acceptabil, sau a-1 compensa. Procesul de management al riscului
asigură liderilor un mecanism sistematic pentru identificarea şi alegerea cursului optim de

9
acţiune într-o situaţie dată. Managementul riscului trebuie să reprezinte un element total
integrat al planificării şi execuţiei unei activităţi.
Managementul riscului este o acţiune complexă, fundamentată pe anumite principii.
Nu există o metodă generală de abordare. Fiecare metodă va fi unică particulară, în funcţie de
condiţiile fiecărei situaţii în parte în scopul atingerii obiectivului propus. - Încadrarea în
termene şi costuri.
În domeniul militar managementul riscul nu este o modă nouă. În cadrul Ministerului
Apărării Naţionale se aplică de ani de zile fie filozofia managementului riscului, fie metode
intuitive sau bazate pe experienţă. Dar o metodă şi un proces care să permită rezultate mai
bune şi mai consistente pe baza unei metode sistematice, ştiinţifice, care să folosească mai
puţin flerul şi experienţa, nu a existat. Cheia succesului o constituie abordarea sistemică,
educaţia şi antrenamentul personalului în principiile şi instrumentele de lucru ale
managementului riscului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Mihai Marcel Neag, Dorel Badea, Horațiu Neagoe, Managementul resurselor umane-
concepte fundamentale, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae
Bălcescu”, 2010.

2. file:///C: /Users/ion/Downloads/teoria%20si%20practica%20securitatii.pdf, accesat în


26.05.2014;

3. http://www.rasfoiesc.com/business/management/MANAGEMENTUL-RISCULUI-
IN-ACHIZ85.php, accesat în 26.05.2014;

4. http://discuţii.mfinante.ro/static/10/Mfp/control_prev/programe/Fisa_standard11.pdf,
accesat în 26.05.2014.

10