Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu

MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂRARE

Managementul resurselor materiale (logistice)

în domeniul militar

Realizatori : Coordonator :

Sd. Sg. Dumitru Alexandru Cpt. asist. univ. dr. ing. Badea Dorel

Sd. Sg. Lungu Cătălin

Anul universitar 2013 – 2014

 CUPRINS

1. Introducere

2. Impactul resursei materiale asupra securităţii naţionale

3. Riscurile în domeniul resursei materiale ce pot apărea la nivelul unui

batalion

4. Implicarea resursei materiale în obținerea capabilităților

5. Factorii de risc asociați resurselor materiale

6. Studiu de caz

7. Concluzii

8. Bibliografie

2
 INTRODUCERE

Termenul logistică a fost folosit pentru prima dată în domeniul militar, fiind
considerată acea ramură a artei războiului care se ocupă de mișcarea și aprovizonarea
trupelor. În timp, conceptual a evoluat din nevoia forțelor militare de a se aproviziona în
timpul războaielor. Logistica cuprinde mijloacele și aranjamentele cu care se pun în aplicare
tacticile și strategiile.

„Logistica cuprinde mijloacele şi aranjamentele cu care se pun în aplicare tacticile şi

strategiile. Startegia decide unde să se acţioneze; logistica aduce trupele în locul respective”
(Antoine Jomini)1.

Logistica a evoluat şi evoluează, şi din momentul în care a încorporat fundamentele

specifice de lucru ale ştiinţei, ca modul managerial de funcţionare eficientă a oricărui sistem
social, logistica a căpătat dimensiuni globale, propagându-se ca o religie.

Resursele materiale sunt la fel de necesare funcționării unei organizații că resursele

umane, financiare etc. Această componentă are importanța sa în agrenajul procesual al
proiectării și îndeplinirii obiectivelor organizaționale, întrucât orice activitate solicită un
consum de materie primă sau materiale pentru crearea produselor sau prestarea unor servicii.
Dar evoluția contemporană a organizațiilor și a mediului lor ambiant a impus o nouă abordare,
îmbogățită, a acestei problematici, completându-se acţiunea din amontele procesului propriu-
zis de producţie: aprovizionarea, cu o acţiune în avalul acestuia, şi anume transportul şi
plasarea bunurilor realizate la cumpărători.

Accepțiunea dată logisticii în organizația militară exprimă complexul de măsuri și

activități desfășurate pe timp de pace, în situații de criză și la război, într-o concepție unitară,
pentru asigurarea resurselor materiale necesare forțelor în vederea susținerii, pregătirii și
ducerii operațiilor.Condițiile specifice de integrare a României în NATO și în UE sunt
conștientizate că procese complexe, care presupun realizări marcante în plan economic, dar și
evidente progrese în domeniul militar, în cadrul căruia logistica reprezintă o componentă
determinantă.

1
Mihai Marcel Neag, Dorel Badea, Horațiu Neagoe, Managementul resurselor umane-
concepte fundamentale, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, 2010,
p. 132.
3
 IMPACTUL RESURSEI MATERIALE ASUPRA SECURITĂŢII NAȚIONALE

Armata, ca organizaţie cu atribuţii ample în domeniul apărării şi securităţii naţionale şi

nu numai, primeşte din partea societăţii resurse materiale, umane, financiare, informaţionale
ce se cer a fi utilizate cât mai eficient şi în deplină concordanţă cu scopurile şi obiectivele
stabilite pentru această instituţie a statului. Altfel spus, există un management al resurselor
apărării care poate fi conceput ca un sistem, printre componentele căruia se află şi subsistemul
resurselor materiale (logistice) din armată.

Logistica sistemului naţional de apărare a României constituie un complex de măsuri

şi activităţi, desfăşurate în timp de pace şi la război, pregătirea economiei şi a teritoriului
pentru apărare, înzestrarea şi aprovizionarea forţelor destinate ducerii acţiunilor militare,
asigurarea tehnicii de telecomunicaţii, transport, medicale, sanitar-veterinare, financiare,
prestări servicii şi de altă natură necesare efortului de apărare.

Autorităţile administraţiei publice, organele militare teritoriale, agenţii economici şi

instituţiile de toate categoriile care susţin logistic efortul de apărare, elementele de logistică
din compunerea forţelor armate, precum şi relaţiile ce se stabilesc între acestea constituie
sistemul naţional logistic.

Din aria vastă a sistemului naţional logistic, componenta economică a securităţii

naţionale desemnează atitudinea şi comportamentul partidului/ coaliţiei de partide aflate la
guvernare într-un stat faţă de asigurarea constantă şi flexibilă a resurselor materiale şi
financiare necesare funcţionării optime a instituţiilor statale cu vocaţie securitară. Aici, este
vorba, în principal, de:

· crearea cadrului legal de funcţionare a instituţiilor statului cu competenţe în materie de

securitate;

· înzestrarea acestor instituţii cu mijloacele materiale necesare şi suficiente îndeplinirii

misiunilor încredinţate, precum şi alocarea resursei umane calificate corespunzător;

· asigurarea fondurilor financiare necesare şi suficiente unei funcţionări optime şi

eficace a acestor instituţii;

· susţinerea materială și financiară a activităţilor ce ţin de îndeplinirea obligaţiilor

asumate de un stat sau altul în domeniul securităţii colective.

4
 Armata României participă în cadrul Alianţei şi Uniunii Europene la răspunsurile pe
care acestea va trebui să le dea provocărilor împotriva intereselor de securitate, în interiorul
sau în afara zonei euro-atlantice, precum şi la soluţionarea unor conflicte care impun
executarea de operaţii de mică sau mare intensitate.

RISCURILE ÎN DOMENIUL RESURSEI MATERIALE CE POT APĂREA

LA NIVELUL UNUI BATALION

Riscurile în domeniul resursei umane ce pot apărea la un nivel al organizației militare,

și anume un batalion, pot fi :

dificultăţi în realizarea transportului, depozitarea şi păstrarea materialelor militare

întrucât tehnică nu se ridică la standarde operaţionale;

fonduri insuficiente pentru întreţinerea, completarea şi repararea tehnicii militare;

lipsa de carburanţi şi lubrifianţi necesari tehnicii militare;

lipsa materialelor de geniu, chimice, de transmisiuni sau pentru alte arme în funcţie de
specificul fiecărui batalion în parte;

hrănirea trupelor poate avea lipsuri prin deficiente în contractele făcute cu firme de
catering;

deficienţe în asigurarea asistenţei medicale, evacuarea şi spitalizarea militarilor răniţi

sau bolnavi;

fonduri insuficiente băneşti necesare plăţilor;

imposibilitatea de a asigura servicii poştale;

IMPLICAREA RESURSEI MATERIALE ÎN OBȚINEREA

CAPABILITĂȚILOR

5
 Rolul logisticii armatei României este acela de a creea un sistem unitar care să
cuprindă totalitatea eforturilor de aprovizionare a forţelor la nivel strategic, operativ şi tactic.
Preocupările recente la nivel mondial, în scopul obţinerii capabilităţii în întregul
spectru armat, aduc în atenţie conceptul de Future Combat Systems (FCS). Un punct de
interes în acest context îl constituie dezvoltarea programului The Multifuncţional Utility/
Logistics and Equipment Vehicle, în cadrul căruia tehnologiile robotizate aplicate în logistică
sunt un subiect central.

Se consideră că FCS reprezintă soluţia materială pentru realizarea viitoarei forţe,

constituindu-se că principala strategie de modernizare, în scopul obţinerii unui sistem
modular, care va interconecta sistemele existente, sisteme aflate în dezvoltare, precum şi alte
tipuri de sisteme care vor fi proiectate pentru a îndeplini cerinţele viitoarelor forţe armate.
Acesta se va adapta condiţiilor unui război tradiţional, oricât ar fi de complex, dar şi
condiţiilor unui război în medii de mare diversitate. Administrarea resurselor materiale în
cadrul managementului resurselor logistice nu reprezintă doar o însumare mecanică a
diferitelor etape prin care se realizează un anumit ciclu de aprovizionare, ci presupune o
îmbinare fructuoasă a activităţilor realizate de departamentul de aprovizionare. Privită ca un
miniproiect, achiziţionarea include o serie de activităţi principale în realizarea capabilităţilor,
aşa cum rezultă şi din diagramă următoare:

6
 Putem identifica următoarele elemente componente ale activităţii de aprovizionare în
cadrul managementului resurselor logistice:

a) Cererea de aprovizionare, formulată de către utilizator pe baza necesarului

acestuia de materii prime sau componente. Iniţierea unei astfel de cereri are la origine un
control al stocurilor, al magaziilor sau spaţiilor de depozitare, o analiză a proiectelor
tehnologice sau a controlului producţiei, în funcţie de tipul produselor şi organizarea firmei.

b) Selectarea furnizorului priveşte cea de-a doua etapă a procesului de aprovizionare

şi presupune o alegere a sursei de achiziţie bazată pe cotaţii de preţuri, condiţii de livrare,
reputaţia privind standardele de calitate, performanţele la livrare şi situaţia comercială. Sursa
de aprovizionare poate consta într-un singur furnizor sau mai mulţi, în funcţie de necesarul de
materiale solicitat.

c) Emiterea comenzii de achiziţie este partea cea mai rutinantă a unui proces de
achiziţie, constând ori în dactilografierea comenzii, semnarea şi expedierea ei prin poştă, ori
în schimb electronic de date. Problemele ce se pot ivi în această etapă privesc consumul de
timp, în sensul că această activitate, deşi simplă şi obişnuită, poate dura câteva zile sau
săptămâni, ceea ce poate duce la o mărire a timpulu alocat proiectului.

d) Confirmarea comenzii reprezintă răspunsul furnizorului la comanda de achiziţie,

în cazul în care el este pozitiv, înregistrându-se un contract legal, supus legilor în vigoare. În
această etapă, revine furnizorului obligaţia de a returna o confirmare a acceptării condiţiilor
sau cel puţin confirmarea detaliilor privind cantitatea, specificaţiile, preţu1 şi condiţiile de
livrare.

e) Urgentarea aprovizionării este o măsură preventivă prin care se încearcă

preîntâmpinarea întârzierii livrării, cu ajutorul unui sistem de avertizare timpurie, solicitând
informarea din timp despre orice dificultăţi pe care le-ar putea întâmpina furnizorul.

f) Expedierea - înaintea părăsirii locului de producţie al furnizorului trebuie avut în

vedere faptul că transportul să fie marcat corespunzător, prin aplicarea unei ştampile uşor de
recunoscut a furnizorului pe lăzile de ambalaj, astfel încât fiecare articol să poată fi identificat
în toate etapele călătoriei, precum şi la destinaţie.

g) Livrare şi facturare - facturile însoţesc actele de trimitere a mărfurilor şi se

decontează de către solicitantul mărfii în momentul recepţionării acesteia.

7
 h) Inspecţia internă a produselor - realizată de către factorii de control abilitaţi din
interiorul organizaţiei.

i) Recepţia produselor, este ultima etapă a ciclului aprovizionării şi constă într-o

examinare amănunţită pentru venificarea eventualelor pagube survenite pe parcursul
transportului, greşeli referitoare la natura mărfurilor sau cantitatea solicitată. Dacă mărfurile
corespund, acestea sunt trimise la magazie, unde se procedează şi la o evidenţă a stocurilor.
Apoi, după un timp, se pregăteşte un nou ciclu de aprovizionare.

FACTORI DE RISC ASOCIAȚI MANAGEMENTULUI

RESURSELOR MATERIALE

Stabilirea profilului de risc al organizației militare este o activitate care presupune

seriozitate, deoarece în acest mod se conștientizează în organizație atitudinea ce trebuie
adoptată față de diferite riscuri și se facilitează monitorizarea riscurilor. Identificarea
riscurilor noi apărute în cadrul organizației militare presupune atât existența unei bune
comunicări între membrii organizației, cât si continua valorificare a surselor de informații din
mediul organizațional, acestea facilitând sesizarea la timp a schimbărilor care vor afecta
profilul de risc al organizației.

Abordarea riscului în managementul resurselor materiale implică rezolvarea unor

probleme de decizie care în final trebuie să conducă la minimizarea riscului în situația
materializării și a pierderilor de orice natură asociate diferitelor decizii adoptate și acțiuni
aplicate.

Riscurile în managementul resurselor materiale pot apărea astfel:

în proiectarea şi dezvoltarea , achiziţia , depozitarea, transportul, distribuţia, evacuarea

şi controlul materialelor;

în transportul personalului;

în achiziţia sau construcţia, mentenanţa, repartizarea şi exploatarea facilităţilor;

achiziţia sau furnizarea serviciilor;

sprijinul cu servicii medicale şi de sănătate.

8
 STUDIU DE CAZ

GREŞELI ALE PLANIFICĂRII LOGISTICE CARE AU DUS LA EŞECUL

OPERAŢIUNII BARBAROSSA

În cadrul operaţiunii Barbarossa, Germania nazistă la începutul operaţiei avea la

dispoziţie 1000 de tancuri. Hitler a ordonat aprovizionarea urgentă cu încă 500 de tancuri
întrucât a observant puterea sovieticilor care era redutabilă. Deoarece operaţiile aveau să ia o
turnură în favoarea ruşilor, analiştii militari consideră că alocările date de Hitler erau puţine şi
toată operaţia Barbarossa avea să devină un eşec total. Estimările analiştilor militari privind
succesul acestei operaţii în urma alocării de tancuri a fost de 90%, iar în cazul în care nu s-ar
aloca trupe șansele ar fi de 10%.

Metoda cantitativă:

forțe suplimentare - 500

succes(90%) eșec - 0

alocare isucces(20%) forțe suplimentare - 500

eșec - 1.000
Hitler
succes (10%) forțe suplimentare - 0

nealocare eșec - 0

insucces (90%) forțe suplimentare - 0

eșec - 1.000

I. alocare trupe

0.90 x 500 - 0.90 x 0 = 450

0.20 x 500 - 0.20 x 1000= -100

350

II. nealocare trupe

0.10 x 0 - 0.10 x 0= 0

0.90 x 0- 0.90 x 1000= -900

-900

9
Varianta optimă= V. I (alocare).

Metoda calitativă:

Buget Resurse

nealocari în
acest
Scăzut domeniu puține

Fără experți
în domeniu eșec în
Cerințele executarea
Lui Hitler îndelungat misiunii
Minim de Nivelul de pregătire
cunostințe în necalificați scăzut al proiectanților
domeniu

Muncitori Timp de
achizitie

CONCLUZII

În concluzie apreciem că realizarea sprijinului logistic pe timpul pregătirii şi

desfăşurării misiunii trebuie asigurat, indiferent de efortul financiar reclamat, din ţară sau din
import, la propunerile specialiştilor pe linie de logistică şi în baza lecţiilor învăţate, întocmite
de către fiecare contingent în urma încheierii misiunii.

Având iî vedere cele spuse anterior, putem spune că logistica poartă un rol cu o
pondere foarte mare în succesul operațiilor militare. Fără sprijin logistic, materialele necesare
instruirii militarilor sau dobândirii succesului în misiuni este imposibilă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Mihai Marcel Neag, Dorel Badea, Horațiu Neagoe, Managementul resurselor umane-
concepte fundamentale, Sibiu, Editura Academiei Forțelor Terestre „Nicolae
Bălcescu”, 2010.
2. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/impactul_integrarii_in_alianta%20nord_atlantica.pdf,
accesat în 27.05.2014.

10