IOHANN HEINRICH PESTALOZZI

(1746 – 1827)
Contribuţii la fundamentarea ştiinţifică a Pedagogiei
1. SCOPUL EDUCAŢIEI: ridicarea omenirii la umanitate, prin iubire şi credinţă
- dimensiunea spirituală

=>dezvoltarea forţelor interne: fizice Î: Cum le dezvoltăm ? R: pe baza legilor naturii umane
intelectuale naturii fizice
morale

* Ştiinţa se întemeiază pe legi; dar legea determină modul ( = metoda ) de aplicare a ei;

- Cum predăm ? – Răspuns: 1. În conformitate cu legile naturii umane şi legile naturii fizice;
2. Utilizând o metodă elementară/de bază care să dezvolte forţele interne umane
Constatare:
- În conformitate cu legile fizice, obiectele ( şi fenomenele) au: număr, formă, nume
- În conformitate cu legile naturii umane, individul poate percepe = intuieşte numărul, forma şi numele obiectelor
Consecinţe pedagogice:

1. Rezultă că metoda elementară /de bază este intuiţia => intuiţia este o cale a elevului pentru a ajunge la informaţii
- metoda de predare fundamentală a profesorului
2. Învăţământul este bivalent: informativ şi formativ :
- accentul cade pe aspectul formativ; dar formăm prin informaţie – Întrebare : Ce predăm? => conţinutul învăţământului

Conţinutul învăţământului – stabilit tot pe baza legilor naturii umane şi legilor naturii fizice:
Laturile educaţiei: educaţia intelectuală, fizică şi morală
a) Educaţia intelectuală:
- de la număr – aritmetica
- de la formă - geometria, desenul, scrisul, lucru manual
- de la nume - limba maternă (citit), geografie, ştinţele naturii

( “Amice Gessner, .. dacă mă întreb ce am făcut eu pentru ştiinţa pedagogică, răspund: eu am formulat principiul cel mai înalt,
care domină pedagogia, când am recunoscut în intuiţie temelia absolută a oricărei cunoştinţe …. Am redus tot învăţământul
la trei principii elementare şi am găsit procedeele speciale care ar putea pemite transformarea în legi naturale a rezultatelor
dobândite în aceste trei remuri de învăţământ. Am pus aceste trei elemente de învăţământ în armonie unele cu altele şi prin
aceasta am stabilit armonia învăţământului cu el însuşi şi cu natura omului şi l-am apropiat de mersul natural după care se
dzvoltă omenirea.” – Cum îşi învaţă Gertruda copiii – p. 102)

Prin instrucţie şi educaţie, omul trece de la percepţii/intuiţii confuze, la reprezentări şi noţiuni clare:
Rezultă că metoda trebuie să cuprindă : observaţia, descrierea şi definirea noţiunilor
- ( corect, dar absolutizează şi cade în formalism!)
(“ A învăţa definiţii înaintea intuirii lucrurilor înseamnă a face din şcolari nişte proşti, iar a le ţine discursuri despre virtute
înainte ca ei să o practice înseamnă a face din ei nişte stricaţi”)

b) Educaţia fizică: - valorificând tendinţa naturală a copilului spre mişcare: mişcări de apucare, aruncare, alergare etc.

c) Educaţia morală:
Elementul de bază: sentimentul de dragoste pentru mamă al copilului: încredere  recunoştinţă  supunere
Metode: exerciţiul deprinderi morale responsabilitatea pentru respectarea normelor morale ( cuprinse în maxime )

Rezultă:  extinderea ariei sociale  sentimentul apartenenţei copilului la umanitate.

d) Educaţia religioasă:
Elementulde bază: copilul iubeşte instinctual pe mama sa, care l-a făcut => spiritul nostru ne face să iubim pe Creatorul
nostru;Dar noi suntem doar o parte din Creaţia divină. => iubirea pentru mamă – pentru natură – pentru D-zeu
 - în preadolescenţă acest instinct slăbeşte => este necesar ca prin educaţie : a) să se cultive aceste legături afective
b) să prezentăm şi să păstrăm lumea aşa
cum a ieşit din mâinile Creatorului: frumoasă, armonioasă, măraţă (fără minciună şi înşelătorie)

(“Pretutindeni, copilul să vadă un semn al Divinităţii.” – Iisus = pancreatorul )

* Calea educaţiei religioase = iubirea /afectivitate … (“Nu cunosc alt D-zeu, decât pe D-zeul inimii mele”)