MATEIU IORGA SONIA Anul II AMG

VARICELA

Varicela, cunoscută și sub denumirea populară de vărsat de vânt, este o boală infecțioasă
eruptivă acută generalizată, provocată de virusul varicelo-zosterian, din familia virusurilor
herpetice. Apare de obicei la vârsta copilăriei. La vârsta de adult, virusul provoacă de regulă o
erupție localizată la unul sau mai multe dermatomuri, cunoscută sub numele de herpes zoster
sau zona zoster, de unde și denumirea de virus varicelo-zosterian.
Este o boală clasică a copilăriei, care pentru copii de obicei este ușoară, dar pentru adolescenți
și adulți poate avea un risc crescut de complicații. Boala poate dura în jur de o săptămână.

TABLOU CLINIC

Incubația varicelei (perioada între contactul cu un bolnav de varicelă și apariția

primelor semne de boală ) este, în medie, de 14-15 zile, cu variații între 10 și 21 de zile.
Perioada prodromală (preeruptivă sau de invazie) durează 1-2 zile la copilul mic, dar
poate lipsi; la copilul mai mare de 10 ani și la adult, durează 2-3 zile și se caracterizează
prin apariția treptată a unor fenomene generale ușoare ca: indispoziție, inapetență ,
astenie, cefalee ușoară , febră moderată , și dureri musculare (curbatură ). Febra este în
general moderată , temperatura urcă pâ nă la 38 °C. Uneori debutul este brusc cu
frisonete, febră mare, agitație, convulsie, dar, în majoritatea cazurilor, această perioadă
trece neobservată , mai ales la copiii mici, boala debutâ nd direct în faza de stare. La adulți
prodromul este mai sever. În această perioadă , uneori apare o erupție trecă toare fugace
(rash), de aspect scarlatiniform sau morbiliform, putâ nd preta la confuzii cu scarlatina.
Perioada eruptivă (perioada de stare) durează 4-10 zile, de obicei 4-7 zile, și este
marcată de apariția exantemului caracteristic - erupția varicelică . Erupția apare mai
întâ i pe corp (unde domină ), apoi pe față , corp și membre, fiind însoțită de febră și ușor
prurit, dar este nedureroasă . Elementele eruptive, separate între ele prin zone de piele
să nă toasă , apar la început sub formă de macule (pete) mici (2-6 mm), rotunde sau ovale,
de culoare roșie sau roz. În câ teva ore, maculele se infiltrează și devin papule, care apoi
trec în cel mult 24 de ore în stadiul de vezicule, uneori maculele evoluează direct că tre
vezicule.
Veziculele au formă rotundă sau ovală , dimensiuni care variază de la o gă mă lie de ac la
cea a unui bob de mază re, avâ nd la început un conținut lichid clar, incolor. Aceasta,
împreună cu dispoziția lor superficială pe tegumente (mai mult pe tegument decâ t în
tegument), le conferă un aspect de pică tură de rouă . Veziculele sunt înconjurate de o
zonă îngustă eritematoasă (areolă roșie). Vezicula este uniloculară , câ nd se rupe
acoperișul subțire, la înțepare, atingere sau la apă sare, lasă să se scurgă dintr-o dată
întreg conținutul. În evoluție normală , dacă nu este ruptă , vezicula se deprimă treptat în
12-24 de ore, începâ nd din centru (ducâ nd la ombilicarea elementului), apoi se turtește
prin reducerea conținutului, care se resoarbe și se concentrează totodată , dâ nd veziculei,
prin aflux de leucocite, un aspect ușor tulbure.
În a 3-a sau a 4-a zi vezicula se usucă și se transformă în crustă . Unele elemente eruptive
trec direct în stadiul de crustă . După o să ptă mâ nă de la apariția erupției, în absența
suprainfectă rii, crustele încep să se detașeze fă ră să lase cicatrice, cu excepția unei
ușoare pigmentații fine trecă toare, care dispare curâ nd. Veziculele suprainfectate cu
microbi piogeni (stafilococi etc.), mai ales prin scă rpinat, se tulbură mult, conținutul
 devine purulent și pot lă sa cicatrice definitive, după că derea crustelor. Majoritatea
crustelor dispar în mai puțin de 20 zile după debut. Unele elemente eruptive pot fi
avortate, ră mâ nâ nd în stadiul de maculă sau de papulă . Stadiul de cruste poate dura 10-
20 de zile
În a 5-a zi, leziunile noi încetează să apară , majoritatea au cruste pâ nă în a 6-a zi.
Deoarece, pe de o parte, nu toate elementele eruptive evoluează în același timp și, pe de
altă parte, pot să apară elemente eruptive noi, la un moment dat pe același segment de
piele se gă sesc elemente eruptive în diferite stadii evolutive: macule, papule, vezicule și
cruste (aspect polimorf al erupției de varicelă ). Acest fapt este datorat valurilor (pusee)
eruptive (3-5 pusee, la interval de 1-2 zile), câ t și evoluției diferite a elementelor din
fiecare puseu în parte. Fiecare puseu este de obicei însoțit de o ascensiune termică . Între
pusee febra se remite (în absența complicațiilor).
Numă rul elementelor eruptive este, în general, redus (de la câ teva zeci, la câ teva sute).
Uneori, mai ales la adolescenți și la adulți, numă rul lor poate fi însă considerabil.
Topografic, erupția domină pe trunchi, avâ nd astfel un aspect centripet. Pe membre,
elementele eruptive sunt mai multe, dispuse proximal, spre ră dă cina lor și preferențial
pe partea lor antero-internă , spre pliurile de flexie și în axilă (unde, de obicei, nu
lipsesc). Uneori, elementele eruptive pot să apară și în palme și pe plante. Erupția este,
de asemenea, prezentă pe pielea pă roasă a capului și pe față . Leziunile de pe scalp
produc adenopatie cervicală posterioară și suboccipitală . În cazurile severe, erupția
poate fi generalizată ; în alte situații, fața și extremită țile sunt parțial cruțate. Atunci câ nd
sunt prezente numai câ teva leziuni, partea superioară a trunchiului reprezintă
localizarea cea mai frecventă .
Elementele eruptive apar adesea (la cca. 50% dintre pacienți) pe mucoase (enantem):
orofaringe și tractul respirator superior, conjunctivele palpebrale și mucoasele rectală și
vaginală , unde veziculele trec în stadiul de ulcerații sau determină eroziuni superficiale.
Enantemul apare îndeosebi în cavitatea bucală , unde acoperișul fragil al veziculei este
repede rupt, lă sâ nd o ulcerație cu aspect de aftă și provocâ nd dureri la masticație
(disfagie) și salivație abundentă ; aici ulcerațiile sunt de nediferențiat de acelea din
stomatita herpetică . Mai rar, veziculele pot apă rea și pe mucoasa laringiană și traheală ,
cu tabloul de crup varicelic (dispnee severă ) sau pe conjunctive (dureri, fotofobie,
lă crimare). Ele sunt prezente adesea pe mucoasa genitală (vaginală - jenă la micțiune)
sau în regiunea anală . Elementele eruptive de pe mucoase se pot suprainfecta cu
ușurință cu germeni piogeni.
În general, erupția se însoțește de puține alte manifestă ri și starea generală nu este sau
este numai moderat afectată , îndeosebi la copil. Febra (pâ nă la 38°C) însoțește fiecare
puseu eruptiv, dar de obicei este mică , putâ nd lipsi în ¼ din cazuri. Pot fi prezente
micropoliadenopatii generalizate pasagere cu localizare mai frecventă la nivel cervical,
iar uneori este prezentă și splenomegalia.
Nu există elemente de laborator caracteristice. Apare o leucopenie care poate devia
că tre leucocitoză , în cazul suprainfecțiilor bacteriene. Se constată o ușoară oligurie cu
albuminurie și hematurie. În ultimii ani, s-au adus unele dovezi despre leziuni renale
importante în varicelă .
Evoluția varicelei este de obicei ușoară , spre vindecare, care se obține în majoritatea
cazurilor fă ră incidente deosebite. Probleme dificile pun numai unele forme clinice
severe și complicațiile. Vindecarea este urmată de o imunitate durabilă .
BIBLIOGRAFIE

 Marin Gh.Voiculescu. Boli infecțioase. Vol. II. Editura Medicală, București, 1990
 Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Sub redacția Prof. univ. dr. Aurel
Ivan. Editura Polirom, Iași 2002
 Mircea Chiotan. Boli infecțioase. Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila.
Editura Național, București, 1998
 Augustin Cupșa. Boli infecțioase transmisibile. Editura Medicală Universitară
Craiova, 2007