Șc Posliceală Sanitară Alexandria

Modulul VIRUSOLOGIE, BACTERIOLOGIE SI PARAZITOLOGIE

Tema Virusologia- generalități

Elemente de virusologie

Virusologia sau inframicrobiologia este știința care se ocupă cu studiul

inframicrobilor sau virusurilor și cu bolile provocate de aceștia .
Caractere generale ale virusurilor
Virusurile sau inframicrobii sunt germeni extrem de mici, foarte puțin
evoluați situați pe primele trepte ale vieții. Aceste forme primitive de viață au o
organizare rudimentară, incompletă, astfel că nu își pot realiza un metabolism
propriu. Multiplicarea lor este legată de parazitarea obligatorie a celulelor vii.
Virusurile au următoarele particularități :
a- Sunt particule de dimensiuni foarte mici (nm), vizibile numai la microscopul
electronic;
b- Sunt paraziți intacelulari obligatorii; virusurile nu pot fi cultivate pe medii
de cultură folosite în mod obișnuit în bacteriologie;
c- Sunt specifice- fiecare virus provoacă o anumită boală;
d- Produc incluziuni în celulele parazitate la nivelul nucleului , citoplasmei sau
concomitent în citoplasmă și nucleu;
e- Fiecre virus este dotat cu o structură antigenică specifică; omul și animalele
infectate cu un anumit virus produc anticorpi specifici- fapt ce permite
prepararea de vaccinuri eficiente și aplicarea unor tehnici de serologie în
diagnosticul de laborator al virozelor;
f- Virusurile sunt în general insensibile la antibiotice uzuale și la unele
substanțe chimice ce distrug bacteriile.
Clasificarea virusurilor
a.Clasificarea taxonomică:
- familia-este desemnată de sufixul VIRIDAE( ex. familia Calciviridae, familia
Picornaviridae)
- subfamilia-este desemnată de sufixul VIRINAE ( ex. subfamilia Lentivirinae,
Spumavirinae)
- genul- este desemnat de sufixul VIRUS ( ex. Herpesvirus)

b.Clasificarea epidemiologică , împarte virusurile în funcție de modalitatea de

transmitere a acestora :
- transmitere aeriană- virusuri respiratorii ( virusurile gripale)
- transmitere fecal-orală- poliovirusuri
- transmitere hematogenă- virusul hepatitei B
- transmitere pe cale sexuală- virusul HIV
- transmitere materno-fetală – citomegalovirusul.

c. După tipul de acid nucleic conținut:

-ribovirusuri- genom ARN ( virusul hepatitei A, HIV)
- dezoxiribovirusuri- genom ADN( ex. virusul gepatitei B, virusul herpes simplex)

d. După gazda parazitată:

-virusuri patogene pentru bacterii – bacteriofagi;
- virusuri patogene pentru organisme vegetale – virusurile plantelor ( ex. virusul
mozaicului tutunului);
- virusuri patogene pentru nevertebrate- virusurile insectelor ;
- virusuri patogene pentru vertebrate ( ex. arbovirusurile infectează mamifere)

Morfologia și structura virusurilor

Elementul virotic patogen, unitatea sa morfologică cu proprietățile sale
fizice, chimice și biologice poartă denumirea de corpuscul elementar sau virion.
El reprezintă unitatea virulentă sau agentul cauzal al unei viroze, similar
cum o bacterie reprezintă agentul cauzal al unei boli bacteriene.
Forma virusurilor este variată, ea a fost determinată cu ajutorul
microscopului electronic.
În general, corpusculii elementari se pot prezenta în formele :
- sferică sau sferoidală : virusul poliomielitic, virusul gripal,
- prismatic- patrulater: virusul variolic;
- de spermatozoid : bacteriofagi;
- filamentoasă, de bastonaș: virusurile plantelor-virusul mozaicului tutunului.
Din punct de vedere structural, virionul este alcătuit dintr-un miez de acid
nucleic, ADN sau ARN și din învelișuri de natură proteică capsida și uneori
anvelopa.
Genomul viral este alcătuit dintr-un singur tip de acid nucleic care conține
informația replicării virale .
Capsida este un înveliș care protejează genomul viral, alcătuind împreună cu
acesta nucleocapsida, structura de bază a virionului. Capsida rezultă din îmbinarea
unor subunități numite capsomere, alcătuite din mai multe lanțuri polipeptidice.
Anvelopa este un înveliș lipoproteic derivat din sistemul membranar al
celulei infectate, care protejează virionul.
Virusurile formate doar din nucleocapsidă se numesc virusuri neanvelopate ,
iar cele care prezintă acest înveliș poartă numele de virusuri anvelopate .
Compoziția chimică a virusurilor
În compoziția chimică a virusurilor se întâlnesc elementele de bază care sunt
aproape nelipsite în orice celulă vie : proteine, acizi nucleici ( ADN, ARN), lipide,
glucide.
Genomul viral este alcătuit dintr-un singur tip de acid nucleic, ADN sau
ARN, dar niciodată nu apar ambele la același virus.
Acidul nucleic viral constituie suportul infectivității virusurilor. Proteinele
virale sunt responsabile de antigenicitatea virusurilor, adică de posibilitatea de a
produce un răspuns imun din partea gazdei parazitate.
Virusurile nu posedă ribozomi si mitocondrii, așadar nu au surse proprii de
energie, ceea ce explică dependența virusurilor de celula gazdă.
Cultivarea virusurilor
Virusurile nu cresc pe medii artificiale, ci pot fi cultivate doar pe substraturi
vii :
-animale de laborator
-oua de găină embrionate
- culturi de celule
Multiplicarea virusurilor
Virusurile se multiplică ( se înmulțesc) intr-un mod cu totul diferit față de
bacterii.
Replicarea în celula gazdă se realizează prin redirecționarea proceselor
biochimice ale celulei în vederea formării de componente necesare noilor particule
virale.
Multiplicarea virală cunoaște mai multe etape și anume :
- adsorbția, etapa de adeziune și fixare a particulei virale la celula gazdă;
- internalizarea- pătrunderea virusului în celulă;
- decapsidarea- separarea acidului nucleic viral de învelișurile proteice;
- faza de crestere liniară sau de sinteză macromoleculară, care cuprinde la rândul ei
sinteza proteinelor timpurii, sinteza ARN m, replicarea genomului viral, sinteza
proteinelor tardive;
- eliberarea virionilor patogeni din celula gazdă.