Seminarii Analiza Matematica Si Matematici Aplicate PDF

Facultatea de Matematică
Calcul Integral şi Aplicaţii, Semestrul I

Lector dr. Lucian MATICIUC
Seminar recapitulativ
Integrala definită. Primitive
1. Să se arate că

 Z a
a  2 f (x) dx , dacă f este funcţie pară,
Z 
f (x) dx = 0
−a 
0, dacă f este funcţie impară.

Rezolvare:
Astfel avem conform proprietăţii de aditivitate că

Z a Z 0 Z a
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
−a −a 0
Acum dacă f este pară, adică

f (−x) = f (x) , ∀ x ∈ [−a, a] ,
atunci ı̂n prima integrală fac schimbarea de variabilă
x = −y ⇔ y = −x
De aici obţinem că dx = −dy precum şi noile limite de integrare: dacă x = −a atunci y = a şi dacă
x = 0 atunci y = 0.
Deci integrala devine, conform schimbării de variabilă,
Z 0 Z 0 Z 0 Z 0
f (x) dx = f (−y) (−dy) = f (y) (−dy) = − f (y) dy
−a a a a
Dar, conform unei convenţii

Z b Z a
f (x) dx = − f (x) dx
a b
deci Z 0 Z a Z a
f (x) dx = f (y) dy = f (x) dx
−a 0 0
de unde obţinem că

Z a Z 0 Z a Z a
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx = 2 f (x) dx.
−a −a 0 0
Dacă f este impară, adică
f (−x) = −f (x) , ∀ x ∈ [−a, a] ,

atunci ı̂n prima integrală fac aceeaşi schimbarea de variabilă
x = −y ⇔ y = −x
De aici obţinem dx = −dy şi limitele de integrare devin: dacă x = −a atunci y = a şi dacă x = 0
atunci y = 0.
1
Deci integrala devine, conform schimbării de variabilă,
Z 0 Z 0 Z 0 Z 0 Z a Z a
f (x) dx = f (−y) (−dy) = −f (y) (−dy) = f (y) dy = − f (y) dy = − f (x) dx
−a a a a 0 0
deci Z 0 Z a Z a
f (x) dx = − f (y) dy = − f (x) dx.
−a 0 0
Obţinem deci că

Z a Z 0 Z a
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx = 0
−a −a 0
2. Arătaţi, folosind paritatea funcţiei de sub integrală, că

Z 1 Z 1/2
arctgx 1+x
a) dx = 0 , b) (cos x) ln dx = 0 ,
−1 e + e−x
x
−1/2 1−x
π/4 1
x3
Z Z
c) sin x·tg2 x = 0 , d) dx = 0
−π/4 −1 1 + x2
Rezolvare:
Aplic exerciţiul anterior. Astfel vom arăta că funcţiile care se integrează sunt impare.
Pentru aceasta folosim paritatea funcţiilor trigonometrice:
sin (−x) = − sin x , cos (−x) = cos x

tg (−x) = −tgx , arctg (−x) = −arctgx
arctgx
a) Notăm cu f : [−1, 1] → R, f (x) = ex +e−x .
arctg (−x) −arctgx

f (−x) = = −x = −f (x) .
e−x + e−(−x) e + ex
3. Fie f : R → R, o funcţie continuă şi periodică de perioadă T > 0. Să se arate că are loc
Z a+T Z T
f (x) dx = f (x) dx , ∀ a ∈ R
a 0
şi apoi să se calculeze:

Z 2nπ Z 2nπ
a) |sin x| dx , n ∈ N , b) |cos x| dx , n ∈ N
0 0
Rezolvare:
Funcţia f periodică ı̂nseamnă că f (x + T ) = f (x) , ∀ x ∈ R. Avem conform proprietăţii de aditivi-

tate că Z a+T Z 0 Z T Z a+T
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx + f (x) dx
a a 0 T
În ultima integrală fac schimbarea de variabilă
x=y+T ⇔y =x−T
De aici obţinem dx = dy şi limitele de integrare devin: dacă x = T atunci y = 0 şi dacă x = a + T
atunci y = a. Deci integrala devine, conform schimbării de variabilă,
Z a+T Z a Z a Z 0
f (x) dx = f (y + T ) dy = f (y) dy = − f (y) dy
T 0 0 a
2
deci Z a+T Z 0 Z T Z a+T Z T
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx + f (x) dx = f (x) dx
a a 0 T 0
a) Ştim că sin şi cos sunt periodice de periodice de perioadă 2π
sin (x + 2π) = sin x , ∀ x ∈ R

cos (x + 2π) = cos x , ∀ x ∈ R
deci evident şi funcţiile |sin x|, |cos x| .

Conform celor de mai sus, avem că
Z 2nπ Z 2π Z 4π Z 2nπ
|sin x| dx = |sin x| dx + |sin x| dx + . . . + |sin x| dx
0 0 2π 2(n−1)π
Z 2π Z 2π Z 2π Z 2π
= |sin x| dx + |sin x| dx + . . . + |sin x| dx = n |sin x| dx
0 0 0 0
Iar
Z 2π Z π Z 2π Z π Z 2π
|sin x| dx = |sin x| dx + |sin x| dx = sin xdx − sin xdx
0 0 π 0 π
π 2π
= (− cos x)|0 − (− cos x)|π = 4
deci Z 2nπ Z 2π
|sin x| dx = n |sin x| dx = 4n.
0 0
4. Să se calculeze următoarele integrale (folosind tabelul):

Z Z p Z Z Z Z
dx dx dx dx dx
a) √ , b) 2pxdx , c) √ , d) 2
, e) √ , f) √ ,
8−x 2 4+x 2 5 + x x x x
√
Z Z Z Z Z Z
dx dx dx dx xdx
g) √ , h) , i) 2
, j) 2
, k) 2 − 3xdx , l) √ ,
5x − 2 a−x 3x + 5 7x − 8 x2 + 1
Z Z
dx 3
m) √ , n) 2+7
dx.
7 − 5x 2 5x
5. Să se calculeze următoarele integrale (folosind metoda de integrare prin părţi):
Z Z Z Z Z
x + 5x e dx , b) e sin (bx) dx , c) x sin x dx , d) ln x dx , e) x3 ln2 x dx
2 3
2x ax 2
a)
0
x−2
Z p Z p Z Z Z
ln x −3
f) x2 + adx , a ∈ R, g) a2 − x2 dx , h) dx = x ln xdx = ln xdx.
x3 −2
Rezolvare:
Dacă f şi g sunt funcţii cu derivatele continue pe domeniul de definiţie I atunci are loc formula de
integrare prin părţi: Z Z
f (x) g 0 (x) dx = f (x) g (x) − f 0 (x) g (x) dx.
3
0
a) Folosim e2x = 21 e2x :
Z Z Z
1 2x 0 1 1 0
x2 + 5x e2x dx = x2 + 5x dx = x2 + 5x e2x − x2 + 5x e2x dx

e
2 2 2
Z
1 2 1
x + 5x e2x − (2x + 5) e2x dx = aplicăm ı̂ncă o dată

=
2 2
Z
1 2 1 1 2x 0
x + 5x e2x −

= (2x + 5) e dx
2 2 2
Z
1 2 2x 1 1 2x 1 0 2x
= x + 5x e − (2x + 5) e − (2x + 5) e dx
2 2 2 2
Z
1 2 1 1 1
x + 5x e2x − (2x + 5) e2x − 2e2x dx

=
2 2 2 2
1 2 1 1 1
x + 5x e2x − (2x + 5) e2x + · e2x + C , C ∈ R

=
2 4 2 2
0
b) Folosim eax = a1 (eax ) :
Z Z Z
1 ax 0 1 1 ax 0
eax sin (bx) dx = (e ) sin (bx) dx = eax sin (bx) − e (sin (bx)) dx
a a a
Z
1 ax b
= e sin (bx) − eax cos (bx) dx = aplicăm ı̂ncă o dată
a a
Z Z
1 b 1 ax 0 1 b 0
= eax sin (bx) − (e ) cos (bx) dx = eax sin (bx) − 2 eax cos (bx) − eax (cos (bx)) dx
a a a a a
Z
1 b
= eax sin (bx) − 2 eax cos (bx) + beax sin (bx) dx
a a
b2
Z
1 b
= eax sin (bx) − 2 eax cos (bx) − 2 eax sin (bx) dx
a a a
Deci
Z Z
b 1 b
eax sin (bx) dx + 2 eax sin (bx) dx = eax sin (bx) − 2 eax cos (bx) + C , C ∈ R
a a a
a2
Z
ax 1 ax b ax
⇔ e sin (bx) dx = e sin (bx) − 2 e cos (bx) + C, C ∈ R
a2 + b a a
0
−1
Observaţie: putem pleca şi de la sin (bx) = b (cos (bx)) .
d) Z Z Z
0 0
ln3 x dx = x ln3 x dx = x ln3 x −
x ln3 x dx
Z Z
1
= x ln3 x − 3 x ln2 x dx = x ln3 x − 3 ln2 x dx = aplicăm ı̂ncă o dată
x
Z Z
0 0
= x ln3 x − 3 x ln2 x dx = x ln3 x − 3 x ln2 x − x ln2 x dx
Z Z
3 2 1 3 2
= x ln x − 3 x ln x − 2 x ln x dx = x ln x − 3 x ln x − 2 ln xdx
x
Z
0
= x ln3 x − 3 x ln2 x − 2 x ln x − x (ln x) dx
= x ln3 x − 3 x ln2 x − 2 (x ln x − x) + C , C ∈ R.

4
f)
x2 + a
Z p Z
I= x2 + adx = (raţionalizare) = √ dx
x2 + a
Z
x2
Z
a
Z p 0 p
= √ dx + √ dx = x x2 + a dx + a ln x + x2 + a

x2 + a x2 + a
p p Z p
2
= a ln x + x + a + x x + a −
2 2
x + adx
p p
= a ln x + x2 + a + x x2 + a − I

Deci Z p
1 p 2 a p
I= x2 + adx = x x + a + ln x + x2 + a + C , C ∈ R.

2 2
6. Să se calculeze următoarele integrale folosind metoda de integrare prin părţi:

Z Z Z Z
x3 + 2x e5x dx , b) eax sin (bx) dx , c) eax cos (bx) dx , d) e3x sin (4x) dx ,

a)
Z Z Z Z
e) e4x cos (3x) dx , f ) x3 cos x dx , g) x3 sin (5x) dx , h) x3 cos (5x) dx ,
Z Z Z p Z p Z p
i) ln xdx , j) x2 ln3 x dx , k) x2 + 5dx , l) x2 − 5dx , m) 5 − x2 dx
Z Z Z
ln (ln x) 2
x2 − 2x + 3 ln xdx.

n) dx, o) x + 5x + 6 cos (2x) dx, p)
x
7. Folosind prima metodă de schimbare de variabilă să se calculeze:
Z Z Z
x + arccos x 1 1
a) √ dx , b) 2 dx , c) dx ,
1−x 2 x ln x x ln5 x
Z π/2 Z 3p Z p
cos x 2
d) dx , e) 6x − x − 5 dx , f ) x2 + x + 1dx
0 1 + sin2 x 2
Rezolvare:
Aplic prima metodă de schimbare de variabilă:

Z
0
f (u (x)) u (x) dx = F (u (x)) + C, C ∈ R,
unde F este o primitivă a lui funcţiei f.

De asemenea are loc şi ı̂n cazul integralei definite:
Z b Z u(b)
0 y=u(b)
f (u (x)) u (x) dx = f (y) dy = F (y)|y=u(a) = F (u (b)) − F (u (a)) .
a u(a)
0
a) Observ că √ 1 = (− arccos x) , deci
1−x2
Z
x + arccos x
Z
x
Z
arccos x
Z p 0 Z
0
√ dx = √ dx + √ dx = − 2
1 − x dx + arccos x (− arccos x) dx
1−x 2 1−x 2 1−x 2
Z Z
0
p p
2 2
= − 1 − x − arccos x (arccos x) dx = − 1 − x − arccos x d (arccos x) .
Acum dacă notăm

not 0
y = arccos x ⇒ dy = (arccos x) dx
5
deci integrala devine
Z Z
x + arccos x p
√ dx = − 1 − x2 − ydy
1 − x2
2
p y2 p (arccos x)
= − 1 − x2 − + C = − 1 − x2 − +C , C ∈R
2 2
0 not
1 0
b) Observ că x = (ln x) şi voi nota y = ln x ⇒ dy = (ln x) dx
Z Z Z Z
1 1 0 1
dx = (ln x) dx = dy = y −2 dy
x ln2 x ln2 x y2
y −3 (ln x)−3
= −3 +C = −3 +C , C ∈ R.
0 not 0
d) Observ că cos x = (sin x) şi voi nota y = sin x ⇒ dy = (sin x) dx şi limitele de integrare devin:
dacă x = 0 atunci y = sin 0 = 0 şi dacă x = π/2 atunci y = sin π/2 = 1
Z π/2 Z π/2 Z 1
cos x 1 0 1 1
2 dx = 2 (sin x) dx = 2
dy = arctgy|0 = arctg1−arctg0 = π/4−0
0 1 + sin x 0 1 + sin x 0 1+y
e) Folosim forma canonică a trinomului de gradul 2

2
b −∆
ax2 + bx + c = a x + +
2a 4a
unde ∆ = b2 − 4ac.
Deci 2
6 −(36−20)
6x − x2 − 5 = −x2 + 6x − 5 = − x + −2 + −4
2 2
= − (x − 3) + 4 = 4 − (x − 3)
şi
Z 3 p Z 3 q Z 3 q
0
2 2
6x − x2 − 5dx = 4 − (x − 3) dx = 4 − (x − 3) (x − 3) dx
2 2 2
not 0
Notez y = x − 3 ⇒ dy = (x − 3) dx şi limitele de integrare devin: dacă x = 2 atunci y = −1 şi dacă
x = 3 atunci y = 0. Z 3p Z 0p
6x − x2 − 5dx = 4 − y 2 dy
2 −1
Pentru a calcula ultima integrală vezi exerciţiile precedente.
8. Folosind prima metodă de schimbare de variabilă să se calculeze:
Z Z Z Z
cos x sin x sin x cos x
a) dx , b) dx , c) √ dx , d) dx
sin x cos x cos x sin3 x
3 − 2x
Z Z Z
xdx 3
e) √ , f ) x2 ex dx, g) dx.
1+x 4 5x2 + 7
9. (i) Să se aducă la forma canonică următoarele trinoame de gradul al doilea:
a) f (x) = 4x − x2 + 5 , b) f (x) = x2 + 3x − 5 , c) f (x) = x2 + 2x + 3, d) f (x) = 2x2 − 3x + 5
e) f (x) = 2x2 − 5x + 3, f ) f (x) = x2 − x − 1, g) f (x) = 2 + 3x − 2x2 , h) f (x) = x2 + 2x + 2,
i) f (x) = x2 + 2x + 5, j) f (x) = 3x2 − x + 1, k) f (x) = 2 + 3x − 2x2 , l) f (x) = x2 − 4x + 5
(ii) Să se calculeze diferenţialele df (x) ale următoarelor funcţii de o variabilă:

√
a) f (x) = sin2 x , b) f (x) = ln x , c) f (x) = ln2 x, d) f (x) = x3 , e) f (x) = x,
√ √
f ) f (x) = cos x, g) f (x) = e3x , h) f (x) = x2 + a2 , i) f (x) = 4 − x2 , j) f (x) =
tgx .
6
10. Folosind a doua metodă de schimbare de variabilă să se calculeze integralele:
Z
√
Z 1 p Z p Z p
2 2 2 2 2
a) cos xdx , b) x 4 − x dx , c) a − x dx , d) x2 + a2 dx.
0
Rezolvare:
Aplic a doua metodă de schimbare de variabilă: Dacă facem schimbarea de variabilă
x = u (y)
atunci
dx = u0 (y) dy , y = u−1 (x)
unde u−1 este inversa funcţiei u, şi integrala devine
Z b Z u−1 (b)
f (x) dx = f (u (y)) u0 (y) dy
a u−1 (a)
√
a) Vom nota x = y ⇔ x = y 2 deci dx = 2ydy şi integrala devine
√
Z Z Z
cos2 xdx = cos2 y 2ydy = 2 y cos2 y dy
√
Pentru calculul acestei integrale vezi metoda de integrare prin părţi. La sfârşit se va ı̂nlocui y = x.
b) Avem substituţiile trigonometrice:
√
1. Dacă integrala conţine termenul a2 − x2 atunci este utilă substituţia x = a sin y sau x = a cos y
√
2. Dacă integrala conţine termenul x2 − a2 atunci este utilă substituţia x = a chy
√
3. Dacă integrala conţine termenul x2 + a2 atunci este utilă substituţia x = a shy
unde
def ex − e−x def ex + e−x
shx = , chx =
2 2
şi evident avem
0 0
ch2 x − sh2 x = 1 , (shx) = chx , (chx) = shx.
În cazul nostru este utilă substituţia x = 2 sin y (de asemenea e utilă şi substituţia x = 2 cos y). Deci
0
dx = (2 sin y) dy = 2 cos ydy
şi
x = 2 sin y ⇔ y = arcsin x/2.
Limitele de integrare devin: dacă x = 0 atunci y = arcsin 0 = 0 şi dacă x = 1 atunci y = arcsin 1/2 =
π/6. Atunci integrala devine
Z 1 p Z π/6 q
x2 4 − x2 dx = 4 sin2 y 4 − 4 sin2 y2 cos ydy
0 0
Z π/6 q Z π/6
= 16 sin2 y 1 − sin2 y cos ydy = 16 sin2 y cos2 ydy
0 0
Avem formulele
sin2 y + cos2 y = 1
sin 2y
sin (2y) = 2 sin y cos y ⇒ sin y cos y = 2
1+cos 2y
cos (2y) = 2 cos2 y − 1 ⇒ cos2 y = 2
1−cos 2y
cos (2y) = 1 − 2 sin2 y ⇒ sin2 y = 2
7
Deci
Z 1 p Z π/6 Z π/6
2
x2 4 − x2 dx = 16 (sin y cos y) dy = 4 sin2 2ydy
0 0 0
π/6 π/6 π/6 π/6 √
1 − cos 4y
Z Z Z
sin 4y π 3
=4 dy = 2 dy − 2 cos 4ydy = 2y − 2 = − .
0 2 0 0 4
0 3 4
ey − e−y
d) În acest caz este utilă substituţia x = . Deci
2
0
e − e−y ey + e−y
y
dx = a dy = a dy
2 2
şi
2 2
e − e−y e + e−2y − 2 + e−2y + 2 e + e−y
y 2y 2y
y
2 2 2 2 2e
x +a = a +a =a +1 =a = a .
2 4 4 2
Deci
ey + e−y ey + e−y a2 a2
Z p Z Z Z
2
ey + e−y e2y + e−2y + 2 dy

x2 + a2 dx = a a dy = dy =
2 2 4 4
a2 e2y e−2y

= + + 2y + C , C ∈ R
4 2 −2
11. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii ce conţin un trinom de gradul al doilea:
Z Z Z Z p
dx dx x+3
a) , b) √ , c) √ dx , d) a2 − x2 dx ,
2x2 − 5x + 7 2 + 3x − 2x2 x2 + 2x + 3
3x − 2
Z p Z p Z Z
2 2
dx
e) a + x dx , f ) 1 − 2x − x dx , g) 2
, h) 2
dx.
3x − x + 1 x − 4x + 5
12. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii raţionale:
Z Z Z Z
1 1 1 1
a) dx , b) α dx , α 6= 1, c) dx , d) α dx,
x−a (x − a) ax − b (ax + b)
4x − 5
Z Z Z
1 1
e) dx, f ) dx, g) dx,
2x2 − 4x + 8 2x2 − 5x + 3 x2 − 2x + 10
−x + 5 x2 − 3x + 3
Z Z Z
a b c
h) 2
dx , i) 3 2
dx = + + 2 dx ,
x +x−2 x − 2x + x x x − 1 (x − 1)
3x2 + x − 4
Z Z
a bx + c
j) 3 2
dx = + 2 dx.
x + 5x + 9x + 5 x + 1 x + 4x + 5
x4
Z Z Z Z
1 1 1
a) dx , b) dx , c) dx , d) dx
x4 − 1 x3 + 1 x3 − 2x2 + x x3 + 6x2 + 11x + 6
Rezolvare:
Dacă integrala este dintr-o funcţie raţională atunci:
Pasul I: dacă gradul numărătorului este mai mare decât gradul numitorului atunci mai ı̂ntâi se
ı̂mpart polinoamele până se ajunge ca gradul numărătorului să fie mai mic strict decât gradul
numitorului.
Pasul II: apoi se vor căuta divizorii numitorului şi se va descompune fracţia ı̂n fracţii simple.
8
a)
x4 x4 −1+1 x4 −1 1 1
x4 −1 = x4 −1 = x4 −1 + x4 −1 =1+ (x2 −1)(x2 +1)
1 1
=1+ (x2 −1)(x2 +1) =1+ (x−1)(x+1)(x2 +1)
Descompunerea ı̂n fracţii simple ı̂nseamnă să căută constantele a, b, c, d a.ı̂. să aibă loc
1 a b cx+d
(x−1)(x+1)(x2 +1) = x−1 + x+1 + x2 +1
Aducând la acelaşi numitor obţin
1 a(x+1)(x2 +1)+b(x−1)(x2 +1)+(cx+d)(x−1)(x+1)

(x−1)(x+1)(x2 +1) = (x−1)(x+1)(x2 +1)

⇔ 1 = a (x + 1) x2 + 1 + b (x − 1) x2 + 1 + (cx + d) (x − 1) (x + 1)
⇔ 1= (a + b + c) x3 + (a − b + d) x2 + (a + b − c) x + (a − b − d)

 a+b+c=0
a−b+d=0

⇔

 a+b−c=0
a−b−d=1

Rezolvând sistemul obţin a = 1/4, b = −1/4, c = 0, d = −1/2 deci are loc

1 1 1 1 2
(x−1)(x+1)(x2 +1) = 4 x−1 − x+1 − x2 +1
adică
x4
Z Z Z Z
1 1 1 1 2
dx = dx + dx = x + − − dx
x4 − 1 (x − 1) (x + 1) (x2 + 1) 4 x − 1 x + 1 x2 + 1
1
=x+ 4 (ln (x − 1) − ln (x + 1) − 2arctgx) + C
b)
1 1 a bx+c
x3 +1 = (x+1)(x2 −x+1) = x+1 + x2 −x+1

⇔ 1 = a x2 − x + 1 + (x + 1) (bx + c)
⇔ 1 = (a + b) x2 + (−a + b + c) x + (a + c)

 a+b=0
⇔ −a + b + c = 0
a+c=1

Rezolvând sistemul obţin a = 1/3, b = −1/3, c = 2/3 deci are loc

1 1/3 −1/3x + 2/3
= + 2
(x + 1) (x2 − x + 1) x+1 x −x+1
adică

x−2 x−2
Z Z Z
1 1 1 1 1
dx = − dx = ln (x + 1) − dx
x3 + 1 3 x + 1 x2 − x + 1 3 3 x2 − x + 1
Acum avem x2x−2 x 2

R R R
−x+1 dx = x2 −x+1 dx − x2 −x+1 dx. Pentru acestea două se vor face calcule
standard. Mai ı̂ntâi, pentru prima, se formează la numărător derivata numitorului adică
1 2x − 1 + 1
Z Z Z
x 1 2x
2
dx = 2
dx = dx
x −x+1 2 x −x+1 2 x2 − x + 1
0
2x − 1 x2 − x + 1
Z Z Z Z
1 1 1 1 1 1
= dx + dx = dx + dx
2 x2 − x + 1 2 x2 − x + 1 2 x2 − x + 1 2 x2 − x + 1
Z Z
1 1 1 1 1 1
= ln x2 − x + 1 + 2 dx = ln x 2
− x + 1 + √ 2 dx
2 2 (x − 1/2) + 3/4 2 2 2
(x − 1/2) + 3/2
= 12 ln x2 − x + 1 + 12 √3/2 1
arctg x−1/2

√
3/2
+ C.
9
1 1 1 a b c
c) x3 −2x2 +x = x(x2 −2x+1) = x(x−1)2
= x + x−1 + (x−1)2
unde a, b, c trebuie determinaţi.
d) Rădăcinile ı̂ntregi ale lui x3 + 6x2 + 11x + 6 = 0 se găsesc printre divizorii termenului liber.

Z Z Z Z
1 1 xdx dx
a) 2 dx , b) 2 3 dx , c) 2 , d) 2,
(x3 − 1) (x − 1) (x + 1) (x − 1) (x + 1) x (x + 1)
5x2 + 6x + 9
Z Z Z
dx dx
e) , f) 2 2 dx , g) .
(x2 − 4x + 3) (x2 + 4x + 5) (x − 3) (x + 1) (x + 1) (x + 2) (x + 3)
15. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii iraţionale:

√ Z √
x−1
Z Z Z
x+1+2 1 1
a) 2 √ dx , b) √ dx , c) √ √
3
dx , d) √ dx
(x + 1) − x + 1 3
x + 1 x + 1 + x + 1 (2 − x) 1−x
Rezolvare:
pq1 p2
ax+b 1 ax+b q2
R
Fie integralele de forma R x, cx+d , cx+d , ... dx unde R este o expresie raţională.
Aceste integrale se reduc la integrale raţionale cu ajutorul substituţiei
ax + b
= ts
cx + d
unde s este cel mai mic multiplu comun al numitorilor q1 , q2 , ...
√ 1/2
a) Apare termenul x + 1 = (x + 1) deci este utilă substituţia
x + 1 = t2 ⇔ x = t2 − 1 ⇒ dx = 2tdt

Z √ Z
x+1+2 t+2
2 √ dx = 2 2tdt
(x + 1) − x + 1 (t2 ) − t
Z 2 Z Z
t + 2t t+2 t+2
=2 4
dt = 2 3
dt = 2 dt
t −t t −1 (t − 1) (t2 + t + 1)
şi am ajuns la integrala dintr-o funcţie raţională. Descompunem ı̂n fracţii simple
t+2 a bt + c
2
= + 2
(t − 1) (t + t + 1) t−1 t +t+1
cu a, b, c determinaţi aducând la acelaşi numitor şi identificând coeficienţii. Obţin a = 1.b = −1, c =
−1 şi integrala se reduce la integrale simple.
R t+2
R 1 t+1

I = 2 (t−1)(t 2 +t+1) dt = 2 t−1 − t +t+1 dt
2

= 2 ln (t − 1) − t2t+1
R
+t+1 dt
Mai ı̂ntâi Z Z Z
t+1 t 1
dt = dt + dt
t2 + t + 1 t2 + t + 1 t2 + t + 1
1/2
iar acestea se fac prin calcule standard. La sfârşit se va ı̂nlocui t = (x + 1) .
√ √
b) Apare x = x1/2 şi 3 x = x1/3 deci se va face substituţia x = t6 unde 6 este cel mai mic multiplu
comun al numitorilor 2 şi 3.
10
16. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii iraţionale (integrale binome):
√ 3 Z p √
√ √ 3
Z Z Z
2 (1 + 3 x) 1+ 4x 1
a) 3
x 1 + x dx , b) √
dx , c) √ dx , d) √
3
dx ,
4 5
x
x x 1 + x5
Z Z Z
x dx dx
e) p √ dx , f ) √
4
, g) 5/3
1+ 3x 1 + x4 x (2 + x3 )
2
Rezolvare:
p
Fie integralele de forma xm (a + bxn ) dx unde m, n, p ∈ Q. Aceste integrale se reduc la integrale
R
raţionale doar ı̂n următoarele trei situaţii (cu ajutorul substituţiilor respective):
i) Dacă p este număr ı̂ntreg.

m+1
ii) Dacă este număr ı̂ntreg şi ı̂n acest caz este utilă substituţia a + bxn = ts unde s este
n
numitorul lui p.
m+1 a + bxn
iii) Dacă + p este număr ı̂ntreg şi ı̂n acest caz este utilă substituţia = ts unde s
n xn
este numitorul lui p.
√ √ 2 2
a) x (1 + 3 x) = x1/2 1 + x1/3 deci m = 1/2, n = 1/3, p = 2 deci suntem ı̂n prima situaţie şi,
evident, merge substituţia x = t6 ⇒ dx = 6t5 dt deci integrala devine
√ √
Z Z
2 1/2 1/3 2 5
3
x 1 + x dx = t6 1 + t6 6t dt
Z 2
Z
1/2 1/3 2
t6 1 + t6 6t5 dt = t3 1 + t2 6t5 dt

=
Z
2
= t3 1 + t2 6t5 dt
şi obţin integrala dintr-o funcţie polinomială.

√ 3
(1+ 3 x) 3
b) √
4
= x−5/4 1 + x1/3 deci m = −5/4, n = 1/3, p = 3 deci suntem ı̂n primul caz.
x5
√
3 √
4 1/3
1+ x
c) √
x
= x−1/2 1 + x1/4 deci m = −1/2, n = 1/4, p = 1/3 şi
m+1 −1/2 + 1
= =2∈Z
n 1/4
deci suntem ı̂n a doua situaţie şi merge substituţia
4 3
1 + x1/4 = t3 ⇔ x1/4 = t3 − 1 ⇔ x = t3 − 1 ⇒ dx = 4 t3 − 1 3t2 dt

Z p
3
√ Z 1/3
1+ 4x
√ dx = x−1/2 1 + x1/4 dx
Z x
4 −1/2 3 1/3
3
= t3 − 1 t 12t2 t3 − 1 dt
Z Z
3
−2 2 3 3
t3 − 1 t3 dt

= 12 t −1 tt t − 1 dt = 12
Z
t6 − t3 dt = 12 t7 /7 − t4 /4 + C

= 12
1/3
şi acum se ı̂nlocuieşte t cu 1 + x1/4 .
d), e) Suntem ı̂n situaţia ii).
f ), g) Suntem ı̂n situaţia iii).
11
17. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii trigonometrice:
sin3 x
Z Z Z Z
1 1
a) sin2 x cos3 xdx , b) dx , c) dx , d) dx ,
4
cos x sin x + tgx 1 + sin2 x
Z Z
1 1
e) 4
dx , f ) dx
cos x 1 + sin x + cos x
Rezolvare:
R
Fie integralele de forma R (sin x, cos x) dx unde R (a, b) este o expresie raţională ı̂n a şi b. Aceste
integrale se reduc la integrale raţionale cu ajutorul următoarelor substiţituţii:
i) Dacă R (− sin x, cos x) = −R (sin x, cos x) atunci este utilă substituţia cos x = t.
ii) Dacă R (sin x, − cos x) = −R (sin x, cos x) atunci este utilă substituţia sin x = t.
iii) Dacă R (− sin x, − cos x) = R (sin x, cos x) atunci este utilă substituţia tgx = t.
iv) Substituţia universală tg x2 = t.
În cazul integralelor din funcţii trigonometrice sunt utile următoarele formule trigonometrice
sin2 x + cos2 x = 1,
sin x cos x = sin 2x
2 , sin2 x = 1−cos 2x
2 , cos2 x = 1+cos 2x
2 ,
2
2t 1−t
sin x = 1+t2 , cos x = 1+t2 , unde t = tg x2 ,
sin x = √ t , cos x = √ 1 , unde t = tgx .
1+t2 1+t2
a) Avem că R (sin x, cos x) = sin2 x cos3 x deci

3
R (sin x, − cos x) = sin2 x (− cos x) = − sin2 x cos3 x = −R (sin x, cos x)
adică suntem ı̂n cazul ii). Este utilă substituţia sin x = t
sin2 x cos3 xdx = sin2 x cos2 x cos xdx
R R
0
= sin2 x cos2 x (sin x) dx = sin2 x 1 − sin2 x d (sin x)
R R
0
deci sin x = t ⇒ dt = d (sin x) = (sin x) dx adică
Z Z
2 2
t2 − t4 dt = t3 /3 − t5 /5

I = t 1 − t dt =
unde t trebuie ı̂nlocuit cu sin x.

sin3 x
b) R (sin x, cos x) = cos4 x este impară ı̂n sin x, deci cazul i)
1
c) R (sin x, cos x) = sin x+tgx . În acest caz vom folosi substituţia universală (ı̂n cazul integralelor
trigonometrice):
x x 2
= t ⇔ = arctgt ⇔ x = 2arctgt ⇒ dx =
tg dt
2 2 1 + t2
Deci, folosind şi formulele trigonometrice respective, are loc
Z Z Z
1 1 1 2
dx = sin x
dx = 2t 2
dt
sin x + tgx sin x + cos x 2t 1+t2 1 + t
1+t2 + 1−t2
1+t2
Z Z
1 2 1 2
= 2t 2t dt = dt
1+t2 + 1−t2
1 + t2 2t 1−t2 +1+t2 1 + t2
(1−t2 )(1+t2 )
1 − t2
Z Z Z Z
1 1 t 1 1
= 2 dt = dt = dt − dt = ln t − t2 + C
t 1−t2 2t 2t 2 2 4
1
2
ln tg x2 − 1
tg x2 + C.

= 2 4
12
d) e) Suntem ı̂n cazul iii).
f ) Suntem ı̂n cazul iv).

18. Să se calculeze următoarele integrale folosind metoda de integrare prin părţi:
Z Z Z
a) arctgx dx , b) xarctgx dx , c) x2 arctgx dx
Z Z Z
d) arcsin x dx, e) x arcsin x dx , f) arcsin2 x dx.
19. Să se calculeze următoarele integrale:

Z Z Z Z
dx xdx xdx dx
a) , b) , c) 2 , d) 2 ,
x2 + a2 x2 + a2 2
(x + a )2 (x + a2 )
2
Z Z Z
xdx 1 1
e) , f ) dx , g) dx , n ∈ {1, 2, 3, 4, ...} .
(x2 + a2 )
3
(x2 + a2 )
3 sinn x
Rezolvare:
d)
a2
Z 2
x + a2 − x2
Z Z
1 1 1
2 dx = 2 dx = 2 dx
(x2 + a2 ) a2 (x2 + a2 ) a2 (x2 + a2 )
x2 + a2 x2
Z Z Z Z
1 1 1 1 1 x
= 2 2 dx − 2 2 dx = 2 2 2
dx − 2
x 2 dx
a 2
(x + a ) 2 a 2
(x + a )2 a x +a a (x + a2 )
2
Z 0
1 −1
Z
1 1 x 1 1 x 1 1 1
= 2 arctg − 2 x dx = arctg + x − 1 dx
a a a a 2 x2 + a2 a3 a 2a2 x2 + a2 x2 + a2
Z
1 x 1 1 1 1 x 1 1 1 x
= 3 arctg + 2 x 2 − 1 2 dx = 3 arctg + 2 x 2 − arctg + C.
a a 2a x + a2 x + a2 a a 2a x + a2 a a
g) Pentru n = 1 :
Z Z Z Z
1 sin x 1 0 1
dx = 2 dx = 2
(− cos x) dx = (subst. cos x = t) = 2
dt
sin x sin 1 − cos x t −1
x
1 t − 1 1 cos x − 1
= ln + C = ln + C.
2 t+1 2 cos x + 1
sau, folosind substituţia universală

x x 2
tg = t ⇔ = arctgt ⇔ x = 2arctgt ⇒ dx = dt
2 2 1 + t2
obţinem Z Z Z
1 1 2 1 x
dx = dt = dt = ln |t| + C = ln tg + C.

sin x 2t 1 + t2 t 2
1+t2
Pentru n = 2, folosind tabelul obţinem:

Z
1
dx = −ctgx + C
sin2 x
sau, folosind substituţia universală, obţinem
1 + t2 1 t2 − 1

1 −1
Z Z Z
1 1 2 1
2 dx = 2 2
dt = 2
dt = + t +C = +C
sin x 1+t 2 t 2 t 2 t

2t
1+t2
2
1 tg x2 − 1
= + C = −ctgx + C.
2 tg x2
13
Pentru n = 3 :
−1
Z Z Z Z
1 sin x 1 0
dx = dx = 2 (− cos x) dx = (subst. cos x = t) = 2 dt
sin3 x sin4 x 2
(1 − cos x) (1 − t2 )
Z !
a b c d
= − + + + dt.
1 − t 1 + t (1 − t)2 (1 + t)
2
sau, folosind substituţia universală, obţinem

2
1 + t2
Z Z Z
1 1 2 1
dx = dt = dt.
sin3 x
3 2
1+t 4 t3

2t
1+t2

Z Z Z
2x + 1 2x + 1 1
a) 2
dx , b) 2 dx , c) 2
dx ,
x +x+1 (x2 + x + 1) x +x+1
Z Z
1 x
d) 2 dx , e) 2 dx .
2
(x + x + 1) 2
(x + x + 1)
21. Să se calculeze aria figurii plane cuprinsă ı̂ntre curbele (date explicit) y 2 = 2px şi x2 = 2py.
Să se particularizeze pentru p = 1/2.
Rezolvare: Dacă suntem ı̂n cazul ı̂n care curbele care dau domeniul sunt date explicit iar domeniul
este deci D = {(x, y) : a ≤ x ≤ b , f1 (x) ≤ y ≤ f2 (x)} atunci aria domeniului D este dată de
Z b
A (D) = [f2 (x) − f1 (x)] dx
a
22. Să se calculeze volumul sferei şi volumul elipsoidului (acestea se obţin prin rotaţia unui semicerc şi
respectiv a unei semielipse ı̂n jurul axei Ox).
Rezolvare: Dacă volumul V ⊂ R3 este obţinut prin rotaţia mulţimii F = {(x, y) : a ≤ x ≤ b , 0 ≤ y ≤ f (x)}
atunci volumul este dat de Z b
V (F ) = π f 2 (x) dx
a
În cazul nostru sfera este dată de rotaţia domeniului (semidiscului)

n p o
F = (x, y) : −r ≤ x ≤ r, 0 ≤ y ≤ r2 − x2
respectiv dat de rotaţia domeniului (semielipsei)

bp 2 2
F = (x, y) : −a ≤ x ≤ a, 0 ≤ y ≤ a −x .
a
23. Să se determine volumul corpului de rotaţie dat de f : [0, 1/2] → R , f (x) = arcsin x.
√
24. Să se determine lungimea graficului funcţiei f : [3, 8] → R , f (x) = 32 x x.
Rezolvare: Dacă suntem ı̂n cazul ı̂n care curba este dată explicit de (C) : y = f (x) , a ≤ x ≤ b atunci
lungimea curbei este dată de
Z bq
2
L (C) = 1 + (f 0 (x)) dx.
a
25. Să se determine lungimea graficului funcţiei f : [π/3, π/2] → R , f (x) = ln (cos x).
14
x = a cos3 t

26. Să se determine lungimea curbei dată parametric , t ∈ [0, π/2].
y = a sin3 t
Rezolvare:
Dacă suntem ı̂n cazul ı̂n care curba este dată curba este ı̂n plan şi este dată parametric de
x = x (t)
(C) : , a ≤ t ≤ b atunci lungimea curbei este dată de
y = y (t)
Z b q
2 2
L (C) = (x0 (t)) + (y 0 (t)) dt
a


 x = a cos t

27. Să se determine lungimea curbei din spaţiu dată parametric y = a sin t , t ∈ [0, π] .


z = ct



 x = x (t)

Rezolvare: În cazul ı̂n care (C) : y = y (t) , a ≤ t ≤ b (adică ı̂n cazul ı̂n care curba este dată


z = z (t)

curba este ı̂n spaţiu şi este dată parametric) lungimea curbei este dată de
Z b q
2 2 2
L (C) = (x0 (t)) + (y 0 (t)) + (z 0 (t)) dt.
a
28. Să se determine aria discului.
29. Să se determine lungimea cercului.
15
Calcul integral şi aplicaţii, Semestrul I
Seminar recapitulativ. Anexă
Derivatele funcţiilor elementare

0
1. c =0
0
2. x =1
0
3. (xn ) = nxn−1 , n ∈ N
0
4. (xa ) = axa−1 , a ∈ R+
√ 0 1
5. ( x) = √ (obţinută ı̂n particular pentru a = 1/2)
2 x
0
1 −1
6. = 2 (obţinută ı̂n particular pentru a = −1)
x x
0
7. (ax ) = ax ln a , a ∈ R+ , a 6= 1
0
8. (ex ) = ex (obţinută ı̂n particular pentru a = e)
0 1
9. (ln x) =
x
0
10. (sin x) = cos x
0
11. (cos x) = − sin x
1
0
12. (tg x) =
cos2 x
0 −1
13. (ctg x) =
sin2 x
1 0
14. (arcsin x) = √
1 − x2
0 −1
15. (arccos x) = √
1 − x2
0 1
16. (arctg x) =
1 + x2
0 −1
17. (arcctg x) =
1 + x2
0 ex − e−x
def
18. (sh x) = ch x , unde sh x = este sinusul hiperbolic
2
x −x
0 def e + e
19. (ch x) = sh x unde ch x = este cosinusul hiperbolic
2
16
Derivatele funcţiilor compuse
0 0
1. (un ) = nun−1 · u , n ∈ N
0 0
2. (ua ) = aua−1 · u , a ∈ R+
√ 0 1 0
3. ( u) = √ · u (obţinută ı̂n particular pentru a = 1/2)
2 u
0
1 −1 0
4. = 2 · u (obţinută ı̂n particular pentru a = −1)
u u
0 0
5. (au ) = au ln a · u , a ∈ R+ , a 6= 1
0 0
6. (eu ) = eu · u (obţinută ı̂n particular pentru a = e)
0 1 0
7. (ln u) = ·u
u
0 0
8. (sin u) = cos u · u
0 0
9. (cos u) = − sin u · u
0 1 0
10. (tg u) = 2
·u
cos u
0 −1 0
11. (ctg u) = ·u
sin2 u
0 1 0
12. (arcsin u) = √ ·u
1 − u2
0 −1 0
13. (arccos u) = √ ·u
1 − u2
0 1 0
14. (arctg u) = ·u
1 + u2
0 −1 0
15. (arcctg u) = 2
·u
1+u
0
e − e−u
u
0 0
16. (sh u) = = ch u · u
2
0
e + e−u
u
0 0
17. (ch u) = = sh u · u
2
Operaţii cu funcţii derivabile

0
1. (f + g) (x) = f 0 (x) + g 0 (x)
0
2. (C · f ) (x) = C · f 0 (x)
0
3. (f · g) (x) = f 0 (x) · g (x) + f (x) · g 0 (x)
0
1 −1 0
4. (x) = 2 g (x)
g g (x)
0
f f 0 (x) · g (x) − f (x) · g 0 (x)
5. (x) =
g g 2 (x)
17
Integrale nedefinite
Z
1. dx = x + C
xα+1
Z
2. xα dx = + C , α ∈ R , α 6= −1
α+1
Z
1
3. dx = ln |x| + C
x
Z
1 1 x
4. 2 2
dx = arctg + C , a 6= 0
x +a a a

x − a + C , a 6= 0
Z
1 1
5. 2 2
dx = ln
x −a 2a x + a
Z
1 p
6. √ dx = ln x + x2 ± a2 + C , a 6= 0

x2 ± a2
Z
1 x
7. √ dx = arcsin + C , a > 0
2
a −x 2 a
Z x Z
a
8. ax dx = + C , a > 0, a 6= 1 , ex dx = ex + C
ln a
Z
9. sin xdx = − cos x + C
Z
10. cos xdx = sin x + C
Z
1
11. dx = tg x + C
cos2 x
Z
1
12. dx = − ctg x + C
sin2 x
Z
1 x
13. dx = ln tg + C

sin x 2
Z
1 x π
14. dx = ln tg + +C

cos x 2 4
Z
15. tg xdx = − ln |cos x| + C
Z
16. ctg xdx = ln |sin x| + C
Metode de calcul
1. Formula de integrare prin părţi pentru integrala definită
Z b b Z b
0 0
f (x) g (x) dx = [f (x) g (x)] − f (x) g (x) dx.

a a a
Z b
0
2. Prima metodă de schimbare de variabilă pentru integrala definită: pentru a calcula f (u (x)) u (x) dx
a
not 0
se notează y = u (x) deci dy = u (x) dx şi are loc
Z b Z u(b) u(b)
0
f (u (x)) u (x) dx = f (y) dy = F (y) = F (u (b)) − F (u (a)) .

a u(a) u(a)
18
Seminariile 1 - 3
Capitolul I. Integrale improprii
Z ∞
1
1. Să se studieze natura integralei dx.
0 1 + x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = 1+x 2 care este continuă pe orice interval
de tipul [0, b], cu ∀ b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, b] ⊂ [0, ∞). Atunci, prin
definiţie
Z ∞ Z b
1 1
2
dx = lim dx
0 1+x b→∞ 0 1 + x2
R 1
Dar 1+x 2 dx = arctgx deci
Z b
1 b π
lim 2
dx = lim arctg (x)|0 = lim (arctg (b) − arctg (0)) = lim arctg (b) = arctg (∞) =
b→∞ 0 1 + x b→∞ b→∞ b→∞ 2
R∞ 1
ceea ce ı̂nseamnă că integrala improprie de primul tip 0 1+x 2 dx este convergentă şi
Z ∞
1 π
dx =
0 1 + x2 2
Z 0
1
−∞ 1 + x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : (−∞, 0] → R, f (x) = 1+x 2 care este continuă pe orice interval
de tipul [−b, 0], cu ∀ b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [−b, 0] ⊂ (−∞, 0]. Atunci,
prin definiţie
Z 0 Z 0
1 1
2
dx = lim dx
−∞ 1 + x b→∞ −b 1 + x2
Deci
Z 0
1 0 π
2
dx = lim arctg (x)|−b = lim (arctg (0) − arctg (−b)) = lim arctg (b) = arctg (∞) =
−∞ 1+x b→∞ b→∞ b→∞ 2
R0 1
ceea ce ı̂nseamnă că integrala improprie de primul tip −∞ 1+x2
dx este convergentă şi
Z 0
1 π
dx =
−∞ 1 + x2 2
Z ∞
1
−∞ 1 + x2
Rezolvare:
1
Prin definiţie
Z ∞ Z 0 Z ∞
1 1 1 π π
dx = dx + dx = + = π
−∞ 1 + x2 −∞ 1 + x2 0 1+x 2 2 2
R∞ 1
Deci integrala improprie de primul tip −∞ 1+x2
dx este convergentă şi
Z ∞
1
dx = π
−∞ 1 + x2
4. Fie a > 0. Integrala Z ∞

1
dx
a xα
este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [a, ∞) → R, f (x) = care este continuă pe orice interval
xα
de tipul [a, b], cu ∀ b > a deci este integrabilă pe orice interval compact [a, b] ⊂ [a, ∞). Atunci, prin
definiţie
Z ∞ Z b Z b
1 1
dx = lim dx = lim x−α dx
a xα b→∞ a xα b→∞ a
Dar 
−α+1
Z  x

, α 6= 1
x−α dx = −α + 1

 ln x, α=1
deci, pentru α = 1,
Z b
b
lim x−1 dx = lim ln x|a = lim (ln b − ln a) = ∞ − ln a = ∞
b→∞ a b→∞ b→∞
şi pentru α 6= 1,
b b
x−α+1
Z
−α 1
b1−α − a1−α =

lim x dx = lim = lim
b→∞ a b→∞ −α + 1 a b→∞ 1 − α

1 1−α 1−α 1
∞1−α − a1−α

= lim b −a =
1−α b→∞ 1−α
1 1
Dacă avem α > 1 atunci α − 1 > 0 deci ∞1−α = ∞α−1 = ∞ = 0, iar dacă avem α < 1 atunci
1 − α > 0 deci ∞1−α = ∞.
Integrala iniţială este atunci
 b
x−α+1 ( 1 1−α
, α 6= 1

∞  lim
α−1 a , α>1
Z 
1 b→∞ −α + 1 a
α
dx = =
a x ∞, α≤1
 lim ln x|b ,

α=1

a
b→∞
R∞ 1 1 1−α
deci a xα
dx = α−1 a deci este (C) pentru α > 1 şi (D) pentru α ≤ 1.
5. Să se studieze, folosind definiţia, convergenţa următoarelor integrale improprii de specia I:

Z ∞ Z ∞ x Z ∞ Z ∞
dx e dx −2x
(a) , (b) , (c) e sin 3x dx , (d) e−3x cos 4x dx,
e x (ln x)
3/2
1 ex − 1 0 0
Z ∞ Z ∞
dx 2
(e) 2 , (f ) xe−x dx ,
0 (1 + x) 0
2
Z ∞ Z ∞
(g) e−αx sin (βx) dx , α > 0, (h) e−αx cos (βx) dx , α > 0.
0 0
Rezolvare:
(a)
∞ ∞ y=∞ y=∞
y −1/2
Z Z
1 −3/2 1
3/2
dx = (subst. ln x = y) = y dy = = −2 √ = 2.
e x (ln x) 1 −1/2 y=1 y y=1
(b)
∞ ∞
ex
Z Z
1 y=∞
x
dx = (subst. ex = y) = dy = ln |y − 1| |y=e = ln (+∞) − ln |e − 1| = +∞.
1 e −1 e y−1
(c) aplicăm de două ori metoda de integrare prin părţi pentru a calcula primitiva
−1 −2x
Z
3 −2x 33
F (x) = e−2x sin 3x dx = e sin 3x + e cos 3x − F (x)
2 −4 22

13 −1 −2x 3 −2x
⇔ F (x) = e sin 3x + e cos 3x
4 2 −4
2 sin 3x + 3 cos 3x −2x
⇔ F (x) = − ·e .
22 + 32
Deci Z ∞
x=+∞
e−2x sin 3x dx = −F (x) |x=0 = F (+∞) − F (0) .
0
3
Dar F (0) = − 22 +3 2 iar
def 2 sin 3x + 3 cos 3x −2x

F (+∞) = lim (−) ·e =0
x→+∞ 22 + 32
deoarece

2 sin 3x + 3 cos 3x 2 sin 3x + 3 cos 3x |2 sin 3x| + |3 cos 3x| 2+3
− = ≤ ≤ 2
22 + 32 22 + 32 |22 + 32 | 2 + 32
(adică este mărginit) iar

lim e−2x = e−∞ = 0
x→+∞
Am folosit rezultatul:
Lema 1 Fie f, g : I → R unde I este un interval. Presupunem că limx→a f (x) = 0 şi |g (x)| ≤ M , ∀x ∈ I.
Atunci
lim [f (x) · g (x)] = 0
x→a
(adică produsul dintre o cantitate care tinde la zero şi o cantitate mărginită este o cantitate care tinde la zero).
Prin urmare Z ∞
3
e−2x sin 3x dx = F (+∞) − F (0) = .
0 22 + 3 2
(f )
∞
−1 −x2 x=∞ −1 −∞ 1 0
Z
2 1
xe−x dx = e = e + e = .
2 2 2 2

0 x=0
(g) Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = e−αx sin (βx) care este continuă pe
orice interval de tipul [0, b], cu ∀ b > 0 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, b] ⊂ [0, ∞).
Atunci, prin definiţie
Z ∞ Z b
−αx
e sin (βx) dx = lim e−αx sin (βx) dx
0 b→∞ 0
3
Rb
Dar pentru calculul integralei 0
e−αx sin (βx) dx (vezi metoda de integrare prin părţi):
Z
α sin (βx) + β cos (βx) −αx
e−αx sin (βx) dx = − ·e
α2 + β 2
adică primitiva F (x) = − α sin(βx)+β cos(βx)

α2 +β 2
β
· e−αx . Obţinem F (0) = − α2 +β 2 şi deci
Z ∞
β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = lim F (x) +
0 x→∞ α2 + β2
Ţinând cont de faptul că funcţiile sin, cos sunt mărginite de 1 obţinem că

α sin (βx) + β cos (βx) |α sin (βx)| + |β cos (βx)| |α| + |β|
− ≤ ≤ 2
2 2
2
α +β 2
α +β α + β2
şi pe de altă parte lim e−αx = e−∞ = 1

e∞ = 1
∞ = 0. Dar având ı̂n vedere că produsul dintre o
x→∞
funcţie mărginită şi o funcţie care tinde la 0 va tinde la 0 obţinem că

α sin (βx) + β cos (βx)
lim F (x) = lim − · e−αx = 0
x→∞ x→∞ α2 + β 2
deci Z ∞
β β
e−αx sin (βx) dx = F (∞) − F (0) = 0 + 2 = 2
0 α2 +β α + β2
(h) Avem Z ∞
α
e−αx cos (βx) dx = .
0 α2 + β 2
6. Să se studieze convergenţa următoarei integrale improprii

Z ∞ √ 3
x
dx
0 1 + x2
Rezolvare:
√
x3 x3/2
Avem f (x) = 1+x2 = 1+x2 . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x).
x→∞
x3/2 xα+3/2

limx→∞ xα f (x) = lim xα · 2
= lim
x→∞ 1+x x→∞ 1 + x2
Având ı̂n vedere că limita este la ∞, scoatem factor forţat x la puterea cea mai mare
xα+3/2 1 1
limx→∞ xα f (x) = lim = (aleg α + 3/2 = 2) = lim = =1
x→∞ x2 (1/x2 + 1) x→∞ 1/x2 + 1 0+1
R∞ √
x3
Deci pentru α = 1/2 ≤ 1 obţin limx→∞ xα f (x) = 1 ∈ (0, ∞) deci 0 1+x2 dx este (D).
7. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii∗ :
Z ∞ Z ∞ Z ∞
arctg (x) arctg (x) arctg (x)
(a) 2
dx , (b) dx, (c) dx,
1 x 0 x 0 x (1 + x2 )
Z ∞ Z ∞
2
(d) e−x −2x+3
dx, (e) e−ax xb dx, a, b > 0.
−1 0
Rezolvare:
∗ La punctele (b) şi (c) putem considera intergala calculată pe intervalul [0, +∞) deoarece limita ı̂n 0 există şi este finită,
arctg(x) arctg(x)
limx→0 = 1 şi limx→0 = 1 . Deci integrala este improprie de specia I.
x x(1+x2 )
4
arctg(x)
(a) Avem f (x) = x2 . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x).
x→∞

arctg (x) π
limx→∞ xα f (x) = limx→∞ xα · = (aleg α = 2) = limx→∞ arctg (x) = .
x2 2
π
R∞ arctg(x)
Deci pentru α = 2 > 1 obţin lim xα f (x) = 2 ∈ (0, ∞) deci 1 x2 dx este (C).
x→∞
arctg(x)
(b) Avem f (x) = x . Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x).
x→∞

α α arctg (x) π
limx→∞ x f (x) = limx→∞ x · = (aleg α = 1) = limx→∞ arctg (x) = .
x 2
π
R∞ arctg(x)
Deci pentru α = 1 ≤ 1 obţin lim xα f (x) = 2 ∈ (0, ∞) deci 1 x dx este (D).
x→∞
(e) Se obţine convergenţa cu α > 1, arbitrar ales.
8. Să se studieze, folosind criteriul de convergenţă ı̂n α, convergenţa următoarelor integrale improprii:
Z ∞ Z ∞
x 1
(a) √ dx , (b) √ dx ,
0
5
x +1 0 2x + 5 + 3 x2 + 1
Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 dx dx
(c) √ dx , (d) √
3
, (e) p , a > 2.
1 x 1 + x4 0 1 + x3 + x6 a x (x − 1) (x − 2)
9. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii:

Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 2 −|x| x
(a) 2
dx , (b) x e dx , (c) 2
dx .
−∞ x − 2x + 3 −∞ −∞ 1 + x
Rezolvare:
Se scrie fiecare integrală ca sumă de alte două

 integrale.
Z a Eventual se poate folosi şi paritatea funcţiei
Z a  2 f (x) dx , f este funcţie pară

de sub integrală şi faptul că f (x) dx = 0
−a 
0 , f este funcţie impară.

10. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale improprii (calculându-le, eventual, ı̂n prealabil):
Z ∞ Z ∞ Z ∞ √ Z ∞
dx ln x x x3 dx
(a) , (b) dx , (c) 2 dx , (d) 2 ,
0 1 + x3 1 x3 1 (1 + x) 0 (1 + x3 )
Z ∞ Z ∞ Z ∞
x ln x dx dx
(e) 2 dx , (f ) √ , (g) .
1
2
(1 + x ) 1 x 1+x 2
0 1 + x4
Rezolvare:
(a) Mai ı̂ntâi,
1 a bx + c
= + ⇔ 1 = (a + b) x2 + (−a + b + c) x + (a + c)
1 + x3 1 + x 1 − x + x2
⇔ a = 1/3, b = −1/3, c = 2/3
5
şi deci
−x + 2 2x − 4
Z Z Z Z
dx 1 1 1 1 1 1
3
= dx + 2
dx = ln |1 + x| + dx
1+x 3 1+x 3 1−x+x 3 3 −2 1 − x + x2
2x − 1 − 3
Z
1 1 1
= ln |1 + x| + dx
3 3 −2 1 − x + x2
0
1 − x + x2 −3
Z Z
1 1 1
= ln |1 + x| − 2
dx − dx
3 6 1−x+x 6 1 − x + x2
Z
1 1 1 1
= ln |1 + x| − ln 1 − x + x2 + √ 2 dx =
3 6 2 2
x − 21 + 23

1 1 1 1 x − 1/2
= ln |1 + x| − ln 1 − x + x2 + √ arctg √ +C
3 6 2 3/2 3/2
1 1 x − 1/2
2 ln |1 + x| − ln 1 − x + x2 + √ arctg √

= +C
6 3 3/2
2
1 |1 + x| 1 x − 1/2 1 x2 + x + 1 1 x − 1/2
= ln + arctg √ = ln 2 + √ arctg √ +C .
6 |1 − x + x2 | 2 3/2 6 x − x + 1 3 3/2
Integrala improprie este atunci

Z ∞ x=∞
dx 1 x2 + x + 1 x=∞ 1 x − 1/2
= ln 2 + √ arctg √
1 + x3 6 x − x + 1 x=0

0 3 3/2 x=0
1 x2 + x + 1 1 02 + 0 + 1 1 x − 1/2 1 0 − 1/2
= lim ln 2 − ln 2 + √ lim arctg √ − √ arctg √
6 x→∞ x − x + 1 3 0 − 0x + 1 3 x→∞ 3/2 3 3/2
1 1 1 1 −1/2 1 π 1 1
= ln 1 − ln 1 + √ arctg (∞) − √ arctg √ =√ + √ arctg √
3 3 3 3 3/2 32 3 3
π π 2π
= √ + √ = √ .
2 3 6 3 3 3
(b) Calculăm mai ı̂ntâi primitiva
0
x−2 x−2 x−2 1 x−2
Z Z Z Z Z
ln x −3 1
dx = x ln xdx = ln xdx = ln x − dx = ln x + x−3 dx
x3 −2 −2 −2 x −2 2
1 ln x 1 x−2
= + + C.
−2 x2 2 −2

Z ∞
ln x −1 ln x x=∞ 1 1 x=∞
dx = −
x3 2 x2 x=1 4 x2 x=1

1
−1 ln x −1 ln 1 1 1 1 1 1
= lim 2 − 2
− lim 2 + 2
= .
2 x→∞ x 2 1 4 x→∞ x 41 4
deoarece
ln x 1/x
lim
= (L’Hospital) = lim = 0.
x2 x→∞ x→∞ 2x
(c) Calculăm mai ı̂ntâi primitiva făcând substituţia

√
x = t2 ⇔ t = x ⇒ dx = 2tdt
(vezi Integrale din funcţii iraţionale):

Z √ Z
x t
2 dx = 2 2tdt.
(1 + x) (1 + t2 )
6
Dar
0 −1 !0 0
1 1 + t2 1 + t2

t 1 2 −2
0 1 1 1
1 + t2 =

2 = 2 2 = 2 1+t =−
2
(1 + t ) 2
(1 + t ) 2 −1 2 1 + t2
deci
√ 0 Z
−1 1 −1 1 −1 1
Z Z
x
2 dx = 2 dt
t = 2t − 2 1 dt
(1 + x) 2 1 + t2 2 1 + t2 2 1 + t2
√
t x √
=− 2
+ arctgt + C = − + arctg x + C.
1+t 1+x
Z ∞ √ √ x=∞
x x √ x=∞
2 dx = − + arctg x
1 + x x=1

1 (1 + x) x=1
√ √
x 1 √ √ 1 π π 1 π
= − lim + + lim arctg x − arctg 1 = + − = + .
x→∞ 1 + x 1+1 x→∞ 2 2 4 2 4
(d) Observăm mai ı̂ntâi că
0 −1 !0 0
x2 1 1 + x3 1 + x3

1 3 −2
0 1 1 1
1 + x3 =

2 = 3 2 = 3 1+x =−
3
(1 + x ) 3
(1 + x ) 3 −1 3 1 + x3
deci
0
x3 x2
Z Z Z Z
1 1 1 1 1 1
2 dx = x 2 dx = x − dx = x − − 1 − dx
(1 + x3 ) (1 + x3 ) 3 1 + x3 3 1 + x3 3 1 + x3
Z
1 x 1 1
=− + dx
3 1 + x3 3 1 + x3
Integrala improprie este atunci (vezi şi punctul a))

∞
x3 dx 1 x x=∞ 1 ∞ 1
Z Z
2 = − 3 1 + x3 +
3 0 1 + x3
dx
0 (1 + x3 ) x=0
1 x 1 0 1 2π 2π
= − lim 3
+ 3
+ √ = √ .
3 x→∞ 1 + x 31+0 33 3 9 3
(e) Observăm mai ı̂ntâi că
0 −1 !0 0
1 1 + x2 1 + x2

x 1 −2 0 1 1 1
2 = 2 = 1 + x2 1 + x2 = =−
(1 + x2 ) 2 (1 + x2 ) 2 2 −1 2 1 + x2
deci
Z Z 0 Z
x ln x 1 1 1 1 1 1 1
2 dx = ln x − dx = ln x − − − dx
(1 + x2 ) 2 1 + x2 2 1 + x2 x 2 1 + x2
Z
1 ln x 1 1
=− + dx.
2 1 + x2 x (1 + x2 )
2
1
R
Pentru a calcula integrala x(1+x 2 ) dx , trebuie sa descompunem fracţia ı̂n fracţii simple:
1 a bx + c
2
= + ⇔ a = 1, b = −1, c = 0.
x (1 + x ) x 1 + x2
7
Deci
−x
Z Z Z
x ln x 1 ln x 1 1 1
2 2 dx = − 2 1 + x2 + 2 x
dx +
2 1 + x2
dx
(1 + x )
Z
1 ln x 1 1 2x 1 ln x 1 1
+ ln x − ln 1 + x2 + C

=− 2
+ ln x − 2
dx = − 2
21+x 2 4 1+x 21+x 2 4
1 ln x 1 2 1 2
1 ln x 1 x2
=− + ln x − ln 1 + x + C = − + ln +C
2 1 + x2 4 4 2 1 + x2 4 1 + x2
∞
x2 x=∞
Z
x ln x 1 ln x x=∞ 1
2 dx = − + ln
2 1 + x2 x=1 4 1 + x2 x=1

1 (1 + x2 )
1 ln x 1 ln 1 1 x2 1 12 1 1 1
=− lim 2
+ 2
+ lim ln 2
− ln 2
= − ln = ln 2,
2 x→∞ 1 + x 21+1 4 x→∞ 1 + x 4 1+1 4 2 4
deoarece
ln x 1/x
lim = ( L’Hospital ) = lim = 0,
x→∞ 1 + x2 x→∞ 2x
x2 x2
lim ln = ln lim = ln 1 = 0.
x→∞ 1 + x2 x→∞ 1 + x2
(g) Deoarece
√ √
x4 + 1 = x4 + 2x2 + 1 − 2x2 = x2 + x 2 + 1 x2 − x 2 + 1 ,
putem descompune ı̂n fracţii simple şi obţinem

Z ∞ √ √ √ x=∞
x2 + x 2 + 1

dx 1 1 1
= √ ln √ + √ arctg x 2 + 1 + √ arctg x 2 − 1 .
0 1 + x4 4 2 x2 − x 2 + 1 2 2 2 2 x=0
11. Arătaţi că următoarele integrale improprii sunt divergente:

Z +∞ Z +∞ Z +∞
(a) cos x dx , (b) sin x dx , (c) x sin x dx .
0 0 0
Rezolvare:
(b) Observăm că se integrează funcţia f : [0, ∞) → R, f (x) = sin x care este continuă pe orice
interval de tipul [0, b], cu b > 0 arbitrar, deci este integrabilă pe orice interval compact [0, b] ⊂ [0, ∞).
Z ∞ Z b
sin xdx = lim sin xdx = lim (− cos b + cos 0) = 1 − lim cos b = 1 − cos ∞
0 b→∞ 0 b→∞ b→∞
R∞
Dar cos ∞ nu există (funcţiile periodice nu au limită la ∞) deci 0
sin xdx nu există adică
Z ∞
sin xdx este divergentă.
0
12. Să se studieze convergenţa integralelor

Z ∞ Z ∞
sin x cos x
dx şi dx , a > 0, α > 0.
a xα a xα
Rezolvare:
8
Integralele sunt (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin x (respectiv
f (x) = cos x) şi g (x) = x1α .
Într-adevăr avem f (x) = sin x integrabilă pe orice [a, b] şi
Z
b
sin xdx = |− cos b + cos a| ≤ 2, ∀ a < b < ∞.

a
1
Evident g (x) = xα este descrescătoare (α > 0) şi
1
lim g (x) = =0
x→∞ ∞
În particular se obţine convergenţa integralelor

Z ∞ Z ∞
sin x cos x
dx, dx
0 x 1 x
sin x
(am putut extinde la cazul a = 0 deoarece limita ı̂n 0 este finită, limx→0 x = 1 ).
13. Să se studieze convergenţa integralelor:
Z ∞ Z ∞
sin x5 x sin (ax)
(a) 2
dx , (b) dx .
0 x 0 k 2 + x2
Rezolvare:
Ambele integrale sunt improprii de specia I.

(a) Avem două metode de abordare.
(a1 ) Studiem absoluta convergenţă a integralei date, adică studiem convergenţa integralei
Z ∞
5 Z ∞
sin x sin x5
dx = dx
x2 x2

0 0
folosind Criteriul ı̂n α.

Obţinem, pentru orice α ∈ (1, 2) ,

sin x5
α
limx→∞ x · f (x) = limx→∞ = 0 < +∞,
x2−α
R ∞ |sin(x5 )| R∞ sin(x5 )
deci integrala 0 x2 dx este (C) , adică 0 x2 dx este (AC) ,deci şi (C) .
(a2 ) Pentru a putea aplica Criteriul lui Dirichlet schimbăm mai ı̂ntâi variabila, y := x5 , deci x = y 1/5
şi
Z ∞ Z ∞
1 ∞ sin (y)

sin x5
Z
sin (y) 1 −4/5
dx = y dy = dy.
0 x2 0 y 2/5 5 5 0 y 6/5
Deci integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (y) = sin y şi g (y) =
1
.
y 6/5
(b) Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin (ax) şi
x
g (x) = 2 .
k + x2
14. Să se studieze absoluta convergenţă a integralelor:
Z ∞ Z ∞
sin (ax) cos (ax)
(a) dx , (b) dx.
0 k 2 + x2 0 k 2 + x2
Rezolvare:
9
Ambele integrale sunt improprii de specia I.
(a) Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = sin (ax) şi
1
g (x) = k2 +x 2 .
R∞
A studia absoluta convergenţă a integralei 0 f (x) dx ı̂nseamnă a studia convergenţa integralei
R∞
0
|f (x)| dx.
Avem
sin (ax) 1
k 2 + x2 ≤ k 2 + x2 ,

iar Z ∞
1
2 + x2
dx este (C) ,
0 k
R ∞
deci, conform unui criteriu de comparaţie, 0 sin(ax)
k2 +x2 dx este (C) .

R∞
În consecinţă, 0 sin(ax)
k2 +x2 dx este (AC) .
(b) Integrala este (C) deoarece putem aplica Criteriul lui Dirichlet funcţiilor f (x) = cos (ax) şi
1
g (x) = k2 +x 2 .
Similar, integrala este (AC) .

Z 1
1
15. Să se studieze natura integralei √ dx.
0 1 − x2
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [0, 1) → R, f (x) = √1−x 2
care este continuă pe orice interval
de tipul [0, c], cu ∀ 0 < c < 1 deci este integrabilă pe orice interval compact [0, c] ⊂ [0, 1). Atunci,
prin definiţie
Z 1 Z c
1 1 c
√ dx = lim √
dx = lim arcsin x|0 = lim (arcsin c − arcsin 0)
0 1 − x2 c%1 0 1 − x2 c%1 c%1
= arcsin 1 − arcsin 0 = π/2

Z 1
1
Deci integrala improprie √
dx este (C).
1 − x2
0
Z 0
1
−1 1 − x2
Rezolvare:
Observăm că se integrează funcţia f : (−1, 0] → R, f (x) = √ 1 (deci punctul singular este −1).
1−x2
Z 1
1
−1 1 − x2
Rezolvare:
Observăm că se integrează funcţia f : (−1, 1) → R, f (x) = √ 1 (deci punctele singulare sunt ±1).
1−x2
Z 1 Z 0 Z 1
1 1 1
√ dx = √ dx + √ dx.
−1 1 − x2 −1 1 − x2 0 1 − x2
18. Integrala
Z b
dx
λ
a (b − x)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
10
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [a, b) → R, f (x) = λ
care este continuă pe orice
(b − x)
interval de tipul [a, c], cu ∀ a < c < b deci este integrabilă pe orice interval compact [a, c] ⊂ [a, b).
Z b Z c Z c
dx dx −λ
λ
= lim λ
= lim (b − x) dx
a (b − x) c→b a (b − x) c→b a
Dar
−λ+1

Z  − (b − x)

, λ 6= 1
−λ
(b − x) dx = −λ + 1

− ln (b − x) , λ=1

deci, pentru λ = 1,
Z c
−1 c
lim (b − x) dx = − lim ln (b − x)|a = lim (− ln (b − c) + ln (b − a)) =
c→b a c→b c→b
= − ln 0+ + ln (b − a) = − (−∞) + ln (b − a) = ∞
şi pentru λ 6= 1,
−λ+1 c
!
c −λ+1 −λ+1
(b − x) (b − c) (b − a)
Z
−λ
lim (b − x) dx = − lim = lim −

c→b a c→b −λ + 1 c→b λ−1 λ−1
a
!
−λ+1
0−λ+1
+ (b − a)
= −
λ−1 λ−1
Dacă avem λ > 1 atunci λ − 1 > 0 deci 0−λ+1

+ = 1
λ−1
0+
= 1
0+ = +∞, iar dacă avem λ < 1 atunci
1 − λ > 0 deci 0−λ+1
+ = 0.
Integrala iniţială este atunci
−λ+1 c

(b − x)

Z b  lim −

 ,

λ 6= 1  +∞ ,
 λ ≥ 1,
dx c→b −λ + 1
λ
=
a = (b − a)
−λ+1
a (b − x) 
 lim − ln (b − x)|c ,
  −
 , λ < 1.
a λ=1 λ−1
c→b
b 1−λ
(b − a)
Z
dx
deci λ
= este (C) pentru λ < 1 şi (D) pentru λ ≥ 1.
a (b − x) 1−λ
19. Integrala
Z b
dx
λ
a (x − a)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru λ ≥ 1.
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : (a, b] → R, f (x) = λ
care este continuă deci integrabilă
(x − a)
pe orice interval compact [a, c] ⊂ (a, b]. Se obţine că

Z b  +∞ ,
 λ ≥ 1,
dx
λ
= (b − a)
−λ+1
a (x − a) 
 , λ < 1.
1−λ
11
Z 1
dx
20. Să se studieze natura integralei √
4
.
0 1 − x4
Rezolvare:
1
Observăm că se integrează funcţia f : [0, 1) → R, f (x) = √
4
care este (continuă deci) inte-
1 − x4
grabilă pe orice interval compact [0, c] ⊂ [0, 1). Trebuie să determinăm λ astfel ı̂ncât să existe limita
λ λ λ
lim |x − 1| f (x). Deoarece x ∈ [0, 1) avem că x < 1 ⇒ |x − 1| = (1 − x) , deci
x%1
λ λ
λ (1 − x) (1 − x)
lim |x − 1| f (x) = lim p = lim
x%1 (1 − x)1/4 4 (1 + x) (1 + x2 )
p
x%1 4 x%1 (1 − x) (1 + x) (1 + x2 )
Aleg λ = 1/4 şi obţin
λ 1 1
lim |x − 1| f (x) = lim p = √
4
∈ (0, ∞)
x%1 x%1 4 2
(1 + x) (1 + x ) 4
λ 1
Deci pentru λ = 1/4 < 1, lim |x − 1| f (x) = √
4
∈ (0, ∞) adică integrala este (C).
x%1 4
1 3 3 3
x2 dx
Z Z Z Z
dx dx
(a) ln (1 − x) dx , (b) , (c) , (d) √ ,
4 − x2
q
0 1 2 5 2
(3 − x) (x2 + x − 6) 1 4x − x2 − 3
Z b Z ∞ Z 2
xdx dx dx
(e) p , (f ) q , (g) √ ,
a (x − a) (b − x) 2 3 4
(2 − x) (x4 + x2 + 1) 1 x x−1
Z ∞ Z 1 Z ∞ Z 1
dx dx 5x + 1 dx
(h) , (i) , (j) dx , (k) √ .
1 1 − x2 0 1 − x2 1 x3 − x − 6 0
3
1 − x3
Rezolvare:
(a) Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

Z
ln (1 − x) dx = x ln (1 − x) − x − ln (1 − x) + C
= − (1 − x) ln (1 − x) − x + C, C ∈ R.
Deci
Z 1 x=1
ln (1 − x) dx = [− (1 − x) ln (1 − x) − x]

0 x=0
= − lim (1 − x) ln (1 − x) + 1 ln 1 − 1 + 0 = (notând 1 − x = y)
x→1
x<1
1 ln z
= − lim y ln y − 1 = (notând = z) = lim − 1 = 0 − 1.
y→0+ y z→∞ z
(b)
Z 3 Z 3 Z 2 Z 3
dx dx dx dx
= = + .
1 4 − x2 1 (2 − x) (2 + x) 1 4 − x2 2 4 − x2
(c)
3 5/2 3
x2 dx x2 dx x2 dx
Z Z Z
q = q + q .
2 5 2 2 5 2 5/2 5 2
(3 − x) (x2 + x − 6) (3 − x) (x2 + x − 6) (3 − x) (x2 + x − 6)
12
(d)
Z 3 Z 2 Z 3
dx dx dx
√ = √ + √ .
1 4x − x2 − 3 1 4x − x2 − 3 2 4x − x2 − 3
(e) Facem substituţia
a+b a+b
x− =y⇔x=y+ ⇒ dx = dy
2 2
şi obţinem
b−a b−a b−a
a+b a+b
y+
Z Z Z
2
2
2 y 2
2
I = q dy = q dy + q dy
a−b b−a 2 a−b b−a 2 a−b b−a 2

2
2 − y2 2
2 − y2 2
2 − y2
0
b−a 2

Z b−a
2 − y2 a+b
2
Z b−a2 1
= (−) q dy + q dy
a−b b−a
2 2 2 a−b b−a 2

2
2
22 −y 2
2 −y
b−a b−a
x= x=
s 2
2 2
b−a a+b y
= − − y2 + arcsin b−a .

2 a−b 2 2
a−b
x= 2 x= 2
(f ) vom lua λ = 4/3 şi α = 4/3.

(g) vom lua λ = 1/2.
(h)
1 x − 1
Z Z
dx dx
=− = − ln + C.
1 − x2 x2 − 1 2 x + 1
Acum
Z ∞ Z 2 Z ∞
dx dx dx
= +
1 1 − x2 1 1 − x 2
2 1 − x2

1 2 − 1 1 a − 1 1 c − 1 1 2 − 1
= (−) ln − lim (−) ln + lim (−) ln − (−) ln
2 2 + 1 a→1 2 a + 1 c→∞ 2 c + 1 2 2 + 1
a>1

1 a − 1
= lim ln
+ lim (−) 1 ln 1.
2 a→1 a + 1 c→∞ 2
a>1
(j) Calculăm mai ı̂ntâi primitiva

Z Z
5x + 1 5x + 1
3
dx = dx
x −x−6 (x − 2) (x2 + 2x + 3)
descompunând ı̂n fracţii simple.

Z ∞ Z ∞ Z ∞
x + cos x ln x
(a) (π − 2arctg (x)) dx , (b) 3
dx , (c) dx ,
1 1 x + sin x 1 x
Z ∞ Z 2 Z 2
1 1 ln x
(d) β
dx , β ∈ R , (e) β
dx , β ∈ R , (f ) dx ,
2 x (ln x) 1 x (ln x) 1 x
Z 1 Z 1 Z π/2
1 dx
(g) √
5
dx, (h) p , (i) ctgx dx ,
−1 x3 0
3
x (ex − e−x ) 0
s
Z π Z 1 Z ∞
dx 1 xdx
(j) √ , (k) ln dx , (l) √ ,
0 sin x 0 x 0 e2x − 1
13
Z ∞ Z ∞ Z 1
ln x x ln x
(m) √ dx , (n) 3 dx , (o) xa ln xdx, a ∈ R.
1 x x2 − 1 0 (1 + x2 ) 0
Rezolvare:
(a) Avem f (x) = π − 2arctg (x). Trebuie să determinăm α astfel ı̂ncât să existe limita lim xα f (x).
x→∞
π − 2arctg (x)
lim xα f (x) = lim (xα · (π − 2arctg (x))) = (nedeterm. ∞ · 0) = lim 1
x→∞ x→∞ x→∞
xα
1
0 − 2 1+x 2
2
2x
= (aleg α = 1 şi aplic L’Hospital) = lim −1 = lim = 2.
x→∞
x2
x→∞ 1 + x2
R∞
Deci pentru α = 1 ≤ 1 obţin lim xα f (x) = 2 ∈ (0, ∞) deci 1
(π − 2arctg (x)) dx este (D).
x→∞
(b)
x3 1 + cosx x

α x + cos x α x3 + x2 cos x
lim x f (x) = lim x · 3 = (aleg α = 2) = lim = lim 3
1 + sin x

x→∞ x→∞ x + sin x x→∞ x3 + sin x x→∞ x
x3
1 + cosx x 1+0
= lim = = 1.
x→∞ 1 + sin3x 1+0
x
Am folosit că
cos x sin x
lim = 0 şi lim = 0,
x→∞ x x→∞ x3
(c)
ln x
lim xα f (x) = lim xα ·
= (aleg α = 1) = lim ln x = +∞ > 0
x→∞ x x→∞ x→∞
deci limita este > 0 iar α ≤ 1, prin urmare integrala este divergentă (Conform Criteriului ı̂n α).
(d) Calculăm primitiva
Z Z
1 −β 0
β
dx = (ln x) (ln x) dx = (pp. β 6= 1 şi fac subst. ln x = t)
x (ln x)
−β+1
t−β+1
Z
(ln x)
t−β dt = +C = + C.
−β + 1 −β + 1
Dacă β = 1, atunci
Z Z Z
1 1 0 1
dx = (ln x) dx = (subst. ln x = t) = dt = ln t + C = ln |ln x| + C.
x ln x ln x t
Prin urmare, pentru β 6= 1,
Z ∞ −β+1 x=∞
1 (ln x) 1 −β+1 −β+1

dx = = lim (ln x) − (ln 2)

β −β + 1 x=2

1 − β x→∞
2 x (ln x)
1 −β+1 −β+1

= (ln (+∞)) − (ln 2)
1−β

 1 +∞ − (ln 2)−β+1 = +∞, dacă β < 1,
 1−β
= ,
 1
 1
− 1
= 1 1
, dacă β > 1.
1−β (+∞)β−1 (ln 2)β−1 β−1 (ln 2)β−1
Pentru β = 1,
Z ∞ x=∞
1
dx = ln |ln x| = lim ln |ln x|−ln |ln 1| = ln ln (+∞)−ln 0+ = ln (+∞)−(−∞) = +∞.

1 x ln x x=1 x→∞
14
2
(h) Vom lua λ = şi avem
3
1 xλ−1/3 xλ−1/3 · ex/3
limx→0+ xλ p = limx→0+ p = limx→0+ q
3
x (ex − e−x ) 3
e−x (e2x − 1) 3 e2x −1
· (2x)
1/3
2x
−1/3 x/3 λ−2/3 −1/3 0
2 e ·x 2 e
= limx→0+ q = √
3
.
3 e2x −1 1
2x
1 q q
şi, notând cu x1 = y, avem limx→0+ xλ ln x1 = limy→∞ lnyy = 0 .

(k) Vom lua λ =
2
(l) Se observă, mai ı̂ntâi, că limx→0+ f (x) = 0. Se obţine convergenţa cu α > 1, arbitrar ales.
(m) Se observă, mai ı̂ntâi, că limx→1+ f (x) = 0. Se obţine convergenţa cu α ∈ (1, 2) , arbitrar ales.
(n) Avem
!0
∞ ∞
−1
Z Z
x ln x 1
2 3 dx = 4 2 ln x dx.
0 (1 + x ) 0 (1 + x2 )
(o) Dacă a > 0, atunci, notând y = 1/x,
a
1 1 ln y
limx→0 xa ln x = limy→∞ ln = − limy→∞ a = 0,
y y y
deci integrala nu este improprie.

Dacă a ∈ (−1, 0) , atunci se obţine convergenţa luând λ ∈ (−a, 1) , arbitrar ales, deoarece
1 1
limx→0 xλ · xa ln = limx→0 xλ+a ln = 0, cu λ + a > 0
x x
R1
(pentru a putea aplica criteriul trebuie să avem integrandul pozitiv, deci vom lua 0
xa (− ln x) dx =
R1 a
x ln x1 dx).

0
Dacă a ≤ −1, atunci se obţine divergenţa luând λ = −a ≥ 1, deoarece
1 1
limx→0 xλ · xa ln = limx→0 ln = ∞.
x x
R1
(pentru a putea aplica criteriul trebuie să avem integrandul pozitiv, deci vom lua 0
xa (− ln x) dx =
R1 a
x ln x1 dx).

0
23. Să se studieze, folosind criteriul de convergenţă ı̂n λ, convergenţa următoarelor integrale improprii:
Z 1 Z 3 Z 1
1 1 1
(a) √ dx , (b) √ √ dx , (c) dx ,
0
4
1 − x4 0
3
x+2 x+x
4 3
0 x3 − 5x2
2 1 1 e
ex
Z Z Z Z
1 dx 1
(d) √ dx , (e) x
dx , (f ) ,α>0, (g) dx.
1 x x−1 0 e −1 0 xα 1 x (ln x)
3/2
24. Să se studieze convergenţa următoarelor integrale:

Z π Z π/2 Z 1
sin x dx dx
(a) dx , (b) , (c) √ ,
7 + 6 cos x − 2 sin x a2 sin2 x + b2 cos2 x (3 − x) 1 − x2
0 0 −1
b Z br Z br
x2 dx b−x x−a
Z
(d) p , (e) dx , (f ) dx , a < b,
a (x − a) (b − x) a x−a a b−x
Z 2π
dx
(g)
0 2 sin x + 3 cos x + 4
15
Rezolvare:
x 2t 1 − t2
(a) Folosim substituţia tg = t şi formulele sin x = şi cos x = . Deci
2 1 + t2 1 + t2
Z ∞
4tdt
I= .
0 (t2 + 1) (t2 − 4t + 13)
t 1
(b) Folosim substituţia tg (x) = t şi formulele sin x = √ şi cos x = √ . Deci
1 + t2 1 + t2
!
Z ∞ Z ∞
dt 1 dt 1 1 t t=∞ π
I= = 2 = 2 · b · arctg b
b 2
= .
0 a2 t2 + b2 a 0 2
t + a a a
t=0 2ab
a
(c) x = sin t
(d) λ = 1/2 şi λ = 1/2
q
b−x
(e) Folosim substituţia x−a =t
∞
2 (b − a) t2
Z
I= 2 dt .
0 (t2 + 1)
(f ) Folosim substituţia
x = a cos2 t + b sin2 t
cu
dx = (−2a cos t sin t + 2b sin t cos t) dt = (b − a) sin (2t) dt.
Obţinem
b Z π/2 s
(b − a) sin2 t
r
x−a
Z
dx = (b − a) sin (2t) dt
a b−x 0 (b − a) cos2 t
Z π/2 Z π/2 Z π/2
sin t 2
= 2 (b − a) sin t cos tdt = 2 (b − a) sin tdt = (b − a) (1 − cos (2t)) dt
0 cos t 0 0

t=π/2 sin (2t) t=π/2 π

= (b − a) t − = (b − a) .
2 2

t=0 t=0
(g) Folosim substituţia tg x2 = t, dar x ∈ [0, 2π] ⇔ x2 ∈ [0, π], iar tangenta nu este definită ı̂n π/2.
Deci
Z 2π Z π Z 2π
dx dx dx
= +
0 2 sin x + 3 cos x + 4 0 2 sin x + 3 cos x + 4 π 2 sin x + 3 cos x + 4
Z ∞ Z 0
2dt 2dt
= + .
0 t2 + 4t + 7 2
−∞ t + 4t + 7

Z ∞ Z ∞ Z 1 Z 1
xdx 1
(a) e−x sin (x + 1) dx , (b) 2 , (c) dx , (d) [ln x] dx .
0 0 1 + [x] 0 x 0
16
Calcul integral şi aplicaţii, Semestrul I
Seminariile 1 - 3
Capitolul I. Integrale improprii
ANEXĂ
1 Integrala improprie de primul tip

Definiţia 2 Fie f : [a, ∞) → R, o funcţie integrabilă Riemann pe intervale compacte de tipul [a, b], pentru orice
Z ∞ Z b
b > a. Integrala f (x) dx se numeşte integrala improprie de primul tip. Dacă limb→∞ f (x) dx există
a Z ∞ a
şi este finită vom spune că integrala improprie f (x) dx este convergentă, notat (C) , şi vom scrie
a
Z ∞ Z b
f (x) dx = limb→∞ f (x) dx
a a
O integrală care nu este convergentă se va numi divergentă, notat (D).
Teorema 3 Fie a > 0. Integrala Z ∞

1
dx
a xα
este convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
Se obţine că
 b
x−α+1 1
 
Z ∞
limb→∞ , α 6= 1 a1−α , α > 1

1  
−
dx = −α + 1
a = α 1
a xα
∞, α ≤ 1.
 

 lim b
ln x| ,
b→∞ α=1a
Z a
Remarca 4 Similar putem defini f (x) dx .
−∞
Z ∞
Remarca 5 Integrala f (x) dx se poate defini prin egalitatea
−∞
Z ∞ Z a Z b Z a Z ∞
f (x) dx = lim f (x) dx + lim f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx
−∞ b→∞ −b b→∞ a −∞ a
Z ∞
Definiţia 6 Fie o integrală improprie f (x) dx. Spunem că integrala este absolut convergentă, notat (AC) ,
Z ∞ a
dacă integrala |f (x)| dx este (C) .

1
Z ∞
Proposiţia 7 Dacă integrala f (x) dx este (AC) , atunci ea este (C) .
a
Remarca 8 Reciproca rezultatului anterior nu are loc.
17
Z ∞
Remarca 9 Se poate arăta (există exemple) că dacă integrala improprie f (x) dx este (C) , atunci nu este
a
necesar ca să existe limita limx→∞ f (x) şi să aibă valoarea
limx→∞ f (x) = 0.
Z ∞
Dar, se poate arăta, că, dacă integrala improprie f (x) dx este (C) şi există limita
a
limx→∞ f (x) ,
atunci aceasta are valoarea 0.

Astfel obţinem o condiţie suficientă de divergenţă a unei integrale improprii:Z
∞
dacă există limita limx→∞ f (x) dar aceasta nu este 0, atunci integrala improprie f (x) dx este (D) .
a
2 Convergenţa integralei ı̂n cazul funcţiilor pozitive

Teorema 10 (Criteriul de comparaţie) Fie f, g : [a, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât f ≤ g pe [a, ∞).
Z ∞ Z ∞
(i) Dacă integrala improprie g (x) dx este (C), atunci şi integrala improprie f (x) dx este (C) .
a a
Z ∞ Z ∞
(ii) Dacă integrala improprie f (x) dx este (D), atunci şi integrala improprie g (x) dx este (D) .
a a
Teorema 11 (Criteriul ı̂n α) Fie f : [a, ∞) → R astfel ı̂ncât f ≥ 0 pe [a, ∞).

Z ∞
α
(i) Dacă există α > 1 astfel ı̂ncât limx→∞ x f (x) < +∞ atunci f (x) dx este (C).
a
Z ∞
(ii) Dacă există α ≤ 1 astfel ı̂ncât limx→∞ xα f (x) > 0 atunci f (x) dx este (D).
a
3 Convergenţa integralei ı̂n cazul general

Teorema 12 (Criteriul lui Abel) Fie f, g : [a, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât
Z ∞
(i) Integrala improprie f (x) dx este (C).
a
(ii) Funcţia g este monotonă şi mărginită.

Z ∞
În aceste condiţii integrala improprie f (x) g (x) dx este (C).
a
Teorema 13 (Criteriul lui Dirichlet) Fie f, g : [a, ∞) → R două funcţii astfel ı̂ncât
(i) Funcţia f este integrabilă pe [a, b], pentru orice b > a şi
Z b
f (x) dx ≤ K, pentru orice a < b < ∞.

a
(ii) Funcţia g este monotonă şi limx→∞ g (x) = 0.

Z ∞
În aceste condiţii integrala improprie f (x) g (x) dx este (C).
a
18
4 Integrala improprie de al doilea tip
Definiţia 14 Fie f : [a, b) → R, o funcţie integrabilă Riemann pe intervale compacte de tipul [a, c], pentru orice
Z b
a < c < b şi care satisface lim f (x) = ∞. Integrala f (x) dx se numeşte integrala improprie de al doilea
x%b a Z b
Rc
tip. Dacă limc%b a f (x) dx există şi este finită vom spune că integrala improprie f (x) dx este (C) şi vom
a
scrie Z b Z c
f (x) dx = limc%b f (x) dx
a a
Remarca 15 Punctul b de mai sus spunem că este punct singular.
Z b
Remarca 16 Similar putem defini f (x) dx ı̂n cazul ı̂n care funcţia f : (a, b] → R este o funcţie integrabilă
a
Riemann pe intervale compacte de tipul [c, b], pentru orice a < c < b şi care satisface limx&a f (x) = ∞.
Teorema 17 Integrala
Z b
dx
λ
a (b − x)
este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă pentru α ≥ 1.
Proposiţia 18 Analog se poate studia natura integralei

Z b
dx
λ
, λ ∈ R.
a (x − a)
Se obţine că 
Z b  +∞ ,
 λ ≥ 1,
dx
λ
= (b − a)
−λ+1
a (x − a) 
 , λ < 1.
1−λ
Teorema 19 (Criteriul ı̂n λ) Fie f : [a, b) → R astfel ı̂ncât f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ [a, b). Atunci
Z b
λ
(i) Dacă există λ < 1 a.ı̂. limx%b |x − b| f (x) < ∞ atunci f (x) dx este (C).
a
Z b
λ
(ii) Dacă există λ ≥ 1 a.ı̂. limx%b |x − b| f (x) > 0 atunci f (x) dx este (D).
a
5 Criteriul lui Cauchy de caracterizare a convergenţei

Teorema 20 Fie −∞ < a < b ≤ +∞. Funcţia f : [a, b) → R este integrabilă pe [a, b) dacă şi numai dacă pentru
orice > 0, există b ∈ [a, b) astfel ı̂ncât pentru orice b0 , b00 ∈ [b , b) are loc
Z b00
f (x) dx < .

b0
19
Seminariile 4 – 6
Capitolul II. Integrale cu parametru
1. Să se studieze convergenţa integralelor Fresnel:

Z ∞ Z ∞
sin x2 dx şi cos x2 dx.

0 0
Rezolvare:
√ 1
Folosind substituţia x2 = t obţinem x = t şi dx = √ dt. Deci
2 t
Z ∞
1 ∞ sin t
Z
1
I= sin t √ dt = √ dt.
0 2 t 2 0 t
Această integrală este convergentă aplicând criteriul lui Dirichlet.
R
b 1
Într-adevăr, a sin t dt = |cos a − cos b| ≤ 2, pentru orice a < b iar funcţia t 7→ √ este monoton

t
Z ∞ şi mărginită pe intervalul [1, ∞). Deci, conform criteriului lui Dirichlet, integrala
descrescătoare
sin t
improprie √ dt este convergentă.
1 t
R∞
Să observăm că 0 sin t dt nu există (deci este divergentă) şi astfel nu putem aplica criteriul lui
Abel.
Pe de altă parte, integrala
Z 1
1 sin t
I2 = √ dt
2 0 t
este convergentă deoarece funcţia t 7→ sin
√ t este
t√
bine definită pe (0, 1] iar punctul 0 nu este punct
singular, deoarece limt→0 sin
√ t = limt→0 sin t t =
t t 0. Deci funcţia precedentă poate fi prelungită prin

 sin
 t
√ , dacă t ∈ (0, 1],
continuitate la o funcţia continuă, definită pe [0, 1], f˜ (t) = t iar integralele

 0, dacă t = 0
din cele două funcţii coincid deoarece sunt modificate doar ı̂ntr-un punct, i.e.
Z 1 Z 1
sin t
√ dt = f˜ (t) dt.
0 t 0
1
R∞ sin
Deci integrala I = √t dt este (C) .
2 0 t
2. Arătaţi că integrala Z ∞

sin x
dx
0 xα
este divergentă ı̂n cazul α < 0.
Rezolvare:
Avem Z ∞ Z 1 Z ∞
sin x sin x sin x
dx = dx + dx.
0 xα 0 xα 1 xα
1
Z 1 Z 1
sin x
Evident, integrala dx = x−α sin xdx nu este improprie, dacă α < 0, deci este o integrală
0 xα 0
Riemann, deci (C) .
Z ∞
sin x
În ceea ce priveşte integrala dx vom arăta că este (D) folosind criteriul de integrabilitate
1 xα
al lui Cauchy.
π π
Astfel avem că pentru orice > 0 arbitrar fixat, există b0 = 2nπ + > , b00 = 2nπ + > astfel
6 2
ı̂ncât are loc
Z b00 sin x Z b00 sin x Z 00
1 b 1 1 π π −α
dx = dx ≥ dx ≥ 2nπ + → +∞, când n → +∞ .

xα xα 2 b0 xα 2 3 6

b0 b0
3. Să se studieze absoluta convergenţă a integralei:

Z ∞
sin x
dx
1 xα
ı̂n cazul α > 0.

Rezolvare:
R∞ sin x
Să remarcăm mai ı̂ntâi că integrala 1 xα dx este (C) conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice
α > 0.
R∞
A studia absoluta convergenţă a integralei 1
f (x) dx ı̂nseamnă a studia convergenţa integralei
R∞
1
|f (x)| dx.
Dacă α > 1, atunci avem
sin x 1
xα ≤ xα ,

iar Z ∞
1
α
dx este (C) ,
1 x
R ∞ x
deci, conform unui criteriu de comparaţie, 1 sinxα dx este (C) .

R ∞ sin x
În consecinţă, 1 xα dx este (AC) ı̂n cazul α > 1.
În cazul celălalt să observăm mai ı̂ntâi că
sin x sin2 x

1 − cos (2x) 1 1 1 cos (2x)
xα ≥ xα = = − .

2xα 2 xα 2 xα
Dar ı̂n cazul α ∈ (0, 1], Z ∞

1
dx este (D) .
1 xα
Pe de altă parte, Z ∞
cos (2x)
dx este (C)
1 xα
conform criteriului lui Dirichlet, pentru orice α > 0.
Deci Z ∞ Z ∞
1 1 1
cos (2x)
dx − dx = (D) − (C) = (D) ,
1 2 xα
1 xα
2
R ∞ x
iar conform unui criteriu de comparaţie vom obţine că 1 sin
xα dx este (D) .

R ∞ sin x
În consecinţă, 1 xα dx nu este (AC) ı̂n cazul α ∈ (0, 1].
2
4. Să se studieze convergenţa integralei:
Z ∞
sin (αx)
e−kx dx , unde α ≥ 0, k > 0.
0 x
Rezolvare:
Z ∞
sin (αx)
Această integrală este convergentă aplicând criteriul lui Abel, deoarece dx este con-
0 x
vergentă conform criteriului lui Dirichlet iar funcţia x 7→ e−kx este monotonă şi mărginită pe [0, ∞)
cu limx→∞ e−kx = 0 pentru orice k > 0.
5. Să se calculeze următoarea integrală cu parametru
Z 1
arctg (xy)
I (y) = √ dx
0 x 1 − x2
şi apoi să se obţină valoarea integralei
Z 1
arctg (x)
√ dx .
0 x 1 − x2
Rezolvare:
Derivăm integrala cu parametru şi operatorul de derivare comută cu integrala:

Z 1 0 Z 1 Z 1
arctg (xy) 1 0 1 1
I 0 (y) = √ dx = √ (arctg (xy))y dx = √ x dx
0 x 1 − x2 y 0 x 1 − x2 0 x 1 − x2 1 + x2 y 2
Z 1
1 1
= √ dx .
0 1−x 2 1 + x2 y 2
√
Deoarece apare cantitatea 1 − x2 este utilă subsituţia x = sin t, deci
t = arcsin x şi dx = cos t dt.
Obţinem
Z π/2 Z π/2
0 1 1 1
I (y) = 2 cos t dt = dt.
sin2 t
p
0 1 − sin2 t 1 + y 2 sin t 0 1+ y2
Acum se face substituţia tg (t) = r, deci
1
t = arctg (r) şi dt = dr .
1 + r2
Folosim formula sin t = √ r şi obţinem
1+r 2
Z +∞ Z +∞ Z +∞
1 1 1 1 1
I 0 (y) = r2 1 + r2
dr = dr = 2 2 dr
1 + y 2 1+r 1 + (y 2 + 1) r2 y +1

0 2 0 0
√ 12 + r2
y +1
r=∞
1 1 r 1 π 1
= 2 arctg =p (π/2 − 0) = p .

y + 1 √ 12 √ 1 2

2
y +1 2
y +1
y +1 y 2 +1 r=0
Deci
π 1 π p
I 0 (y) = p ⇒ I (y) = ln y + y 2 + 1 + C
2 y2 + 1 2
Dar, conform definiţiei,
I (0) = 0, deci C = 0.
3
Z ∞
1 − e−αt
I (α) = cos t dt , α>0
0 t
şi apoi să se obţină valoarea integralei

∞
1 − e−t
Z
cos t dt .
0 t
Rezolvare:

∞ 0 ∞ ∞
1 − e−αt e−αt · t
Z Z Z
0 α
I (α) = cos t dt = cos t dt = e−αt cos t dt = .
0 t α 0 t 0 α2 +1
Deci
1
ln α2 + 1 + C

I (α) =
2
I (0) = 0, deci C = 0.

Z ∞
1 − cos (αt) −kt
I (α) = e dt , α, k > 0.
0 t
Rezolvare:

∞ 0 ∞ ∞
1 − cos (αt) −kt
Z Z Z
0 sin (αt) −kt α
I (α) = e dt = te dt = e−kt sin (αt) dt = .
0 t α 0 t 0 k2 + α2
Deci
1
ln α2 + k 2 + C

I (α) =
2
1
deci C = − ln k 2 ,

I (0) = 0,
2
deci
α2 + k 2 α2

1 1
I (α) = ln = ln 1 + 2 .
2 k2 2 k

∞

ln 1 + a2 x2
Z
I (a) = dx , a, b > 0.
0 b2 + x 2
Rezolvare:

Z ∞
1 1
I 0 (a) = 2 + x2 1 + a 2 x2
2ax2 dx .
0 b
Dar, pentru orice a2 b2 6= 1,
x2 b2

1 1
= 2 2 − .
(b2 + x2 ) (1 + a2 x2 ) a b −1 b2 + x2 1 + a2 x2
4
Deci
Z ∞
b2
2
0 2a 1 2a b x x=∞ 1 1 x x=∞
I (a) = 2 2 − dx = 2 2 arctg − 2 1 arctg 1
a b −1 0 b2 + x2 1 + a2 x2 a b −1 b b x=0 a a a
x=0

2a 1 π π
= 2 2 b− = .
a b −1 a 2 ab + 1
şi prin urmare

π
I (a) = ln (ab + 1) + C
b
(cazul a2 b2 = 1 trebuie studiat separat).
I (0) = 0, deci C = 0 .
9. Să se calculeze următoarele integrale cu parametru:

Z ∞
arctg (ax)
(a) I (a) = dx , a ≥ 0.
0 x (1 + x2 )
Z ∞
arctg (ax) · arctg (bx)
(b) I (a) = dx , a, b > 0.
0 x2
Rezolvare:
(a) Derivăm integrala cu parametru şi operatorul de derivare comută cu integrala:

Z ∞ Z ∞
0 1 1 1 π 1
I (a) = 2 ) 1 + a2 x2
x dx = 2 ) (1 + a2 x2 )
dx = , a 6= 1.
0 x (1 + x 0 (1 + x 2 1+a
(folosim descompunerea ı̂n fracţii simple).

În cazul a = 1 obţinem (eventual prin trecerea la limită ı̂n integrala cu parametru I 0 (a)) aceeaşi
π 1
valoare, i.e. I 0 (a) = .
2 1+a
Deci
π
I (a) = ln (1 + a) .
2
(b) Derivăm integrala cu parametru şi operatorul de derivare comută cu integrala:
Z ∞ Z ∞
arctg (bx) 1 arctg (bx)
I 0 (a) = 2 2 2
x dx = dx .
0 x 1+a x 0 x (1 + a2 x2 )
Facem schimbarea de variabilă ax = t, deci, folosind (a) , obţinem

Z ∞ Z ∞
arctg ab t

arctg (bx) π b
I 0 (a) = dx = dt = ln 1 + .
0 x (1 + a2 x2 ) 0 t (1 + t2 ) 2 a
Deci
π a+b

I (a) = ln (a + b) − ln aa − b .
2
10. Să se calculeze următoarea integrală cu parametru, derivând-o ı̂n prealabil:
Z ∞ −at
e cos (bt) − e−a0 t cos (b0 t)
I (a, b) = dt , a, a0 > 0.
0 t
Rezolvare:
Se obţine
1 a2 + b20
I (a, b) = ln 20 .
2 a + b2
5
11. Să se calculeze următoarele integrale cu parametru (a > 0)
Z ∞ Z ∞ Z 1
−ax2 dx
(a) e dx, (b) , (c) xa−1 dx
0 0 a + x2 0
şi apoi, prin derivarea lor succesivă ı̂n raport cu parametrul, să se obţină valoarea altor integrale
noi.
Rezolvare:
Avem, pentru n ∈ N∗ ,
(a)
∞ ∞
r r
(2n − 1)!!
Z Z
−ax2 1 π −ax2 2n π
e dx = şi apoi e x dx = n+1 n
0 2 a 0 2 a a
(b)
∞ ∞
r
1 (2n − 1)!! 1
Z Z
dx 1 π dx π
= √ şi apoi n+1 =
0 a + x2 2 a 0 (a + x2 ) 2 (2n)!! an a
(c)
Z 1 Z 1
1 n n!
x a−1
dx = şi apoi xa−1 lnn x dx = (−1) .
0 a 0 an+1
12. Să se calculeze următoarea integrală:

Z 1
arctg (x)
√ dx .
0 x 1 − x2
Rezolvare:
Observăm că Z 1
arctg (x) 1
= dy
x 0 1 + x2 y 2
şi, deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:
Z 1 Z 1 Z 1 Z 1
1 1 1 1
I= dy √ dx = √ dx dy .
0 0 1 + x2 y 2 1 − x2 0
2 2
0 1+x y 1 − x2
Deci, conform exerciţiului anterior,
π
Z 1
1 π p y=1 π √
I= dy = ln y + y 2 + 1 = ln 1 + 2 .

p
2 0 y2 + 1 2 y=0 2

Z ∞
cos (ax) − cos (bx)
dx , 0 < a < b.
0 x
Rezolvare:
Metoda I.
Observăm că Z ∞
1
= e−tx dt
x 0

Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
I= (cos (ax) − cos (bx)) e−tx dt dx = (cos (ax) − cos (bx)) e−tx dx dt
0 0 0 0
6
Integrând de două ori prin părţi obţinem
Z ∞
t
cos (ax) e−tx dx = , pentru orice a > 0, t > 0,
0 t2 + a2
deci Z ∞
t t 1 t=∞
ln t2 + a2 − ln t2 + b2

I= − dt =
0 t + a2
2 t + b2
2 2 t=0
2
t + a2
t=∞ 2
1 1 1 a b
= ln 2 = ln 1 − ln = ln .

2 t + b2 2 2 b2 a

t=0
Metoda II.
Observăm că integrala dată este de tip Froullani.
Verificăm mai ı̂ntâi condiţiile. Funcţia f : [0, ∞) → R dată
R ∞de f (x) = − cos x este o funcţie continuă
şi mărginită. Nu există limx→∞ f (x) dar, ı̂n schimb, a cosx x dx este (C) (conform criteriului lui
Dirichlet).
Deci are loc formula
∞
− cos (bx) + cos (ax)
Z
a b
dx = − cos (0) ln = ln .
0 x b a

∞ ∞
e−ax − e−bx arctg (ax) − arctg (bx)
Z Z
(a) dx , (b) dx , 0 < a < b.
0 x 0 x
Rezolvare:
Fiecărui exemplu i se pot aplica ambele metode de la Exerciţiul 13.

(a) Metoda I. Observăm că Z ∞
1
= e−tx dt
x 0
şi apoi schimbăm ordinea de integrare.

Metoda II. Observăm că integrala dată este de tip Froullani cu f (x) = −e−x .
Pentru acest exemplu avem şi

Metoda III.
e−ax
Z
Observăm că e−ax da = + C, adică
−x
b
−e−αx α=b e−ax − e−bx
Z
e−αx dα = = .
x x

a α=a
Deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:

!
∞ b b ∞ b
e−αx x=∞
Z Z Z Z Z
I = e−αx dα dx = e−αx dx dα = dα
−α x=0

0 a a 0 a
Z b Z b
1 1 b
e−∞ − e 0

= dα = dα = ln .
a −α a α a
π
(b) Observăm că integrala dată este de tip Froullani cu f (x) = −arctg (x) + .
2
7
15. Reduceţi următoarele integrale la integrale de tip Froullani şi stabiliţi rezultatele:
Z ∞
sin (ax) sin (bx) 1 a+b
(a) dx = ln , a, b > 0, a 6= b;
0 x 2 |a − b|
Z 1 a−1
x − xb−1 a
(b) dx = ln , a, b > 0.
0 ln x b
Rezolvare:
(a) Se foloseşte formula trigonometrică
1
sin a sin b = (cos (a − b) − cos (a + b)) .
2
(b) Se foloseşte substituţia
ln 1/x = y ⇔ x = e−y ⇒ dx = −e−y dy,
iar
0 ∞
e−(a−1)y − e−(b−1)y e−by − e−ay
Z Z
−e−y dy =

I= dy.
+∞ −y 0 y
Z ∞
cos (ax) − cos (bx)
dx , 0 < a < b.
0 x2
Rezolvare:
Metoda I.
Z
cos (ax)
Observăm că sin (ax) da = + C, adică
x
b
− cos (αx) α=b − cos (bx) + cos (ax)
Z
sin (αx) dα = = .
x x

a α=a
Deoarece putem schimba ordinea de integrare, obţinem:

Z ∞ Z b ! Z b Z ∞
1 sin (αx)
I= sin (αx) dα dx = dx dα
0 x a a 0 x
Dar, schimbând variabila y = αx şi folosind Exerciţiul 26, obţinem

Z ∞ Z ∞
sin (αx) sin y π
dx = dy = ,
0 x 0 y 2
deci
b ∞
π b
Z Z Z
sin (αx) π
I= dx dα = dα = (b − a) .
a 0 x 2 a 2
Metoda II.
Se foloseşte metoda de integrare prin părţi şi apoi Exerciţiul 26.
Avem
∞ 0 Z ∞
−1 cos (bx) − cos (ax) x=∞ −a sin (ax) + b sin (bx)
Z
I= (cos (ax) − cos (bx)) dx = + dx
x x x

0 x=0 0
Z ∞ Z ∞
sin (ax) sin (bx) π
= (0 − 0) − a dx + b dx = (b − a) ,
0 x 0 x 2
deoarece
cos (bx) − cos (ax) 1
limx→∞ = limx→∞ (cos (bx) − cos (ax)) · = 0
x x
iar, folosind L’Hospital,
cos (bx) − cos (ax) −b sin (bx) + a sin (ax)
limx→0 = limx→0 = 0.
x 1
8
17. Reduceţi următoarele integrale la integrale de tip Froullani folosind metoda de integrare prin părţi:
Z ∞ Z ∞ −ax
b sin (ax) − a sin (bx) be − ae−bx
(a) dx ; (b) dx ;
0 x2 0 x2
Z ∞ Z ∞ −ax 2
b ln (1 + ax) − a ln (1 + bx) e − e−bx
(c) dx ; (d) dx .
0 x2 0 x2
18. Folosind metoda de integrare prin părţi, să se stabilească următoarele rezultate:
Z ∞ −a2 x2 2 2
e − e−b x √
(a) 2
dx = π (b − a) ;
0 x
Z ∞
ln 1 + a2 x2 − ln 1 + b2 x2
(b) dx = π (b − a) .
0 x2
Rezolvare:
(a) Se foloseşte rezultatul de la Exerciţiul 28.
1
xb − xa
Z
dx , 0 < a < b.
0 ln x
Rezolvare:
Observăm că Z b
xb − xa
= xy dy
ln x a
Z 1 Z b ! Z b Z 1 Z b y+1 x=1 Z b
y y x 1
I= x dy dx = x dx dy = dy = dy

a y + 1 x=0 a y+1

0 a a 0
y=b 1+b
= ln (1 + y) = ln .

y=a 1+a
20. Să se calculeze următoarea integrală cu parametru:
Z π/2
ln a2 − sin2 x dx , a > 1 .

I (a) =
0
Rezolvare:
Z π/2 Z π/2 Z π/2
0 2 2
0 1 dx
I (a) = ln a − sin x a dx = 2 − sin2 x
2a dx = 2a 2 − sin2 x
.
0 0 a 0 a
Se face substituţia tg (x) = t, deci
1
x = arctg (t) şi dx = dt .
1 + t2
Folosind formula sin x = √ t obţinem
1+t2
Z π/2 Z +∞
dx 1 1
I 0 (a) = 2a = 2a dt
0 a2 − sin2 x0 a2 − t2 1 + t2
1+t2
Z +∞ Z +∞
1 1 1
= 2a 2 − 1) t2 + a2
dt = 2a 2 2 dt
(a a − 1

0 0 t2 + √aa2 −1
t=∞
2a 1 t 2 π
= 2 arctg a =√ (π/2 − 0) = √ .
a − 1 √aa2 −1 √
a2 −1 t=0
2
a −1 2
a −1
9
Deci
π p
I 0 (a) = √ ⇒ I (a) = π ln a + a2 − 1 + C.
a2 − 1
21. Folosind valoarea integralei
Z π/2
dx π
= ,
0 a2 sin2 x + b2 cos2 x 2ab
să se calculeze integrala
π/2
sin2 x
Z
2 dx .
0 a2 sin2 x + b2 cos2 x
22. Să se calculeze integrala cu parametru:

Z π
1
I (a) = dx , unde a > b > 0.
0 a + b cos x
Apoi derivând ı̂n raport cu a integrala cu parametru I (a) să se calculeze

Z π Z π
1 1
2 dx şi 3 dx.
0 (a + b cos x) 0 (a + b cos x)
Rezolvare:
Z π Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 1
I (a) = dx = 1−t2 1 + t2
dt = 2 dt
0 a + b cos x 0 a + b 1+t2 a−b 0
q
a+b
a−b + t2
t=∞
2 1 t 2 π
= arctg q =√ .

q
a−b a −b 2
2 2
a+b a+b
a−b a−b t=0
Derivăm şi obţinem

π 0 π π
−1 −1
Z Z Z
1
I 0 (a) = dx = 2 (1 + 0) dx = 2 dx .
0 a + b cos x a 0 (a + b cos x) 0 (a + b cos x)
Pe de altă parte
0
0 π h −1/2 i0 −1 2 −3/2
I (a) = √ =π a2 − b2 =π a − b2 2a.
a − b2
2
a a 2

Z π
1
I (a) = dx , unde 0 < a < b.
0 a + b cos x

Z 2π
1
I (a) = dx , unde a > b > 0.
0 a + b cos x

Z 2π Z 2π
1 1
2 dx şi 3 dx.
0 (a + b cos x) 0 (a + b cos x)
Rezolvare:
R 2π 1
Rπ 1
R 2π 1
Observăm că =2· √ π
0 a+b cos x dx = 0 a+b cos x
dx + π a+b cos x dx a2 −b2
.
10
25. Să se calculeze integrala cu parametru
Z ∞
1
I (a) = dx, a ∈ R∗ .
0 a + x2

Z ∞ Z ∞
1 1
2 dx şi 3 dx
0 (a + x2 ) 0 (a + x2 )
26. Să se arate că Z ∞

sin x π
dx = .
0 x 2
Rezolvare:
Se arată mai ı̂ntâi, folosind un criteriu de convergenţă, că integrala dată este convergentă.
Ştim că următoarea integrală este convergentă (se aplică criteriul lui Abel, vezi Exerciţiul 4):
Z ∞
sin (αx)
I (α) := e−kx dx , unde α ≥ 0, k > 0.
0 x
Calculăm derivata şi apoi aplicăm metoda de integrare prin părţi:

Z ∞ 0 Z ∞ Z ∞
0 sin (αx)
−kx −kx cos (αx)
I (α) = e dx = e x dx = e−kx cos (αx) dx
0 x α 0 x 0
e−kx x=∞ Z ∞ e−kx

= cos (αx) − (−α) sin (αx) dx

−k x=0 0 −k
e−kx x=∞ α Z ∞
= cos (αx) − e−kx sin (αx) dx (1)

−k x=0 k 0
e−kx x=∞ α e−kx x=∞ Z ∞ e−kx
= cos (αx) − sin (αx) − α cos (αx) dx

−k x=0 k −k x=0 0 −k
e−kx x=∞ α x=∞ α2 Z ∞
= cos (αx) + 2 e−kx sin (αx) − 2 e−kx cos (αx) dx.

−k x=0 k x=0 k 0
−kx
x=∞ x=∞
Dar e−k cos (αx) = −1 (0 − 1) = 1
iar α −kx
e sin (αx) = kα2 (0 − 0) = 0,deci

k k k2
x=0 x=0
1 α2 0 k
I 0 (α) = − 2 I (α) ⇒ I 0 (α) = .
k k α2 + k 2
Prin integrare obţinem Z
k α
I (α) = dα = arctg + C.
α2 +k 2 k
I (0) = 0, deci C = 0.
Deci Z ∞
1 sin (x)
I (1) = arctg = e−kx dx
k 0 x
şi, trecând la limită,
Z ∞
π 1 sin (x)
= limk→0+ arctg = limk→0+ e−kx dx
2 k 0 x
Z ∞ Z ∞
−kx sin (x) sin (x)
= limk→0 e dx = dx.
0 x 0 x
11
27. Să se calculeze integrala Z ∞
sin x
dx
0 x
derivând integrala cu parametru
Z ∞
sin x
e−kx dx , unde k > 0.
0 x
28. Să se arate că1 : Z ∞ √

2 π
e−x dx = .
0 2
Rezolvare:
Folosind substituţia x = ut, cu u > 0 fixat, obţinem dx = udt şi
Z ∞
2 2
I= e−u t udt.
0
Deci, schimbând ordinea de integrare, calculăm pătratul intergalei I :

Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
2 −x2 −u2 −x2 −u2 −u2 t2 −u2
I = e dx · e du = e dx e du = e ue dt du
0 0 0 0 0 0
2 2
!
∞ ∞ ∞
e−(1+t )u u=∞
Z Z Z
−(1+t2 )u2
= ue du dt = dt
−2 (1 + t2 ) u=0

0 0 0
∞
−1
Z t=∞
1 π
= (0 − 1) dt = arctgt = .

2
2 (1 + t ) 2

t=0 4
0
Obţinem √
Z ∞
2 π
I= e−x dx = .
0 2
29. Să se arate că integrala lui Gauss (sau integrala Euler–Poisson) are valoarea:
Z ∞
2 √
e−x dx = π .
−∞
Rezolvare:
Evident, Z ∞ Z 0 Z ∞ Z ∞ √
−x2 −x2 −x2 2
e dx = e dx + e dx = 2 e−x dx = π.
−∞ −∞ 0 0

Z ∞ Z ∞
sin x2 dx cos x2 dx .

şi
0 0
Rezolvare:
Folosind substituţia x2 = t obţinem Z ∞
1 sin t
I= √ dt
2 0 t
care este convergentă conform criteriului lui Dirichlet.
1 Există mai multe metode de a calcula această integrală. Unde dintre ele este cu ajutorul integralei duble (şi a schimbării de
variabile ı̂n cadrul integralei duble).
12
Pe de altă parte, folosind valoarea integralei Gaussiane, avem
Z ∞ Z ∞ √ 2
Z ∞ √ 2 √
√
2 1 1 π
e−tu du = e−(u t) du = √ e−(u t) d u t = √ ,
0 0 t 0 t 2
deci Z ∞
1 2 2
√ =√ e−tu du.
t π 0
Deci, schimbând ordinea de integrare, calculăm
1 ∞
Z Z ∞ Z ∞ Z ∞
2 2 1 2
I= sin t √ e−tu du dt = √ e−tu sin t du dt
2 0 π 0 π 0 0
Z ∞ Z ∞
1 2
=√ e−tu sin t dt du.
π 0 0
Folosind metoda de integrare prin părţi avem, vezi calculul (1),

Z ∞
2 −1 2
t=∞ 1 2
x=∞ 1
J := e−tu sin t dt = 2 e−u t sin t − 4 e−u t cos t − 4J.

0 u t=0 u x=0 u
Deci
1
J= .
1 + u4
Calculând integrala2 obţinem
Z ∞ √
1 1 1 π π
I=√ du = √ · √ = √ .
π 0 1 + u4 π 2 2 2 2
31. Să se arate că

∞
Z r
sin t π
√ dt = .
0 t 2
√ √ √
2 Avem dx 1 x2 +x√2+1 1 1
R
1+x4
= √ ln + √ arctg(x 2 + 1) + √ arctg(x 2 − 1) , C ∈ R.
4 2 x2 −x 2+1 2 2 2 2
13
Calcul integral şi Aplicaţii, Semestrul I
Seminariile 4 – 6
Capitolul II. Integrale cu parametru
ANEXĂ
1 Integrale de tip Froullani

Teorema 1 Fie 0 < a < b şi f : [0, ∞) → R o funcţie Z ∞ continuă şi mărginită. Dacă limx→∞ f (x) = 0 sau dacă
∞
f (bx) − f (ax)
Z
f (x)
dx este (C) , atunci este (C) şi integrala dx şi are loc formula
a x 0 x
Z ∞
f (bx) − f (ax) a
dx = f (0) ln .
0 x b
Remarca 2 Un rezultat similar are loc şi dacă limx→∞ f (x) = `, deoarece considerăm g (x) = f (x) − ` ı̂n
teorema precedentă.
2 Integrale uniform convergente

Fie f : [a, +∞) × I → R. Presupunem că pentru orice y ∈ I există integrala cu parametru
Z +∞
I (y) = f (x, y) dx. (2)
a
Prin definiţie aceasta este dată de

Z b
I (y) = limb→+∞ I (y, b) = limb→+∞ f (x, y) dx.
a
Definiţia 3 Dacă limita precedentă are loc uniform ı̂n raport cu y ∈ I, atunci spunem că integrala parametrică
I (y) este uniform convergentă, notat (U C) , ı̂n raport cu y.
Teorema 4 (Condiţia suficientă 1 de convergenţă uniformă) Fie f : [a, +∞)×I → R. Presupunem că există
Z b
integrala f (x, y) dx, pentru orice b > a. Dacă există o funcţie ϕ astfel ı̂ncât:
a Z ∞
(ii) integrala improprie ϕ (x) dx este (C);
a
(ii) are loc inegalitatea
f (x, y) ≤ ϕ (x) , pentru orice x ≥ a, y ∈ I,
Z ∞
atunci integrala parametrică f (x, y) dx este (U C) .
a
Teorema 5 (CondiţiaZsuficientă 2 de convergenţă uniformă) Fie f, g : [a, +∞) × I → R. Presupunem că

∞
integrala parametrică f (x, y) dx este (U C) ı̂n raport cu y şi, ı̂n plus, că funcţia x 7−→ g (x, y) este monotonă
a
iar
|g (x, y)| ≤ M, pentru orice x ≥ a, y ∈ I.
Z ∞
În aceste condiţii integrala parametrică f (x, y) · g (x, y) dx este (U C) . ı̂n raport cu y.
a
14
TeoremaZ6 (Condiţia suficientă 3 de convergenţă uniformă) Fie f, g : [a, +∞) × I → R. Presupunem că
∞
integrala f (x) dx este (C) şi că funcţia x 7−→ g (x, y) este monotonă iar
a
|g (x, y)| ≤ M, pentru orice x ≥ a, y ∈ I.

Z ∞
În aceste condiţii integrala parametrică f (x) · g (x, y) dx este (U C) . ı̂n raport cu y.
a
Exemplul 7 Din acest ultim criteriu obţinem, de exemplu, convergenţa uniformă ı̂n raport cu y a integralei de
tipul
Z +∞
e−xy · f (x) dx, a ≥ 0,
a
Z +∞
ı̂n ipoteza că f (x) dx este (C) (deoarece (x, y) 7−→ e−xy este monotonă ı̂n raport cu x şi uniform mărginită
a
de 1).
3 Utilizarea convergenţei uniforme a integralelor

Teorema 8 (Continuitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞) × [c, d] → R continuă. Presupunem că
Z ∞ Z +∞
integrala parametrică f (x, y) dx este (U C) ı̂n raport cu y ∈ [c, d]. Atunci y 7−→ I (y) = f (x, y) dx
a a
este o funcţie continuă.
Teorema 9 (Condiţia suficientă 4 de convergenţă uniformă) În cazul unei funcţii pozitive f are loc următoarea
Z +∞ Z ∞
“inversă” a teoremei precedente: dacă y 7−→ I (y) = f (x, y) dx este o funcţie continuă, atunci f (x, y) dx
a a
este (U C) .
Z +∞
Exemplul 10 Ştim că dacă integrala improprie f (x) dx este (C), atunci
a
Z +∞
I (k) = e−kx · f (x) dx, a ≥ 0,
a
este (U C) ı̂n raport cu k > 0. Dacă f este continuă, atunci are loc
Z +∞ Z +∞ Z +∞
limk→0+ e−kx · f (x) dx = limk→0+ e−kx · f (x) dx = f (x) dx.
a a a
Teorema 11 (Derivabilitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞) × [c, d] → R continuă. Z ∞ Presupunem
0 0
că derivata fy (x, y) este continuă ı̂n raport cu ambele variabile şi că integrala parametrică fy (x, y) dx este
a
(U C) ı̂n raport cu y ∈ [c, d].
Z +∞ 0 Z +∞
0
I (y) = f (x, y) dx = fy0 (x, y) dx, pentru orice y ∈ [c, d] .
a y a
Teorema 12 (Integrabilitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞) × [c, d] → R continuă. Presupunem că
Z ∞
integrala parametrică f (x, y) dx este (U C) ı̂n raport cu y ∈ [c, d]. Atunci
a
Z d Z d Z +∞ Z +∞ Z d
I (y) dy = f (x, y) dx dy = f (x, y) dy dx.
c c a a c
15
Corolarul 13 (Integrabilitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞)×[c, d] → R continuă şi pozitivă astfel
Z +∞
ı̂ncât y 7−→ I (y) = f (x, y) dx este o funcţie continuă. Atunci
a
Z d Z d Z +∞ Z +∞ Z d
I (y) dy = f (x, y) dx dy = f (x, y) dy dx.
c c a a c
În multe cazuri este necesar să se permute integrale luate ambele pe intervale nemărginite pentru a se
obţine relaţia
Z +∞ Z +∞ Z +∞ Z +∞
f (x, y) dx dy = f (x, y) dy dx. (3)
c a a c
Teorema 14 (Integrabilitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞)×[c, +∞) → R continuă. Presupunem
că integralele parametrice Z Z ∞ ∞
f (x, y) dx şi f (x, y) dy sunt (U C) (4)
a c
ı̂n raport cu y şi respectiv x. Dacă există cel puţin una dintre integralele
Z d Z +∞ Z +∞ Z d
|f (x, y)| dx dy sau |f (x, y)| dy dx,
c a a c
atunci există şi integralele iterate din (3) şi are loc relaţia (3).
Corolarul 15 (Integrabilitatea integralei parametrice) Fie f : [a, +∞) × [c, +∞) → R continuă şi pozitivă.
Presupunem că integralele parametrice (4) sunt funcţii continue. Dacă există una dintre integralele iterate din (3),
atunci există şi cealaltă şi are loc relaţia (3).
16
Seminariile 7 – 9
Capitolul III. Integrale curbilinii
1. Să se calculeze integrala curbilinie de primul tip:

Z
yds ,
(γ)
unde (γ) este segmentul parabolei y 2 = 2px de la originea coordonatelor până la A (a, b), a, b > 0.
Rezolvare:
(
x = t,
Parametrizarea curbei date este (γ) : √
y = 2pt , t ∈ [0, a] .
Se foloseşte formula elementului de arc
q
2 2
ds = (x0 (t)) + (y 0 (t)) dt.
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:
Z ap r 1 2 Z ap Z ap
−1/2 1 0
I= 2pt 1 + (2pt) 2p dt = 2pt + p2 dt = 2pt + p2 2pt + p2 dt .
0 2 0 2p 0

Z
xyds ,
(γ)
(
x = a cos θ,
unde (γ) este sfertul din primul cadran al elipsei dată parametric
y = b sin θ.
Rezolvare:

q
2 2
ds = (x0 (θ)) + (y 0 (θ)) dθ.
Integrala curbilinie de primul tip se reduce la integrala Riemann:

Z π/2 p
I = ab sin θ cos θ a2 sin2 θ + b2 cos2 θ dθ .
0
Sunt două cazuri: a = b şi a 6= b.

În cazul a = b se foloseşte formula
sin (2θ) = 2 sin θ cos θ.
În cazul a 6= b, se poate folosi substituţia
tg (θ) = t
1
şi sunt utile formulele trigonometrice
t 1
sin θ = √ şi cos θ = √ .
1 + t2 1 + t2
Sau se observă că Z π/2
ab
q 0
I= (a2 − b2 ) sin2 θ + b2 sin2 θ dθ ,
2 0
2
deci merge substituţia sin θ = t.
Z
xyz ds ,
(γ)
x = t,



1√ 3



unde (γ) este curba din spaţiu y= 8t ,
 3
 z = 1 t2 , t ∈ [0, 1] .



2
Rezolvare:

q
2 2 2
ds = (x0 (t)) + (y 0 (t)) + (z 0 (t)) dt
şi se obţine
ds = (t + 1) dt.
4. Să se calculeze următoarea integrală curbilinie de primul tip
Z
ye−x ds
(γ)
2

unde (γ) : x = ln 1 + t , y = 2 arctg t − t + 3, t ∈ [0, 1].
Rezolvare:
Se obţine
ds = dt.
Z
xyds ,
(γ)
b√ 2
unde (γ) este sfertul din primul cadran al elipsei dată explicit y = a − x2 .
a
Rezolvare:

 x = t,
Parametrizarea curbei date este (γ) :
 y = b √a2 − t2 , t ∈ [0, a] .
a
Sunt două cazuri: a = b şi a 6= b.
s 2
b a p 2 b a p 2
Z Z
b 1
I= 2
t a −t 1+ √ (−2t) dt = t (b − a2 ) t2 + a4 dt
a 0 a 2 a2 − t2 a 0
Z ap
b 1 0
(b2 − a2 ) t2 + a4 b2 − a2 t2 + a4 dt .

= 2 2
a 2 (b − a ) 0
2
Z
xds ,
(γ)
unde (γ) : y = x2 , x ∈ [0, 2] .
Rezolvare:

Z 2 q
2
I= x 1 + (2x) dx.
0
Deci Z 2
1 p 0
I= 1 + 4x2 1 + 4x2 dx
8 0
sau putem vedea integrala iraţională ca pe o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este
cazul al doilea)
1 2 1/2 1 2 −1/2
1 + 4x2 = t2 ⇔ x= t −1 ⇒ dx = t −1 · (2t) .
2 4

Z
xyds ,
(γ)
unde (γ) : y = x2 , x ∈ [−1, 1] .
Rezolvare:

Z 1 q Z 1 p
2
I= x · x2 1 + (2x) dx = x3 1 + 4x2 dx.
−1 −1
Am obţinut o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)
1 2 1/2 1 2 −1/2
1 + 4x2 = t2 ⇔ x= t −1 ⇒ dx = t −1 · (2t) .
2 4

Z
y 5 ds ,
(γ)
y4
unde (γ) : x = 4 , y ∈ [0, 2] .
Rezolvare:
t4
(
x= 4 ,
y = t, t ∈ [0, 2] .
s 2
Z 2 Z 2 p
1
I= t5 1 + · 4t3 dt = t5 1 + t6 dt .
0 4 0
3
Deci Z 2
1 p 0
I= 1 + t6 1 + t6 dt
6 0
sau putem vedea integrala iraţională ca pe o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este
cazul al doilea)
1/6 1 2 −5/6
1 + t6 = s2 ⇔ t = s2 − 1 ⇒ dt = s −1 · (2s) .
6

Z
z x2 + y 2 ds ,

(γ)


 x = t cos t,

unde (γ) : y = t sin t,


z = t, t ∈ [0, 1] .

Rezolvare:
Se obţine
Z 1 q
Z 1 p
2 2
I= t t2 cos2 t + t2 sin2 t (cos t − t sin t) + (sin t + t cos t) + 1 dt = t3 2 + t2 dt .
0 0
Am obţinut o integrală binomă, care se rezolvă cu substituţia (este cazul al doilea)

1/2 1 2 −1/2
2 + t2 = s2 ⇔ t = s2 − 2 ⇒ dt = s −2 · (2s) .
2

Z
x2 ds ,
(γ)
unde (γ) : x2 + y 2 = 2, x, y ≥ 0.
Rezolvare:
( √
x= 2 cos θ ,
Curba dată este sfertul din primul cadran al unui cerc dat parametric de (γ) : √
y= 2 sin θ , θ ∈ [0, π/2] .
Se obţine
Z π/2
2
p
2
√ Z π/2
I= 2 cos θ 2 sin θ + 2 cos2 θ dθ = 2 2 cos2 θ dθ
0 0
√ Z π/2 √

1 + cos (2θ) sin (2θ) θ=π/2
=2 2 dθ = 2 θ + .
2 2

0 θ=0

Z
xy ds ,
(γ)
a2
unde (γ) este dată de intersecţia sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 cu cilindrul x2 + y 2 = 4 situată ı̂n primul
octant (x, y, z ≥ 0).
Rezolvare:
4
2 2
Deoarece se obţine z 2 = a2 − a4 = 3a4 , curba dată este un cerc ı̂n spaţiu cu ecuaţiile parametrice
 a
 x = cos θ ,


 2

 a
(γ) : y = sin θ ,
2


 √
 z = a 3 , θ ∈ [0, π/2] .


2
Se obţine
Z π/2 2 r
a3 π/2
2 a 2 Z
a a
I= sin θ cos θ − sin θ + cos θ + 0 dθ = sin θ cos θ dθ
0 4 2 2 8 0
a3 π/2 sin (2θ) a3
Z
cos (2θ) θ=π/2
= dθ = − .
8 0 2 16 2

θ=0

Z
(x + y + z) ds ,
(γ)


 x = a cos t,

unde (γ) : y = a sin t,


z = bt, t ∈ [0, π/2] .

Rezolvare:
Se obţine p
ds = a2 + b2 dt.

Z
x2 + y 2 ln z ds ,

(γ)


 x = et cos t,

unde (γ) : y = et sin t,


z = et , t ∈ [0, 1] .

Rezolvare:
Se obţine √
ds = 3 et dt.
14. Să se calculeze lungimea următoarelor curbe:

1

(a) Intersecţia sferei x2 + y 2 + z 2 = 1 cu paraboloidul z = 2 x2 + y 2 .
1
(b) Intersecţia sferei x2 + y 2 + z 2 = 1 cu cilindrul x2 + y 2 = 4 , z ∈ [0, 2] .


 x = r cos t,


(c) Elicea circulară y = r sin t,

 z = ht, t ∈ [0, 2π] .


(d) x = t5 − 1 , y = t4 , t ∈ [0, 1] .
(e) Porţiunea din cercul x2 + y 2 = 4 pentru care y ≤ 0.
5
(f ) Pătratul cu vârfurile A (−1, 0) , B (0, 1) , C (1, 0) , D (0, −1) .
Rezolvare:
Trebuie calculată integrala curbilinie care dă lungimea unei curbe

Z
L (γ) = ds.
(γ)
(a) Deoarece se obţine

√
z 2 = 1 − 2z ⇔ z 2 + 2z − 1 = 0 ⇒ z1,2 = −1 ± 2,
avem √ 2
x2 + y 2 = 1 − z1,2
2
= 1 − −1 ± 2 .
√
Nu putem alege z2 (deoarece x2 + y 2 = 1 − z22 = −2 − 2 2 ), deci
h i1/2
x2 + y 2 = 1 − z12 = R2 , unde R = 2 21/2 − 1 .


 x = R cos θ ,

Curba dată este un cerc ı̂n spaţiu cu ecuaţiile parametrice (γ) : y = R sin θ ,

 √
z = 2 − 1, θ ∈ [0, 2π] .

(b) Deoarece se obţine √

1 3 3
z2 = 1 − = ⇔ z1,2 = ±
4 4 2
(alegem doar pe z1 ≥ 0), avem
3 1
x2 + y 2 = 1 − = .
4 4
1


 x = cos θ ,



 2
Curba dată este un cerc ı̂n spaţiu cu ecuaţiile parametrice (γ) : 1
y = sin θ ,

 2
√



z = 23 , θ ∈ [0, 2π] .

x2 y2
15. Să se determine integrala care dă lungimea elipsei + = 1.
a2 b2
16. Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip1 :

Z
x2 − y 2 dx ,

I= _
(OA)
_
unde (OA) este segmentul parabolei y = x2 cuprins ı̂ntre x = 0 şi x = 2.
Rezolvare:
(
_ x = t,
Parametrizarea curbei date este (OA) :
y = t2 , t ∈ [0, 2] .
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
Z 2
t2 − t4 d (t) .

I=
0
1 La integrala curbilinie de al doilea tip contează sensul de parcurgere al curbei, mai precis, are loc:
Z Z
_ P (x, y) dx + Q (x, y) dy = − _ P (x, y) dx + Q (x, y) dy..
(AB) (BA)
6
17. Să se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
Z
_
2xydx + x2 dy ,
(OA)
_
unde (OA) este
(a) parabola y 2 = x care uneşte O (0, 0) cu A (1, 1) ;
(b) dreapta y = x care uneşte O (0, 0) cu A (1, 1) ;
(c) curba y = x3 care uneşte O (0, 0) cu A (1, 1) .
Rezolvare:
(
_ x = t,
(a) Parametrizarea curbei date este (OA) : √
y = t, t ∈ [0, 1] .
Conform teoremei de reducere, integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
Z 1h √ √ i Z 1 √
2 2 1
I= 2t t d (t) + t d t = 2t t + t √ dt .
0 0 2 t

Z
_
xydx − y 2 dy ,
(AB)
x = t2 ,
(
_
unde (AB) :
y = t3 , t ∈ [0, 1] .
Z
_
x2 dx + 2xydy ,
(AB)
_
unde (AB) este jumătatea superioară a unei elipse parcursă ı̂n sens trigonometric.
Rezolvare:
(
x = a cos θ ,
y = b sin θ , θ ∈ [0, π] .
Integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
Z πh i Z π
2
(a cos θ) d (a cos θ) + 2a cos θ · b sin θ d (b sin θ) = 2ab2 − a3 sin θ cos2 θ dθ

I=
0 0
Z π
0
= − 2ab2 − a3 cos2 θ (cos θ) dθ.

0

Z p
_
1 − x2 dx + xdy ,
(AB)
_
y2
unde (AB) este curba x2 + 4 = 1 parcursă ı̂n sens trigonometric.
Rezolvare:
7
(
x = cos θ ,
y = 2 sin θ , θ ∈ [0, 2π] .
Integrala curbilinie de al doilea tip se reduce la integrala Riemann:
Z 2π hp i Z 2π
|sin θ| sin θ + 2 cos2 θ dθ

I= 1− cos2 θ d (cos θ) + cos θ d (2 sin θ) =
0 0
Z π Z 2π Z 2π
= sin2 θ dθ − sin2 θ dθ + 2 cos2 θdθ.
0 π 0
Sunt utile formulele trigonometrice
sin (2θ) = 2 sin θ cos θ şi cos (2θ) = 2 cos2 θ − 1 = 1 − 2 sin2 θ.

Z
dx
,
(γ) x3 + y 3
(
x = a cos θ ,
unde (γ) :
y = a sin θ , θ ∈ [0, π/2] .
Rezolvare:
Obţinem integrala Riemann:

π/2 π/2 π/2
−a −1
Z Z Z
d (a cos θ) sin θ sin θ
I= 3 3 = a3 dθ = 2 dθ.
0 (a cos θ) + (a sin θ) 0 cos3 θ + sin3 θ a 0 cos3 θ + sin3 θ
Având ı̂n vedere că integrala este pară ı̂n sin şi cos se poate folosi substituţia
tg (θ) = t.
t 1
sin θ = √ şi cos θ = √ .
1 + t2 1 + t2

Z
dx dy
− ,
(γ) 2a + y a + x
unde (γ) este curba dată de x2 + y 2 + 2ay = 0, a > 0, cu x + y ≥ 0, cu extremitatea iniţială ı̂n
A (a, −a) .
Rezolvare:
2
Observăm că avem un cerc x2 + (y + a) = a2 cu centrul ı̂n C (0, −a) şi de rază a. Curba (γ) este
arcul din cercul anterior parcurs de la A (a, −a) până la originea O (0, 0) .
(
x = a cos θ ,
2
y + a = a sin θ , θ ∈ [0, π/2] .
2 Ecuaţiile parametrice ale unui cerc
(x − a)2 + (y − b)2 = R2
( (
x − a = R cos θ , x = a + R cos θ ,
sunt sau, echivalent,
y − b = R sin θ , θ ∈ [0, 2π] y = b + R sin θ , θ ∈ [0, 2π] .
8
π/2 Z π/2
d (a sin θ − a) −a sin θ
Z
d (a cos θ) a cos θ
I= − = − dθ
0 2a + (a sin θ − a) a + a cos θ 0 a + a sin θ a + a cos θ
Z π/2
sin θ cos θ
=− + dθ.
0 1 + sin θ 1 + cos θ
Calculăm
1 + sin θ − 1
Z Z Z Z
sin θ 1
dθ = dθ = dθ − dθ
1 + sin θ 1 + sin θ 1 + sin θ
1 + cos θ − 1
Z Z Z Z
cos θ 1
dθ = dθ = dθ − dθ.
1 + cos θ 1 + cos θ 1 + cos θ
Ambele integrale se pot rezolva folosind substituţia trigonometrică universală

θ
tg = t.
2
2t 1 − t2
sin θ = şi cos θ = .
1 + t2 1 + t2

Z
ydx − (x − a) dy ,
(γ)
2
(x − a) y2
unde (γ) : + = 1.
a2 b2
Rezolvare:
(
x − a = a cos θ ,
Parametrizarea elipsei date este (γ) :
y = b sin θ , θ ∈ [0, 2π] .
Z p
a2 − x2 dx + xzdy + x2 + y 2 dz ,

_
z
(AB)


 x = a cos t,
_ 
unde (AB) : y = a sin t,


z = bt, t ∈ [0, π/2] .

Rezolvare:

Z π/2 q
2 2 2 2
I= bt a − (a cos t) d (a cos t) + a cos t · bt d (a sin t) + (a cos t) + (a sin t) d (bt)
0
Z π/2
−a2 b t sin2 t + a2 b t cos2 t + a2 b t sin2 t dt.

=
0
sin (2θ) = 2 sin θ cos θ şi cos (2θ) = 2 cos2 θ − 1 = 1 − 2 sin2 θ.
Apoi se foloseşte metoda de integrare prin părţi.
9
Z
_
xdx + xydy + xyzdz ,
(AB)
_ √
unde (AB) : x = et , y = e−t , z = 2t, t ∈ [0, 1] .
√ √ √
Z
_
yzdx + xzdy + xydz ,
(AB)
_
unde (AB) : x = t, y = t2 , z = t3 , t ∈ [0, 1] .
27. Să se calculeze următoarea integrală curbilinie constatând ı̂n prealabil că este independentă de
drum:
xdy − ydx
Z
_ 2 ,
(AB) (x − y)
_
unde (AB) este arcul de curbă ce uneşte punctul A (0, −1) cu B (1, 0) .
Rezolvare:
Avem de calculat integrala Z

_
P (x, y) dx + Q (x, y) dy.
(AB)
−y x
În cazul nostru P (x, y) = (x−y)2
şi Q (x, y) = (x−y)2
.
Se verifică mai ı̂ntâi condiţiile suficiente
∂P −x − y ∂Q
(x, y) = 3 = (x, y) , pentru orice (x, y)
∂y (x − y) ∂x
care asigură existenţa unei primitive3 F a formei diferenţiale P (x, y) dx + Q (x, y) dy care se inte-
grează.
Apoi se rezolvă sistemul
∂F


 (x, y) = P (x, y) ,
∂x

 ∂F

 (x, y) = Q (x, y) ,
∂y
care defineşte primitiva F (integrându-se una din ecuaţii)4 .
3 Fie D ⊆ R2 un domeniu simplu conex (domeniu conex cu proprietatea că orice curbă ı̂nchisă situată ı̂n D mărgineşte un
domeniu care este de asemenea ı̂n D; adică domeniul D nu are “găuri”). Fie două funcţii P, Q : D → R. Dacă avem forma
diferenţială de ordinul 1
P (x, y) dx + Q (x, y) dy,
atunci aceasta este o diferenţială totală exactă dacă şi numai dacă are loc relaţia
∂P ∂Q
(x, y) = (x, y) , pentru orice (x, y) ∈ D.
∂y ∂x
4 Dacă forma diferenţială P (x, y) dx + Q (x, y) dy este exactă, atunci există F ∈ C 1 (D) astfel ı̂ncât au loc
 ∂F
 ∂x (x, y) = P (x, y) ,


 ∂F

 (x, y) = Q (x, y) ,
∂y
pentru orice (x, y) ∈ D.
10
Obţinem, dacă luăm, de exemplu, prima ecuaţie,
−2+1
−y (x − y)
Z Z
F (x, y) = P (x, y) dx = 2 dx = −y + C (y) .
(x − y) −2 + 1
Folosim a doua ecuaţie şi obţinem

0
y x
+ C (y) = 2 ⇔ C 0 (y) = 0 ⇔ C (y) = C,
x−y y (x − y)
deci
y
F (x, y) = + C, C ∈ R.
x−y
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi obţine valoarea integralei
Z (x,y)=B
I = _ dF (x, y) = F (x, y) = F (B) − F (A) = F (1, 0) − F (0, −1) .

(AB) (x,y)=A
drum:
ydx − xdy
Z
,
_
(AB) y2
_
unde (AB) este arcul de curbă ce uneşte punctul A (1, 2) cu B (2, 1) .
Rezolvare:
Avem de calculat integrala Z

_
P (x, y) dx + Q (x, y) dy.
(AB)
1 −x
În cazul nostru P (x, y) = y şi Q (x, y) = y2 .
∂P −1 ∂Q
(x, y) = 2 = (x, y) , pentru orice (x, y) ,
∂y y ∂x
care asigură existenţa unei primitive F a formei diferenţiale P (x, y) dx + Q (x, y) dy care se inte-
grează.
Apoi se rezolvă sistemul care defineşte primitiva F (integrându-se una din ecuaţii).
Z Z
1 x
F (x, y) = P (x, y) dx = dx = + C (y) .
y y

0
x −x
+ C (y) = ⇔ C 0 (y) = 0 ⇔ C (y) = C,
y y y2
deci
x
F (x, y) = + C, C ∈ R.
y
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi obţine că
Z (x,y)=B
I = _ dF (x, y) = F (x, y) = F (B) − F (A) = F (2, 1) − F (1, 2) .

(AB) (x,y)=A
11
drum:
Z
xdx + ydy + zdz
_
p ,
(AB) x2 + y 2 + z 2
_
unde (AB) este arcul de curbă ce uneşte punctul A (1, 1, 1) cu B (3, 4, 5).
Rezolvare:
Avem de calculat integrala

Z
_
P (x, y, z) dx + Q (x, y, z) dy + R (x, y, z) dz.
(AB)
x y z
În cazul nostru P (x, y, z) = √ , Q (x, y, z) = √ , R (x, y, z) = √ .
x2 +y 2 +z 2 x2 +y 2 +z 2 x2 +y 2 +z 2


 ∂P (x, y, z) = −xy x2 + y 2 + z 2 −3/2 = ∂Q

 (x, y, z) ,
∂y ∂x





∂Q ∂R
 −3/2
(x, y, z) = −yz x2 + y 2 + z 2 = (x, y, z) ,
 ∂z
 ∂y


 ∂R (x, y, z) = −xz x2 + y 2 + z 2 −3/2 = ∂P


 (x, y, z) , pentru orice (x, y, z)
∂x ∂z
care asigură existenţa unei primitive5 F a formei diferenţiale P (x, y, z) dx+Q (x, y, z) dy+R (x, y, z) dz
care se integrează.
∂F


 (x, y, z) = P (x, y, z) ,


 ∂x

 ∂F
(x, y, z) = Q (x, y, z)

 ∂y

 ∂F (x, y, z) = R (x, y, z) ,



∂z
care defineşte primitiva F (integrându-se una din ecuaţii)6 .
5 Fie D ⊆ R3 un domeniu simplu conex (domeniu conex cu proprietatea că orice curbă ı̂nchisă situată ı̂n D mărgineşte un
domeniu care este de asemenea ı̂n D; adică domeniul D nu are “găuri”). Fie două funcţii P, Q, R : D → R. Dacă avem forma
diferenţială de ordinul 1
P (x, y, z) dx + Q (x, y, z) dy + R (x, y, z) dz,
atunci aceasta este o diferenţială totală exactă dacă şi numai dacă au loc relaţiile
 ∂P ∂Q

 (x, y, z) = (x, y, z) ,
 ∂y

 ∂x


∂Q ∂R

(x, y, z) = (x, y, z) ,


 ∂z ∂y

 ∂R (x, y, z) = ∂P (x, y, z) ,



∂x ∂z
pentru orice (x, y, z) ∈ D.
6 Dacă forma diferenţială P (x, y, z) dx + Q (x, y, z) dy + R (x, y, z) dz este exactă, atunci există F ∈ C 1 (D) astfel ı̂ncât au loc
∂F


 (x, y, z) = P (x, y, z) ,



 ∂x

 ∂F
(x, y, z) = Q (x, y, z)

 ∂y


 ∂F (x, y, z) = R (x, y, z) ,



∂z
pentru orice (x, y, z) ∈ D.
12
Z Z Z
x 1 −1/2 0
F (x, y, z) = P (x, y, z) dx = p dx = x2 + y 2 + z 2 x2 + y 2 + z 2 x
dx
x2 + y 2 + z 2 2
1/2
= x2 + y 2 + z 2

+ C (y, z) .

p 0 y
x2 + y 2 + z 2 + C (y, z) = p ⇔ Cy0 (y, z) = 0 ⇔ C (y, z) = C (z) ,
y x2 + y2 + z2
deci p
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + C (z) .
Folosim a treia ecuaţie şi obţinem
p 0 z
x2 + y 2 + z 2 + C (z) = p ⇔ C 0 (z) = 0 ⇔ C (z) = C,
z x2 + y2 + z2
deci p
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + C, C ∈ R.
Se aplică formula lui Leibniz-Newton şi obţine valoarea integralei
Z (x,y,z)=B
I = _ dF (x, y, z) = F (x, y, z) = F (B) − F (A) = F (3, 4, 5) − F (1, 1, 1) .

(AB) (x,y,z)=A
30. Să se studieze dacă următoarele forme diferenţiale sunt exacte şi ı̂n caz afirmativ să se calculeze o
primitivă a lor:
4x3 y 3 − 3y 2 + 5 dx + 3x4 y 2 − 6xy − 4 dy.

(a)

1 1 z x 1
(b) z − dx + 2 dy + − dz.
x2 y x2 + z 2 xy x2 + z 2 xy
Rezolvare:
(a) În cazul nostru P (x, y) = 4x3 y 3 − 3y 2 + 5 şi Q (x, y) = 3x4 y 2 − 6xy − 4 .
∂P ∂Q
(x, y) = 12x3 y 2 − 6y = (x, y) , pentru orice (x, y)
∂y ∂x
care asigură existenţa unei primitive F a formei diferenţiale P (x, y) dx + Q (x, y) dy.
∂F


 (x, y) = P (x, y) ,
∂x

 ∂F

 (x, y) = Q (x, y) .
∂y
Z Z
4x3 y 3 − 3y 2 + 5 dx = x4 y 3 − 3xy 2 + 5x + C (y) .

F (x, y) = P (x, y) dx =

0
x4 y 3 − 3xy 2 + 5x + C (y) y = 3x4 y 2 − 6xy − 4 ⇔ C 0 (y) = −4 ⇔ C (y) = −4y + C,
deci
F (x, y) = x4 y 3 − 3xy 2 + 5x − 4y + C, C ∈ R.
13
z z z x 1
(b) În cazul nostru P (x, y, z) = x2 y − x2 +z 2 , Q (x, y, z) = xy 2 , R (x, y, z) = x2 +z 2 − xy .
 ∂P −z ∂Q
 (x, y, z) = 2 2 = (x, y, z) ,
∂y x y ∂x





 ∂Q

1 ∂R
(x, y, z) = 2 = (x, y, z) ,

 ∂z xy ∂y

∂R z 2 − x2 1 ∂P


(x, y, z) = 2 + x2 y = ∂z (x, y, z) , pentru orice (x, y, z)



∂x 2
(x + z )2
care asigură existenţa unei primitive F a formei diferenţiale P (x, y, z) dx+Q (x, y, z) dy+R (x, y, z) dz.
∂F


 (x, y, z) = P (x, y, z) ,


 ∂x

 ∂F
(x, y, z) = Q (x, y, z) ,

 ∂y

 ∂F (x, y, z) = R (x, y, z) .



∂z
Obţinem, dacă luăm, de exemplu, a doua ecuaţie,
−z
Z Z
z
F (x, y, z) = Q (x, y, z) dy = dx = + C (x, z) .
xy 2 xy
Folosim prima ecuaţie şi obţinem
0
−z z z z
+ C (x, z) = 2 − 2 ⇔ Cx0 (x, z) = −
xy x x y x + z2 x2 + z 2
x
⇔ C (x, z) = −arctg + C (z) ,
z
deci
z x
F (x, y, z) = − − arctg + C (z) .
xy z
Folosim a treia ecuaţie şi obţinem
0
z x x 1
− − arctg + C (z) = 2 2
− ⇔ C 0 (z) = 0 ⇔ C (z) = C,
xy z z x +z xy
deci
z x
F (x, y, z) = − − arctg + C, C ∈ R.
xy z
31. Determinaţi aria domeniului mărginit de curba
x = a cos3 t,
(
(γ) : , t ∈ [0, 2π]
y = a sin3 t,
Rezolvare:
Trebuie calculată integrala curbilinie care dă aria unui domeniu mărginit de o curbă ı̂nchisă
Z
1
A (γ) = xdy − ydx.
2 (γ)
(
x = a cos t,
32. Să se calculeze aria elipsei , t ∈ [0, 2π] .
y = b sin t,
14
Seminariile 10 – 12
Capitolul IV. Integrala dublă
1. Să se calculeze următoarea integrală dublă pe un domeniu dreptunghiular

ZZ
5xy 2 − 2x3 dxdy ,

D
unde D este dreptunghiul D = [1, 3] × [2, 5].
Rezolvare:
Avem explicitarea domeniului
D = (x, y) ∈ R2 : 1 ≤ x ≤ 3, 2 ≤ y ≤ 5 .

Avem următoarea reducere a integralei duble la două integrale iterate:

Z 3 Z 5 Z 5 Z 3
2 3 2 3

I= 5xy − 2x dy dx = 5xy − 2x dx dy.
1 2 2 1
Z 5
5xy 2 − 2x3 dy şi vom ţine cont de faptul că atunci când integrăm ı̂n

Vom calcula integrala
2
raport cu o variabilă vom considera cealaltă variabilă drept constantă. Astfel
5 y=5
y3 53 23
Z
5xy 2 − 2x3 dy = − 2x3 y − 2x3 · 5 − 5x · − 2x3 · 2 =

5x = 5x ·
2 3 y=2 3 3
4
5 40 585
= x − 10x3 − x − 4x3 = x − 6x3 .
3 3 3
Deci x=3
3
585 x2 x4
Z
585
I= x − 6x3 dx = −6 .
1 3 3 2 4 x=1
2. Să se calculeze integrala precedentă folosind reducerea

Z 5 Z 3
5xy 2 − 2x3 dx dy

2 1
(s-a schimbat ordinea de integrare).

x2
ZZ
2
dxdy ,
D1+y
unde D este dreptunghiul D = [2, 5] × [0, 1].
Rezolvare:
Avem explicitarea domeniului
D = (x, y) ∈ R2 : 2 ≤ x ≤ 5, 0 ≤ y ≤ 1 .

1
4. Să se calculeze următoarea integrală dublă:
ZZ p
|y − x2 | dxdy ,
D
unde D este domeniul dat de x ∈ [−1, 1] , y ∈ [0, 1] .

Rezolvare:
Aplicăm teorema de reducere şi obţinem

Z 1 Z 1 p

I= 2
|y − x | dy dx.
−1 0
Deoarece x ∈ [−1, 1] ,
Z 1 p Z x2 p Z 1 p
|y − x2 | dy = 2
x − y dy + y − x2 dy
0 0 x2
2
y=x y=1
x − y 3/2 y − x2 3/2
2
= +
−3/2 3/2

2
y=0 y=x
2 3/2 3/2
= 1 − x2 − −x2
3
2 3/2 3/2 2 3/2 3

= 1 − x2 − −x2 = 1 − x2 − |x| .
3 3
Deci
Z 1 Z 1 Z 0 Z 1
2 3/2 3
2 3/2
1 − x2 1 − x2 −x3 dx − x3 dx.

I= − |x| dx = dx −
3 −1 3 −1 −1 0
3/2
1 − x2
R
Dacă privim integrala dx ca integrală binomă, atunci suntem ı̂n cazul al treilea. Deci
este utilă substituţia
1 − x2 −1/2 −1 2 −3/2 −3/2

= t2 ⇔ x = t2 + 1 ⇒ dx = t +1 · 2tdt = −t t2 + 1 dt.
x2 2
Deci
−1/2 2 3/2
Z Z
2 3/2 2
−3/2
(−t) t2 + 1

1−x dx = 1− t +1 dt
3/2
t2
Z Z
2
−3/2 −3
=− 2
t t + 1 dt = − t4 t2 + 1 dt .
t +1
3/2
1 − x2
R
Sau putem calcula integrala dx folosind substituţia trigonometrică
x = sin t ⇒ dx = cos tdt.
Deci Z Z Z
2 3/2 2
3/2
cos4 t dt,

1−x dx = 1 − sin t cos tdt =
pentru care folosim, de două ori, formula
1 + cos (2t)
cos2 t = .
2
2
5. Să se calculeze următoarea integrală dublă schimbând convenabil ordinea de integrare
ZZ
y
3/2
dxdy ,
D (1 + x + y 2 )
2
unde D este dreptunghiul [0, 1] × [0, 1].
Rezolvare:
Avem următoarea reducere a integralei duble la două integrale simple:

Z 1 Z 1 ! Z 1 Z 1 !
y y
I= 3/2
dy dx = 3/2
dx dy.
0 0 (1 + x2 + y 2 ) 0 0 (1 + x2 + y 2 )
Z 1
y
Vom calcula integrala 3/2
dy şi vom ţine cont de faptul că atunci când integrăm
0 (1 + x + y 2 )
2
ı̂n raport cu o variabilă vom considera cealaltă variabilă drept constantă. Astfel, folosind prima
metodă de schimbare de variabilă,
Z 1
1 1
Z
y −3/2 0
3/2
dy = 1 + x2 + y 2 · 1 + x2 + y 2 y dy =
2
0 (1 + x + y ) 2 2 0

− 3 +1 y=1
1 1 + x2 + y 2 2 h 1
2 −2
1i
2 −2 1 1
= 3 = − 2 + x − 1 + x =√ −√ .
2 −2 + 1
2
x +1 2
x +2
y=0
Deci !
Z 1 Z 1 Z 1
y 1 1
I= 3/2
dy dx = √ −√ dx
0 0 (1 + x2 + y 2 ) 0 x2 + 1 x2 + 2
√ x=1
h p p ix=1 x + x 2 + 1
= ln x + x2 + 1 − ln x + x2 + 2 = ln √

2

x=0 x + x + 2 x=0
√ √
1+ 2 1 √ 1+ 2
= ln √ − ln √ = ln 2 √ .
1+ 3 2 1+ 3
Z 1 Z 1
y −3/2
Observăm că dacă vom calcula mai ı̂ntâi 3/2
dx = y 1 + x2 + y 2 dx atunci
2
0 (1 + x + y ) 2 0
calculul integralei ı̂n raport cu dx este mai dificil.
ZZ
x2 + y dxdy ,

D
unde D este domeniul mărginit de parabolele y = x2 şi y 2 = x.
Rezolvare:
Desenăm mai ı̂ntâi domeniul şi observăm că este simplu ı̂n raport cu ambele axe.
Explicităm domeniul ı̂n cazul ı̂n care privim domeniul D ca simplu ı̂n raport cu axa Oy.
Să luăm x ∈ [0, 1] arbitrar fixat şi prin
√ x ducem o paralelă la axa Oy care va intersecta domeniul
D ı̂n curbele ϕ1 (x) = x2 şi ϕ2 (x) = x.
Obţinem explicitarea: √
D = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 1, x2 ≤ y ≤ x .


√ !
Z 1 Z x
2

I= x + y dy dx
0 x2
3
şi calculăm mai ı̂ntâi
√
x y=√x √ 2! 2 !
y 2 √ x2
Z
2 2
2 x
− x2 x2 +

x + y dy = x y + = x x+
x2 2 y=x2
2 2
√ 2! 2 !
2
√ x 2 2 x2 √ x 3x4 1 3
= x x+ − x ·x + = x2 x + − = x5/2 + x − x4 ,
2 2 2 2 2 2
deci x=1
1 5/2+1
1 x2
Z
5/2 1 3 4 x 3 x5
I= x + x − x dx = + −
0 2 2 5/2 + 1 2 2 2 5 x=0
2 1 3 33
= + − = .
7 4 10 140
7. Să se calculeze integrala precedentă folosind faptul că domeniul D este simplu ı̂n raport cu axa Ox.
Rezolvare:
√
Avem explicitarea D = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ y ≤ 1, y 2 ≤ x ≤ y .
x2
ZZ
p dxdy ,
D x2 + y 2
unde D este domeniul mărginit de x = 0, y = 1, y = 2 şi y = x.

Rezolvare:
Desenăm mai ı̂ntâi domeniul şi observăm că este simplu ı̂n raport cu axa Ox.
Explicităm domeniul. Să luăm y ∈ [1, 2] arbitrar fixat şi prin y ducem o paralelă la axa Ox care va
intersecta domeniul D ı̂n curbele ϕ1 (y) = 0 şi ϕ2 (y) = y. Deci obţinem explicitarea
D = (x, y) ∈ R2 : 1 ≤ y ≤ 2, 0 ≤ x ≤ y .


!
2 y
x2
Z Z
I= p dx dy.
1 0 x2 + y 2
Calculăm mai ı̂ntâi

Z y Z y x=y Z y p
x2 p 0 p
dx = x· x2 + y 2 dx = x · x2 + y 2 − x2 + y 2 dx

p
0 x2 + y 2 0 x x=0 0
Z y 2 Z y Z y
p x + y2 p x2 y2
= y 2y 2 − p dx = y 2y 2 − p dx − p dx ,
0 x2 + y 2 0 x2 + y 2 0 x2 + y 2
deci
!
y √
p
x2 y + 2y 2
Z p p x=y
2
2 dx = y 2y 2 − y ln x + x2 + y 2 = y 2 2 − y 2 ln

p p
x2 + y 2
0 x=0 y2
√ √
= y 2 2 − y 2 ln 1 + 2 .
Obţinem
√ √ y=2 √
2
1 2√ √
√
2 − ln 1 + 2 y 3 7 2 − ln 1 + 2
Z
1 2
I= y 2 − y ln 1 + 2 dy = = .
1 2 2 2 3 y=1 6
4
9. Să se calculeze integrala precedentă folosind faptul că, deşi domeniul D nu este simplu ı̂n raport cu
axa Oy, se poate totuşi descompune ı̂n două subdomenii care sunt simple ı̂n raport cu axa Oy.
Rezolvare:
Obţinem:
x2 x2
ZZ ZZ
I= p dxdy + p dxdy ,
D1 x2 + y 2 D2 x2 + y 2

unde D1 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 1, 1 ≤ y ≤ 2 şi D2 = (x, y) ∈ R2 : 1 ≤ x ≤ 2, x ≤ y ≤ 2 .
10. Să se calculeze următoarea integrală dublă
ZZ p
y 2 R2 − x2 dxdy ,
D
2 2 2
unde D este discul x + y ≤ R .
Rezolvare:
Obţinem explicitarea:
n p p o
D = (x, y) ∈ R2 : −R ≤ x ≤ R, − R2 − x2 ≤ y ≤ R2 − x2 .

ZZ
(1 − y) dxdy ,
D
unde D este domeniul dat de x2 + y 2 − 2y ≤ 0, y ≤ x2 şi x ≥ 0.
Rezolvare:
Să observăm că

2
x2 + y 2 − 2y = 0 ⇔ x2 + (y − 1) = 1
reprezintă cercul cu centrul C (0, 1) şi raza 1.
Obţinem explicitarea
n p o
D = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 1, 1 − 1 − x2 ≤ y ≤ x2 .
x2
!
Z 1 Z
I= √ (1 − y) dy dx.
0 1− 1−x2

x2 y=x2
y 2
Z
√ (1 − y) dy = y− .
1− 1−x2 2 y=1−√1−x2

ZZ
xy dxdy ,
D
5
unde D este domeniul mărginit de xy = 1 şi x + y = 2 .
Rezolvare:
5
Obţinem explicitarea

1 1 5
D= (x, y) ∈ R2 : ≤ x ≤ 2, ≤y ≤ −x .
2 x 2

!
Z 2 Z −x+5/2
I= xy dy dx.
1/2 1/x

y=−x+5/2 " 2 #
−x+5/2
y 2
Z
1 5 1
xy dy = x = x −x + − 2 .
1/x 2 y=1/x 2 2 x

ZZ
(|x| + |y|) dxdy ,
D
unde D este domeniul dat de |x| + |y| ≤ 1.
Rezolvare:
În cadranul I domeniul devine D1 : x + y ≤ 1 şi x, y ≥ 0 (deci D1 este mărginit de dreptele

y = −x + 1, x = 0, y = 0).
În cadranul II domeniul devine D2 : −x + y ≤ 1 şi x ≤ 0, y ≥ 0 (deci D2 este mărginit de dreptele
y = x + 1, x = 0, y = 0).
În cadranul III domeniul devine D3 : −x − y ≤ 1 şi x, y ≤ 0 (deci D3 este mărginit de dreptele
y = −x − 1, x = 0, y = 0).
În cadranul IV domeniul devine D4 : x − y ≤ 1 şi x ≥ 0, y ≤ 0 (deci D4 este mărginit de dreptele
y = x − 1, x = 0, y = 0).
Atunci D = D1 ∪ D2 ∪ D3 ∪ D4 şi
ZZ ZZ ZZ ZZ
I= (|x| + |y|) dxdy + (|x| + |y|) dxdy + (|x| + |y|) dxdy + (|x| + |y|) dxdy,
D1 D2 D3 D4
unde
D1 = (x, y) ∈ R2

: 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ −x + 1 ,
D2 = (x, y) ∈ R2

: −1 ≤ x ≤ 0, 0 ≤ y ≤ x + 1 ,
D3 = (x, y) ∈ R2

: −1 ≤ x ≤ 0, −x − 1 ≤ y ≤ 0 ,
D4 = (x, y) ∈ R2

: 0 ≤ x ≤ 1, x − 1 ≤ y ≤ 0 .

ZZ
1
√ dxdy ,
D x
unde D este domeniul dat de y 2 ≤ 8x, y ≤ 2x şi y + 4x ≤ 24.
Rezolvare:
Domeniul D nu este simplu ı̂n raport cu axa Oy, dar se poate descompune ı̂n trei subdomenii care
sunt simple ı̂n raport cu axa Oy.
Deci ZZ ZZ ZZ
1 1 1
I= √ dxdy + √ dxdy + √ dxdy ,
D1 x D2 x D3 x
6
unde n √ o
D1 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, − 8x ≤ y ≤ 2x ,
n √ √ o
D2 = (x, y) ∈ R2 : 2 ≤ x ≤ 9/2, − 8x ≤ y ≤ 8x ,
n √ o
D3 = (x, y) ∈ R2 : 9/2 ≤ x ≤ 8, − 8x ≤ y ≤ −4x + 24 .

ZZ
y dxdy ,
D
unde D este domeniul dat de x2 + y 2 ≥ 2x, y 2 ≤ 8x şi 0 ≤ x ≤ 2.
Rezolvare:
Domeniul D nu este simplu ı̂n raport cu axa Oy, dar se poate descompune ı̂n două subdomenii care
sunt simple ı̂n raport cu axa Oy.
Deci ZZ ZZ
I= y dxdy + y dxdy ,
D1 D2
unde n √ p o
D1 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, − 2x ≤ y ≤ − 2x − x2 ,
n √ p o
D2 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, 2x ≤ y ≤ 2x − x2 .
x2
ZZ
2
dxdy ,
Dy
unde D este domeniul mărginit de curbele x = 2, y = x şi xy = 1.
17. Să se calculeze aria domeniului D mărginit de parabola y = x2 − 1 şi de dreapta y = x + 1.
Rezolvare:
Trebuie
explicitat domeniul D care este simplu ı̂n raport
cu Oy (ı̂n raport cu axa Ox nu este simplu):
D = (x, y) ∈ R2 : −1 ≤ x ≤ 2, x2 − 1 ≤ y ≤ x + 1 , deci
ZZ Z 2 Z x+1 Z 2 Z 2
y=x+1
x + 1 − x2 + 1 dx

A= dxdy = dy dx = y|y=x2 −1 dy =
D −1 x2 −1 −1 −1
x=2
2 3
x x
= 2x + − .
2 3 x=−1

ZZ
y
p dxdy ,
D x2 + y 2
unde D este domeniul dat de: 4x2 + y 2 ≤ 4, x2 + y 2 ≥ 1 şi y ≥ 0.
Rezolvare:
Domeniul D este simplu ı̂n raport cu axa Oy :

n p p o
D = (x, y) ∈ R2 : −1 ≤ x ≤ 1, 1 − x2 ≤ y ≤ 2 1 − x2 .
7
19. Să se calculeze următoarea integrală dublă făcând o schimbare de variabilă convenabilă:
ZZ
x2 + y 2 dxdy ,

D
unde D este domeniul: x2 + y 2 ≥ x şi x2 + y 2 ≤ 2x.
Rezolvare:
Pentru a desena domeniul trebuie mai ı̂ntâi să luam curbele date de egalităţi:
2
x2 + y 2 = x ⇔ (x − 1/2) + y 2 = 1/4,
2
x2 + y 2 = 2x ⇔ (x − 1) + y 2 = 1.
2
Deci domeniul este dat de exteriorul cercului (x − 1/2) + y 2 = 1/4 de centrul C1 (1/2, 0) şi rază
2
1/2, şi de interiorul cercului (x − 1) + y 2 = 1 de centrul C2 (1, 0) şi rază 1.
Observăm că domeniul nu este simplu ı̂n raport cu nici o axă. Putem descompune domeniul ı̂n
două domenii simple ı̂n raport cu axa Oy sau putem folosi coordonatele polare (date de coordo-
natele parametrice ale cercului)
(
x = ρ cos θ,
y = ρ sin θ, ρ ∈ [0, R] , θ ∈ [0, 2π] .
Jacobianul ı̂n cazul trecerii la coordonate polare este dat de:
∂x ∂x

D (x, y) def ∂ρ ∂θ cos θ −ρ sin θ

J (ρ, θ) = = = =ρ
D (ρ, θ) ∂y ∂y sin θ ρ cos θ
∂ρ ∂θ

Trebuie să determinăm domeniile exacte pentru noile variabile polare (ρ, θ). Folosim inegalităţiile
domeniului dat D
2 2
x2 + y 2 ≥ x ⇒ (ρ cos θ) + (ρ sin θ) ≥ ρ cos θ ⇔ ρ2 ≥ ρ cos θ ⇔ ρ ≥ cos θ
respectiv
2 2
x2 + y 2 ≤ 2x ⇒ (ρ cos θ) + (ρ sin θ) ≤ 2ρ cos θ ⇔ ρ2 ≤ 2ρ cos θ ⇔ ρ ≤ 2 cos θ.
În ceea ce priveşte unghiul θ deducem din graficul domeniului D că θ ∈ [−π/2, π/2]. Deci
∆ = (ρ, θ) ∈ R2 : θ ∈ [−π/2, π/2] , ρ ∈ [cos θ, 2 cos θ]

Integrala dublă devine

ZZ ZZ ZZ
2 2
I= (ρ cos θ) + (ρ sin θ) |J (ρ, θ)| dρdθ = ρ2 ρ dρdθ = ρ3 dρdθ
∆ ∆ ∆
!
π/2 2 cos θ π/2 4 ρ=2 cos θ π/2
Z Z Z Z
ρ 15
= ρ3 dρ dθ = dθ = cos4 θ dθ,
−π/2 cos θ −π/2 4 ρ=cos θ 4 −π/2
pentru care folosim, de două ori, formula
1 + cos (2θ)
cos2 θ = .
2
ZZ
x2 + y 2 dxdy,

D
8
unde D este domeniul mărginit de curba x2 + y 2 = 2.
Rezolvare:
Observ mai ı̂ntâi că D este interiorul cercului (discul) dat de

√ 2
x2 + y 2 ≤ 2 .
Se trece la coordonate polare (ρ, θ) date de

(
x = ρ cos θ,
y = ρ sin θ.
Jacobianul transformării este J = ρ.

Din inegalitatea care dă pe D vom obţine domeniul noii variabile ρ :
h √ i
ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 2 ⇔ ρ2 ≤ 2 ⇔ ρ ∈ 0, 2 .
Din desen avem că θ ∈ [0, 2π] .

(
0 ≤ θ ≤ 2π,
Deci noul domeniu ∆ : √ .
0 ≤ ρ ≤ 2.
Conform schimbării de variabilă şi a teoremei de reducere vom obţine că
Z 2π "Z √2 # Z 2π Z √
2
2 2 2 2
ρ3 dρ .

I= ρ cos θ + ρ sin θ ρ dρ dθ = dθ ·
0 0 0 0
ZZ
x2 + y 2 dxdy ,

D
√ √
unde D este domeniul din primul cadran limitat de x2 + y 2 = a2 , y = x 3 şi x = y 3.
Rezolvare:
Observ mai ı̂ntâi că D este interiorul cercului (discul) dat de
x2 + y 2 ≤ a2
1 √
astfel ı̂ncât √ x ≤ y ≤ x 3 .
3
Se trece la coordonate polare (ρ, θ) şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine domeniul pentru ρ :
ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ a2 ⇔ ρ2 ≤ a 2 ⇔ ρ ∈ [0, a] .
Din desen avem că θ ∈ [θ1 , θ2 ] , unde θ1 , θ2 sunt unghiurile făcute de dreptele y = √1 x şi respectiv
√ √ 3
y = x 3 cu axa Ox. Deci tg (θ1 ) = √13 şi tg (θ2 ) = 3 .

 0 ≤ ρ ≤ a,
Obţinem noul domeniu ∆ :
 π ≤θ≤ π.
6 3
Z π/3 Z a Z π/3 Z a
ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ρ dρ dθ = ρ3 dρ .

I= dθ ·
π/6 0 π/6 0
9
ZZ p
sin x2 + y 2 dxdy ,
D
x2 + y 2 ≤ 4π 2 ,
(
unde D este domeniul dat de
x2 + y 2 ≥ π 2 .
Rezolvare:
Se trece la coordonate polare (ρ, θ) şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine domeniul pentru ρ :
π 2 ≤ ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 4π 2 ⇔ π 2 ≤ ρ2 ≤ 4π 2 ⇔ ρ ∈ [π, 2π] .

(
π ≤ ρ ≤ 2π,
Obţinem noul domeniu ∆ : .
0 ≤ θ ≤ 2π .
Z 2π Z 2π Z π/3 Z a
sin ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ρ dρ dθ = ρ sin ρ2 dρ .

I= dθ ·
0 π π/6 0
y2
ZZ
2
dxdy,
D x
unde D : 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 2x.
Rezolvare:
Observ mai ı̂ntâi că D este exteriorul cercului
x2 + y 2 ≥ 1
intersectat cu interiorul cercului

2
(x − 1) + y 2 ≤ 1.
Se trece la coordonate polare (ρ, θ) şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine domeniul noii
variabile ρ :
1 ≤ ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 2ρ cos θ ⇔ 1 ≤ ρ2 ≤ 2ρ cos θ ⇔ ρ ∈ [1, 2 cos θ] .
Observăm că trebuie impusă condiţia

1 h π πi
2 cos θ ≥ 1 ⇔ cos θ ≥ ⇔ θ∈ − , .
2 3 3
Pe de √
altă parte, din desen avem
√ că θ ∈ [−θ1 , θ2 ] , unde θ√1 , θ2 sunt unghiurile făcute de dreptele
y = − 3 x şi respectiv y = x 3 cu axa Ox. Deci tg (θ2 ) = 3 .
 π
 − ≤θ≤ π,
Deci noul domeniu ∆ : 3 3 .
1 ≤ ρ ≤ 2 cos θ .


Z π/3 "Z 2 cos θ #
1 π/3 2 1 π/3
Z Z
2
tg (θ) 4 cos2 θ − 1 dθ = 4 sin2 θ − tg2 (θ) dθ .

I= tg (θ) ρ dρ dθ =
−π/3 1 2 −π/3 2 −π/3
Deci trebuie calculate primitiva Z

sin2 θ dθ
10
1+cos(2θ)
folosind formula sin2 θ = 2 , precum şi primitiva
Z
tg2 (θ) dθ
folosind subtituţia tg (θ) = t şi formulele sin θ = √ t şi cos θ = √ 1 .

t2 +1 t2 +1
24. Făcând o schimbare de variabilă convenabilă să se calculeze aria domeniului D din primul cadran
mărginit de curbele
( (
xy = p, y = ax,
şi 0 < p < q, 0 < a < b.
xy = q y = bx,
Rezolvare:
Trebuie calculată aria dată de integrala

ZZ
A= dxdy.
D
Vom face schimbarea de variabilă (

xy = u,
y/x = v,
deci echivalent obţinem
p
u/v = u1/2 v −1/2 ,
(
x=
√
y= uv = u1/2 v 1/2 , u ∈ [p, q] , v ∈ [a, b] .
1
Jacobianul este dat de J = iar domeniul ∆ este deci dreptunghiular
2v
∆ = (u, v) ∈ R2 : u ∈ [p, q] , v ∈ [a, b] = [p, q] × [a, b] .

25. Făcând o schimbare de variabilă convenabilă să se calculeze aria domeniului D mărginit de curbele
( 2 ( 2
y = px, x = ay,
şi 0 < p < q, 0 < a < b.
y 2 = qx x2 = by,
26. Folosind coordonatele polare generalizate să se calculeze aria domeniului D mărginit de elipsa
x2 y2
+ = 1.
a2 b2
Rezolvare:
Trebuie calculată aria dată de integrala

ZZ
A= dxdy.
D
Se trece la coordonate polare generalizate (ρ, θ) date de

(
x = aρ cos θ,
y = bρ sin θ.
Jacobianul transformării este J = abρ.
ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 1 ⇔ ρ2 ≤ 1 ⇔ ρ ∈ [0, 1] .
(
0 ≤ θ ≤ 2π,
Deci noul domeniu ∆ : .
0 ≤ ρ ≤ 1.
11
27. Făcând o schimbare de variabilă convenabilă să se calculeze integrala
√
ZZ
arcsin x + y dxdy ,
D
unde D este domeniul mărginit de x + y = 0, x + y = 1 şi y = −1, y = 1.
Rezolvare:

x + y = u,
y=v
deci echivalent obţinem (
x = u − v,
y = v, u ∈ [0, 1] , v ∈ [−1, 1] .
Jacobianul este dat de J = 1 iar domeniul ∆ este deci dreptunghiular
∆ = (u, v) ∈ R2 : u ∈ [0, 1] , v ∈ [−1, 1] = [0, 1] × [−1, 1] .


ZZ
4 2
(x + y) (x − y) dxdy ,
D
unde D este domeniul mărginit de x + y = −1, x + y = 1 şi x − y = −3, x − y = −1.
Rezolvare:

x + y = u,
x−y =v
deci echivalent obţinem
 1
 x = (u + v) ,

2
 1
 y = (u − v) , u ∈ [−1, 1] , v ∈ [−3, −1] .
2
29. Să se transforme următoarea integrală curbilinie folosind formula lui Green:
I p p
I= x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy ,
(γ)
unde (γ) este curba ı̂nchisă x2 + y 2 = 1.
Rezolvare:
Formula lui Green: dacă curba ı̂nchisă (γ) mărgineşte domeniul D atunci are loc
Z ZZ
∂Q ∂P
I= P (x, y) dx + Q (x, y) dy = − dxdy .
(γ) D ∂x ∂y
30. Să se aplice formula lui Green pentru calculul integralei curbilinii
I
2
2 x2 + y 2 dx + (x + y) dy ,

(γ)
unde (γ) este triunghiul dat de intersecţia dreptelor x = 1, y = x şi y = 4 − x.
12
31. Să se aplice formula lui Green pentru calculul integralei curbilinii
I
2
(x + y) dx − x2 + y 2 dy ,

(γ)
unde (γ) este triunghiul cu vârfurile A (1, 0) , B (0, 1) şi O (0, 0) .

32. Să se găsească volumul unui corp mărginit de planul xOy şi de planele x = 0, x = a şi y = 0, y = b
2 2
şi superior de suprafaţa 2z = xp + yq .
Rezolvare:
Avem ZZ
I= f (x, y) dxdy,
D
unde z = f (x, y) şi D = [0, a] × [0, b]. Deci

!
a b
x2 y2 x2 y2
ZZ Z Z
I= + dxdy = + dy dx
(D) 2p 2q 0 0 2p 2q
a y=b ! Z a 2
x2 1 y 3 b3
Z
bx
= ·y+ · dx = + dx
0 2p 2q 3 y=0 0 2p 6q
x=a
b x3 b3 a3 b ab3

= · + · x = + .
2p 3 6q x=0 6p 6q
ZZ
dxdy
,
2 2 2
D (1 + x + y )
unde D este domeniul: x2 + y 2 ≤ 2y.
Rezolvare:
Observ mai ı̂ntâi că D este interiorul cercului

2
x2 + (y − 1) = 1.
Se trece
( la coordonate polare (ρ, θ) şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine noul domeniu
0≤θ≤π
∆: . Conform schimbării de variabilă şi a reducerii vom obţine că
0 ≤ ρ ≤ 2 sin θ
π 1 π
Z
1
I= − dθ
2 2 0 1 + 4 sin2 θ
care se va rezolva cu substituţia

tg (θ) = t
şi cu formulele trigonometrice
t 1
sin (θ) = √ , cos (θ) = √ .
1 + t2 1 + t2

ZZ
dxdy
,
2 2 2 2 2
D (1 + b x + a y )
x2 y2
unde D este domeniul: a2 + b2 ≤ 1.
13
Rezolvare:
2 2
Observ mai ı̂ntâi că D este dat de interiorul
( elipsei xa2 + yb2 = 1. Se trece la coordonate polare
x = aρ cos θ
generalizate (ρ, θ) date de ecuaţiile şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine
( y = bρ sin θ
0 ≤ θ ≤ 2π
noul domeniu ∆ : . Conform schimbării de variabilă şi a reducerii vom obţine că
0≤ρ≤1
Z 1
abρ
I = 2π 2 dρ .
0 (1 + a2 b2 ρ2 )
35. Să se calculeze

ZZ s
1 − x2 − y 2
dxdy ,
D 1 + x2 + y 2
unde D este sfertul din primul cadran al discului x2 + y 2 ≤ 1.
36. Să se calculeze ZZ
xy
p dxdy ,
D x2 + y 2
x2 y2
unde D este sfertul din primul cadran al interiorului elipsei a2 + b2 ≤ 1.
Rezolvare:
Se trece la coordonate polare generalizate (ρ, θ) date de

(
x = aρ cos θ,
y = bρ sin θ.
Jacobianul transformării este J = abρ.

ρ2 cos2 θ + ρ2 sin2 θ ≤ 1 ⇔ ρ2 ≤ 1 ⇔ ρ ∈ [0, 1] .
Din desen avem că θ ∈ [0, π/2] .

(
0 ≤ θ ≤ π/2,
Deci noul domeniu ∆ : .
0 ≤ ρ ≤ 1.
Se obţine integrala
 
Z 1 Z π/2 Z 1 Z π/2
aρ cos θ · bρ sin θ sin θ cos θ
I=  q ρ dθ dρ = ab ρ2 dρ · p dθ .
0 0 2
(aρ cos θ) + (bρ sin θ)
2 0 0 a cos2 θ + b2 sin2 θ
2
Ultima integrală se rezolvă cu substituţia
t = sin2 θ ⇒ dt = 2 sin θ cos θdθ.
37. Să se calculeze masa şi coordonatele centrului de greutate ale plăcii D = {x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0}
dacă densitatea este µ (x, y) = xy.
Rezolvare:
Masa m a plăcii D este dată de ZZ

m= µ (x, y) dxdy
D
14
iar coordonatele
Z Z centrului de greutate G (xG , yG ) sunt date de

1
 xG = m

 xµ (x, y) dxdy ,
D
ZZ .
 yG = 1


m yµ (x, y) dxdy .
D
38. Să secalculeze masa şi coordonatele centrului

de greutate ale plăcii
D = x2 + y 2 ≤ a2 , x2 + y 2 ≥ ax, y ≥ 0 dacă densitatea este µ (x, y) = 1.
Rezolvare:
2 2
Observ că D este dat de interiorul cercului x2 + y 2 = a2 şi de exteriorul cercului x − a2 + y 2 = a4 .
Se trece
( la coordonate polare (ρ, θ) şi, din inegalitatea care dă pe D, vom obţine noul domeniu
0 ≤ θ ≤ π,
∆:
a cos θ ≤ ρ ≤ a.
39. Să se calculeze volumul corpului mărginit de planele x = 0, y = 0, z = 0, de cilindrul x2 + y 2 = R2

şi superior de către paraboloidul hiperbolic 5z = xy.
Rezolvare:
Volumul este dat de ZZ

V= f (x, y) dxdy ,
D
unde z = f (x, y) este ecuaţia suprafeţei ce mărgineşte superior volumul, iar (x, y) ∈ D unde D este
proiecţia suprafeţei pe planul XOY . În cazul nostru D este sfertul de disc x2 + y 2 ≤ R2 , x, y ≥ 0.
ZZ
cos (x + y) dxdy ,
D
h πi h πi
unde D este dreptunghiul D = 0, × 0, .
4 2
ZZ
x cos (xy) dxdy ,
D
unde D este dreptunghiul D = [1, 2] × [0, π] .

ZZ
(x + 2y) dxdy ,
D
unde D este domeniul mărginit de curbele y = 2x şi y = 3 − x2 .

ZZ
(2x + 5y) dxdy ,
D
unde D este domeniul mărginit de curbele y = 0, y = 4, x = 4 şi y = x2 .

44. Să se calculeze volumul cilindroidului

3
C = (x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 ≤ 25, y ≤ x, z ≤ 25 + xy
4
(este corpul mărginit superior de către paraboloidul hiperbolic z = 25 + xy şi cu proiecţia pe planul
3
x0y dată de porţiunea de disc x2 + y 2 ≤ 25, y ≤ x ).
4
15
ZZ
(1 + x) dxdy ,
D
unde
2 1
D= (x, y) ∈ R : y ≥ |x| , y ≤ x + 2 .
2

ZZ
y
dxdy ,
D 1 + x
25
unde D este domeniul mărginit de curbele x2 + y 2 = 25 şi x2 + y 2 − x = 0.
4
ZZ
1
2 + y2
dxdy ,
D 1 + x
unde n √ o
D = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ y ≤ 3x, 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 .
ZZ
48. Să se transforme integrala dublă f (x, y) dxdy ı̂n integrale iterate, unde D este domeniul mărginit
D
de cercurile x2 + y 2 = 2x, x2 + y 2 = 4x.
Rezolvare:
În cazul nostru, primul cerc este

2
(C1 ) : x2 + y 2 = 2x x2 − 2x + y 2 = 0 (x − 1) + y 2 = 1,

⇔ ⇔
adică are centrul ı̂n C1 (1, 0) şi raza r1 = 1.

Al doilea cerc
2
(C2 ) : x2 + y 2 = 4x x2 − 4x + y 2 = 0 (x − 2) + y 2 = 4

⇔ ⇔
este cu centrul ı̂n C2 (2, 0) şi de rază r2 = 2.

Ducem prin x = 2 o paralelă la axa Oy şi astfel domeniul D se va ı̂mpărţi ı̂n trei subdomenii:
D = D1 ∪ D2 ∪ D3 şi fiecare subdomeniu Di este simplu ı̂n raport cu Oy. Are loc
ZZ ZZ ZZ
I= f (x, y) dxdy + f (x, y) dxdy + f (x, y) dxdy
(D1 ) (D2 ) (D3 )
Trebuie explicitat fiecare subdomeniu. În acest sens vom scrie ecuaţiile explicite ale
cercurilor: p
(C1 ) : x2 + y 2 = 2x ⇔ y 2 = 2x − x2 ⇔ y = ± 2x − x2
p
(C2 ) : x2 + y 2 = 4x ⇔ y 2 = 4x − x2 ⇔ y = ± 4x − x2
deci obţinem
√ √
D1 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, 2x − x2 ≤ y ≤ 4x − x2
√ √
D2 = (x, y) ∈ R2 : 0 ≤ x ≤ 2, − 4x − x2 ≤ y ≤ − 2x − x2
√ √
D3 = (x, y) ∈ R2 : 2 ≤ x ≤ 4, − 4x − x2 ≤ y ≤ 4x − x2
16
În acest caz integralele sunt date de
√ !
ZZ Z 2 Z 4x−x2
I1 = f (x, y) dxdy = √ f (x, y) dy dx,
(D1 ) 0 2x−x2
√ !
ZZ Z 2 Z − 2x−x2
I2 = f (x, y) dxdy = √ f (x, y) dy dx,
(D2 ) 0 − 4x−x2
ZZ Z 4 Z √4x−x2 !
I3 = f (x, y) dxdy = √ f (x, y) dy dx.
(D3 ) 2 − 4x−x2
17
Seminariile 10 - 12
Capitolul IV. Integrala dublă
ANEXĂ
Conicele sunt date de ecuaţii algebrice de gradul 2, cu două necunoscute. Ecuaţiile lor reduse sunt
următoarele.
1. Cercul cu centrul ı̂n C (a, b) şi de rază R are ecuaţia implicită
2 2
(x − a) + (y − b) = R2 , a, b ∈ R, R > 0.
Acesta are ecuaţiile explicite date de
q
2
y =b± R2 − (x − a)
şi ecuaţiile parametrice date de
(
x = R cos θ,
y = R sin θ, θ ∈ [0, 2π] .
2. Elipsa cu centrul ı̂n origine şi de semiaxe a şi b are ecuaţia implicită
x2 y2
+ = 1, a, b > 0.
a2 b2
Aceasta are ecuaţiile explicite date de
bp 2
y=± a − x2
a
şi ecuaţiile parametrice date de
(
x = aR cos θ,
y = bR sin θ, θ ∈ [0, 2π] .
3. Parabola cu axa Oy drept axă de simetrie are ecuaţia explicită

y = ax2 + bx + c, a, b, c ∈ R.
4. Parabola cu axa Ox drept axă de simetrie are ecuaţia implicită

y 2 = 2px, p ∈ R.
Aceasta are ecuaţiile explicite date de p
y = ± 2px .
5. Hiperbola are ecuaţia implicită

x2 y2
− = 1, a, b > 0.
a2 b2
Aceasta are ecuaţiile explicite date de
bp 2
y=± x − a2 .
a
18
6. Hiperbola echilateră cu axele de coordonate drept asimptote are ecuaţia implicită
xy = c, c ∈ R.
deci ecuaţia explicită este

c
y= .
x
19
413-14
Seminariile 13 - 15
Capitolul V. Integrala triplă
1. Să se calculeze ZZZ

dxdydz
2 ,
V (x + y + z)
unde V = [1, 3] × [0, 1] × [0, 2] .
Rezolvare:
! !
Z 3 Z 1 Z 2 Z 3 Z 1 Z 2
1 −2
I = 2 dz dy dx = (x + y + z) dz dy dx
1 (x + y + z)
0 0 1 0 0
   
Z 3 Z 1 −1 z=2 Z 3 Z 1
(x + y + z) −1 −1
= dy dx = − (2 + x + y) − (x + y) dy dx
   
−1

1 0 1 0
z=0

dxdydz
3 ,
V (1 + x + y + z)
unde V este mărginit de planele x = 0, y = 0, z = 0 şi de planul x + y + z = 1.
Rezolvare:
(
(x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : unde domeniul D este dat de placa triunghiulară D :
( 0≤z ≤1−x−y
0 ≤ x ≤ 1,
0 ≤ y ≤ 1 − x.
ydxdydz ,
V
unde V este tetraedrul din primul octant mărginit de planele de coordonate x = 0, y = 0, z = 0 şi
de planul x + y + z = 2.
Rezolvare:
(
(x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : unde domeniul D este proiecţia corpului V pe planul
0≤z ≤2−x−
(y
0≤x≤2
xOy, deci este placa triunghiulară D : .
0≤y ≤2−x
Z Z Z 2−x−y Z 2 Z 2−y Z 2−x−y
I= ydz dxdy = ydz dy dx.
D 0 0 0 0
1
zdxdydz ,
V
x2 y2 z2
unde V este jumătatea superioară a elipsoidului a2 + b2 + c2 = 1.
Rezolvare:

 (x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : q unde domeniul D este dat de interiorul de elipsă
 0≤z ≤c 1− x2 y2
a2 − b2
x2 y2
D: a2 + b2 ≤ 1.
zdxdydz ,
V
h2

unde V este mărginit de suprafaţa conică z 2 = R2 x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ h.
Rezolvare:
(
(x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : p unde domeniul D este discul D : x2 + y 2 ≤ R2 .
h 2 + y2 ≤ z ≤ h
R x
2
(x + y + z) dxdydz ,
V
x2 + y 2 ≤ 2az,
(
a > 0,
unde V este dat de V :
x2 + y 2 + z 2 ≤ 3a2 .
Rezolvare:
Mai ı̂ntâi determin intersecţia celor două corpuri. Deci x2 + y 2 = 2az şi introduc ı̂n a doua ecuaţie:
2az + z 2 = 3a2 ⇔ (z − a) (z + 3a) = 0 şi deoarece z ≥ 0 aleg soluţia z = a. deci obţin x2 +
√ 2
y 2 = a 2 care este ecuaţia cercului ı̂n care se ı̂ntâlneşte paraboloidul cu sfera. Explicitarea lui
(x, y) ∈ D
(
√ 2
V : unde domeniul D este discul D : x2 + y 2 ≤ a 2 .
x2 +y 2
p
2a ≤ z ≤ 3a2 − x2 − y 2
x2 + y 2 zdxdydz ,

V
unde V este mărginit de paraboloidul z = x2 + y 2 şi de sfera x2 + y 2 + z 2 = 6 şi conţine o parte din
porţiunea nenegativă a axei Oz.
Rezolvare:
(
(x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : p unde domeniul D este proiecţia corpului V pe
x2 + y 2 ≤ z ≤ 6 − x2 − y 2
planul xOy (se determină mai ı̂ntâi sferei x2 + y 2 + z 2 = 6 cu paraboloidul z = x2 + y 2 ), deci este
discul D : x2 + y 2 ≤ 2.
ZZ Z √6−x2 −y2 !
2 2

I= x +y zdz dxdy.
D x2 +y 2
2
x2 + y 2 + z 2 dxdydz ,

V
unde V este bila ı̂nchisă de rază R cu centrul ı̂n origine.
Rezolvare:
Pentru a calcula integrala triplă vom folosi coordonate sferice cu ρ ∈ [0, R] , ϕ ∈ [0, π] , θ ∈ [0, 2π] ,
J = −ρ2 sin ϕ. Deci
Z R Z π Z 2π
2 2 2
V= (ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) + (ρ cos ϕ) |J| dθ dϕ dρ.
0 0 0

dxdydz
p ,
V x2 + y2 + z2
2 2 2 2 2 2
unde V este situat
p ı̂n semispaţiul superior şi este delimitat de sferele x +y +z = 1, x +y +z = 9
şi de conul z = x2 + y 2 .
Rezolvare:
Pentru a calcula integrala triplă vom folosi coordonate sferice cu ρ ∈ [1, 3] , ϕ ∈ [0, π/4] , θ ∈ [0, 2π],
   
Z 3 Z π/4 Z 2π
1
V=   q |J| dθ dϕ dρ.
1 0 0 2 2 2
(ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) + (ρ cos ϕ)

x2 + y 2 dxdydz

V
unde V este coroana circulară mărginită de cilindrii circulari x2 + y 2 = 4, x2 + y 2 = 9 şi de planele

z = 0 şi de z = 1.
Rezolvare:
Pentru a calcula integrala triplă vom folosi coordonatele cilindrice unde ρ ∈ [2, 3] , θ ∈ [0, 2π] , z ∈
[0, 1] iar iacobianul este, făcând calculele, J = ρ. Deci
Z 3 Z 2π Z 1
2 2
V= (ρ cos θ) + (ρ sin θ) |J| dz dθ dρ.
2 0 0
11. Să se calculeze

x2 y2 z2
ZZZ
2
+ 2 + 2 dxdydz ,
V a b c
x2 y2 z2
unde V este dat de 1 ≤ 2
+ 2 + 2 ≤ 4.
a b c
Rezolvare:
Pentru a calcula integrala vom folosi coordonate sferice generalizate cu ρ ∈ [1, 2] , θ ∈ [0, π] , θ ∈
[0, 2π], J = −abcρ2 sin ϕ. Deci
! ! !
Z 2 Z π Z 2π 2 2 2
(aρ cos θ sin ϕ) (bρ sin θ sin ϕ) (cρ cos ϕ)
V= + + |J| dθ dϕ dρ.
1 0 0 a2 b2 c2
3
12. Să se calculeze cu ajutorul formulei lui Gauss-Ostrogradski următoarea integrală de suprafaţă de
specia a doua ZZ
x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy ,
S
x2 y2 z2
unde (S) este faţa exterioară a elipsoidului a2 + b2 + c2 = 1.
Rezolvare:
Observ că P = x2 , Q = y 2 , R = z 2 ; pentru a calcula integrala triplă pe interiorul unui elipsoid

folosim coordonatele sferice generalizate.
13. Să se calculeze cu ajutorul formulei lui Gauss-Ostrogradski următoarea integrală de suprafaţă de
specia a doua ZZ
x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3zdxdy ,
S
unde S este faţa exterioară a domeniului V mărginit de paraboloizii z = x2 + y 2 , z = 6 − x2 − y 2 .
Rezolvare:
Conform formulei lui Gauss-Ostrogradski

ZZZ
3x2 y 2 + 3x2 y 2 + 3z dxdydz

I=
V
(
(x, y) ∈ D
unde V : iar domeniul D este proiecţia corpului V pe planul xOy (se
x2 + y 2 ≤ z ≤ 6 − x2 − y 2
determină mai ı̂ntâi intersecţia celor doi paraboloizi), deci este discul D : x2 + y 2 ≤ 3.
6−x2 −y 2
ZZ Z !
2 2 2 2

I= 3x y + 3x y + 3 dz dxdy.
D x2 +y 2
Pentru calculul integralei duble folosim coordonate polare.

z2
14. Să se determine volumul corpului dat de ≥ x2 + y 2 , 0 ≤ z ≤ h.
h2
Rezolvare:
Volumul lui V este dat de ZZZ

V= dxdydz
V
(
(x, y) ∈ D
Explicitarea lui V : p unde domeniul D este proiecţia corpului V pe planul
h x2 + y 2 ≤ z ≤ h
2
xOy (se determină mai ı̂ntâi intersecţia planului z = h > 0 cu paraboloidul hz 2 = x2 + y 2 ), deci este
discul D : x2 + y 2 ≤ 1.
!
ZZ Z h
I= √ dz dxdy.
D h x2 +y 2
Pentru calculul integralei duble folosim coordonate polare.

15. Să se determine volumul corpului situat ı̂n semispaţiul superior z ≥ 0 şi mărginit de suprafeţele
x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 + z 2 = b2 , x2 + y 2 = z 2 , a < b.
Rezolvare:
4
Pentru a calcula integrala triplă vom folosi coordonate sferice cu ρ ∈ [a, b] , ϕ ∈ [0, π/4] , θ ∈ [0, 2π],
Z b Z π/4 Z 2π !
V= |J| dθ dϕ dρ.
a 0 0
16. Să se calculeze volumul unui corp mărginit de suprafeţele z = x2 + y 2 − 1 şi z = 2 − x2 − y 2 .

17. Să se calculeze volumul unui corp mărginit de suprafaţa
2
(i) x2 + y 2 + z 2 = a3 z cu x, y, z ≥ 0.
2
x2 y2 z2 x2 y

(ii) 2
+ 2 + 2 = cu x, y, z ≥ 0.
a b c h3
Rezolvare:
ZZZ
(i) Pentru a calcula volumul V = dxdydz folosesc coordonatele sferice. Suntem ı̂n primul
V
octant (x, y, z ≥ 0) deci ϕ ∈ [0, π/2] , θ ∈ [0, π/2]. Pentru a determina ρ folosim inegalitatea care-l dă
pe V : x2 + y 2 + z 2 ≤ a3 z. Deci
2
2 2 2
(ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) + (ρ cos ϕ) ≤ a3 ρ cos ϕ
2 √
⇔ ρ2 ≤ a3 ρ cos ϕ ⇔ 0 ≤ ρ ≤ a 3 cos ϕ .
 √

 0 ≤ ρ ≤ a 3 cos ϕ

Deci ∆ : 0 ≤ ϕ ≤ π/2 iar J = −ρ2 sin ϕ.


0 ≤ θ ≤ π/2

ZZZ
(ii) Pentru a calcula volumul V = dxdydz folosesc coordonatele sferice generalizate. Suntem
V
ı̂n primul octant (x, y, z ≥ 0) deci ϕ ∈ [0, π/2] , θ ∈ [0, π/2]. Pentru a determina ρ folosim inegalitatea
2 2 2
2 2
care-l dă pe V : xa2 + yb2 + zc2 ≤ xh3y . Deci
2
(aρ cos θ sin ϕ)2 (bρ sin θ sin ϕ)2 (cρ cos ϕ)2 (aρ cos θ sin ϕ)2 (bρ sin θ sin ϕ)
a2 + b2 + c2 ≤ h3
a2 b
⇔ 0 ≤ ρ4 ≤ h3 ρ3 cos2 θ sin3 ϕ sin θ.
a2 b


 0≤ρ≤ h3 cos2 θ sin3 ϕ sin θ

Deci ∆ : 0 ≤ ϕ ≤ π/2 iar J = −abcρ2 sin ϕ.


0 ≤ θ ≤ π/2


1
3/2
dxdydz ,
V (a2 + x2 + y 2 − z)
unde V este dat de az ≤ x2 + y 2 ≤ a2 cu z ≥ 0.
19. Să se calculeze 3/2
y2 z2
ZZZ
2
1−x − − dxdydz ,
V 9 4
y2 z2
unde V este dat de x2 + + ≤ 1 cu y ≥ 0, z ≥ 0.
9 4
5
20. Să se determine masa şi centrul de greutate al interiorului de sferă x2 +y 2 +z 2 ≤ 2az dacă densitatea
µ ı̂ntr-un punct este invers proporţională cu distanţa de la acel punct la originea coordonatelor, i.e.
µ (x, y, z) = √ 2 k 2 2 .
x +y +z
Rezolvare:
Pentru a calcula integralele triple vom trece la coordonate sferice. Observăm mai ı̂ntâi că sfera este
2
x2 + y 2 + z 2 = 2az ⇔ x2 + y 2 + z − 2az = 0 ⇔ x2 + y 2 + (z − a) = a2 ,
deci are centrul ı̂n punctul C (0, 0, a) şi raza a deci este situată deasupra planului z = 0 (planul
xOy). Deci ϕ ∈ [0, π/2] , θ ∈ [0, 2π]. Pentru a determina ρ folosim inegalitatea care-l dă pe V :
2 2 2
(ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) + (ρ cos ϕ) ≤ 2aρ cos ϕ
⇔ ρ2 ≤ 2aρ cos ϕ
⇔ 0 ≤ ρ ≤ 2a cos ϕ.


 0 ≤ ρ ≤ 2a cos ϕ

Deci ∆ : 0 ≤ ϕ ≤ π/2 iar J = −ρ2 sin ϕ.


0 ≤ θ ≤ 2π

Mai ı̂ntâi trebuie calculată masa dată de formula (2):

! !
ZZZ Z 2π Z π/2 Z 2a cos ϕ
1
m= µ (x, y, z) dxdydz = k p |J| dρ dϕ dθ
V 0 0 0 ρ2
Z 2π Z π/2 Z 2a cos ϕ ! Z 2π Z π/2 !
ρ2 ρ=2a cos ϕ

=k dθ ρ sin ϕ dρ dϕ = k dθ sin ϕ dϕ
0 0 0 0 0 2 ρ=0
Z π/2
cos3 ϕ ϕ=π/2 4
= 4a2 kπ sin ϕ cos2 ϕ dϕ = 4a2 kπ = a2 kπ .
−3 ϕ=0 3

0
Coordonatele centrului de greutate G (xG , yG , zG ) sunt date de formulele (3).

21. Să se determine momentul de inerţie ı̂n raport cu planul yOz al solidului omogen, de densitate
unitate,
q având configuraţia domeniului V mărginit de planul z = c > 0 şi de conul eliptic z =
x2 y2
c a2 + b2 .
Rezolvare:
ZZZ
Momentul de inerţie ı̂n raport cu planul yOz este Iyz = x2 dxdydz. Explicitarea lui V :
q V
2 2
c xa2 + yb2 ≤ z ≤ c, cu (x, y) ∈ D, unde domeniul D este proiecţia corpului V pe planul xOy
(se determină mai ı̂ntâi intersecţia planului z = c > 0 cu conul eliptic), deci este discul eliptic
2 2
D : xa2 + yb2 ≤ 1. !
ZZ Z c
I= q
2 2
x2 dz dxdy
D c x
a2
+ yb2
Pentru calculul integralei duble folosim coordonate polare generalizate.

22. Să se determine coordonatele centrului de greutate al unui solid omogen mărginit de pânza unui
con circular drept, având unghiul de la vârf egal cu 2α şi de o sferă de rază R cu centrul ı̂n vârful
conului, astfel ı̂ncât z ∈ [0, R].
Rezolvare:
Dacă un solid este omogen, atunci centrul lui de greutate se găseşte pe axa lui de simetrie (ı̂n caz că
există), deci ı̂n cazul nostru este pe Oz. Astfel obţinem
xG = 0, yG = 0.
6
Prin definiţie ZZZ
1
zG = zdxdydz,
m V
unde m este masa lui V , dată de

ZZZ ZZZ
m= µ (x, y, z) dxdydz = c dxdydz = c · V,
V V
deoarece solidul este omogen, deci densitatea µ (x, y, z) este contantă.

Pentru a calcula cele 2 integrale triple vom folosi coordonate sferice cu ρ ∈ [0, R] , ϕ ∈ [0, α] , θ ∈
[0, 2π], J = −ρ2 sin ϕ. Deci
Z R Z α Z 2π
V= |J| dθ dϕ dρ.
0 0 0
23. Să se determine momentul de inerţie ı̂n raport cu axa Oz a solidului de configuraţie bila de rază a
cu centrul ı̂n origine, şi densitate µ (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Rezolvare:
ZZZ
x2 + y 2 µ (x, y, z) dxdydz.

Momentul de inerţie ı̂n raport cu Oz este Iz =
V
Deci ZZZ
x2 + y 2 x2 + y 2 + z 2 dxdydz

Iz =
V
care se va calcula folosind coordonatele sferice cu ρ ∈ [0, a] , ϕ ∈ [0, π] , θ ∈ [0, 2π], J = −ρ2 sin ϕ.
Obţinem
Z a Z π Z 2π
2 2
Iz = (ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) ·
0 0 0

2 2 2
· (ρ cos θ sin ϕ) + (ρ sin θ sin ϕ) + (ρ cos ϕ) |J| dθ dϕ dρ.
7
Seminariile 13 - 15
13-14
Capitolul V. Integrala triplă
ANEXĂ
(
(x, y) ∈ D
Teorema 1 (de reducere a integralei triple) Dacă, V are explicitarea V : , atunci
g1 (x, y) ≤ z ≤ g2 (x, y)
are loc reducerea !
ZZZ ZZ Z g2 (x,y)
f (x, y, z) dxdydz = f (x, y, z) dz dxdy
V D g1 (x,y)
Teorema
 2 (schimbarea de variabilă ı̂n integrala triplă) Presupunem că V este dat de ecuaţiile parametrice

 x = x (ρ, θ, ϕ)


V : y = y (ρ, θ, ϕ) unde (ρ, θ, ϕ) ∈ ∆.

 z = z (ρ, θ, ϕ)


Vom calcula iacobianul

∂x ∂x ∂x
∂ρ ∂θ ∂ϕ
not D (x, y, z) def

∂y ∂y ∂y
J == == .

∂ρ ∂θ ∂ϕ
D (ρ, θ, ϕ)
∂z ∂z ∂z
∂ρ ∂θ ∂ϕ

Atunci are loc schimbarea de variabilă ı̂n integrala triplă
ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (x (ρ, θ, ϕ) , y (ρ, θ, ϕ) , z (ρ, θ, ϕ)) · |J (ρ, θ, ϕ)| · dρdθdϕ (1)
V ∆
Corolarul 3 (folosirea coordonatelor sferice (coordonatele polare ı̂n spaţiu)) Coordonatele sferice (coordo-
natele polare ı̂n spaţiu) sunt (ρ, θ, ϕ) şi ecuaţiile de legătură cu coordonatele carteziene (x, y, z) sunt


 x = ρ cos θ sin ϕ,

y = ρ sin θ sin ϕ, unde ρ ∈ [0, ∞), ϕ ∈ [0, π] , θ ∈ [0, 2π).


z = ρ cos ϕ,

În funcţie de domeniul V trebuie determinate, mai precis, intervalele de variaţie pentru ρ,ϕ, θ, adică domeniul ∆.
cos θ sin ϕ −ρ sin θ sin ϕ ρ cos θ cos ϕ

Jacobianul este ı̂n acest caz dat de J = sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ (se pot face calcule dez-

cos ϕ 0 −ρ sin ϕ
voltând după a treia linie) şi se va obţine valoarea
J = −ρ2 sin ϕ.
Deci (1) devine

ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (x (ρ, θ, ϕ) , y (ρ, θ, ϕ) , z (ρ, θ, ϕ)) ρ2 sin ϕ dρdθdϕ.
V ∆
8
Corolarul 4 (folosirea coordonatelor sferice generalizate (coordonatele polare generalizate ı̂n spaţiu))
Coordonatele sferice generalizate (coordonatele polare generalizate ı̂n spaţiu) sunt (ρ, θ, ϕ) şi ecuaţiile de legătură
cu coordonatele carteziene (x, y, z) sunt


 x = aρ cos θ sin ϕ,

y = bρ sin θ sin ϕ, unde ρ ∈ [0, ∞), ϕ ∈ [0, π] , θ ∈ [0, 2π).


z = cρ cos ϕ,

În funcţie de domeniul V trebuie determinate, mai precis, intervalele de variaţie pentru ρ, θ, ϕ, adică domeniul ∆.
a cos θ sin ϕ −aρ sin θ sin ϕ aρ cos θ cos ϕ

Jacobianul este ı̂n acest caz dat de J = b sin θ sin ϕ bρ cos θ sin ϕ bρ sin θ cos ϕ (se pot face calcule

c cos ϕ 0 −cρ sin ϕ
dezvoltând după a treia linie) şi se va obţine valoarea
J = −abcρ2 sin ϕ.
Deci (1) devine

ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (x (ρ, θ, ϕ) , y (ρ, θ, ϕ) , z (ρ, θ, ϕ)) abcρ2 sin ϕ dρdθdϕ.
V ∆
Corolarul 5 (folosirea coordonatelor cilindrice) Coordonatele cilindrice sunt (ρ, θ, h)



 x = ρ cos θ,

y = ρ sin θ, unde ρ ∈ [0, ∞), θ ∈ [0, 2π), h ∈ (−∞, +∞) .


z = h,

În funcţie de domeniul V trebuie determinate,

mai precis, intervalele
de variaţie pentru ρ, θ, h, adică domeniul ∆.
cos θ −ρ sin θ 0

Jacobianul este ı̂n acest caz dat de J = sin θ ρ cos θ 0 (se pot face calcule dezvoltând după a treia linie)

0 0 1
şi se va obţine valoarea
J = ρ.
Deci (1) devine
ZZZ ZZZ
f (x, y, z) dxdydz = f (x (ρ, θ, h) , y (ρ, θ, h) , z (ρ, θ, h)) ρ dρdθdh.
V ∆
Teorema 6 Volumul V al unui corp V este dat de

ZZZ
V= dxdydz
V
Teorema 7 Fie un corp V de densitate µ (x, y, z). Atunci masa este dată de
ZZZ
m= µ (x, y, z) dxdydz (2)
V
iar coordonatele centrului de greutate G (xG , yG , zG ) sunt date de

ZZZ
1


 x G = xµ (x, y, z) dxdydz



 m V
 ZZZ
 1
yG = yµ (x, y, z) dxdydz (3)

 m V
 ZZZ
1



 zG =
 zµ (x, y, z) dxdydz
m V
9
Teorema 8 (Formula lui Gauss-Ostrogradski) Fie corpul V mărginit de suprafaţa S (adică S = Fr (V ) ) la
care alegem faţa exterioară. Are loc următoarea formulă de legătură dintre intregrala triplă şi integrala de suprafaţă
de specia a doua:
ZZ ZZZ
∂P ∂Q ∂R
P dydz + Qdzdx + Rdxdy = + + dxdydz.
S V ∂x ∂y ∂z
10

Seminarii Analiza Matematica Si Matematici Aplicate PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminarii Analiza Matematica Si Matematici Aplicate PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Matematică

Calcul Integral şi Aplicaţii, Semestrul I

1. Să se arate că

Astfel avem conform proprietăţii de aditivitate că

Acum dacă f este pară, adică

Dar, conform unei convenţii

de unde obţinem că

Dacă f este impară, adică

f (−x) = −f (x) , ∀ x ∈ [−a, a] ,

Obţinem deci că

2. Arătaţi, folosind paritatea funcţiei de sub integrală, că

sin (−x) = − sin x , cos (−x) = cos x

arctg (−x) −arctgx

şi apoi să se calculeze:

Funcţia f periodică ı̂nseamnă că f (x + T ) = f (x) , ∀ x ∈ R. Avem conform proprietăţii de aditivi-

În ultima integrală fac schimbarea de variabilă

a) Ştim că sin şi cos sunt periodice de periodice de perioadă 2π

sin (x + 2π) = sin x , ∀ x ∈ R

deci evident şi funcţiile |sin x|, |cos x| .

4. Să se calculeze următoarele integrale (folosind tabelul):

6. Să se calculeze următoarele integrale folosind metoda de integrare prin părţi:

Aplic prima metodă de schimbare de variabilă:

unde F este o primitivă a lui funcţiei f.

Acum dacă notăm

e) Folosim forma canonică a trinomului de gradul 2

a) f (x) = 4x − x2 + 5 , b) f (x) = x2 + 3x − 5 , c) f (x) = x2 + 2x + 3, d) f (x) = 2x2 − 3x + 5

e) f (x) = 2x2 − 5x + 3, f ) f (x) = x2 − x − 1, g) f (x) = 2 + 3x − 2x2 , h) f (x) = x2 + 2x + 2,

i) f (x) = x2 + 2x + 5, j) f (x) = 3x2 − x + 1, k) f (x) = 2 + 3x − 2x2 , l) f (x) = x2 − 4x + 5

(ii) Să se calculeze diferenţialele df (x) ale următoarelor funcţii de o variabilă:

Aplic a doua metodă de schimbare de variabilă: Dacă facem schimbarea de variabilă

Aducând la acelaşi numitor obţin

1 a(x+1)(x2 +1)+b(x−1)(x2 +1)+(cx+d)(x−1)(x+1)

Rezolvând sistemul obţin a = 1/4, b = −1/4, c = 0, d = −1/2 deci are loc

Rezolvând sistemul obţin a = 1/3, b = −1/3, c = 2/3 deci are loc

Acum avem x2x−2 x 2

14. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii raţionale:

15. Să se calculeze următoarele integrale din funcţii iraţionale:

deci integrala devine

i) Dacă p este număr ı̂ntreg.

şi obţin integrala dintr-o funcţie polinomială.

deci integrala devine

f ), g) Suntem ı̂n situaţia iii).

a) Avem că R (sin x, cos x) = sin2 x cos3 x deci

unde t trebuie ı̂nlocuit cu sin x.

f ) Suntem ı̂n cazul iv).

19. Să se calculeze următoarele integrale:

sau, folosind substituţia universală

Pentru n = 2, folosind tabelul obţinem:

sau, folosind substituţia universală, obţinem

20. Să se calculeze următoarele integrale:

În cazul nostru sfera este dată de rotaţia domeniului (semidiscului)

respectiv dat de rotaţia domeniului (semielipsei)

28. Să se determine aria discului.

29. Să se determine lungimea cercului.

Seminar recapitulativ. Anexă

Derivatele funcţiilor elementare

Operaţii cu funcţii derivabile

Capitolul I. Integrale improprii

4. Fie a > 0. Integrala Z ∞

5. Să se studieze, folosind definiţia, convergenţa următoarelor integrale improprii de specia I:

def 2 sin 3x + 3 cos 3x −2x

(adică este mărginit) iar

adică primitiva F (x) = − α sin(βx)+β cos(βx)