Sunteți pe pagina 1din 3

Proiect Romana

Alături de Mihai Eminescu, de Ion Luca Caragiale sau de Ioan


Slavici, Ion Creangă este una dintre imaginile de seamă ale
Junimii. Absolvent de Seminar Teologic, surprinde o realitate
simplă, folclorică, prin care transmite adesea mesaje mai
complexe decât în aparență. Autenticitatea moldovenească pe
care și-o asumă fără ezitare îi potențează operele, fiecare
anecdotă pe care o prezintă fiind încărcată de mijloace comice
arhaice sau regionale. Autobiografia este unul dintre cele mai
utilizate mijloace în opera lui Creangă, o mare parte dintre
basmele sau povestirile sale surprind o atmosferă rurală,
pitorească, de tip humuleștean.

Basmul cult este o specie a genului epic, în care acţiunea se


desfăşoară într-o lume fabuloasă, la care iau parte personaje cu
puteri supranaturale şi în care, la final, binele este glorificat în
lupta cu răul. Basmul cult este scris de un autor individual,
cunoscut.

Câteva dintre particularitățiile basmului cult sunt: este folosit


timpul mitic in care faptele au caracter de repetabilitate;
momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru,
factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de
maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial; personaje
ajutatoare, himerice; motive: cifre magice, obiecte magice,
imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana.

Tema basmului o constituie maturizarea, formarea unui tânăr


trecut prin probele vieţii astfel că basmul este un
buildungsroman- roman al formării, al instruirii (ilustrat prin
drumul copilului de la adolescenţă la maturitate).

O primă secvență reprezentativă este întâlnirea cu bătrânica


din grădina Palatului. Mezinul judecă după aparențe, refuză s-o
miluiască și nu-și dă seama că are de-a face de fapt cu Sfânta
Duminică, deghizată într-o cerșetoare. Cu timpul băiatul se
maturizează și putem observa că în secvența întâlnirii cu
ajutoarele există un progres în comportamentul lui. Deși aceste
ființe himerice arată înfricoșător, el nu le disprețuiește ci le ia
ca tovarăși de drum, creaturi ce mai târziu îl vor ajuta să treacă
probele de la curtea împăratului Roș.

Structura pe slide
+
Ideile principale din basm sunt:
- Podul care desparte împărăţia de lumea de afară
- Cele trei probe ale spânului
- Cele cinci probe ale Împăratului Roş
- Proba fetei de împărat
- Învierea

Ca niciun alt erou popular, Harap-Alb trece prin momente în


care se îndoieşte de sine:

„-Se vede că m-a născut mama într-un ceas rău, sau nu ştiu cum
să mai zic, ca să nu greşesc înaintea lui Dumnezeu. Mă pricep
eu tare bine, ce ar trebui să fac, ca să se curme odată toate
aceste. Dar m-am deprins a târî după mine o viaţă ticăloasă.
Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate el suferi.
- Stăpâne, zise atunci calul, nechezând cu înfocare, nu te mai
olicăi atâta!”

Asta demonstrează complexitatea basmului cult, valoarea etică,


omenească pe care autorul a inserat-o. Eroul de basm cult este
un om ca oricare altul, el se descoperă şi ezită, înaintează şi
cunoaşte, împiedicându-se din când în când.
Harap-Alb este un personaj care evoluează. La început
reacţionează impulsiv, nu vorbeşte la supărare şi nici nu
miluieşte bătrâna pe care o judecă după aparenţe, o respinge şi
nu bănuieşte că puterea şi înţelepciunea ei vor fi de o mare
importanţă în succesul său final şi în triumful binelui. Cu timpul
el învaţă să fie precaut, să nu mai judece după aparenţe (deşi
ajutoarele sale inspiră teamă iniţial), să aprecieze totul, inclusiv
înţelepciunea celor în vârstă. De asemenea, altruismul, sufletul
lui bun, dragostea pentru albine şi furnici îl fac să le ocrotească
şi să le ajute atunci când le întâlneşte în drumul său, chiar dacă
pentru asta trebuie să treacă prin apă ori să zăbovească pentru
a le construi un adăpost. Sigur că binele pe care Harap-Alb îl
face se întoarce atunci
când el însuşi se află în impas, crăiasa furnicilor şi cea a
albinelor salvându-i deasemenea viaţa.