Sunteți pe pagina 1din 14

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Tiraspol cu Sediul la Chișinău


Facultatea Geografie
Catedra Geografie Umană, Regională și Turism

REFERAT
,,Avantajul competitiv și rolul
lui în dezvoltarea firmei
turistice”

CHIȘINĂU 2020

1
CUPRINS
1. Competitivitatea și avantajul acesteia în dezvoltarea unei firme
turistice..........................................................................................3
2. Factorii avantajului competitiv......................................................6
CONCLUZII.................................................................................13
BIBLIOGRAFIE...........................................................................14

2
1.Competitivitatea și avantajul acesteia în dezvoltarea
unei firme turistice
Cunoașterea aspectelor prin care o întreprindere se poate remarca față
de concurenți, iar apoi elaborarea strategiei de activitate pe baza
acestuia, reprezintă competitivitatea unei întreprinderi.
Competitivitatea înseamnă, în știința economică, modul în care
mediul economic își administrează totalitatea competențelor pentru
atingerea prosperității, generând proporțional mai multă bunăstare decât
competitorii. Un sistem competitiv își așează bazele pe sisteme de
producție care generează avantaje competitive și structuri de resurse
specifice capabile să genereze competențe distinctive. Ca urmare,
avantajele și competențele distinctive ale actorilor economici vor
constitui factori decisivi pentru succesul competitiv al firmei indiferent
de dimensiuni.
Caracteristicile competitivității:
- creșterea nivelului calității produselor combinate cu un nivel
minim al costurilor;
- păstrarea calității la un nivel stabil având ca restricții creșterea
productivități;
- reducerea costurilor de realizare a produselor sau de prestare a
serviciilor, creșterea gradului de utilizare a materialelor,
considerarea rolului cercetărilor de piață și a preferințelor
clienților;
- spor de performanțe tehnice și economii de exploatare oferite de
producători pe piață, față de alte produse sau servicii similare sau
considerate standard;
3
- capacitatea organizației de a câștiga în condiții concurențiale pe
piața internă și externă.
Competitivitatea obligă organizațiile să fie într-o permanentă stare de
concurs pe piață, unde în funție de nivelul de evoluție și de gradul de
cunoaștere a concurenților deține o anumită poziție. Într-un mediu
concurențial orice organizație trebuie să cunoască și să asigure
necesitățile consumatorilor săi. În analiza competitivității organizației se
utilizează următoarele tipologii:
- competitivitatea vizibilă, care exprimă aspecte comune, accesibile
cum sunt forma de prezentare a obiectului de activitate, livrare,
ambalare, prețul, calitatea exprimată prin mentenabilitate și
fiabilitate, publicitate agresivă;
- competitivitate invizibilă, exprimă aspecte privind organizarea
internă particularitățile managementului, adaptibilitatea la noile
cerințe și necesităților clienților, acceptarea schimbării;
- competitivitatea ignorată, ce se referă la aspecte privind monopolul
de producție sau dimensionale, relația dintre cerere și ofertă,
legislația pretecționistă, situația de pioneriat.
Multe produse și servicii în ziua de azi sunt aproape similare. Singurul
lucru care reușește să le diferențieze este felul în care ele sunt promovate
pe piață. Și cel mai bun mod de a o face este să pui în evidență un
avantaj competitiv care să trezească interesul potențialului tău client.
Regulile unei gestiuni competitive pot fi sintetizate astfel:
1. Înainte de toate este necesar un instrument de măsură al rezultatelor în
contextul liberii concurențe;
2. Oamenii trebuie utilizați prin motivare;
4
3. Obiectivele organizației trebuie să fie clar determinate;
4. Încrederea în oameni este un lucru esențial;
5. Trebuie evaluate costurile sociale și oamenii interesați pentru
obținerea rezultatelor;
6. Membrii echipei se cer bine selecționați;
7. Trebuie învățată conducerea în perioada de criză.
O firmă obţine un avantaj competitiv dacă ansamblul său managerial
permite şi sprijină o acumulare rapidă de mijloace de producţie moderne
şi de deprinderi profesional specializate, promovează deciziile ce
favorizează modernizarea proceselor de producţie adaptate pieţei în
creştere şi renunţarea optimă la acelea care se găsesc la maturitate
economică, asigură un climat de stimulare a schimbării spre performanţă
continuă.
Avantajul competitiv mai poate fi definit în funcție de preocupările
pentru orientarea în competiție și de poziție în competiție. În funcție de
preocupările pentru orientare în competiție, avantajul competitiv
reprezintă realizarea de către organizație a unor produse sau servicii
superioare din punct de vedere a cerințelor consumatorilor sau a unor
produse sau servicii similare cu cele ale concurenților.
În funcție de poziție în competiție, avantajul competitiv reprezintă
locul pe care îl ocupă organizația în arena concurențială dintr-un
domeniu de activitate față de alți concurenți și care îi permite acesteia să
obțină un profit și prestigiu pe piață. Această definiție exprimă gradul de
diferențiere a organizației pe piață față de alți concurenți prin modul în
care produsul sau serviciile satisfac cerințele consumatorilor, prin felul
în care știu să furnizeze mai multă valoare de cumparare și astfel să
5
dispună de prețuri pe care să le controleze sau să le supună unui proces
de negociere și prin gradul de cunoaștere a compartamentului și a
evoluției concurenților.
2. Factorii avantajului competitiv
Pentru a obține o poziție antajoasă pe piață de referință, agenții
economici sunt determinați să descopere factorii de competitivitate care
îi vor plasa într-o astfel de poziție și le vor permite obținerea avantajului
competitiv. De altfel, un agent economic cu o viziune de marketing își
orientează strategia de marketing către piață, pentru a crea un produs sau
un serviciu mai competitiv, adaptat exigențelor și nevoilor
consumatorilor vizați. Cei mai importanți factori, care pot contribui
hotărâtor la competitivitatea unei organizații, sunt considerați urmatorii:
- prețul produsului/serviciului. Dacă un produs sau un serviciu
satisface o anumită nevoie a consumatorilor, acesta poate fi ales
dacă prețul este mai mic decât cel al concurenților. Drept urmare,
concurența prin preț devine un factor eliminator.
- calitatea produsului/serviciului. Dacă produsul sau serviciul oferit
consumatorilor la același preț este de o calitate mai bună decât cel
al concurenților, atunci poate fi preferat de către consumatori,
calitatea devenind un factor eliminator.
- raportul calitate-preț. Acest factor surprinde cel mai bine modul de
achiziție a unui produs sau serviciu de către marea majoritate a
consumatorilor, evidențiind în același timp competitivitatea unei
întreprinderi. Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau
serviciu se cere un preț mai mare decât cel practicat pe piață,
atunci raportul calitate-preț devine un factor eliminator pentru
6
agentul economic în cauză, deoarece acesta nu reușeste să obțină
profit decât prin creșterea prețului la un produs (serviciu) de
aceeași calitate cu cel oferit de către concurenții săi direcți. Sau,
prețul de vânzare este același cu cel al concurenților, dar calitatea
produsului sau serviciului este inferioară.
Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivității determină
permanent o echilibrare a pieței, deoarece o reducere a prețului sau o
îmbunătățire a calitații produselor/serviciilor oferite vor determina o
reacție din partea celorlalți concurenți, astfel încât consumatorii vor fi
permanent puși în situația de a alege produsul sau serviciul cu cel mai
bun raport calitate/preț:
 costul produsului/serviciului. Pentru a fi eficienți și competitivi
agenții economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic
produsele sau serviciile oferite consumatorilor;
 profitul. Diferența dintre prețul de vânzare și costul de producție
devine profitul obținut în urma activității desfașurate de agentul
economic. Profitul, ca factor de competitivitate reprezintă în
același timp și o funcție obiectiv urmarită de către acesta.
 raportul cost/profit. Chiar dacă, maximizarea profitului reprezintă
scopul oricărui agent economic, acest lucru nu-i permite obținerea
competitivității dacă profitul se realiză cu costuri mari. Pe termen
lung, agentul economic poate fi eliminat de pe piață de un
concurent care înregistreaza același profit dar cu un raport
cost/profit mai eficient. Există situații, mai ales în cazul micilor
întreprinzători, când o firmă poate activa pe o piață și obține un
profit mic pe baza unor costuri de producție foarte mici. Între timp,
7
lipsa posibilității de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare și
investiții, o vor conduce la eliminarea de pe piață;
 volumul vânzărilor realizate. Acest factor de competitivitate
determină dimensiunea agentului economic pe piață, mai ales
atunci când pot fi calculați și o serie de indicatori ai capacității
pieței (cota de piață, cota relativ de piață). Cu cât cota de piață
deținută de o întreprindere este mai mare, cu atât se poate spune că
aceasta ocupă o mare parte a pieței, deci, deține o poziție
competitivă.
 economia de scară. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la
competitivitatea unui agent economic. Cu cât acesta realizează o
producție mai mare cu costuri mai reduse, intervine curba de
experiență care determină economiile de scară.
 tehnologia utilizată. Poate deveni un factor important al unui agent
economic care utilizează o capacitate de producție modernă, deține
o ridicată capacitate de inovare și de integrare a progreselor
tehnologice înregistrate într-un anumit domeniu de activitate.
 timpul. Ca factor hotărâtor al obținerii avantajului competitiv,
timpul are în vedere viteza de oferire a unui produs/serviciu, dar și
viteza de reacție a competitorilor în anumite situații. La toate
acestea se mai poate adăuga și rapiditatea cu care consumatorii pot
alege produsul/serviciul oferit, dispunând de o mare varietate de
surse de informare.
 managementul. Se constituie într-un factor competitiv decisiv
atunci când este folosit cu precădere de către acei manageri care
reușesc să-și armonizeze resursele disponibile și obiectivele
8
propuse cu cerințele pieții. Cu alte cuvinte, întregul sistem
managerial trebuie orientat către piață, astfel încât întreprinderea să
reușească să dețină o poziție competitivă. Dar acest lucru nu poate
fi realizat fără aplicarea următorului factor de competitivitate;
 marketingul. Privit ca funcție a întreprinderii marketingul devine
unul dintre cei mai semnificativi factori competitivi existenți la
momentul actual. Deoarece consumatorii se orientează către acele
produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile, ei le vor alege
pe acelea care prezintă avantaje semnificative. Așa cum preciza
Philip Kotler, firmele cele mai prospere sunt cele care reușesc să
ofere clienților lor satisfacția maximă, înțelegând marketingul nu
ca pe o funcție separată ci ca pe o filosofie de însușit la nivelul
întregii organizații. Ceea ce se cere compartimentului de marketing
este identificarea categoriilor de consumatori și a nevoilor pe care
firma le poate satisface în mod profitabil, precum și a modalităților
prin care acest obiectiv poate fi atins cu o eficiență sporită în
comparație cu alți concurenți. Dacă considerăm o egalitate între
prosperitate și competitivitate, atunci pe buna dreptate viziunea de
marketing atât de necesară unei întreprinderi ce acționează pe o
piață concurențială, presupune că aceasta să fie orientată către
piață, ținându-se cont de clienți dar și de concurenți.
Toti acești factori ai competitivității unei întreprinderi trebuie
cunoscuți de către manageri, deoarece fără o înțelegere corectă a rolului
fiecăruia, obiectivele ce vizează eficiența și profitabilitatea nu vor fi
atinse. Deși, fiecare factor în parte ocupă un loc important în cadrul
viziunii strategice a unei întreprinderi, în ultimii ani, s-au observat o
9
serie de schimbări în modul de abordare a acestora. Astfel, practica a
demonstrat că specialiștii în marketing utilizează tot mai frecvent noi
acțiuni strategice în vederea obținerii unor avantaje competitive. Dacă
inițial concurența prin preț a constituit o variantă strategică des utilizată
de către agenții economici, astăzi, aceștia dezvoltă noi acțiuni ce au în
vedere diferențierea produselor/serviciilor, diversificarea gamei
sortimentale, îmbunătățirea calității ofertei, desfășurarea unor activități
promoționale eficiente, rapiditatea adaptării la nevoile consumatorilor,
orientarea spre client etc.
Sporirea competitivității reprezintă una dintre cele mai actuale
probleme de cercetare fundamentală și aplicată în economie. În
condițiile globalizării, confruntării dintre economiile mari deschise
pentru zonele de influență, creșterii concurenței internaționale,
competitivitatea devine un factor important în asigurarea funcționării
eficiente și dezvoltării durabile atât a agenților economici, cât și
economiei naționale. În perioada curentă, se intensifică concurența între
entități pentru accesul la resurse, piețele de desfacere, investiții străine,
inovații și tehnologii noi. Concurența sporită între entități pe diferite
piețe de bunuri și servicii a cauzat necesitatea efectuării studiului privind
principalele caracteristici ale dezvoltării entităților competitive, care
oferă bunuri competitive, studiului privind factorii care afectează
competitivitatea și eficiența politicilor macroeconomice în crearea
condițiilor pentru sporirea competitivități.
Factori economici:
- resursele locale (dotare cu resurse naturale, forţă de muncă,
infrastructură existentă, resursele tehnologice şi financiare etc);
10
- dimensiunea şi structura cererii interne;
- nivelul tehnologic şi eficienţa industriei de subansamble şi a
subfurnizorilor;
- structura serviciilor şi concurenţa.
Aceşti patru factori economici crează un mediu economic, un context
în care firmele se nasc, concurează şi câştigă avantaj competitiv pe care
îl folosesc pe plan național și internaţional.
În cadrul resurselor locale se au în vedere resursele umane, resursele
fizice, resursele ştiinţifice şi tehnologice, resursele financiare şi
infrastructura naţională.
Avantajul competitiv apare dacă firmele pot utiliza combinaţia
necesară de factori la un cost scăzut sau dacă factorii utilizați sunt de un
nivel calitativ superior. De asemenea, firmele capătă avantaj competitiv
dacă cererea internă creează suficientă presiune pentru a influenţa
inovarea accelerată. Totodată exigenţa ridicată a clienţilor poate
contribui la sporirrea avantajului competitiv deoarece obligă firmele să
folosească standarde ridicate în domeniul calităţii, dotărilor, serviciilor şi
altele. Acţiunea autorităţilor guvernamentale este determinantă pentru
crearea avantajului competitiv exterior firmei. Rolul guvernului este de a
influenţa şi reglementa factorii economici naţionali amintiţi anterior.
Această influenţă se poate realiza direct prin subvenţii, politici şi altele
sau indirect prin modelarea cererii interne prin standarde şi reglementări.
Un rol capital al guvernului pe piaţă este dat de faptul ca reprezintă un
important cumpărător al unor bunuri, tehnologii și servicii.
Alți factori care influenţează competitivitatea sunt:

11
- investiţiile străine care favorizează structurarea cererii interne și
ajută la modernizarea economiei. Pe scară foarte largă investiţiile
străine pot avea şi efecte adverse;
- exigenţele din ce în ce mai ridicate pe care protecţia mediului
înconjurător le impune;
- evoluţia fenomenelor şi proceselor din economia mondială.
În concluzie, pot afirma că, pentru orice firmă turistică, anumite
influenţe ale mediului extern vor constitui factori cu un impact mai mic
sau mai mare în procesul decizional. Pentru unele firme, principalul
factor de mediu ce le influenţează activitatea îl constituie clienţii, pentru
altele principalul factor este concurenţa.

CONCLUZII
12
1. Avantajul competitiv reprezintă locul pe care îl ocupă
întreprinderea în arena concurențială dintr-un domeniu de
activitate față de alți concurenți și care îi permite acesteia să obțină
un profit și prestigiu pe piață.
2. O întreprindere turistică nu poate avea succes dacă nu are o
strategie bine determinată în mediul concurențial, care în turism
este foarte accentuat.
3. Competitivitatea generează dezvoltarea continuă a entităților
turistice.
4. Întreprinderea turistică care are la bază avantajul competitiv mereu
este în evidență față de concurenții săi.

13
BIBLIOGRAFIE
Manuale, cărţi, monografii, broşuri şi articole
1. Constantinescu D., Economia înterprinderii., Craiova ed. Sitech, 2006
2. Taban E., suport de curs Managementul Strategic în Turism
Resurse electronice
1. www.culturepartnership.eu
2. http://www.idru.ro/app/wpcontent/uploads/editura/competitiv_turism_criza.pdf
3. http://www.revistadestatistica.ro/suplimente/2012/1/srrs1_2012a41.pdf
4. stategii.wordpress.com

14