Suport Seminar Microeconomie Final PDF

lOMoARcPSD|3035258
Suport Seminar Microeconomie final
Microeconomie Microeconomics (Academia de Studii Economice din Bucuresti)
StuDocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)
lOMoARcPSD|3035258
Seminar 1 (introductiv). Ce este microeconomia?
Structură notă finală (5 credite):

 5 puncte examen;
 1 punct oficiu (în cazul în care obțineți minim jumătate din nota maximă la examen);
 4 puncte seminar (se adaugă în cazul în care obțineți minim jumătate din nota maximă
la examen):
1 punct activitate (la 5 plusuri - 0,2 puncte/plus);
1 punct teme (la 5 teme - 0,2 puncte/temă);
0,5 puncte prezență (la 10 prezențe - 0,05 puncte/prezență);
1,5 puncte teste (2 teste - 0,75 puncte/test):
 1 test seminarul VII - 14 (109,111) / 15 (110) noiembrie 2017;
 1 test seminarul XII- 19 (109,111) / 20 (110) decembrie 2017.
Bibliografie:
1) Economie, ediția a opta - Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice,
Editura Economică, București, 2009;
2) Economie - Aplicații, ediția a șasea - Colectivul Catedrei de Economie și Politici
Economice, Editura Economică, București, 2009;
Suplimentar:
3) Principles of economics - Gregory Mankiw, Editura Thomson, Victoria, 2007;
4) Principles of economics - Study Guide, ediția a patra - Gregory Mankiw, Editura
Thomson, Victoria 2007.
Economia analizează modalitatea în care resursele sunt utilizate de către indivizi, firme și
guvern și măsura în care procesul de alocare a resurselor este eficient. O mare parte dintre
investitori utilizează instrumente de natură economică pentru a identifica cel mai favorabil
scenariu pentru randamentul investiției.
Economia poate fi împărțită în două mari componente:
ECONOMIA
MICROECONOMIE MACROECONOMIE
-piața u urilor de o su - locul -microeconomie;

de unde consumatorii -piața fi a iară - ă i, i stituții
a hizițio ează u uri de o su financiare;
de la firme; -sectorul guvernamental (public);
-piața fa torilor de produ ție - -sectorul extern (comercial) -
forța de u ă reprezi tă import / export.
pri ipalul fa tor de produ ție î
firme.
1

lOMoARcPSD|3035258
Microeconomia analizează deciziile indivizilor și ale firmelor, în scopul eficientizării

procesului economic, ținând cont de faptul că resursele se confruntă cu constrângeri legate de
raritate. Microeconomia trebuie să furnizeze un rezultat prin care să se identifice cea mai bună
decizie și cel mai bun compromis între anumite alternative. Adam Smith este cunoscut drept
părintele economiei (1776 - a publicat Avuția națiunilor), iar John Maynard Keynes este
recunoscut drept părinele macroeconomiei. Keynes a separat cele două științe economice și a
avut un rol fundamental în dezvoltarea macroeconomiei.
Macroeconomia analizează activitatea economică și procesele economice la nivel național / la
nivelul unui stat. În momentul în care vorbim de PIB, rata șomajului, inflație, studiem
macroeconomia.
Factori care interacționează cu alegerile:

1) compromisul- nu poți întreprinde 2 acțiuni în același timp;
2) stimulentul - dacă prețul unui bun scade, suntem tentați să cumpărăm bunul respectiv;
3) schimbul - când ne angajăm în relații de schimb cu alții, ne majorăm aria de alegeri;
4) informația - pentru a adopta cele mai bune decizii, trebuie să avem acces la informație;
5) distribuția - alegerile pe care le facem determină distribuția venitului și a avuției în
societate.
În microeconomie se pune accent pe două tipuri de actori:
-producători (responsabili cu oferta de bunuri);
-consumatori (responsabili cu cererea de bunuri).
Consumatorii sunt constrânși de venit, în funcție de care își aleg bunurile pe care le aceștia le
consumă, în intenția de a-șimaximiza utilitatea.
Producătorii (firmele) sunt constrânși atât de cererea consumatorilor, cât și de costurile de
producție și urmăresc maximizarea profiturilor.
Reacții principale în economia de piață:
C↑=> P↑; P↑=>C↓;

C↓=> P↓; P↓=>C↑;
O↑=> P↓; P↑=>O↑;
O↓=> P↑; P↓=>O↓;
C - cerere; O - ofertă; P - preț.

Economia pozitivă - se concentrează pe analiza descriptivă a economiei sau a modelelor care
prognozează evoluția economiei (Ex: Afirmația inflația a fost de 1% în anul 2016 intră în sfera
de analiză a economiei pozitive).
Economia normativă - se concentrează pe acțiunile care ar trebui întreprinse în economie (Ex:
Afirmația prețurile ar trebui să crească cu 1% în 2016 intră în sfera de analiză a economiei
normative).

lOMoARcPSD|3035258
Baze de date statistice/rapoarte recomandate pentru extragerea indicatoriloreconomici:

1) Institutul Național de Statistică - Tempo online-
http://statistici.insse.ro/shop/ (este necesară crearea unui cont)
2) Banca Națională a României - Bază de date interactivă -
http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx
3) Eurostat Database -
http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
4) World Development Indicators (Banca Mondială) -
http://databank.worldbank.org/data/reports.aspx?source=world-development-
indicators
5) Doing Business 2017 (Banca Mondială) -
http://www.doingbusiness.org/~/media/WBG/DoingBusiness/Documents/Annual-
Reports/English/DB17-Report.pdf
6) Global Competitiveness Report 2016-2017 (Forumul Economic Mondial) -
http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-
2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-2017_FINAL.pdf
7) World Economic Outlook (Fondul Monetar Internațional) -
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/02/weodata/index.aspx
Site-uri recomandate - informații economice (de urmărit pe facebook):

 Ziarul Financiar;
 HotNews.ro;
 World Economic Forum;
 The Economist;
 Financial Times;
 Economic Policy Institute;
 Centre for Economic and Policy Research;
 Trading Economics;
 National Bureau of Economic Research;
 Logica Economică;
 Business Insider;
 Institute for New Economic Thinking;
 World Bank;
 Institutul Național de Statistică;
 Capital.ro

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 2. Modele economice, analiză marginală și analiză medie
Formule derivate esențiale în vederea rezolvării aplicațiilor:
c' = 0 (unde c este constanta - un număr real)

 exemplu: 100' = 0; 500' = 0; -2' = 0;
nx' = n (unde n este un număr real)
 exemplu: 7x' = 7; 91x' = 91; -3x' = -3; x' = 1;
(x )' = nx − (unde n este un număr real)
 exemplu: (x )' = 3x − = x ; (3x )' = 3 . 3x −
= x ;
Modele economice
Modelele ilustrează diferite relații între două sau mai multe variabile și pot lua forma unor
funcții. În general există o relație de dependență între variabile.
Exemplu de model econometric:
y= + x + ε , unde:
y = variabila dependentă (variabilă endogenă) - variabila care este influențată de evoluția

variabilei x (aceasta fiind variabila independentă);
= coeficientul constantei - coeficientul cu care variabila dependentă (y) este influențată

atunci când toate variabilele incluse în ecuație rămân constante.
= coeficientul variabilei independente sau exogene (x ) - estimarea sa, arată cu cât crește
variabila dependentă (y), când x crește cu o unitate.
ε = o mare parte din variabilele dependente nu pot fi explicate în totalitate (în proporție de
100%) de evoluția variabilelor independente selectate - astfel variabilele care nu au fost luate
în considerare în ecuația drept variabile independente intră în compoziția termenului eroare
(reziduu) ε .
Exemplu de ilustrare a unei relații:
Q (producția sau cantitatea oferită - Q ) = f(P) - Producția evoluează în funcție de evoluția

Prețului - dacă prețul crește, firmele măresc oferta de bunuri pentru a obține câștiguri
suplimentare.
VT (venit total) = P (preț) x Q (producție sau cantitate produsă)

Deci VT = f(Q) - Venitul total evoluează în funcție de evoluția producției - dacă producția
crește, venitul total va crește.
Pr (profit) = VT (venit total) - CT (cost total sau cheltuieli totale)
Deci Pr = f(VT) - Profitul evoluează în funcție de evoluția venitului total.

lOMoARcPSD|3035258
Tipuri de relații între variabile:
 directe (pozitive) - dacă cererea de bunuri crește, nivelul prețului va crește; dacă
numărul de locuitori scade, atunci consumul de energie electrică se va reduce;
 inverse (negative) - dacă prețul crește, atunci cererea (C sau Q - cantitatea cerută) se
va reduce; dacă prețul unui automobil se va reduce, cererea pentru acesta se va majora;
 liniare - o modificare a variabilei independente cu un anumit procent conduce la o
modificare a variabilei dependente cu același procent sau cu un procent diferit sau
constant;
 nonliniare - o modificare a variabilei independente conduce la o modificare a variabilei
dependente, diferită care nu este constantă;
Ex: Cererea pentru automobile = f(P, y - venit disponibil, prețul altor bunuri substituibile - alte
automobile similare, prețul bunurilor complementare - benzină, motorină, calitatea)
Q = f(costurile cu factorii de producție - muncă și capital, nivelul taxării, cerere)
1) Modele matematice
VT = f(P)
Variabilele independente pot surprinde aspecte naturale, de comportament, de natură politică
sau economică.
a) modificarea absolută a variabilei X

ΔX = X - X (unde x este valoarea actuală a lui x și x este valoarea precedentă a lui x)
b) modificarea procentuală a lui X

− −
Δ%X = . 100 ; exemplu Δ%X = . 100 = 0,5 = 50%
c) indicele variabilei X
I = (arată de câte ori s-a modificat x față de valoarea precedentă)
Utilizând indicele se poate ajunge la același rezultat ca al modificării procentuale.
Exemplu: I = = = 1,5
I . − = Δ%X
1,5 . 100 - 100 = 150 - 100 = 50 = Δ%X
d) creșterea sau scăderea procentuală a lui X
x crește cu 25%: X = X + . X = X (1+0,25) = X . 1,25
x scade cu 25%: X = X - . X = X (1-0,25) = X . 0,75
2) Modele numerice prezentate sub formă tabelară
Variabile Unități monetare

P 1 2 3 4
Q 10 30 20 40
VT = P . Q 10 60 60 160

lOMoARcPSD|3035258
3) Modele grafice
De regulă, pe axa orizontală este inscrisă variabila independentă (x), pe axa verticală este
variabila dependentă (y), iar relația de legătură dintre ele poate fi exprimată printr-o dreaptă
(relație liniară) sau printr-o curbă (relație nonliniară). Când discutăm forma unui grafic, trebuie
să analizăm panta dreptei:
Δ
Panta dreptei = Δ (arată cu cât se modifică Y ca urmare a modificării X cu o unitate)
Grafice relații liniare
x crește și y crește sau x scade și y scade x crește și y scade sau x scade și y crește

lOMoARcPSD|3035258
Grafice relații nonliniare
Analiza marginală
Analiza marginală studiază modificarea unei variabile dependente ca urmare a unei modificări
a variabilei independente.
1) Venitul total exprimat în funcție de producția realizată - VT = f(Q); VT = ∑ V
V = venit marginal;
Δ −
V = = = (VT)'
Δ −
Venitul marginal reprezintă venitul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.
2) Costul total exprimat în funcție de producție - CT = f(Q); CT = ∑ C
C = cost marginal;
Δ −
C = = = (CT)'
Δ −
Costul marginal reprezintă costul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.
3) Utilitatea totală exprimată în funcție de cantitatea consumată (producția consumată)
dintr-un bun - UT = f(Q) sau UT = f(Qc); UT = ∑ U
U = utilitatea marginală;
Δ −
U = = = (UT)'
Δ −
Utilitatea marginală reprezintă satisfacția suplimentară pe care o obține un consumator
în urma creșterii cantității consumate dintr-un bun cu o unitate (în cazul utilității totale
se ia în considerare cantitatea (producția) consumată, ci nu cantitatea vândută de firme,
pentru că ne referim la consumator).
4) Profitul exprimat în funcție de producție - Pr = f(Q); Pr = ∑ P
P = profit marginal;
Δ −
Pr = Δ
= −
= (Pr)'
Profitul marginal reprezintă profitul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.

lOMoARcPSD|3035258
5) Producția totală, exprimată în funcție de forța de muncă utilizată - Q = f(L), unde L =

numărul de lucrători; Q = ∑ W
W = productivitatea marginală a muncii;
Δ −
W =Δ = = (Q)'
−
Productivitatea marginală a muncii reprezintă producția rezultată ca urmare a creșterii
cu o unitate a numărului de angajați.
Dacă valoarea marginală a unui indicator:

>0 => valoarea indicatorului crește;
<0 => valoarea indicatorului scade;
=0 => valoarea indicatorului atinge un punct extrem minim sau maxim;
Analiza medie
Analiza medie măsoară efectul obținut pe fiecare unitate de efort.

1) Costul total mediu (CTM)
CTM =
CTM reprezintă costul mediu înregistrat de o firmă pentru producerea unei unități de
producție.
2) Venitul mediu (VM)
VM =
VM reprezintă venitul mediu înregistrat de o firmă pentru fiecare unitate de producție
realizată.
3) Profitul mediu (PrM)
PrM =
PrM reprezintă profitul mediu înregistrat de o firmă pentru fiecare unitate de producție
realizată.
4) Productivitatea medie ( )
W=
W reprezintă producția medie realizată de un lucrător (eficiența medie pe lucrător).
Relația dintre valoarea marginală și valoarea medie:

Dacă mg > medie => valoarea medie crește;
Dacă mg < medie => valoarea medie scade;
Dacă mg = medie => valoarea medie atinge un punct extrem minim sau maxim.
Condiții:
𝐂𝐦𝐠 = 0 => costul total (CT) este maxim;
𝐦𝐠 = 0 => venitul total (VT) este maxim;
𝐏𝐫𝐦𝐠 = 0 => profitul total (Pr) este maxim;
𝐦𝐠 = 0 => producția (Q) este maximă.

lOMoARcPSD|3035258
Aplicații:
___________________________________________________________________________
1) Firma Z urmărește maximizarea profitului, iar funcțiile VT și a CT sunt:
VT = 10Q + 2Q
CT = 75 - 40Q + 3Q
a) Aflați Vmg pentru Q = 6;
b) Aflați Cmg pentru Q = 10;
c) Aflați producția (Q) optimă care maximizează profitul.
a) Vmg = (VT) ' = (10Q + 2Q ) ' = 10 + 4Q = 10 + 4. 6 = 34

b) Cmg = (CT) ' = (75 - 40Q + 3Q ) ' = 0 - 40 + 6Q = -40 + 6 . 10 = -40 + 60 = 20
c) Profitul se maximizează atunci când Pr = 0; Pr = (Pr) '
Pr = VT - CT = (10Q + 2Q ) - (75 - 40Q + 3Q ) = 10Q + 2Q - 75 + 40Q - 3Q =
= 50Q - Q -75;
Pr = (50Q - Q -75) ' = 50 - 2Q - 0 = 50 - 2Q
Pentru a identifica producția optimă care maximizează profitul egalăm profitul marginal cu 0.
Pr = 0
50 - 2Q = 0
2Q = 50
Q = 25; pentru o producție egală cu 25, profitul se maximizează.
___________________________________________________________________________
2) Dacă prețul influențează cererea, iar prețul crește de la 20 la 24 și cantitatea cerută (Qc) scade
de la 30 la 28, aflați panta relației.
Qc0 = 30 ; Qc1 = 28 ;
P0 = 20 ; P1 = 24 ;
Δ
Panta = Δ ; din text reiese că prețul influențează cererea, deci prețul este variabila independentă
(x), iar cererea (Qc) variabila dependentă (y).
Δ − − −
Panta relației = = = = = -0,5 (de unde rezultă că la o creștere a prețului cu
Δ − −
o unitate, cantitatea cerută sau cererea scade cu 0,5 unități sau 50%).
___________________________________________________________________________
3) Considerăm că relația dintre profit și cantitatea de bunuri vândute este dată de relația:
Pr = 300Q - Q . În acest caz la ce nivel al lui Q profitul este maxim?
Pr = (Pr) ' = (300Q - Q ) ' = 300 - 2Q
Pr = 0
300 - 2Q = 0
Q = 150 ; Pentru Q = 150, profitul este maxim.
___________________________________________________________________________

lOMoARcPSD|3035258
Cauzalitatea analizează relația cauză efect, iar corelația reprezintă situația în care evoluția a
două variabile este similară într-o anumită perioadă de timp. În cazul unei corelații ridicate, este
posibilă o relație între două variabile. Cauzalitatea arată clar sensul relației.
Exemplu: În cazul a două orașe se manifestă o corelație ridicată între numărul de polițiști și
numărul de crime. Denver și Washington au aproximativ aceeași populație, însă Washington
are de trei ori mai mulți polițiști față de Denver și de asemenea, de opt ori mai multe crime.
Cine nu ar cunoaște situația ar putea spune că polițiștii suplimentari din Washington cauzează
crimele în plus. Acest tip de deducție a dus de multe ori la soluții greșite. De fapt, creșterea
numărului de crime conduce la creșterea numărului de polițiști.
10

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 3. Costul de oportunitate și frontiera posibilităților de producție
Costul de oportunitate (COp) reprezintă cea mai bună alternativă la care s-a renunțat în
favoarea deciziei luate. COp reprezintă costul economic al alegerii.
Pentru un bun sau mai multe (când nu se dau combinații de bunuri):

COp = ; COp = ;
Pentru combinații de bunuri:
−Δ −Δ
COp = ; COp = ;
Δ Δ
Frontiera posibilităților de producție (FPP) reprezintă totalitatea combinațiilor de bunuri

care pot fi produse de o economie, în condiții de eficiență (dacă resursele sunt folosite cu
eficiență maximă).
Luăm drept exemplu bunurile realizate de sectorul privat și cele realizate de sectorul public.
Bunurile pe care guvernul le furnizează (educație, apărare națională, drumuri) sunt produse în
sectorul public (sectorul guvernamental). Bunurile cumpărate din magazine (calculatoare,
telefoane) și serviciile (de telefonie, de internet) sunt, în general, realizate de sectorul privat.
11

lOMoARcPSD|3035258
Specializarea producătorilor se face în funcție de avantajul comparativ. Un producător are

avantaj comparativ atunci când produce un bun la un cost de oportunitate mai mic decât alt
producător. Se consideră că un agent economic are un avantaj absolut față de alt producător
dacă realizează bunurile cu un consum mai mic de resurse (exemplu: resursa de timp).
Aplicații:
___________________________________________________________________________
1) O economie produce două bunuri x și y în următoarele combinații:
Variante X Y
A 0 50
B 10 40
C 20 25
D 25 9
E 27,5 0
a) Să se reprezinte grafic.
b) Calculați costul de oportunitate al punctelor înscrise în tabel.
a)
12

lOMoARcPSD|3035258
b)
Pentru bunul X:
Se calculează costul de oportunitate pentru trecerea din fiecare combinație de bunuri realizate
în alta. Pentru seriile crescătoare (reprezentate pe axa orizontală) se face trecerea din punctul A
în B, din B în C, din C în D și din D în E. Pentru seriile descrescătoare (reprezentate pe axa
verticală) se face trecerea invers, din E în D, din D în C, din C în B și din B în A. Utilizăm
această metodă pentru că trebuie să vedem la cât din bunul Y renunțăm pentru a produce un
bun X (suplimentar). Dacă vizualizăm graficul, atunci când X crește, se observă că punctele se
deplasează în dreapta de la A la E. În momentul în care dorim să calculăm cantitatea din bunul
X la care renunțăm pentru a produce un bun Y (suplimentar), observăm că în momentul în care
Y crește, punctele se deplasează în stânga, de la E la A.
- dat fiind faptul că se face trecerea din A în B, în momentul în care luăm valorile din tabel
pentru X1, Y1 (x final și y final), ne uităm la valorile corespunzătoare combinației de bunuri B,
iar în momentul în care identificăm în tabel valorile pentru X0 și Y0 (x inițial și y inițial),
alegem valorile corespunzătoare combinației de bunuri A. În cazul în care trecerea se face din
B în punctul A, X1 și Y1 devine X0, respectiv Y0 și invers, dat fiind faptul că A devine
combinația de bunuri finală (x,y final) și B combinația de bunuri inițială.
−Δ − − − −
COp − = = = = = 1y (pentru a produce 1 bun x, renunț la 1 bun y)
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 1,5y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 3,2y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 3,6y
Δ − , − ,
Pentru bunul Y:
−Δ − − − − , ,
COp − = = = = = 0,27x (pentru a produce 1 bun y, renunț la 0,27
Δ − −
din bunul x)
−Δ − − − −
COp − = = = = = 0,31x
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 0,66x
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 1x
Δ − −
___________________________________________________________________________
13

lOMoARcPSD|3035258
2) Prețul unui DVD este egal cu suma prețurilor a 4 CD-uri.

a) Care este COp al unui CD?
b) Care este COp al unui CD dacă prețul CD-urilor a crescut cu 100%?
a) 1DVD = 4CD
COp =
COp = = 0,25 DVD (în momentul în care cumpăr un DVD, renunț la un sfert dintr-un DVD).
b) COp = 0,25 DVD

Prețul unui CD reprezintă 25% din prețul unui DVD. Astfel:
COp (în cazul în care P unui CD crește cu 100%) = 0,25 + 0,25 . = 0,5 DVD (în cazul în
care prețul unui CD crește cu 100%, COp al unui CD devine 0,5 DVD).
___________________________________________________________________________
3) Într-un an o firmă poate produce pâine și covrigi în următoarele variante:

Variante A B C D
Pâine 0 18 X Y
Covrigi 60 42 30 0
Aflați valoarea lui X și Y dacă COp − = 2 și COp − = 0,2
În cazul seriei crescătoare trecerea se face din A în B, din B în C etc. În cazul seriei
descrescătoarea trecerea se face invers. Deci COp − va fi costul de oportunitate al unei pâini,
iar COp − va fi costul de oportunitate al unui covrig.
−Δ − − − −
COp â − = = = =
Δ â â − â − −
=2
−
X-18 = 6 => X = 24
−Δ â − â − â − − − +
COp − = = = =
Δ − −
− +
= 0,2
-24 + Y = 0,2 . 30 = 6 => Y = 30
__________________________________________________________________________________________
4) Presupunem că doi producători A și B pot realiza bunurile X și Y într-o anumită perioadă de

timp.
producător A: 1X = 10 ore și 1Y = 5 ore
producător B: 1X = 12 ore și 1Y = 8 ore
a) Cine are avantaj absolut în producerea bunurilor?
Producătorul A are avantaj absolut în producerea bunurilor deoarece produce ambele bunuri
într-un interval de timp mai scurt.
14

lOMoARcPSD|3035258
b) Stabiliți specializarea producătorilor. Cine se va specializa în producerea bunului X și cine

în producerea bunului Y?
Fiecare producător se specializează în producerea acelui bun pentru care are un cost de
oportunitate mai mic.
Producător A:
COp = = 2Y (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care produce bunul X,
două bunuri Y).
COp = = 0,5X (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
Y, 50% din bunul X).
Producător B:
COp = = 1,5Y (producătorul B poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
X, 1 bun și jumătate din bunul Y).
COp = = 0,66X (producătorul B poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
Y, 66% din bunul X).
Producătorul A se va specializa în producerea bunului Y pentru că are un cost de oportunitate

mai mic decât producătorul B, iar producătorul B se va specializa în producerea bunului X.
15

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 4-5. Teoria consumatorului. Utilitatea totală și utilitatea marginală
-continuare aplicația 4 din seminarul 3 - cerința c)
c) Evidențiați avantajele specializării, comparând situația după specializarea cu cea existentă

înainte de specializare.
A: 1X = 10 h ; 1Y = 5h
B: 1X = 12 h ; 1Y = 8h
Ca urmare a cerinței b) - producătorul A se va specializa în producerea bunului Y pentru că are

un cost de oportunitate mai mic decât producătorul B, iar producătorul B se va specializa în
producerea bunului X.
Înainte de specializare:
Bunul X va fi realizat de ambii producători în 22h (10h producătorul A și 12h producătorul B)
Bunul Y va fi realizat de ambii producători în 13h (5h producătorul A și 8h producătorul B)
Fondul total de ore consumate pentru producerea ambelor bunuri: 22h + 13h = 35h
După specializare:
A se specializează în Y => A nu va mai realiza 1 bun X și un bun Y, deci va produce 2 bunuri
Y pentru că în producerea acestuia are avantaj comparativ.
A => 2Y - producătorul A va produce 2 bunuri Y în 10h;
B se specializează în X => B nu va mai realiza 1 bun X și un bun Y, deci va produce 2 bunuri
X pentru că în producerea acestuia are avantaj comparativ.
B => 2X - producătorul B va produce 2 bunuri X în 24h;
Fondul total de ore consumate pentru producerea ambelor bunuri: 10h + 24h = 34h
În urma specializării, eficiența totală crește cu 1h => producătorii vor realiza bunurile X și Y
într-un interval de timp mai redus decât în primul caz cu 1h.
___________________________________________________________________________
Teoria consumatorului analizează preferințele consumatorilor în condiții de constrângere

bugetară.
Constrângerea bugetară se referă la ceea ce își permit consumatorii să achiziționeze, iar

preferințele acestora se referă la ceea ce își doresc să consume.
Echilibrul consumatorului reprezintă echilibrul dintre dorințele acestuia și constrângerea

bugetară.
Constrângerea bugetară este exprimată prin ecuația liniei bugetului:
V = x . Px + y . Py , unde:
V = venitul;
x = cantitatea achiziționată din bunul x;
Px = prețul bunului x;
y = cantitatea achiziționată din bunul y;
Py = prețul bunului y;
16

lOMoARcPSD|3035258
Surplusul consumatorului este date de diferența dintre valoarea pe care suntem dispuși să o
plătim pentru un bun și prețul de piață al bunului.
Consumatorii raționali urmăresc maximizarea efectului utilității resimțite prin consumul

anumitor bunuri.
Relația utilitate marginală - utilitate totală
Utilitatea marginală (Umg) este descrescătoare (scade

intensitatea nevoii pentru un anumit bun) și reprezintă
satisfacția resimțită prin creșterea consumului cu o
unitate. Exemplu: Utilitatea primei felii de pizza
consumate va fi mai ridicată decât cea a ultimei felii de
pizza consumate.
Utilitatea totală (UT) reprezintă satisfacția totală
resimțită în urma consumului unor unități dintr-un bun.
Δ −
U = = = (UT)' ; UT = ∑ U
Δ −
Când Umg = 0 => UT maximă;
Când Umg este pozitivă => UT crește;
Când Umg este negativă => UT scade.
17

lOMoARcPSD|3035258
Curba de indiferență (isoutilitate) - reprezintă totalitatea combinațiilor de bunuri care generează

aceeași utilitate pentru consumator.
Dacă Ci este mai îndepartată de origine, utilitatea totală este mai mare.
UT = UT = UT = UT
RMS (rata marginală de substituție sau panta curbei de indiferență) arată cu cât ar trebui să se
modifice consumul dintr-un bun ca urmare a reducerii consumului dintr-un alt bun, astfel încât
UT să rămână constant.
Δ UmgX
RMS = - = =
Δ UmgY
UmgX
Regula maximizării UT: =
UmgY
Condiția bugetară: xPx + yPy nu trebuie să depășească nivelul venitului.
Sistemul de stabilire a combinației optime de consum:
V = x . Px + y . Py
mg
=
mg
Panta liniei bugetului arată cu cât se poate substitui un bun din celălalt bun, menținând aceeași
constrângere bugetară.
Panta liniei bugetului = -
18

lOMoARcPSD|3035258
Aplicații:
1) UT = 20X - X
Calculați și reprezentați grafic Umg și UT.
Calculați valoarea maximă a UT.
Umg = (UT)' = (20X - X )' = 20 - 2X

UT devine maximă atunci când Umg = 0 => 20 - 2X = 0 => X = 10
UT = 20X - X = 20 . 10 - = 100
2) Un individ are un venit disponibil de 20 u.m. El consumă 2 bunuri X și Y la un preț al bunului

X = 1 și la un preț al bunului Y = 2. UmgX = 10 - X; UmgY = 28 - 2Y. Să se determine
programul optim de consum care asigură echilibrul consumatorului.
V = x . Px + y . Py 20 = 1 . x + 2 . y x = 20 - 2y
mg −
= = (10-x) . 2 = 1 . (28 - 2y)
mg −
x = 20 - 2y x = 20 - 2y x = 20 - 2y x = 20-2y
20 - 2x = 28 - 2y -8 = -2y + 2x -8 = -2y + 2(20-2y) -8 = -2y + 40 - 4y
x = 20 - 2y Individul va consuma 8 bunuri y și 4 bunuri x

-48 = -6y => y = 8 => x = 20 - 2 . 8 => x = 4
___________________________________________________________________________
19

lOMoARcPSD|3035258
3) Considerăm un consumator cu un venit de 100 u.m. care are de ales între 2 bunuri X și Y,
având prețurile Px = 5 și Py = 10.
a) Să se reprezinte grafic dreapta bugetului;

b) V crește la 200. Să se reprezinte grafic noua dreaptă a bugetului.
c) Px crește de la 5 la 10. Să se reprezinte grafic.
d) Py scade de la 10 la 8. Să se reprezinte grafic.
e) În situația de la punctul a) avem combinația x=5 și y=10, respectiv x = 10 și y = 8. Ce puteți
spune despre cele două combinații din punct de vedere al accesibilității?
f) Păstrând Px constant = 5; V = 100. Care este Py pentru care x = 10 și y = 8 este accesibil?
a)V = x . Px + y . Py
100 = 5x + 10y.
În momentul în care dorim să aflam punctele maxime ale graficului care stabilesc linia
bugetului, pentru a afla punctul maxim de pe axa OX, egalăm Y cu 0, iar pentru a afla punctul
maxim de pe axa OY, egalăm X cu 0.
Pentru y: 100 = 5 . 0 + 10 . y => 100 = 0 + 10 . y => y = 10

Pentru x: 100 = 5 . x + 10 . 0 => 100 = 5 . x => x = 20
b) V = 200 c) Px = 10
V = x . Px + y . Py V = x . Px + y . Py
200 = x . 5 + y . 10 100 = x . 10 + y . 10
Pentru y: 200 = 0 . 5 + y . 10 => y = 20 Pentru y: 100 = 0 . 10 + y . 10 => y = 10
Pentru x: 200 = x . 5 + 0 . 10 => x = 40 Pentru x: 100 = x . 10 + 0 . 10 => x = 10
d) Py = 8
V = x . Px + y . Py
100 = x . 5 + 8 . y
Pentru y: 100 = 0 . 5 + y . 8 => y = 12,5
Pentru x: 100 = x . 5 + 0 . 8 => x = 2
Reprezentare grafică -a) -b) -c) -d)
20

lOMoARcPSD|3035258
e) V = 5 . 5 + 10 . 10 = 125. Cu toate acestea, venitul este 100. Dat fiind faptul că este necesar
un venit mai mare decât cel de care dispunem pentru achiziționarea bunurilor x și y, combinația
de bunuri nu este accesibilă.
V = 10 . 5 + 8 . 10 = 130. Având în vedere că venitul este 100 și este necesar un venit mai mare
pentru achiziționarea celor 2 bunuri, decât cel de care dispunem, combinația de bunuri nu este
accesibilă.
x . Px + y . Py nu trebuie să depășească nivelul venitului, astfel încât combinația de bunuri să

fie accesibilă.
f) V = x . Px + y . Py
100 = 10 . 5 + 8 . Py
100 = 50 + 8 . Py
8 . Py = 50
Py = 6,25
___________________________________________________________________________
4) Andrada alocă întregul său buget săptămânal de 10 u.m. pentru cumpărarea bunurilor x și y;
Px = Py = 1.
UT(x,y) = 2x + 2y - 10x - xy + 10y
Să se determine x și y care maximizează utilitatea și modificaea utilității totale (ΔUT dacă
bugetul crește cu 2 u.m. și ulterior, dacă acesta scade cu 2 u.m. de la nivelul inițial.
UmgX = (UT)'x = (2x + 2y - 10x - xy + 10y)' = 4x - 10 - y

UmgY = (UT)'y = (2x + 2y - 10x - xy + 10y)' = 4y - x + 10
V = x . Px + y . Py 10 = x + y x = 10 - y
mg − −
= = 4x - 10 - y = 4y - x + 10
mg − +
x = 10 - y x = 10-y x = 10 - y x = 10 - y
5x - 5y = 20 5(10-y) - 5y = 20 50 - 5y - 5y = 20 50 - 10y = 20
x = 10 - y
10y = 30 => y = 3 => x = 10 - 3 => x = 7
UT = 2x + 2y - 10x - xy + 10y = 2 . +2. - 10 . 7 - 7 . 3 + 10 . 3 = 55
Venitul crește cu 2 u.m. - s-a pornit de la următoarea etapă deoarece s-a modificat doar V.
12 = x + y x = 12 - y x = 12 - y
5x - 5y = 20 5(12 - y) - 5y = 20 60 - 5y - 5y = 20 => y = 4 => x = 12-4 => x = 8
21

lOMoARcPSD|3035258
UT (pentru V=12) = 2x + 2y - 10x - xy + 10y = 2 . +2. - 10 . 8 - 8 . 4 + 10 . 4 = 88

ΔUT = UT1 - UT0 = 88 - 55 = 33 (utilitatea totală a crescut cu 33 în urma creșterii V cu 2 um)
Venitul scade cu 2 u.m.
8=x+y x=8-y x=8-y

5x - 5y = 20 5(8 - y) - 5y = 20 40 - 5y - 5y = 20 => y = 2 => x = 8 - 2 => x = 6
UT (pentru V = 8) = 2x + 2y - 10x - xy + 10y = 2 . +2. - 10 . 6 - 6 . 2 + 10 . 2 = 28

ΔUT = UT1 - UT0 = 28 - 55 = - 27 (utilitatea totală a scăzut cu 27 în urma scăderii V cu 2um)
___________________________________________________________________________
5) Fie graficul :
a) Aflați V dacă Px = 50
b) Scrieți ecuația dreptei bugetului și calculați panta curbei de indiferență (RMS).
a) V = x . Px + y . Py
V = 50 . 50 + 40 . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OX , egalam y cu 0.
Deci 40 devine 0 și avem: V = 50 . 50 = 2500
V = x . Px + y . Py
2500 = 50 . 50 + 40 . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OY, egalam x cu 0.
Deci 50 devine 0 și avem: 2500 = 40 . Py => Py = 62,5
b) Ecuația dreptei bugetului se scrie în funcție de prețuri.
Deci: V=50x + 62,5y => 2500 = 50x + 62,5y
UmgX
RMS = =
UmgY
UmgX
RMS = = = 0,8
UmgY ,
________________________________________________________________
22

lOMoARcPSD|3035258
6) y = 10 - 4x
UmgX
Care este valoarea optimă a atunci când consumatorul are un program optim de consum?
UmgY
V = x . Px + y . Py
y.Py = V - x . Px
V−x .Px
y=
Py
.
y= -
În relația dată y = 10 - 4x. Se observa o similaritate în relație: x este înmulțit cu raportul dintre
prețuri, de unde rezultă că este 4.
UmgX UmgX
Având în vedere că un consumator își maximizează satisfacția atunci când = =>
UmgY UmgY
=4.
________________________________________________________________
7) Un consumator urmărește maximizarea UT pentru x și y cu un buget de 12 u.m. Px = 2;

Py = 1; UT = x . y
a) Cantitatea optimă din x și y
b) UT=?
c) ΔUT ca urmare a scăderii prețului bunului x la 1.
a) UmgX = (UT)'x = (x . y)' = 2xy

UmgY = (UT)'y = (x . y)' = x
V = x . Px + y . Py 12 = 2x + y y = 12 - 2x
mg 𝟐
= = (simplificare) = => 2y = 2x => y = x =>
mg x
y = 12 - 2y => 3y = 12 => y = 4 => x = 4
b) UT = x . y = . 4 = 64
c) Px = 1
V = x . Px + y . Py 12 = x + y x = 12 - y
mg
= = 2y = x => 2y = 12 - y => 3y = 12 => y = 4 =>
mg
x = 12 - 4 => x = 8
UT = x . y = . 4 = 256 ; ΔUT = UT1 - UT0 = 256 - 64 = 192
___________________________________________________________________________
23

lOMoARcPSD|3035258
8) Dacă relația dintre raportul utilităților marginale și raportul prețurilor este de tipul
UmgX Px
> .
UmgY Py
Cum ar trebui să acționeze consumatorul pentru a obține maxim de satisfacție?

Δ /Δ
> => >
Δ /Δ
Un consumator nu poate acționa asupra prețurilor pentru a maximiza satisfacția, el poate acționa
doar asupra cantităților pe care le achiziționează.
Astfel, acesta poate doar să reducă consumul de Y, pentru a crește utilitatea marginală a lui Y,
𝑈𝑚𝑔
astfel încât raportul să scadă până la un nivel egal cu raportul prețurilor. Pe de altă parte,
𝑈𝑚𝑔
el poate să crească consumul din bunul X astfel încât să se reducă utilitatea marginală a lui X
și, din nou, raportul să scadă pentru a ajunge la egalitate cu raportul prețurilor.
___________________________________________________________________________
9) Presupunem ca prețul bunului X crește, astfel încât relația dintre raportul utilităților
𝑈𝑚𝑔 𝑃
marginale și raportul prețurilor devine următoarea: < . Cum ar trebui să acționeze
𝑈𝑚𝑔 𝑃
consumatorul pentru a resimți o utilitate maximă ca urmare a consumului celor două bunuri?
Similar cazului anterior, consumatorul nu poate modifica prețurile iar ajustarea se poate face
doar prin intermediul cantităților din cele două bunuri consumate. Consumatorul poate să
𝑈𝑚𝑔
reducă consumul din bunul X pentru a crește Umgx și pentru a crește raportul . De
𝑈𝑚𝑔
asemenea, poate opta pentru creșterea consumului din bunul Y pentru a reduce Umgy, astfel
𝑈𝑚𝑔
încât raportul
𝑈𝑚𝑔
să crească.
___________________________________________________________________________
10) Dacă un consumator dorește să achiziționeze patru sucuri și corespunzător Umg

descrescânde, este dispus să ofere pentru fiecare suc: 20, 18, 16, 14 u.m. Prețul de piață al
sucului este 10. Care este surplusul consumatorului?
24

lOMoARcPSD|3035258
Surplusul consumatorului = a + b + c + d + e + f + g + h + i + j = (20-18) + (18-16) + (18-16)

+ (16-14) + (16-14) + (16-14) + (14-10) + (14-10) + (14-10) + (14-10) = 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2
+ 4 + 4 + 4 + 4 = 12 + 16 = 28
sau
Surplusul consumatorului = (20-10) + (18-10) + (16-10) + (14-10) = 28
___________________________________________________________________________
11) Avem ecuația dreptei bugetului: 100 = 2x + 4y

Aflați panta liniei bugetului.
Panta liniei bugetului = - = - = -0,5
-consumul unei unități din bunul y va conduce la reducerea consumului din bunul x cu 0,5
unități, având în vedere că trebuie să respect constrângerea bugetară; sau 1 bun y se poate
substitui cu 0,5 din bunul x.
___________________________________________________________________________
12) Utilitatea marginală este:

a) întotdeauna mai marea decât cea totală;
b) o utilitate normală;
c) sporul de utilitate totală care se poate obține prin consumul unei unități suplimentare dintr-
un bun sau serviciu;
d) întotdeauna pozitivă;
e) imposibil de corelat cu utilitatea totală care se obține prin consumul unei unități suplimentare
dintr-un bun sau serviciu.
Răspuns: c)
___________________________________________________________________________
25

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 6. Cererea
Cererea reprezintă un set de cantități dintr-un anumit bun pe care un cumpărător intenționează
să le achiziționeze la un anumit nivel dat al prețului într-o perioadă determinată.
Legea cererii: există o relație inversă între cererea și prețul unui bun - atunci când prețul crește
- cererea se va reduce (cererea se restrânge), iar când prețul scade - cererea se va majora (cererea
se extinde).
Bunurile Giffen nu respectă legea cererii (în cazul acestora - bunurile de lux - atunci când prețul
crește, cantitatea cerută din bunul respectiv se va majora, situație întâlnită mai mult în cazul
clasei aristocrate, în cadrul căreia predomină ostentația).
P = preț; Qc = cantitate cerută dintr-un bun.
În schimb, când cererea crește, prețul crește, iar când cererea scade, prețul scade.
Alți factori care influențează cererea:

a) Venitul consumatorului:
- bun normal: V (venitul) ↑ => Qc ↑ și V ↓ => Qc ↓
- bun inferior (de calitate inferioară): V ↑ => Qc ↓ și V ↓ => Qc ↑
b) Prețurile altor bunuri:
- bunuri substituibile (ex: pepsi este substituibil cu cola): Px (prețul bunului x) ↑ =>
Qcx ↓ => Qc bunul cu care poate fi substituit ↑.
- bunuri complementare (bilet la film si popcorn - popcornul este un bun
complementar): Px ↑ => Qcx ↓ => Qc din bunul complementar ↓
c) Preferințele consumatorilor: în relație directă cu cererea;
d) Cheltuielile cu publicitatea: în relație directă cu cererea;
e) Anticipațiile legate de evoluția prețurilor: Dacă se anticipează o creștere a prețului unui
bun => Qc a bunului din prezent crește; Dacă se anticipează o scădere a prețului unui
bun => Qc a bunului din prezent scade.
26

lOMoARcPSD|3035258
Elasticitatea cererii în funcție de preț ( 𝐄𝐂/𝐏 ) arată modificarea procentuală a cantității cerute
ca urmare a modificării prețului cu 1%.
c − c
Δ% c Δ
K /
=− =− −
=- x
Δ% Δ
Δ
Panta curbei cererii = -
Δ
Funcția cererii: Qc = a - b Px
Qc = cantitatea cerută din bunul x; a = punctul în care curba cererii se intersectează cu ordonata
(axa verticală), b = panta curbei cererii; Px = prețul bunului x.
Forme ale elasticității cererii în funcție de preț
27

lOMoARcPSD|3035258
Elasticitatea cererii în funcție de venit ( 𝐄𝐂/ ) arată modificarea procentuală a cantității

cerute ca urmare a modificării venitului cu 1%.
c − c
Δ% c Δ
K /V
= = V −V = x
Δ% Δ
V
Bun normal: K /V
>0
Bun substituibil: K /V
<0
Elasticitatea încrucișată a cererii ( 𝐄𝐂 /𝐏 ) arată modificarea procentuală a cantității cerute

ca urmare a modificării venitului cu 1%.
c − c
Δ% c Δ
K /
= = −
= x
Δ% Δ
Bunuri substituibile: K /
>0
Bunuri complementare: K /
<0
Aplicații:
1) KEc/p = 2
P0 = 10
Qc0 = 100
P1 = 12
Qc1 = ?
Δ% Δ% Δ%
K /
=− ;2=− − ;2=−
Δ%
Δ%Qc = - 40
− c −
x = - 40 => = - 0,40 => Qc - 100 = - 40 => Qc = 60
2) Qc = 80 - 2P
P0=20
KEc/p = ?
Qc = a - bP => b =2 (din funcția dată a cererii = 80-2P)

Δ
b=-
Δ
Qc0 = 80 - 2 x 20 = 40
Δ
KEc/p = - x =2x = 1 (interpretare: cerere cu elasticitate unitară - la o creștere
Δ
cu 1% a prețului, cererea se va reduce cu 1%).
28

lOMoARcPSD|3035258
3) Qc = a - bP
P0 = 10
Qc0 = 100
KEc/p = 10
a, b = ?
Δ
KEc/p = - x
Δ
Δ Δ Δ
10 = - x => - = 100 => b = 100 (pentru că panta curbei cererii b = - )
Δ Δ Δ
Qc = a - bP
100 = a - 100 x 10
100 = a - 1000
a = 1100
4) Qc0 = 10000
Venitul crește cu 10%
Qc1 = 12000
KEc/v = ?
c − c
−
Δ% Δ% c
KEc/v = = = = = =2
Δ%
Interpretare: la o creștere a venitului cu 1%, cererea va crește cu 2%.
29

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 8. Teoria producătorului pe termen scurt
În cadrul teoriei producătorului pe termen scurt, cel puțin un factor nu variază (K - capitalul
este fix, iar L - numărul de lucrători variază).
K și L - factori de producție
Pe termen scurt (TS), producția este influențată de legea randamentelor descrescătoare.
Conform acesteia, pe măsură ce un factor de producție crește (celălalt rămâne constant),
productivitatea marginală a lucrătorilor (muncii) crește până la un anumit nivel, după care
descrește.
Productivitatea marginală a muncii (WmgL) arată modificarea producției ca urmare a

creșterii numărului de lucrători cu 1 angajat.
Δ
WmgL =
Δ
, unde: WmgL = productivitatea marginală a muncii, Q = producția, iar Δ
reflectă modificarea absolută a indicatorului.
WmgL = (Q)' L
Productivitatea medie a muncii (WL) exprimă eficiența medie pe lucrător din punct de
vedere al participării la procesul de producție.
WL = (WL - productivitatea medie a muncii sau a lucrătorilor)
30

lOMoARcPSD|3035258
Costurile de producție pe termen scurt sunt cheltuielile pentru producerea unei cantități
determinate de bunuri. Aceste cheltuieli pot fi analizate economic și contabil.
Costul economic reprezintă totalitatea costurilor cu procesul de producție într-o perioadă
de timp și implică costul de oportunitate.
Costul contabil reprezintă cheltuielile efective suportate de firmă pentru realizarea
producției, așa cum rezultă din evidența contabilă.
Costul explicit reprezintă toate cheltuielile efectuate de întreprinzător în ciclul de producție
(ex: cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu munca, materiale, combustibil, energie).
Costul implicit reprezintă costul de oportunitate și este egal cu toate veniturile care ar fi
putut fi obținute de întreprinzător, de pe urma resurselor avute în proprietate în cea mai bună
variantă de utilizare a acestora și la care s-a renunțat.
Profitul contabil = VT (venitul tota) - cost explicit

Profitul economic = VT - (cost explicit + cost implicit)
CT = CF + CV
CT = cost total, CF = cost fix, CV = cost variabil
Costurile variabile sunt influențate pe termen scurt de variația producției (ex de CV:
cheltuieli cu energia, cheltuieli cu materiile prime).
Costurile fixe nu sunt influențate pe termen scurt de variația producției (ex de CF: cheltuieli
cu chiria, cheltuieli salariale cu personalul administrativ).
31

lOMoARcPSD|3035258
Costul marginal reprezintă cheltuiala suplimentară generată de o creștere a producției cu o

unitate. Cmg = (CT)' = ∆CT/∆Q
Relația Cmg și CVM:
Cmg > CVM => CVM ↑
Cmg < CVM => CVM ↓
Cmg = CVM => CVM este minim
Relația Cmg și CTM:
Cmg > CTM => CTM ↑
Cmg < CTM => CTM ↓
Cmg = CTM => CTM este minim
Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al producției la care firma își recuperează în
totalitate cheltuielile efectuate.
32

lOMoARcPSD|3035258
Aplicații:
1) Volumul producției unei firme cu 125 de salariați este 2500 produse. Câți salariați trebuie
să mai angajeze firma pentru a-și dubla producție în condițiile creșterii productivității medii
a muncii (WL) cu 25%?
Q0 = 2500
L0 = 125
Q1 = 5000
WL0 = 2500/125 = 20
WL1 = WL0 + WL0 x 25%
WL1 = WL0 + 0,25WL0
WL1 = 20 + 0,25 x 20 = 25
WL = Q/L
25 = 5000/L1 => L1 = 200
ΔL = L1 - L0 = 200 - 125 = 75 (pentru a se dubla producția în condițiile creșterii WL cu
25%, numărul de salariați a crescut cu 75).
2) Dacă într-o perioadă, producția a crescut cu 60 %, iar cantitatea de muncă utilizată s-a redus
cu 20%, să se precizeze care va fi evoluția productivității medii a muncii în perioada
următoare.
Q1 = Q0 + Q0 x 60/100 = Q0 + 0,6Q0 = 1,6Q0

L1 = L0 - L0 x 20/100 = L0 - 0,2L0 = 0,8L0
.
WL1 = =2 (astfel, se poate spune că productivitatea medie a muncii în perioada
,
următoare se dublează).
3) O editură dorește să publice un roman. În calitate de consultant vi se prezintă următoarea

situație. Prețul estimat de vânzare va fi de 10 lei, costurile fixe cu publicarea cărții 5000 lei,
CVM = 5 lei. Care este pragul de rentabilitate pentru publicarea cărții?
Pr (profit) = 0
CT = VT
CF + CV = P x Q
CF + CVM x Q = P x Q
5000 + 5Q = 10Q
5000 = 5Q
Q = 1000 (este necesară tipărirea a 1000 romane pentru a ajunge la un profit = 0).
33

lOMoARcPSD|3035258
4) Q0 = 200
CT0 = 8 000 000
CV1 = 5 400 000
Q scade cu 10%
Să se afle CV0 și CT1 dacă indicii evoluției CV și Q sunt egali.
I
Ix =
I−
x
Dacă din indice se scade 100 ajungem la forma modificării procentuale. Astfel, atunci când
spunem că doi indici au același indice, acest lucru înseamnă că modificarea procentuală a
celor doi indicatori este aceeași.
Q1 = Q0 - Q0 x 10/100 = 200 - 200 x 10/100 = 180

CV1 = CV0 - CV0 x 10/100 = CV0 (1 - 0,10) = 0,9 CV0
5400000 = 0,9CV0 => CV0 = 6000000
CF0 = CT0 - CV0 = 8000000 - 6000000 = 2000000 (pe termen scurt costul fix este constant,
deci CF1 = CF0)
CF1 = 2000000
CT1 = CV1 +CF1 = 5400000 + 2000000 = 7400000
5) Q0 = 200
CT = 100 + 4Q + Q
WL0 = 10
Q crește cu 50%
a) Să se afle L0;
b) ΔL dacă productivitatea medie a muncii este maximă (WL este maximă);
c) Q pt CTM minim.
a) WL0 = Q0/L0 => 10 = 200/L0 => L0 = 20

b) Q1 = 300
WL = maximp (WL = WmgL)
Δ −
10 = =
Δ Δ
ΔL = 10
c) CTM minim dacă și numai dacă Cmg = CTM
Cmg = (CT)'Q
+ +
4 + 2Q =
4Q + 2Q = 100 + 4Q + Q
Q2 = 100
Q 10
34

lOMoARcPSD|3035258
6) WL0 = 5
L crește cu 35%
Q crește cu 70%
Să se afle productivitatea medie a muncii din momentul T1 (WL1) și productivitatea

marginală a muncii (WmgL).
L1 = L0 + L0 x 30/100 = L0 (1+0,35) = 1,35L0

Q1 = Q0 + Q0 x 70/100 = Q0 (1+0,7) = 1,7Q0
,
WL1 = Q1/L1 = având în vedere că Q0/L0 = 5, rezultă că:
,
,
WL1 = x 5 = 6,29
,
Δ − , − ,
WmgL = = = = (Q0/L0 = 5)
Δ − , − ,
,
WmgL = x 5 = 10
,
7) CV0 = 16000000
Q0 = 8000
Q crește cu 20%, iar Cmg = 1,5CVM0
Să se calculeze sporul absolut al CT și Indicele CV
Q1 = 8000 + 8000 x 20/100 = 9600
CVM0 = = = 2000
Cmg = 1,5 x 2000 = 3000
Δ Δ
Cmg = ; 3000 = ;
Δ
ΔCT = 4800000
Pe termen scurt ΔCT = ΔCV pentru că CF sunt constante.
CV1 = 16000000 + 4800000 = 20800000
Indicele CV = x 100 = x 100 = 130 (CV s-a majorat cu 30%).
35

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 9. Teoria producătorului pe termen lung
Factori de producție: L, K, N (pământul).
Pe termen lung (TL), toți factorii de producție (FP) sunt variabili, atât L, cât și K. În acest
caz, firmele nu își modifică doar numărul de lucrători, ci fac și investiții. Pe termen lung,
este necesară o combinație optimă între cei doi factori.
Pe termen scurt: capitalul este fix (K), numărul de lucrători (L) variază
Pe termen lung: ambii FP variază
Productivitatea medie globală (WMG) analizează eficiența medie obținută prin utilizarea
unei cantități de muncă și / sau de capital (pe termen lung, acestea se pot substitui).
WMG = = = =
+ +
Funcția de producție Cobb - Douglas
Q = f(K, L)
Q=K xL
36

lOMoARcPSD|3035258
Demonstrație și :
WmgL = (Q)' L = K x L −
−
WmgK = (Q)' K = K xL
K xL
WL = Q/L = =K xL −
WK - productivitatea medie a capitalului - arată producția realizată pe unitate de capital
K xL
WK = Q/K = =K − xL
∆
WmgL K x L − ∆ ∆
= − = = x =
K xL ∆
∆
WmgK K − xL ∆ ∆
= − = = x =
K xL ∆
- reprezintă elasticitatea producției la factorul muncă (modificarea procentuală a producției

ca urmare a modificării procentuale a numărului de lucrători).
- reprezintă elasticitatea producției la factorul capital (modificarea procentuală a producției
ca urmare a modificării procentuale a capitalului).
Dacă:
+ > 1 => randamente de scară crescătoare (Q crește mai mult decât cresc FP)
+ = 1 => randamente de scară constante (Q și FP cresc în aceeași măsură)
+ < 1 => randamente de scară descrescătoare (Q crește mai puțin decât cresc FP)
Curba de izoproducție (izocuanta) reprezintă ansamblul combinațiilor tehnice dintre FP (K și

L) pentru care firma obține aceeași producție
Curba este descrescătoare și tinde către 0.
37

lOMoARcPSD|3035258
∆K − −
Panta curbei de izoproducție = − =
∆L −
Rata marginală de substituție tehnică (RMST) arată cu cât se poate locui un factor de
producție cu alt factor de producție, pentru a menține aceeași producție = panta curbei de
izoproducție
− ∆K
RMST = = − ∆L = (dacă înlocuim L cu K)
Dreapta izocostului reprezintă ansamblul combinațiilor economice dintre K și L pe care

firmele le pot realiza efectuând același cheltuieli totale.
Ecuația liniei izocostului: CT = L x PL + K x PK

PL = prețul muncii;
PK = prețul capitalului;
L x PL = cheltuieli salariale;
K x PK = cheltuieli materiale.
∆K
Panta dreptei izocostului = − =
∆L
Condiția pentru identificarea echilibrului producătorului (programul optim al Q)
CT = K x P + L x P
38

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 10. Teoria producătorului pe termen lung (cont) și oferta
Aplicații:
1) WK0 = 2000
Q crește cu 30%, iar K cu 20%
Aflați WmgK
WK0 = Q0/K0
Q1 = Q0 + Q0 x 30/100 = Q0 + 0,3Q0 = Q0(1+0,3) = 1,3Q0
K1 = 1,2K0
∆ − , − ,
WmgK = = = =
∆ − , − ,
,
Q0/K0 = WK0 = 2000 => WmgK = x 2000 = 3000
,
2) Ce tip de randamente de scară caracterizează un producător a cărui funcție de producție

este:
Q0 = (K0 x L0) / K0 + L0
Presupunem că se dublează factorii de producție:
Q1 = (2K0 x 2L0) / 2K0 + 2L0
Q1 = =2x
+ +
Q0
La o dublare a factorilor de producție, Q0 se dublează (randamente de scară constante).
3) CF = 400; CV = 600; PK = 100; PL = 50

Q=2K , xL ,
a) reprezentați grafic dreapta izocostului;
b) calculați panta dreptei izocostului;
c) calculați producția de echilibru
a) CT = CF + CV = 400 + 600 = 1000

CT = K x Pk + L x PL
1000 = 100K + 50L
K = CT/PK = 1000/100 = 10
L = CT/PL = 1000/50 = 20
39

lOMoARcPSD|3035258
b) Panta dreptei izocostului = PL/PK = 50/100 = 0,5

c) Q = 2 K , x L ,
CT = K x PK + L x PL 1000 = 100K + 50L 20 = 2K + L

,5 , ,5− ,5 , − ,5
= , ,5− ,5
=
, − ,5 ,5
=
20 = 2K + L 20 = 2K + L 20 = 2K + L 20 = 2K + L
K x L− = Kx = = L = 2K
20 = 2K + L => 20 = 2L => L = 10 => K = 5

Q=2K , xL , =2x , x ,
=2x x ,
=2x ,
=2√ = 14,142
4) Q = K , x L ,
CT = 9000; PL = PK = 15
a) dreapta izocostului
b) Q optimă și V dacă P = 200
c) randamentele de scară
d) RMST
a) 9000 = 15K + 15L

K = 9000/15 = 600
L = 9000/15 = 600
40

lOMoARcPSD|3035258
b) CT = K x PK + L x PL 9000 = 15K + 15L 600 = K + L

K , x , L , − K , x , L− ,
= = =
, K , − xL , , K− , x L ,
600 = K + L
K x L− = 1 => K x = 1 => = 1 => K = L
600 = K + L => 600 = K + K => 600 = 2K => K = 300 = L
Q=K , x L , = ,
x ,
= , + ,
= = 300
c) randamente de scară
Pentru a identifica randamentele de scară este necesar să comparăm + cu 1
Deci 0,5 + 0,5 = 1 => randamente de scară constante.
K , x , L− ,
d) RMST = = = K x L− = = =1
, K− , x L ,
5) Q = 4KL
PL = PK = 20
Q = 100
P=3
Calculați profitul.
100 = 4KL => KL = 25
= => = => K = L
KL = 25 => K x K = 25 => K = 5 = L => Q = 4KL = 4 x 5 x 5 = 100
CT = K x PK + L x PL = 5 x 20 + 5 x 20 = 200
Pr = VT - CT
VT = P x Q
VT = 3 x 100 = 300
Pr = 300 - 200 = 100
6) Q = 2KL; PL = 400; K = 100

Să se afle costul marginal.
Pe termen scurt, Cmg = => = = = =2
`
41

lOMoARcPSD|3035258
Oferta - reprezintă cantitatea maximă dintr-un bun pe care un producător intenționează să

o vândă într-o perioadă la un anumit preț.
Legea generală a ofertei - relație directă între P și Qo (cantitatea oferită) din acel bun. În
momentul în care P crește, oferta crește, iar când P scade, cantitatea oferită din acel bun se
va reduce.
În schimb, când oferta crește, prețul scade, iar când oferta scade, prețul va crește.
Alți factori care influențează oferta:

1) costurile de producție (cheltuielile cu materii prime) - relație negativă cu Qo (cantitatea
oferită): cost prod↑ => Qo ↓;
2) taxe - relație negativă cu Qo: T↑ => Qo ↓;
3) subvenții - relație pozitivă cu Qo: SV↑ => Qo ↑
4) prețul bunurilor principale ↑ => Qo din bunul complementar ↑;
5) bunuri substituibile (x,y): Px ↑ => Qoy ↓ sau Px ↓ => Qoy ↑;
6) noi firme care produc același bun intră pe piață => Qo ↑;
7) anticipații privind evoluția prețurilor:
- anticipații inflaționiste (anticipații privind creșterea prețurilor) => Qo ↑;
- anticipații deflaționiste (anticipații privind scăderea prețurilor) => Qo ↓;
8) evenimente sociale, politice și naturale:
- condiții favorabile => Qo ↑ (ca urmare a creșterii încrederii în economie);
- condiții nefavorabile => Qo ↓ (ca urmare a scăderii încrederii în economie).
Elasticitatea ofertei în funcție de preț exprimă modificarea procentuală a cantității oferite

ca urmare a modificării procentuale a prețului și se calculează prin coeficientul de
elasticitate a ofertei în funcție de preț (KEo/p).
42

lOMoARcPSD|3035258
o − o
Δ% o Δ
K /
= =− −
= x
Δ% Δ
Funcția ofertei: Qo = a + b x P
a = punctul în care oferta se întâlnește cu axa verticală.
Δ
b = panta curbei ofertei =
Δ
Dacă a > 0 => oferta este inelastică
Dacă a < 0 => oferta este elastică
Dacă a = 0 => ofertă cu elasticitate unitară
Determinanți ai elasticității ofertei:
1) costurile de producție ↑ => Keo/p ↓

2) posibilitatea / capacitatea de stocare a bunurilor ↓ => Keo/p ↓
3) costul stocării ↑ => CT↑ => Keo/p ↓
4) perioada de timp de la modificarea prețurilor: pe termen scurt oferta este inelastică, iar
pe termen lung, aceasta devine mai elastică (ca urmare a investițiilor, oferta adaptându-
se mai mult la variația prețurilor).
43

lOMoARcPSD|3035258
Surplusul producătorului reprezintă diferența dintre venitul pe care îl obține producătorul

și venitul minim pe care este dispus să îl obțină.
44

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 11. Oferta
Aplicații:
1) Qo = 200 + 4 P
P0 = 5
a) Keo/p = ?
b) Forma elasticității ofertei, neluând în considerare P.
Δ
a) Keo/p = x
Δ
b = 4 (egalitate rezultată din funcție ofertei Qo = a + bP)
Δ
iar b (panta curbei ofertei) =
Δ
Rezultă:
Keo/p = b x =4x = = 0,09 => ofertă inelastică (<1)
+
Δ
b) Keo/p = x =4x = = <1 => ofertă inelastică
Δ + + +
2) Avem următoarele date.

Preț(P) 10 15 20 25 30
Cantitate(Q) 20 30 40 50 60
a) Reprezentați grafic curba ofertei.
b) Care este nivelul elasticității ofertei când prețul crește de la 10 lei la 15 lei?
c) Calculați nivelul elasticității ofertei când prețul scade de la 15 lei la 10 lei.
d) Determinați modificarea cantității oferite dacă în intervalul 15-20, prețul crește cu 10%.
e) Determinați modificarea cantității oferite dacă în intervalul 20-25, prețul scade cu 5%.
a)
Δ −
b) Keo/p = x = x =1
Δ −
45

lOMoARcPSD|3035258
Δ −
c) Keo/p = x = x =1
Δ −
Δ −
d) Keo/p = x = x =1
Δ −
Δ%
K /
=
Δ%
Δ%
1=
Δ%Qo = 10 (cantitatea oferită a crescut cu 10%).
Δ −
e) Keo/p = x = x =1
Δ −
Δ%
K /
=
Δ%
Δ%
1=
−
Δ%Qo = -5 (cantitatea oferită a scăzut cu 5%).
3) Qc = 100 - P;
Qo = 20 + P
a) Pe și Qe ?
b) ΔQc și ΔQo dacă statul impune un preț minim de 60? surplusul de ofertă?
c) ΔQc și ΔQo dacă prețul = 30? surplusul de cerere?
a) Qc = Qo
100 - P = 20 + P
P = 40
Qc = Qo = 60
b)Qc = 100-60 = 40;
ΔQc = Qc1 - Qc0 = 40 - 60 = -20 (cantitatea cerută a scăzut cu 20 unități față de
cantitatea de echilibru la un preț egal cu 60).
Qo = 20 + 60 = 80
ΔQo = Qo1 - Qo0 = 80 - 60 = 20 (cantitatea oferită a crescut cu 20 unități față de
Surplusul de ofertă = Qo - Qc = 80-40 = 40
c) Qc = 100-30 = 70
ΔQc = Qc1 - Qc0 = 70 - 60 = 10 (cantitatea cerută a crescut cu 10 unități față de
Qo = 20+30 = 50
ΔQo = Qo1 - Qo0 = 50 - 60 = 10 (cantitatea oferită a scăzut cu 10 unități față de
Surplusul de cerere = Qc - Qo = 70 - 50 = 20
46

lOMoARcPSD|3035258
4) Considerăm că funcțiile cererii și ofertei sunt: Qc=200-10P și Qo=-100+20P. Primăria

din localitate hotărăște să investească suma de 240 de u.m. într-un proiect care aduce un
beneficiu de 10%. În acest scop, impune o taxă (T)pe fiecare unitate vândută de 3 u.m.
a. Calculați prețul de echilibru (Pe) și cantitatea de echilibru(Qe) înainte de taxare.

b. Calculați prețul plătit de consumatori (Pc) și prețul încasat de producător (Po) după
impunerea taxei și cantitatea corespunzătoare acestor prețuri (Qt). Reprezentați grafic.
c. Determinați modificările intervenite în surplusul consumatorului (SC) și în surplusul
producătorului (SP), precum și valoarea pierderilor provenite din impunerea acestei taxe
(VP).
d. Este justificată decizia de a introduce această taxă?
a. 200-10P=20P-100, de unde rezultă că Pe=10 u.m și Qe=100 bucăți

b. Taxa se impune pe unitate vândută, deci este suportată de consumator. Dacă se impunea
pe unitate produsă era suportată de producător.
Deci Pc = Po + 3
Qc = 200 -10P
Qo = -100 + 20P
200 - 10P = -100+20P

200 - 10(Po+3) = -100 + 20Po
200 - 10Po - 30 = - 100 + 20Po
270 = 30Po
Po = 9
Qo = -100 + 20 x 9 = 80
Pc = Po + 3 = 12
Qc = 200 - 10 x 12 = 80
c. SC - deasupra echilibrului
SC = -(aria zonei a + aria zonei c)
− −
SC = -(((12-10) x 80) + ) = -(160 + 20) = -180 (SC scade)
SP - sub echilibru
47

lOMoARcPSD|3035258
SP = - (aria zonei b + aria zonei d)

− −
SP = - (((10-9) x 80) + = - (80 + 10) = -90 (SP scade)
Pierderi bugetare = aria zonei c + aria zonei d = 20 + 10 = 30
Încasări bugetare = a + b = 160 + 80 = 240
d. Dacă rata pierderilor > beneficiul, atunci decizia nu se justifică din punct de vedere
economic.
Rata pierderilor = 30 / 240 = 0,125 (12,5%)
12,5% > beneficiul (10%) => decizia nu se justifică.
48

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 13. Concurența perfectă și monopolul
Piața cu concurență perfectă reprezintă o formă a pieței în cadrul căreia există un număr mare
de producători și un număr mare de consumatori. Prin urmare, există atomicitatea ofertei (număr
mare de agenți economici producători cu forță economică redusă) și atomicitatea cererii (număr
mare de consumatori cu forță economică redusă).
Trăsături:
cererea la nivel de firmă este perfect elastică.
transparența pieței - consumatorii și producătorii dețin informații privind evoluția pieței.
Prețul se formează liber în funcție de cerere și ofertă.
omogenitatea produselor - firmele vând produse identice.
libera intrare pe piață și libera ieșire de pe piață (bariere juridice, economice și
instituționale).
*când UmgX/Px > UmgY/Py => cumpărătorul intră pe piața bunului X;
*când UmgX/Px < UmgY/Py => cumpărătorul intră pe piața bunului Y;
mobilitatea perfectă a factorilor de producție.
Echilibrul firmei pe termen scurt pe piața cu concurență perfectă în momentul în care

firma obține profit (P>CTM)
Condiția de maximizare a profitului pe orice piață, deci și în cazul concurenței perfecte.

Cmg = Vmg
Pr = VT - CT
Prmg = Vmg - Cmg; Pr mg = 0 (condiția de maximizare) => Prmg = Cmg
PrM (profitul mediu sau unitar) = Pr/Q = (P.Q - CT)/Q = (P.Q - CTM.Q)/Q = Q(P-CTM)/Q
= P - CTM
Pentru maximizarea profitului mediu => CTMminim => CTM = Cmg
Dacă P < CTM => PrM și Pr < 0;
Dacă P = CTM => PrM și Pr = 0;
Dacă P > CTM => PrM și Pr > 0.
49

lOMoARcPSD|3035258

firma înregistrează pierdere (P<CTM)

firma obține profit (P=CTM)
Echilibrul pe termen scurt: - condiție: P = Cmg = Vmg

Echilibrul pe termen lung: ultimul caz în care Pr = 0 - condiție: P = Cmg = Vmg = CTM
De ce pe termen lung firmele în concurența perfectă au un profit 0? Dacă pe termen scurt

firmele aflate pe o piață cu concurență perfectă înregistrează un profit pozitiv, acest profit va
atrage și alte firme care doresc să intre pe piață. Prin urmare, din cauza numărului mai mare
de firme oferta pieței va crește și în condițiile în care cererea rămâne aceeași prețul de
echilibru va scădea. Astfel profiturile obținute se vor reduce până vor atinge nivelul 0. În acest
moment firmele vor încercă să caute noi oportunități, respectiv să intre pe alte piețe.
50

lOMoARcPSD|3035258
Monopolul reprezintă o formă de piață în cadrul căreia există un singur producător care
realizează un bun care nu se poate substitui ușor cu alte produse. Prin urmare, există atomicitatea
cererii, însă nu există atomicitatea ofertei. Este o formă a concurenței imperfecte.
Pe piața de monopol există bariere de intrare pe piață determinate de:
a) deținerea de resurse naturale de o singură firmă (monopol natural): ex - Apa Nova;
b) bariere prin politici (acordarea prin lege a dreptului de a produce un bun - monopol legal,
legi ale patentului, reglementările și licențele acordate firmelor: ex - în domeniul bancar,
telecomunicațiilor);
c) mărimea costurilor de producție (necesarul inițial de investiții este ridicat în cazul în care o
firmă dorește să intre pe piață: ex - în domeniul transportului de energie).
Existența barierelor face imposibilă intrarea pe piață a altor firme.

Condiția de maximizare a profitului: Vmg = Cmg < P
Pr = VT - CT = P* . Q* - CTM* . Q* = Q*(P* - CTM*)
, unde * arată faptul că acestea sunt fixate de monopolist (exemplu monopolistul fixează prețul,
iar acesta nu este fixat liber de piață).
Dacă P* < CTM* => Pr < 0;

Dacă P = CTM => Pr = 0;
Dacă P > CTM => Pr > 0.
Pe termen scurt există aceste trei cazuri (profit, profit nul, pierdere), însă pe termen lung Pr>0.
Echilibrul monopolului pe termen lung:
a)Pr=Q*(P*-CTM*), dacă P>CTM, Pr economic este pozitiv.
Aplicații:
1) Pe o piață cu concurență perfectă o firmă are următoarea funcție a costului total.
CT = , Q + 10Q + 50
P = 20
a)să se identifice producția optimă (Q)
b)să se calculeze profitul maxim
c)să se identifice funcția ofertei
51

lOMoARcPSD|3035258
a) P = Cmg ; Cmg = CT '

20 = 0,2Q + 10
0,2Q = 10
Q = 50
b)Pr = VT - CT = P . Q - CT
Pr = 20 . 50 - ( , . + 10 . 50 + 50) = 1000 - 250 - 500 - 50 = 200
c)P=Cmg
P = 0,2Q + 10 | (.5)
5P = 1Q + 50
Q = 5P - 50
Q = -50 + 5P (pentru a se identifica cu funcția ofertei - Qo = a + bP, deci a = -50 și b = 5)
2) Pe o piață cu concurență perfectă

CT = Q + 4Q + 20
Prețul de echilibru (Pe) = 36
Aflați: Qe, Vt, Ct, Pr, PrM, CTM, CFM
P = Cmg
36 = 8Q + 4
8Q = 32
Q=4
VT = P . Q = 36 . 4 = 144
CT = . + 4 . 4 + 20 = 100
Pr = VT - CT = 144 - 100 = 44
PrM = Pr/Q = 44/4 = 11
CTM = CT/Q = 100/4 = 25
CFM = CF/Q
CT = Q + 4Q + 20
CV variază în funcție de producție deci = 4Q2 + 4Q
CF nu variază în funcție de producție (constant) = 20
CFM = 20/4 = 5
3) Concurență perfectă
Cmg = 2+3Q
CF = 40
Pr țintă = 110
Să se afle P și Q
Cmg = 2 + 3Q
CV = ∫ Cmg = ∫ + Q = 2Q + = 2Q + , Q
CF = 40
CT = CF + CV = 40 + 2Q + , Q
VT = P . Q = (2+3Q)Q = 2Q + Q
Pr = VT - CT => 110 = 2Q + Q - (40 + 2Q + , Q => 150 = 1,5Q2 => Q = 10
P = 2 + 3Q => P = 2 + 3 . 10 = 32
52

lOMoARcPSD|3035258
4) Pe o piață de monopol o firmă are funcția cererii dată de P = 50 - 0,5Q

CTM = - 10 + 0,5Q
Să se afle P*.
CT = CTM . Q = ( - 10 + 0,5Q)Q = - 10Q + , Q = 20 - 10Q + , Q

Cmg = -10 + Q
VT = (50 - 0,5Q)Q = 50Q - , Q
Vmg = 50 - Q
Vmg = Cmg
50 - Q = - 10 + Q
60 = 2Q
Q = 30
P = 50 - 0,5Q = 50 - 0,5 . 30 = 35
53

lOMoARcPSD|3035258
Seminar 14. Oligopolul și concurența monopolistică + recapitulare
Piața cu concurență monopolistică este acea formă de piață în cadrul căreia există numeroși
agenți economici cu forță economică redusă și numeroși consumatori cu forță economică redusă
(atomicitatea ofertei și a cererii).
Alte trăsături:
produse similare, însă diferențiate.
segmentul de piață se situează între 1% și 10%.
interdependență redusă între deciziile firmelor.
acces liber pe piață, însă mai restrâns decât în cazul concurenței perfecte.
se apropie de concurența perfectă.
ex: comerțul cu amănuntul, sectorul restaurantelor.
condiția de maximizare a profitului: Pmg = 0; Cmg = Vmg.
Oligopolul reprezintă acea formă de piață în cadrul căreia există puțini producători care domină
piața și mulți consumatori. Prin urmare, există atomicitatea cererii, însă nu există atomicitatea
ofertei.
Alte trăsături:
interdependență între firme (firmele trebuie să aibă în vedere reacțiile rivalilor).
intrarea pe piață este dificilă deoarece există bariere de intrare pe piață (necesar de
investiții ridicat).
poate fi creat prin fuziune între companii.
există minim 3 companii care domină piața; dacă există doar două, forma de piață se
numește duopol.
firmele cooperează pentru a-și coordona strategiile de fixare a prețurilor (de unde rezultă
cartelul).
oligopoliștii pot adopta strategii de prețuri concurențiale.
există două modele de oligopol: oligopol cooperant (firmele cooperează în fixarea
prețurilor), oligopol necooperant (război al prețurilor).
este mai util oligopolul cooperant, deoarece cel necooperant poate face obiectul unui
război al prețurilor; cu toate acestea oligopolul cooperant este mai greu de obținut din
cauza: i) nr. mare de companii; ii) diferență dintre cerere și costuri; iii) trișori; iv)
recesiune.
condiția de maximizare a profitului: Pmg = 0; Cmg = Vmg.
exemplu: piața benzinăriei, aluminiului sau a cimentului.
54

lOMoARcPSD|3035258
Aplicații:
1) O economie produce 2 bunuri X și Y.
Variabila X Y
A 0 90
B 20 80
C 40 70
D 50 60
E 55 30
F 60 0
a)să se reprezinte grafic curba FPP

b)calculați COp al punctelor înscrise în tabel.
−Δ − − − −
COp − = = = = = 0,5y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 0,5y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 1y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 6y
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = = 6y
Δ − −
Pentru bunul Y:
−Δ − − − −
COp − = = = = x
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = x
Δ − −
55

lOMoARcPSD|3035258
−Δ − − − −
COp − = = = = = 1x
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = =2x
Δ − −
−Δ − − − −
COp − = = = = =2x
Δ − −
2) UT = 5x𝑦
Px = 5
Py = 1
V = 300
Să se afle cantitatea achiziționată din bunul x și din bunul y de echilibru și UT
V = x . Px + y . Py 300 = 5x + y 300 = 5x + y 300 = 5x + y
mg 𝑦 y
= = = y = 10 x
mg
300 = 5x + 10x = 15x ; x = 20; y = 200

UT = 5 . 20 . = 4.000.000
3) Qc = 30-3P
P0 = 5
Să se calculzeze Kec/p
Δ
K /
= - x
Δ
Qc = a - b . P
Δ
b se poate lua -3 (însă acest lucru ar însemna că luam ca b doar raportul ), iar cu - din fața
Δ
raportului, rezultă 3
sau
Δ
b se poate lua 3 (conform legii cererii, însă acest lucru ar însemna ca luăm ca b - ; cu tot cu
Δ
semn). Astfel rezultă 3.
K /
= 3x
− .
= 1 (cerere cu elasticitate unitară)
56

lOMoARcPSD|3035258
4) WL0 = 2
L crește cu 40%
Q crește cu 80%
Să se calculeze WL1 și WmgL
L1 = L0 + L0 . 40/100 = L0 + 0,4L0 = 1,4L0

Q1 = Q0 + Q0 . 80/100 = Q0 + 0,8Q0 = 1,8Q0
,
WL1 = = = 1,28 . 2 = 2,56 (Q0/L0 este WL0 = 2)
,
Δ − , − ,
WmgL =
Δ
= = = =2 . 2 = 4
− , − ,
5) O firmă pe o piață cu concurență perfectă are VM (venitul mediu) = 3+2Q

P = 23
Aflați Q care maximizează profitul
VM = 3 + 2Q
VM = VT/Q
VT = VM . Q = (3+2Q)Q = 3Q + 2Q
Vmg = 3+4Q
P = Cmg = Vmg
23 = 3 + 4Q
20 = 4Q
Q=5
57

Suport Seminar Microeconomie Final PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Seminar Microeconomie Final PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

lOMoARcPSD|3035258

Suport Seminar Microeconomie final

Microeconomie Microeconomics (Academia de Studii Economice din Bucuresti)

StuDocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Seminar 1 (introductiv). Ce este microeconomia?

Structură notă finală (5 credite):

Economia poate fi împărțită în două mari componente:

-piața u urilor de o su - locul -microeconomie;

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Microeconomia analizează deciziile indivizilor și ale firmelor, în scopul eficientizării

Factori care interacționează cu alegerile:

Reacții principale în economia de piață:

C↑=> P↑; P↑=>C↓;

C - cerere; O - ofertă; P - preț.

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Baze de date statistice/rapoarte recomandate pentru extragerea indicatoriloreconomici:

Site-uri recomandate - informații economice (de urmărit pe facebook):

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Seminar 2. Modele economice, analiză marginală și analiză medie

Formule derivate esențiale în vederea rezolvării aplicațiilor:

c' = 0 (unde c este constanta - un număr real)

Exemplu de model econometric:

y = variabila dependentă (variabilă endogenă) - variabila care este influențată de evoluția

= coeficientul constantei - coeficientul cu care variabila dependentă (y) este influențată

Exemplu de ilustrare a unei relații:

Q (producția sau cantitatea oferită - Q ) = f(P) - Producția evoluează în funcție de evoluția

VT (venit total) = P (preț) x Q (producție sau cantitate produsă)

Pr (profit) = VT (venit total) - CT (cost total sau cheltuieli totale)

Deci Pr = f(VT) - Profitul evoluează în funcție de evoluția venitului total.

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Tipuri de relații între variabile:

a) modificarea absolută a variabilei X

b) modificarea procentuală a lui X

2) Modele numerice prezentate sub formă tabelară

Variabile Unități monetare

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Grafice relații liniare

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Grafice relații nonliniare

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

5) Producția totală, exprimată în funcție de forța de muncă utilizată - Q = f(L), unde L =

Dacă valoarea marginală a unui indicator:

Analiza medie măsoară efectul obținut pe fiecare unitate de efort.

Relația dintre valoarea marginală și valoarea medie:

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

a) Vmg = (VT) ' = (10Q + 2Q ) ' = 10 + 4Q = 10 + 4. 6 = 34

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Seminar 3. Costul de oportunitate și frontiera posibilităților de producție

Pentru un bun sau mai multe (când nu se dau combinații de bunuri):

Frontiera posibilităților de producție (FPP) reprezintă totalitatea combinațiilor de bunuri

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Specializarea producătorilor se face în funcție de avantajul comparativ. Un producător are

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

2) Prețul unui DVD este egal cu suma prețurilor a 4 CD-uri.

b) COp = 0,25 DVD

3) Într-un an o firmă poate produce pâine și covrigi în următoarele variante:

4) Presupunem că doi producători A și B pot realiza bunurile X și Y într-o anumită perioadă de

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)

b) Stabiliți specializarea producătorilor. Cine se va specializa în producerea bunului X și cine

Producătorul A se va specializa în producerea bunului Y pentru că are un cost de oportunitate

Downloaded by flory tanu (tanuflory@yahoo.com)