Diabetul

Cincar Kristina Andrea, anul I MG,

Seria B, Grupa 9

“Diabetul zaharat este o afecţiune enigmatică şi rară . Bolnavii au o sete nepotolită , dar
elimină mai multă urină decât cantitatea de lichide pe care o beau , deoarece carnea şi oasele
se topesc şi se elimină prin urină. Slăbirea ia proporţii mari în mod rapid şi după o viaţă
chinuitoare şi plină de dureri urmează destul de repede moartea “ ( Aracteus din Capadochia
81-138 e.n.)
“Diabetul zaharat este o tulburare metabolică determinată genetic , care în expresia chimică
completă este caracterizată prin hiperglicemie pe nemâncate, boală vasculară aterosclerotică,
microangiopatie şi neuropatie”. (Fajans 1971 )
Principala maladie produsa de modificarile patologice ale metabolismului glucidic este
diabetul zaharat. Boala afecteaza peste 10% din populatie, incidenta bolii crescand de la an la
an.
Diabetul este o afecțiune metabolică heterogenă sub aspect etiopatogenic, clinic și terapeutic,
cu caracter pandemic și care prezintă 3 caracteristici principale:
 HIPERGLICEMIE cronică (persistentă)
 Deficit de secreție și/sau de acțiune a insulinei
 Evoluţie progresivă spre complicaţii ACUTE şi CRONICE
Se deosebesc 2 tipuri majore de diabet zaharat:
- Diabetul de tip I, insulino-dependent sau juvenil, apare ca urmare a unei distructii
progresive a celulelor β pancreatice prin mecanisme autoimune mediate celular si
determina un deficit absolut al secretiei insulinice. Se intalneste fregvent in copilarie
si la adulti tineri dar se poate manifesta la orice varsta chiar si la 80 – 90 de ani (mai
rar). Se trateaza prin administrare de insulina. Reprezinta aproximativ 5% - 10% din
cazurile de diabet.

- Diabetul de tip II, insulino independent sau de maturitate, se caracterizeaza prin

cresterea rezistentei tisulare la actiunea insulinei dar si prin disfunctia celulelor β
pancreatice. Initial, secretia de insulina este crescuta incercand sa compenseze
cresterea rezistentei tisulare la insulina, dupa care productia de insulina se va diminua
si se va instala hiperglicemia. Diabetul de tip II se asociaza frecvent cu obezitate
centrala sau viscerala cat si cu alti factori de risc cardiovascular cum sunt:
hipertensiune, dislipidemie caracteristica cu trigliceride serice crescute si valori
scazute ale HDL- colesterolului.
In ambele cazuri de diabet, apar stari hiperglicemice ce pot evolua generand glicozurie,
cetonurie, acidoza, coma diabetica.
Alte tipuri de diabet sunt: diabetul gestational, diabetul congential – determinat de mutatii
genetice ce induc disfunctia celulelor β pancreatice (mutatii punctiforme ale ADN-ului
mitocondrial, mutatii ale genei canalului de potasiu sensibil la ATP, Katp ce este implicat in
reglarea secretiei de insulina a celulelor β pancreatice), diabetul consecutiv unor boli ce
afecteaza pancreasul (pancreatita, fibroza chistica).
Simptomele diabetului
Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza
prin cresterea abundenta peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu
sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt:
setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea foarte
mare cu ingestia de alimente in cantitati mari asociata deseori cu scaderea ponderala.

Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca: polidipsie, poliurie si respectiv
polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au
ignorat semnele mai multa vreme, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie
coma diabetica.

Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti
la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar
mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai
inaintata nu sunt obezi/supraponderali ca cei care sufera de diabet de tip 2.

Diabetul de tip 1 poate debuta brusc si brutal, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si
pierdere in greutate si evolutie rapida catre coma cetoacidozica si deces in lipsa
tratamentului.. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi
subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul
tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este
necesara administrarea insulinei.

Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu cu evolutie lenta si
torpida. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal si chiar
daca aceste caractere nu sunt vizibile, de obicei grasimea viscerala a acestor persoane este
mai crescuta ca la indivizii sanatosi. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele apar si se
manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile
dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale
orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip
2 la care se aplica insulinoterapia.
Diabetul zaharat gestational (de sarcina)
Diabetul zaharat gestational (DZG) este definit ca intoleranta la glucoza (carbohidrati) de o
severitate variabila, cu debut sau cu prima recunoastere in timpul sarcinii. Aceasta definitie se
aplica indiferent daca este utilizata insulina pentru a trata intoleranta la glucoza sau daca
aceasta stare continua dupa nastere. Datorita definitiei laxe este posibil ca unii pacienti sa
prezinte diabet zaharat nedescoperit, fie de tip I (insulinodependent), fie de tip II
(insulinoindependent), care a precedat sarcina.
CONCLUZII
Diabetul zaharat este o afecţiune complexă care determină modificări metabolice, energice şi
trofice ale organelor şi ţesuturilor. Incidenţa bolii creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă,
incidenţa maximă fiind între 45 – 65 ani (50 %), aşa cum reiese şi din studiul efectuat, fiind
mai frecvent la femei decât la bărbaţi. Diabetul zaharat insulino-dependent se întâlneşte la 38
% din totalul cazurilor şi include: diabetul juvenil, marea majoritate a cazurilor de diabet al
adultului tânăr, unele forme de maturitate şi adeseori diabetul senil. Diabetul insulino-
independent este forma cea mai frecventă. Evoluează aparent benign, de fapt determină
importante complicaţii cronice, degenerative. Include majoritatea cazurilor apărute între 40 –
65 ani (62 %) şi o bună parte din diabetul senil.