Inflamatia

Defintie: Inflamatia e un proces biochimic si celular care apare in tesuturile

vascularizate, ca o reactie de aparare declansata de patrunderea unor agenti patogeni
in tesuturile organismului.
Este o reactie vasculara al carei rezultat este trecerea plasmei, a substantelor
dizolvate in ea si a celulelor sanguine, din patul vascular, in tesutul interstitial, din
jurul ariei afectate, realizand exsudatul inflamator(lichid bogat celular si proteic).
Exsudatul prezinta reactie Rivalta pozitiva(are in concentratie proteine cu o valoare de
peste 3 g/dl).
Cauzele inf.sunt numeroase si variate
Este essential de inteles ca inflamatie nu este aceasi cu infectia
Infectia:-apare datorita prezentei unui microrg.viu in tesuturile org.
Ea poate fi cauzata de o inflamatie
Clinic inflamatia este caracterizata de patru semne si simptme descries de catre Celsius:

Mecanismele de aparare ale organismului sunt reprezentate de:

- mecanisme specifice: reactia imuna
- mecanisme nespecifice: barierele mecanice si reactia inflamatorie

1. Mijloacele de aparare specifice(reactia imuna): se declanseaza si se comporta

diferit in functie de agentul patogen, si in plus au si memorie. Deci prezinta o capacitate
de discriminare.
2. Mijloacele nespecifice: nu au capacitate de discriminare, ele actionand identic ori de
cate ori organismul e agresat, de aceea si numele de mecanisme nespecifice:

a) Barierele naturale:
Sunt reprezentate de tegument, mucoase(respirator, digestiv, genital). Ele sunt
complexe, asociind chiar si fenomene chimice(cum e secretia sudorala). Prin
descuamare se elimina si diferiti agenti patogeni ramasi pe piele. In sistemul respirator
se afla mucusul care inglobeaza dif particule, si de asemenea cilii celulelor care elimina
mucusul cu diferitii agenti inglobati. In mucoasa gastrointestinala, avem secretie de
HCl(stomac), mucus pt protectie. Aceste organe au in stratul submucos o serie de
aglomerari foliculare in care sunt cantonate elementele raspunsului imun: limfocite,
macrofage, etc, care formeaza X asociated limphatic tissue. X in functie de segmentul
tubului digestiv implicat. Ex: gut associated limphatyc tissue, sau GALT.
b) Reactia inflamatorie:
Reprezinta o reactie celulara si vasculara de aparare impotriva unui spectru foarte variat
de agenti patogeni.

Clasificarea inflamatiei: acuta si cronica.

Acuta: se intinde pe o perioada de cateva minute sau zile, exsudatul e bogat in proteine
si neutrofile.
Cronica: se intinde pe o perioada de saptamani luni, exsudatul e sarac in proteine, bogat
in macrophage si limfocite.
 Reactia inflamatorie acuta

Reprezinta raspunsul rapid la actiunea unui factor patogen.

In urma aparitiei agentului patogen in tesut se produc o serie de modificari vasculare
vasoconstrictie brusca a arteriolelor din jurul locului urmata de o vasodilatatie care
creste fluxul sanguine in locul respectiv in ideea de a aduce o mare cantitate de sange in
aria periinflamatorie, si odata cu sangele sa soseasca celulele sanguine si aparitia
exudatului
Exudatul duce la aparitia de edem si tumefactiei
Pe masura ce plasma paraseste patul vascular trecand in tesuturi sangele devine mai
vascos si fluxul sanguine in regiunea respective scade
Leucocitele migreaza catre peretii vasc. si adera de acestia
In acelasi timp mediatorii chimici stimuleaza cel .edoteliale care captusesc capilarelele
si venulele si acestea se retracteaza creind la jonctiunea dintre ele spatii(gap-uri)
In felul acesta leucocitele,care in mod normal nu pot trece de perete vasc.se strecoara in
interstitiu prin spatiile lasate libere de contractia cel.endoteliale
Aceasta faza de permeabilitate vasc.crescuta continua pe tot parcursul reactive
inf.permitand cel.sanguine si proteinlor plasmatice sa se acumuleze continuu in tesutul
inflamat crescand cantitatea de exudat
Ajunse in sp.intersital aceste cel.si protein plasmatice vor stimula si controla mai
departe celelalte faze ale procesului inflmator pe de o parte si vor interactiona cu
componente ale raspunsului imun pe de alta parte
Neutrofilele sunt primele fagocite ce ajung la locul inflamatiei
Ele fagociteaza:bacterii,cel.moarte,detrisuri si apoi mor,alcatuind puroiul ce este
eliminate fie spre epiteliu fie spre sist.limfatic
Urmatoarele fgcite care ajung la locul inf.sunt monocite si macrofagele care actioneaza
aprox.de aceasi maniera ca si neutrofilele dar pe o perioada mai lunga si intr o faza mai
avansata a proc.inflamator
Alte celule care apar in tesutul inflamat:
Eozinofilele care ajuta la controlul rasp.inflaamtor si care actioneaza direct importiva
parazitilor
Bazofilele care au actiune asem.mastocitelor
Trombocitele-ce opresc sangerarea in caz ca peretele este lezat

Semnele Celsiene:
- Calor : se realizeaza prin vasodilatatie in urma careia soseste sangele care are
inmagazinata caldura.
- Rubor : se realizeaza tot prin vasodilatatie care determina hiperemie.
- Tumor: apare datorita permeabilitatii crescute care determina extravazarea fluidul
plasmatic in spatiul interstitial cu formarea exsudatului inflamator.
- Dolor : apare ca urmare a compresiunii vaselor pe tesutul interesat dar si a diferitilor
produsi chimici
-Functio laesa (nu a fost descris de catre celsus, ci de catre Cohnheim): se datoreaza
eliberarii mediatorilor chimici.

Atentie: Toate aceste cinci manifestari locale se gasesc in orice proces inflamator
acut!

Modificarile vasculare:
Capilarele au o proprietate care le ofera functionalitatea: peretele capilarului e alcatuit
din membrana bazala peste care se gaseste un singur strat de epiteliu(endoteliu). Exista
o aderenta ferma intre aceste celule, ceea ce face ca aceasta membrana sa fie
semipermeabila. Pe aici se fac schimburi datorita permeabilitatii selective, dar si
datorita presiunii hidrostatice crescute de la nivel capilar. Reteaua capilara e atat de
mare incat nu exista sange ca sa o umplem odata pe toata, in acest sens capilarele se
umplu cu sange intr.un sistem "stop and go". In momentul cand presiunea partiala a O2
scade(hipoxie), sunt stimulate mastocitele, care la hipoxie arunca histamina care desface
sfincterul arteriolar si astfel sangele plin cu O2 patrunde in capilar. Cand presiunea
partial a O2 creste sfincterul precapilar se va inchide si vor avea loc schimburile.
In inflamatie apare o vasoconstrictie in amonte care dirijeaza catre tesut o cantitate mai
mare de sange. Tesutul interstitial sub actiunea agentului patogen incepe si secreta o
serie de mediatori care vor fi responsabili de atragerea a celulelor sanguine din vas in
interstitiu. Mastocitele stimulate de agentul patogen deschid vasul, permeabilizand
peretele, facilitand trecerea fluidului din vas in interstitiu.

Manifestari sistemice:
- febra
- disproteinemia
- leucocitoza cu neutrofilie si devierea la stanga a formulei lui Joseph Arneth.
Maduva osoasa hematogena este stimulata sa sintetizeze cat mai multe neutrofile, care
vor fi tinere, si cu nucleu nesegmentat (n-au avut timp sa-si segmenteze nucleul).
Manifestarile sistemice apar datorita mediatorilor care se revarsa in abundenta, de aceea
spre deosebire de cele locale nu apar in toate inflamatiile. Necesita mult timp, si multi
mediatori pentru a se materializa.

Cauzele inflamatiei:
• Factori biologici
– bacterii
– virusi
– paraziti
– fungi
• Factori fizici
– caldura
– traumatisme
– radiatii ionizante
• Factori chimici
– toxine
– otravuri
• Factori imuni
• Alti factori
– hipoxie
– anoxie
– defecte genetice
– deprivare de nutrienti

Foarte important: din punct de vedere practic, clinic, nu exista proces patologic fara
inflamatie!

Mastocitul in inflamatie:
Modificarile vasculare se datoreaza in principal mastocitului.
Mastocitul reprezinta celula cheie a inflamatiei, deschizand acest proces.
Mastocitul este o celula cu originea in maduva osoasa care pleaca pe linia leucocitara si
dupa un scurt pasaj se cantoneaza in spatiul interstitial.
Cele mai multe mastocite se gasesc in interstitiile sistemelor care prezinta porti de
intrare in mediul intern(ele fiind cele mai agresate de factori patogeni):pulmonar,
digestiv, urogenital. In cadrul acestor interstitii, mastocitele se gasesc cu predilectie la
nivelul capetelor arteriolare.
In momentul in care in interstitiu apare un agent patogen, mastocitul reactioneaza in
felul urmator:
1. Se degranuleaza, aruncand in interstitiu cantitati mari de:
- histamina
- factori chemotactici ai neutrofilelor
- factori chemotatic ai eozinofilelor.
Efectele acestor mediatori dureaza prompt.(secunde)
In situatiile in care procesul inflamator continua, peste 24h, tot mastocitul aduce alti
mediatori cu o actiune asemanatoare celor eliberati in urma procesului de degranulare.
Insa acesti mediatori nu provin din procesul de degranulare ci sunt sintetizati.
Histamina
–provoaca contractia m.netezi din peretii vaselor mari
-dilatarea venulelor postcapilare
-retractia cel.endoteliale ce captusesc peretele vasc.
Efect:crescterea flux sanguine in microcriculatie si cresterea permeabilitatii vaselor
- reprezinta un mediator vasoactiv deosebit de puternic. Actioneaza pe receptori
histaminici.
- determina constrictia vaselor din muschi netezi, vase de tip arteriole, metarteriole.
- produce si o dilatare postcapilara.
=> constrictie in amonte, dilatatie in aval, fluxul creste debitul scade.
-are un efect direct pe celula endoteliala: provoaca o retractie a acestora, in felul acesta
intre celule apar spatii(Gap). Acest proces permite trecerea in interstitiu a unei cantitati
mare de plasma dar si a celulelor sanguine = Practic histamina creste permeabilitatea
capilara.
In acest fel se formeaza exsudatul care e raspunzator de tumor, de edem local.
b)Factorii chemotactici:
Sunt eliberati de histiocit in urma degranularii.
In urma cresterii permeabilitatii capilarelor, trece in interstitiu plasma cu substante dar si
celule sanguine(mai ales leucocite). Celulele insa, se raspandesc uniform in interstitiu.
Pentru a atrage aceste celule in focarul inflamator, e nevoie de prezenta factorilor
chemotactici.
Factorii chemotactici reprezinta substante care atrag un tip specific de
leucocit(neutrofile, eozinofile) catre locul inflamatiei. Chemotaxia este miscarea
directionata a unei celule ca urmare a unui gradient chimic chemotactic.

Factorii chemotactici cheama doar:

- neutrofilele, deoarece sunt cele mai multe fiind astfel la indemana. ("nu are rost sa
chem avioanele cand ma bat cu un adversar slab").
-eozinofilele (descoperite de Paul Ehrlich) sunt chemate pentru ca ele contin
histaminaza( degradeaza histamina), arilsulfataza( degradeaza prostaglandinele si
leucotrienele). Asadar gratie pachetului enzimatic pe care il contin, eozinofilele au rolul
de a tine sub control procesul inflamator.
2. Sinteza (urmeaza in situatia prelungirii procesului inflamator ), si are ca rezultat:
- leucotrienele
- prostaglandinele

c)Leucotrienele si prostaglandinele:
Sunt sintetizate de mastocit(histiocit) si apar tardiv, dupa eliberarea de histamina si
factorii chemotactici.
Reprezinta mediatori care se sintetizeaza dupa ce a fost stimulat agentul patogen.
Sinteza: se pleaca de la un fragment lipidic din membrana mastocitului care se
degradeaza pana la acid arahidonic. De aici urmeaza 2 cai enzimatice diferite:
-calea ciclooxigenazei=> prostaglandine
-calea lipooxigenazei=>leucotriene.
Leucotriene: grupuri heterogene de substante, numite pe vremuri si slow reacting
substance of anafilactis(pt ca aparea tardiv). Se stiu 16 clase.
Determina:
- contractia muschilor netezi;
- cresc permeabilitatea vasculara;
- efect chemotactic pt. neutrofile si eozinofile.

Prostaglandinele: sunt 5 clase, notate cu litere mari. Fiecare clasa are subclase astfel ca
acest grup mare prezinta actiuni multiple dar efectele sunt aproape similare cu cele ale
mediatorilor eliberati prin granulare.
Sunt implicate in medierea bradikininei. Unele sunt implicate in modularea reactiei
imune. Sunt direct implicate in aparitia febrei ca manifestare sistemica, fiind factor
pirogen indispensabil aparitiei febrei.

d)Componenta celulara a inflamatiei

principalele elemente cel.care joaca un rol imp.in inflaamtie sunt granulocitele si
monocitele/macrofage
Mastocite, neutrofile, eozinofile, monocite(forma inactiva a macrofagului), trombocite,
celule epiteliale.
Intr-adevar mastocitele deschid inflamatia, ele sunt celulele cheie. Sunt mai multe decat
cele de sus!
Limfocitul b pana la urma e implicat.Limfocitul t este implicat, tc, si helperul.

1.Neutrofilul si monocitul difera prin:

- viteza cu care ajung la locul inflamatiei( neutrofilul ajunge primul)
- durata de viata(macrofagele dureaza mai mult in inflamatie)
- factori chemotactici diferiti care le atrag.
- continut enzimatic
- gradul de implicare in raspunsul imun: macrofagul e o celula prezentatoare de antigen
profesionala, in timp ce neutrofilul e o celula ocazionala.
- talie: macrofagul are talia mai mare, ajunge pana la 22 de microni.
2.Celula endoteliala: formeaza endoteliul vascular.
Cand e stimulata de agenti patogeni secreta niste mediatori(numite molecule de
adeziune: vcam, icam) care atrag celule sanguine din axul vasului catre marginea sa,
proces numit marginatie. Acest proces este realizat datorita existentei receptorilor de
suprafata a celulelor sanguine.
Dupa marginatie, are loc mai apoi aderarea celulei sanguine, rostogolirea, si mai apoi
diapedeza.

Ajunse in focarul inflamator, neutrofilele, si macrofagele isi exercita functia de

fagocitoza(functie descrisa de Mechnikov).
Fagoitoza:reprz.inglobarea in interiorul cel. si apoi deistrugerea microorg.,cel
moarte,perticulelor straine
Ea incepe imediat ce fagocitele au ajung la locul inflamatiei
Procesul de fagocitoza se desfasoara in urmatoarele etape:
1. Recunoasterea celulei tinta.
2. Formarea fagozomului: in momentul in care celula fagocitara recunoaste tinta, ea
formeaza pseudopode cu care se indreapta catre agentul patogen. Se uneste cu el,
ingloband agentul patogen in masa celulei fagocitare si astfel formandu-se o vacuola al
carei strat extern e reprezentat chiar de fosta membrana a fagocitului. Aceasta unitate
poarta numele de fagozom
3. Formarea fagolizozomului: depunerea pe fagozom a granulelor lizozomale, care isi
revarsa astfel in interiorul fagozomului echipamentul enzimatic: lactoferina,enzime
lizozomale, elastaze etc. Enzimele vor actiona pe peretele agentului patogen. Aceasta
unitate poarta numele de fagolizozom.
4. Distrugerea celulei tinta de catre enzimele lizozomale dar si de catre radicalii liberi ai
oxigenului.

Fagocitoza e un proces dinamic, activ, in urma caruia rezulta o mare cantitate de radicali
liberi care vor fi distrusi de : catalaza, superoxiddismutaza. Procesul a fost atat de intens
astfel incat acesti radicali liberi se cupleaza cu iod, brom, formand halogenuri. Acesti
halogeni participa si ei la distrugerea agentului patogen.

Agentul patogen, odata fragmentat poate da nastere la 2 evenimente:

- elementele rezultate in urma distrugerii patogenului intra in aparatul excretor al celulei
si eliminate ca elemente neutre
- pot sa apara niste elemente numite epitopi (sau determinanti antigenici). Aparitia lor e
urmata de introducerea acestora in RER, unde incepe sinteza unor lanturi polipeptidice
cunoscute sub numele de elemente ale stemului de histocompatibilitate, care vor inclava
determinantul antigenic prezentand antigenul. Daca acesti determinanti sunt prezentati
de catre elementele sistemului de histocompatibilitate de tip 1, celula care va veni in
contact va avea CD8. Daca determinantul antigenic e prezentat de elementele de
histocompatibilitate de tip 2, celula va fi de tip CD4.
Asadar fagocitul poate fi si celula prezentatoare de antigen.

Sunt situatii cand etapa de endocitoza a agentului patogen e imposibila (cum e cazul
bacilului Koch). Intervin atunci opsoninele, iar procesul se numeste fagocitoza
opsonizata sau opsonizare.
Opsonizarea-este proceul prin care opsoninele cresc puterea de fagocitoza si este multe
ori necesara deoacere unele bacterii au o membrane externa rezistenta la actiunea
fagocitului.
= e un proces necesar in cazul bacteriilor care rezista la fagocitoza.
Se realizeaza prin intermediul IgG si a fractiunilor complementului.
In felul acesta se realizeaza o legatura ferma intre agent patogen si celula fagocitara,
facilitand fagocitoza.
Inghitirea se realizeaza prin emiterea de mici pseudopode,trimise de membr.plasmatica
ce inconjoara microorg.formand o vacuola fagocica intracitoplas=fagozom
Dupa formarea fagozomului ,lizozomii se concenrteeaza in jurul acesteia,isi descarca
continutul in interiourl fagozomului creed fagolizozomul in care are loc distrugerea
bacteriei

Opsein(grec.)= a aduce de mancare. Realizata de opsonine. Ele sunt molecule care,

dupa cum am spus au rolul de a usura ingestia particulelor straine, functionand ca punti
intre agentul patogen si celula fagocitara.
Procesul de opsonizare se bazeaza pe faptul ca fagocitele prezinta receptori pt
complement(receptori RC) si receptori pt imunoglobuline(receptori FC).

e)Proteinele plasmatice implicate in reactia inflamatorie:

Sunt reprezentate de sistemul complement, sistemul de coagulare, sistemul kininelor.

Alfa doi antitripsina, e o proteina sintetizata in ficat. Are rolul de a neutraliza resturile
rezultate in urma fagocitarii realizate de catre neutrofil care la un moment dat, va fi si el
distrus atunci cand sistemele enzimatice ale a acestuia nu vor face fatza. Aceste proteine
vor constitui un puternic factor chemotactic pentru macrofage iar pe de alta parte vor
participa la declansarea unor cascade enzimatice ale proteinelor plasmatice.
Asadar avem si un factor chemotactic pt macrofage: Neutrofitul pe patul de moarte
cheama macrofagul.

Proteinele plasmatice sunt o serie de substante liber circulante in plasma care moduleaza
procesul inflamator sau participa efectiv la desfasurarea acestuia. Cele mai importante
proteine plasmatice sunt: complementul, factorii de coagulare si kininele.
Aceste sisteme au cateva caracteristici comune:
- toate trei sunt alcatuite din componente care se gasesc in plasma sub forma
inactiva(proenzime).
- activarea primului component al unui sistem duce la o reactie de modificari enzimatice
in lant pe principiul domino-ului, cu activari succesive care nu se mai opresc pana cand
ultimul component al sistemului respectiv nu a fost activat.
- de obicei, in urma activarii unui component rezulta 2 sau mai multe subcomponente:
a) unul cu greutate mai mare, care reprezinta enzima activa, care va lua ca substrat
urmatorul component al cascadei pe care il va si activa.
b) unul cu greutate mai mica, care are rol de modulator al procesului inflamator.

1. Sistemul complement
Este cunoscut ca sistem al proteinelor plasmatice de foarte mult timp.
Este alc.din 10 proteine si repz.10 %din proteinle plasmatice ciruculante.
Sist. Comp poate fi activat de complexe antigen-anticorp ca si bacteriile distruse.

Sunt 3 cai de activare ale sistemului complement: clasica, alternativa, lectinei.

A. Calea clasica:
Incepe cu formarea complexului antigen anticorp, complex care se va forma in urma
secretiei de anticorpi. Secretia de anticorpi reprezinta un raspuns imun. Format, acest
complex antigen anticorp se fixeaza pe primul element al sistemului complement, notat
cu C1. (Pana in prezent sunt identificate 9 elemente notate de la C1 la C9, dar sunt si
substante cu nume propriu).
Elementul C1 are cea mai mare importanta. El circula liber, are o structura fibrilara, cu
fibrilele asezate intr.un alfa helix. C1 prezinta 3 subcomponente: C1q, C1r, C1s.
Componenta C1 are un situs specific de legare pentru fragmentul C al anticorpului.
Situsul este fie pt fragmentul C al anticorpului igG, fie pentru anticorpul igM. Practic
numai complexele antigen anticorp alcatuite din anticorpi igG sau igM pot activa
sistemul complement. Difera totusi un lucru: pentru a activa C1 trebuie sa se lege 2
complexe antigen anticorp in care anticorpul sa fie igG, sau un singur complex antigen
anticorp in care anticorpul e igM.
Se activeaza C1q apoi C1r si apoi C1s. Dupa activare se va activa C2 si C4 pe care le
rupe enzimatic(splitt enzimatic) in C2 activ, C4 activ si subunitati mai mici c2 si c4. C2
si C4 activate, formeaza o subunitate mare, care il va activa pe C3, aceasta molecula
formata din C2 si C4 numindu-se C3 convertaza. C3 convertaza rupe C3 intr-o
subunitate mare(activa) si una mica, si alipeste partea activa, in felul acesta formandu-se
o enzima si mai mare, care il va activa pe C5. Acest C2 -C3- C4, se numeste C5
convertaza. Acest lucru se intampla in cascada pana la C9, formanduse o proteina
imensa, cu activitate distrugatoare, ce va actiona pe peretele bacterian, unde va produce
fisuri ale peretelui, care vor da trecere apei din fagolizozom, elementelor active
enzimatice ale fagolizozomului. Aceste elemente vor determina distrugerea agentului
patogen.
*Complexul C6-C9 se numeste complex membranar de atac.

B. Calea alternativa: se bazeaza pe o proprietate autocatalitica a C3.

C3 prezinta in structura sa "un buzunar de apa". In momentul in care acest loc se
satureaza, din proenzima se rup mici subunitati. Cand aceaste subunitati vin in contact
cu o serie de produsi ai peretelui bacterian se autoactiveaza puternic si vin in contact cu
urmatorul subcomponent al sistemului(factorul b activ). Factorul b activ circula liber in
plasma, insa in prezenta ionilor de calciu, factori b, si properdinei si a componentului 3
activat prin splitul enzimatic instantaneu formeaza o macromolecula complexa care va
lua ca substrat pe acelasi c3, macromolecula care poarta numele de c3 convertaza. De
data aceasta c3 sufera un split enzimatic major cu o subunitate fara activitate
enzimatica, se alipeste properdinei, factorului b activat , si formeaza c5 convertaza care
activeaza c5. De la activarea c5 calea este identica cu cea clasica.
De aceea cele 2 cai, converg catre formarea c5, facand ulterior cale comuna.

In urma cascadei rezulta componentele majore dar si subcomponentele minore care au

urmatoarele roluri:
-Subcomponentele ale lui c3 c4 c5 cresc permeabilitatea capilara, contracta muschii
netezi, sunt anafilotoxine(induc degradarea mastocitelor si bazofilelor).
-Subcomponentele ale lui c5 au efect pe mastocit si pe alte celule stimuland sinteza de
prostaglandine si leucotriene si reprezinta si factor chemotactic pt neutrofile
- Subcomponentele lui c3 c4 uneori c5 sunt opsonine
- Subcomponentele lui C56789b lizeaza agentul patogen.
2.Sistemul factorilor de coagulare:
Este alcatuit dintr.o serie de proteine, sintetizate majoritatea la nivel hepatic. Aceste
proteine sunt numerotate cu cifre romane, unele avand denumire proprie.
Sistemul factorilor de coagulare prezinta si el 3 cai: intrinseca, extrinseca, si cele doua
duc la activarea caii comune. Se formeaza in final reteaua de fibrina care izoleaza
focarul inflamator de restul tesuturilor. Asadar se formeaza un loc izolat in care agentii
patogeni si elementele celulare implicate in inflamatie, precum si substantele implicate
in inflamatie se gasesc impreuna. Foarte tare!!!!
Mai mult, cand procesul inflamator se asociaza si cu o hemoragie, in ochiurile retelei de
fibrina se formeaza tromubusul prin aparitia trombocitelor.
Pe langa aceasta retea de fibrina apare un monomer care va da nastere la fibrinopeptide
de tipB.
Rolurile fibrinopeptidelor B:
- Factor chemotactic pt neutrofile.
- Cresc permeabilitatea vasculara la nivel inflamator.
- Potenteaza efectul bradikininei rezultate in urma activarii kininelor.

3.Kininele:
Kininele, ca si celelalte 2 sisteme de proteine plasmatice sunt alcatuite din proenzime.
Cel mai important compus e bradikinina. Apare tarziu, fiind indispensabila proceselor
de aparare pt ca are efecte vasculare comparabile cu cele ale histaminei:
-Dilataţia vasculară;
-Induce durerea împreună cu prostaglandinele;
-Creşte permeabilitatea vasculară;
-Creşte chemotactismul leucocitar.
-produce contracţia muşchilor netezi în proporţie mai redusă decât histamina, dar are o
importanţă mai mare în fazele avansate ale inflamaţiei;
-împreună cu prostaglandina E este responsabilă de retracţia celulelor endoteliale şi
creşterea permeabilităţii vasculare în fazele tardive ale inflamaţiei.

f) Produsi celulari ai inflamatiei

Celulele implicate secreta o serie de produsi: Interleukine, Limfokine, TNF,
Interferon.

1. Interleukinele:
Sunt substante care au rolul de a comunica un mesaj de la o celula la alta. Cele mai
implicate celule in secretia interleukinica sunt limfocitele si macrofagele. Au fost
descrise interleukine de la 1 la 17:
Th2 – produce Il4,IL5, IL6, IL9 şi IL10.
Th1 şi Th2 produc IL2 si IL3.
Il1 produsă de macrophage.
Roluri IL1:
- cresc reactantii de faza acuta.
- induce neutrofilia fiind indispensabila maturarii precursorilor neutrofilelor. Actioneaza
la nivel medular unde reduce timpul de diviziune, mareste rata de diviziune, faciliteaza
diapedeza. In felul acesta maduva va elibera un numar mare de neutrofile tinere, si asa
ne explicam mecanismul prin care apare poate cea mai importanta manifestare
sistemica: leucocitoza cu neutrofilie si cu devierea la stanga a formulei lui Arneth.
- creşte chemotactismul neutrofilelor
- creşte activitatea enzimelor lizozomale ale neutrofilelor.
- mediaza febra.

Intrebare: Care e factorul ce induce leucocitoza cu neutrofilie si formula lui arneth la

stanga??? Raspuns: Interleukina 1!!!! Nu factorul chemotactic!
Il2 si Il6 determina cresterea productiei de proteine hepatice(globuline) fapt care va
duce la o modificare a raportului dintre albumine si globuline cu aparitia
disproteinemiei.
Deci interleukinele sunt responsabile de modificarile sistemice ale inflamatiei:
leucocitoza cu neutrofilie si devierea la stanga a formulei lui arneth, febra,
disproteinemie.

Limfokinele
Sunt produse de catre limfocitele T.
Exista si ele sub forma unor componente diferite, dar dintre toate doua sunt cu o
importanta majora:
- MIF(migration inhibitori factor): sunt secretate de catre limfocitele T direct in focarul
inflamator, si au rolul de a inhiba migrarea macrofagelor din focar.
-MAF(macrofag activating factor): creste activitatea fagocitara a macrofagelor.
Determina contopirea macrofagelor cu formarea unor celule gigante pana la 90 microni
in diametru, celule care distrug agentul patogen. Deci practic MAF-ul face din monocit
macrofag.

Factorul de necroza tumorala (TNF)

Sunt descrise vreo 5- 6 subunitati.
In reactia inflamatorie, cel mai important e TNF de tip alfa si beta. Rolul lor este de a
distruge anumite celule. Sunt indispensabile in procesele de apoptoza (apoptoza se
realizeaza de catre TNF). In unele stari hipercatabolice apare o secretie exagerata de
TNF ce se insoteste de casexie(TNF de tip beta). In reactia inflamatorie TNF are rol in
stimularea proceselor medulare de multiplicare celulara, si mai mult, el reprezinta un
puternic factor pirogen endogen.

Interferonul:
Este secretat de limfocitele care sunt invadate de un virus, intervenind in apararea
antivirala. Are o structura fibrilara proteica cu o greutate moleculara mica.
Celula invadata de virus va suferi procese apoptotice datorita modului de actiune al
virusului care se replica intracelular in asa masura incat echipamentul celular al celulei
gazda nu face fata si in final celula moare. In tot acest proces celula invadata secreta
interferonul care odata eliberat se va atasa de un receptor specific al unei celule
identice(receptor pt interferon). Odata fixat pe receptor, se transmit o serie de semnale
activatoare si celula aceasta pe care s.a fixat interferonul va incepe sa sintetizeze
proteine antivirale. In momentul in care si aceasta celula va fi ocupata de virus,ea va fi
pregatita gratie semnalelor primite de la interferon iar virusul va fi inhibat.