Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 4

OSTEOLIZA
Osteoliza localizată:
- din punct de vedere fiziopatologic sunt afectate atât componenta minerală cât și cea
proteică
- examenul radiologic relevă zone transparente, difuz delimitate, care înlocuiesc țesutului osos
distrus (când această zonă transparentă este bine delimitata poartă numele de chist osos)
- poate fi circumscrisă (apar pe conturul osului și au dimensiuni de 3-5 mm), sau are aspect de
carie osoasă (dimensiuni peste 5 mm); osteoliza se poate forma inclusiv în interiorul osului,
când se numește lacună osoasă

Osteoliza difuză:
- însoțește inflamații severe și tumori
- cuprinde zone mari din os
- la radiologie se decelează zone transparente întinse
- o formă particulară de osteoliză difuză este acro-osteoliza (semnifică resorbția osoasă a ultimei
falange)

DISLOCĂRILE COTULUI
Cauze și mecanism de producere
O leziune traumatică frecventă în rândul participanților la anumite sporturi de iarnă hochei,
schi, patinaj pe gheață, snowboard) este dislocarea cotului. Dislocările cotului pot varia foarte mult în ceea
ce privește cauzalitatea și severitatea. O luxație a cotului apare atunci când suprafețele articulației
cotului sunt hiperextinse sau forțate să sesepare, dislocând cotul de articulație. Cea mai frecventă
cauză a unei luxații a cotului este un impact traumatizant, puternic.
În mod obișnuit, cotul este ținut pe loc de rețeaua ligamentelor și mușchilor care se
conectează cu suprafața osoasă. Acest tip de impact traumatic poate totuși să iprime forte de împingere și
rotație, ducând adesea la destabilizarea acestuia. Dislocările cotului apar adesea atunci când
oalunecare, deplasare sau cădere este împiedicată cu mâinile întinse. Din acest motiv aceste
accidentări sunt frecvente printre sporturile de iarnă caracterizate prin poziția verticală a corpului, care
predispun la căderi, precum schiul, snowboardul și patinajul.
DISLOCAȚIA DE SOLD
Cauze
Dislocările la șold sunt relativ puțin frecvente în timpul evenimentelor sportive
comparativ cu leziunile produse la nivelul articulațiilor mici (de exemplu degetul, încheietura
mâinii, glezna, genunchiul). Cu toate acestea morbiditatea gravă face ca diagnosticul și
tratamentul atente și prompte să fie importante. Cele mai frecvente cauze ale luxațiilor de sold
sunt traumele cu forță mare (de exemplu, accidentele cu autovehicule, pietonii loviți de
automobile) sau evenimente atletice cu impact mare de energie (de exemplu fotbal american,
rugby, schi nautic, schi alpin, snowboard, gimnastică, alergare, baschet, conducerea mașinilor de
curse, echitație).

RUPTURA DE LIGAMENT ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR


Simptome
- în momentul leziunii, senzația de „fugă”, de cedare a genunchiului și eventual un zgomot
specific
- durere cu umflarea genunchiului (în 24 de ore, genunchiul se va umfla); dacă se încearcă
reluarea activității sportive leziunile se pot agrava
- pierderea întregii „game” de mișcare
- sensibilitate de-a lungul liniei de îmbinare a articulației genunchiului disconfort în timpul
mersului

CURS 5
PSEUDOCONTRACTURA
Reprezintă o scurtare aparentă a mușchiului. Cauza este dispariția influenței antagoniștilor asupra
tonusului muscular normal (de exemplu retractia tendonului ahilian produsă de paralizia nervului
tibial posterior).
Spasticitatea
Se poate datora leziunii neuronului motor central sau căilor extrapiramidale. Semnul este creșterea
tonusului muscular, care se poate decela prin palpare, comparativ cu mușchiul simetric, sau prin reacția
musculară la mobilizarea pasivă.
CURS 6
Jucătorii de volei pot prezenta o ștergere a lordozei și o accentuare a cifozei toracice, fapt
ce prezintă importanță în traumatologia sportivă, cunoscut fiind faptul că defectele posturale
predispun la accidentări
Spondilolistezisul poate fi de etiologie traumatică. Cel mai frecvent simptom este
durderea în spatele inferior.

CURS 7
Elemente de semiologie
Examenul motricității se face sistematic, apreciind într-o primă etapă motilitatea voluntară a
principalelor grupe musculare, iar în etapa a doua forța musculară.

RECAPITULARE 1
Traiectul fracturii poate fi:
a) transversal
b) oblic
c) în spiral
Fractură deschisă
d) există o soluție de continuitate cutanată la nivelul căreia
focarul de fractură este în contact cu exteriorul
e) fractura deschisă, produsă de străpungerea tegumentelor de
către os (obișnuit acest lucru se întâmplă în fracturi oblice),
sau de către un traumatism direct în care un obiect contondent
este răspunzător de breșa din părțile moi; osul lezat este
susceptibil la infecții, cu consecințe grave
Consolidarea
Consolidarea respectivă depinde de următorii factori:
f) volumul osului fracturat
g) vârsta bolnavului
h) localizarea anatomică (este mereu mai îndelungată la membrul inferior, din cauza funcției
acestuia, carenecesită o susținere mai puternică)
Pentru sportivii profesionişti fracturile de femur au unele particularităţi:
- reluarea activităţii sportive este anticipată, dar recuperarea durează mai mult de un an, cu
o aşteptată scădere a performanţelor
- tratamentul este chirurgical
- sunt necesare programe de reabilitare
Pentru fracturile din treimea medie a femurului, după tratamentul chirurgical, sunt
recomandate dispozitive destinate disipării greutății și exerciții de întărire a musculaturii.