Sunteți pe pagina 1din 11

1.

Mecanisme de producere, semne și simptome ale traumatismelor închise

Introducere: traumatismele închise care prezintă interes pentru kkinetoterapeutul


care se va ocupa de traumatismele sportive sunt fracturile și rupturile musculare.
Scop: prezentarea mecanismelor de producere, semnelor și simptomelor
fracturilor închise și deschise, în lemn verde, rupturilor musculare de gradele I, II și III.

Clasificarea traumatismelor [1]:


- traumatisme asociate ale organelor interne şi ale aparatului locomotor,
cu predominența leziunilor viscerale - 23,7%
- traumatismele asociate ale organelor interne şi ale organelor interne, cu
predominența leziunilor scheletare - 36,3%
- politraumatisme cu predominare cranio-spinală
- politraumatisme cu predominare toracică
- politraumatisme cu predominare abdominală
- leziuni traumatice dominante ale membrelor
- politraumatisme cu predominare hemoragică
Traumatismele închise sunt reprezentate în special de către fracturi.
Fiziopatologia și semiologia traumatismelor închise [2, 3] :

fracturile reprezintă întreruperea bruscă a continuității oaselor datorită unui


traumatism important
fracturile provocate de traumatisme de intensiytate mică sau cele
produse spontan sunt numite fractură de os patologic
traiectul fracturii poate fi a) transversal
b) oblic
c) în spirală
la segmentul de membru care prezinta 2 oase (de exemplu antebraț
sau gambă), fractura poate fi situate la același nivel sau la nivele
diferite, adică una în prelungirea celeilalte
tipuri de fracturi caracteristici
simplă
multifragmentară
cu deplasare imediată, produsă ca o consecință a traumatismului, sau secundară,
provocată de acțiunea contracției musculare)
fractură fără deplasare
fractură închisă focarul de fractură este protejat de tegumentul nelezat
fractură deschisă d) există o soluție de continuitate cutanată la nivelul căreia
focarul de fractură este în contact cu exteriorul
e) fractura deschisă, produsă de străpungerea tegumentelor de
către os (obișnuit acest lucru se întâmplă în fracturi oblice),
sau de către un traumatism direct în care un obiect contondent
este răspunzător de breșa din părțile moi; osul lezat este
susceptibil la infecții, cu consecințe grave
simptomatologia fracturilor
definiția osoasă la examinare se constată o
dezaxare a osului, care privit
din față are forma de valgus
(deviere în afară), sau varus
(deviere înauntru), iar din
profil - angulația (anterioară
sau posterioară)
durerea vie, spontană, exacerbată la
atingere precum și la
mobilizare
mobilitatea există o mobilitate anormală trebuie să nu se caute durere
a segmentelor de membru provocată, mobilitate sau crepitații,
din cauză că sunt foarte dureroase
pentru bolnav (de obicei aceste
manevre pot agrava starea
pacientului)
apar crepitații osoase, cauzate absența crepitațiilor are o importanță
de deplasarea dintr-o parte în mare din cauză că există posibilitatea
alta a fragmentelor osului ca între fragmentele osoase din
fracturat focarul de fractură să se interpună
masă musculara
complicații transformarea unei fracturi
închise într-o fractură
deschisă sau interpunerea
masei musculare între
fragmentele osoase
leziuni vasculare, care pot
căpăta aspecte mult mai
grave în cazul în care sunt
traumatizate vase de calibru
mare (artere sau vene), cu
patologia specifică
afecțiunilor acestor vase
leziunile nervoase de lângă
focarul de fractură pot avea
aspecte diferite, până la o
gravitate mare (de la simpla
contuzie a nervului la
secțiunea lui); nervul căruia
trebuie să i se acorde o
importanță deosebită este
radialul (în cazul diafizei
humerusului, la nivelul
cotului)
examenul radiologic este obligatoriu (efectuat din
față și din profil), pentru a
confirma diagnosticul și
elementele clinice, precum și
pentru a confirma varianta
anatomică a fracturii și pentru
a alege procedura terapeutică
adecvată
particularități la copil datorită elasticității oaselor fractura în lemn verde, este o fractură
lungi și a grosimii incompletă, dar a cărei deplasare este
periostului, la copil pot parțial fixată de către lamelele
surveni fracturi cu caracter osoase și se produce doar o
particular angulație (îndoire)
fractura subperiostică (fără
deplasare), se produce numai la nivel
diafizar periostul fiind mai rezistent
fractura cu decolare epifizară este
cea în care se produce o
desprindere a epifizei de metafiză
Tratament - o fractură necesită două gesturi succesive:
reducerea restabilirea axelor membrelor și apoi reapropierea extremității
oaselor fracturate și deplasate
contenția fixarea, menținerea în aceeași poziție a fragmentelor osoase reduse;
se realizează cu aparat gipsat sau chirurgical, folosind diferite
proteze, cuie, placi, tije
Evoluția fracturilor
consolidarea reparația osoasă și asigurarea consolidarea respectivă depinde de
consolidării se realizează în următorii factori:
mod fiziologic prin calus f) volumul osului fracturat
(care reprezintă o formațiune g) vârsta bolnavului
nouă osoasă interpusă între h) localizarea anatomică (este
fragmentele osului fracturat). mereu mai îndelungată la
O complicație este membrul inferior, din cauza
osteomielita. funcției acestuia, care
necesită o susținere mai
puternică)
reducerea și/sau imobilizarea
incorectă a fracturii se pot solda cu
întârzierea consolidarii, care se
manifestă prin durere în momentul
mobilizării
pseudoartroza se manifestă clinic prin
mobilitatea anormală,
nedureroasă a fragmentelor
osoase și se datorează unei
mobilizări incorecte
aspectele radiologice constau
în absența calusului și a
punților osoase dintre
fragmentele fracturate
cauzele pot fi interpunerea de
masă musculară între
fragmentele fracturate în
timpul interventiei
chirurgicale, sau o cauză
generală (tulburări ale
metabolismului calciului).
Pseudoartroza cervicală este
frecvent o complicație
postoperatorie [3].
Fractură închisă și fractură
deschisă (după
https://difference.guru/differenc
e-between-an-open-and-a-
closed-fracture/, modificat)

Fractură în lemn verde (după


https://i0.wp.com/images-
prod.healthline.com/hlcmsresource/image
s/topic_centers/greenstickfracture.jpg?w=
1155&h=1528, modificat)

Tipuri de osteomielită (după


https://www2.aofoundation.org/wps/portal/!
ut/p/a1/04_Sj9CPykssy0xPLMnMz0vMAf
GjzOKN_A0M3D2DDbz9_UMMDRyDX
Q3dw9wMDAzMjYEKIvEocDQnTr8BDu
BoQEh_QW5oKAD4ENaS/dl5/d5/L2dJQS
EvUUt3QS80SmlFL1o2XzJPMDBHSVM
wS09PVDEwQVNFMUdWRjAwMDcz/?b
one=Tibia&segment=Distal&contentUrl=/sr
g/Special_considerations/Gen_Infection_3.
5_Ciernys_Classification.jsp, modificat)
Pentru sportivii profesionişti fracturile de femur au unele particularităţi [4]:
i) reluarea activităţii sportive este anticipată, dar recuperarea durează mai
mult de un an, cu o aşteptată scădere a performanţelor
j) tratamentul este chirurgical
k) sunt necesare programe de reabilitare
Pentru fracturile din treimea medie a femurului, după tratamentul chirurgical, sunt
recomandate dispozitive destinate disipării greutății și exerciții de întărire a musculaturii [5].

Tipuri de fracturi femurale (după https://orthoinfo.aaos.org/en/diseases—


conditions/femur-shaft-fractures-broken-thighbone, modificat).

O categorie distinctă o reprezintă fracturile craniene. Deși fracturilecraniene și cele


faciale nu aparțin categoriei afecțiunilor ortopedico-traumatice, prin simptomatologie și
complicațiile neurologice sunt importante pentru diagnosticul diferențial și urmărirea evoluției.
Tipuri de fracturi craniene (după
https://encrypted-
tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcTj
0130lJqKQ-
HMAVwOC1xmC5CkxCypGxH2DliwCaAcaiS
RT2ge, modificat)

Tipuri de fracturi craniene (după


https://ssl.adam.com/graphics/images/en/19085.j
pg, modificat)

Clasificarea fracturilor craniene [6]:


- fracturi de boltă craniană, care pot fi la randul lor: fracturi liniare, fracturi cominutive
și fracturi dehiscente . Fracturile liniare pot fi unice, ramificate sau circulare. Constituie
aproximativ 80% din totalitatea fracturilor craniene, fiind asociate cu hematoame
subdurale sau epidurale. Alte tipuri particulare de fracturi de boltă craniană: fracturi
prin așchiere, fracturi prin disjuncție, fracturi prin explozii craniene.
- fracturi de bază de craniu (de etaj anterior, mijlociu sau de etaj posterior)
- fracturi mixte (fracturi de boltă craniană care iradiază spre baza craniului)
Clasificarea fracturilor bazei craniene (după
https://prod-images-
static.radiopaedia.org/images/33808002/4513ec
cebc1485f5c0d21be2ebce1f_jumbo.jpeg,
modificat)

Despre fracturile craniene, specific în traumatologia sportivă, se cunosc următoarele


[7]:

Simptomele fracturilor craniene Sângerări din răni, ochi, urechi sau nas.
Echimoze în spatele urechilor sau sub ochi.
Scurgeri lichidiene din ochi sau urechi.
Modificări ale dimensiunii pupilei.
Dureri de cap.
Greaţă.
Vărsături.
Vorbire neclară.
Tulburări vizuale.
Gât intepenit.
Iritabilitate.
Somnolenţă.
Convulsii.
Pierderea conștienței.
Mecanisme de producere și clasificare Fracturile craniului apar din cauza impactului
asupra capului, fie cu un obiect contondent, fie
ascuțit. Exemple obișnuite în sporturi includ
coliziunile între jucători în sporturile de contact,
cum ar fi rugby-ul, unde fracturile la pomeți și
nas sunt frecvente. A fi lovit de o minge (de
exemplu, la cricket) sau de un baston sau o
rachetă (de exemplu, la hochei) poate provoca,
de asemenea, o fractură facială sau a craniului.
Severitatea traumatismului depinde de tipul de
fractură:
- O fractură simplă este o ruptură în os care nu
este dezlipită în niciun fel și nu rupe pielea.
- O fractură deprimată apare atunci când osul
este zdrobit și o parte din acesta este deplasată
spre creier.
- O fractură compusă apare atunci
când osul rupe pielea și se împrăștie.
Cele mai grave leziuni apar atunci când partea
fracturată a craniului intră în contact cu
creierul. Acest lucru poate provoca handicap
temporar sau permanent sau poate fi fatal.

Fracturile etajului facial mijlociu (după [Most


SM, Fractures of the Mandible and Midface,
2018, articol online,
https://www.merckmanuals.com/professional/inj
uries-poisoning/facial-trauma/fractures-of-the-
mandible-and-midface], accesat decembrie
2019, modificat)

Fracturile faciale [8]:

Clasificare Fracturile etajului facial mijlociu (pot


provoca neregularități în conturul neted
al obrajilor, eminenței malare, arcului
zigomatic sau marginilor orbitale).
- fractura maxilarului (malocluzia
traumatică și fracturile alveolare
superioare pot sugera o fractură
maxilară care implică suprafața ocluzală)
- fractura marginii supraorbitare
- detașarea completă a etajului facial
mijlociu de craniu
Fractura planșeului orbital este sugerată de
anestezia nervoasă infraorbitară, enoftalmie sau
diplopie. O accidentare în apropierea orbitei
necesită o examinare a ochilor, incluzând, cel
puțin, evaluarea acuității vizuale, a pupilelor și a
mișcărilor extraoculare.
Fractura arcului zigomatic este
sugerată de trismus și un defect la
palparea arcului zigomatic.
Leziuni asociate Leziunile cerebrale și vertebrele cervicale
fracturate sunt posibile atunci când trauma
a fost suficient de severă pentru a fractura
oasele faciale. În leziunile cu impact major,
hemoragia și edemul datorate unei fracturi
faciale pot compromite căile respiratorii.
În special în cazul sporturilor de contact prezintă importanță fracturile nazale.

Clasificarea fracturilor nazale (după


https://image.slidesharecdn.com/nasalf
racturerevised-
171216124613/95/nasal-fracture-
revised-12-638.jpg?cb=1513428401,
modificat).

Rupturile musculare

Ruptură musculară (după [Muscle strain/What is


it?, articol online, 2018, Harvard Health
Publishing, Harvard Medical School, valabil la
https://www.health.harvard.edu/a_to_z/muscle-
strain-a-to-z, accesat decembrie 2019],
modificat)

O clasificare a rupturilor musculare este redată mai jos [9]:

Ruptură musculară de gradul I În această ruptură ușoară, doar câteva fibre


musculare sunt întinse sau rupte. Deși mușchiul
rănit este sensibil și dureros, are o forță normală.
Ruptură musculară de gradul II Ruptură moderată, cu un număr mai mare de
fibre lezate, durere și sensibilitate musculară mai
severe. Există, de asemenea, umflarea ușoară,
pierderi vizibile de forță și uneori echimoze.
Ruptură musculară de gradul III Mușchiul este rupt complet. Rupturile de gradul
III sunt leziuni grave care determină pierderea
completă a funcției musculare, precum și dureri
considerabile, umflare, sensibilitate. Deoarece
rupturile de gradul III provoacă, de obicei, o
întrerupere rupere bruscă a conturului normal al
mușchiului, poate exista o „burtă” sau „o
prăpastie” evidentă sub piele, unde bucățile de
mușchi s-au despărțit.

Referințe

1. Gornea F. Ortopedie si traumatologie. Chisinau, 2010, available at


http://ortopedie.usmf.md/wp-content/uploads/2014/07/CarteaOrtopedietraumatologie.pdf).
2. Mercut Dorin - Semiologie Chirugicala - Semiologia Traumatismelor Inchise,
https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/medicina/curs-2-semiologie-chirugicala-
semiologia-traumatismelor-inchise-30986.html, accesat iulie 2019.
3. Leven D, Cho SK. Pseudarthrosis of the Cervical Spine: Risk Factors,
Diagnosis and Management. Asian Spine J. 2016 Aug;10(4):776-786.
4. Sikka R, Fetzer G, Hunkele T, Sugarman E, Boyd J. Femur fractures in
professional athletes: a case series. J Athl Train. 2015;50(4):442-448.
5. Paterno MV, Archdeacon MT, Ford KR, Galvin D, Hewett TE. Early rehabilitation
following surgical fixation of a femoral shaft fracture. Phys Ther. 2006;86(4):558-572.
6. Rusu RA. Fracturile craniului, articol online, valabil la
https://www.romedic.ro/fracturile-craniului, accesat decembrie 2019.
7. Walden M. Skull fractures, Sports injury clinic, 2019, articol online,
https://www.sportsinjuryclinic.net/sport-injuries/head-face/head-
injuries/fractured-skull, accesat decembrie 2019.
8. Most SM, Fractures of the Mandible and Midface, 2018, articol online,
https://www.merckmanuals.com/professional/injuries-poisoning/facial-
trauma/fractures-of-the-mandible-and-midface.
9. Muscle strain/What is it?, articol online, 2018, Harvard Health Publishing,
Harvard Medical School, valabil la https://www.health.harvard.edu/a_to_z/muscle-
strain-a-to-z, accesat decembrie 2019.

Rezumat

Fracturile reprezintă întreruperea bruscă a continuității oaselor datorită unui traumatism


important, iar fracturile provocate de traumatisme de intensiytate mică sau cele produse
spontan sunt numite fractură de os patologic. Reparația osoasă și asigurarea consolidării se
realizează în mod fiziologic prin calus (care reprezintă o formațiune nouă osoasă interpusă
între fragmentele osului fracturat), o complicație fiind osteomielita. Leziunile nervoase
cuprinse în focarul de fractură pot avea aspecte diferite, până la o gravitate mare (de la simpla
contuzie a nervului la secțiunea lui); nervul căruia trebuie să i se acorde o importanță
deosebită este radialul (în cazul diafizei humerusului, la nivelul cotului). Ruptura musculară de
gradul I se caracterizează prin faptul că doar câteva fibre musculare sunt întinse sau rupte.
Deși mușchiul rănit este sensibil și dureros, are o forță normală. Ruptura musculară de gradul
II este o ruptură moderată, cu un număr mai mare de fibre lezate, durere și sensibilitate
musculară mai severe. Există, de asemenea, umflarea ușoară, pierderi vizibile de forță și
uneori echimoze. În ruptura musculară de gradul III mușchiul este rupt complet. Rupturile de
gradul III sunt leziuni grave care determină pierderea completă a funcției musculare, precum și
dureri considerabile, umflare, sensibilitate. Deoarece rupturile de gradul III provoacă, de
obicei, o întrerupere rupere bruscă a conturului normal al mușchiului, poate exista o „burtă”
sau „o prăpastie” evidentă sub piele, unde bucățile de mușchi s-au despărțit.
Întrebări

1. Ce sunt fracturile de os patologic?


2. Cum se clasifică fracturile?
3. Prin ce se caracterizează rupturile musculare de gradul I?
4. Prin ce se caracterizează rupturile musculare de gradul II?
5. Prin ce se caracterizează rupturile musculare de gradul III?