Sunteți pe pagina 1din 156

IRINA TIŢA IRINA MARDARE

ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI
PNEUMATICE
ȊNDRUMAR DE LABORATOR
volumul I

EDITURA PIM

2014
PREFAŢĂ

Performanţele sistemelor acţionate hidraulic au impus utilizarea


acestora in cele mai variate domenii.
Unele dintre cele mai importante domenii care beneficiază de
avantajele sistemelor de acţionare hidraulică sunt: robotică, mecatronică,
maşini-unelte, autovehicule rutiere, industria petrolieră, industria chimică,
industria alimentară, etc.
Principalele caracteristici care recomandă utilizarea sistemelor de
acţionare hidraulică sunt: densitatea mare de putere, proprietăţi dinamice
foarte bune, compatibilitatea cu electronica şi informatica prin elemente
specifice de interfaţă.
Fiecare dintre lucrările practice din acest volum include elemente
teoretice fundamentale, elemente de calcul şi proiectare specifice şi elemente
aplicative referitoare la studiul construcţiei, funcţionării şi testării
echipamentelor componente ale sistemelor de acţionare hidraulică.
Lucrarea se adresează în primul rând studenţilor facultăţilor tehnice,
dar informaţiile oferite sunt utile şi specialiştilor din domeni a caror activitate
este legată de proiectarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de
acţionare hidraulică.

Iaşi, ianuarie 2014 dr. ing. Irina Tiţa

dr. ing. Irina Mardare


CUPRINS

INSTRUCŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII .......................................................................... 7


LABORATOR 1 UNITĂŢI DE MĂSURĂ .......................................................................... 9
LABORATOR 2 ANALIZA DATELOR EXPERIMENTALE ................................................ 17
LABORATOR 3 SIMBOLIZAREA UTILIZATĂ ÎN ACŢIONĂRILE HIDRAULICE................. 25
LABORATOR 4 STUDIUL CONSTRUCŢEI ŞI FUNCŢIONĂRII POMPELOR
VOLUMICE ......................................................................................... 37
LABORATOR 5 TRASAREA CARACTERISTICILOR POMPELOR VOLUMICE .................. 49
LABORATOR 6 STUDIUL MOTOARELOR HIDRAULICE LINIARE.................................. 57
LABORATOR 7 STUDIUL CONSTRUCŢIEI ŞI FUNCŢIONĂRII SUPAPELOR DE
PRESIUNE........................................................................................... 71
LABORATOR 8 CALCULUL ŞI TRASAREA CARACTERISTICILOR SUPAPELOR DE
PRESIUNE........................................................................................... 77
LABORATOR 9 STUDIUL CONSTRUCŢIEI ŞI FUNCŢIONĂRII DISTRIBUITOARELOR..... 83
LABORATOR 10 STUDIUL ŞI TRASAREA CARACTERISTICILOR REZISTENŢELOR
HIDRAULICE (DROSELE) ..................................................................... 95
LABORATOR 11 STUDIUL REGULATOARELOR DE DEBIT ......................................... 103
ANEXE ......................................................................................................... 111
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 153
INDEX DE TERMENI.................................................................................................... 155
Acţionări hidraulice şi pneumatice

INSTRUCŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII


SPECIFICE LABORATORULUI DIN CADRUL DEPARTAMENTULUI DE
MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI ŞI ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI
PNEUMATICE

Principalele obligaţii ale persoanelor care desfăşoră activităţi


specifice procesului instructive educative, ȋn cadrul laboratorului
departamentului sunt:
1. Să-şi ȋnsuşească şi să respecte normele şi instrucţiunile de
protecţie a muncii, precum şi măsurile de aplicare a acestora.
Instructajul de protecţie a muncii cuprinde trei faze: instructajul
introductiv general, instructajul la locul de muncă şi instructajul
periodic. Instructajul se va consemna ȋn fişa de instructaj şi se va
semna de către persoanele instruite, precum şi de către persoanele
care au efectuat şi verificat efectuarea instructajului.
2. Să utilizeze corect echipamentele tehnice, precum şi
substanţele periculoase şi celelalte dispozitive şi instalaţii aferente
spaţiului de lucru.
3. Să nu procedeze la deconectarea, schimbarea, sau mutarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice.
4. Să aducă la cunoştinţa conducătorului de lucrări orice
defecţiune tehnică, sau orice altă situaţie, care ar putea constitui un
risc pentru producerea de accidente de muncă, sau ȋmbolnăviri
profesionale.
5. Să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de
producere a unui accident şi să informeze imediat conducătorul de
lucrări.
6. Pornirea oricărei instalaţii să se facă numai după ȋnsuşirea
indicaţiilor din referatul lucrării de laborator, precum şi a indicaţiilor
date de conducătorul lucrării. Pornirea instalaţiilor electrice se va face
numai după ce se verifică existenţa corespondenţei dintre

7
Îndrumar de laborator

inscripţionarea consumatorului şi cea a ȋntrerupătorului care ȋl


deserveşte.
7. Se interzice folosirea instalaţiilor electrice improvizate. Toate
instalaţiile acţionate electric vor fi legate la pământ.
8. Instalatiile din laborator care au cuple ȋn mişcare de rotaţie
trebuie să fie prevăzute cu apărători de protecţie. Se va verifica
montarea lor corectă după revizii şi reparaţii. Este interzisă pornirea
instalaţiilor fără existenţa apărătorilor de protecţie.
9. Este interzis accesul studenţilor la butoanele de comandă,
ȋntrerupătoarelor şi robinetelor unor instalaţii, sau aparate din
laborator, pentru care nu au fost instruiţi şi care nu au legătură cu
lucrarea ȋn desfăşurare, pentru a se evita astfel pornirea unor
instalaţii, care ar putea fi neverificare functional, la deteriorarea
aparaturii de măsură, la inundarea laboratorului etc.
10. Este interzisă lăsarea instalaţiilor şi aparatelor ȋn funcţiune
fără supraveghere.
11. Se interzice blocarea căilor de acces şi de evacuare,
precum şi accesul la mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor.
Se interzice depozitarea şi folosirea substanţelor inflamabile ȋn
laborator.
12. Se interzice folosirea mijloacelor de prevenire şi stingere a
incendiilor ȋn alte scopuri, precum şi deteriorarea acestora. Ȋn caz de
incendiu, ȋnaintea ȋnceperii acţiunii de stingere a incendiului, se vor
scoate de sub tensiune toate instalaţiile şi aparatele electrice.
Stingerea incendiilor de la instalaţiile electrice se va face cu
stingătoare cu praf, ȋn timp ce, stingătoarele cu lichid se vor utiliza
numai ȋn cazul incediilor de la instalaţiile fără curent electric.

8
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 1
UNITĂŢI DE MĂSURĂ
1.1 Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea sistemelor de unităţi de măsură;


 Cunoaşterea unităţilor din Sistemul International (SI)
fundamentale, derivate şi suplimentare;
 Cunoaşterea şi utilizarea analizei dimensionale a formulelor
fizice;
 Cunoaşterea şi utilizarea conversiei unităţilor de măsură.

1.2. Noţiuni teoretice


Dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi tehnicii, precum şi lărgirea
colaborării economice şi ştiinţifice ȋntre diferite ţări au impus
realizarea unor norme unice atât pentru modalităţile de măsurare ale
mărimilor fizice, cât şi pentru sistemul de unităţi de măsură al
acestora.
Ȋn istoria sistemelor de unităţi de măsură se pot remarca o
serie de evenimente importante şi anume: ȋn 1793, ȋn Franţa a fost
elaborat “sistemul metric”, care avea la bază două unităţi
fundamentale, metrul pentru lungime şi kilogramul pentru masă. Ȋn
1875, 17 ţări au semnat la Paris “Convenţia metrului”, prin care
sistemul metric a fost adoptat ca sistem de unităţi cu aplicabilitate ȋn
toate statele semnatare. La acesată convenţie a aderat şi România,
ȋncepând cu anul 1883. Ulterior, au fost elaborate şi alte sisteme de
unităţi, diferite ȋntre ele prin domeniul ȋn care sunt utilizate şi prin
unităţile fundamentale: MKfS (metru - kilogram forţă - secundă), CGS
(centimetru – gram - secundă), MTS (metru – tonă - secundă).
Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) a fost adoptat ȋn 1960 la cea de
a XI-a Conferinţă de Măsuri şi Greutăţi, care a devenit legal şi
obligatoriu ȋncepând cu 1960 şi ȋn România.

9
Îndrumar de laborator

Ȋn Sistemul Internaţional se disting trei clase de unităţi:


 unităţi fundamentale;
 unităţi derivate;
 unităţi suplimentare.

Unităţi SI fundamentale
Există şapte unităţi fundamentale, independente din punct de
vedere dimensional (Tabelul 1.1).

Tabeul 1.1 Unităţi fundamentale SI


Mărimea Simbolul
Denumirea
unităţii de
unităţii de măsură
Denumire Simbol măsură

Lungimea L Metru m
Masă M Kilogram kg
Timp T Secundă s
Intensitatea curentului electric I Amper A
Temperatura termodinamică θ Kelvin K
Cantitatea de substanţă N Mol mol
Intensitatea luminoasă J Candela cd

Definiţiile unităţilor de măsură fundamentale sunt prezentate ȋn


Anexa 7.

Unităţi SI derivate
Există trei grupe de unităţi SI derivate:
 unităţi derivate ȋn funcţie de unităţile fundamentale (Tabelul 1.2);
 unităţi derivate cu denumiri specifice (Tabelul 1.3);
 unităţi derivate care se exprimă folosindu-se denumiri speciale
(Tabelul 1.4).

Tabelul 1.2 Unităţi SI derivate


Mărimea Denumirea mărimii ȋn SI Simbol
2
Arie Metrul pătrat m
3
Volum Metrul cub m
Viteză Metrul pe secundă m/s

10
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2
Acceleraţie Metrul pe secundă la pătrat m/s
Număr de undă 1 pe metru 1/m
3
Densitate Kilogram pe metru cub Kg/m
2
Densitate de current Amper pe metru pătrat A/m
Intensitatea câmpului
Amper pe metru A/m
magnetic
3
Concentraţia (a cantităţii de substanţă) Mol pe metru cub mol/m

Tabelul 1.3 Unităţi derivate cu denumiri specifice


Expresia
Expresia ȋn
Denumirea ȋn alte
Mărimea Simbol unităţi SI
unităţii ȋn SI unităţi
fundamentale
SI
-1
Frecvenţă Hertz Hz - s
-2
Forţă Newton N - m·kg·s
2 -2 -2
Presiune Pascal Pa N/m m ·kg·s
2 -2
Energie, lucru mecanic, căldură Joule J N/m m ·kg·s
2 -3
Putere, flux energetic Watt W J/s m ·kg·s
Cantitate de electricitate, sarcina
Coulomb C - s·A
electrică
Potential electric, tensiune electrică, 2 -3 -1
Volt V W/A m ·kg·s ·A
tensiune electromotoare
-2 -1 4 2
Capacitate electrică Farad F C/V m ·kg ·s A
2 -2 -2
Rezistenţa electrică Ohm - V/A m ·kg·s ·A
-2 -1 2 2
Conductanţa Siemens S A/V m ·kg ·s ·A
2 -2 -1
Fluxul inductanţei magnetice Weber Wb V·s m ·kg·s ·A
2 -2 -1
Inducţie magnetică Tesla T Wb/m kg·s ·A

Temperatura Kelvin K - -

Tabelul 1.4 Unităţi derivate cu denumiri speciale


Denumirea unităţii ȋn Expresia ȋn unităţi
Mărimea Simbol
SI SI fundamentale
2 -2
Momentul unei forte Metru-newton N·m m ·kg·s
Densitatea de flux termic, Watt pe metru 2 -3
W/m kg·s
iluminare energetică pătrat
2 -2 -1
Capacitate termică Joule pe kelvin J/K m ·kg·s ·K

11
Îndrumar de laborator

Joule pe kilogram 2 -2 -1
Capacitatea termică masică J/kg·K m ·s ·K
kelvin
2 -2
Energie masică Joule pe kilogram J/kg m ·s
3 -1 -2
Energie volumetrică Joule pe metru cub J/m m ·kg·s
Intensitate a câmpului -2 -1
Volt pe metru V/m m·kg·s ·A
electric
2 -3
Sarcina electrică volumică Coulomb pe metru C/m m ·s·A
-3 -1 4 2
Permitivitate Farad pe metru F/m m ·kg ·s ·A
-3 -1
Permeabilitatea Henry pe metru H/m m·kg·s ·A
2 -2 -1
Energia molară Joule pe mol J/mol m ·kg·s ·mol
2 -2 -1
Capacitatea termică molară Joule pe mol Kelvin J/mol·K m ·kg·s ·K

Unităţi SI suplimentare
Această categorie cuprinde două unităţi pur geometrice,
asupra cărora nu s-a decis ȋncă dacă fac parte din unităţile
fundamentale sau din cele derivate (Tabelul 1.5).

Tabelul 1.5 Unităţi SI suplimentare


Mărimea Denumirea mărimii SI Simbol

Unghi plan Radian rad


Unghi solid Steradian sr

Grupa unităţilor SI suplimentare este necesară pentru


exprimarea unor unităţi SI derivate (Tabelul 1.6).

Tabelul 1.6 Unităţi SI derivate


Mărimea Denimirea unităţii Simbol
Viteză unghiulară Radian pe secundă rad/s
2
Acceleraţia unghiulară Radian pe secundă la pătrat rad/s
Intensitatea energetică Watt pe steradian W/sr
Watt pe metru -2 -1
Luminanţa energerică W·m ·sr
pătrat·streradian

Multiplii şi submultiplii unităţilor de măsură din SI


La cea de–a XI-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi,
din 1960, s-au stabilit denumiri şi simboluri pentru prefixe, destinate

12
Acţionări hidraulice şi pneumatice

formării multiplilor şi submultiplilor unităţilor SI, listă care a fost apoi


completată ȋn 1964 şi 1975 (Tabelul 1.7).

Tabelul 1.7 Prefixe pentru multipli si submultipli


Factorul de Factorul de
Prefixul Simbol Prefix Simbol
multiplicare multiplicare
18 -1
10 exa E 10 deci d
15 -2
10 peta P 10 centi c
12 -3
10 tera T 10 mili m
9 -6
10 giga G 10 micro μ
6 -9
10 mega M 10 nano n
3 -12
10 kilo k 10 pico p
2 -16
10 hecto h 10 femto f
1 -18
10 deca da 10 atto a

La folosirea prefixelor ȋn SI se fac următoarele recomandări:


1. Simbolurile prefixelor se tipăresc cu litere latine (drepte),
fără spaţii ȋntre simbolul prefixului şi simbolul unităţii.
2. Dacă un simbol care cuprinde un prefix este ȋnsoţit de un
exponent, aceasta ȋnseamnă că şi multiplul sau submultiplul este
ridicat la puterea indicată la exponent:
Exemplu: 1 cm2 = (10-2·m)2 = 10-4·m2
3. Nu se admit prefixe compuse care se formează prin
juxtapunerea mai multor prefixe SI.
Exemplu: 1nm şi nu 1mμm.

1.3. Analiza dimensională a formulelor fizice


Coerenţa SI impune ca unităţile pentru mărimile derivate să se
exprime doar prin unităţi fundamentale şi prin unităţile suplimentare.
Toate mărimile derivate ȋntâlnite ȋn mecanică se pot exprima prin trei
mărimi fundamentale: lungimea L, masa M, şi timplul T.
De exemplu, pentru expresia forţei, dată de legea lui Newton:

= ∙ (1.1)

Unitatea de măsură pentru forţa F se exprimă prin unităţile


fundamentale pentru mărimile L, M, T, sub forma:

13
Îndrumar de laborator

F   M  L  T 2 (1.2)

Toate unităţile de măsură pentru o mărime mecanică oarecare


X pot fi scrise sub forma data de relaţia:

X   L  M   T  (1.3)

Relaţia (1.3) reprezintă formula dimensională pentru unitatea


derivată X. Coeficienţii α, β, γ, care pot fi ȋntregi sau fracţionari,
pozitivi sau negativi, reprezintă dimensiunile unităţii derivate X ȋn
raport cu unităţile L, M, şi T. Ȋn Tabelul 1.8 sunt prezentate unităţile de
măsură derivate ale SI.

Tabelul 1.8 Unităţi de măsură derivate


Mărime Unitate de măsură
Nr.
crt Relaţia de Formula
Denumire Simbol Denumire Simbol
definiţie dimensională
Kilogram
-3 3
1 Densitate ρ ρ = m/V L ·M pe metru kg/m
cub
-2
2 Forţa F F = m·a L·M·T Newton N
Forţa de -2
3. G G = m·g L·M·T Newton N
greutate
Greutate -2 -2 Newton pe 3
4. γ γ = G/V L ·M·T N/m
specifică metru cub
-1 2
5. Presiune p p = F/A L ·M·T Pascal Pa
Tensiune -1 -2
6. σ σ = F/A L ·M·T Pascal Pa
normală
Tensiune -1 -2
7. = F/A L ·M·T Pascal Pa
tangenţială
Tensiune -2 Newton pe
8. σs σs = F/ℓ M·T N/m
superficială metru
Vâscozitate -1 -1 Pascal
9. η η= /grad v L ·M·T Pa·s
dinamică secundă
Metru
Vâscozitate 2 -1 2
10 ʋ ʋ = η/ρ L ·T pătrat pe m /s
cinematică
secundă
-1 Kilogram
11. Debit masic Qm Qm = m/t M·T Kg/s
pe secundă
3 -1 Metru cub 3
12. Debit volumic Qv Qv = V/t L ·T m /s
pe secundă
Lucru 2 -2
13. L L = F· ℓ L ·M·T Joule J
mecanic

14
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2 -2
14. Energie E E = N·t L ·M·T Joule J
2 -3
15. Putere N N = E/t L ·M·T Watt W
Momentul 2 2 Newton
16. M M = F·b L ·M·T N·m
forţei metru
Modul de 3 3
17. W W = I/y L Metru cub m
rezistenţă
Modul de -1 -2 Pascal
18. E E=(F/A)/(Δℓ / ℓ) L ·M·T Pa
elasticitate aceasta

1.4. Conversia unităţilor de măsură. Factorul de transformare.


Dacă aceeaşi mărime X este exprimată ȋn două unităţi de
măsură diferite X = {X1}[X1] şi X = {X2}[X2], ȋn care [X1] şi [X2] sunt
cele două unităţi de măsură, iar {X1} şi {X2} sunt cele două valori
numerice corespunzătoare, rezultă {X1}[X1] = {X2}[X2] sau:
X1  X 2 
(1.4)
X 2  X1 
Dacă se cunoaşte valoarea unei mărimi {X1} măsurată cu
unitatea de măsură [X1], pentru a determina valoarea aceleiaşi mărimi
fizice, rezultată ȋn urma măsurării cu o nouă unitate de măsură [X2],
trebuie să ȋnmulţim valoarea măsurată cunoscută {X1} cu raportul
dintre unitatea utilizată şi noua unitate de măsură.

X 2   X1 X1  (1.5)


X 2 
Exemplu: Se cunoaşte presiunea ȋntr-o incintă ca având
valoarea masurata ȋn N/m2 p=1500N/m2 şi se cere exprimarea valorii
presiunii ȋn daN/cm2.

10
= 1500 = 1500 ∙ ∙ = 1500 ∙ = 1500 ∙ 10
10

Factorul de transformare este raportul dintre unitatea utilizată


şi noua unitate de măsură (ȋn cazul exemplului dat, factorul de
transformare este 10-5) şi rămâne valabil ȋntotdeauna când se face
conversia din N/m2 ȋn daN/cm2. Ȋn Anexa 9 sunt prezentaţi factorii de
transformare pentru o serie de mărimi utilizate ȋn inginerie.

15
Îndrumar de laborator

Exemplu: Se cunoaşte presiunea ȋntr-o incintă ca având


valoarea măsurată ȋn N/m2 p=2750N/m2 şi se cere exprimarea valorii
presiunii ȋn daN/cm2.
Cu factorul de transformare determinat ȋn exemplul anterior:
= 2750 ∙ 10
Faptul că mărimile fizice se exprimă ca un produs dintre
valoare şi unitatea de măsură arată deosebirea dintre formulele fizice
şi cele matematice. Formulele fizice conţin mărimi măsurabile pentru
care trebuie indicate atât valorile cât şi unitătile de măsură.

1.5. Verificare finală

1. Indicaţi mărimile fizice care se exprimă ȋn următoarele unităţi


de măsură: a) N/m2, b) m2, c) W, d) m3/s, e) daN/cm2, f) m/s, g)
bar, h) MPa, i)  /s.
2. Scrieţi formulele dimensionale, precizând valorile pentru α, β şi
γ din relaţia (1.3), pentru următoarele mărimi: a) forţa de
greutate, b) presiune, c) densitate, d) debit volumic, e)
vâscozitate cinematică.
3. Pentru formulele dimensionale ale mărimilor de mai sus,
determinaţi unităţile de măsură ale acestora.
4. Scrieţi formula dimensională pentru puterea hidraulică, ştiind
că este definită ca produs ȋntre presiune şi debit.
5. Scrieţi formula dimensională pentru lucrul mecanic la mişcarea
de translaţie.
6. Determinaţi factorul de transformare ȋn cazul conversiei:
a) daN/cm2 → N/m2, b) m3/s →  /min, c) cSt → m2/s.
7. Folosind tabelele cu factori de transformare din Anexa 8
completaţi a) 150Pa=….bar, b) 200psi=…bar, c) 32cSt=…m2/s

16
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 2
ANALIZA DATELOR EXPERIMENTALE
2.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea tipurilor de erori de măsurare;


 Cunoaşterea modului de calcul a erorilor absolute şi a erorilor
relative;
 Cunoaşterea modului de reprezentare a datelor experimentale.

2.2. Noţiuni introductive


Măsurarea reprezintă caracterizarea unui obiect utilizând
numere, denumite generic valori.
Scopul oricărei măsurări este acela de a determina, cu o
precizie cât mai mare, valorea mărimii fizice măsurate (numită
măsurand). Ȋn aprecierea corectitudinii unei măsurări trebuie să se
ţină seama de o serie de factori:
 metodele de măsurare adoptate;
 mijloacele de măsurare utilizate;
 condiţiile ȋn care se desfăşoară măsurarea;
 pregătirea profesională, atenţia şi experienţa
experimentatorului.
Procedeele raţionale de executare a operaţiilor de măsurare
reprezintă metodele de măsurare. Metodele de măsurare se bazează
pe un fenomen fizic care determină procesul de măsurare.
Rezultatul unei măsurări, reprezentat de o valoare măsurată,
sau care este calculat pe baza mai multor valori măsurate, se abate
aproape întotdeauna, mai mult sau mai puţin, de la valoarea reală a
mărimii de măsurat. Motivul constă în faptul că erorile sunt inevitabile
în cadrul unei măsurări.
Pentru ca un aparat de măsură să poată sesiza variaţii cât mai
mici ale mărimii de măsurat, este necesar ca instrumentul cu care se

17
Îndrumar de laborator

realizează măsurarea să aibă o sensibilitate cât mai mare şi o inerţie


cât mai mică.
Sensibilitatea crescută a instrumentelor de măsură are ca efect
ȋnregistrarea unor variaţii suplimentare din cauza influenţei mediului
ȋn care se desfăşoară măsurarea prin: temperatură, câmpuri electro-
magnetice, presiuni, etc
Principalele surse de erori sunt:
 mijloacele de măsurare (erori instrumentale);
 metodele de măsurare utilizate (erori de metodă);
 influenţa mediului ȋnconjurător: temperatură, umiditatea
aerului, câmpuri electrice şi magnetice, presiunea aerului,
vibraţii, etc. (erori datorate mediului ambiant);
 influenţa celui care efectuează determinările: atenţie,
acuitate vizuală, exerciţiu etc. (erori personale);
 modelului asociat măsurandului (erori de model);
 influenţa mijloacelor de măsurare, sau a experimentatorului
asupra măsurandului (erori de interacţiune).
Ȋn ceea ce priveşte erorile datorate mediului ambiant, ȋn
Tabelul 2.1 sunt prezentate condiţiile standard de referinţă pentru
ȋncercări şi măsurări.

Tabelul 2.1 Condiţii de referinţă


Temperatură Presiune Umiditate Câmp electro-
[oC] [N/m2] magnetic
20 101325 65% absent

Pentru influenţa vibraţiilor, zgomotului, iluminării, componenţei


aerului, etc. nu sunt stabilite ȋncă nivele de referinţă, deoarece nu se
cunosc suficient legile după care aceşti factori influenţează
funcţionarea mijloacelor de măsurare.
Apariţia erorilor poate fi mai mult sau mai puţin frecventă, în
funcţie de cauză, efect şi metoda de măsurare.
Mărimea erorilor rezultă din diferenţa a două valori, dintre care
una corectă (valoarea care există ȋn realitate) şi alta falsă (valoarea
măsurată):

Eroare = valoare masurată – valoare reală (2.1)

18
Acţionări hidraulice şi pneumatice

După această regulă se stabileşte şi semnul erorii: o eroare


este pozitivă, dacă valoarea falsă este mai mare decât cea corectă.
Eroarea absolută en este definită ca diferenţa între valoarea
individuală determinată xi. şi valoarea adevărată x0:

en  xi  x0  x (2.2)

Erorile absolute se exprimă în unităţi ale mărimii măsurate.


Eroarea relativă er este eroarea absolută raportată la valoarea
adevărată a mărimii măsurate şi este adimensională:

xi  x0 x
er   (2.3)
x0 x0
Eroarea relativă poate fi exprimată şi procentual:
x
er   100 (2.4)
x0
O problemă importantă o constituie reprezentarea datelor
experimentale achiziţionate prin procesul de măsurare.

2.3. Reprezentarea datelor experimentale


Datele experimentale pot fi reprezentate prin:
a) Tabele – care prezintă avantajul unei scrieri compacte şi
accesibile pentru citire. Este indicată atunci când se cunosc valorile
funcţiei şi ale argumentului acesteia, dar nu se cunoaşte relaţia care
defineşte dependenţa dintre acestea. Ȋn practică se utilizează
următoarele tipuri de tabele:
 tabele calitative – prin care se stabilesc relaţii ȋntre diferite
mărimi, din punct de vedere calitativ (de exemplu: corespondenţa
dintre ecuaţiile utilizate pentru mişcarea de translaţie şi mişcarea de
rotaţie, tabele cu ecuaţiile de calcul pentru diferite mărimi, etc);
 tabele statistice - ȋn care unele variabile sunt exprimate
cantitativ, iar alte variabile, presupuse independente, nu sunt
exprimate cantitativ.
 tabele de tip funcţional - ȋn care se reprezintă una sau mai
multe funcţii de tipul y=f(x). Cel mai des utilizate tabele funcţionale
sunt: tabele cu date experimentale incă neprelucrate, tabele cu

19
Îndrumar de laborator

valorile diferitelor mărimi fizice, tabele matematice si tabele alcătuite


pentru efectuarea unor calcule.
b) Grafice – prin care se pot reprezenta valorile din tabele,
valori măsurate, sau rezultate ȋn urma unor calcule (grafice
cantitative). Există ȋnsă posibilitatea reprezentării grafice a
dependenţei mărimii y de mărimea x fără a dispune de tabele cu
valori pentru cele două mărimi (grafice calitative). Aceste grafice nu
indică decât calitativ dependenţa dintre mărimea y şi mărimea x.
Graficele calitative furnizează o reprezentare clară şi intuitivă a
modului de dependenţă a diferitelor mărimi fizice. Ȋn Anexa 6 sunt
prezentate indicaţiile privind prezentarea datelor prin grafice.
c) Corelaţii – pe baza datelor experimentale oţinute prin
măsurare, reprezentate prin tabele şi grafice corespunzătoere, se
exprimă mărimea y ȋn funcţie de mărimea x printr-o expresie
matematică y=f(x).
Dacă pentru datele experimentale se scrie relaţia y=f(x), unde
f(x) este polinomul de interpolare care ia valorile y0, y1, y2,..., ȋn
punctele x0, x1, x2, ..., atunci formula obţinută conţine pe lângă
dependenţa reală a funcţie y de argumentul x şi erorile experimentale
care uneori pot distorsiona sensibil dependenţa y=f(x). Ȋn
reprezentarea datelor experimentale prin formule trebuie să se
urmărească determinarea unui polinom de grad minim posibil, sau o
altă funcţie, care să conţină un număr minim de parametri, astfel ȋncât
curba obţinută prin calcul să se situeze cât mai aproape de toate
punctele experimentale. Pentru reprezentarea datelor prin corelaţii se
utilizează formule raţionale şi formule empirice.
Interpolarea are ȋn vedere obtinerea unei valori a funcţiei
situată ȋntre argumente cuprinse ȋntr-un tabel (“arta de a citi printre
rândurile unui tabel”). Ȋn sens mai larg interpolarea presupune găsirea
funcţiei de aproximare a datelor dintr-un tabel.

2.4. Tipuri de erori de măsurare


Dacă se măsoară aceeaşi mărime fizică, de valoare nominală
cunoscută, ȋn condiţii identice, cu aceleaşi mijloace de măsurare şi de
către acelaşi experimentator, se constată că erorile care ȋnsoţesc
măsurările respective au caracter diferit. Unele rămân constante,
unele variază de la o măsurare la alta, iar altele sunt foarte mari,
20
Acţionări hidraulice şi pneumatice

depăşind erorile tolerate de mijloacele de măsurare utilizate. Aceste


constatări au condus la clasificarea erorilor de măsurare din punct de
vedere al structurii statistice a acestora (Fig. 2.1).

Erori ale metodei de


măsurare şi ale
instalaţiei de măsurat

Erori sistematice Erori ale aparatului

Influenţe controlabile
ale mediului
Erori de măsurare
Influenţe necontrolabile
ale mediului

Erori intâmplătoare Erori de citire

Dispersia

Fig. 2.1 - Sistematizarea tipurilor de erori

Din diagrama prezentată în Fig. 2.1 se observă că erorile pot fi


grupate astfel:
a) Erori sistematice – reprezintă erorile care rămân constante
atât ca valoare cât şi ca semn, atunci când se măsoară repetat
aceeaşi mărime fizică, ȋn condiţii practic identice, sau care variază
după o lege definită, dacă se schimbă condiţiile de măsurare.
Aceste erori sunt cauzate în primul rând, de imperfecţiunile
aparatelor, de procedeele de măsurare, precum şi de obiectele
măsurate, dar şi de influenţele măsurabile ale mediului înconjurător
(dimensiuni, temperaturi, vibraţii, câmpuri de forţe electrostatice etc.).
Mărimea unei erori sistematice se poate, în principiu, determina. De
aceea, pentru erorile sistematice se pot introduce corecţii, sau se pot
utiliza mijloace specifice de măsurare.
O eroare sistematică variabilă se poate obţine ȋn cazul când
există o instabilitate ȋn funcţionarea unui aparat electronic.

21
Îndrumar de laborator

Erorile sistematice care nu pot fi eliminate şi care se consideră


mai mici decât erorile tolerate de mijloacele de măsurare utilizate, se
numesc erori sistematice reziduale şi se includ ȋn categoria erorilor
ȋntâmplătoare.
b) Erori întâmplătoare (aleatoare) – reprezintă erorile care
variază imprevizibil atât ca valoare absolută cât şi ca semn, când se
măsoară ȋn mod repetat aceeaşi mărime ȋn condiţii practic identice.
Aceste erori iau naştere prin modificări insesizabile şi
neinfluenţabile ale aparatului de măsurare (frecări), ale obiectelor
măsurate, ale mediului înconjurător, sau prin erori de citire. Acestea
nu pot fi controlate şi nici determinate şi, de aceea, nici nu pot fi
evitate. Ele nu pot fi înlăturate prin corecţii şi pot fi controlate sau
evaluate în totalitatea lor doar parţial, prin măsurări repetate.
S-a constatat din practica măsurărilor că erorile ȋntâmplătoare
Δxi au următoarele proprietăţi:
 erorile Δxi mici ȋn valoare absolută sunt mai frecvente decât
erorile Δxi mari ȋn valoare absolută (principiul cauzal);
 toate erorile ȋntâmplătoare sunt mai mici decât o anumită
limită, care ar corespunde erorii datorată tuturor cauzelor de erori
(principiul limitativ);
 dacă numărul măsurătorilor este suficient de mare se
constată că numărul valorilor negative este egal cu numărul valorilor
pozitive, iar suma algebrică a erorilor ȋntâmplătoare este foarte mică
(principiul distributiv);
 probabilitatea ca să existe o eroare intâmplătoare, prin
efectuarea unei măsurări, depinde de valoarea absolută a erorii
(principiul probabilistic).
Aceste proprietăţi ale erorilor ȋntâmplătoare sunt obţinute din
practică şi se consideră ca axiome.
Densitatea de repartiţie care satisface cele patru proprietăţi ale
erorilor ȋntâmplătoare are forma:

 h 2p  xi  x0 2
f x   K p  e (2.5)

ȋn care: f(x) – densitatea de repartiţie, xi – valoarea individuală


a mărimii măsurate, x0 – valoarea adevărată a mărimii măsurate, Kp –
constantă de probabilitate, hp – indice de precizie.

22
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Din condiţia ca aria mărginită de densitatea de repartiţie f(x) şi


axa x să fie egală cu 1, ceea ce ȋnseamnă că probabilitatea ca, ȋn
urma unei măsurători să se obţină oricare dintre valorile individuale şi
această probabilitate să fie egală cu 1, se obţine relaţia:
hp
Kp  (2.6)

Densitatea de repartiţie are relaţia:

hp  h 2p  xi  x0 2
f x   e (2.7)

ȋn care: hp – indice de precizie, xi – valoarea individuală a


mărimii măsurate, x0 – valoarea adevărată a mărimii măsurate.
Relaţia (2.7) reprezintă densitatea de repartiţie Gauss, care se
mai numeşte şi densitate de repartiţie normală. Parametrul hp
caracterizează precizia măsurărilor efectuate.
Un alt tip de erori din cadrul acestei categorii sunt:
c) Erori grosolane (greşeli) – reprezintă erorile care
depăşesc ȋn mod considerabil erorile cele mai probabile, specifice
condiţiilor date de măsurare.
Aceste erori pot apărea dacă se utilizează mijloace de
măsurare defecte, sau dacă se utilizează un mod defectuos de
exploatare a acestora. Ȋntr-o serie de măsurări asupra aceleiaşi
mărimi fizice, ȋn condiţii practic identice, valorile afectate de erori
grosolane trebuie identificate şi eliminate din şirul rezultatelor
obţinute.

2.5. Erorile tolerate


Pentru caracterizarea diferitelor categorii de mijloace de
măsurare, se foloseşte noţiunea de erori maxim tolerate, definite prin
specificaţii, reglementări etc., ca fiind valori extreme ale unei erori
tolerate relative, la mijlocul de măsurare dat. Dacă la un mijloc de
măsurare se constată o depăşire a limitelor erorilor tolerate, acest
mijloc de măsurare nu poate fi folosit la efectuarea măsurării
respective.

23
Îndrumar de laborator

La indicarea claselor de precizie pentru aparatele de măsurat


este admisă, pe întreg intervalul de măsurare, o eroare constantă.
În contrast cu aceasta, la blocurile de măsurare, în general, se
recomandă să se stabilească, în zona începutului intervalului de
măsurare, erori tolerate mai mici decât la sfârşitul acestuia.

2.6. Verificare finală

1. Precizaţi diferenţa/diferenţele dintre erori aleatoare si erori


sistematice.
2. Precizaţi în ce categorie de reprezentare a datelor se
încadrează Tabelul 1.8. Dar tabelul din Anexa 2?
3. În ce categorie de tabele se încadrează tabelele cu date
rezultate în urma desfăsurării unei lucrări de laborator cu
caracter experimental?
4. Care sunt proprietăţile erorilor întâmplătoare?
5. Ce reprezinta interpolarea?

24
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 3
SIMBOLIZAREA UTILIZATĂ ÎN
ACŢIONĂRILE HIDRAULICE
3.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea simbolizării utilizate in acţionarea hidraulică.

3.2. Noţiuni introductive


Sistemele de acţionare hidraulică utilizează lichide pentru
transferul de energie între intrare şi ieşire. În prima fază lichidul
primeşte energie mecanică mărindu-şi energia specifică într-o maşină
hidraulică volumică (pompa P). Ulterior, energia este cedată motorului
hidraulic (MH). Parametrii energiei hidraulice obţinuţi la pompă, Qp şi
pp, sunt adaptaţi cerinţelor de la motor, Qm şi pm, prin aparatura de
distribuţie, reglare şi protecţie (ADRP).
Structura generală a unui sistem de acţionare hidraulică este
prezentată în Fig. 3.1.
TH

Qp Qm
ADRP
pp pm

ME P MH EA

Fig. 3.1 - Structura generală a unui sistem hidraulic de acţionare.

În schemele hidraulice de acţionare se utilizează semne


convenţionale (STAS 7145-86) pentru reprezentarea elementelor
care compun schema.

25
Îndrumar de laborator

Semnele convenţionale sunt grupate în următoarele categorii :


1. Maşini hidraulice:
1.1. Pompe
1.2. Motoare
1.3. Pompă - Motor.
2. Aparate pentru distribuţie şi reglare discontinuă a debitului.
3. Aparate pentru reglarea presiunii.
4. Aparate pentru reglarea continuă a debitului.
5. Elemente de condiţionare şi transfer.
6. Elemente auxiliare.
7. Aparate de măsură.
8. Motoare de antrenare

Tabelul 3.1 Simboluri utilizate in acţionarea hidraulică


Nr. crt. Denumire Semn convenţional
1.Maşini hidraulice
1.1 Pompe
1.1.1 Pompe cu cilindree fixă.

Pompă cu cilindree fixă cu sens


1.1.1.1
unic de curgere a fluidului.

Pompă cu cilindree fixă cu două


1.1.1.2
sensuri de curgere a fluidului.

1.1.2 Pompe cu cilindree variabilă.

Pompă cu cilindree variabilă cu


1.1.2.1
sens unic de curgere a fluidului.

Pompă cu cilindree variabilă cu


1.1.2.2
două sensuri de curgere a fluidului

26
Acţionări hidraulice şi pneumatice

1.2 Motoare
1.2.1 Motoare rotative.
1.2.1.1 Motoare cu cilindree fixă.

Motor cu cilindree fixă cu sens unic


1.2.1.1.1
de curgere a fluidului.

Motor cu cilindree fixă cu două


1.2.1.1.2
sensuri de curgere a fluidului.

1.2.1.2 Motoare cu cilindree variabilă.

Motor cu cilindree variabilă cu sens


1.2.1.2.1
unic de curgere a fluidului.

Motor cu cilindree variabilă cu două


1.2.1.2.2
sensuri de curgere a fluidului

1.2.2 Motor oscilant.

1.2.3 Motoare liniare (cilindri).


1.2.3.1 Cilindri cu simplă acţiune.
Cilindru cu simplă acţiune cu
1.2.3.1.1 revenire cu arc, cu piston de tip
disc.

Cilindru cu simplă acţiune şi


1.2.3.1.2 revenire gravitaţională, cu piston de
tip plunjer.

27
Îndrumar de laborator

1.2.3.2 Cilindri cu dublă acţiune.

Cilindru cu dublă acţiune si tijă


1.2.3.2.1
simplă (diferenţial).

Cilindru cu dublă acţiune si tijă


1.2.3.2.2
dublă (nediferenţial).

1.2.3.3 Cilindri cu frânare.

Cilindru cu frânare nereglabilă, la un


1.2.3.3.1
singur capăt.

Cilindru cu frânare nereglabilă, la


1.2.3.3.2
ambele capete.

Cilindru cu frânare reglabilă, la un


1.2.3.3.3
singur capăt.

Cilindru cu frânare reglabilă, la


1.2.3.3.4
ambele capete.

1.2.3.4 Cilindri telescopici.

Cilindru telescopic cu simplă


1.2.3.4.1
acţiune.

1.2.3.4.2 Cilindru telescopic cu dublă acţiune.

1.2.4 Multiplicator de presiune.

28
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Transformator de presiune pneumo-


1.2.5
hidraulic.

1.3 Pompă-motor
1.3.1 Pompă-motor cu cilindree fixă.

Pompă-motor cu cilindree fixă cu


1.3.1.1
sens unic de curgere a fluidului.

Pompă-motor cu cilindree fixă cu


1.3.1.2
sensuri diferite de curgere a fluidului

Pompă-motor cu cilindree fixă la


1.3.1.3 care sensul de curgere a fluidului
poate fi inversat.
1.3.2 Pompă-motor cu cilindree variabilă.

Pompă-motor cu cilindree variabilă


1.3.2.1
cu sens unic de curgere a fluidului.

Pompă-motor cu cilindree variabilă


1.3.2.2 cu sensuri diferite de curgere a
fluidului.

Pompă-motor cu cilindree variabilă


1.3.2.3 la care sensul de curgere a fluidului
poate fi inversat.

2.Aparate de distribuţie şi reglare discontinuă a debitului.


2.1 Distribuitoare
Distribuitoare - simbol de bază ( la care se adaugă obligatoriu
2.1.1
tipul comenzii vezi 2.1.2 şi 2.1.3).
I II
C
Distribuitor 2/2 (cu 2 orificii:P şi C şi
2.1.1.1
cu 2 poziţii:I şi II ).
P

29
Îndrumar de laborator

I II
C
Distribuitor 3/2 (cu 3 orificii: P, C şi
2.1.1.2
T şi cu 2 poziţii: I şi II )
P T
I II
A B
Distribuitor 4/2 (cu 4 orificii: P, T, A
2.1.1.3
şi B şi cu 2 poziţii: I şi II )
P T
I 0 II
Distribuitor 4/3 cu centru blocat (cu A B
2.1.1.4 4 orificii: P, T, A şi B şi cu 3 poziţii:
0, I şi II )
P T
Distribuitor 4/3 (cu 4 orificii: P, T, A I 0 II
A B
şi B şi cu 3 poziţii: 0, I şi II )
2.1.1.5
Diferenţa faţă de cazul anterior este
conexiunea la poziţia 0 P T

2.1.2 Distribuitoare cu comandă directă.

Distribuitor 2/2 cu poziţia I I C II


2.1.2.1 comandată cu electromagnet (E1)
iar poziţia II cu arc de revenire. E1 P
-cu buton

-cu manetă

-cu pedală
Distribuitoarele cu comandă directă
de la punctele 2.1.1.1 ÷2.1.1.5 (şi
-cu tachet
toate celelalte variante posibile), pot
2.1.2.2÷4
avea diverse tipuri de comenzi de
-cu arc
comutare a poziţiei dintre care cele
mai întâlnite sunt:
-cu electromagnet

-cu comandă
Hidraulică

30
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.1.3 Distribuitoare cu comandă pilotată.


I II
Distribuitor 4/2, cu arc de revenire A B
2.1.3.1 în poziţia iniţială atât la distribuitorul
pilot cât şi la cel principal. E P T

I II
Distribuitor 4/2, cu arc de revenire A B
2.1.3.2 în poziţia iniţială numai la
distribuitorul pilot.
E P T
La distribuitoarele de la punctele 2.1.1.1÷2.1.1.5 se pot utiliza
2.1.3.3÷…
inclusiv variantele 2.1.3.1 şi 2.1.3.2.
2.2 Distribuitoare cu droselizarea secţiunii de trecere
C
Distribuitor 2/2 cu comanda prin
2.2.1 tachet a deplasării şi revenire prin
arc. P

A B

2.2.2 Servovalvă
P T

2.3 Supape de sens


2.3.1 Supape de sens unic.

Supapă de sens unic fără arc de


2.3.1.1
revenire.

Supapă de sens unic cu arc de


2.3.1.2
revenire.

2.3.2 Supapă de sens unic deblocabilă.

2.3.3 Supapă de selectare.

31
Îndrumar de laborator

3. Aparatura pentru reglarea presiunii


3.1 Supape de presiune normal închise.

Supapă de presiune normal închisă


3.1.1
cu comandă directă.
STAS 7145/86 ISO 1219-1/06

Supapă de presiune normal închisă


3.1.2
cu comandă pilotată.

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06


3.2 Supape de presiune normal deschise

Supapă de presiune normal


3.2.1
deschisă cu comandă directă.
STAS 7145/86 ISO 1219-1/06

Supapă de presiune normal


3.2.2
deschisă cu comandă pilotată.

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06

4. Aparatură pentru reglarea debitului


4.1 Drosele

4.1.1 Drosel reglabil.

Drosel reglabil cu supapă de ocolire


4.1.2
(drosel de cale).

4.2 Regulatoare de debit


detaliat

4.2.1 Regulator de debit cu două căi.

simplificat

32
Acţionări hidraulice şi pneumatice

detaliat

4.2.2 Regulator de debit cu trei căi.


simplificat

4.3 Divizor de debit

5.Elemente de condiţionare si transfer

5.1 Filtru

5.1.1 Sorb

5.2 Acumulator

5.3 Releu de presiune

5.4 Răcitor

33
Îndrumar de laborator

5.5 Rezervor

6. Elemente auxiliare
6.1 Conducte
-de forţă

-de comandă
6.1.1 Conducte rigide

-de drenaj

6.1.2 Conducte flexibile

6.2 Cablu electric

7. Aparate de măsură

7.1 Manometru

7.2 Manometru diferenţial

7.3 Termometru

7.4 Debitmetru

7.5 Indicator de nivel vizual

7.6 Indicator electric de nivel

8. Motoare de antrenare

8.1 Motor electric de antrenare M

34
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Schema hidraulică constituie reprezentarea prin simboluri a


totalităţii elementelor componente ale unei instalaţii hidraulice,
precum şi a legăturilor dintre ele.

3.3. Verificare finală


1. Desenati simbolul pentru:
a) Pompa cu cilindree variabila cu sens unic de curgere a
fluidului;
b) Motor oscilant;
c) Cilindru diferential cu dubla actiune;
d) Distribuitor cu trei orificii si trei pozitii cu comanda cu
electromangnet;
e) Supapa de sens unic deblocabila;
f) Manometru.
2. Numiti echipamentul reprezentat prin simbolul:
a)

b)

c)

d)

e)

f)

35
Îndrumar de laborator

3. Identificaţi aparatele din componenţa următoarelor scheme de


principiu:

A B
1

C D

2
3 6
7

5 4 6

36
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 4
STUDIUL CONSTRUCŢEI ȘI
FUNCŢIONĂRII POMPELOR VOLUMICE
4.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea şi înţelegerea principiului de lucru al pompelor


volumice;
 Cunoaşterea şi aplicarea relaţiilor de calcul pentru parametrii
principali ai pompelor volumice;
 Cunoaşterea celor mai importante tipuri constructive de pompe
volumice şi înţelegerea modului de lucru al acestora;
 Cunoaşterea şi aplicarea relatiilor de dimensionare şi alegerea
pompelor din cataloagele firmelor producătoare.

4.2. Noţiuni teoretice


Definiţie: Pompele volumice sunt pompe în care creşterea
energiei fluidului provine în primul rând din energia de presiune (SR
ISO 5598). Cantitatea de fluid refulată de pompă depinde de viteza
de rotaţie a arborelui de antrenare şi de volumul geometric al pompei.
Pompele volumice transportă lichidul din racordul de aspiraţie
în cel de refulare volum cu volum. În acest scop sunt delimitate
camere de volum variabil, constituite între elementele active ale
pompei.
Principiul de lucru al pompelor volumice
În faza de aspiraţie volumul camerelor este în creştere,
presiunea scade şi ele sunt conectate la racordul de aspiraţie. Are loc
umplerea cu lichid a acestora.
Când volumul camerelor devine maxim, acestea sunt închise
mecanic şi camerele cu lichid se deplasează către racordul de
refulare.

37
Îndrumar de laborator

Fig. 4.1 - Prezentare generală a tipurilor constructive de pompe volumice.

38
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În faza de refulare, volumul camerelor scade şi se produce


creşterea de presiune şi evacuarea lichidului.
Presiunea minim posibilă în camerele de lucru este presiunea
de vaporizare a lichidului la temperatura de funcţionare a pompei, iar
presiunea de refulare poate fi, teoretic, oricât de mare, fiind practic
limitată numai de rezistenţa mecanică a elementelor componente ale
pompei.
Orice pompă volumică respectă obligatoriu două cerinţe
constructive:
-are una sau mai multe camere de volum variabil;
-are unul sau mai multe elemente care delimitează net zona de
aspiraţie de cea de refulare şi permite legarea fiecărei camere, pe
rând, cu aspiraţia respectiv refularea (sistemul de distributie al
pompei).
Clasificarea pompelor volumice.
Ȋn Fig. 4.1 este prezentată clasificarea pompelor volumice, ȋn
funcţie de tipul constructiv, de tipul de reglare a volumului geometric
şi de domeniului de presiuni pentru care sunt destinate.

4.3. Parametrii principali ai pompelor volumice


1. Volumul total aspirat de o cameră de lucru VC [cm3] este
diferenţa dintre volumul său maxim Vmax şi volumul său minim Vmin.

= − (4.1)

2. Cilindreea sau volumul geometric V [cm3/rot] sau [cm3/cursă


dublă] este volumul total vehiculat de pompă la un ciclu de lucru
complet (rotaţie sau cursă dublă). Volumul geometric identifică
pompele volumice.
În cazul pompelor cu mai multe camere de lucru, volumul
geometric este volumul total aspirat de o cameră înmulţit cu numărul
camerelor de lucru.

= ∙ (4.2)

3. Debitul teoretic vehiculat de pompă Qt [  /min] este produsul


dintre volumul geometric pompei şi turaţia de antrenare a acesteia
(turaţia motorului electric de antrenare).

39
Îndrumar de laborator

= ∙ (4.3)
4. Debitul efectiv vehiculat de pompă Q [  /min] este mai mic
decât cel teoretic din cauza pierderilor interne de lichid:

= ∙ = ∙ ∙ (4.4)

ȋn care randamentul volumic  v =0,90÷0,95.


Cu relaţia (4.4) se poate determina debitul efectiv furnizat de o
anumită pompă (V cunoscut) pentru o turaţie de antrenare dată (un
anumit motor electric).
Relaţia (4.4) se poate utiliza şi pentru alegerea pompei
adecvate atunci când dorim să obţinem un anumit debit, având
motorul electric ales. În acest caz, se calculează volumul geometric
necesar cu relatia (4.5) şi, în funcţie de gama de valori din catalog, se
alege pompa cu volumul geometric imediat mai mare decât cel
rezultat din calcul.

= (4.5)

5. Puterea hidraulică efectivă (puterea hidraulică utilă) Nh [kW]
a lichidului la ieşirea din pompă:

= ∙ (4.6)

ȋn care: p este presiunea în racordul de refulare al pompei, iar


Q este debitul real refulat de pompă.

6. Puterea de antrenare a pompei (puterea consumată) Nc [kW]:


p Q
N (4.7)
t

ȋn care randamentul total  t =0,80÷0,85.


Relaţia (4.7) permite determinarea puterii necesare pentru
antrenarea pompei care trebuie să furnizeze debitul Q la presiunea p
(presiune dependenta de încărcarea de la motorul hidraulic).
7. Momentul efectiv de antrenare a pompei M [daN·cm] pentru
obţinerea debitului efectiv Q la presiunea p:

40
Acţionări hidraulice şi pneumatice

∙ (4.8)
=

ȋn care: ω [rad/s] – viteza unghiulară,   2    n , iar n [rot/s] –


turaţia de antrenare a pompei.

7. Momentul teoretic de antrenare a pompei Mt [daN·cm], dacă se


cunosc cilindreea şi presiunea de lucru:
V
Mt  p (4.9)
2 
9. Randamentul volumic este raportul dintre debitul efectiv Q
furnizat de pompă la o anumită presiune şi cel teoretic Qt:

= (4.10)

4.4. Tipuri constructive de pompe volumice


În Fig. 4.1 este prezentat un tablou general al tipurilor
constructive de pompe volumice, cu informaţii privind domeniul
presiunilor maxime pe care acestea le pot asigura precum şi privind
posibilitatea reglării cilindreei acestora.

● Pompe cu roţi dinţate

Fig. 4.2 - Pompa cu roţi dinţate cu angrenare exterioară.

41
Îndrumar de laborator

Pompele cu roţi dinţate (Fig. 4.2 şi Fig. 4.3) sunt pompe la care
două sau mai multe roţi dinţate acţionează, prin angrenare, ca
elemente de pompare (SR ISO 5598).
Transportul de lichid din camera de aspiraţie A către camera
de refulare R se face prin intermediul golurilor dintre dinţii roţilor
dinţate. Camerele de lucru sunt golurile dintre dinţi. La ieşirea din
angrenare a dinţilor volumul camerelor creşte şi se produce aspiraţia.
În continuare camerele de lucru transportă lichidul pe la periferia
roţilor dinţate. La intrarea în angrenare volumul camerei scade şi are
loc refularea.

Fig. 4.3 - Elementele componente ale pompei cu roţi dinţate


şi angrenare exterioară.

Delimitarea netă dintre racordul de aspiraţie şi cel de refulare


este asigurată de contactul dintre dinţii aflaţi în angrenare. Un
fenomen specific este strivirea lichidului între dinţi în zona de
angrenare, ceea ce duce la creşterea presiunii şi încărcarea roţilor.
Pentru descărcare sunt prelucrate canale în piesele care susţin
bucşele de lăgăruire (Fig. 4.2).
Cilindreea pentru acest tip de pompe se calculează cu
următoarea relaţie:

=2∙ ∙ ∙ ∙ (4.11)

în care: m - modulul roţilor dinţate, b - lăţimea roţilor dinţate, iar


z este numărul de dinţi ai unei roţi.

42
Acţionări hidraulice şi pneumatice

● Pompe cu palete culisante


Pompele cu palete culisante sunt pompe la care fluidul este
deplasat de un sistem de palete culisante antrenate de rotor şi
menţinute în contact cu statorul; rotorul şi statorul fiind excentrice,
formează între ele o capacitate de volum variabil (SR ISO 5598).

Fig. 4.4 - Pompa cu palete culisante cu simplu efect şi aspiraţie exterioară.

O cameră de lucru este delimitată între stator, rotor, două


palete consecutive şi capacele laterale ale pompei. Amplasarea
excentrică a rotorului faţă de stator face ca volumul fiecărei camere
de lucru să varieze. Pentru pompa din Fig. 4.4, sensul de rotaţie fiind
cel de pe desen, ȋn jumătatea inferioară camerele de lucru au volumul
în creştere, fiind puse ȋn legătură cu camera de aspiraţie, iar în
jumătatea superioară volumul camerelor este în scădere, ele fiind
puse în legătură cu camera de refulare.
Deoarece contactul dintre palete şi stator este important pentru
delimitarea unei camere de lucru, sunt utilizate diferite metode pentru
asigurarea unui contact ferm între palete şi stator.

43
Îndrumar de laborator

Condiţia pentru delimitarea netă a camerei de aspiraţie de cea


de refulare este ca unghiul la centru dintre două palete consecutive
să fie mai mic decât unghiul la centru corespunzător zonei de trecere
dintre camera de aspiraţie şi cea de refulare.
Forma extremităţii paletelor este importantă deoarece aceasta
influenţează calitatea contactului şi mărimea forţelor de frecare dintre
palete şi stator şi implicit randamentul pompei. În Fig. 4.5 sunt
prezentate două variante de palete.
Cilindreea acestui tip de pompe depinde de mărimea
excentricităţii dintre stator şi rotor. Variantele cu cilindree variabilă se
obţin dacă se proiectează un sistem care să deplaseze statorul pe
direcţia x (pentru varianta din Fig. 4.4).

● Pompe cu pistoane axiale


Pompele cu pistoane axiale (Fig. 4.5 şi Fig. 4.6) sunt pompe
care au pistoanele cu axele paralele cu cea a axului de antrenare şi
sunt dispuse concentric cu acesta. Pistoanele sunt antrenate de un
disc înclinat (SR ISO 5598).
La pompele cu pistoane axiale cu disc înclinat, mişcarea de
rotaţie imprimată axului central este transmisă blocului cilindrilor
împreună cu care se rotesc şi pistoanele.

Fig. 4.5 - Secţiune prin pompa cu pistoane axiale şi disc ȋnclinat.

44
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Pistoanele sunt fixate prin articulaţii sferice de discul înclinat,


astfel că la o rotaţie completă pistoanele execută şi o mişcare de
translaţie în locaşurile din corpul cilindrilor.
Camerele de lucru sunt delimitate de pistoane în locaşele din
corpul cilindrilor. În timpul rotaţiei pistoanele se deplasează în sensul
ieşirii din locaş, caz în care volumul camerei de lucru creşte şi este
pusă în legătură cu camera de aspiraţie, şi în sensul intrării în locaş,
caz in care volumul camerelor de lucru scade şi sunt puse în legătură
cu camera de refulare. Legarea succesiva la camera de aspiraţie sau
cea de refulare se face prin intermediul unei piese numită oglindă de
distribuţie (Fig. 4.6), care este fixă.

Fig. 4.6 - Pompa cu pistoane axiale cu disc înclinat.

Condiţia delimitării dintre camera de aspiraţie şi cea de refulare


este ca diametrul unui locaş cilindric să fie mai mic decât lăţimea
zonei de trecere dintre cele două canale semicirculare dispuse pe
oglinda de distribuţie.
Cilindreea pentru acest tip de pompe se calculează cu relaţia
următoare:

= ∙ℎ∙ (4.12)
4
în care: z - numărul de pistoane, h - cursa pe care o face un
piston la o rotaţie completă, d - diametrul unui piston.

45
Îndrumar de laborator

● Pompe cu pistoane radiale


La acest tip de pompă între rotor şi stator există excentricitatea
e datorită căreia fiecare piston execută la o rotaţie completă o cursă
h=2e. Camera de lucru de volum variabil se delimitează între piston
şi locaşul său din rotor. Pentru sensul de rotaţie din Fig. 4.7 pe
jumătatea din stânga pistoanele ies din locaşuri, camera de lucru are
volumul în creştere şi are loc aspirarea lichidului. Pe jumătatea de
rotaţie din dreapta pistoanele sunt împinse în locaşuri, volumul
camerei de lucru scade şi lichidul este refulat. Legătura camerelor de
lucru cu racordul de aspiraţie respectiv cu cel de refulare se face prin
intermediul axului central de distribuţie care este fix.
Condiţia pentru delimitarea netă a aspiraţiei de refulare este ca
lăţimea t a peretelui axului de distribuţie să fie mai mare decât
diametrul d1 al canalizaţiei de legătură dintre camera de lucru şi axul
central (Fig. 4.7).
stator

rotor

ax de piston
distributie

aspiraţie
refulare

ax de distributie

Fig. 4.7 - Pompa cu pistoane radiale cu sprijin exterior

46
Acţionări hidraulice şi pneumatice

4.5. Agregatul de pompare


În orice sistem hidraulic pompele lucrează obligatoriu
împreună cu un grup de elemente formând agregatul de pompare
(Fig. 4.8). În componenţa agregatului de pompare intră: pompa,
motorul electric, rezervorul, supapa de limitare a presiunii, conducta
de aspiraţie, conducta de retur şi eventual filtru de retur şi elemente
de condiţionare a temperaturii lichidului de lucru.

Fig.4.8 - Agregatul de pompare.

4.6. Verificare finală

1. Analizaţi pompele secţionate şi din standurile din laborator.


2. Care sunt cele două cerinţe constructive îndeplinite obligatoriu
de toate pompele volumice?
3. La una dintre pompele prezentate în figurile 4.2, 4.4 sau 4.5
explicaţi cum sunt concretizate aceste cerinţe.
4. Pentru pompa din Fig. 4.4 explicaţi ce repere din componenţa
pompei delimitează camerele de lucru de volum variabil.
5. Reprezentaţi în două vederi oglinda de distribuţie de la pompa
din Fig. 4.6. Contribuie această piesă la realizarea uneia dintre
cele două cerinţe? Daca da, la care dintre cerinţe?
6. Dacă într-o instalaţie se ating presiuni de 300 bar, ce tipuri
constructive de pompe se pot utiliza?
7. Dacă în relaţia (4.3) valoarea pentru n este în [rot/min] iar
valoarea pentru V în [cm3/rot], care este factorul de

47
Îndrumar de laborator

transformare astfel încât valoarea numerică a debitului Q să se


obţină în [  /min].
8. Ce putere de antrenare este necesară pentru o pompă cu
debitul teoretic Qt=8  /min care lucrează la presiunea
p=55bar?
9. Ce debit efectiv este furnizat de o pompă cu volumul geometric
V=14cm3/rot, antrenată de un motor cu turaţia n=1450rot/min?
Considerând că este vorba de o pompă cu pistoane axiale cu
corp înclinat găsiţi codul ei din extrasul din catalogul Hidraulica
Plopeni (Anexa 3). Care este turaţia maximă la care poate fi
antrenată această pompă?
10. Ce volum geometric trebuie să aibă o pompă pentru a vehicula
un debit teoretic Qt=11  /min, dacă este antrenată de un motor
cu turaţia n=1000rot/min? Care este debitul efectiv dacă  v
=0,95? Considerând că este o pompă cu roţi dinţate, găsiţi
codul ei din extrasul din catalogul Hidraulica Plopeni (Anexa 1
şi Anexa 2). Care sunt dimensiunile de gabarit ale acestei
pompe?
11. Ce componente include agregatul de pompare?
12. Alegeţi din catalogul de pompe cu roţi dinţate o pompă şi
calculaţi debitul şi puterea hidraulică furnizată, considerând că
este antrenată cu turaţia n=1450rot/min şi lucrează la
presiunea p=150bar.

48
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 5
TRASAREA CARACTERISTICILOR
POMPELOR VOLUMICE
5.1. Obiectivele lucrării:

 Cunoaşterea principalelor caracteristici ale pompelor volumice;


 Cunoaştrea metodologiei de trasare a caracteristicilor statice
ale unei pompe volumice;
 Cunoaşterea şi aplicarea practică a metodologiei de trasare a
a caracteristicilor statice pentru o pompă cu roţi dinţate.

5.2. Noţiuni teoretice


Utilizatorul pompelor hidraulice volumice este interesat de
valorile efective care se stabilesc în funcţionare pentru parametrii
hidraulici şi de dependenţa dintre aceştia. Relaţiile de dependenţă
între aceste mărimi sunt exprimate prin caracteristici statice, la baza
carora sunt relaţii algebrice de forma:
Q  f ( p, n) ,  t  f ( p , Q ) , n  f (M ) , Q  f ( n, p ) (5.1)

● Caracteristica statică debit – presiune


Această caracteristică este cel mai frecvent utilizată în
aprecierea performanţelor staţionare sau tranzitorii ale unei pompe
sau motor hidraulic rotativ (Fig. 5.1).
Debitului teoretic vehiculat de pompă Qt (5.2) depinde de
presiune.

Qt  n  V (5.2)

Debitul efectiv Q al pompei diferă de cel teoretic din cauza


pierderilor de debit ΔQ care au loc ȋn interiorul pompei.

49
Îndrumar de laborator

= − (5.3)

Pierderile de debit ΔQ au drept cauză scăpările de ulei ΔQ1


prin jocuri (neetanşeităţi) şi umplerea incompletă a camerelor de lucru
ale pompei ΔQ2.

= + (5.4)

Pierderile prin jocuri (fante) ΔQ1 sunt direct proporţionale cu


presiunea p in racordul de refulare al pompei:

Q1  a p  p

Pierderile de ulei din cauza umplerii incomplete a camerelor


volumice ΔQ2 sunt direct proporţionale cu vâscozitatea uleiului şi cu
turaţia de antrenare a pompei. De obicei ele sunt mici în raport cu
pierderile prin jocuri şi se neglijează, ΔQ2 = 0.
Relaţia debitului efectiv are forma:

= − ∙ (5.5)

dQ
şi reprezintă ecuaţia unei drepte de pantă a p  .
dp
Ȋn Fig. 5.1 este prezentă caracteristica statică debit-presiune a
unei pompe volumice.

Fig.5.1 - Caracteristica statică debit-presiune.

50
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Caracteristicile de randament
Procesul de transformare a energiei mecanice în energie
hidraulică este însoţit de pierderi de natură mecanică, hidraulică şi
volumică.
Pierderile mecanice ∆ apar din cauza frecărilor în garnituri,
în rulmenţi şi a suprafeţelor interioare cu uleiul din pompă. Aceste
pierderi se determină ca diferenţă dintre puterea consumată NC la
arborele pompei şi puterea teoretică (ideală) Nt:

= − (5.6)

În funcţie de parametrii mecanici la axul pompei, puterea


consumată este:

= ∙ (5.7)

= ∙ (5.8)

în care: Qt este calculat cu relaţia (5.2), iar ω = 2·π·n, ω [rad/s]


este viteza unghiulară, n [rot/s] – este turaţia.
Momentul de antrenare la arborele pompei M se determină cu
relatia:

= + (5.9)

în care: Mt [Nm] – momentul teoretic de antrenare, ΔMm [Nm] -


pierderile de moment pentru învingerea frecărilor mecanice şi
hidraulice
Momentul teoretic de antrenare Mt se calculează cu relaţia:

= ∙ (5.10)
2∙
Pierderile hidraulice în pompe se datoresc circulaţiei uleiului în
interiorul pompei şi reprezintă de fapt pierderile de presiune pentru
învingerea energiei cinetice a fluidului. Fiind foarte mici, de obicei ele
se neglijează.
Pierderile volumice ΔQ au fost analizate la caracteristica debit
- presiune.

51
Îndrumar de laborator

Corespunzător celor trei tipuri de pierderi de putere în pompă,


se definesc randamentele corespunzătoare:
Randamentul volumic ηv, arată că debitul efectiv (real) este
mai mic decât debitul teoretic.

− − ∙
= = = (5.11)

Randamentul volumic scade cu creşterea pierderilor volumice,


respectiv cu creşterea presiunii (Fig. 5.2).

Fig. 5.2 - Caracteristicile de randament.

Randamentul mecanic ηm este raportul între puterea teoretică


(ideală) Nt şi puterea consumată NC la arborele pompei, respectiv
raportul între momentul teoretic Mt şi momentul real de antrenare M la
arborele pompei:

= (5.12)

Ţinând cont de relaţia (5.10) a momentului teoretic Mt,


randamentul mecanic se poate scrie:

∙ 1
= ∙ (5.13)
2

In care: V – volumul geometric al pompei, p – presiunea in


racordul de refulare, M – momentul de antrenare la arborele pompei.
Din aceste relaţii rezultă că randamentul mecanic al pompei
creşte cu creşterea presiunii, deoarece creşte puterea consumată,

52
Acţionări hidraulice şi pneumatice

dar în acelaşi timp are loc o uşoară creştere a pierderilor mecanice


ΔNm. Dependenţa între randamentul mecanic şi presiunea pompei ηm
= f(p) este reprezentată în Fig. 5.2.
Randamentul hidraulic ηh este determinat de pierderile de
putere (energie) pentru circulaţia uleiului în pompă, corespunzătoare
învingerii rezistenţelor hidraulice De obicei randamentul hidraulic se
consideră unitar ηh = 1, deoarece pierderile prin rezistenţele
hidraulice se înglobează în pierderile mecanice. Randamentul
hidraulic este o parte a randamentului mecanic.
Randamentul total ηt al pompei este dat de pierderile totale de
putere în pompă şi se defineşte ca fiind raportul între puterea utilă
(hidraulică) Nh obţinută la ieşirea din pompă şi puterea consumată (de
antrenare) NC la arborele pompei.


= = (5.14)

Randamentul total al pompei se exprimă ca produs al celor trei


tipuri de randamente. Prin înlocuirile corespunzătoare, rezultă:

= ∙ ∙ = ∙ ∙ = (5.15)

Pe baza celor prezentate se pot face o serie de observaţii


asupra randamentului total ηt al pompei:
1. Randamentul total creşte cu creşterea presiunii, deoarece
randamentul mecanic creşte într-o măsură mai mare decât scăderea
randamentului volumic. Începând de la o anumită valoare a presiunii,
randamentul mecanic nu mai creşte iar randamentul volumic scade
accentuat, astfel încât randamentul total scade;
2. Randamentul total ηt creşte cu turaţia de antrenare n într-o
mică măsură, deoarece randamentul volumic ηv se măreşte, iar
randamentul mecanic ηm se micşorează;
3. Randamentul total ηt este mai mare la pompele cu cilindree
mare (pompe mari) deoarece atât ηv cât şi ηm se măresc cu creşterea
cilindreei pompei.

53
Îndrumar de laborator

5.3. Descrierea instalaţiei experimentale


Determinarea caracteristicilor pompelor volumice rotative Q =
f(p), ηv = f(p) şi Mt = f(p) se va realiza pe standul experimental
prezentat în Fig. 5.3.
Pompa de încercat este o pompă cu roţi dinţate PRD2 -
1013D, fabricată la U.M. Plopeni, având cilindreea de 8 cm 3/rot.
Pompa este antrenată de un motor electric cu turaţia
n = 3000 [rot/min].

Fig. 5.3 - Instalaţia experimentală.

Pompa supusă testării (1) este antrenată la turaţie constantă


sau variabilă de motorul electric (2) a cărui turaţie este sesizată de
traductorul de turaţie (3).
Cu ajutorul droselului (10) se realizează încărcarea sistemului.
Distribuitorul (8) permite conectarea/deconectarea debitmetrului (9).
Diferenţa de presiune pe pompă se determină ca diferenţă dintre
presiunea în racordul de refulare citită la manometrul (6) şi
depresiunea în racordul de aspiraţie citită la manometrul (5).
Supapa de presiune (11) limitează presiunea maximă din
sistem. Sistemul este prevăzut cu schimbătorul de căldură (14), care
asigură menţinerea temperaturii uleiului în limitele recomandate,
temperatură care poate fi citită cu termometrul (13). Filtru de retur
(12) reţine impurităţile din uleiul care se întoarce din instalaţie.

54
Acţionări hidraulice şi pneumatice

5.4. Modul de lucru


 Înainte de pornirea instalaţiei se verifică poziţia “complet
deschis” pentru droselul (10).
 Se reglează supapa de presiune pentru valoarea maximă a
presiunii ȋn instalaţie.
 După pornire, se modifică deschiderea droselului prin
închiderea treptată a acestuia. Pentru fiecare deschidere reglată se
citesc: indicaţiile manometrelor (5) şi (6), a debitmetrului (9) şi a
turometrului (3).
Se va efectua un număr de 6 ÷ 10 citiri.
 După terminarea masurătorilor, se ȋnchide droselul şi se
opreşte motorul electric de antrenare.

5.5. Relaţii de calcul


 Debitul teoretic refulat de pompă:
= ∙
Pentru instalaţia din laborator pompa are V = 8 cm 3/rot şi este
antrenată de un motor electric cu turaţia n = 3000 [rot/min].

 Debitul efectiv refulat de pompă:


= ∙
ȋn care D – numărul de diviziuni citite la debitmetrul (9);
div=0,24 - valoarea unei diviziuni exprimată ȋn [  /min].

 Sarcina pompei:

= −

ȋn care pr – presiunea de refulare a pompei, măsurată la


manomerul (6), pa – presiunea de aspiraţie a pompei, măsurată la
manometrul (5).

 Randamentul volumic:

55
Îndrumar de laborator

 Momentul teoretic de antrenare a pompei:

= ∙
2∙

5.6. Verificare finală

1. Denumiţi simbolurile corespunzătoare aparatelor care compun


circuitul hidraulic din Fig. 5.3.
2. Completati tabelul următor cu valorile măsurate şi cele
calculate.

Tabelul 5.1
Nr. pa pr p D Q Qt Mt
crt [bar] [bar] [bar] [diviziuni] [l/min] [l/min]
v [daN·cm]

3. Pe baza datelor din tabelul anterior, trasaţi caracteristicile


Q = f(p), ηv = f(p) şi Mt = f(p).

56
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 6
STUDIUL MOTOARELOR HIDRAULICE
LINIARE
6.1. Obiectivele lucrării

 Studiul motoarelor hidraulice liniare - cilindrii hidraulici;


 Cunoaşterea şi utilizarea relatiilor pentru proiectarea unui
cilindru hidraulic.

6.2. Noţiuni teoretice


Deplasarea liniară, pe o distanţă impusă, sub o sarcină dată se
poate realiza utilizând diferite tipuri de acţionare. În funcţie de
domeniul în care se încadrează valoarea cursei şi forţei se poate opta
pentru un tip de acţionare sau altul: actionare mecanica, electrica,
hidraulica sau pneumatica.
Motoarele hidraulice liniare cunoscute sub denumirea curentă
de cilindri hidraulici realizează transformarea energiei hidraulice
(presiune-debit) în energie mecanică de translaţie (forţă-viteză) pe
care o transmit mecanismelor acţionate.
După numărul direcţiilor în care cilindrul efectuează deplasarea
sub acţiunea energiei hidraulice, cilindrii pot fi:
 cu simplă acţiune la care revenirea în poziţie iniţială se face prin
intermediul unui arc sau sub greutatea proprie;
 cu dublă acţiune la care deplasarea în ambele sensuri se face
utilizând energia hidraulică;
Dupa raportul celor două suprafeţe active, cilindrii cu dublă
acţiune pot fi:
 nediferenţiali (cu tijă bilaterală) la care A1  A2 ;
 diferenţiali (cu tijă unilaterală) la care A1  A2 ;

57
Îndrumar de laborator

Fig. 6.1 – Clasificarea cilindrilor hidraulici

58
Acţionări hidraulice şi pneumatice

După existenţa frânării la capăt de cursă, cilindrii pot fi:


 cu frânare la capăt de cursă;
 fără frânare la capăt de cursă.
În funcţie de forma pistonului cilindrii hidraulici pot fi:
 cu piston tip disc;
 cu piston tip plunjer;
 cu piston telescopic.
În Fig. 6.1 este prezentat tabloul general de clasificare a
cilidrilor hidraulici.

6.3 Construcţia MHL


În principiu, un cilindru hidraulic (Fig. 6.2) este compus din
următoarele elemente: corpul cilindrului (1), pistonul (2) şi tija (tijele)
(3). Lichidul sub presiune este trimis în una din incinte şi pe suprafaţa
activă a pistonului se va crea o forţă de presiune ( p  A ) care va
acţiona asupra pistonului care se pune în mişcare. Din cealaltă incintă
lichidul va fi evacuat la rezervor.
1 2 3 4 5 6

13 12 11 10 9 8 7
Fig. 6.2 - Construcţia unui cilindru hidraulic
1 - corpul cilindrului; 2 - piston; 3 - tija; 4 - racord; 5 – bucşă de ghidare;
6 – garnitură de etanşare a tijei; 7 – capac străpuns; 8 - manşon;
9 – garnitură de etanşare a capacului; 10 – port-bucşă; 11 – inel de ghidare;
12 – garnitură de etanşare a pistonului; 13 - capac.

Cilindrii hidraulici sunt realizaţi de întreprinderi specializate


sau, atunci când este necesar, pot fi construiţi în oricare atelier cu
dotare medie.

59
Îndrumar de laborator

Cilindrii cu piston pot fi executaţi în varianta cu frânare la capăt


de cursă. În Fig. 6.3 este prezentată o soluţie constructivă pentru
frânare la capăt de cursă in scopul de a evita ciocnirea repetată a
pistonului de capac şi consecinţele sale de natură hidraulică sau
mecanică.
La deplasarea spre stânga, cepul (3) al pistonului intră în
alezajul din capacul (2), fluidul este droselizat la început prin spaţiul
(în scădere) dintre partea conică a cepului şi alezaj, după care
evacuarea lichidului din cameră se face numai prin droselul cu ac (4),
reglat corespunzător vitezei de frânare impuse. La deplasarea
pistonului în sens invers, alimentarea cu fluid se face prin supapa de
sens (1), până când cepul iese din alezaj, apoi direct în camera
cilindrului.

1 2 3
D
d

1
4 a

Fig. 6.3 - Realizarea frânãrii la capăt de cursã


1 – supapă de sens; 2 – capac; 3 – cep;
4 – elementul de reglare al droselului.

6.4 Proiectarea cilindrului hidraulic


Dimensionarea cilindrului constă în determinarea alezajului
nominal D al cilindrului respectiv diametrului d al tijei.
Datele iniţiale sunt determinate in practică de lucrul mecanic
pe care trebuie sa-l furnizeze cilindrul hidraulic. În majoritatea
cazurilor acestea sunt:
 F [daN] - forţa necesară deplasării organului mobil, în unele
cazuri interesează forţa la tijă pentru ambele sensuri şi se
impune Fe (ieşire tijă) şi Fi (intrare tijă);

60
Acţionări hidraulice şi pneumatice

 p [ daN cm 2 ] - presiunea nominală de lucru;


 v [m/min] - viteza de deplasare a pistonului;
 M [Kg] - masa elementelor care trebuie deplasate.

Tabelul 6.1 Parametrii constructivi şi funcţionali ai unui cilindru


hidraulic
Nr. Denumirea parametrului Unitate de
Simbol
crt. funcţional măsură

1 Presiunea nominală pn daN/cm2, bar

Dimensiuni principale: D 2 mm/mm2


Ap 
- diametrul pistonului 4
/suprafaţa d 2
- diametrul tijei /suprafaţa At  mm/mm2
2 4
- raportul suprafeţelor active
ale pistonului pentru cilindrii Ap D2
  -
diferenţiali Ap  At D2  d 2
- cursa totală a pistonului L
mm
Forţa nominală pentru cel
3 Fi , Fe daN
două sensuri
Viteza medie a pistonului m/min
4 v /Q
/debitul l/min
5 Randamentul total  %
6 Masa cilindrului M kg

6.4.1. Determinarea diametrului pistonului şi diametrului


tijei
Suprafaţa activă a pistonului depinde de sensul in care acesta
trebuie să se deplaseze.
1. Pentru sensul tijă-iese (tija lucrează la compresiune)
suprafaţa activa necesară a pistonului este dată de relaţia:
Fe
A pe  (6.1)
p  m

2. Pentru sensul tijă-intră (tija lucrează la întindere) suprafaţa


activă necesară a pistonului este dată de relaţia:

61
Îndrumar de laborator

Fi
A pi   (6.2)
p  m

relaţii în care Fe şi Fi sunt impuse iniţial prin lucrul mecanic


necesar,  - coeficientul de influenţă a tijei;  m  0,85 ÷0,92 -
randamentul mecanic prin care se consideră frecările în garnituri şi
forţa de contrapresiune.
Raportul celor două suprafeţe active este denumit coeficientul
de influenţă a tijei, care se calculează cu relaţia:

Ap D2
  (6.3)
Ap  At D2  d 2

In etapa de dimensionare a cilindrului, coeficientul  de


influenţă a tijei se alege în funcţie de tipul de tijă pentru care optăm.
Opţiunea se face considerand mărimea cursei şi cea a forţei de
încărcare a tijei.
  =1.12 – pentru tije subţiri;
  =1.4÷1.6 - pentru tije groase;
  =2 - pentru tije foarte groase.
După calcularea valorii suprafeţei active necesare a pistonului
pentru cele două sensuri de mişcare, se alege valoarea cea mai mare
dintre cele două calculate Ape respectiv Api şi se determină diametrul
pistonului (alezajul) D cilindrului:

4  Ap
D (6.4)

Se adoptă valoarea mai mare, imediat următoare celei
calculate, din şirul de valori standardizate pentru alezaje (STAS 7779-
88):

D [mm]: 13, 12, 16, 20, 25, 32, (36), 40, (45), 50, (56), (70), 80, (90),
100, (110), 125, (140), 200, (220), 250, (280), 320, (360),
400, (450), 500.

Diametrul tijei
Din relaţia (6.3) rezultă diametrul tijei:
62
Acţionări hidraulice şi pneumatice

 1
d  D
 (6.5)

Se adoptă valoarea mai apropiată de cea calculată din şirul de


valori standardizate (STAS 7779-88):

d [mm]: 4, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 25, 28, 32, 36, 40, 45,
50, 56, 63, 70, 80, 90, 100, 110, 125, 140, 160, 180, 200.

După adoptarea diametrului, tija trebuie verificată la solicitările


mecanice la care este supusă (întindere – compresiune şi flambaj) cu
relaţii de rezistenţa materialelor. Alegerea valorii celei mai apropiate,
poate fi şi mai mică decât cea calculată, este confirmată sau infirmată
in urma verificărilor la solicitările mecanice.

6.4.2. Determinarea debitelor necesare


Se calculeaza debitul necesar pentru cele doua sensuri de
deplasare a tijei:
1. Deplasarea în sensul tija - iese:

  D 2 ve
QeM   (6.6)
4 v

2. Deplasarea în sensul tija - intră:

  D 2 vi
QiM   (6.7)
4 v

în care: D – diametrul pistonului adoptat anterior; d – diametrul


tijei in urma verificărilor la solicitările mecanice; ve şi vi sunt vitezele
impuse pentru cele două sensuri de mişcare;  v  0,95÷0,995 -
randamentul volumic al cilindrului.

6.4.3. Determinarea diametrului orificiilor de alimentare


Cilindrii se racordează la instalaţie prin racorduri standardizate
(4) din Fig. 6.2. Tipul constructiv al acestora depinde de condiţiile de
montare. La acestea se fixeaza niplurile care conecteaza conductele.

63
Îndrumar de laborator

Diametrul interior al niplurilor este egal cu diametrul orificiilor


de alimentare - evacuare din peretele corpului cilindrului (1) - Fig. 6.2.
Dimensionarea orificiilor de alimentare - evacuare se face
pornind de la condiţia ca viteza de curgere prin racord şi implicit
conductă să fie v c  3 ÷ 3.5 [m/s]. Secţiunea necesară a racordului şi
implicit conductei se calculează cu relatia:

= (6.8)

în care: Ac – sectiunea racordului şi implicit conductei; Q –


debitul care parcurge racordul; v c  3 ÷ 3.5 [m/s] - viteza de curgere
prin racord.
Din relaţia (6.8) rezultă diametrul racordului şi implicit
conductei
4  Ac 4Q
dc  
   vc (6.9)

În care debitul Q are valoarea cea mai mare dintre cele două
obţinute cu (6.6) şi (6.7) şi vc ales conform recomandărilor.
Valoarea rezultată din calcul se rotunjeşte la diametrul imediat
superior din seria normalizată pentru diametrul nominal

Dn [mm]: 6, 10, 16, 20, 25, 32.

SR ISO 3321/1995 cuprinde alezaje pentru cilindri şi diametre


pentru tije, seria în in (inches) (vezi Anexa 9).

D [in]: 3 ; 1; 1 1 ; 1 1 ; 2; 2 1 ; 3 1 ; 4; 5; 6; 7; 8; 9; 10; 12; 14.


4 8 2 2 4

D [in]: 1 ; 5 ; 3 ; 1 , 5 ; 1; 1 3 ; 1 3 ; 2; 2 1 ; 3; 3 1 ; 4; 4 1
4 16 8 2 8 8 4 2 2 2
; 5; 5 1 ; 8 1 ; 10.
2 2

Pentru cursa pistonului SR ISO 4393/1995 recomandă seria de


bază:

c [mm]: 25, 50, 80, 100, 125, 160, 200, 250, 320, 400, 500.

64
Acţionări hidraulice şi pneumatice

6.4.4. Etanşarea la tijă


Tipul de garnituri utilizat se stabileşte iniţial iar dimensiunile
acestora se aleg în funcţie de diametrul d al tijei, confirmat in urma
verificărilor la solicitări mecanice.

manşeta
manşeta "U" raclor
4 3 2 1

Fig. 6.4 – Etanşarea la tijă


1-tijă; 2-bucşă de ghidare; 3-corp cilindru; 4-capac străpuns.

Locaşurile pentru garnitura de etanşare şi manşeta raclor se


aleg din standarde sau din catalogul producătorilor pornind de la
diametrul tijei.
Jocul J trebuie să fie cuprins între 0,5÷1 [mm].

6.4.5. Bucşa de ghidare


Lungimea bucşei de ghidare (5) – Fig. 6.2 se adoptă
constructiv dacă incărcarea este pe direcţia axei tijei.

ℓ=1÷1,5·d

Diametrul interior al bucşei rezulta din ajustajul tijă – bucşă, iar


cel exterior din ajustajul cu strangere bucşă – port bucşă (10) – Fig.
6.2. Pentru a se asigura o ghidare bună a tijei se va alege un material
cu proprietăţi antifricţiune Bz14T sau BZA110.

6.4.6. Capacul strapuns

65
Îndrumar de laborator

Dimensiunile capacului străpuns (7) din Fig. 6.2 sunt dictate,


pe de o parte de piesele în care de se fixează şi pe de altă parte de
considerente de gabarit.

6.4.7. Capacul la camera fara tijă


1 2 3 4

1 2 3 4

D1 M D

a b
Fig. 6.5 – Soluţii constructive pentru capacul la camera fara tijă.
a. 1-capac; 2-garnitură; 3- inel „O”; 4-corpul cilindrului
b. 1-capac; 2-inel „O” 3-tirant; 4-corpul cilindrului.

Soluţia pentru prinderea capacelor de corpul cilindrului depinde


de lungimea cilindrului şi de condiţiile de montare existente. Soluţiile
din Fig. 6.5 sunt cele mai frecvent intâlnite în practică. La acestea se
adauga solutia din Fig. 6.2 la care capacul este fixat prin sudare. În
cazul din Fig. 6.5.a se prezintă soluţia cu prindere cu filet, în care
capacul (1) se înfiletează în corpul cilindrului (4), etanşarea
realizându-se cu un inel „O” (3) şi garnitura metalică (2). În cazul din
Fig. 6.5.b, soluţia de fixare a capacului este cu tiranţi. Tirantul (3) (tija
filetată la ambele capete) fixează ambele capace ale cilindrului cu
ajutorul piuliţelor, iar etanşarea se realizează cu un inel „O” (2).

6.4.8. Ansamblul tijă – piston


Configuraţia ansamblului tijă-piston se stabileşte în funcţie de
modul de etanşare de la piston, de posibilităţile tehnologice şi de
forma tijei (unilaterală sau bilaterală). Soluţia prezentată în Fig. 6.6
este cu etanşare a pistonului pe manşete „U”. Fixarea acestora pe
pistonul (2) se realizeaza cu ajutorul flanşelor (3) a căror strângere pe
tija (4) este asigurată de piuliţa (1) prevăzută cu element de blocare
pe filet.

66
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Forţa de presiune creată pe suprafaţa activă corespunzătoare


a pistonului se transmite la tijă prin umărul de sprijin pentru sensul tijă
– iese respectiv prin filet pentru sensul tijă – intră.
1 2 3 4

d1
M

D
d
b
manşeta "U"

Fig. 6.6 – Ansamblul tijă – piston. 1-piuliţă; 2-piston; 3-flanşă; 4-tijă.

Din condiţia de rezistenţă la contact, se determină diametrul d1


cu relaţia:

4  Fe
d1  d 2  (6.10)
  pac

In care pac – presiunea admisibila de contact care se alege din


tabelele cu caractersitici ale materialelor, d şi d1 conform Fig. 6.6.
Filetul M (Fig. 6.6) se dimensionează constructiv după
stabilirea diametrului d1 şi se verifică la încărcarea impusă la cursa de
intrare a tijei.

6.4.9. Recomandări tehnice


 Pentru ansamblul cilindrului hidraulic sunt importante
ajustajele:
- piston – cilindru, numai pentru unele tipuri de etanşări, pentru
care sunt precizate variantele recomandate;
- tijă – bucşă de ghidare:
- capac – cilindru şi tijă piston, dacă se folosesc inele „O”:

67
Îndrumar de laborator

 În zona montării garniturilor se vor respecta cu stricteţe


condiţiile impuse de standard privind calitatea suprafeţei, racordări şi
unghiuri de înclinare pentru a se evita distrugerea garniturilor.
 Calitatea suprafeţelor este importantă mai ales pentru tijă,
suprafaţa interioară a corpului cilindrului şi suprafaţa interioară a
bucşei de ghidare, cazuri in care se recomandă valoarea 0,8. Pentru
aceste suprafeţe sunt necesare recomandări pentru abateri de formă
şi de poziţie faţă de suprafeţe de sprijin la montare.
 La ambele capete ale corpului cilindrului, se va prevedea o
zonă conică cu 15° pe o lungime de minimum 3 mm.

6.5. Parametri caracteristici


La cilindrii cu tijă unilaterală (Fig. 6.2), intrarea uleiului în camera
fără tijă produce o deplasare a pistonului cu viteza v e care, dacă se
neglijează pierderile, se determină cu formula:

4Q
ve  (6.11)
  D2
în care: ve - viteza de ieşire a tijei; Q – debitul de alimentare a
cilindrului; D – diametrul pistonului.
Viteza de intrare a tijei este:

4Q
vi  (6.12)
  (D2  d 2 )

în care: vi - viteza de intrare a tijei; Q – debitul de alimentare a


cilindrului; D – diametrul pistonului; d - diametrul tijei.
Sub acţiunea presiunii lichidului, forţa de presiune este dată de
relaţia (6.13) pentru tijă-iese si (6.14) pentru tijă-intră.

= ∙ (6.13)
4

Fpi  p 

  D2  d 2  (6.14)
4
în care: Fpe Fpi – forţa de presiune pentru sensul tijă - iese
respectiv tijă - intră; p – presiunea în camera activă a cilindrului;

68
Acţionări hidraulice şi pneumatice

D – diametrul pistonului; d - diametrul tijei.


Forţa la tijă (aplicată elementului acţionat) este mai mică decât
forţa de presiune, din cauza frecărilor in garnituri şi forţei de
contrapresiune. Pentru a o determina, se va ţine cont de randamentul
mecanic al cilindrului ηm = 0,85 ÷0,92.

= ∙ (6.15)

= ∙ (6.16)
Puterea utilă la tija cilindrului este:
Nu  F  v (6.17)
în care: Nu – puterea utilă; F – forţa la tijă (tijă-intră sau tijă-
iese, în funcţie de sensul de mişcare pentru care se calculează
puterea); v - viteza de mişcare a tijei (tijă-intră sau tijă-iese, în funcţie
de sensul de mişcare pentru care se calculează puterea).
Puterea hidraulică consumată:

= ∙ (6.18)

în care: Nh – puterea hidraulică (puterea consumată); p –


presiunea în camera activă a cilindrului; Q – debitul de alimentare a
cilindrului.
Randamentul total al cilindrului este raportul dintre puterea
utilă şi cea consumată:

Nu F  v
t   (6.19)
Nh p  Q

v=0,2 m/s
0,95
0,94
0,93
0,92
0,91
0,90
0,89
0 50 100 150 200 250 p [bar]

Fig. 6.7 - Caracteristica  t  f  p  la v = ct.

69
Îndrumar de laborator

Un exemplu de caracteristică  t  f  p  la v = ct. este dat în


Fig. 6.7.

6.6. Verificare finală


1. În urma analizei desenului din Fig. 6.2, alegeţi varianta
potrivită:
- prinderea capacelor de corpul cilindrului se realizează:
a. cu tiranţi;
b. prin sudare;
c. prin filet.
- pistonul este construit
a. monobloc;
b. ca subansamblu.
- prinderea pistonului cu tijă se face:
a. prin sudare;
b. prin înfiletare directă;
c. cu elemente suplimentare filetate.
- cilindrul este:
a. cu dublă acţiune;
b. cu simplă acţiune.
2. Realizaţi o schemă hidraulică de acţionare cu doi cilindri, unul
cu dublă acţiune şi tijă unilaterală iar celălalt de tip plunjer. Cei
doi cilindri sunt alimentaţi de la aceeaşi sursă şi se mişcă
independent unul de celălalt.
3. În cazul unui cilindru cu dublă acţiune şi tijă unilaterală cu
D=80 mm şi d=36mm, calculaţi viteza de deplasare a tijei şi
forţa la tijă, pentru ambele sensuri de mişcare. Sunt cunoscute:
Q=11  /min, p=60 daN cm 2 şi  m  0,88 .
4. Determinaţi D, d si diametrul orificiilor de alimentare - evacuare
pentru un cilindru cu tijă unilaterală şi dublă acţiune care să
realizeze o forţă de împingere la tijă F=1200 daN, viteza de
deplasare a tijei fiind v=3m/min iar presiunea de lucru
p=40daN/cm2. Alegeţi din gama cilidrilor tipizaţi in România
(Anexa 12) varianta potrivită.

70
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 7
STUDIUL CONSTRUCŢIEI ȘI
FUNCŢIONĂRII SUPAPELOR DE PRESIUNE
7.1. Obiectivele lucrării

 Analiza modului în care se realizează reglarea parametrului


presiune într-un circuit hidraulic de acţionare;
 Cunoaşterea funcţiilor şi a modului de clasificare a supapelor
de presiune;
 Studiul construcţiei şi funcţionării supapelor cu comandă
directă;
 Cunoaşterea modului de codificare a supapelor de presiune.

7.2. Noţiuni teoretice


7.2.1. Rol funcţional. Clasificare
Presiunea este unul dintre parametrii de bază în acţionarea
hidraulică şi poate fi reglată sau limitată cu ajutorul supapelor de
presiune. Într-un circuit hidraulic, aparatura de reglare a presiunii se
montează în paralel sau în serie cu circuitul pompei.
În circuitele hidraulice, supapele de presiune pot îndeplini
următoarele funcţii:
 limitează valoarea maximă admisă a presiunii în sistem
(supapele de siguranţă);
 menţin constantă presiunea în sistem şi permit deversarea la
rezervor a debitului în exces (supapele de descărcare);
 asigură o succesiune, dinainte stabilită, a intrării în funcţiune a
motoarelor hidraulice (supapele de succesiune, supapele de
conectare şi supapele de deconectare);
 diferenţiază presiunile de lucru la consumatori (supapele de
reducţie).

71
Îndrumar de laborator

Clasificarea supapelor de presiune se realizează ȋn funcţie de


mai multe criterii:
● După modul în care se face reglarea presiunii:
- supape care realizează reglarea presiunii prin deversarea
surplusului de debit la rezervor (supape de descărcare, supape
de siguranţă);
- supape care realizează reglarea presiunii prin micşorarea
secţiunii de trecere (supape de reducţie).
● După starea contactului hidraulic la poziţia de repaus, supapele
de presiune pot fi grupate în două categorii:
- supape de presiune normal închise (SNI), al căror resort tinde
să întrerupă legătura dintre intrare şi ieşire;
- supape de presiune normal deschise (SND), al căror resort
tinde să realizeze legătura dintre intrare şi ieşire.

elementul de reglare a valorii


presiunii (arcul supapei) Da
Fa

p da detaliul G
2

As
BC = t
E

D
C d1
y

B
t
y

G p1 d

elementul de asezare Fp
elementul de sesizare a valorii
(scaunul supapei)
presiunii (elementul mobil al supapei)
d

Fig. 7.1 - Schema funcţională a supapei de presiune normal închisă.

7.2.2. Principiul de lucru


Elementul mobil al supapei (Fig. 7.1) se găseşte sub acţiunea
forţei de presiune Fp, pe de o parte, respectiv a forţei Fa indusă în
arcul (1), pe de altă parte.
Atunci când forţa de presiune depăşeşte forţa din arc,
elementul, mobil se ridică de pe scaun. Între elementul mobil (2) şi
scaunul (3) se creează o fereastră de formă tronconică cu suprafaţa

72
Acţionări hidraulice şi pneumatice

As, prin care trece un debit de lichid Qs, ceea ce va determina


scăderea presiunii p1 la intrarea în supapă.

7.3. Studiul supapelor de presiune normal închise


7.3.1. Construcţia supapei de presiune normal ȋnchisă cu
comandă directă
La supapele de presiune cu comandă directă (Fig. 7.2), forţa
de presiune acţionează numai de o parte a sertarului de presiune, de
cealaltă parte acţionând forţa din arc.

8
7
6
b reglarea pretensionarii
5
Tx arc
Tx drenaj

T
P iesirea din supapa
p2
P
intrarea în supapa T
4
p1
Px
comanda elementul mobil
Px
3 b
a

2 1
a

Fig. 7.2 - Supapa de presiune cu comandă directă:


a. – schema funcţională, b. – simbolizare.
1 – dop; 2 – capac inferior; 3 – corpul supapei; 4 – sertar de presiune;
5 – dop; 6 – capac superior; 7 – arc; 8 – şurub de reglare.

Uleiul sub presiune ajunge în camera “a”, implicit pe suprafaţa


inferioară a sertarului, printr-o canalizaţie Px numită circuit de
comandă al supapei.
Uleiul care pătrunde prin jocul dintre sertar şi corp în zona
arcului (camera „b”), trebuie eliminat pentru a nu se crea o
contrapresiune care ar perturba echilibrul de forţe asupra sertarului.
Eliminarea uleiului din zona arcului se realizează printr-o canalizaţie
Tx numită circuit de drenaj al supapei. În concluzie, supapa cu

73
Îndrumar de laborator

comandă directă prezintă două circuite de lucru specifice: circuitul de


comandă Px şi circuitul de drenaj Tx.

7.3.2. Funcţionarea supapelor de presiune normal ȋnchise


cu comandă directă
Uleiul sub presiune intră prin orificiul P în supapă şi prin
canalul Px ajunge în camera “a” acţionând pe suprafaţa inferioară a
sertarului de presiune. Atunci când forţa de presiune învinge forţa din
arcul (7), sertarul (4) se deplasează în sus realizându-se
comunicarea între orificiul P (de intrare) şi orificiul T (de ieşire) din
supapă. Astfel, o parte din debitul pompei trece prin supapă în
rezervor. Prin această deversare a uleiului în rezervor se reglează
presiunea din circuitul P la o valoare constantă p1 la care va lucra tot
sistemul hidraulic. În acest caz circuitul de comandă al supapei Px
face legătura, prin interiorul supapei, cu orificiul de intrare P (Px
intern), iar circuitul de drenaj Tx al supapei face legătura, tot prin
interiorul supapei, cu orificiul de ieşire din corpul T (Tx intern) legat la
rezervor (p2=0).
Supapa cu Px intern, Tx intern poate avea şi rol de protecţie a
circuitului, ea deschizându-se numai la atingerea presiunii maxime
(de suprasarcină) în circuitul hidraulic. În acest caz denumirea
supapei va fi de supapă de siguranţă.
În funcţie de modul de conectare pentru Px si Tx, supapa cu
normal închisă cu comandă directă poate îndeplini următoarele
funcţii:
- supapă de siguranţă (comandă internă, drenaj intern);
- supapă de succesiune (comandă internă, drenaj extern);
- supapă de conectare (comandă externă, drenaj extern);
- supapă de deconectare (comandă externă, drenaj intern).
Tx Tx Tx Tx

P P P P
T T T T
Px Px
Px Px

a - Siguranţă b - Succesiune c - Conectare d - Deconectare


Descărcare

Fig. 7.3 - Simbolizarea modurilor de lucru ale supapei de presiune normal


închise cu comandă directă.

74
Acţionări hidraulice şi pneumatice

7.4. Codificarea supapelor de presiune


Seria prin care se codifică supapele de presiune conţine o
serie de informaţii legate de funcţionarea acestora: tipul de comandă,
tipul de montaj, codul schemei funcţionale, domeniul de reglare a
presiunii, capul de reglaj, frecvenţa tensiunii electrice şi seria supapei.
Pentru seria 315 bar (HIDROSIB) codificarea cuprinde (Fig.
7.4):

S P P dimensiune nominala Dn [mm]

**

tensiune electrica
(conform tabel nr. 2 )
cod schema functionala
(oglinda internationala)

(0 pentru prototip )
domeniul de reglare
Supapã de presiune

Comanda pilotata

frecventa
cap de reglaj

seria supapei
pentru placa

a presiunii
8
10
20

220Vcc
24Vcc
12Vcc
32
012/00 024/00 220/50

cu roata de mâna
M
*) cu cap gradat
fara asigurare C
1 2 cu cap gradat cu
(7÷315bar) (3÷160bar) asigurare G
* varianta M este preferenţială; ** se completează numai pentru supape cu cuplare şi
decuplare electrică

Fig. 7.4 – Structura codului pentru supape de presiune seria 315 bar.

Tabelul 7.1 Codificarea schemei funcţionale a supapei de


presiune
Cod
Simbol schemă Funcţie Legături
schemă

siguranţă Px intern
04
descărcare Tx intern

75
Îndrumar de laborator

deconectare Px extern
05
Tx intern

succesiune Px intern
06
Tx extern

conectare Px extern
07
Tx extern

reducere Px intern
16
Tx extern

7.5. Verificare finală


1. Analizaţi aparatura secţionată existentă în laborator.
2. Numiţi trei funcţii ale supapelor de presiune.
3. Prin ce diferă o supapă de presiune normal închisă de o
supapă normal deschisă?
4. Precizaţi care este forma secţiunii de trecere a lichidului prin
supapa din Fig. 7.2?
5. Desenaţi in două vederi sertarul supapei de presiune cu
comandă directă din Fig. 7.2.
6. Unde sunt conectate Px şi Tx la o supapă de siguranţă?
7. Identificaţi părţile componente ale supapelor de presiune pe
aparatul secţionat din laborator.
8. Scrieţi codul HIDROSIB pentru o supapă de presiune pilotată,
pentru placă, Dn10, care lucrează ca supapă de conectare, la
presiuni de până la 200bar. Pentru reglarea supapei se
foloseşte cap gradat cu asigurare. Care este diferenţa, dacă
supapa ȋndeplineşte rolul de supapă de siguranţă –
descărcare?

76
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 8
CALCULUL ȘI TRASAREA
CARACTERISTICILOR SUPAPELOR DE
PRESIUNE
8.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea modului de dimensionare a arcului supapelor de


presiune;
 Cunoaşterea modului de calcul al debitului prin supapele de
presiune;
 Trasarea caracteristicii hidraulice a unei supape de presiune.

8.2. Elemente de calcul al supapelor de presiune


Principalele mărimi vizate in cadrul dimensionării supapelor
sunt: debitul care traversează supapa şi rigiditatea arcului acesteia.

8.2.1. Debitul care traversează supapa:


Se consideră supapa de presiune din Fig. 8.1, parcursă ȋn
sensul prezentat pe desen.
Debitul care trece prin supapă, atunci când elementul mobil se
ridică de pe scaun cu distanţa y, este Q, [  /min]:

2
Q   s  As    p1  p2  (8.1)

în care: s – coeficientul de debit (Anexa 10); As [cm2] –


suprafaţa ferestrei de trecere prin supapă supapă a lichidului; 
[g/cm3] – densitatea lichidului (Anexa 4); p1 [daN/cm2] – presiunea la
intrarea ȋn supapă; p2 [daN/cm2] – presiunea la ieşirea din supapă.

77
Îndrumar de laborator

elementul de reglare a valorii


presiunii (arcul supapei) Da
Fa
detaliul G

p da
2

BC = t
As E

D
C d1

y
B
t
y

d
G p1
elementul de asezare Fp
elementul de sesizare a valorii
(scaunul supapei)
presiunii (elementul mobil al supapei)
d

Fig.8.1 - Schema funcţională a supapei de presiune normal ȋnchisă.

d1  d
As    t  (8.2)
2

ȋn care: d [cm] – diametrul orificiului supapei; d1 [cm] –


diametrul efectiv al secţiunii conice de închidere (Fig. 8.1 detaliu); t
[cm] – distanţa dintre muchia scaunului şi suprafaţa conică a
elementului mobil.
Pe baza elementelor geometrice precizate în detaliul din Fig.
8.1, relaţia (8.2) devine:

As    d  y sin  (8.3)

Cu relaţia (8.1), pentru o valoare cunoscută a presiunii p2,


presiune care depinde de încărcarea la motorul hidraulic, se poate
determina secţiunea necesară As a ferestrei de trecere a lichidului şi
implicit deplasarea y a elementului mobil.

8.2.2. Rigiditatea arcului supapei


Reglarea supapei presupune stabilirea pretensionării iniţiale y0
care va induce în arcul supapei o forţă elastică proporţională cu
aceasta conform relaţiei:

Fa0=ky0 (8.4)

78
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În sens opus forţei elastice acţionează forţa de presiune creată


pe suprafaţa udată de lichid a elementului mobil, în cazul dat
AC=π·d2/4.

F p  p1  Ac (8.5)

Valoarea presiunii de deschidere a supapei este cea pentru


care forţa de presiune este egală cu forţa din arc.

k  y0  p10  Ac (8.6)

Rezultă pentru presiunea de deschidere relaţia:

k  y0
p10  (8.7)
Ac

Dacă presiunea de deschidere p10, este impusă, se cunoaşte


diametrul nominal al aparatului (implicit suprafaţa AC) şi
pretensionarea iniţială a arcului supapei se poate determina
constanta elastică a acestuia:
p10  Ac
k (8.6)
y0

Constanta elastică k [daN/cm] poate fi exprimată şi în funcţie


de elementele constructive ale arcului:

G  d a4
k (8.7)
8  z a  Da3

în care: G [daN/cm2] – modulul de elasticitate transversal (G =


8,1·105 daN/cm2, pentru oţel), da [cm] – diametrul sârmei din care este
confecţionat arcul, Da [cm] – diametrul mediu al arcului, za – numărul
de spire.
În general raportul Da/da = 4÷10. În relaţia (8.7) sunt trei mărimi
necunoscute: da, Da, şi za. De obicei se aleg da şi Da şi se calculează
za.
La creşterea deplasării y a elementului mobil, creşte şi
presiunea necesară menţinerii deschiderii, deoarece se adaugă

79
Îndrumar de laborator

suplimentar în arc o forţă datorată comprimării suplimentare a


acestuia cu y. Presiunea va fi:

ky
p1  p10  (8.8)
Ac

Acest lucru este ilustrat de caracteristica hidraulică a supapei


p1 = f(Q) din Fig. 8.2.
Presiunea p1 creşte din cauza
comprimării suplimentare a arcului
p1
2
[daN/cm ]

Inceputul
deschiderii

p10
*
p10

Q [l/min]
Caracteristica orificiului

Fig. 8.2 - Caracteristica hidraulică a supapei de presiune normal închisă.

Cu linie punctată este reprezentată dependenţa parabolică


dată de relaţia (8.1).
Din cauza fenomenului de histeresis, presiunea de deschidere
suferă mici modificări, în plus sau în minus faţă de valoarea impusă
iniţial. La închiderea supapei, este posibil sa fie „resetată” valoarea
presiunii de deschidere, care ajunge la o altă valoare decat p10,
*
notată pe caracteristica din Fig. 8.2 cu p10 .
Odată cu creşterea presiunii, se măreşte probabilitatea
apariţiei fenomenului de auto-oscilaţie.

80
Acţionări hidraulice şi pneumatice

8.3. Verificare finală

1. Determinaţi numărul de spire za ale arcului, astfel ȋncât


supapa să se deschidă la o presiune p10, dacă pretensionarea arcului
este y0. Se consideră cunoscute: d, da şi Da (Tabelul 8.1).

Tabelul 8.1 Mărimi impuse pentru determinarea numărului


de spire ale arcului supapei
Nr. p10 y0 d da Da
2
crt. [daN/cm ] [mm] [mm] [mm] [mm]
1 150 18 10 3 10
2 130 15 8 3 10
3 100 15 8 2.5 10
4 75 10 6 2 10
5 150 20 8 2.5 10
6 125 15 10 2.5 10
7 100 10 8 2.5 10
8 115 12 10 2 10
9 75 8 8 2 8

2. Determinaţi pretensionarea necesară y0 a arcului unei


supape pentru ca aceasta să se deschidă la presiunea p10. Se
cunosc: diametrul de înfăşurare d şi constanta elastică a arcului k.

Tabelul 8.2 Mărimi impuse pentru determinarea


pretensionării arcului supapei
p10 k d
Nr. crt. 2
[daN/cm ] [daN/mm] [mm]
1 180 30 20
2 160 30 16
3 135 25 16
4 110 20 10
5 100 18 10
6 90 16 10
7 80 16 8
8 75 14 8
9 70 12 8

81
Îndrumar de laborator

3. Pentru cazul calculat la punctul 2, determinaţi presiunea p1


dacă elementul mobil se ridică cu y=1,2mm
4. Analizaţi Fig. 8.3 răspundeţi la următoarele întrebări:
a. La ce presiune este reglată supapa?
b. Care este presiunea în timpul deplasării?
c. De ce depinde presiunea în faza de deplasare?
d. Cum comandăm revenirea pistonului?
e. Ce presiune va indica manometrul în faza de revenire?

Fig. 8.3 – Studiu de caz

5. Desenaţi schema de principiu pentru un stand pe care să se


poată determina valorile necesare trasării caracteristicii din Fig. 8.2.
Configuraţi circuitul pe standul universal din laborator, măsuraţi
parametrii necesari şi trasaţi caracteristica hidraulică a supapei.

82
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 9
STUDIUL CONSTRUCŢIEI ȘI
FUNCŢIONĂRII DISTRIBUITOARELOR
9.1. Obiectivele lucrării:

 Cunoaşterea construcţiei şi funcţionării distibuitoarelor;


 Cunoaşterea criteriilor de clasificare pentru distribuitoare;
 Studiul distribuitoarelor cu sertar cilindric;
 Studiul distribuitoarlor cu comandă directă şi a celor cu
comandă pilotată.

9.2. Noţiuni teoretice


9.2.1. Definiţie (SR ISO 5598): Distribuitorul este un aparat
care asigură deschiderea sau închiderea uneia sau mai multor căi de
trecere a fluidului.

9.2.2. Clasificare şi simbolizare


Funcţia de bază a distributoarelor este de a conecta două sau mai
multe orificii în două sau mai multe moduri diferite. Ele se utilizează
cel mai des pentru inversarea sensului de mişcare la motorul hidraulic
(liniar sau rotativ).
Clasificarea distribuitoarelor are ȋn vedere mai multe criterii şi anume:
 Tipul elementului intern care dirijează curgerea lichidului:
 sferă;
 sertar cilindric;
 sertar plan.
 Modul de acţionare:
 manual cu manetă sau cu buton ;

 mecanic cu arc sau cu tachet ;

83
Îndrumar de laborator

 hidraulic ;

 electric cu electromagnet ;

 electro-hidraulic.
 Numărul de orificii: C

 2 orificii (P şi C) ;
P

 3 orificii (P,T şi C) PT ;

A B

 4 orificii (P,T, A şi B) P T ;

 Numărul de poziţii:
1 2
 2 poziţii

 3 poziţii 1 2 3

 Dimensiunea nominală: sunt fabricate distribuitoare pentru


majoritatea valorilor din şirului standardizat de valori pentru
diamentrul nominal.

Elementul de bază din simbolul unui distribuitor este un pătrat


care reprezintă o poziţie de conectare. Distribuitorul asigură atâtea
poziţii de conectare diferite, câte pătrate intră în componenţa
simbolului. Poziţiile se notează cu cifre romane.
Numărul de orificii indică numărul de conducte care se
conectează la distribuitor. Orificiile au o notare obligatorie (atât în
schema de principiu cât şi pe aparat), care impune conectarea in mod
unic a orificiilor în circuitul hidraulic. Se notează P orificiul care trebuie
legat la sursa de presiune; T orificiul care trebuie legat la rezervor; A,
B sau C orificiile care se leagă la motorul hidraulic. Numărul de orificii
este acelaşi pentru toate poziţiile.

84
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Modul de acţionare este reprezentat în partea laterală a


simbolului.
Ȋn Fig. 9.1 este reprezentat simbolul unui distribuitor 4/2 (4
orificii: P, T, A, B şi 2 poziţii: I şi II), cu acţionare cu electromagnet şi
revenire cu arc.

Fig. 9.1 - Distribuitor 4/2 acţionat cu electromagnet şi revenire cu arc.

9.2.3 Sistem hidraulic cu distribuitor


În sistemul hidraulic din Fig. 9.2 orificiile distribuitorului sunt
conectate corespunzător: P la sursa de presiune, T la rezervor, iar A
şi B la cele două camere ale cilindrului C.

Fig. 9.2 - Circuit hidraulic cu distribuitor cu 4 orificii, 3 poziţii, cu comandă cu


electromagneţi şi centrare prin arcuri.

Prin conectarea distribuitorului se realizează deplasarea


pistonului spre dreapta (poziţia I), deplasarea pistonului spre stânga
(poziţia II) şi menţinerea (poziţia 0).

9.3. Distribuitoare cu sertar cilindric


Distribuitorul cu sertar cilindric permite conectarea orificiilor
prin deplasarea stânga-dreapta a sertarului.

85
Îndrumar de laborator

Distribuitorul din Fig. 9.3 are 4 orificii de legătură care pot fi


conectate în 2 moduri diferite. Într-una dintre poziţii sursa P este
conectată cu B iar A la rezervor T iar în cea de-a doua poziţie P este
conectat cu A şi B cu T.

Fig. 9.3 - Distribuitor cu sertar cilidric cu 4 orificii şi 2 poziţii.

Un distribuitor de acest tip poate fi utilizat pentru deplasarea în


cele două sensuri a pistonului unui cilindru hidraulic.
Comanda sertarului distribuitorului
Distribuitoarele au 2 sau mai multe “poziţii” care reprezintă
practic numărul de poziţii de lucru în care poate fi deplasat sertarul.
Distribuitoarele cu 2 orificii au obligatoriu 2 poziţii, iar cele cu 3 sau 4
orificii pot avea 2 sau 3 poziţii.
Majoritatea distribuitoarelor cu 3 poziţii diferă în ceea ce
priveşte poziţia neutră (poziţia din centru). Poziţia centrală mai este
numită poziţia de nul deoarece se obţine făra consum de energie
pentru acţionare (este poziţia obţinută sub acţiunea arcurilor de
centrare).

Fig. 9.4 - Distribuitor cu sertar cu 4 orificii şi 2 poziţii şi comandă prin


electromagnet.

86
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În schemele de principiu, distribuitoarele sunt reprezentate cu


poziţia neacţionat legată la conducte: cea neutră la distribuitoarele cu
3 poziţii respectiv cea acţionată prin arc la distribuitoarele cu două
poziţii.
Pentru distribuitorul cu 4 orificii şi 2 poziţii din fig. 9.4 în poziţia
neacţionat P este conectat cu A şi B cu T. Când este alimentat
electromagnetul (sau este apăsat butonul), P este conectat cu B şi A
cu T.
 Centrarea cu arcuri
Distribuitoarele centrate cu arcuri (Fig. 9.5) sunt de tipul cu 3
poziţii. La acestea sertarul revine în poziţia centrală sub acţiunea
arcurilor atunci când electromagneţii nu sunt acţionaţi. Este important
să reţinem că modul în care sunt conectate orificiile în poziţia centrală
este legat de forma sertarului. Acest aspect va fi prezentat într-unul
dintre paragrafele următoare.

Fig. 9.5 - Distribuitor cu sertar cu 4 orificii, 3 poziţii şi centrare cu arcuri.

 Revenirea cu arc
Acest tip de distribuitor realizează 2 poziţii (vezi Fig. 9.4). El
este conectat într-o poziţie extremă sub acţiunea unui arc. Are un
singur electromagnet care deplasează sertarul în cealaltă poziţie
extremă. Ambele poziţii sunt oglindite în simbolul aparatului.

 Trei poziţii indexate


Asemănător distribuitorului cu 3 poziţii centrate cu arcuri,
distribuitoarele cu 3 poziţii indexate au două elemente de acţionare.
Sertarul este menţinut printr-un mecanism de indexare până când

87
Îndrumar de laborator

poziţia este schimbată cu ajutorul mecanismului de acţionare, în cazul


din Fig. 9.6 o pârghie.

Fig. 9.6 - Distribuitor cu sertar, cu 4 orificii, 3 poziţii şi indexare manuală.

Mecanismul de indexare trebuie verificat atent. Uzura


mecanismului, arcului, sau locaşelor de indexare poate face ca
vibraţiile maşinii să determine schimbarea la întâmplare a poziţiei
distribuitorului, schimbare cu efecte negative asupra întregului sistem.

 Poziţia neutră
Majoritatea distribuitoarelor cu 4 orificii au acelaşi tip de
conexiune la poziţiile acţionate (I şi II). Diferenţele apar la poziţia
centrală (0). În Fig. 9.7 sunt prezentate patru variante de realizare a
poziţiei centrale.

Fig. 9.7 - Condiţiile de realizare a poziţiei neutre


la distribuitorul cu 4 orificii.

88
Acţionări hidraulice şi pneumatice

 Poziţia centru închis blochează cele 4 orificii permiţând


utilizarea lichidului furnizat de pompă pentru acţionarea altor ramuri
ale circuitului, sau deschiderea supapei de limitare a presiunii.
 Poziţia centru deschis leagă cele 4 orificii la rezervor ceea
ce scoate circuitul de sub presiune iar pompa este descărcată la
rezervor.
 Poziţia menţinere păstrează pompa sub presiune în timp ce
camerele cilindrului sunt legate la rezervor. Se foloseşte de obicei în
circuite de pilotare a supapelor de sens deblocabile sau la pilotul
distribuitorului pilotat.
 Poziţia pompa descărcată blochează legăturile la camerele
cilindrului în timp ce pompa este legată la rezervor reducându-se
astfel consumul de energie. Acest tip de conexiune se utilizează la
circuitele serie.
Pe lângă variantele prezentate mai sunt şi altele potrivite
diferitelor cerinţe. Aceste configuraţii diferă nu numai prin poziţia
centrală ci şi prin poziţiile acţionate.
Nu întotdeauna sertarul este simetric. La depanarea
aparatului, dacă se montează invers sertarul în corp se obţine
funcţionarea incorectă a sistemului.
În multe cazuri alegerea tipului de conectare în poziţia centrală
depinde de cerinţele specifice maşinii acţionate şi de cerinţele
componentelor afectate de tipul de centru ales. Pentru sistemele de
comandă a pompelor cu volum geometric reglabil, circuitele de
ridicare a sarcinilor, menţinerea în poziţie intermediară a sarcinilor
este foarte important tipul de poziţie neutră ales.

9.4. Distribuitoare cu comandă directă


Acţionarea acestor distribuitoare se realizează, aşa cum s-a
arătat anterior, manual, mecanic, hidraulic, sau electro-hidraulic.

 Acţionare manuală
Un sistem de acţionare manuală este de obicei o simplă
pârghie legată la sertarul distribuitorului (Fig. 9.8). Există şi
distribuitoare acţionate cu pedală, dar ele sunt considerate nesigure.

89
Îndrumar de laborator

Fig. 9.8 - Distribuitor acţionat manual prin pârghie, centrat cu arcuri.

Deşi distribuitoarele acţionate cu pârghie sunt încă destul de


des întâlnite în hidraulica mobilă, cerinţele de repetabilitate, precizie
şi comandă electronică au eliminat acest tip de acţionare în hidraulica
inustrială, cu excepţia maşinilor industriale simple.

 Acţionare mecanică
Sistemele de acţionare mecanică sunt alcătuite dintr-o rolă şi
un tachet conectat la sertarul distribuitorului (Fig. 9.9).

Fig. 9.9 - Distribuitor cu 4 orificii acţionat mecanic prin rolă-tachet.

Când sunt acţionate, ca efect al contactului cu o camă,


determină deplasarea sertarului.

 Acţionare hidraulică
Acţionarea hidraulică utilizează un circuit de pilotare pentru a
modifica poziţia sertarului (Fig. 9.10). Debitul şi presiunea din circuitul
de pilotare sunt controlate de un distribuitor suplimentar (distribuitor

90
Acţionări hidraulice şi pneumatice

pilot). Din acest motiv, aceste distribuitoare sunt numite si


distribuitoare cu două etaje: etajul pilot şi etajul principal acţionat
hidraulic.

Fig. 9.10 - Distribuitor acţionat hidraulic (pilotat).

Distribuitorul pilot poate avea orice tip de acţionare, cel mai


des fiind cu acţionare electrică. Acest fapt oferă avantajul utilizării
comenzii electrice şi în circuitele în care debitele, fiind mari, nu poate
fi utilizată comanda electrică directă.

 Acţionare electrică
Elementele de acţionare electrică sunt electromagneţii.
Electromagneţii care se utilizează la distribuitoarele obişnuite sunt de
tip “conectat-deconectat” deoarece, în funcţie de semnalului electric,
electromagnetul este fie acţionat fie decuplat.

Fig.9.11 - Acţionare cu electromagnet prin împingere.

91
Îndrumar de laborator

Distribuitoarele proporţionale au electromegneţi speciali care


diferă complet de electromagneţii “conectat-deconectat”.
Un electromagnet este format din două părţi principale: bobina
şi armătura. Dacă se alimentează bobina se creează un câmp
magnetic care atrage armătura în interior. Armătura împinge asupra
sertarului atunci când este introdusă în câmpul magnetic (Fig. 9.11).
Aceasta determină deplasarea sertarului care comprimă arcul de la
capătul opus al corpului distribuitorului.
Cele două tipuri de electromagneţi utilizate frecvent sunt: cu
aer şi cu armătură umedă.

9.5. Distribuitoare pilotate (cu două etaje)


Distribuitoarele pilotate pot controla debite mari la presiuni
ridicate. Un distribuitor comandat cu electromagnet care să asigure
aceleaşi performanţe precum cel pilotat ar avea un gabarit mult mai
mare şi ar necesita un consum mare de energie din care o parte
inacceptabil de mare este degajată sub formă de energie calorică.

Fig. 9.12 - Construcţia tip a unui distribuitor pilotat.


Distribuitoarele pilotate (Fig. 9.12) sunt alcătuite dintr-un
distribuitor principal comandat hidraulic şi un distribuitor pilot
comandat cu electromagneţi în majoritatea cazurilor. Dacă
distribuitorul pilot este acţionat, acesta va dirija lichid sub presiune

92
Acţionări hidraulice şi pneumatice

catre unul dintre capetele sertarului distribuitorului principal, iar


capătul celălalt va fi legat la rezervor.
Presiunea necesară deplasării sertarului principal este în mod
obişnuit cuprinsă între 5 şi 7 bar, valoare care depinde de forma
serarului, forţele hidrodinamice şi constanta elestică a arcurilor de
centrare. Lichidul sub presiune din circuitul de pilotare poate fi adus
prin canalizaţia de comandă din circuitul în care este legat
distribuitorul, sau poate proveni dintr-un alt circuit prin conectarea
corespunzătoare a orificiului X.

Fig. 9.13 - Furnizarea presiunii de pilotare.

Dacă orificiul conectat la sursa de presiune este conectat la


rezervor în poziţia centrală a distribuitorului (Fig. 9.13), trebuie
montată o supapă de sens cu arc puternic, pentru a crea presiunea
necesară de pilotare.

Fig. 9.14 - Simbolizarea unor distribuitoare pilotate.

93
Îndrumar de laborator

În Fig. 9.14 sunt reprezentate simbolurile pentru două variante


de conectare a pilotului.

9.6. Verificare finală


1. Analizaţi distribuitoarele secţionate şi pe cele din componenţa
standurilor din laborator.
2. Care este funcţia distribuitorului?
3. Enumeraţi patru criterii de clasificare a distribuitoarelor.
4. Enumeraţi cinci tipuri de acţionare a distribuitoarelor.
5. Desenaţi simbolul unui distribuitor cu trei orificii şi două poziţii
cu comandă prin electromagnet.
6. Câte poziţii realizează distribuitoarele la care se utilizează
centrarea cu arcuri?
7. Ce poziţie de conectare este reprezentată pentru distribuitorul
din Fig. 9.6?
8. Desenaţi sertarul distribuitorului din Fig. 9.6.
9. Ce reprezintă poziţia neutră? Desenaţi simbolurile pentru două
variante de distribuitoare cu 4 orificii şi 3 poziţii, la care diferă
poziţia neutră.
10. Ce elemente suplimentare sunt incluse in distribuitorul pilotat
faţă de cel obişnuit?
11. Descrieţi condiţia constructivă de realizare a poziţiei centrale
pompa descărcată?
12. Care este valoarea necesară pentru presiunea de pilotare?

94
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 10
STUDIUL ȘI TRASAREA
CARACTERISTICILOR REZISTENŢELOR
HIDRAULICE (DROSELE)
10.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea rolului functional al rezistenţelor hidraulice;


 Studiul principalelor tipuri de rezistenţe hidraulice;
 Cunoaşterea construcţiei unui drosel reglabil;
 Trasarea caracteristicii debit – cădere de presiune pentru un
drosel simplu.

10.2. Noţiuni teoretice


10.2.1. Definiţie - Droselele reprezintă rezistenţe hidraulice
reglabile de tip diafragmă. Conform SR ISO 5598/1998, droselul
reglabil este definit ca aparat de reglare a debitului, ȋn care orificiile
de intrare şi de ieşire sunt legate printr-un ajutaj căruia i se poate
varia secţiunea de trecere ȋn mod progresiv.

10.2.2. Clasificarea droselelor


Droselele pot fi clasificate ţinând cont de mai multe criterii:
a) Ȋn funcţie de modul ȋn care se materializeaza secţiunea
variabilă de trecere (Tabelul 10.1):
b) Ȋn funcţie de sensul ȋn care se realizează droselizarea:
 drosel reglabil simplu la care se realizează reglarea secţiunii
de trecere pentru ambele sensuri de curgere;
 drosel reglabil cu supapă de ocolire (drosel de cale) la care
se realizează obturarea doar pentru un singur sens de curgere a
lichidului, ȋn celălat sens droselul fiind ocolit prin supapa de de sens
unic din componenta acestuia.

95
Îndrumar de laborator

c) Ȋn funcţie de modul de fixare ȋn instalaţie:


 drosel pentru placă;
 drosel tip traseu;
 drosel modular;
 drosel cartuş.

Tabelul 10.1 Moduri de materializare a rezistenţei hidraulice


reglabile din componenţa droselului
Caracteristici
Tip de drosel Schemă funcţională geometrice
şi hidraulice
T
y a
 0,1
d b
Drosel θ e
cu sertar μ = 0,61
l
cilindric o
 = 69 u
l
A (y)=·d·y
Muchii ascuţite y 0

Recr= 2604
.

A0(y) 2··R·y

Drosel cu Recr  100


obturator plan
R2
y (y) = 1,3 + 0,05
y2

r1,3·R
A0(y)1,5·R·y
Drosel cu
obturator sferic Recr100
y
0
R2
(y) = 0,5 + 0,066
y2

96
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2
Aa = ·R
  y 
A 0 ( y)    y1  sin   d  1  sin  
2  2 
Drosel cu Recr100
obturator conic
A a2
(cu ac)  y   0.5  0.15 
A 0 ( y )2

A0 (y)
pentru  0,1
Aa

A 0 y   z  R 2  arccos
R  y 
R
Drosel cu z  R  y  2  R  y  y 2

orificii radiale în y
sertar cilindric sau
2
tubular A() = R (- sin)/2
 - radiani
 - conform curbei 1
din Fig. 10.1

y
A0(y) = y·a·sin
Drosel cu fantă
dreptunghiulară
 - conform curbei 2
în sertar cilindric
din Fig. 10.1

y
A 0 y   2  [(R2 arccos(1  )) 
2R
y  y y2
 R   R  y  ]
 2 4
Drosel cu găuri 2
A0() = R (- sin)/2
radiale în sertar
cilindric şi în  - radiani
bucşă
 - conform curbei 1
din Fig. 10.1

97
Îndrumar de laborator

Drosel cu sertar
cilindric
A0(x) = z·a·y
şi z fante
dreptunghiulare  - conform curbei 2
în bucşă y din Fig. 10.1

Drosel cu fantă
A0() = R·a·
dreptunghiulară
în sertar
 - conform curbei 2
cilindric tubular
din Fig. 10.1
rotativ


00

00

A0/A0 max

Fig. 10.1 – Coeficientul de rezistenţă locală.

10.2.3. Construcţia droselului


În Fig. 10.2 este prezentat un exemplu de construcţie pentru
un drosel de cale de tip traseu.
Elementele principale sunt corpul şi manşonul, prin rotirea
căruia se reglează deschiderea y. Uleiul intră prin orificiul I şi ajunge
prin orificiile laterale în secţiunea de droselizare dintre camerele a şi
b. Evacuarea se realizează prin orificiul E. În sens invers, EI, uleiul
nu mai este droselizat, el ocoleşte droselul prin deschiderea supapa
de sens formată din elementul mobil şi arc din interiorul droselului.

98
Acţionări hidraulice şi pneumatice

corp

manşon
elementul mobil al y
E
supapei

arcul
inel O
supapei

I
simbol

Fig. 10.2 - Construcţia droselului de cale de tip traseu.

10.3. Caracteristici statice ale droselelor

Q
[ /m in ]  p = 1 6 0 b a r  p = 6 3 b a r  p = 2 5 b a r

24
20
16
12
8
4

0 0 ,5 1 ,0 1 ,5 2 ,0 y [m m ]

a. b.

Fig. 10.3 – Caracteristicile statice ale droselelor.

99
Îndrumar de laborator

În Fig. 10.3.a sunt date caracteristicile: cădere de presiune p


(p = p1 – p2) în funcţie de debit Q la o deschidere fixată a droselului.
La caracteristicile din figură deschiderea este precizată prin numărul
de rotaţii ale sistemului de reglare a deschiderii y.
În Fig. 10.3.b sunt date caracteristicile de reglare Q = f(y) în
condiţiile mentinerii constante a căderii de presiune.
În cazul unora dintre aplicaţii, sunt necesare diagramele
p Dr  f (QDr ) la diferite temperaturi. Aceste diagrame sunt
importante mai ales pentru droselele a căror secţiune nu variază liniar
cu poziţia elementului mobil.

10.4. Descrierea instalaţiei experimentale


Ȋn Fig. 10.4 este prezentată schema de principiu a standului
experimental..
p2 Sp
M2 2

Dr1
M1
Db

Sp
1
p1 Dr2

Fig. 10.4 - Schema de principiu a standului experimental.

Pompa P furnizează un debit constant de lichid. Droselul Dr2


permite deversarea unui debit variabil rezultand un debit variabil care
va parcurge droselul supus studiului Dr1.
Pentru a determina căderea de presiune pe droselul Dr1 se vor
măsura presiunile ȋn amonte p1 respectiv aval p2 de drosel, prin citirea
valorilor indicate de manometrele M1, respectiv M1.
Debitul care traverseaza droselul testat poate fi citit pe
debitmetrul Db.

100
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cu ajutorul supapei de presiune Sp2 este simulata incarcarea


motorului hidraulic.
Modul de lucru pentru trasarea caracteristicii de pierderi
-ȋnainte de pornirea instalaţiei se deschide supapa de
siguranţă Sp1;
-se porneşte electromotorul prin acţionarea butonului de
pornire şi se creşte treptat turaţia, reglându-se ȋn acelaşi timp supapa
de siguranţă Sp1;
-se deschide complet droselul de ȋncercat şi droselul auxiliar;
-se regleaază diverse valori ale debitului care traverseaza
droselul de incercat Dr1 prin reglarea ȋn sens descrescător a debitului
prin droselul auxiliar;
-se modifică secţiunea de trecere a droselului de ȋncercat Dr1
si se repetă procedura;
-valorile citite la aparatele de măsură şi cele calculate, vor fi
trecute ȋn Tabelul 10.2;
-după completarea tabelului se va trasa caracteristica Δp =
f(Q), pentru cele două secţiuni diferite de trecere ale droselului
studiat.

Relaţii de calcul
1. Căderea de presiune pe drosel:

= − (10.1)

ȋn care: p1 – presiunea amonte de drosel, p2 – presiunea aval


de drosel.
2. Debitului care traversează droselul:

= 0,24 ∙ (10.2)

ȋn care D – numărul de diviziuni citite la debitmetru.


Datele masurate si cele calculate vor fi trecute ȋn Tabelul 10.2.

Tabelul 10.2
p1 p2 D Δp Q
Secţiunea
[bar] [bar] [diviziuni] [bar] [l/min]

SDr,I

101
Îndrumar de laborator

SDr,II

10.5. Verificare finală

1. Definiţi rezistenţele hidraulice.


2. Care sunt criteriile după care se realizează clasificarea
droselelor?
3. Care sunt elementele componente ale unui drosel?
4. Identificaţi simbolurile aparatelor care compun schema
hidraulică a circuitului prezentat ȋn Fig. 10.4.
5. Trasaţi caracteristica Δp=f(Q), pe baza datelor din Tabelul
10.2.

102
Acţionări hidraulice şi pneumatice

LABORATOR 11
STUDIUL REGULATOARELOR DE DEBIT
11.1. Obiectivele lucrării

 Cunoaşterea rolului functional al regulatoarelor de debit;


 Cunoaşterea criteriilor de clasificare şi a tipurilor de regulatoare
de debit ȋn funcţie de acestea;
 Studiul construcţiei şi amplasării regulatoarelor de debit cu
două şi trei căi;
 Cunoaşterea principalelor caracteristici ale regulatoarelor de
debit.

11.2. Noţiuni teoretice


11.2.1. Definiţie: Regulatorul de debit reprezintă un dispozitiv
mecanohidraulic, care limitează debitul furnizat de pompă, la o
valoare impusă, prin intermediul unei rezistenţe hidraulice.

11.2.2. Clasificarea regulatoarelor de debit


Există mai multe criteria după care pot fi clasificate
regulatoarele de debit:

b.
a.

Fig. 11.1 - Simbolizarea regulatoarelor de debit cu 2 căi:


a. simbol detaliat, b. simbol simplificat.

103
Îndrumar de laborator

a) Ȋn funcţie de numărul de orificii de legătură:


 regulatoare de debit cu două căi (Fig. 11.1);
 regulatoare de debit cu trei căi (Fig. 11.2).

b.
a.

Fig. 11.2 - Simbolizarea regulatoarelor de debit cu 3 căi:


a. simbol detaliat, b. simbol simplificat.

b) Ȋn funcţie de modul de fixare ȋn instalaţie:


 regulator de debit pentru placă,
 regulator de debit modular,
 regulator de debit cartuş.

c) Ȋn funcţie de ordinea ȋn care sunt amplasate elementele


componente:
 cu stabilizatorul ȋn aval faţă de drosel,
 cu stabilizatorul ȋn amonte faţă de drosel.

d) Ȋn funcţie de diametrul nominal – respecta toată gama de


diametre standardizate.

11.2.3. Principiul de lucru al regulatoarelor de debit


Utilizarea reglării debitului cu ajutorul unui drosel are ca
principal dezavantaj modificarea debitului dacă se modifică
încărcarea la motorul hidraulic (modificarea sarcinii se reflectă în
modificarea presiunii p2), pentru aceeaşi secţiune A0 a droselului.
Pentru a înlătura acest fenomen se adaugă la drosel un
stabilizator al cărui rol este menţinerea la valoare constantă a căderii
de presiune pe drosel Δp=p1-p2, atunci când variază încărcarea la
motorul hidraulic.

104
Acţionări hidraulice şi pneumatice

În Fig. 11.3 este prezentata un circuit hidraulic în care este


utilizat un regulator de debit constituit din droselul Dr şi stabilizator.
Stabilizatorul este format dintr-un sertar care se poate deplasa liniar
în locaşul din corp.
Este important de observat ca nu se urmăreşte reglarea valorii
absolute a presiunilor p1 şi p2 ci menţinerea diferenţei dintre acestea.
Sertarul se poate afla în echilibru pentru valori diferite ale deschiderii
y. Aceste poziţii de echilibru au în comun aceeaşi valoare a diferenţei
depresiune p1-p2 dar diferă prin valoarea absolută a acestora.

Fig. 11.3 - Circuit hidraulic cu regulator de debit.

Dacă presiunea p2 scade, sertarul se deplasează spre stânga şi


se măreşte deschiderea y de evacuare a lichidului, ceea ce va face
ca presiunea p1 să scadă până la restabilirea valorii diferenţei (p1-p2).
Dacă presiunea p2 creşte, sertarul se deplasează spre dreapta
şi se micşoreză deschiderea y de evacuare a lichidului ceea ce va
face ca presiunea p1 să crească până la restabilirea valorii diferenţei
(p1-p2).

105
Îndrumar de laborator

11.3. Regulatorul de debit cu două căi

Regulatorul de debit cu 2 căi se amplasează în majoritatea


cazurilor în serie cu motorul hidraulic ceea ce determină funcţionarea
pompei la presiune constantă p0. Rezultă ca diferenţa de presiune pe
aparat (p0 - p2) este variabilă, dacă se modifică încărcarea la motorul
hidraulic. În acelaşi timp diferenţa de presiune (p 1 - p2) pe drosel
trebuie să ramână constantă.
Ȋn Fig. 11.4 este prezentată schema funcţională a unui
regulator de debit cu două căi.

Fig. 11.4 - Schema funcţională a regulatorului cu două căi.

Construcţia regulatorului de debit, varianta pentru placă este


redată ȋn Fig. 11.5. Droselul reglabil este de tipul cu muchie elicoidală
prelucrată în piesa cilindrică (5). Muchia se deplasează în mişcare de
translaţie în dreptul ferestrei din bucşa (4), atunci cînd se acţionează
rotind capul gradat (6). Întreaga plajă de valori pentru suprafaţa de
trecere se obţine la o rotire cu 360 grade a sertarului. Stabilizatorul
din componenţa regulatorului este reprezentat de sertarul (2). Pe
feţele laterale ale acestuia acţionează presiunea p1 din amonte de
drosel respectiv p2 din aval. Rezistenţa hidraulică reglabilă se creează
între muchia activă a sertarului (2) şi cea corespinzătoare din bucşa
din corpul (1), în care sertarul (2) poate executa o mişcare de
translaţie.

106
Acţionări hidraulice şi pneumatice

La unele construcţii se oferă posibilitatea modificării în trepte a


pretensionării arcului şi prin aceasta, modificarea valorii impuse
pentru căderea de presiune pe drosel. Stabilizatorul din construcţia
regulatorului de debit are ca efect pozitiv menţinerea constantă a
căderii de presiune pe drosel şi ca efect negativ introducerea unui
element suplimentar care intervine în comportarea dinamica a
întregului aparat.

Fig. 11.5 - Construcţia regulatorului de debit.

11.4. Regulatorul de debit cu trei căi


Regulatorul de debit cu 3 căi se amplasează în majoritatea
cazurilor în serie cu motorul hidraulic. Spre deosebire de cel cu 2 căi,
în cazul regulatorului de debit cu 3 căi pompa lucrează la presiune
variabilă deoarece surplusul de debit se deversează prin rezistenţa
reglabilă din componenţa regulatorului. Pentru acest tip de aparat
diferenţa de presiune pe aparat este constantă şi egală cu diferenţa
de presiune pe droselul reglabil. Aparatul lucrează astfel încât se
modifică presiunea la intrarea în aparat în funcţie de modificarea
presiunii la ieşire, astfel ca diferenţa de presiune pe droselul reglabil
să rămână constantă.

107
Îndrumar de laborator

Ȋn Fig. 11.6 este prezentată schema funcţională a unui


regulator de debit cu trei căi.

Fig. 11.6 - Schema de funcţională a regulatorului de debit cu trei căi.

Regulatoarele de debit cu 2 sau 3 căi nu pot fi parcurse decît


într-un singur sens. Pentru a îndeplini aceasta cerinţă există două
posibilităţi:
-se amplasează regulatorul între sursa şi distribuitor, sau între
distribuitor şi rezervor, deoarece pe aceste tronsoane lichidul circulă
mereu în acelaşi sens,
-se adaugă o punte de supape de sens, dacă amplasăm
regulatorul după distribuitor în apropierea motorului, pentru a
îmbunătăţi dinamica sistemului (Fig. 11.7):

Fig. 11.7 - Sistem utilizat in cazul amplasării regulatorului de debit in zone


cu schimbarea sensului de curgere a lichidului

108
Acţionări hidraulice şi pneumatice

11.5. Verificare finală

1. Analizaţi aparatura secţionată din laborator.


2. Enumeraţi criteriile de clasificare a regulatoarelor de debit.
3. Ce variante de regulatoare de debit există in funcţie de
numărul de numărul de orificii de legătură?
4. Care este elementul din componenţa regulatorului de debit cu
două căi cu ajutorul căruia se stabileste valoarea debitului
reglat de aparat?
5. Care este rolul stabilizatorului?
6. Diferenţa dintre presiunea amonte şi cea aval de regulatorul de
debit cu două căi este constantă sau variabilă? Dar in cazul
regulatorului de debit cu trei căi?
7. Realizaţi o schemă de principiu in care să se utilizeze sistemul
din Fig. 11.7.
8. Realizaţi schema de principiu pentru un stand care să permită
determinarea căderii de presiune pe droselul din componenţa
regulatorului de debit cu trei căi
9. In cazul sistemului hidraulic din figura următoare

109
Îndrumar de laborator

- Identificaţi aparatura pentru reglarea debitului


- Precizaţi influenţa acestor echipamente asupra modului de
lucru al motorului hidraulic MHL

110
Acţionări hidraulice şi pneumatice

ANEXE

Anexa 1 - Pompe cu roţi dinţate PRD 1 (Hidraulica Plopeni).


Anexa 2 - Pompe cu roţi dinţate PRD 2 (Hidraulica Plopeni).
Anexa 3 - Pompe cu pistoane axiale cu corp înclinat F1A (Hidraulica
Plopeni).
Anexa 4 - Densitatea uleiurilor minerale, apei şi aerului, la diferite
temperaturi.
Anexa 5 - Vâscozitatea dinamică, vâscozitatea cinematică şi
coeficientul de compresibilitate ȋn funcţie de temperatura
pentru apă.
Anexa 5a- Tablou comparativ pentru indicarea vâscozităţii.
Anexa 6 – Recomandări pentru prezentarea prin grafice a datelor.
Anexa 7 – Definiţiile unitaţilor fundamentale.
Anexa 8 – Principalele proprietăţi ale uleiurilor minerale.
Anexa 9 – Factori de transformare.
Anexa 10 – Coeficientul de debit.
Anexa 11 – Graphic Symbols for Fluid Power Components.
Anexa 12 – Caracteristicile cilindrilor tipizaţi in România
Anexa 13 – Cilindri hidraulici (Hidraulica Plopeni).
Anexa 14 – Lanţuri cinematice hidraulice.
Anexa 15 – Schema hidraulică - detalii constructive.
Anexa 16 – Componente hidraulice.
Anexa 17 – Defecte frecvente: cauze, depistare, remediere.
Anexa 18 – Presiunea într-un circuit hidraulic de acţionare.

111
Îndrumar de laborator

112
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Pompe cu roţi dinţate PRD 1


Anexa 1
(Extras din catalogul Hidraulica Plopeni)

Volum geometric Greutate


Cod D(dreapta) Cod S(stânga) A B
[cm3/rot] [kg]
PRD1 - 11110D PRD1 - 11110S 6 116.00 43.30 1.10
PRD1 - 11111D PRD1 - 11111S 8 1.20
PRD1 - 1111D PRD1 - 1111S 1 92.70 33.00 0.80
PRD1 - 1112D PRD1 - 1112S 1.25 96.70 33.60 0.80
PRD1 - 1113D PRD1 - 1113S 1.75 98.80 34.60 0.80
PRD1 - 1114D PRD1 - 1114S 2.25 100.80 35.65 0.90
PRD1 - 1115D PRD1 - 1115S 2.75 103.00 36.70 1.00
PRD1 - 1116D PRD1 - 1116S 3.25 105.00 37.70 1.00
PRD1 - 1117D PRD1 - 1117S 3.75 107.00 38.70 1.00
PRD1 - 1118D PRD1 - 1118S 4.25 109.00 39.70 1.10
PRD1 - 1119D PRD1 - 1119S 5 112.00 41.30 1.10

113
Îndrumar de laborator

Pompe cu roţi dinţate PRD 2


Anexa 2
(Extras din catalogul Hidraulica Plopeni)

Vol. Geom. Greutate


Cod D(dreapta) Cod S(stânga) A B d
[cm3/rot] [kg]
PRD2 - 1011D PRD2 - 1011S 4 37.30 82.70 15.00 2.40
PRD2 - 1012D PRD2 - 1012S 5.5 38.70 85.20 15.00 2.45
PRD2 - 1013D PRD2 - 1013S 8 40.75 89.30 20.00 2.50
PRD2 - 1014D PRD2 - 1014S 11 44.50 94.30 20.00 2.60
PRD2 - 1015D PRD2 - 1015S 14 45.30 99.30 20.00 2.80
PRD2 - 1016D PRD2 - 1016S 16 45.00 102.70 20.00 3.00
PRD2 - 1017D PRD2 - 1017S 19 45.00 107.70 20.00 3.20
PRD2 - 1018D PRD2 - 1018S 22.5 52.60 113.10 20.00 4.00

114
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Pompe cu pistoane axiale cu corp înclinat F1A.


Anexa 3
(extras din catalogul Hidraulica Plopeni)

115
Îndrumar de laborator

116
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Densitatea uleiurilor minerale, apei şi aerului,


Anexa 4
la diferite temperaturi.

Tipul
ISO VG 22
uleiului
t ρ ʋ β
o 3
[ C] [kg/m ] [cSt] [Pa]
9
10 869.69 85.0452 1.66·10
9
20 864 50.2162 1.56·10
9
30 858.31 31.9542 1.48·10
9
40 852.62 21.6259 1.39·10
9
50 846.93 15.0428 1.32·10
9
60 841.24 11.4478 1.24·10
9
70 835.55 8.8181 1.17·10
9
80 829.86 7.0008 1.11·10
9
90 824.17 5.7027 1.05·10
8
100 818.48 4.7487 9.95·10

Tipul
ISO VG 32
uleiului
t ρ ʋ β
o 3
[ C] [kg/m ] [cSt] [Pa]
9
10 876.4 142.353 1.77·10
9
20 870 79.8598 1.65·10
9
30 863.6 48.6923 1.54·10
9
40 857.2 31.8106 1.44·10
9
50 850.8 22.01 1.35·10
9
60 844.4 15.9869 1.26·10
9
70 838 12.0929 1.18·10
9
80 831.6 9.4686 1.10·10
9
90 852.2 7.6350 1.03·10
8
100 818.8 6.3135 9.72·10

Tipul
Ulei de transmisii ATF (Dexron III)
uleiului
t ρ ʋ β
o 3
[ C] [kg/m ] [cSt] [Pa]
9
10 884.3 142.739 1.81·10
9
20 878 84.5878 1.71·10
9
30 871.7 53.7114 1.63·10

117
Îndrumar de laborator

9
40 865.4 36.1356 1.55·10
9
50 859.1 25.5235 1.47·10
9
60 852.8 18.786 1.40·10
9
70 846.5 14.3201 1.33·10
9
80 840.2 11.2479 1.27·10
9
90 833.9 9.0654 1.21·10
9
100 827.6 7.4708 1.15·10

Tipul
Ulei 50W
uleiului
t ρ ʋ β
o 3
[ C] [kg/m ] [cSt] [Pa]
9
10 880.85 2002.38 2.11·10
9
20 875 921.435 1.96·10
9
30 869.15 468.971 1.82·10
9
40 863.3 259.761 1.69·10
9
50 857.45 154.518 1.57·10
9
60 851.6 97.6333 1.46·10
9
70 845.75 64.9336 1.36·10
9
80 839.9 45.1123 1.27·10
9
90 834.05 32.5324 1.18·10
9
100 828.2 24.2225 1.10·10

Tipul
Ulei 10W
uleiului
t ρ ʋ β
o 3
[ C] [kg/m ] [cSt] [Pa]
9
10 851.8 446.51 2.07·10
9
20 847 254.212 1.93·10
9
30 842.2 154.767 1.79·10
9
40 837.4 99.7254 1.67·10
9
50 832.6 67.434 1.56·10
9
60 827.8 47.5133 1.45·10
9
70 823 34.6772 1.35·10
9
80 818.2 26.0861 1.26·10
9
90 813.4 20.1419 1.17·10
9
100 808.6 15.9071 1.09·10

118
Acţionări hidraulice şi pneumatice

o
ρ [kg/m3]
t [ C]
apă aer
-20 - 1.395
-10 - 1.342
0 999.87 1.293
4 - 1.274
10 999.73 1.247
20 998.23 1.205
30 995.67 1.165
40 992.24 1.128
50 988.07 1.093
60 983.24 1.060
70 977.81 -
80 971.83 1.000
90 965.34 -
100 958.38 0.946
120 943.40 -
140 926.40 -
160 907.50 -

119
Îndrumar de laborator

Vâscozitatea dinamică, vâscozitatea cinematică şi coeficientul


Anexa 5
de compresibilitate ȋn funcţie de temperatura pentru apă.

t [oC] η [kg·s/m2] ʋ [m2/s] β [m2/N]


0 180.5 1.79 5.15
10 133.0 1.31 4.95
20 102.2 1.01 4.79
30 81.3 0.80 4.68
40 66.5 0.66 4.61
50 55.7 0.55 4.58
60 47.5 0.48 4.58
70 41.2 0.41 4.60
80 36.2 0.37 4.65
90 32.1 0.38 4.74

120
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Tablou comparativ pentru indicarea vâscozităţii. Anexa 5a

121
Îndrumar de laborator

Recomandări pentru prezentarea prin grafice a datelor. Anexa 6

a) Hârtia trebuie aleasă corespunzător graficelor de trasat. In


majoritatea cazurilor se recomandă utilizarea hârtiei milimetrice
obişnuite, cu scări liniare pe ambele axe. Dacă argumentul, sau
funcţia conţin valori care diferă foarte mult ȋntre ele, atunci
reprezentarea pe hârtie milimetrică obişnuită este prectic imposibilă.
De exemplu, dacă funcţia y conţine valori de la 0.1 la 1000, aceste
valori nu pot fi reprezentate pe hârtie milimetrică, deoarece dacă se
atribuie valorii 0.1 un milimetru pe grafic, ar trebui ca axa ordonatei să
fie cel puţin 10m. Ȋn aceste cazuri se utilizează o hârtie
semilogaritmică, pe care una din axe este divizată la scară
logaritmică.

b) Scara de reprezentare pe ordonată şi pe abscisă se va


determine in functie de dimensiunile hârtiei si de intervalul in care se
incadreaza valorile de reprezentat. Se recomandă ca atunci când
valorile variabilei X ȋncep de la un număr oarecare, acest număr să fie
reprezentat cât mai aproape de originea axei respective. Scara pe
axele de coordinate trebuie aleasă cât mai simplu posibil. Este foarte
bine daca 1 cm de pe grafic corespunde unei unităţi oarecare pentru
mărimea măsurată. Prin unitate se ȋnţelege: 0.1; 1; 10; 100; etc.

c) Notarea axelor x şi y trebuie să fie cât mai simpla, cu cât mai


puţine cifre. De obicei, indicaţiile pe axe nu trebuie să conţină numere
cu mai mult de două cifre: 0.1; 0.2; … sau 1.0; 2.0; …10; 20;
30…Dacă numerele sunt mai mari, trebuie indicat un factor la sfârşitul
axei, alături de unităţile de măsură.

d) Etichetele axelor. Pe fiecare axă trebuie să se indice


denumirea sau simbolul mărimii reprezentate pe axa respective şi ȋn
mod obligatoriu unităţile de măsură.

e) Trasarea curbelor. Dacă punctele experimentale, din cauza


erorilor de măsurare, nu se aşează pe o curbă netedă este
recomandabil să se traseze o curbă printre puncte şi nu prin punctele

122
Acţionări hidraulice şi pneumatice

obtinute experimental. Prin aceasta se obţine o mediere a erorilor de


măsurare.

f) Evidenţierea grafică a erorilor. Ȋn cazul ȋn care se pot


aprecia erorile absolute comise prin efectuarea unor măsurări,
reprezentarea grafică trebuie să indice erorile respective. Acest lucru
este necesar, ȋn special dacă erorile absolute sunt diferite pentru
diferite valori ale funcţiei y, adică atunci când valorile funcţiei y au fost
obţinute prin măsurări de precizii diferite. Erorile absolute se indică pe
grafic, din fiecare punct experimental se duce o linie verticală de
lungime egală cu eroarea absolută, transpusă ȋn unităţile
corespunzătoare scării alese pentru funcţia y.

g) Familii de curbe Dacă pe un grafic se reprezintă modul de


variaţie al unei mărimi fizice ȋn funcţie de altă mărime, pentru mai
multe cazuri, atunci punctele experimentale trebuie indicate cu semne
diferite iar graficul va fi insotit de o legenda. De obicei se folosesc: +,
x, o, □.

123
Îndrumar de laborator

Definiţiile unităţilor fundamentale. Anexa 7

Denumire Simbol Definiţie

Lungimea drumului parcurs de lumină,


Metru m ȋn vid, ȋntr-un interval de timp de 1/
299792458 dintr-o secundă.

Masa prototipului international de


platină iridată păstrat la Biroul
Kilogramul kg
Internaţional de Măsuri şi Greutăţi de la
Sevres, Franţa.
Durata a 9192631770 perioade ale
radiaţiei care corespunde tranziţiei ȋntre
Secunda s două nivele de energie hyperfine ale
stării fundamentale a atomului de cesius
133.
Intensitatea curentului electric constant
care, menţinut ȋn doi conductor rectilinii
şi paraleli, de lunime infinită şi secţiune
Amper A neglijabilă, aflaţi ȋn vid la distanţa de 1
m unul de altul, produce ȋntre aceştia o
forţă de 2·10-7N pe fiecare metru de
lungime.
Unitatea de măsură ȋn scară
termodinamică de temperature egală cu
Kelvin k
1/273.16 din temperatura punctului
triplu al apei.

Cantitatea de substanţă a unui sistem


care conţine atâtea cantităţi
Mol mol
elementarecâţi atomi există ȋn 0.012 kg
de carbon 12.
Densitatea luminoasă, ȋntr-o directive
data, a unei surse de lumină care emite
o radiaţie monocromatică cu frecvenţa
Candela cd
de 540·1012 Hz şi a cărei intensitate
radiant ȋn acea direcţie este de 1/683
dintr-un watt pe un steradian.

124
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Principalele proprietati ale uleiurilor minerale. Anexa 8

HLP HFA HFD HETG ATF


Densitatea la 15ºC
3 0,87 1,00 1,15 0,92 0,87
[g/cm ]
Vâscozitatea cinematică
la 40ºC 10÷100 0,7 15÷70 32÷48 36÷40
2
[mm /s]
Modul de elasticitate E 9 9 9 9 9
2 2·10 2,5·10 2,3÷2,8·10 2,5·10 2·10
[N/m ]
Indicele vâscozitate -
100 - <0 210 150
temperatură
Căldura specifică la 20ºC
2,1 4,2 1,3÷1,5 2,1 2,1
[kJ/kg·K]
Conductibilitate termică
la 20ºC 0,14 0,6 0,11 0,17 0,14
[W/mK]
Coeficient de dilatare
-4 -4 -4 -4 -4
volumică 7·10 1,8·10 7·10 7,5·10 7·10
[1/grd]
Domeniul temperaturii de
lucru -10÷80 5÷50 10÷70 0÷70 -20÷100
[ºC]
Domeniul maxim de
temperatură -40÷120 0÷55 -20÷150 -20÷90 -40÷120
[ºC]
Punctul de inflamabilitate
210 - 245 315 190
[ºC]
Temperatura de
aprindere 310÷360 - 500 350÷500 300
[ºC]
Punct de congelare
-18 0 -24÷6 -25 -40
[ºC]
Coeficientul αv la 20ºC 6,8 - - 4,6 9,4
Presiune de vaporizare
-5 -2 -3 -5
la 50ºC 10 100 10 3·10 10
[mbar]
Posibilitatea apariţiei
redusă foarte mare redusă redusă redusă
cavitaţiei
Cheltuieli relative
100 10÷15 200÷400 150÷300 300
[%]
Interes de piaţă
85 4 2 3 -
[%]

125
Îndrumar de laborator

Factori de transformare. Anexa 9

Această anexă cuprinde factorii de transformare pentru:

 Lungime
 Suprafaţă
 Volum
 Masă
 Vâscozitate cinematică
 Densitate
 Fortă
 Temperatură
 Putere
 Energie
 Presiune

126
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Factori de transformare Anexa 9

127
Îndrumar de laborator

Factori de transformare Anexa 9

128
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Factori de transformare Anexa 9

129
Îndrumar de laborator

Factori de transformare Anexa 9

130
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Coeficientul de debit Anexa 10

131
Îndrumar de laborator

Graphic Symbols for Fluid Power Components Anexa 11

In the diagram illustrated in figure below the hydrostatic


transmission is an interface between input (the prime mover) and
output (the load).
Any energy transmission system has three functional sections:
Energy input devices (source for energy transmission system),
Energy control devices and Energy output devices.
In figure below energy input device is pump P. the input
variables of this device are input speed and the input torque. The
output variables of this device are represented by the flow Q p and the
pressure pp. The energy control device – ADRP receive energy from
energy input device in the form of variables Qp and pp, modulates the
energy and transmit it in the form of output variables Qm and pm to the
energy output device (MH). Energy output device receive the energy
transmitted by the energy transmission system traduce it into
mechanical output and deliver it to the load represented by EA.
TH

Qp Qm
ADRP
pp pm

ME P MH EA

General structure for a fluid power system

Graphic symbols may be divided into following categories:


 1. Hydraulic machines: 1.1 Pumps, 1.2 Motors, 1.3 Pump/Motor Units.
 2. Directional control valves.
 3. Pressure control valves.
 4. Flow control valves.
 5. Filters, Accumulators and Heat exchangers.
 6. Accessories.
 7. Measuring instruments and indicators.
 8. Electrical equipments

132
Acţionări hidraulice şi pneumatice

No Description Symbol
1.Hydraulic machines
1.1 Pumps
1.1.1 Fixed displacement pumps
1.1.1.1 Fixed displacement pump
with one direction of flow

1.1.1.2 Fixed displacement pump


with two directions of flow

1.1.2 Variable displacement pumps


1.1.2.1 Variable displacement pump
with one direction of flow

1.1.2.2 Variable displacement pumps


with two directions of flow

1.2 Motors
1.2.1 Fixed capacity hydraulic motors
1.2.1.1 Fixed capacity hydraulic
motor with one direction of
flow

1.2.1.2 Fixed capacity hydraulic


motor with two directions of
flow

1.2.2 Variable capacity hydraulic motors


1.2.2.1 Variable capacity hydraulic
motor with one direction of
flow

133
Îndrumar de laborator

1.2.2.2 Variable capacity hydraulic


motor with two directions of
flow

1.2.3 Semi-rotary hydraulic


motor
(hydraulic oscillator)

1.3 Cylinders
1.3.1 Single acting cylinders
1.3.1.1 Single acting cylinder
return stroke by spring
force

1.3.1.2 Single acting cylinder,


plunger cylinder

1.3.2 Double - acting cylinder


1.3.2.1 Double - acting single –
rod cylinder

1.3.2.2 Double - acting double –


rod cylinder

1.3.3 Cylinders with cushion


1.3.3.1 Cylinder with single fixed
cushion (cushioning on
one side)

134
Acţionări hidraulice şi pneumatice

1.3.3.2 Cylinder with double fixed


cushion (cushioning on
both sides)

1.3.3.3 Cylinder with single


adjustable cushion
(cushioning on one side)

1.3.3.4 Cylinder with double


adjustable cushion
(cushioning on one side)

1.3.4 Telescopic cylinder


1.3.4.1 Single acting telescopic
cylinder

1.3.4.2 Double acting telescopic


cylinder

1.3.5 Pressure intensifier

1.3.6 Pressure medium


converter

1.4 Pump/Motor Units


1.4.1 Fixed displacement Pump/Motor Unit
1.4.1.1 Fixed displacement
Pump/Motor Unit with one
direction of rotation

135
Îndrumar de laborator

1.4.1.2 Fixed displacement


Pump/Motor Unit with
different direction of
rotation

1.4.1.3 Fixed displacement


Pump/Motor Unit with two
direction of rotation

1.4.2 Variable displacement Pump/Motor Unit


1.4.2.1 Variable displacement
Pump/Motor Unit with one
direction of rotation

1.4.2.2 Variable displacement


Pump/Motor Unit with
different direction of
rotation

1.4.2.3 Variable displacement


Pump/Motor Unit with two
directions of rotation

2. Directional control valves


2.1 Directional control valves
2.1.1 Directional control valves – basic symbol (one must add control
mechanism see 2.1.2 and 2.1.3)
2.1.1.1 Directional control valve I II
C
2/2 (two-port: P and C
two-position: I and II)
P

2.1.1.2 Directional control valve I II


C
3/2 (three-port: P, C and T
two-position: I and II)
P T

136
Acţionări hidraulice şi pneumatice

2.1.1.3 Directional control valve I II


A B
4/2 (four-port: P, T, A and
B two-position: I and II)
P T

2.1.1.4 Directional control valve I 0 II


A B
4/3 (four-port: P, T, A and
B three-position: 0, I and
II) P T

2.1.1.5 Directional control valve I 0 II


A B
4/3 (four-port: P, T, A and
B three-position: 0, I and
II) P T
Different central position
comparing to 2.1.1.4

2.1.2 Directly controlled directional control valve


2.1.2.1 Directional control valve I C II
2/2 solenoid actuated (E1)
- I spring return - II
E1 P
2.1.2.2÷4 Directional control valves -push control mechanism
at 2.1.1.1 ÷2.1.1.5 (and all
-cu manetă
possible combinations),
may have different control -roller lever control
mechanisms:
-spring return

-solenoid control

-hydraulic control

2.1.3 Directional control valves with hydraulic control


2.1.3.1 Directional control valve I II
4/2, spring return both at A B
main valve and pilot valve
E P T

137
Îndrumar de laborator

2.1.3.2 Directional control valve I II


A B
4/2, with spring return at
pilot valve
E P T
2.1.3.3÷… Directional control valves at 2.1.1.1÷2.1.1.5 may have
2.1.3.1. or 2.1.3.2 control

2.2 Directional control valves with flow control


2.2.1 Directional control valve C
with flow control roler-
plunger operated
P

2.2.2 Servovalve
A B

P T
2.3 Non-return (Check) valves
2.3.1 Non-return valves
2.3.1.1 Non-return valve without
spring

2.3.1.2 Non-return valve with


spring

2.3.2 Pilot-operated non-return


valve

2.3.3 Shuttle valve

3. Pressure control valves


3.1 Directly controlled
pressure relief valve

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06

138
Acţionări hidraulice şi pneumatice

3.2 Pilot-operated pressure


relief valve

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06


3.3 Directly controlled
pressure reducing valve

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06


3.4 Pilot-operated pressure
reducing valve

STAS 7145/86 ISO 1219-1/06


4. Flow control valves
4.1 Throttle valves
4.1.1 Throttle valve

4.1.2 Throttle valve with free


flow in one direction

4.2 Flow-control valves


4.2.1 Flow-control valve with detailed simplified
variable output

4.2.2 Flow-control valve with detailed simplified


variable output and relief
port to reservoir

4.3 Flow dividing valve

139
Îndrumar de laborator

5.Filters, Accumulators and Heat exchangers


5.1 Filter

5.2 Accumulator

5.3 Pressure switch

5.4 Cooler

5.5 Reservoir

6. Accesories
6.1 Flow lines
6.1.1 Lines -working, supply

-internal and external pilot

-drain

6.1.2 Hose assembly

6.2 Electric line

7. Measuring instrumnets and indicators


7.1 Pressure measuring unit
(pressure gauge)

140
Acţionări hidraulice şi pneumatice

7.2 Differential pressure


gauge

7.3 Thermometer

7.4 Flow meter

7.5 Level indicator

7.6 Electrical level indicator

8. Electrical equipments
8.1 Electric motor
M

141
Îndrumar de laborator

Caracteristicile cilindrilor tipizaţi in România. Anexa 12

142
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Cilindri hidraulici.
Anexa 13
(Extras din catalogul Hidraulica Plopeni)

143
Îndrumar de laborator

Lanţuri cinematice hidraulice. Anexa 14

144
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Schema hidraulică - detalii constructive. Anexa 15

145
Îndrumar de laborator

Componente hidraulice. Anexa 16

Denumirea Semn
Nr. Simbol Schemă Fotografie sau
aparatului convenţional
crt. schemă funcţională desen
hidraulic (STAS 7145-
86)

Pompă cu
1 P
cilindree fixă

Motor
ME
electric
2

Filtru pe
3 FA
aspiraţie

Filtru de
presiune cu
indicator
4 FP
optic şi
electric de
colmatare

5 Manometru M

146
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Distribuitor cu
comandă
6 electrică cu D
un electroma
gnet

Distribuitor cu
comandă
7 electrică cu D
doi electroma
gneţi

Cilindru
8 hidraulic C
diferenţial

Supapă de
9 S
sens

10 Drosel DR

147
Îndrumar de laborator

Supapă de
presiune
11 (comandă SP
internă şi
drenaj intern)

Supapă de
12 siguranţă SP
(nepilotată)

Supapă de
conectare
(comandă
13 SP
externă,
drenaj
extern)

Supapă de
succesiune
14
(comandă
SP
internă,
drenaj
extern)

148
Acţionări hidraulice şi pneumatice

Defecte frecvente: cauze, depistare, remediere. Anexa 17

Nr. Cauze Mod de


Defecte posibile Mod de remediere
crt. probabile depistare
a). Semnalizare
a). Nivel scăzut optică a). Se completează
de ulei - se priveşte cu ulei
vizorul
b). Semnalizare b). Se constată
b). Un buton
optică motivul acţionării,
"STOP
- se verifică se remediază, se
AVARIE"
butonul "STOP deblochează
acţionat
1 Instalaţia nu AVARIE" butonul
porneşte c). Colmatarea
c). Se verifică c). Se înlocuieşte
filtrului de
filtrul sau se curăţă
aspiraţie
d). Este
d). Ulei prea d). Se aşteaptă
semnalizat optic
cald răcirea uleiului
(termometru)
e). Este
e). Ulei prea e). Se asteaptă
semnalizat optic
rece încălzirea uleiului
(termometru)
a). Este
semnalizată
a). a). Se verifică
optic (lampa
Suprapresiune instalaţia
releului de
Oprirea presiune)

2 instalaţiei în c). Se constată


timpul lucrului c). Se verifică motivul blocării. Se
b). Acţionare
butoanele iau măsurile
buton "STOP
"STOP corespunzătoare şi
AVARIE"
AVARIE" se deblocheaza
butonul

149
Îndrumar de laborator

a). Ulei a). Se spală


a). Se face
contaminat în instalaţia integral şi
Blocări repetate analiza uleiului
instalaţie se schimbă uleiul
ale
3 d). Este
echipamentului b). Încălzirea
semnalizată d). Se aşteaptă
hidrauluic rapidă a
optic răcirea uleiului
uleiului
(termometru)
a). Semnalizare a). Se verifică
a). Motor optică (axul motorul, se
electric ars motorului nu se rebobinează sau se
roteşte) înlocuieşte
b). Semnalizare b). Se verifică
b). Cuplaj optică starea tehnică a
defect (manometrul nu cuplajului, se
Electropompă indică presiune) remediază
4
defectă c). Semnalizare c). Se verifică
c). Pompă optică ( starea tehnică a
uzată manometrul nu pompei, se
indică presiune) înlocuieşte
d). Se verifică
d). Filtru pe d). Semnalizare
starea filtrului de
aspiraţie optică
aspiraţie, se
colmatat (manometru)
înlocuieşte
a). Distribuitor a). Axul sau tija a). Se verifică
blocat motorului nu se starea tehnică a
mişcă distribuitorului, se

Motorul repară sau se

5 hidraulic nu este înlocuieşte

acţionat b). b). Axul sau tija b). Se verifică


Electromagnet motorului nu se starea tehnică a
ars sau mişcă electromagnetului
nealimentat şi legăturile
electrice

150
Acţionări hidraulice şi pneumatice

c). ). Axul sau


tija motorului nu
se mişcă.
c). Nivel scăzut c). Se completează
Semnalizare
de ulei cu ulei
optică
- se priveşte
vizorul

151
Îndrumar de laborator

Presiunea intr-un circuit hidraulic de actionare. Anexa 18

152
Acţionări hidraulice şi pneumatice

BIBLIOGRAFIE

1. Axinti G., Axinti A.S., Acţionări hidraulice şi pneumatice. Vol. V.


Teste, exerciţii şi probleme., Editura Tehnica-Info, Chişinău, 2012.
2. Backé W. Grundlagen der Ölhydraulik, Umdruck zur Vorlesung, 8.
Auflage, RWTH Aachen, 1992.
3. Bauer, G. Ölhydraulik, Grundlagen, Bauelemente, Anwendungen, 8.
Auflage, Teubner, Stuttgart-Leipzig-Wiesbaden, 2005.
4. Bălăşoiu, V. Hidraulica sistemelor de acţionare, Editura Mirton,
Timişoara, 1996.
5. Creţu T., Fălie V., Prelucrarea datelor experimentale ȋn fizică,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1986.
6. Dieter, W., Sauerwald, P., Stollberg, H., Ziegert, C. Einführung in die
Hydraulik und Pneumatik, Veb Verlag Technik, Berlin, 1981.
7. Hütte, Manualul inginerului. Fundamente, Editura Tehnică,
Bucureşti, ediţia a-2-a, 1995.
8. Ionescu, F., Catrina, D., Dorin, Al. Mecanica fluidelor şi acţionări
hidraulice şi pneumatice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980.
9. Isbăşoiu E.C., Dicţionar explicative pentru ştiinţă şi tehnologie.
Hidroenergetică., Editura Academiei Române, Editura AGIR,
Bucureşti, 2010.
10. Marin, V., Moscovici, R., Teneslav, D. Sisteme hidraulice de
acţionare şi reglare automată – Probleme practice: proiectare,
execuţie, exploatare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981
11. Marin, V., Moscovici, R., Teneslav, D. Sisteme hidraulice de
acţionare şi reglare automată – Probleme practice: proiectare,
execuţie, exploatare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
12. Matei P. s.a., Ȋndrumar de laborator de mecanica fluidelor şi maşini
hidropenumatice, Editura institutului Politehnic Iaşi, 1986.
13. Matei, P. s.a., Acţionări hidraulice şi pneumatice. Rotaprint, Institutul
Politehnic, Iaşi, 1984.
14. Matei Paul, Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Editura Rotaprint,
1980.

153
Îndrumar de laborator

15. Nica Dan, Unităţi de măsură de la A la Z, Editura didactică şi


pedagogică, Bucureşti, 2003.
16. Oprean, A., Ionescu, F., Dorin, A. Acţionări hidraulice - elemente şi
sisteme, Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.
17. Oprean, A., Dorin, A., Olaru, A., Prodan, D., Chiritoiu, R.
Echipamente hidraulice de actionare, Editura Bren, Bucuresti, 1998.
18. Tiţa Irina, „Acţionări Hidraulice şi Pneumatice”, Editura PIM – Iaşi,
2009.
19. Ungureanu C., Croitoru I., Măsurarea electrică a mărimilor
nelectrice, Editura Tehnopres, Iaşi, 2004.
20. Vasiliu, N. şi Catană, I. Transmisii hidraulice şi electrohidraulice,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1988.
21. Vasiliu N., Vasiliu D., Seteanu I., Rădulescu V., Mecanica fluidelor şi
sisteme hidraulice. Fundamente şi aplicaţii. Vol. II, Editura tehnică
Universitaria, Bucureşti, 1999.
22. Watton John, „Modeling, Monitoring and Diagnostic Techniqes for
Fluid Power Systems”, Springer, 2007.
23. Watton, J. Fundamentals of Fluid Power Control, Cambridge
University Press, 2009.
24. Will, D., Gebhardt, N., Ströhl, H. Hydraulik, Grundlagen,
Komponenten, Schaltungen, 3. Auflage, Springer-Verlag Berlin
Heidelberg, 2007.
25. Zahariea D., Instrucţiuni de protecţia muncii pentru unităţile din
cadrul catedrei de Mecanica Fluidelor, Maşini şi Acţionări
Hidraulice şi Pneumatice, Tipografia Universitatea Tehnică
“Gh. Asachi”, Iaşi, 2005.
26. Zahariea D., Măsurări hidraulice. Ȋndrumar de laborator, Editura
Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” Iaşi, 2003.
27. *** Hydraulics in Industrial and Mobile Applications – editata de
ASSOFLUID, editura Grafiche Parole Nuove s.r.l., Brugherio
(Milano), Italia, sept. 2007
28. International Standard ISO 1087:1990 – Terminology. Vocabulary.
29. International Standard ISO 1219-1 – Fluid power systems and
components. Graphic symbols and circuit diagrams, Part1, Second
edition, 2006.
30. International Standard ISO 5598 – Fluid power systems and
components. Vocabular, Second edition, 2008.

154
Acţionări hidraulice şi pneumatice

INDEX DE TERMENI

A Distribuitoare pilotate 95
Distribuitorul 86
Acţionare electrică 94
Distribuitorul cu sertar cilindric 89
Acţionare hidraulică 94
Drosel de cale 99
Acţionare manuală 93
Drosel 99
Acţionare mecanică 93
Agregatul de pompare 47 E
Ansamblul tijă – piston 68
Axul central de distribuţie 47 Eroare 19
Eroarea absolută 19
B Eroarea relativă 19
Erori grosolane 23
Bucşa de ghidare 67
Erori întâmplătoare 22
Erori maxim tolerate 24
C
Erori sistematice 21
Caracteristica hidraulică a supapei 83 Erorile tolerate 24
Caracteristici statice ale droselelor Etanşarea la tijă 67
103
Cilindreea 39 F
Cilindri hidraulici 58
Factorul de transformare 15
Circuit de comandă al supapei 75
Formula dimensională 14
Circuit de drenaj al supapei 76
Clasificarea cilindrilor hidraulici 60 G
Clasificarea distribuitoarelor 86
Clasificarea droselelor 99 Grafice calitative 20
Clasificarea regulatoarelor de debit Grafice cantitative 20
107
Codificarea supapelor de presiune 77 I
Coeficientul de influenţă a tijei 64 Interpolarea 20
Condiţiile standard 18
Corelaţii 20 M
Măsurarea 17
D
Metode de măsurare 17
Debit efectiv 40 Momentul efectiv de antrenare 41
Debit teoretic 40 Momentul teoretic de antrenare 41
Densitatea de repartiţie 23 Motoarele hidraulice liniare 58

155
Îndrumar de laborator

O Simboluri utilizate in acţionarea


hidraulică 26
Obturator conic 101
Sistemul Internaţional 10
Obturator plan 100
Structura generală a unui sistem de
Obturator sferic 100
acţionare hidraulică 25
Oglindă de distribuţie 46
Supapă de conectare 76
P Supapă de deconectare 76
Supapă de siguranţă 76
Parametrii principali ai pompelor Supapă de succesiune 76
volumice 39 Supape de presiune normal deschise
Pierderile de debit 51 74
Pierderile mecanice 52 Supape de presiune normal închise
Polinomul de interpolare 20 74
Pompa cu roţi dinţate 42 Suprafaţa activă 63
Pompe cu pistoane axiale 45 Surse de erori 18
Pompe cu pistoane radiale 46
Pompele cu palete culisante 43 T
Pompele volumice 37
Tabele calitative 19
Prefixe pentru multipli si submultipli13
Tabele de tip funcţional 20
Principiul cauzal 22
Tabele statistice 20
Principiul distributiv 22
Tipuri de erori de măsurare 21
Principiul limitativ 22
Principiul probabilistic 23
U
Puterea de antrenare 40
Puterea hidraulică 40 Unităţi derivate cu denumiri speciale
11
R Unităţi derivate cu denumiri specifice
11
Randament total 41
Unităţi fundamentale 10
Randamentul volumic 40
Unităţi SI derivate 12
Randamentul volumic 41
Unităţi SI suplimentare 12
Regulatorul de debit 107
Rezultatul unei măsurări 17
V
S Volumul geometric 39
Volumul total aspirat de o cameră de
Semnele convenţionale 26
lucru 39
Seria normalizată pentru diametrul
nominal 66

156