Hipertensiunea arteriala

Definitie
Tensiunea arterială (TA) forţa pe care o exercită curgerea sângelui asupra pereţilor
arteriali
Tensiunea arterială sistolică (TAS) valoarea maximă a TA, atinsă în cursul sistolei
ventriculare, depinde de volumul sistolic (direct proporţional) şi de elasticitatea aortei
(invers proporţional), creşte progresiv cu vârsta (datorită scăderii elasticităţii arteriale).
Tensiunea arterială diastolică (TAD) valoarea minimă a TA, corespunzătoare
diastolei ventriculare, depinde de rezistenţa vasculară, periferică (direct proporţional).
Hipertensiunea arterială (OMS):
– sistolica ≥ 140 mmHg
– diastolica ≥ 90 mmHg
Epidemiologie: prevalenţa HTA: 30-45% în populaţia generalã în Europa, cei mai multi
bolnavi rămân asimptomatici pentru o perioadă lungă de timp, riscul de a dezvolta
hipertensiune arteriala creşte considerabil odatã cu înaintarea în vârstã.
Etiologie
Hipertensiunea arterială primară (esentiala) 95% din cazuri
Hipertensiunea arterială secundară
1.Endocrina: acromegalie, hipotiroidism, hipertiroidism, hipercalcemie,
suprarenaliană, tumori cromogene extraadrenale, hormoni exogeni (estrogeni,
corticosteroizi, mineralocorticoizi, IMAO, simpatomimetice)
2. Renală: HTA renoparenchimatoasă (GNDA, nefrite cornice, rinichi polichistic,
nefropatie diabetic, nefrita de iradiere, nefropatie AINS, rinichi mic unilateral,
tumori renale, dializaţi, transplantaţi renal), HTA renovasculară (stenoza de artera
renală, embolii renale, vasculite), tumori secretante de renină, HTA renoprivă
3.HTA indusă de sarcină
4. Coarctaţia de aortă
5. Insuficienta aortica severa
6. BAV grad III
7. Fistulele arteriovenoase, PCA, Sd. hiperkinetice
8. Sd. Neurologice: presiune intracraniana crescuta, apnee in somn (SAS), porfiria
acuta, tetraplegia, sd. Guillain-Barre
9.Stress-ul acut: chirurgical, hipoglicemie, arsuri, postresuscitare, hiperventilatie
psihogena, sevraj alcoolic
10.Cresterea volumului intravascular
11. Medicamente, consum excesiv de alcool
Examenul fizic
Semne ale afectării de organ-ţintă:HVS (soc apexian puternic, deplasat la stanga),
frecvenţa cardiacã ↑, zgomotele 3 sau 4, sufluri cardiace, aritmii, edeme, raluri de
staza, retinopatie diferite stadia, artere periferice: absenţa/ reducerea/ asimetria
pulsului, indicele gleznã-braţ < 0.9,boala arterialã perifericã a membrelor inferioare
simptomaticã, sufluri carotidiene. Alte semne cardiace: sincope, istoric de palpitaţii,
aritmii, în special Fia. Boli cerebrovasculare: AVC ischemic, hemoragie cerebralã,
accident ischemic tranzitor.
Examene de laborator : hemoleucograma completa, ionograma serica, uree şi
creatinina serica, glicemie, acid uric, sumar de urina, microalbuminurie (test
calitativ ± 24 ore), profil lipidic complet (colesterol total, LDL-colesterol, HDL-
colesterol, trigliceride), estimarea clearance-ului de creatinina (prin formula
Cockroft-Gault) sau a ratei de filtrare glomerulara (formula MDRD)
Efectuarea unei ECG
Masurarea corecta a tensiunii arteriale
Sfigmomanometru si stetoscop
Pacientul trebuie sã stea aşezat 3-5 minute înainte de începerea mãsurãrii TA
Aşezarea manşetei la nivelul inimii, indiferent de poziţia pacientului.
Manşeta tensiometrului trebuie sa acopere 2/3 din lungimea braţului.
TA va fi mãsuratã de cel puţin douã ori, în poziţie şezând, la interval de 1-2 minute
între mãsurãtori şi vor fi efectuate mãsurãtori suplimentare dacã valorile la primele
douã determinãri sunt semnificativ diferite.
Mãsurarea TA la ambele braţe la primul consult pentru a decela eventuala
diferenţã între valorile TA, situaţie în care valoarea de referinţã TA este cea mai
mare.
La primul consult, la pacienţii vârstnici, diabetici sau cu afecţiuni/situaţii în care
poate sã aparã hipotensiunea ortostaticã frecvent sau când aceasta este suspectatã se
recomandã mãsurarea TA imediat, la 1 şi la 3 minute dupã trecerea în ortostatism.