Sunteți pe pagina 1din 6

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei


Facultatea Calculatoare Informatică și Microelectronica
Departamentul Ingineria Software şi Automatică

Referat
Disciplina: Prelucrarea semnalelor
Tema: Propagarea undelor radio
Unde lungi, medii, scurte, ultrascurte

A elaborat:
Guzun Ion
st. gr. TI-171
A verificat:
Romanenco Alexandru

Chișinău 2020
Introducere
Undele radio sunt unde electromagnetice utilizate în special pentru transmisii de radio și te
leviziune, cu frecvențe de la câțiva kilohertzi până la câțiva gigahertzi (1 GHz = 10 9 Hz). Î
n anumite aplicații speciale însă domeniul de frecvențe poate fi mult extins. Astfel, în com
unicațiile cu submarinele se folosesc uneori frecvențe de doar câțiva hertzi, iar în comunic
ațiile digitale fără fir sau în radioastronomie frecvențele pot fi de ordinul sutelor de gigaher
tzi. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, forul care reglementează telecomunicațiil
e prin unde radio, stabilește prin convenție limita superioară a frecvenței undelor radio la 3.
000 GHz.

Spectrul de fregvențe
Spectrul de frecvențe radio este o parte a spectrului de frecvențe al undelor electromagneti
ce, care se referă la frecvențe între 3 Hz și 3 THz. Pentru telecomunicații se folosesc unde
a căror lungime este mai mare de 1 mm, adică până la 300 GHz. Peste această valoare, abs
orbția radiației electromagnetice de către atmosferă este atât de mare încât distanța pe care
se poate face transmisia devine neglijabilă.
Undele radio sunt unde electromagnetice, care se propagă în spațiul liber la viteza luminii.
Sursele naturale de undă radio sunt fulgerele și obiectele astronomice. Undele radio create
artificial sunt utilizate pentru comunicațiile radio, staționare și mobile, radiodifuziune, radi
ocomunicații, comunicații prin satelit, organizarea rețelelor de calculatoare fără fir și alte a
plicații nenumărate.
În funcție de valoarea frecvenței (lungimea de undă), undele radio se referă la o gamă spec
ială de frecvențe radio (domeniul lungimii de undă). De asemenea, este posibilă clasificare
a undelor radio prin propagare în spațiu liber și pe glob.
Clasificarea prim metoda de distribuție:
Undele directe — undele radio propagatoare în spațiul liber de la un obiect la altul, de exe
mplu de la o navă spațială la alta, în unele cazuri de la o stație terestră la o navă spațială și
între vehicule sau stații atmosferice. Pentru aceste valuri influența atmosferei a obiectelor
străine și a Pământului poate fi neglijată.
Pamânturile sau suprafețele — radioelectrice, propagând de-a lungul suprafeței sferice a
Pământului și parțial acoperind-o datorită fenomenului de difracție. Capacitatea unui val
de a înfășura obstacolele întâlnite și de a le difuza în jurul lor este cunoscută prin faptul că
este determinată de relația dintre lungimea de undă și dimensiunile obstacolelor. Cu cât
lungimea de undă este mai scurtă, cu atât difracția este mai slabă. Din acest motiv, valul
variază UHF și mai mare diffracted foarte slab în jurul suprafeței globului și gama de
distribuție a acestora într-o primă aproximație, determinată de distanța pe care linia de
vedere (unda directă).
Undele troposferice — undele radio ale benzilor VHF și UHF care se propagă din cauza
împrăștierii prin neomogenități în troposferă pe o distanță de până la 1000 km.
Radiații ionosferice sau spațio-radio — mai lungi de 10 m, propagându-se în jurul globului
până la distanțe arbitrare, datorită unei singure sau multiple reflectări a ionosferei și a
suprafeței Pământului.
Direcționate — undele radio propagatoare în sisteme de direcționare (ghiduri de undă
radio).

Benzile de fregvență a undelor radio


Radiofrecvența (prescurtat RF) este un termen folosit pentru a caracteriza domeniul de frec
vențe prin care se efectuează, de obicei, transmisiunile radio-electrice. În particular, terme
nul desemnează domeniul de frecvențe care începe cu frecvențele undelor kilometrice (U
L) (circa 100 km lungimea de undă, căreia îi corespunde o frecvență de 3 kHz) și se termin
ă cu frecvențele microundelor (1 mm, 300 GHz).

Frecventa Lungime de unda Destinatie Abreviere


3-30 Hz 105-104 km Frecventa extrem de mica ELF
30-300 Hz 104-103 km Frecventa super mica SLF
300-3000 Hz 103-100 km Frecventa ultra mica ULF
3-30 kHz 100-10 km Frecventa foarte mica VLF
30-300 kHz 10-1 km Frecventa mica LF
300 kHz-3 MHz 1 km-100 m Frecventa medie MF
3-30 MHz 100-10 m Frecventa inalta HF
30-300 MHz 10-1 m Frecventa foarte inalta VHF
300 MHz-3 GHz 1 m-10 cm Frecventa ultra inalta UHF
3-30 GHz 10-1 cm Frecventa super inalta SHF
30-300 GHz 1 cm-1 mm Frecventa extrem de inalta EHF
300 GHz-3000 GHz 1 mm- 0.1 mm Frecventa extrem2 de inalta THF
Tabelul 1 Benzile de frecventa a undelor radio

Clasificarea stațiilor după lungimea de undă


1. Unde lungi: 153 kHz - 279 kHz
2. Unde medii: 531 kHz - 1.620 kHz
3. Unde scurte: 2.310 kHz - 25.820 kHz
4. Unde ultrascurte: 87.5 MHz - 108 MHz

Mediul de propagare
Ionosfera este elementul principal de propagarea undelor radio îndeosebi a celor scurte , es
te un strat aflat cam la 400 km deaspra Pământului . Aerul în stratul ionic este foarte descă
rcat . Sub influența razelor solare UV din atomii gazoși se răspândesc o mulțime de electro
ni în rezultatul cărora apar ionii , adică are loc ionizarea stratului de sus a atmosferei. Strat
ul ionic este capabil să absorbe undele radio și să le modifice direcția.
Antenele stanțiil or radio propagă undele radio de-a lungul suprafeței Pământului sub o mu
lțime de unghiuri asupra acesteea . Undele propagate deasupra suprafeței se numesc terestr
e , iar cele propagate sub divesre unghiuri se numesc spațiale.
Odată cu transmiterea semnalului a unei stații cu unde lungi se utilizează energia undelor t
erestre , care se extind pe toată suprafața, dar odată cu îndepărtarea stației date undele disp
ar fiindcă Pământul se află mijlocul de trasmitere acestora în urma cărora absoarbe energia
lor. Stațiile de undă mijlocie sunt la fel ca cele de undă lungă doar că ele însăși transmit un
de într-o distanță mai scurtă , iar pentru mărirea acestora este nevoie de mărirea resurselor
și puterii. O curiozitate ar fi faptul că undele stațiilor lungi și mijlocii seara-noaptea pot fi
auzite la distanțe considerabile mai lungi decât în ziua datorită faptului că ziua o mare part
e a energiei undelor acestor stații ziua dispar, se absorb în atmosferă , iar noaptea stratul io
nic direcționează aceste lungimi mai departe și la așa lungimi la care ziua ar fi imposibil să
ajungă. Stațiile undelor scurte foarte tare se absorb de Pământ , undele lor foarte rău încoj
oară suprafața , de aceea ajung la suprafațe mici, dar la fel aceste unde ajung în ionosferă c
eea ce duce la direcționarea lor în diverse părți de aceea undele radio a acestor stații pot fi
auzite foarte departe de la stația însuși . Ele la fel pot încojura întreg Pământul și ajunge la
stație înapoi . Dar este un minus a acestor stații anume prin zonele mute , sunt zonele unde
nu ajung undele , acestea depind atât de la lungimea undei cât și de la stratul ionic care la r
ândul său depinde de emisia razelor solare. Stațiile ultra scurte sunt mai apropiate de undel
e solare , cel mai des sunt emise direct, și foarte tare se absorb de Pământ, lucruri, plante et
c. De aceea pentru transmiterea undelor avem nevoie de emiterea directă a acestora fără înt
âmpinarea în cale a obstacolelor. Pentru stratul ionic undele ultra mici sunt asemeni razelo
r UV , el le străbate fără nici o modificare a acestora, de aceea aceste unde sunt binevenite
pentru luarea legăturii cu sateliții.

Bibliografie:

 „Radiorecepția A-Z - mică enciclopedie pentru tineret”, Editura Albatros, 1982


 Istorie pe unde radio, 4 octombrie 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național
 How the Titanic disaster pushed Uncle Sam to “rule the air”, 7 iulie 2011, Matthew Lasar, Ars Techn
ica
 Documentar universul undelor - http://www.rador.ro/2016/02/13/documentar-universul-undelor-radio
/