ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

SUPORT DE CURS
PROF.DR.ING.GILDA GAVRILAS
2019

CUPRINS
Capitolul I ETICA -Noțiuni generale
1.1Definiții
1.2 Etica și integritate academică
1.3 Valori si principii etice
1.4 Relații specifice si comportamente
Capitolul II Cadru normativ
2.1 Codul de etica si deontologie profesionala al UTI
2.2 Codul de etica al inginerului
2.3 Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de etica si deontologie
profesionala universitara din cadrul UNIVERSITATII TEHNICE GH.ASACHI IASI

Capitolul III Etica cercetarii stiintifice

3.1 Definitie plagiat
3.2 Moduri de citare a referinţelor bibliografice
3.3 Legea nr 206 din 2004

Capitolul IV Proprietatea intelectuala

4.1 dreptul de autor
4.2 proprietatea industriala
Capitolul V mijloace electronice pentru identificarea similitudinilor textuale
5.1 legislatie
Bibliografie
Capitolul I ETICA -Noțiuni generale

1.1 Definiții

Începând cu anul universitar 2018-2019 ,cursurile de Etică și integritate academică se

include în planurile de învățământ pentru toate programele de studii universitare organizate în
instituțiile de învățământ superior din sistemul național de învățământ, conform art.1 din
Ordinul nr.3131/2018 [ 1 ].
Conform aceluiași ordin, la articolul 2 se prevede:
(1) Cursurile de etică şi integritate academică vor avea durata de minimum 14 ore pentru fiecare
program de studii universitare de licenţă şi master.
(2) În cazul studenţilor-doctoranzi, cursurile cu durata prevăzută la alin. (1) se vor regăsi în
fiecare program de pregătire individuală.
(3) Pentru ciclul de studii universitare de licenţă, cursurile prevăzute la alin. (1) vor avea
caracter opţional.
(4) Pentru ciclurile de studii universitare de master şi doctorat, cursurile prevăzute la alin. (1)
vor avea caracter obligatoriu.
Legislația actuală vine să completeze cadrul normativ existent în țara noastră,Agenția
Română de Asigurare a Calității în Învătământul Superior (ARACIS),având în vedere
invluderea în standardele specifice de evaluare pe domenii de studiu,conform art.(3),aliniatul
(2),din ordinul nr.3131/2018.
În acest context universitățile din România vor adopta măsuri privind garantarea
originalității lucrărilor de licență,master,doctorat,conform legislației în vigoare.
Știință a moralei, etica s-a dezvoltat ca ramură a filozofiei avănd ca începuturi în Grecia
antică,filosofia lui Platon și Aristotel care abordează etica din punctul de vedere al cunoașterii
sociale,a relației dintre individ și cetate.
Etica include o serie de valori cum ar fi:
Dreptate,sinceritate,responsabilitate,înțelepciune,respect,corectitudine,demnitate,mod
estie,etc.
Din punctul de vedere al lui Pierre Moessinger, obiectul de studiu al
eticii,morala,reprezintă „un ansamblu de reguli care ghidează conduita omului în viață sa
personală și socială”[ 2 ].
Educația reprezintă un factor hotărâtor al dezvoltării fiecărui individ,caracterul
precizând calitatea morală a fiecăruia.
 Cea mai importantă normă o reprezintă „Regula de Aur” care exprimă o formă
pozitivă,de a face bine celorlalți: „ce ție nu îți place,altuia nu face” [3]. O generalizare a acestei
reguli o reprezintă legea universală care merge mai departe cu grija pentru viitor în raportarea
față de mediu.
Un loc important ca valoare normativă o are principiul justei măsuri. Măsura,în
domeniul etic,reprezintă”zona perfecțiunilor mijlocii",a tendinței spre conciliere și depășire a
stărilor conflictuale și căutării unui echilibru optim între limitele superioare (exces) și
inferioară (lipsa) [3].
Valoarea de bază în etică o reprezintă Virtutea, ca element al meritului personal.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române [4] avem următoarele definiții:
ETICA –„Știința care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din
perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială”.
MORALA –„Ansamblul normelor de convețuire,de comportare a oamenilor unii față
de alții și fată de colectivitate și a căror încălcare nu este sncționată de lege,ci de opinia
publică,etica”
DEONTOLOGIA –„Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei
activități profesionale”
DEONTOLOGISM – „Principii ale acțiunii conform datoriei și nu urmărind utilul sau
binele”.
În timp s-au impus diverse etici aplicate care pun accent pe analiza și rezolvarea unor
situații și cazuri practice, concrete, ca de exemplu: etica profesionala, etica tehnologiei
informationale, etica cercetarii stiintifice, etica mediului, bioetica, etica academica,etc.

1.2 Etica și integritate academică

In ultimii ani , ca urmare a necesității de a răspunde cerințelor venite din partea

organismelor de finanțare ale educației și cercetării precum și a opiniei publice,s-au dezvoltat
o serie de standarde etice necesare acestui domeniu in cadrul comunitatilor academice.
Termenul de „integritatea” se referă la internalizarea normelor etice de către toti membrii
(studenti, profesori, cercetatori,etc) și la asumarea lor de către organizațiile academice.
 Etica academică reuneste analiza si rezolvarea problemelor din mai multe domenii,ca
de exemplu : etica profesionala, etica cercetării, managementul eticii în organizații

Etica profesională

”In sens general termenul de etică profesionala se referă la reguli de conduită și la

moduri de comportament proprii realizării scopurilor și responsabilităților unei profesii” [5]

In cazul unei comunități academice, în ultimii ani , s-au dezvoltat o serie de standarde
si reglementari etice precum si organizarea unei infrastructuri necesare acestui domeniu.

Discuții: Ce așteptări are societatea românească de la mediul academic ? Ce asteptări are

mediul academic de la societate?

Etica cercetarii stiintifice

Etica cercetarii stiintifice analizeaza toate aspectele care apar in cadrul unei cercetari, de la
stabilirea temei pana la publicarea si valorificarea rezultatelor. In situația în care în cercetarea
efectuată sunt implicați și subiecți ființe vii, problemele de natură morală pot fi foarte
complexe, necesitand un cadru legal bine reglementat.
Preocuparile din ultimii ani s-au indreptat spre dezvoltarea unor coduri,standarde,reglementari
care sa asigure un cadru legal corect pentru aceasta activitate.
Discutii : in ce situatie ar fi necesara solicitarea unui aviz etic pentru un proiect de cercetare?

Etica în managementul organizațiilor

Etica în managementul organizațiilor urmărește organizarea unei infrastructuri
etice în cadrul organizatiilor în vederea stabilirii unor standarde si reglementari, precum si
posibilitatea monitorizarii respectării lor prin comisii de etică a cercetării, consilii naționale
de etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate ,etc.

Discutii : Ce elemente se găsesc în structura niversitatii tehnice “Gh.Asachi” din Iași?

 1.3 Valori si principii etice

Cod de etică şi deontologie profesională universitară al universitatii tehnice „Gh.Asachi”

din Iasi reglementează şi promovează valori morale cum sunt:
- libertatea academică, proprietatea intelectuală, integritatea morală şi profesională,
responsabilitatea, autonomia personală, dreptatea şi echitatea, meritul, profesionalismul,
onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa, respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi
grija. [6]

Principiile eticii şi deontologiei profesionale universitare asumate de Universitatea Tehnică

„Gheorghe Asachi” din Iaşi sunt următoarele[6]:
„a) asigurarea libertăţii individuale şi libertăţii academice;
b) respectarea adevărului, a demnităţii individuale şi/sau de grup, fără afectarea imaginii
universităţii şi comunităţii universitare;
c) empatia, parteneriatul pedagogic şi pedagogia întrajutorării;
d) autonomia individuală şi/sau organizaţională în desfăşurarea cercetării ştiinţifice, în
activitatea şi inovarea didactică şi în utilizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;
e) dreptul de proprietate intelectuală individuală şi/sau instituţională în conexiune cu
răspunderea publică pentru orice prejudicii determinate de exercitarea ilegală şi imorală
a acestui drept;
f) eliminarea conflictelor de interese şi situaţiilor de incompatibilitate conform
reglementărilor legale şi etice în domeniu;
g) transparenţa decizională şi asumarea răspunderii publice pentru deciziile strategice;
h) independenţa instituţională faţă de orice politică partizană;
i) răspunderea autorilor lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat, precum şi a
îndrumătorilor acestora, pentru denaturarea intenţionată a conţinutului ştiinţific al
acestor lucrări;
j) răspunderea autorilor lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat, precum şi a
îndrumătorilor acestora, pentru texte plagiate şi/sau comercializate celor interesaţi în
elaborarea acestor lucrări;
k) răspunderea autorilor de lucrări ştiinţifice şi/ sau didactice pentru calitatea ştiinţifică,
exactitatea datelor şi originalitatea conţinuturilor, în condiţiile legii;
l) sancţionarea plagiatului;
 m) respectarea adevărului în documentaţiile de participare la competiţiile pentru obţinerea
de finanţări naţionale/ internaţionale;
n) respectarea adevărului în întocmirea documentelor de participare la concursuri de
ocupare a posturilor didactice/ de cercetare;
o) libertatea publicităţii contribuţiei personale în activitatea ştiinţifică şi în activitatea
didactică;
p) transparenţa evaluărilor;
q) încurajarea tinerilor în dezvoltarea activităţii didactice şi activităţii ştiinţifice;
r) egalitatea de şanse;
s) stimularea creativităţii şi recunoaşterea adecvată a activităţilor performante;
t) inserţia eficientă a absolvenţilor pe piaţa muncii.”

Cod de etică şi deontologie profesională universitară al universitatii tehnice „Gh.Asachi”

din Iasi reglementează buna conduită în cercetarea ştiinţifică după principale standarde
ştiinţifice generale, care exclud[6]:

„22. (1) Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se ghidează după principale standarde ştiinţifice
generale, care exclud:
a) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
b) confecţionarea de rezultate;
c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
e) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
g) atribuirea incorectă a calităţii de autor al unei lucrări;
h) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări;
i) nedezvăluirea conflictelor de interese;
j) deturnarea fondurilor de cercetare;
k) omiterea înregistrării şi/sau stocării rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/ sau stocarea
eronată a rezultatelor;
l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de
cercetare, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, co-autorat, drepturi asupra
rezultatelor cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
 m) lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale
rapoartelor de evaluare, rapoartelor de cercetare etc.;
n) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică,
fără a se menţiona sursa iniţială şi/ sau cu adăugiri nesemnificative;
o) nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de informare;
p) nerecunoaşterea erorilor proprii;
q) difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
r) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
s) împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora.”

1.4 Relații specifice si comportamente

Conform Codului de etică şi deontologie profesională universitară al Universitatii
tehnice „Gh.Asachi” din Iasi sunt prezentate următoarele relatii specifice si comportamente
pentru membrii din comunitatea academica[6]:

„IV. RELAŢII SPECIFICE ŞI COMPORTAMENTE

IV.1. CADRE DIDACTICE

Art.48. Integritatea relaţiei profesor - student este fundamentul misiunii educaţionale

a Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi.
Art.49. Cadrele didactice trebuie să aibă un comportament respectuos în relaţiile cu
studenţii şi să-şi asume rolul de formatori intelectuali şi consilieri. Cadrele didactice trebuie să
facă eforturi susţinute pentru cultivarea unui comportament academic, să asigure evaluarea
corectă a studenţilor, în raport cu adevăratele merite ale acestora.

IV.1.1. Tipuri de comportament inacceptabil în relaţia cadru didactic - student

Art.50. Este inacceptabilă neîndeplinirea obligaţiilor didactice, care poate include:
- refuzul arbitrar de a avea o conduită profesională didactică adecvată;
- digresiuni în domenii tematice fără legătură cu programul de studii universitare;
- încălcarea regulilor de comportament civilizat la cursuri, în restul programului
şi/sau nerespectarea programării studenţilor la diferite activităţi;
- evaluarea studenţilor prin alte criterii decât cele de performanţă;
- întârzieri nejustificate în evaluarea studenţilor şi în comunicarea rezultatelor.
 Art.51. Este interzisă discriminarea, incluzând hărţuirea vreunui student pe motive
politice sau pe motive de rasă, religie, sex, orientare sexuală, origine naţională, statut marital,
handicap şi/sau condiţie medicală, vârstă, cetăţenie sau alte motive arbitrare sau personale.
Art.52. Este inacceptabil uzul poziţiei sau abuzul de putere al cadrului didactic pentru
a influenţa raţionamentele sau conştiinţa vreunui student din motive arbitrare sau personale.

IV.1.2. Tipuri de comportament în relaţiile colegiale ale cadrelor didactice

Art.53. Cadrele didactice au obligaţii care derivă din apartenenţa la comunitatea
universitară. Membrii comunităţii universitare trebuie să se respecte şi să apere libertatea
academică a colegilor, fără discriminări. În acest spirit, trebuie să fie obiectivi în aprecierea
profesională a colegilor şi să accepte criticile justificate.
Se interzice:
- efectuarea evaluărilor competenţei profesionale a vreunor colegi prin alte criterii
decât performanţa profesională, meritul, rezultatele profesionale etc.;
- orice discriminare (rasă, sex, religie, origine etnică şi naţională etc.);
- încălcarea unor reguli de confidenţialitate în relaţiile cu colegii;
- denigrarea colegilor, studenţilor şi a comunităţii academice din universitate.

IV.1.3. Comportamentul cadrelor didactice în cadrul comunităţii sociale

Art.54. Cadrele didactice au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi toţi ceilalţi cetăţeni. Ele
sunt libere să-şi exprime opiniile şi să participe la acţiunile politice ale colectivităţii, în calitate
de persoane private.
Se interzice:
- prezentarea intenţionată a opiniilor personale drept puncte de vedere ale
Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi;
- refuzul de a participa la acţiuni umanitare necesare în situaţii excepţionale
(calamităţi naturale sau tehnologice, conflicte armate), precum şi temporizarea sau
obstrucţionarea lor.

IV.2. STUDENŢI ŞI ALŢI BENEFICIARI AI PROCESULUI DIDACTIC

Art.55. Studenţii, cercetătorii, doctoranzii, cursanţii au obligaţia de a folosi spaţiile de

învăţământ, sociale şi de recreare cu maximum de eficienţă. Se sancţionează prejudiciul produs
cu rea intenţie în cursul activităţii de cercetare sau al activităţii didactice.
Art.56. Sunt interzise în incinta spaţiilor de învăţământ, căminelor, birourilor:
- distrugerea sau incendierea vreunor bunuri, efectuarea unor lucrări fără autorizaţii
 sau oricăror altor modificări ale clădirilor, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor de
laborator;
- consumul de substanţe psihotrope sau de alcool;
- organizarea jocurilor de noroc sau/şi a pariurilor;
- distribuirea de materiale cu caracter obscen;
- prozelitismul politic, ideologic şi religios.
Art.57. În cadrul activităţii didactice, persoanelor menţionate la punctul III.2 le sunt
interzise:
- copiatul sub orice formă sau favorizarea acestuia;
- uzul telefoanelor mobile şi a oricăror mijloace electronice în scopul fraudării
evaluărilor de orice fel (examene, colocvii etc.);
- folosirea internet-ului în alte scopuri decât cele legate de activităţile didactice,
activităţile de cercetare sau alte activităţi conform misiunii universităţii;
- falsificarea, copierea sau alterarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;
- solicitarea de recomandări, adeverinţe, atestate care nu reflectă situaţii reale;
- confecţionarea de sau recurgerea la acte medicale sau la situaţii de urgenţă nereale,
în vederea justificării absenţei de la evaluări de orice fel (examene, colocvii etc.)
sau a extinderii sau amânării perioadei de evaluare;
- furtul şi/sau distrugerea materialelor academice: cărţi, note de curs şi/sau suportul
electronic ce reproduce materialul didactic ş.a.;
- comportamentul inadecvat şi atitudinile neconforme cu regulile de conduită
civilizată în spaţiul universitar.”

Capitolul II Cadru normativ

2.1 Codul de etica si deontologie profesionala al UTI

In continuare se prezinta Codul de etica si deontologie profesionala universitara,
COD TUIASI.COD.01[6]:

„ Prezentul Cod de etică şi deontologie profesională universitară se adoptă în

conformitate cu prevederile Legii nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare şi
Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
 I. PRINCIPII ETICE
I.1. PRINCIPII GENERALE
1. Codul de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice „Gheorghe
Asachi” din Iaşi face parte din Carta universitară (Anexa 4 la Carta universitară) şi
reglementează şi promovează valori morale cum sunt: libertatea academică, proprietatea
intelectuală, integritatea morală şi profesională, responsabilitatea, autonomia personală,
dreptatea şi echitatea, meritul, profesionalismul, onestitatea şi corectitudinea intelectuală,
transparenţa, respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi grija.
2. Codul de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice „Gheorghe
Asachi” din Iaşi are rolul de a preciza principiile, responsabilităţile şi procedurile astfel
încât cercetarea ştiinţifică, transferul tehnologic şi inovarea în Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi” din Iaşi să se desfăşoare în conformitate cu exigenţele Spaţiului
European al Cunoaşterii şi cu principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică
internaţională.
3. Codul de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice „Gheorghe
Asachi” din Iaşi reglementează buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi inovare din unităţile de cercetare - dezvoltare din cadrul Universităţii
Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi şi se aplică tuturor persoanelor care desfăşoară
activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică, inovare – CDI (cadre didactice, cercetători,
studenţi, masteranzi, doctoranzi).
4 Principiile eticii şi deontologiei profesionale universitare asumate de Universitatea Tehnică
„Gheorghe Asachi” din Iaşi sunt următoarele:
a) asigurarea libertăţii individuale şi libertăţii academice;
b) respectarea adevărului, a demnităţii individuale şi/sau de grup, fără afectarea imaginii
universităţii şi comunităţii universitare;
c) empatia, parteneriatul pedagogic şi pedagogia întrajutorării;
d) autonomia individuală şi/sau organizaţională în desfăşurarea cercetării ştiinţifice, în
activitatea şi inovarea didactică şi în utilizarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;
e) dreptul de proprietate intelectuală individuală şi/sau instituţională în conexiune cu
răspunderea publică pentru orice prejudicii determinate de exercitarea ilegală şi imorală
a acestui drept;
f) eliminarea conflictelor de interese şi situaţiilor de incompatibilitate conform
reglementărilor legale şi etice în domeniu;
g) transparenţa decizională şi asumarea răspunderii publice pentru deciziile strategice;
 h) independenţa instituţională faţă de orice politică partizană;
i) răspunderea autorilor lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat, precum şi a
îndrumătorilor acestora, pentru denaturarea intenţionată a conţinutului ştiinţific al
acestor lucrări;
j) răspunderea autorilor lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat, precum şi a
îndrumătorilor acestora, pentru texte plagiate şi/sau comercializate celor interesaţi în
elaborarea acestor lucrări;
k) răspunderea autorilor de lucrări ştiinţifice şi/ sau didactice pentru calitatea ştiinţifică,
exactitatea datelor şi originalitatea conţinuturilor, în condiţiile legii;
l) sancţionarea plagiatului;
m) respectarea adevărului în documentaţiile de participare la competiţiile pentru obţinerea
de finanţări naţionale/ internaţionale;
n) respectarea adevărului în întocmirea documentelor de participare la concursuri de
ocupare a posturilor didactice/ de cercetare;
o) libertatea publicităţii contribuţiei personale în activitatea ştiinţifică şi în activitatea
didactică;
p) transparenţa evaluărilor;
q) încurajarea tinerilor în dezvoltarea activităţii didactice şi activităţii ştiinţifice;
r) egalitatea de şanse;
s) stimularea creativităţii şi recunoaşterea adecvată a activităţilor performante;
t) inserţia eficientă a absolvenţilor pe piaţa muncii.
5. Respectarea prevederilor Codului de etică şi deontologie profesională universitară al
Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi este obligatorie pentru toate persoanele
care aparţin comunităţii universitare sau au relaţii cu Universitatea “Gheorghe Asachi” din
Iaşi: studenţi şi cursanţi (la toate formele de studiu, inclusiv doctoranzii), membri ai
corpului administrativ, ai corpului de conducere, cadre didactice titulare sau asociate,
parteneri instituţionali.
6. Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să respecte Carta universitară, regulamentele
anexate, legislaţia în domeniul învăţământului, Codul muncii şi toate celelalte dispoziţii
care reglementează activitatea educativ - profesională şi de cercetare ştiinţifică.
7. Drepturile membrilor comunităţii universitare se bazează pe relaţia reciprocă dintre
competenţa profesională, libertatea academică şi funcţiunile principale ale universităţii.
8. Codul de etică şi deontologie profesională universitară şi aplicarea sa nu exclud şi nu
înlocuiesc drepturile şi obligaţiile legale care revin membrilor universităţii.
 I.2. PRINCIPII ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
9. Progresul cunoaşterii este bazat pe libertatea cercetării ştiinţifice. Această libertate este
îngrădită doar de:
a) respectarea dreptului la viaţă;
b) respectarea libertăţii individuale;
c) respectarea demnităţii şi a drepturilor omului;
d) protecţia fiinţei umane, a animalelor şi a mediului;
e) respectarea libertăţii de expresie;
f) respectarea siguranţei produselor alimentare;
g) respectarea securităţii sistemului de informatizare a datelor.
10. Libertatea cercetării ştiinţifice se asigură prin:
a) accesul liber la sursele de informare;
b) schimbul liber de idei;
c) neamestecul factorului politic în activităţile de cercetare – dezvoltare şi inovare;
d) necenzurarea produselor ştiinţifice.
11. (1) Cinstea cercetătorului faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi cercetători constituie
un principiu etic de bază pentru buna conduită în cercetarea ştiinţifică. Necinstea poate conduce
la o imagine nepotrivită a ştiinţei şi poate altera încrederea reciprocă a cercetătorilor.
(2) Onestitatea cercetătorului ştiinţific asigură respectarea contribuţiilor predecesorilor,
concurenţilor şi partenerilor şi conduce la diminuarea numărului de erori şi exagerări.
(3) Îndoiala asupra propriilor rezultate poate conduce la eliminarea erorilor.
(4) Responsabilitatea asupra apariţiei necinstei în cercetarea ştiinţifică revine deopotrivă
cercetătorului şi unităţii sau instituţiei de cercetare-dezvoltare.
(5) Universităţile au un rol major în prevenirea necinstei şi în instruirea viitorilor
cercetători privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
12. (1) Cooperarea şi colegialitatea în grupurile de cercetare ştiinţifică reprezintă o protecţie
faţă de erorile ştiinţifice şi faţă de fraudă, asigurând transparenţa rezultatelor şi conducând la
creşterea valorii produselor ştiinţifice.
(2) Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, criticile reciproce, verificarea
reciprocă a rezultatelor etc.
13. Respectul faţă de proprietatea intelectuală, faţă de probitatea intelectuală şi faţă de
comercializarea produsului rezultat din activitatea de cercetare, dezvoltare şi inovare evită
cazurile de fraudă sau plagiat.
14. (1) Originalitatea şi calitatea produselor ştiinţifice trebuie să primeze asupra cantităţii la
evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice.
(2) Criteriile cantitative de evaluare a rezultatelor cercetării ştiinţifice trebuie corelate cu
cele care privesc originalitatea şi eficienţa procesului cunoaşterii.
15. (1) Datele primare care au condus la finalizarea/ comercializarea produsului ştiinţific şi
de dezvoltare tehnologică trebuie păstrate, în condiţii de siguranţă, pe toată durata stabilită de
unitatea sau instituţia de cercetare - dezvoltare, în conformitate cu reglementările în domeniu
existente la data respectivă.
(2) Datele primare trebuie să permită reproductibilitatea produsului ştiinţific şi în alte
grupuri de cercetare.
16. Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală sau de practică, diferenţele
de interpretare, erorile statistice, erorile cauzate de limitele cunoaşterii ştiinţifice la un moment
dat, conceptele diferite de gândire, diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării –
dezvoltării şi nu constituie abateri de la buna conduită în cercetare.
17. Cercetarea ştiinţifică nu trebuie să conducă la pagube sociale sau individuale în mod voit.
Acest principiu este de mare importanţă indiferent de sursa de finanţare.
18. Finanţarea cercetării din fonduri publice sau private trebuie făcută, cu transparenţă, pe
baza unor criterii acceptate de comunitatea ştiinţifică şi care sunt în concordanţă cu strategia
naţională a cercetării ştiinţifice.
19. Evidenţierea conflictelor de interese constituie un mecanism de diminuare a influenţelor
nedorite asupra evaluării cercetătorilor ştiinţifici şi a rezultatelor cercetării. În acest fel se
elimină subiectivismul evaluatorilor care, de regulă, aparţin aceluiaşi domeniu de cercetare.
20. Presiunea exercitată negativ asupra cercetătorilor pentru creşterea numărului de produse
ştiinţifice este de neacceptat.
21. Sabotajul în cercetarea ştiinţifică este de neacceptat şi se pedepseşte conform legilor în
vigoare.
22. (1) Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se ghidează după principale standarde ştiinţifice
generale, care exclud:
t) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
u) confecţionarea de rezultate;
v) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
w) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
x) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
y) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
 z) atribuirea incorectă a calităţii de autor al unei lucrări;
aa) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări;
bb) nedezvăluirea conflictelor de interese;
cc) deturnarea fondurilor de cercetare;
dd) omiterea înregistrării şi/sau stocării rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/ sau stocarea
eronată a rezultatelor;
ee) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de
cercetare, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, co-autorat, drepturi asupra
rezultatelor cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
ff) lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale
rapoartelor de evaluare, rapoartelor de cercetare etc.;
gg) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică,
fără a se menţiona sursa iniţială şi/ sau cu adăugiri nesemnificative;
hh) nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de informare;
ii) nerecunoaşterea erorilor proprii;
jj) difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
kk) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
ll) împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora.

II. DEFINIŢII

În sensul prezentului cod, termenii de bază sunt definiţi astfel:

(a) Acţiune ostilă – mijlocirea oricărei acţiuni efectuate pentru a acoperi instituţia sau
membrii ei de efectele negative asupra statutului unităţii sau instituţiei de cercetare-
dezvoltare. Ea se referă la angajări, acordarea de grade profesionale, promovări, obţinerea
de granturi sau contracte, cooperări etc.
(b) Sesizare – înştiinţarea comisiei despre un caz care trebuie luat in cercetare cu privire la
aspectele de cercetare ştiinţifică.
(c) Ancheta – etapa iniţială a cercetărilor asupra sesizării depuse. Ancheta are rolul de a
verifica dacă sesizarea are o bază reală sau nu şi este realizată de un număr mic de
persoane.
(d) Arbitrarea – rezolvarea unei dispute asupra fraudei în cercetarea ştiinţifică de către un
arbitru. Decizia arbitrului trebuie respectată în toată unitatea sau instituţia de cercetare-
dezvoltare.
(e) Arbitru – persoană juridică sau fizică, cu calificare corespunzătoare, care trebuie să
analizeze şi să decidă asupra gradului de culpabilitate al persoanei acuzate de abatere de
la buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
(f) Autoplagiatul - expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.
(g) Buna practică – respectarea ansamblului de acte normative care reglementează buna
conduită în cercetarea ştiinţifică.
(h) Conflict de interese – Conflictul de interese reprezintă o situaţie, concretă sau aparentă,
în care un membru al comunităţii universitare sau al personalului administrativ ori o
societate, la care acesta este asociat sau acţionar, are interese personale ori patrimoniale
contrare sau neloiale universităţii, exercitate astfel încât să influenţeze negativ realizarea
obiectivă a atribuţiilor funcţiei ocupate sau să afecteze votul în cadrul organelor colegiale
de conducere.
(i) Comunitate ştiinţifică – grup de cercetători ştiinţifici ai unităţilor sau instituţiilor de
cercetare - dezvoltare. În sens larg, totalitatea cercetătorilor ştiinţifici dintr-o ţară, dintr-
o zonă a lumii sau din întreaga lume.
(j) Coautor al unei publicaţii - orice persoană nominalizată în lista de autori a unei publicaţii
ştiinţifice.
(k) Confecţionarea de rezultate sau date - raportarea de rezultate sau date fictive, care nu sunt
rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare.
(l) Confidenţialitate – păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflată în desfăşurare,
recent finalizate sau nepublicate asupra persoanei acuzată de fraudă şi asupra persoanei
care face o alegaţie.
(m) Eroare – greşeala neintenţionată, datorată insuficientei informări, insuficientei practici
profesionale, neglijenţei profesionale sau entuziasmului ştiinţific exagerat; depistarea
erorii impune autorului ei obligaţia de a o denunţa public; în cazul lucrărilor publicate,
recunoaşterea erorii trebuie făcută în aceeaşi, revistă, jurnal etc. în care aceasta a apărut.
(n) Evaluare – aprecierea rezultatelor cercetării ştiinţifice prin folosirea unor criterii
calitative şi cantitative, cum ar fi prestigiul revistei, jurnalului etc., numărul de citări,
impactul asupra societăţii, comunităţii ştiinţifice sau asupra mediului ambiant etc.
(o) Falsificarea de rezultate sau date - raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a
rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului
 experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite fără a raporta alterările efectuate.
(p) Frauda – acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere, înstrăinare ilicită a
rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau alte procedee care se abat mult de la practicile
acceptate de comunitatea ştiinţifică şi care au ca scop obţinerea unui prestigiu ştiinţific, a
unor finanţări, a conducerii de proiecte sau a acceptării rapoartelor de cercetare etc.
(q) Incompatibilitate - situaţia în care se află o persoană juridică sau fizică care are un interes
personal şi/sau de grup ce influenţează imparţialitatea şi obiectivitatea judecăţilor şi
acţiunilor sale în luarea deciziilor, întocmirea actelor şi îndeplinirea atribuţiilor în
evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea activităţilor didactice, de cercetare –
dezvoltare, administrative, precum şi în obţinerea şi încheierea de contracte (comerciale,
de cercetare etc.); interesul personal reprezintă orice avantaj, material sau de altă natură,
urmărit sau obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru soţul/ soţia, rude ori
afini până la gradul al treilea, de către o persoană care exercită permanent sau temporar,
cu orice titlu, o funcţie de conducere, gestionare, control, prin folosirea reputaţiei,
influenţei, facilităţilor, relaţiilor şi informaţiilor la care are acces, în temeiul exercitării
acesteia.
(r) Integritate – calitatea cercetătorilor individuali, a unităţilor şi instituţiilor de cercetare-
dezvoltare şi a asociaţiilor cu preocupări în domeniul cercetării şi/ sau valorificării
rezultatelor ştiinţifice pentru respectarea demnităţii umane, a valorilor intrinseci ale
ştiinţei, respectul faţă de organismele vii şi mediul înconjurător.
(s) Investigaţie – etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei, care urmează anchetei şi care se
bazează pe fapte dovedite.
(t) Normă legală – prevedere legală care restrânge libertatea în cercetarea ştiinţifică, cum ar
fi legile de respectare a demnităţii umane, de protecţie a animalelor, de folosire a
drogurilor, a substanţelor chimice sau radioactive etc.
(u) Notificare – comunicarea scrisă făcută unei persoane pentru care există o sesizare privind
încălcarea normelor etice; notificarea se trimite persoanei în cauză înaintea procedurilor
de anchetă sau investigaţie.
(v) Paternitate – calitatea de autor al unui produs ştiinţific.
(w) Plagiat – însuşirea integrală sau parţială a textelor, ideilor, metodelor, procedurilor,
tehnologiilor, rezultatelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost
obţinute şi prezentându-le drept creaţie personală (fie într-o lucrare scrisă, de tipul
referatelor, articolelor, tezelor de licenţă, experiment etc. fie într-o prezentare orală);
violarea proprietăţii intelectuale prin însuşirea abuzivă de idei ale altuia (altora).
 Constituie plagiat şi:
- întrepătrunderea dintre fragmentele de texte însuşite şi munca proprie;
- preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din text, şi/sau
inversarea unor paragrafe/ propoziţii/ capitole;
- omiterea marcajelor clare de citare în text şi a menţionării lucrării sursă (carte, articol,
alt referat, resursă web etc.) în bibliografia finală.
Nu constituie plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte, considerate de către
comunitatea de specialitate ca făcând parte din fondul de noţiuni de bază, comune, al
unui domeniu sau al unei disciplinei. Cu toate acestea, având în vedere faptul că o atare
apreciere presupune un grad de subiectivism, este recomandat ca autorii să îşi exercite
discernământul în utilizarea unor asemenea sintagme sau definiţii.
(x) Probitate intelectuală – neacceptarea falsificării de rezultate ştiinţifice, neînsuşirea de idei
sau rezultate ale cercetării ştiinţifice, divulgarea conflictelor de interese etc., cu scopul de
a nu induce în eroare comunitatea ştiinţifică şi de a nu crea prejudicii societăţii.
(y) Produs ştiinţific – produs industrial, agricol etc., publicaţie, brevet de invenţie, program
de calculator etc. obţinut în urma activităţii de cercetare ştiinţifică.
(z) Proprietate intelectuală – ansamblul de drepturi exclusive acordate creaţiilor intelectuale;
se prezintă sub două forme: dreptul de autor şi proprietatea industrială.
(1) Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în
domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau
forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile si
orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele;
e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
g) operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura,
gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica
sticlei si a metalului, desene, design, precum si alte opere de arta aplicata
produselor destinate unei utilizări practice;
 h) operele de arhitectura, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce
formează proiectele de arhitectura;
i) lucrările plastice, harţule si desenele din domeniul topografiei, geografiei şi
ştiinţei in general.
(2) Proprietatea industrială se referă la creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate) şi
estetice (desene şi modele industriale), la semnele distinctive asociate produselor
(marcă, nume comercial, indicaţie geografică), cât şi la protecţia împotriva
concurenţei neloiale.
(aa) Responsabilitate – atitudinea responsabilă a cercetătorilor individuali, a unităţilor şi
instituţiilor de cercetare - dezvoltare, precum şi a publicaţiilor ştiinţifice pentru păstrarea
integrităţii în cercetare, dezvoltare şi inovare.
(bb) Sancţiune – măsura punitivă aplicată persoanei fizice sau juridice, care nu respectă
reglementările bunei conduite în activitatea de cercetare ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi inovare.
(cc) Standard ştiinţific – normă sau ansamblu de norme care reglementează buna conduită în
cercetarea ştiinţifică.
(dd) Valoare ştiinţifică – calitatea unui produs ştiinţific de a contribui la progresul cunoaşterii.

III. VALORI ŞI PRINCIPII

III.1. PRINCIPII ETICE ALE COMUNITĂŢII UNIVERSITARE

Art.1. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi asigură protejarea şi

încurajarea personalului didactic, a personalului didactic auxiliar şi a personalului
administrativ în optimizarea activităţilor de predare, cercetare şi ale celorlalte activităţi înscrise
în fişa postului.
Art.2. Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi îşi asumă autoritatea de
instaurare şi menţinere a disciplinei şi normalităţii în cazul încălcării normelor prezentului cod
sau ale celor prevăzute de legile în vigoare.
Art.3. Relaţia Universitate - personal didactic - personal didactic auxiliar - personal
administrativ - student presupune: schimbul liber de idei, corelarea procesului didactic cu
planul propriu de învăţământ elaborat de Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi,
libertatea de exprimare, participarea în structurile universitare, proceduri corecte şi
transparente de evaluare şi de promovare, acordarea de calificative profesionale obiective şi
dreptul individual de a solicita discutarea colectivă a oricărei probleme, conform unor
proceduri corecte şi transparente.

III.2. LIBERTATEA ACADEMICĂ

Art.4. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi asigură un spaţiu liber de
imixtiuni, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de putere economică, singurele
constrângeri acceptate fiind cele de natură ştiinţifică, legală şi etică. Membrii universităţii sunt
protejaţi faţă de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice,
a responsabilităţilor profesionale şi a normelor legale şi etice.
Art.5. (1) Orice membru al comunităţii universitare precum şi al personalului
administrativ trebuie să evite lezarea libertăţii celorlalţi, pe baza respectului pentru diferenţe.
Sunt încurajate abordarea critică, parteneriatul intelectual şi cooperarea, indiferent de opiniile
politice sau de credinţele religioase.
(2) Spaţiul universitar este apolitic şi laic. Convingerile politice şi credinţele religioase
şi orice alte categorii de convingeri sau credinţe fac parte strict din sfera privată a membrilor
comunităţii universitare şi ai personalului administrativ. Acestea nu pot fi impuse altora, prin
abuz de putere şi autoritate.
(3) Membrilor comunităţii universitare şi ai personalului administrativ nu li îngrădeşte
dreptul la activităţi politice sau religioase, ca persoane particulare, în afara spaţiului universitar.
Participarea la astfel de activităţi, în afara spaţiului universitar, este o opţiune strict personală
şi nu angajează cu nimic şi în nici un fel Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi sau
vreo subdiviziune a acesteia.
Art.6. Obiectivitatea ştiinţifică este mai presus de orice presiuni rezultate din interese
personale, de grup sau financiare.
Art.7. Libertatea academică este necondiţionată, inclusiv în condiţiile în care finanţarea
anumitor activităţi provine din fonduri extrabugetare sau private.
Art.8. Libertatea academică nu poate fi îngrădită decât în condiţiile legii. Se interzic
manipularea, îndoctrinarea, educarea dogmatică în interiorul spaţiului universitar şi prin
aceasta încălcarea dreptului studenţilor, a cadrelor didactice sau cercetătorilor, la libertate de
gândire şi la formarea ştiinţifică.
Art.9. Membrii comunităţii universitare au libertate în selectarea şi discutarea
subiectelor relevante, în examinarea critică a valorilor, normelor şi practicilor sociale în spiritul
onestităţii intelectuale şi al responsabilităţii pentru producerea şi diseminarea cunoaşterii.
 Art.10. Denaturarea conţinutului ştiinţific al cursurilor, confecţionarea rezultatelor
cercetării în sensul dependenţei de grupări politice, religioase, economice ş.a. se sancţionează
potrivit normelor legale în vigoare.

III.3. AUTONOMIA PERSONALĂ

Art.11. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi promovează un mediu

propice exercitării autonomiei personale.

(1) Se asigură exercitarea dreptului de a concepe, modifica, extinde sau perfecţiona

programele de studiu şi de cercetare în cadrul structurilor organizatorice specifice. Fiecărui
membru al comunităţii universitare i se garantează dreptul de a lua şi de a aplica decizii în
privinţa propriei cariere academice şi profesionale.
(2) Studenţii pot lua şi aplica decizii individual, în cunoştinţă de cauză, asupra alegerii
programelor de studiu şi cercetare, a traseelor de formare profesională, a oportunităţilor şi a
nivelului de excelenţă la care aspiră.
Art.12. Membrii personalului Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi care au
acces la documente şi la informaţii trebuie să menţină caracterul confidenţial şi privat al unor
astfel de informaţii şi să protejeze persoanele care nu doresc ca aceste informaţii să devină
publice.
Art.13. Personalul didactic, didactic auxiliar şi administrativ are obligaţia să respecte
confidenţialitatea în problemele care ţin de viaţa privată a studenţilor şi nu va da informaţii
decât cu autorizaţia decanatului sau rectoratului şi numai când există motive îndreptăţite, la
solicitarea organelor abilitate. Această reglementare rămâne valabilă şi în privinţa status-ului
marital, a orientării sexuale sau a dizabilităţilor, a domiciliului, apartenenţei politice, religioase
etc.
Se interzice încălcarea confidenţialităţii.

III.4. DREPTATEA ŞI ECHITATEA

III.4.1. Principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse.

Art.14. (1) Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ trebuie

trataţi drept, corect şi echitabil, în spiritul respectării adevărului, legalităţii, moralităţii şi al
eliminării abuzului de putere.
 (2) Realizarea valorilor morale de dreptate, corectitudine şi echitate se realizează în
mod deosebit prin:
a) nediscriminare;
b) egalitatea de şanse;
c) prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese;
d) prevenirea şi combaterea corupţiei.
Art.15. (1) Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ trebuie să
promoveze nediscriminarea, competitivitatea şi egalitatea de şanse privind accesul la studii, la
angajare şi la programe de studii, de cercetare, de perfecţionare, de schimburi internaţionale
etc., pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea şi combaterea oricărei forme
de corupţie şi de favoritism.
(2) În Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi este interzisă orice
discriminare respectiv orice tratament inegal al vreunei persoane, care urmăreşte sau conduce
la încălcarea/limitarea drepturilor sau favorizarea respectivei persoane pe baza rasei, sexului şi
orientării sexuale, a vârstei, dizabilităţi, naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei sociale,
orientării politice stării materiale sau mediului de provenienţă, cu exceptia masurilor afirmative
prevăzute de lege.
(3) Tratamentul nediscriminatoriu acoperă toate domeniile de activitate universitare cu
menţiune specială privind: admiterea şi înmatricularea studenţilor, evaluarea echitabilă a
studenţilor, angajarea şi evaluarea personalului didactic, didactic-auxiliar şi administrativ,
desfăşurarea concursurilor, promovarea profesională, promovarea în organisme sau funcţii de
conducere, accesul la drepturile oferite de Carta Universitară.
(4) Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi asigură egalitatea de şanse şi de
tratament pentru dezvoltarea personală a tuturor membrilor comunităţii universitare şi ai
personalului administrativ.

III.4.2. Principiul eliminării conflictelor de interese, incompatibilităţilor şi corupţiei

Art.16. Membrii comunităţii universitare trebuie să evite şi să elimine conflictele de
interese şi incompatibilităţile.
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi evaluează situaţiile de conflicte de
interese şi incompatibilităţi şi ia măsurile necesare pentru eliminarea situaţiilor care pot
conduce la conflicte de interese şi incompatibilităţi.
Art.17. (1) Un membru al comunităţii universitare sau al personalului administrativ este
în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
 a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu
privire la persoane fizice şi juridice, cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) este chemat să rezolve cereri să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu
privire la persoane fizice, care sunt soţul/soţia, afini sau rude până la gradul al III-
lea inclusiv.
c) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu alte cadre didactice,
de cercetare sau didactice auxiliare, care au calitatea de soţ, afin sau rudă până la
gradul al III-lea inclusiv;
d) interesele sale patrimoniale, ale soţului, afinilor sau rudelor sale până la gradul al III-
lea inclusiv pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei;
e) desfăşoară activităţi în cadrul unor comisii de doctorat, de masterat sau de licenţă,
organizate de către alte universităţi, fără aprobarea Senatului universitar.
f) ocupă funcţii sau desfăşoară activităţi de predare sau de cercetare la alte instituţii de
învăţământ superior publice sau private, fără aprobarea Senatului universitar;
g) desfăşoară activităţi care presupun o conduită neconformă cu etica şi deontologia
profesională ori aduc prejudicii de imagine Universităţii, prin propagandă de
destructurare instituţională, campanii de dezinformare în mass-media ori alte
activităţi, care pot afecta realizarea misiunii instituţiei;
h) deţine o funcţie de conducere la universitate şi părţi sociale sau acţiuni la societăţi
comerciale, ce realizează activităţi în domeniul educaţional sau de formare continuă
ori care a avut sau are contracte de orice tip cu universitatea;
i) deţine o funcţie de conducere la universitate şi funcţia de preşedinte al unui partid
politic, la nivel local sau naţional.
(2) În cazul existenţei unui conflict de interese, orice membru al comunităţii
universitare sau al personalului administrativ este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii,
luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful
ierarhic, căruia îi este subordonat direct sau pe preşedintele organului colegial de conducere,
despre abţinerea sa.
(3) Conducerea universităţii este obligată să ia măsurile care se impun pentru
exercitarea cu imparţialitate a funcţiilor didactice, de cercetare şi didactice auxiliare şi pentru
rezolvarea situaţiilor prevăzute de alin.1, lit. a – f.
(4) Pentru situaţiile prevăzute de alin.9, lit. g – i, Senatul universitar dispune, la
propunerea rectorului, ieşirea din starea de conflict de interese prin destituirea din funcţia de
conducere sau, după caz, desfacerea contractului individual de muncă.
 (5) În condiţiile în care Senatul universitar este sesizat cu privire la o situaţie de conflict
de interese a rectorului, acesta nu poate dispune destituirea din funcţie ori desfacerea
contractului de muncă, fără procedura prealabilă a referendumului, dacă modalitatea de
desemnare a rectorului este cea prevăzută de art.209 alin. (1), lit b) din Legea educaţiei
naţionale.
(6) Orice persoană poate sesiza, sub semnătură proprie, existenţa situaţiilor de
incompatibilitate şi conflicte de interese. Sesizările anonime nu se iau în considerare.
(7) Persoanele care se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate sau conflict de
interese au la dispoziţie 30 zile pentru a ieşi din această situaţie juridică, sub sancţiunea
desfacerii contractului individual de muncă.
(8) Răspunderea publică pentru rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate şi de conflicte
de interese incumbă Senatului universitar, rectorului şi tuturor persoanelor care ocupă funcţii
de conducere, în subordinea cărora se ivesc situaţii de incompatibilitate şi de conflicte de
interese.
(9) Încălcarea dispoziţiilor referitoare la incompatibilitate şi conflicte de interese atrage,
după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
Art.18. (1) Incompatibilitatea reprezintă interdicţia de a exista raporturi ierarhice
directe între personalul didactic, de cercetare sau auxiliar care ocupă o funcţie de conducere şi
soţii, afinii sau rudele până la gradul al III-lea inclusiv ai acestora. În conformitate cu
prevederile legii, incompatibilitatea presupune şi interdicţii privind exercitarea concomitentă a
unor funcţii şi demnităţi.
(2) Gradele de rudenie sunt legături de sânge şi se stabilesc după numărul de naşteri,
astfel:
a. Gr. I → părinte – fiu, fiică;
b. Gr. II → persoana în cauză cu bunicii sau fraţii săi;
c. Gr. III → persoana în cauză cu unchii sau nepoţii.
(3) Afinii sunt definiţi ca fiind rude prin alianţă, astfel:
a. Gr. I → persoana în cauză cu socrii;
b. Gr. II → persoana în cauză cu bunicii sau fraţii soţului/ soţiei (cumnaţii);
c. Gr. III → persoana în cauză cu unchii sau nepoţii soţului/ soţiei.
(4) Incompatibilităţile la nivelul universităţii presupun, sub aspectul conducerii,
controlului, autorităţii şi evaluării, conform legii, următoarele:
a) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia rectorului, afinii sau rudele până la gradul
al III-lea inclusiv ai acestuia a următoarelor funcţii: prorector, director general
 administrativ, decan, prodecan, director de departament, membru în Consiliul de
administraţie al universităţii;
b) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia prorectorului, afinii sau rudele până la
gradul al III-lea inclusiv ai acestuia a următoarelor funcţii: director general
administrativ, decan, prodecan, director de departament, membru în Consiliul de
administraţie al universităţii;
c) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia directorului general administrativ, afinii sau
rudele până la gradul al III-lea inclusiv ai acestuia a următoarelor funcţii: director,
şef serviciu, şef birou, membru în Consiliul de administraţie al universităţii;
d) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia decanului, afinii sau rudele până la gradul
al III-lea inclusiv ai acestuia a funcţiei de prodecan, de director de departament ori
a unui loc în consiliul facultăţii respective şi în Consiliul de administraţie al
universităţii;
e) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia prodecanului, afinii sau rudele până la
gradul al III-lea inclusiv ai acestuia a funcţiei de director de departament ori a unui
loc în consiliul facultăţii;
f) interzicerea ocupării de către soţul/ soţia directorului de departament, afinii sau rudele
până la gradul al III-lea inclusiv ai acestuia, a unui post în departamentul respectiv.
(5) Cadrele didactice şi/sau de cercetare titulare, care ocupă funcţiile de rector,
prorector, director general administrativ, decan şi director de departament şi au soţul/ soţia,
afini sau rude până la gradul al III-lea, aflaţi pe o funcţie aflată în subordonarea şi coordonarea
directă a acestor funcţii, au la dispoziţie 30 zile pentru ieşirea din incompatibilitate.
(6) Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ, care deţin o
funcţie de conducere sau o calitate în cadrul unui organ colegial de conducere şi este ales pentru
exercitarea unui mandat pentru o altă funcţie de conducere, are obligaţia ca în termen de 30 de
zile de la ivirea incompatibilităţii să opteze pentru una dintre cele două funcţii.
(7) Nu pot să facă parte din comunitatea universitară persoanele care, prin orice
mijloace, aduc atingere prestigiului şi bunei funcţionări a universităţii, precum şi persoanele
care au avut calitatea de titulari ai universităţii şi au fost excluşi din această comunitate.
Excluderea din comunitatea universitară se dispune prin hotărâre a Senatuluii.
Art.19. (1) Cadrele didactice şi personalul didactic auxiliar pot desfăşura activităţi în
alte instituţii de învăţământ numai cu înştiinţarea universităţii. Această prevedere se referă şi
la contracte individuale sau colective de cercetare încheiate cu terţe persoane sau instituţii.
 (2) Folosirea ca bază de învăţământ a entităţilor şi organizaţiilor private aparţinând
membrilor comunităţii academice este permisă numai cu avizul Senatului Universităţii Tehnice
"Gheorghe Asachi” din Iaşi.
Art.20. Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ au obligaţia
morală de a aduce la cunoştinţa conducerii universităţii orice caz, act sau fenomen de corupţie
individuală sau instituţionalizată legat de activitatea din Universitatea Tehnică “Gheorghe
Asachi” din Iaşi.
Art.21. Se consideră forme grave de corupţie şi se interzic următoarele practici:
a) primirea de mită şi/sau darea de mită, inclusiv tentativele de primire şi/sau dare de
mită;
b) traficarea examenelor de orice fel (admitere, finalizarea studiilor, examene la
discipline, doctorat etc.), a evaluărilor la concursurile pentru ocuparea posturilor ori
pentru promovare;
c) traficul de influenţă pe cale ierarhică, colegială sau prin asociaţi, prieteni sau rude;
d) primirea de foloase necuvenite sau solicitarea de către membrii personalului
universitar de bani sau cadouri precum şi tentativa de mituire sau mituirea acestora
precum şi co-interesarea sub orice alte forme;
e) adunarea de fonduri de la studenţi pentru cadouri sau pentru mese de protocol
oferite cadrelor didactice care participă la examenele de finalizare a studiilor, la
evaluarea lucrărilor de diplomă, a disertaţiilor, referatelor în cadrul pregătirii
doctoratului etc;
f) solicitarea unor servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează
să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare, precum şi oferirea unor astfel
de servicii în schimbul bunăvoinţei;
g) favoritismul în procesul de evaluare, angajare sau promovare, de împărţire a
sarcinilor didactice ori administrative. Favoritismul nu trebuie confundat cu
preferinţa pe baze de competenţe demonstrate (cazul de angajare pe motive de
competenţe deosebite sau de excelenţă profesională recunoscute de comunitatea
specialiştilor în domeniu);
h) oferirea de bani, cadouri sau servicii membrilor personalului universitar pentru
furnizarea serviciilor deja prevăzute în fişa postului, precum şi pentru influenţarea
procesului de evaluare, angajare sau promovare.
Art.22. Se interzice oricărui angajat al Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din
Iaşi precum şi oricărei alte persoane aflată în relaţie cu Universitatea Tehnică "Gheorghe
Asachi" din Iaşi să administreze, să folosească sau să exploateze în interes propriu sau în
interesul altei persoane fizice sau juridice baza materială sau de date a universităţii.

III.5. MERITUL
Art.23. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi asigură recunoaşterea,
cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi colective, care conduc la împlinirea menirii
sale instituţionale.
Art.24. Singura ierarhizare calitativă acceptabilă în Universitatea Tehnică “Gheorghe
Asachi” Iaşi este cea a meritului.
Art.25. Pentru studenţi, meritul se stabileşte pe baza criteriilor de evaluare a
performanţelor la cursuri, seminarii, proiecte şi laboratoare, la concursuri profesionale, la
conferinţe ştiinţifice, la expoziţii, la examene de finalizare a studiilor, în implicarea în acţiuni
civice etc.
Art.26. Pentru cadre didactice şi pentru cercetători, meritul se stabileşte după implicarea
în dezvoltarea cunoaşterii şi în democratizarea societăţii, prestigiul adus instituţiei şi
specialităţii în care lucrează, calitatea şi impactul publicaţiilor, calitatea şi actualitatea
cursurilor si aplicaţiilor (seminarii, proiecte, lucrări practice / de laborator), a activităţii de
îndrumare a studenţilor, calitatea publicaţiilor ştiinţifice, câştigarea de granturi de dezvoltare
şi cercetare individuală şi instituţională, implicarea în dezvoltarea facultăţii, evaluarea
colegială şi cea făcută de către studenţi, rezolvarea problemelor studenţilor, atitudinea faţă de
progresul personal etc.
Art.27. Pentru personalul didactic auxiliar şi personalul administrativ, meritul se
stabileşte în funcţie de gradul, complexitatea şi calitatea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu
rezultate din fişa postului.
Art.28. Pentru membrii structurilor de conducere, criteriile se referă mai ales la
asigurarea condiţiilor pentru îndeplinirea misiunii universităţii la parametri cât mai înalţi,
managementul eficient al resurselor, crearea şi menţinerea standardelor profesionale şi morale
ridicate în instituţie, aplicarea cu rigurozitate a reglementărilor legale, instituţionale şi a
normelor etice, evaluarea făcută de către reprezentanţii studenţilor, subordonaţi, conducerea de
la nivel superior etc.

III.6. PROFESIONALISMUL

Art.29. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi se angajează să cultive un

mediu propice pentru educaţie, cercetare şi competitivitate. În acest scop dezvoltă curricula
academică la standarde înalte, capabilă să conducă la evoluţia cunoaşterii, la formarea
specialiştilor competitivi şi la creşterea prestigiului în educaţie şi cercetare. ştiinţifică Se
încurajează şi se recompensează orientarea spre calitatea ştiinţifică, pedagogică, în mod
deosebit spre excelenţă, a cadrelor didactice, a cercetătorilor, a studenţilor şi a curriculei de
studii şi a programului de cercetare ştiinţifică. Se promovează spiritul de iniţiativă, curiozitatea
ştiinţifică, eficienţa şi excelenţa profesională, dar şi cea la nivel managerial şi administrativ.
Membrii comunităţii universitare acţionează împotriva imposturii, amatorismului,
superficialităţii, dezinteresului şi plafonării. Se apreciază originalitatea şi calitatea producţiilor
intelectuale.
Art.30. Profesionalismul este caracterizat prin:
- experienţă şi exigenţă în exercitarea profesiei;
- dedicarea faţă de activitatea didactică şi cercetare;
- capacitatea de autoreglare; ridicarea standardelor profesionale;
- solidaritatea colegială a membrilor corpului didactic al universităţii;
- credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării profesiei;
- identificarea cu specialitatea şi cu cei din acelaşi domeniu (cariera academică şi/sau
de cercetare devine un element al identităţii personale);
- obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrarul şi tratamentul
preferenţial nejustificat.
Încălcarea cerinţelor în aplicarea principiului profesionalismului denaturează fenomenul
cunoaşterii, afectează formarea studenţilor în spiritul acestui tip de valori, lezează comunitatea
ştiinţifică şi scade prestigiul profesiei universitare.

III.7. ONESTITATEA ACADEMICĂ ŞI CORECTITUDINEA INTELECTUALĂ

Art.31. (1) Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi promovează onestitatea
şi corectitudinea intelectuală şi apără dreptul de proprietate intelectuală.
(2) Onestitatea constă în respectarea drepturilor fundamentale ale omului prin aplicarea
totalităţii regulilor moralei în toate activităţile şi relaţiile interumane, atât în evaluarea
valorizantă a faptelor proprii cât şi a celor ale semenilor.
Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ au obligaţia să se
comporte, în orice împrejurări, în mod onest în toate activităţile şi relaţiile interumane.
(3) Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală constau în aplicarea totalităţii
regulilor moralei în toate activităţile intelectuale şi în relaţiile interumane conexe şi se
manifestă prin respectarea dreptului la educaţie şi instruire, la libertatea cercetării ştiinţifice şi
dezvoltării cunoaşterii, la evaluarea corectă a performanţelor şi recunoaşterea meritului,
precum şi, esenţialmente, prin respectarea proprietăţii intelectuale.
(4) Membrii comunităţii universitare şi ai personalului administrativ au obligaţia să
manifeste onestitate academică şi corectitudine intelectuală în toate activităţile şi relaţiile
interumane din sfera academică şi intelectuală, şi să respecte dreptul de proprietate intelectuală.
Art.32. Toţi cei care au participat, în mod original, în diferite stadii ale educaţiei şi
cercetării ştiinţifice ale căror rezultate devin publice, trebuie menţionaţi în calitate de
contributori, în spiritul onestităţii academice, al recunoaşterii şi al recunoştinţei.
În situaţia în care dreptul de proprietate este generator de beneficii, acestea trebuie
distribuite în mod echitabil tuturor celor care au participat la generarea respectivelor.

III.7.1. Principiul eliminării fraudelor intelectuale/ plagiatului

Art.33. Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală, care se sancţionează conform
uzanţelor şi practicii în domeniu în concordanţă cu legislaţia în vigoare.
Art.34. (1) Se sancţionează:
a) plagierea lucrărilor de diplomă/ licenţă, disertaţiilor de masterat sau tezelor de
doctorat, a cărţilor şi lucrărilor ştiinţifice etc.
O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie să fie însoţită de dovada clară
a plagierii, prin indicarea textelor, ideilor, metodelor, procedurilor,
tehnologiilor, rezultatelor din care s-a plagiat. Dacă materialul prezentat drept
contribuţie proprie sau un fragment din acesta este identificat în reţeaua
internet, acest lucru este suficient pentru a fundamenta o acuzaţie de plagiat.
b) fraudarea prin orice mijloace a oricărui tip de evaluare şi examinare;
c) utilizarea unor date improvizate într-o cercetare sau într-un experiment,
modificarea intenţionată a datelor unui experiment sau ale unei cercetări, citarea
unor articole inventate etc.
(2) Autorii lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat precum şi îndrumătorii
acestora răspund pentru denaturarea intenţionată a conţinutului ştiinţific al acestor lucrări, în
condiţiile art.60 al.(3).
(3) Autorii lucrărilor de licenţă, de disertaţie şi de doctorat precum şi îndrumătorii
acestora răspund pentru texte plagiate incluse în aceste lucrări şi/ sau comercializate celor
interesaţi în elaborarea acestor lucrări, în condiţiile art.60.
(4) Autorii lucrărilor ştiinţifice şi/ sau didactice răspund pentru calitatea ştiinţifică,
exactitatea datelor şi originalitatea conţinuturilor, în condiţiile legii.
 Art.35. Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi sprijină activitatea de
reprezentare didactică şi ştiinţifică naţională şi internaţională a tuturor membrilor săi.
Comunicarea cunoştinţelor profesionale prin schimburi academice este încurajată, dacă acest
lucru nu încalcă dreptul studenţilor de a beneficia de activităţi didactice de calitate.

III.8. TRANSPARENŢA

Art.36. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi respectă principiul

transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care interesează membrii comunităţii
universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii, instituţiile cu care colaborează şi publicul larg,
asigurând o informare consistentă şi corectă. Prin aceasta este facilitată egalitatea de şanse în
competiţie şi asigurarea accesului echitabil la resursele universităţii.
Sunt interzise ascunderea, falsificarea sau denaturarea informaţiilor la care au dreptul membrii
comunităţii universitare şi publicul larg.
Art.37. Condiţiile de înscriere la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice şi
administrative şi standardele minimale pentru ocuparea acestor posturi trebuie precizate cu
rigurozitate şi claritate, fiind respectate prevederile legale şi fiind asigurată publicitatea
acestora.
Este interzis ca examenele sau interviurile din cadrul concursurilor să conţină întrebări
privind relaţiile personale şi viaţa privată a candidaţilor, statutul civil sau istoriile personale.
Art.38. Studenţii şi ceilalţi beneficiari ai procesului formativ au dreptul la informaţii
clare despre criteriile de evaluare la examene, colocvii, chiar de la începutul procesului
didactic, precum şi la explicaţii privind calificativele obţinute sau respectarea normelor de
repartizare a studenţilor în cămine.
În oricare din formele de examinare/evaluare a studenţilor este interzis să se adreseze
întrebări privind relaţiile personale şi viaţa privată, statutul civil sau istoriile personale.
Art.39. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi asigură realizarea
transparenţei prin publicarea informaţiilor de interes public, inclusiv a celor evocate în Art. 37
şi Art. 38 care trebuie să fie publicate şi pe paginile web ale universităţii/ facultăţii.

III.9. RESPONSABILITATEA PERSONALĂ, PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ

Art.40. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi îşi încurajează membrii să
se distingă prin activitate susţinută şi implicare în problemele profesionale şi publice, prin
colegialitate şi responsabilitate. Programele şi activităţile universitare trebuie orientate către
nevoile societăţii. Responsabilitatea se manifestă faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de
angajaţi, şi faţă de comunitatea mai largă locală, regională, naţională şi internaţională.
Art.41. Atunci când membrii săi reprezintă public Universitatea Tehnică "Gheorghe
Asachi" din Iaşi, ei trebuie să respecte standardele etice şi profesionale. Sunt interzise
dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor din universitate
de către membrii propriei comunităţi universitare sau ai propriului personal administrativ.
Art.42. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi garantează drepturile
membrilor comunităţii universitare.
Sunt descurajate şi considerate indezirabile comportamentele care denotă invidie,
cinism, vanitate, lipsă de amabilitate, dezinteres, precum şi indiferenţa sistematică faţă de
cererile studenţilor, ale cadrelor didactice, ale personalului didactic auxiliar şi ale personalului
administrativ.
Art.43. Principiul responsabilităţii personale şi profesionale impune evitarea
comportamentelor care afectează negativ membrii comunităţii academice şi, totodată,
promovează un comportament respectuos în scopul menţinerii unui climat adecvat mediului
academic. Persoanele cu funcţii de conducere au datoria de a crea condiţiile necesare
dezvoltării profesionale a celor din subordine.
Atitudinile critice, dezacordul faţă de valorile sau acţiunile unei persoane sau ale unui
grup, sunt acceptate şi încurajate în scopul progresului în înţelegere, cunoaştere şi dezvoltare
numai dacă nu sunt încălcate standardele ştiinţifice, pedagogice, etice sau legale.

III.10. RESPECTUL ŞI TOLERANŢA

Art.44. Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi promovează respectul

demnităţii fiecărui membru, într-un climat lipsit de hărţuire, exploatare, umilire, atitudini
dispreţuitoare, ameninţare sau intimidare. Universitatea aderă la valoarea toleranţei faţă de
diferenţele dintre oameni, dintre opinii, credinţe şi preferinţe intelectuale.
Art.45. În cursul activităţilor desfăşurate în spaţiul Universităţii Tehnice "Gheorghe
Asachi" din Iaşi sunt acceptate şi încurajate atitudinile critice sau de dezacord faţă de acţiunile
unei persoane sau ale unui grup de persoane, atitudini care, în respectul eticii universitare, nu
trebuie să fie însoţite de comportamente agresive sau insultătoare.
Art.46. Este interzisă orice formă de hărţuire.
Hărţuirea reprezintă comportamentul degradant, intimidant sau umilitor care urmăreşte
sau conduce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod firesc
activităţile profesionale şi de studiu, sau de a-şi exercita drepturile. Hărţuirea constă, de regulă,
într-un comportament repetat (ameninţări fizice şi verbale, critici umilitoare, avansuri sexuale
etc.), dar poate consta şi din acte singulare, atunci când acestea au o natură agresivă (de obicei
de natură fizică). Hărţuirea în forme precum: misoginismul, sexismul, rasismul, şovinismul,
xenofobia, hărţuirea în privinţa convingerilor religioase sau politice este incompatibilă cu
politica privind egalitatea de şanse.
Hărţuirea poate fi îndreptată împotriva unei persoane anume sau poate consta în acte
care creează un mediu academic ostil, conducând la afectarea gravă a capacităţii membrilor
unui grup (femei, minoritari etnici, rasiali sau religioşi, persoane cu dizabilităţi etc.) de a-şi
desfăşura activităţile academice sau de a-şi exercita drepturile individuale.
Hărţuirea şi denigrarea exercitate de către persoane cu funcţii ierarhic superioare
victimei, hărţuirea şi denigrarea exercitate de profesori asupra studenţilor, sau de evaluatori
asupra persoanelor evaluate sau bazată pe abuzul de putere constituie o circumstanţă agravantă.

III.11. BUNĂVOINŢA ŞI GRIJA

Art.47. Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi încurajează ca dezirabile

actele de bunăvoinţă şi grija faţă de membrii comunităţii academice şi faţă de orice persoane
sau grupuri aflate în nevoie. Bunăvoinţa şi grija nu trebuie să submineze imparţialitatea în
evaluare şi nu pot să fie folosite ca pretext pentru părtiniri.
Bunăvoinţa şi grija au un rol major în formarea unui mediu propice dezvoltării personale şi
profesionale.

IV. RELAŢII SPECIFICE ŞI COMPORTAMENTE

IV.1. CADRE DIDACTICE

Art.48. Integritatea relaţiei profesor - student este fundamentul misiunii educaţionale

a Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi.
Art.49. Cadrele didactice trebuie să aibă un comportament respectuos în relaţiile cu
studenţii şi să-şi asume rolul de formatori intelectuali şi consilieri. Cadrele didactice trebuie să
facă eforturi susţinute pentru cultivarea unui comportament academic, să asigure evaluarea
corectă a studenţilor, în raport cu adevăratele merite ale acestora.
 IV.1.1. Tipuri de comportament inacceptabil în relaţia cadru didactic - student
Art.50. Este inacceptabilă neîndeplinirea obligaţiilor didactice, care poate include:
- refuzul arbitrar de a avea o conduită profesională didactică adecvată;
- digresiuni în domenii tematice fără legătură cu programul de studii universitare;
- încălcarea regulilor de comportament civilizat la cursuri, în restul programului
şi/sau nerespectarea programării studenţilor la diferite activităţi;
- evaluarea studenţilor prin alte criterii decât cele de performanţă;
- întârzieri nejustificate în evaluarea studenţilor şi în comunicarea rezultatelor.
Art.51. Este interzisă discriminarea, incluzând hărţuirea vreunui student pe motive
politice sau pe motive de rasă, religie, sex, orientare sexuală, origine naţională, statut marital,
handicap şi/sau condiţie medicală, vârstă, cetăţenie sau alte motive arbitrare sau personale.
Art.52. Este inacceptabil uzul poziţiei sau abuzul de putere al cadrului didactic pentru
a influenţa raţionamentele sau conştiinţa vreunui student din motive arbitrare sau personale.

IV.1.2. Tipuri de comportament în relaţiile colegiale ale cadrelor didactice

Art.53. Cadrele didactice au obligaţii care derivă din apartenenţa la comunitatea
universitară. Membrii comunităţii universitare trebuie să se respecte şi să apere libertatea
academică a colegilor, fără discriminări. În acest spirit, trebuie să fie obiectivi în aprecierea
profesională a colegilor şi să accepte criticile justificate.
Se interzice:
- efectuarea evaluărilor competenţei profesionale a vreunor colegi prin alte criterii
decât performanţa profesională, meritul, rezultatele profesionale etc.;
- orice discriminare (rasă, sex, religie, origine etnică şi naţională etc.);
- încălcarea unor reguli de confidenţialitate în relaţiile cu colegii;
- denigrarea colegilor, studenţilor şi a comunităţii academice din universitate.

IV.1.3. Comportamentul cadrelor didactice în cadrul comunităţii sociale

Art.54. Cadrele didactice au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi toţi ceilalţi cetăţeni. Ele
sunt libere să-şi exprime opiniile şi să participe la acţiunile politice ale colectivităţii, în calitate
de persoane private.
Se interzice:
- prezentarea intenţionată a opiniilor personale drept puncte de vedere ale
Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” Iaşi;
- refuzul de a participa la acţiuni umanitare necesare în situaţii excepţionale
(calamităţi naturale sau tehnologice, conflicte armate), precum şi temporizarea sau
 obstrucţionarea lor.

IV.2. STUDENŢI ŞI ALŢI BENEFICIARI AI PROCESULUI DIDACTIC

Art.55. Studenţii, cercetătorii, doctoranzii, cursanţii au obligaţia de a folosi spaţiile de

învăţământ, sociale şi de recreare cu maximum de eficienţă. Se sancţionează prejudiciul produs
cu rea intenţie în cursul activităţii de cercetare sau al activităţii didactice.
Art.56. Sunt interzise în incinta spaţiilor de învăţământ, căminelor, birourilor:
- distrugerea sau incendierea vreunor bunuri, efectuarea unor lucrări fără autorizaţii
sau oricăror altor modificări ale clădirilor, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor de
laborator;
- consumul de substanţe psihotrope sau de alcool;
- organizarea jocurilor de noroc sau/şi a pariurilor;
- distribuirea de materiale cu caracter obscen;
- prozelitismul politic, ideologic şi religios.
Art.57. În cadrul activităţii didactice, persoanelor menţionate la punctul III.2 le sunt
interzise:
- copiatul sub orice formă sau favorizarea acestuia;
- uzul telefoanelor mobile şi a oricăror mijloace electronice în scopul fraudării
evaluărilor de orice fel (examene, colocvii etc.);
- folosirea internet-ului în alte scopuri decât cele legate de activităţile didactice,
activităţile de cercetare sau alte activităţi conform misiunii universităţii;
- falsificarea, copierea sau alterarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;
- solicitarea de recomandări, adeverinţe, atestate care nu reflectă situaţii reale;
- confecţionarea de sau recurgerea la acte medicale sau la situaţii de urgenţă nereale,
în vederea justificării absenţei de la evaluări de orice fel (examene, colocvii etc.)
sau a extinderii sau amânării perioadei de evaluare;
- furtul şi/sau distrugerea materialelor academice: cărţi, note de curs şi/sau suportul
electronic ce reproduce materialul didactic ş.a.;
- comportamentul inadecvat şi atitudinile neconforme cu regulile de conduită
civilizată în spaţiul universitar.

V. RESPONSABILITĂŢI
 Art.58. Conducerea universităţii trebuie să asigure structura organizatorică şi condiţiile
care să permită respectarea principiilor şi standardelor bunei conduite în activitatea didactică,
cercetarea ştiinţifică, precum şi buna funcţionare a comisiei de etică.
Art.59. Unităţile şi instituţiile de cercetare – dezvoltare din cadrul universitaţii, precum
şi cercetătorii ştiinţifici înşişi poartă responsabilitatea pentru respectarea normelor şi valorilor
etice în cercetare – dezvoltare.
Art.60. (1) Autorii aceluiaşi produs ştiinţific sunt solidar responsabili, şi, după caz,
individual, pentru corectitudinea lui. Calitatea de autor onorific nu este acceptată. Calitatea de
autor al unui produs ştiinţific se obţine ca urmare a contribuţiei semnificative la elaborarea
acelui produs. Includerea autorilor cu contribuţie semnificativă este obligatorie. Oricare dintre
autorii de fapt ai produsului ştiinţific are dreptul să participe la decizia de publicare/ valorificare
a unei contribuţii colective. În cazul în care în produsul ştiinţific se delimitează şi precizează
contribuţia fiecărui autor, autorii au răspundere individuală.
(2) Includerea ca autor a unei persoane care nu are expertiza ştiinţifică în domeniul abordat şi
nu poate face dovada unei contribuţii semnificative la elaborarea unui produs ştiinţific se
consideră fraudă, iar toţi ceilalţi autori sunt solidar responsabili.
Art.61. Unităţile şi instituţiile de cercetare – dezvoltare precum şi cercetătorii ştiinţifici
înşişi au datoria de a sesiza instituţiile statului atunci când constată că rezultatele cercetării
ştiinţifice au un efect negativ asupra societăţii.
Art.62. Responsabilitatea pentru utilizarea corectă a fondurilor de cercetare revine
universităţii şi unităţilor/ colectivelor/ centrelor sale de cercetare – dezvoltare.

VI. ORGANIZAREA ŞI ATRIBUŢIILE COMISIEI DE ETICĂ UNIVERSITARĂ

Art.63. Pentru aplicarea prevederilor prezentului Cod se constituie Comisia de etică

universitară care funcţionează la nivelul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi.
Art.64. (1) Structura şi componenţa Comisiei de etică universitară este propusă de
consiliul de administraţie, avizată de Senatul universitar şi aprobată de rector.
(2) Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală,
membri ai comunităţii universitare. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară
persoanele care ocupă vreuna din funcţiile de rector, prorector, decan, prodecan, director
administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare,
microproducţie.
Art.65. Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii:
 a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau
prin autosesizare, conform Codului de etică şi deontologie profesională universitară
şi Regulamentului propriu;
b) realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a eticii
activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, Senatului universitar şi
constituie un document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară, care se
propune Senatului universitar pentru adoptare şi includere în Carta universitară;
d) atribuţiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
e) verifică şi constată eventualele situaţii de incompatibilităţile prevăzute la Art. 16
alin. (3), apărute după numirea în funcţie a tuturor membrilor structurilor de
conducere şi tuturor funcţiilor de conducere ale Universităţii Tehnice „Gheorghe
Asachi” din Iaşi şi notifică cazurile de incompatibilitate constatate, Senatului
universitar, rectorului şi celor aflaţi în situaţia de conflict de interese;
f) pentru analiza unor probleme presupunând expertiză de specialitate, Comisia poate
apela la 3 – 5 experţi de specialitate; aceştia sunt propuşi de Comisie şi aprobaţi de
Consiliul de administraţie.
g) alte atribuţii prevăzute de Legea nr.1 /2011 sau stabilite conform Cartei universitare.
Art.66. Comisia de etică universitară funcţionează pe baza unui regulament propriu.
Comisia de etică universitară contribuie la elaborarea Regulamentului Comisiei de etică
universitară, care se propune Senatului universitar pentru aprobare.
Art.67. Hotărârile Comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al
Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi. Răspunderea juridică pentru hotărârile şi
activitatea Comisiei de etică universitară îi revine Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”
din Iaşi.
Art.68. (1) Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza
Comisiei de etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării.
Art.69. În urma unei sesizări, Comisia de etică universitară demarează procedurile
stabilite de Regulamentul Comisiei de etică universitară. Comisia răspunde autorului sesizării
în termen de 30 de zile de la primirea sesizării şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor,
după încheierea acestora.
 VII. SANCŢIUNI REFERITOARE LA ÎNCĂLCAREA ETICII UNIVERSITARE
ŞI A BUNEI CONDUITE ÎN CERCETARE

Art.70. Sancţiunile pe care le poate stabili Comisia de universitară pentru încălcarea

eticii universitare sau pentru abateri de la prevederile Codului de etică şi deontologie
profesională universitară ale personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de
cercetare auxiliar sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un
concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de
masterat sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Art.71. Sancţiunile pe care le poate stabili Comisia de etică universitară pentru abateri
de la prevederile Codului de etică şi deontologie profesională universitară ale studenţilor şi
studenţilor-doctoranzi sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancţiuni prevăzute de Regulamentul privind activitatea profesională a
studenţilor, care face parte din Carta universitară.
Art.72. Sancţiunile pe care le poate stabili Comisia de etică universitară pentru
încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la prevederile Codului de etică şi deontologie
profesională universitară ale personalului administrativ sunt următoarele:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a
dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o
perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
 Art.73 În cazul abaterilor de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare,
comisia de etică universitară stabileşte, una ori mai multe dintre următoarele sancţiuni:
a)avertisment scris;
b)retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de
bună conduită;
c)diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de
conducere, de îndrumare şi de control;
d)suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
e)destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
f)desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Art.74. Sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse
în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea
sancţiunilor prin emiterea unei decizii in acest sens.
Art.75. Împotriva deciziilor emise în condiţiile art.74, persoanele sancţionate
disciplinar se pot adresa instanţelor judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.”

2.2 Codul de etica al inginerului

Codul de etica a inginerului cuprinde ansamblul caracteristicilor ce definesc calitatea

activitatii profesionale, precum si demnitatea inginerilor în procesul creatiei tehnico-
stiintifice si al productiei si în societate.
Responsabilitatile care-i incumba inginerului îl obliga la respectarea neconditionata a
Codului profesiei si la o înalta tinuta cetateneasca. Activitatea sa trebuie sa se
caracterizeze prin competenta, profesionalism, creativitate, cinste, responsabilitate si
patriotism.
In intreaga sa activitate, inginerul va actiona aplicand urmatoarele principii
deontologice:

1. Desfasurarea activitatii profesionale la nivelul calitativ cel mai înalt, cu responsabilitate

si cinste fata de firma si client.
2. Comportarea de natura sa contribuie la cresterea prestigiului de inginer, prin:
o devotament fata de profesiunea aleasa;
o efort personal de îmbunatatire continua a propriilor cunostinte si deprinderi;
o instruirea si perfectionarea profesionala si asigurarea conditiilor pentru cresterea
experientei persoanelor subordonate;
o promovarea spiritului de echipa, curajului opiniilor, încrederii si respectului reciproc;
o pastrarea echilibrului între dorinta de afirmare si modestia, care trebuie sa-l caracterizeze.
3. Acordarea importantei cuvenite aspectelor ecologice, sociale si economice, in rezolvarea
problemelor ingineresti.
4. Realizarea numai a acelor sarcini sau lucrari pentru care are competenta necesara.
5. Apel la sfatul si experienta altor specialisti, ori de câte ori interesele firmei sau clientului
vor fi mai bine servite în acest mod.
6. Evitarea oricarei concurente neloaiale cu alti ingineri prin publicitate defaimatoare,
exploatarea financiara a pozitiei sale sau a pozitiei unui subordonat, critica publica a altor
ingineri in probleme care tin de profesie, exercitarea de presiuni sau influente pentru
obtinerea de avantaje nemeritate.
7. Furnizarea de informatii tehnice corecte, comparabile pe plan international
8. Promovarea si utilizarea metodelor si tehnicilor de asigurare a calitatii.
9. Acordarea de consultanta tehnica, economica si ecologica corecta.
10. Refuzul preluarii de lucrari sau sarcini care nu sunt corecte din punct de vedere tehnic,
economic sau legal si care, în mod evident, pot prejudicia interesele si viitorul tarii.
11. Respectarea drepturilor si intereselor de proprietate ale altor persoane sau firme.

[7] [http://www.agir.ro/codetica.php]

2.3 Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de etica si deontologie

profesionala universitara din cadrul UNIVERSITATII GH.ASACHI IASI

In continuare se prezinta regulamentul de organizare si functionare a comisiei de etica

si deontologie profesionala universitara din cadrul UNIVERSITATII GH.ASACHI IASI [8]:
„4. SCOP
Scopul prezentului regulament este de a:
 - preciza metodologia de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică şi Deontologie
Profesională Universitară din cadrul Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi;
- da asigurări cu privire la existenţa documentaţiei adecvate derulării activităţii;
- asigura continuitatea activităţii, inclusiv în condiţii de fluctuaţie a personalului;
- sprijini auditul şi/ sau alte organisme abilitate în acţiuni de auditare şi/sau control, iar
pe Rector, în luarea deciziilor.

5. DOMENIU DE APLICARE
Regulamentul se aplică în cadrul Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi
următoarelor categorii de persoane:
a) personalului didactic şi de cercetare, titular sau asociat, din Universitatea Tehnică
"Gheorghe Asachi" din Iaşi;
b) personalului didactic şi de cercetare auxiliar şi nedidactic din Universitatea Tehnică
"Gheorghe Asachi" din Iaşi;
c) studenţilor şi cursanţilor la toate formele de studiu, inclusiv doctoranzilor;
d) oricăror persoane fizice sau juridice care intră în relaţie cu UniversitateaTehnică
"Gheorghe Asachi" din Iaşi.

Prezenta lucrare constituie un regulament care se aplică în activitatea tuturor

compartimentelor Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi" din Iaşi.
5.1. Date de intrare
 cerinţe legale (legi, hotărâri de guvern, ordine ale miniştrilor, decizii ale
Rectorului universităţii etc.) şi cerinţe reglementate (standarde, normative
aplicabile);
 procese care se desfăşoară în cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”
din Iaşi;
 competenţa personalului implicat în desfăşurarea activităţilor;
 resurse financiare alocate;
 lista compartimentelor implicate: toate;
 sesizări de încălcare a Codului de etică şi deontologie profesională
universitară.
5.2. Date de ieşire
 Rapoarte de caz.
6. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
6.1. Reglementări internaţionale
 Standards and Guidelines for Quality Assurance in the European Higher
Education Area – ENQA;
6.2. Legislaţie primară
 Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 (cu modificările şi completările
ulterioare);
 Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea
calităţii educaţiei;
 Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare (cu modificările şi completările ulterioare);
 Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu modificările şi completările
ulterioare;
 Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (cu modificările
şi completările ulterioare);
 Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (cu
modificările şi completările ulterioare);
 HG nr. 134/2016 pentru modificarea şi completarea Codului studiilor
universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011;
 H.G. nr. 1257/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul
Superior (ARACIS);
 H.G. nr. 1418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a
standardelor, a standardelor de referinţă şi a listei indicatorilor de performanţă
a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior;
 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările
si completările ulterioare.
6.3. Legislaţie secundară
 Anexa la OMENCS nr. 3482/24.03.2016 - Regulamentul de organizare şi
functionare a Consiliului Naţional de atestare a titlurilor, diplomelor şi
certificatelor universitare;
 OSGG 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial pentru
entităţile publice (cu modificările şi completările ulterioare);
  Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4492/06.07.2005 privind
promovarea eticii profesionale în universităţi.
6.4. Alte documente, inclusiv reglementări interne
 Carta Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi;
 Regulamentul Intern al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi;
 Codul de etică şi deontologie profesională universitară, aprobat de Senatul
Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi din Iaşi;
 SR EN ISO 9001:2015;
 SR EN ISO 19011:2011;
 SR EN ISO 31000:2009.

7. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII
7.1 ORGANIZAREA COMISIEI DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ
UNIVERSITARĂ
Art.1. În Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" din Iaşi se constituie Comisia de etică
şi deontologie profesională universitară, la propunerea Consiliului de Administraţie, aprobată
de Senatul universitar şi care funcţionează în condiţiile prezentului Regulament.
Art.2. Componenţa Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară
(1) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară este formată din minim 7
membri (număr impar), cu prestigiu profesional şi autoritate morală, reprezentând personalul
didactic, studenţii şi personalul didactic auxiliar şi administrativ, astfel:
a) minim 5 cadre didactice reprezentând facultăţi/departamente distincte ale
Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi;
b) minim 1 persoană reprezentând personalul didactic auxiliar şi/sau administrativ, din
compartimente distincte ale Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi;
c) minim 1 student, indiferent de forma de învăţământ, reprezentând
facultăţi/departamente distincte ale Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" Iaşi.
(2) Consilierul juridic al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi avizează
hotărârile Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară, dar nu face parte din
aceasta. Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei revine universităţii.
(3) Nu pot fi membri ai Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară
persoanele care ocupă funcţii de conducere în Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" din
Iaşi: Rector, prorectori, Președinte de Senat, Vicepreședinte de Senat, decani, prodecani,
directori administrativi, directori de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare,
proiectare, microproducţie.
Art.3. Alegerea și numirea membrilor Comisiei de etică şi deontologie profesională
universitară
(1) Membrii comisiei: cadre didactice, studenți și personal didactic auxiliar/nedidactic
sunt propuşi de Consiliul de Administrație și aprobaţi de Senatul universităţii.
(2) Mandatul Comisiei de etică și deontologie profesională universitară este de 4 ani.
Propunerile privind componența Comisiei de etică și deontologie profesională universitară se
fac de către Consiliul de Administraţie, constituit după confirmarea structurilor de conducere
la nivelul facultăților și universității.
În cazul în care se impune modificarea componenţei comisiei, aceasta se realizează în
termen de 30 de zile de la apariția cazului, prin propunerea Consiliului de Administrațieși cu
aprobarea Senatului universităţii.
(3) Membrii Comisiei de etică și deontologie profesională universitară aflați la sfârșit de
mandat, pot fi propuși de Consiliul de Administrație și reconfirmați de Senat, fără însă a depăși
două mandate consecutive.
(4) În cadrul primei şedinţe, membrii Comisiei de etică și deontologie profesională
universitară aleg un Preşedinte şi un Secretar. Preşedintele se alege dintre membrii comisiei.
Secretarul se alege dintre membrii comisiei, sau din afara acesteia, caz în care acesta nu are
drept de vot.

Art.4. Atribuţiile Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară

(1) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară contribuie la elaborarea
Codului de etică şi deontologie profesională universitară, care este propus Senatului
universităţii pentru adoptare şi includere în Carta universităţii, conform Legii nr. 1/2011,
art. 306 alin. (3), lit. c). Eventualele modificări sau amendamente ale Codului de etică şi
deontologie profesională universitară se vor înainta Senatului spre aprobare.
(2) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară aplică prevederile Codului
de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice "Gheorghe Asachi"
din Iaşi, astfel:
a) primeşte sesizări şi reclamaţii sau se autosesizează privind situaţiile ce intră sub incidenţa
Codului de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice
„Gheorghe Asachi" din Iaşi şi evaluează validitatea acestora;
b) comunică în scris persoanei sau persoanelor asupra cărora planează o suspiciune de
încălcare a Codului de etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii
 Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi, faptele săvârşite;
c) organizează investigaţii, interviuri, audieri, în scopul culegerii de date privitoare la cazurile
care fac subiectul sesizării/ reclamaţiei;
d) desemnează o Comisie de specialitate sau specialiști pentru examinarea sesizărilor
referitoare la abaterile de la buna conduită în activitatea de cercetare – dezvoltare, aduse în
atenția Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară în urma sesizărilor sau pe
bază de autosesizare, cu respectarea principiului eliminării conflictelor de interese și
incompatibilităților. Comisia de specialitate sau specialiștii propuşi este/sunt
aprobată/aprobați de Consiliul de Administrație;
e) după efectuarea investigaţiilor, interviurilor, audierilor şi pe baza rezultatelor acestora,
Comisia de etică şi deontologie profesională universitară analizează cazul, ia decizii şi
întocmeşte un Raport de caz.
f) Raportul Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară este avizat de către
Consilierul juridic al instituției. Raportul de caz se comunică în scris părților implicate și
se înaintează Rectorului şi/sau Decanului (dacă este cazul).
g) atunci când se constată abateri de la prevederile Codului de etică și deontologie
profesională universitară, Raportul de caz va face recomandări şi va stabili una sau mai
multe sancţiuni, conform legilor în vigoare.
h) păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării; toate documentele adresate către
şi/sau emise de Comisia de etică şi deontologie profesională universitară vor circula în plic
închis.
(3) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară întocmeşte un Raport anual
cu privire la situaţia Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi, din perspectiva
respectării principiilor şi prevederilor Codului de etică şi deontologie profesională universitară.
Raportul anual se va înainta Rectorului universității, Senatului universitar și nu va conține
informații de identificare referitoare la cazurile în curs care nu sunt finalizate.
(4) Atribuțiile Secretarului Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară sunt
următoarele:
-înregistrează sesizările și anunță Președintele comisiei;
-completează Registrul special de înregistrare a sesizărilor/ reclamaţiilor - REG 17-F2;
-convoacă membrii comisiei la ședință, la propunerea Președintelui;
-întocmește procesele-verbale la ședințe, care vor fi semnate de toţi membrii comisiei, și le
înregistrează la Registratura universității;
-întocmește lista de prezenţă la şedinţă, care va fi semnată de toţi membrii comisiei şi de
 persoanele invitate;
-comunică părților implicate deciziile comisiei și solicită confirmarea primirii acestora;
-întocmește corespondența;
-redactează documentele comisiei;
-arhivează documentele întocmite ca urmare a funcționării Comisiei de etică şi deontologie
profesională universitară;
-respectă regulile de confidențialitate.

Art.5. - Finanţarea Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară

(1) Acoperirea cheltuielilor ocazionate de funcţionarea Comisiei de etică şi deontologie
profesională universitară se realizează din veniturile Universităţii Tehnice „Gheorghe
Asachi" din Iaşi, prin Decizia Rectorului.
(2) Pentru buna desfășurare a activității, Consiliul de Administrație stabilește un sediu al
Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară, dotat cu echipament și
facilități necesare comunicării cu petenții şi arhivării documentelor. Adresa sediului va
fi făcută publică.

7.2. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII COMISIEI DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE

PROFESIONALĂ UNIVERSITARĂ

Art.6. Mecanismul de decizie

(1) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară îşi desfăşoară activitatea pe
perioada fiecarui an universitar, între 1 octombrie şi 30 iunie.
(2) Pentru perioada în care comisia nu funcționează, procedurile de sub incidența
regulamentului se decalează în mod corespunzător.
(3) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară se întruneşte în fiecare
semestru al anului universitar, în şedinţă ordinară şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe
extraordinare. Comisia de etică şi deontologie profesională universitară se întruneşte în şedinţe
extraordinare în termen de cel mult 15 zile de la înregistrarea unei sesizări/reclamaţii în
Registrul special de înregistrări constituit în acest scop.
Convocarea Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară se realizează de
către Secretarul comisiei, la propunerea Preşedintelui comisiei, precizându-se ordinea de zi,
data, ora şi locul întâlnirii.
În cadrul fiecărei sedinţe se încheie, de către secretar, un proces - verbal, semnat de
membrii prezenţi la şedinţă.
(4) Deciziile Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară se iau cu votul
majorităţii simple a membrilor prezenţi, dacă numărul lor reprezintă cel puţin 2/3 din numărul
total al membrilor. Membrii Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară au drept
de vot deliberativ egal.
(5) Evaluarea sesizărilor/reclamaţiilor, efectuarea anchetelor, investigaţiilor, interviurilor
şi audierilor se realizează de către Comisia de etică şi deontologie profesională universitară.
După caz, Comisia de etică şi deontologie profesională universitară poate solicita opinia unor
comisii de specialitate/specialişti, având competenţă dovedită în domeniul cazului. Punctul de
vedere al comisiilor de specialitate/specialiştilor va fi consemnat într-un referat, care va face
parte componentă a dosarului de caz.

Art.7. Primirea sesizărilor/reclamaţiilor

(1) Sesizarea/reclamaţia se depune, sub sancţiunea de cădere, în termen de cel mult șase
luni de la evenimentele care constituie subiectul acesteia, cu excepţia situaţiilor în
care nu există limită de timp, conform legislaţiei în vigoare. Sesizările/reclamaţiile
se pot depune numai în intervalul de timp în care Comisia de etică şi deontologie
profesională universitară funcționează, conform art. 6, alin. (1).
(2) Sesizarea/reclamaţia se formulează în scris, sub semnătură, şi va conţine cât mai
multe date relevante privind identitatea persoanei care sesizează/reclamă, identitatea
părţii acuzate, acţiunile imputate, locul şi data evenimentului, identitatea
eventualilor martori motivarea argumentată a sesizării, orice alte informaţii
considerate relevante, inclusiv acte justificative și dovezi în acest sens. Se va utiliza
formularul REG.17-F1.
(3) Sesizarea/reclamaţia se depune, în plic închis, la Registratura Universităţii. Aceasta
eliberează un număr de înregistrare și predă sesizarea/reclamația către Secretarul
Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară, care le ia în evidență.
Odată cu depunerea sesizării, titularul acesteia poate solicita recuzarea unui membru
al Comisiei de etică și deontologie profesională universitară, conform legislaţiei în
vigoare, sub sancțiunea de cădere.
(4) Plicul închis se deschide numai de către Președintele Comisiei de etică și deontologie
profesională universitară, în prezența membrilor comisiei.
(5) Decizia cu privire la validitatea sesizării/reclamaţiei, respectiv la demararea analizei
cazului, dar şi motivaţia acestei decizii, se comunică persoanei care a
 sesizat/reclamat precum şi persoanei/ persoanelor care sunt reclamate, în termen de
maximum 30 de zile de la înregistrare.

Art.8. Investigarea cazului

(1) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară evaluează sesizarea/
reclamaţia şi decide în legătură cu demararea investigării cazului.
(2) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară va iniţia, ca primă
măsură, concilierea între părţi, pe cale amiabilă; această soluţie va fi propusă
părţilor. În cazul în care părţile nu acceptă această conciliere, se parcurg etapele
de investigare.
(3) Pe parcursul investigării cazului, partea reclamată va fi notificată în scris, în plic
închis și cu respectarea confidențialității în raport cu reclamantul, despre primirea
sesizării/ reclamaţiei, în scopul de a formula o poziţie scrisă cu privire la faptele
imputate. În notificarea adresată părţii reclamate, Comisia de etică şi deontologie
profesională universitară va preciza conţinutul sesizării/reclamaţiei, natura
informaţiilor solicitate şi va invita reclamatul să-şi exprime în scris poziţia faţă
de cazul respectiv, în termen de 7 zile de la primirea înștiințării. Odată cu aceasta,
partea reclamată poate solicita motivat recuzarea unui membru al Comisiei de
etică şi deontologie profesională universitară, conform legislaţiei în vigoare, sub
sancțiunea de cădere.
(4) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară decide cu privire la
metodele de investigare care vor fi utilizate în fiecare caz: interviuri, audieri,
convocarea de martori, confruntarea părţilor, consultare de specialişti (avizaţi de
Consiliul de Administraţie), comisii de specialitate (3-5 specialişti, avizaţi de
Consiliul de Administraţie) etc.
În cazul numirii unei comisii de specialitate/specialiști pentru examinarea
sesizărilor referitoare la abaterile de la buna conduită profesională, se va întocmi
un referat unic. În situaţia în care unii din membrii comisiei de specialitate au un
alt punct de vedere decât Comisia de etică şi deontologie profesională
universitară, pot prezenta un punct de vedere separat.
(5) În cazul în care partea reclamantă sau reclamată solicită recuzarea unui membru
al Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară, conform legislaţiei
în vigoare, comisia va decide prin vot cu majoritate simplă, cu privire la
capacitatea acestuia de a ancheta/judeca cazul. Membrul recuzat nu participă la
 anchetarea şi la votarea Raportului de caz. Retragerea poate avea loc şi în cazul
autopropunerii motivate.
(6) Comisia de etică şi deontologie profesională universitară întocmeşte un Raport
de caz, pe baza datelor colectate în urma efectuării investigaţiei, în maximum 90
de zile de la data deciziei de începere a investigării cazului.
(7) În situația în care soluționarea cazului depinde de referatul unei comisii de
specialitate/specialiști, termenul acordat acesteia/acestora nu poate depăși 15 zile.
(8) Raportul de caz va conţine o constatare cu privire la natura şi veridicitatea faptelor
imputate şi a altor fapte relevante, constatare motivată pe baza probelor obţinute
în urma investigaţiei. În raportul de caz, Comisia de etică şi deontologie
profesională universitară va formula o concluzie referitoare la măsura în care
faptele semnalate constituie sau nu o încălcare a prevederilor Codului de etică şi
deontologie profesională universitară şi, dacă este cazul, va face recomandări și
va stabili sancțiuni, conform legilor în vigoare, pe care le va transmite către
Rectorul universităţii și/sau Decan (după caz).
(9) Sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în
aplicare de către Rector şi/sau Decan (dacă este cazul), în termen de 30 de zile de
la stabilirea sancţiunilor, prin emiterea unei decizii în acest sens (conform art. 322
din Legea 1/2011).
(10) Împotriva deciziilor emise de Comisia de etică şi deontologie profesională
universitară în condiţiile art. 8, pct. (9), persoanele sancţionate se pot adresa
instanţelor judecătoreşti, pe calea contenciosului administrativ.

Art.9. Universitatea sancţionează abaterile de la Codul de etică şi deontologie

profesională universitară, în conformitate cu prevederile legilor în vigoare.

Art.10. Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului

didactic şi de cercetare auxiliar de către Comisia de etică şi deontologie profesională
universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în
activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică, sunt următoarele (conform art. 318 din Legea
1/2011, completat cu art. 111 din Legea 206/2004):
a) avertisment scris;
b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de
bună conduită;
 c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere,
de îndrumare şi de control;
d) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs
pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare
şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;
e) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art.11. Sancţiunile aplicabile personalului nedidactic (conform art. 248, alin. 1 din
Codul Muncii - Legea 53/2003, republicat), sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a
dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o
perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Art.12. Sancţiunile care se pot aplica de către Comisia de etică şi deontologie

profesională universitară studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru încălcarea eticii
universitare sunt următoarele (conform art. 319 din Legea 1/2011):
a) avertisment scris;
b) exmatriculare;
c) alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie profesională universitară.

Art.13. În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică şi deontologie profesională

universitară, Comisia de etică și deontologie profesională universitară stabileşte una sau mai
multe sancţiuni prevăzute la art. 10, 11, 12.

Art.14. Reclamantul are dreptul:

a) de a beneficia de confidenţialitate;
b) de a primi un număr de înregistrare pentru sesizarea/ reclamaţia depusă;
c) de a se prezenta în faţa Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară pentru
sustinerea cauzei.
 d) de a depune poziţii în scris şi de a avea întrevederi cu membrii Comisiei de etică şi
deontologie profesională universitară cu privire la cazul în speţă;
e) de a primi o copie după Raportul de caz.

Art.15. Reclamatul are dreptul:

a) de a se prezenta în faţa Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară pentru
susţinerea cauzei.
b) de a depune puncte de vedere în scris şi de a avea întrevederi cu membrii Comisiei de
etică şi deontologie profesională universitară cu privire la cazul în speţă;
c) de a primi o copie după Raportul de caz.

Art.16. Confidențialitate:
Accesul terţilor la dosarul de caz este interzis, cu excepţia reprezentanţilor legali ai
părţilor şi, atunci când faptele fac subiectul unei investigaţii oficiale, a organelor de stat
autorizate.

Art.17. Arhiva Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară

Toate documentele întocmite ca urmare a funcţionării Comisiei de etică şi deontologie
profesională universitară vor fi colectate şi arhivate, conform normelor legale, la Arhiva
Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”din Iaşi, prin grija Secretarului.

7.3. PRECIZARI FINALE ȘI TRANZITORII

Art.18. Prezentul Regulament intră în vigoare începând cu ziua următoare celei în care a
fost aprobat de către Senatul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi" din Iaşi.
Art.19. Orice modificare a prezentului Regulament se aprobă de către Senatul
Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi şi intră în vigoare începând cu ziua următoare
celei în care a fost aprobată.
Art.20. Definiţiile unor termeni folosiţi în prezentul Regulament se regăsesc în Codul de
etică şi deontologie profesională universitară al Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”din
Iaşi și în Legea 206/2004.

8. FORMULARE

REG.17-F1 - Formular privind depunerea unei sesizări/reclamaţii

REG.17-F2 - Registrul special de înregistrare a sesizărilor/reclamaţiilor

9. ÎNREGISTRĂRI
9.1. Indicatorul aprobărilor şi reviziilor
9.2. Lista de difuzare
9.3. Registrul special de înregistrare sesizări/ reclamaţii
9.4. Dosarele de caz

10. RESPONSABILITĂŢI
10.1. Senatul universităţii
- aprobă procedura.

10.2. Consiliul de Administraţie

- avizează procedura.

10.3. Rectorul universităţii

- impune aplicarea procedurii;
- alocă resurse pentru desfăşurarea procesului şi aplicarea procedurii;
- aplică sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi dentologie profesională universitară,
după caz.
10.4. Decanii
- aplică sancţiunile stabilite de Comisia de etică şi dentologie profesională universitară,
după caz.

10.5. Comisia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii

- verifică şi avizează procedura, din punct de vedere al sistemului calităţii;
- gestionează aprobarea, difuzarea, modificarea, reviziile procedurii;
- auditează procesul şi procedura, în vederea identificării oportunităţilor de îmbunătăţire
a calităţii;
- elaborează propuneri de îmbunătăţire a calităţii.
10.6. Responsabilul de proces – Comisia de etică şi deontologie profesională universitară
- elaborează, modifică, retrage procedura;
- aplică procedura;
- monitorizează aplicarea procedurii.
 10.7. Membrii Comisiei de etică şi deontologie profesională universitară
 aplică şi respectă procedura. ”

CAPITOLUL 3 Etica cercetarii stiintifice

3.1 Definitie plagiat

Plagiatul este definit in DEX [4] ca fiind „opera literară, artistică sau ştiinţifică a
altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”.

Cele mai cunoscute forme de plagiat sunt [9]:

- copierea unor propoziţii sau paragrafe, cuvânt cu cuvânt dintr-o sursă, fără a o
cita;
- exprimarea cuvintelor, ideilor, gândirii cuiva cu cuvintele proprii ale autorului
(parafrazarea), fără a cita sursa acestora;
- compilarea textului luat din una sau mai multe surse, fără a le menţiona;
- copierea parţială sau totală a lucrării unui alt student

Pentru a evita plagiatul ,In redactarea unui material stiintific este foarte importanta referirea
la sursa bibliografică si introducerea citarilor in text.

3.2 Moduri de citare a referinţelor bibliografice

Stilul Harvard (intext referencing , citarea în text)

Referirea la autorul de la care este preluat textul se face în cuprinsul materialul
ştiinţifice , menţionând numele acestuia (acestora) şi anul de apariţie a publicaţiei.Unele
publicaţii cer şi menţionarea paginii la care se află în articolul original textul citat [9].
 Stilul Vancouver (citarea în ordinea apariţiei în text)
Referinţele bibliografice sunt citate printr-un număr, în ordinea în care apar în textul ce se
elaborează. Sistemul evită cheltuielile mari de publicare implicate de stilul Harvard, iar cititorii
pot găsi mai uşor referinţele bibliografice din listă.[9]
Citarea prin numere a autorilor prezentaţi în ordine alfabetică în lista de referinţe
Este o combinaţie a variantelor precedente: se citează,prin numere, autorii ordonaţi în lista de
referinţe în ordine alfabetică şi nu în ordinea apariţiei în text.[9]

3.3 Legea nr.206 din 2004 (actualizata) privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare

Legea nr.206 din 2004 (actualizata) privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare [10]:
„Capitolul I Dispoziţii generale
ART.1
(1)Buna conduită în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de inovare,
denumite în continuare activităţi de cercetare-dezvoltare, se bazează pe un ansamblu de norme
de bună conduită şi de proceduri destinate respectării acestora.
(2)Normele de bună conduită sunt prevăzute în prezenta lege şi sunt completate şi detaliate în
Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, denumit în
continuare Codul de etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de
cercetare-dezvoltare, precum şi în codurile de etică pe domenii, elaborate conform art. 7 lit. b).
(3)Procedurile destinate respectării acestor norme sunt reunite în Codul de etică, cu respectarea
prevederilor prezentei legi şi ale Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011.
(4)Respectarea acestor norme de către categoriile de personal ce desfăşoară activităţi de
cercetare-dezvoltare, prevăzute în Legea nr. 319/2003, precum şi de către alte categorii de
personal, din mediul public sau privat, ce beneficiază de fonduri publice de cercetare-
dezvoltare, determină buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
(la data 05-Sep-2011 Art. 1 din capitolul I modificat de Art. 1, punctul 1. din Ordonanta
28/2011
Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ:
a)norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b)norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare
ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte
organizate din fonduri publice;
c)norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-
dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni
din cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în
vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
d)norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
e)normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, evitarea suferinţei
animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.
(la data 05-Sep-2011 Art. 2 din capitolul I modificat de Art. 1, punctul 2. din Ordonanta
28/2011 )
Art. 21
(1)Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. a), în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
a)confecţionarea de rezultate sau date şi prezentarea lor ca date experimentale, ca date obţinute
prin calcule sau simulări numerice pe calculator ori ca date sau rezultate obţinute prin calcule
analitice ori raţionamente deductive;
b)falsificarea de date experimentale, de date obţinute prin calcule sau simulări numerice pe
calculator ori de date sau rezultate obţinute prin calcule analitice ori raţionamente deductive;
c)îngreunarea deliberată, împiedicarea sau sabotarea activităţii de cercetare-dezvoltare a altor
persoane, inclusiv prin blocarea nejustificată a accesului la spaţiile de cercetare-dezvoltare,
prin avarierea, distrugerea ori manipularea aparaturii experimentale, a echipamentului, a
documentelor, a programelor de calculator, a datelor în format electronic, a substanţelor
organice sau anorganice ori a materiei vii necesare altor persoane pentru derularea, realizarea
sau finalizarea activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(2)Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. b), în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
a)plagiatul;
b)autoplagiatul;
c)includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care
nu au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit
semnificativ la publicaţie;
d)includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul acesteia;
e)publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori
metode ştiinţifice nepublicate;
f)introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de
candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de
cercetare-dezvoltare.
(3)Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. c), în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
a)nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea sau participarea la evaluări;
b)nerespectarea confidenţialităţii în evaluare;
c)discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare
politică sau religioasă, orientare sexuală ori alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor
afirmative prevăzute de lege.
(4)Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. d), în măsura în care nu
constituie infracţiuni potrivit legii penale, includ:
a)abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor
din subordine;
b)abuzul de autoritate pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale din
proiectele de cercetare-dezvoltare conduse ori coordonate de persoane din subordine;
c)abuzul de autoritate pentru a obţine calitatea de autor sau coautor al publicaţiilor persoanelor
din subordine ori pentru a obţine salarizare, remunerare sau alte beneficii materiale pentru soţi,
afini ori rude până la gradul al III-lea inclusiv;
d)abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii, concepte sau rezultate
asupra persoanelor din subordine;
e)obstrucţionarea activităţii unei comisii de etică, a unei comisii de analiză sau a Consiliului
Naţional de Etică, în cursul unei analize a unor abateri de la buna conduită în activitatea de
cercetare-dezvoltare din subordine;
f)nerespectarea prevederilor şi procedurilor legale destinate respectării normelor de bună
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare prevăzute în prezenta lege, în Legea nr. 1/2011,
în Codul de etică, în codurile de etică pe domenii, în regulamentele de organizare şi funcţionare
a instituţiilor de cercetare-dezvoltare, respectiv în cartele universitare, după caz, inclusiv
nepunerea în aplicare a sancţiunilor stabilite de către comisiile de etică conform art. 11 alin.
(6) din prezenta lege sau de către Consiliul Naţional de Etică, conform art. 326 din Legea nr.
1/2011.
(5)Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. e) sunt detaliate în Codul de
etică sau în codurile de etică pe domenii.
(6)Următoarele situaţii pot de asemenea să atragă răspunderea etică prin asociere pentru
abateri de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare:
a)participarea activă în abateri săvârşite de alţii;
b)cunoaşterea abaterilor săvârşite de alţii şi nesesizarea comisiei de etică prevăzute la art. 9 sau
a Consiliului Naţional de Etică;
c)coautoratul publicaţiilor conţinând date falsificate sau confecţionate;
d)neîndeplinirea obligaţiilor legale şi contractuale, inclusiv a celor aferente contractului de
mandat sau contractelor de finanţare, în exercitarea funcţiilor de conducere ori de coordonare
a activităţilor de cercetare-dezvoltare.
(la data 05-Sep-2011 Art. 2 din capitolul I completat de Art. 1, punctul 3. din Ordonanta
28/2011 )
Art. 3
Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală sau de practică, diferenţele de
interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării şi nu
constituie abateri de la buna conduită.
ART.4
(1)În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:
a)coautor al unei publicaţii - orice persoană nominalizată în lista de autori a unei publicaţii
ştiinţifice;
b)confecţionarea de rezultate sau date - raportarea de rezultate sau date fictive, care nu sunt
rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare;
c)falsificarea de rezultate sau date - raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a
rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului
experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite fără a raporta alterările efectuate;
d)plagiatul - expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic,
a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest
lucru şi fără a face trimitere la sursele originale;
e)autoplagiatul - expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi
autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.
(2)Abaterile grave de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt cele prevăzute
la art. 310 din Legea nr. 1/2011.
(la data 05-Sep-2011 Art. 4 din capitolul I modificat de Art. 1, punctul 4. din Ordonanta
28/2011 )
 Art. 41
(1)Situaţiile de conflicte de interese în cadrul activităţilor prevăzute la art. 2 lit. c) se prevăd în
regulamentele de organizare şi funcţionare a organelor autorităţilor publice centrale sau locale,
cu ori fără personalitate juridică, ce coordonează competiţii, concursuri sau evaluări în
domeniul cercetării-dezvoltării, în alte acte normative aplicabile respectivelor proceduri de
evaluare, inclusiv în pachetele de informaţii ale competiţiilor de proiecte, cu respectarea
reglementărilor legale în vigoare.
(2)O persoană nu poate participa în mod direct, ca expert evaluator, sau indirect, prin luarea de
decizii nominale de selecţie directă ori excludere a experţilor evaluatori însărcinaţi cu evaluarea
unei instituţii, unui proiect, unei oferte sau unui candidat, dacă respectiva persoană face parte
din lista de personal a instituţiei, proiectului ori a ofertei evaluate sau a altor proiecte ori oferte
depuse spre finanţare în cadrul aceleiaşi linii de finanţare, licitaţii sau cereri de ofertă ori dacă
se află în următoarea relaţie cu candidatul sau cu persoanele din lista de personal a proiectelor,
ofertelor ori instituţiilor evaluate: sunt soţi, afini sau rude până la gradul al III-lea inclusiv.
(3)În sensul prezentei legi, lista de personal a unui proiect sau a unei oferte este constituită din
persoanele nominalizate în propunerea de proiect ori în oferta supusă evaluării, inclusiv
directorul de proiect, şi, în cazul proiectelor realizate în parteneriat între mai multe instituţii
sau unităţi, din responsabilii de proiect.
Art. 42
(1)Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-
dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică:
a)analiza la nivelul instituţiei în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima
etapă, care se desfăşoară conform art. 11 şi prevederilor Codului de etică;
b)analiza la nivelul Consiliului Naţional de Etică, denumită etapa a doua.
(2)Consiliul Naţional de Etică are obligaţia să analizeze sesizări sau contestaţii în oricare
dintre următoarele cazuri:
a)dacă prima etapă a produs un raport în termenul prevăzut la art. 11 alin. (3) şi dacă la sesizare
sau contestaţie este anexată o copie simplă, în format scris ori electronic, după raportul elaborat
în cadrul primei etape;
b)dacă prima etapă nu a produs un raport în termenul prevăzut la art. 11 alin. (3).
(4)Pentru contestaţii ce se încadrează în situaţia prevăzută la alin. (2) lit. a), Consiliul Naţional
de Etică informează în scris şi pe căi electronice instituţia vizată de contestaţie în termen de
două zile lucrătoare de la primirea contestaţiei.
(5)Consiliul Naţional de Etică poate analiza abateri de la normele de bună conduită şi în urma
autosesizării.
(6)Pe perioada analizei Consiliului Naţional de Etică, instituţia sau instituţiile vizată/vizate de
sesizare ori de contestaţie pune/pun la dispoziţia Consiliului Naţional de Etică orice date,
documente sau probe materiale cerute de acesta.
(7)Consiliul Naţional de Etică elaborează un raport în termen de maximum 90 de zile
calendaristice de la data primirii sesizării sau a contestaţiei prevăzute la alin. (2) ori de la data
autosesizării; raportul conţine hotărârea argumentată privind existenţa unei sau unor abateri de
la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, precum şi identificarea persoanelor
vinovate şi sancţiunile propuse, dacă este cazul; raportul se face public pe site-ul web al
Consiliului Naţional de Etică.
(la data 05-Sep-2011 Art. 4 din capitolul I completat de Art. 1, punctul 5. din Ordonanta
28/2011

Capitolul II Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi

Inovării
 Art. 5
(1)În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională
în activităţile de cercetare-dezvoltare, se înfiinţează Consiliul Naţional de Etică a Cercetării
Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, denumit în continuare Consiliul Naţional de
Etică, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru
cercetare-dezvoltare.
(2)Componenţa şi Regulamentul de organizare şi funcţionare ale Consiliului Naţional de Etică
se stabilesc prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare, în
termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3)Membrii Consiliului Naţional de Etică trebuie să fie persoane cu activitate recunoscută în
domeniul cercetării-dezvoltării şi/sau specialişti în domeniul juridic şi în domeniul eticii
cercetării şi ştiinţei.
(la data 05-Sep-2011 Art. 5, alin. (3) din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. din
Ordonanta 28/2011 )

(4)Pentru activitatea desfăşurată, membrii Consiliului Naţional de Etică şi membrii grupurilor

de lucru ale acestuia, care nu sunt membri ai Consiliului Naţional de Etică, primesc o
indemnizaţie lunară din bugetul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, în raport cu
activitatea depusă.
(la data 05-Sep-2011 Art. 5, alin. (4) din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. din
Ordonanta 28/2011 )
(5)Indemnizaţia membrilor, cheltuielile de funcţionare şi cheltuielile de deplasare aferente
funcţionării Consiliului Naţional de Etică şi grupurilor de lucru ale acestuia se asigură din
bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin Autoritatea Naţională
pentru Cercetare Ştiinţifică, care asigură secretariatul tehnic şi sprijinul executiv pentru
activitatea consiliului, potrivit reglementărilor în vigoare.
(la data 05-Sep-2011 Art. 5, alin. (5) din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 6. din
Ordonanta 28/2011 )
Art. 6
În sensul prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este Ministerul Educaţiei
şi Cercetării.
Art. 7
Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii:
a)propune modificări ale Codului de etică;
(la data 05-Sep-2011 Art. 7, litera A. din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 28/2011 )
b)elaborează coduri de etică pe domenii ştiinţifice, pe care le propune spre aprobare autorităţii
de stat pentru cercetare-dezvoltare;
(la data 05-Sep-2011 Art. 7, litera B. din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 7. din
Ordonanta 28/2011 )
(d)urmăreşte aplicarea şi respectarea de către unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare,
precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziţiilor legale referitoare la
normele de conduită morală şi profesională;
e)formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de
evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii;
f)analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor
sau contestaţiilor ori prin autosesizare;
(la data 05-Sep-2011 Art. 7, litera F. din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 9. din
Ordonanta 28/2011 )
f1)emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună
conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau
persoanele fizice vinovate de respectivele abateri şi stabilesc sancţiunile ce urmează a fi
aplicate.
(la data 05-Sep-2011 Art. 7, litera F. din capitolul II completat de Art. 1, punctul 10. din
Ordonanta 28/2011 )
g)îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 8
(1)Consiliul Naţional de Etică îşi poate constitui grupuri de lucru pe domenii de ştiinţă şi
tehnologie, cu statut permanent sau temporar, potrivit prevederilor Regulamentului de
organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Etică, în condiţiile legii.
(la data 05-Sep-2011 Art. 8, alin. (1) din capitolul II modificat de Art. 1, punctul 11. din
Ordonanta 28/2011 )
(3)Consiliul Naţional de Etică are un aparat propriu de lucru şi, atunci când este cazul, poate
apela la experţi.
CAPITOLUL III: Comisiile de etică
Art. 9
(1)Unităţile şi instituţiile care fac parte din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, unităţile
şi/sau instituţiile care conduc programe de cercetare-dezvoltare, precum şi unităţile care asigură
valorificarea rezultatelor sunt responsabile pentru respectarea normelor şi a valorilor etice în
cercetare-dezvoltare.
(2)În cadrul unităţilor şi al instituţiilor prevăzute la alin. (1) se înfiinţează comisii de etică, pe
lângă consiliile ştiinţifice sau, după caz, pe lângă consiliile de administraţie.
(3)Componenţa comisiilor de etică este propusă de consiliile ştiinţifice sau, după caz, de
consiliile de administraţie şi se aprobă prin ordin al conducătorului instituţiei sau al unităţii
prevăzute la alin. (1).
Art. 10
Atribuţiile comisiilor de etică sunt următoarele:
a)urmăresc în cadrul unităţilor sau al instituţiilor respectarea codurilor de etică specifice
domeniului;
b)numesc comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sau pe
bază de autosesizare.
(la data 05-Sep-2011 Art. 10, litera B. din capitolul III modificat de Art. 1, punctul 13. din
Ordonanta 28/2011 )
Art. 11
(1)Procedurile pe care comisia de etică, respectiv comisia de analiză le desfăşoară în cazul
sesizărilor scrise, iniţiate de persoane fizice sau juridice cunoscute, ori în urma autosesizării
sunt detaliate în Codul de etică, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(2)Comisia de etică şi comisia de analiză păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării,
conform procedurilor detaliate în Codul de etică.
(3)Comisia de analiză elaborează un raport care se aprobă de către comisia de etică, se
comunică autorului sesizării în scris şi se face public pe site-ul web al instituţiei în termen de
45 de zile calendaristice de la primirea sesizării; în cazul constatării unor abateri de la normele
de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, raportul numeşte persoanele vinovate
şi stabileşte una sau mai multe dintre sancţiunile prevăzute la art. 111; persoanele vinovate pot
fi diferite de persoanele vizate în textul sesizării.
(4)Raportul comisiei de analiză este avizat de către consilierul juridic al instituţiei.
Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei de analiză revine instituţiei.
(5)Raportul comisiei de analiză poate fi contestat la Consiliul Naţional de Etică de către
persoana sau persoanele găsite vinovate ori de către autorul sesizării; contestaţia va conţine
obligatoriu o copie simplă după sesizarea iniţială şi după raportul comisiei de analiză.
(6)În cazul în care o contestaţie nu a fost înaintată către Consiliul Naţional de Etică în termen
de 15 zile lucrătoare de la data comunicării prevăzute la alin. (3), sancţiunile stabilite de
comisia de analiză sunt puse în aplicare de către conducătorul instituţiei sau de către consiliul
de administraţie, după caz, în termen de 45 de zile calendaristice de la data comunicării
raportului conform alin. (3).
(la data 05-Sep-2011 Art. 11 din capitolul III modificat de Art. 1, punctul 14. din Ordonanta
28/2011 )
Art. 111
Pentru abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare,
conducerea unităţii sau instituţiei aplică personalului de cercetare-dezvoltare una ori mai multe
dintre următoarele sancţiuni, cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (6):
a)avertisment scris;
b)retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună
conduită;
c)diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de
îndrumare şi de control;
d)suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de înscriere
la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
e)destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
f)desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(la data 05-Sep-2011 Art. 11 din capitolul III completat de Art. 1, punctul 15. din Ordonanta
28/2011 )
Art. 13
La elaborarea normelor referitoare la etică, precum şi în derularea efectivă a activităţilor de
cercetare-dezvoltare şi inovare se vor respecta reglementările internaţionale la care România
este parte.
Art. 14
(1)Pentru abaterile constatate de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare,
Consiliul Naţional de Etică stabileşte aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele
sancţiuni:
a)avertisment scris;
b)retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună
conduită;
c)retragerea calităţii de conducător de doctorat şi/sau a atestatului de abilitare;
(la data 28-Jan-2016 Art. 14, alin. (1), litera C. din capitolul III abrogat de Art. 1, punctul 2.
din Ordonanta 2/2016 )
d)retragerea titlului de doctor;
(la data 28-Jan-2016 Art. 14, alin. (1), litera D. din capitolul III abrogat de Art. 1, punctul 2.
din Ordonanta 2/2016 )
e)retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;
f)destituirea din funcţia de conducere din instituţia de cercetare-dezvoltare;
g)desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h)interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţare din fonduri publice
destinată cercetării-dezvoltării;
i)suspendarea, pe o perioadă determinată de timp între 1 an şi 10 ani, a dreptului de înscriere
la un concurs pentru ocuparea unei funcţii superioare ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control sau ca membru în comisii de concurs;
j)îndepărtarea persoanei/persoanelor respective din echipa de realizare a proiectului;
k)oprirea finanţării proiectului;
l)oprirea finanţării proiectului, cu obligativitatea returnării fondurilor.
(la data 05-Sep-2011 Art. 14, alin. (1) din capitolul III modificat de Art. 1, punctul 17. din
Ordonanta 28/2011 )
(11)Sancţiunile stabilite de Consiliul Naţional de Etică sunt puse în aplicare de către
organismele sau persoanele îndreptăţite legal pentru aceasta, conform prevederilor art. 326 din
Legea nr. 1/2011.
(12)Se interzice ocuparea posturilor de cercetare-dezvoltare de către persoane care se fac
vinovate de abateri grave de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare. Se anulează
concursul pentru un post de cercetare-dezvoltare ocupat, iar contractul de muncă cu instituţia
de cercetare-dezvoltare încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o
persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare.
Constatarea abaterilor grave şi identificarea persoanelor vinovate se fac de către Consiliul
Naţional de Etică, conform legii.
(la data 05-Sep-2011 Art. 14, alin. (1) din capitolul III completat de Art. 1, punctul 18. din
Ordonanta 28/2011 )
(2)De asemenea, pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare se aplică
sancţiunile disciplinare prevăzute în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului
de cercetare-dezvoltare, precum şi sancţiunile prevăzute în Legea nr. 64/1991 privind brevetele
de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 129/1992 privind protecţia
desenelor şi modelelor industriale, republicată, şi în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor
şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale
Art. 15
Codurile etice pe domenii ale cercetării se elaborează de Consiliul Naţional de Etică, în termen
de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin ordin al conducătorului
autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 16
Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
-****-„

Capitolul IV Proprietatea intelectuala

4.1 Dreptul de autor
In continuare prezentam cateva aspecte mai importante precizate in legea nr.8
Conform legii nr.8 din 14.03.1996 actualizata, privind dreptul de autor,art.3, [11]:
„(1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului
persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul.
(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii.
 (4) Sunt recunoscuți și protejați ca titulari ai dreptului de autor persoanele fizice sau
juridice, care au dobândit această calitate prin moștenire sau cesiune, în condițiile legii, precum
și editorii de opere muzicale și de opere scrise, pentru drepturile care leau fost transferate în
baza unor acorduri individuale și care au dreptul cel puțin la o parte din veniturile provenite
din drepturi.
(5) Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acțiuni
condiționate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau
de plata unor compensații către aceștia și care nu acționează în calitate de consumator.”
Conform art .7,[11] „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație
intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul
sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice
alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;b) operele științifice, scrise
sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele
și documentațiile științifice;c) compozițiile muzicale cu sau fără text;d) operele dramatice,
dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;e) operele cinematografice, precum
și orice alte opere audiovizuale;f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate
printr-un procedeu analog fotografiei;g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele
de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică,
plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor
destinate unei utilizări practice;h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și
lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;i) lucrările plastice, hărțile și desenele
din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Referitor la Limitele exercitării dreptului de autor, conform Articolul 35 [11]:
„(1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații,
următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea
să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl
prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:a) reproducerea unei opere în
cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță
publică;b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică
ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea
citatului;c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni
de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv
învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ
sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată
de scopul urmărit;d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în
cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale
sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei
opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al
pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei
respective;e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de
instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul
obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;f) reproducerea, cu
excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea
către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată,
amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul
principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri
comerciale;g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de
învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea,
cât și accesul publicului să fie fără plată;h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase
sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;i) utilizarea, în scopuri
publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu
vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a
evenimentului, excluzând orice utilizare comercială”
Si Articolul 35^1 [11]:
„(1) Sunt permise, fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui
drept conex și fără plata vreunei remunerații, reproducerea, distribuirea, comunicarea către
public, punerea la dispoziția publicului, radiodifuzarea, închirierea și împrumutul unei opere
sau altui obiect protejat, cu condiția ca acestea să nu contravină exploatării normale a operei și
să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor, în scopul:a) realizării, de către o
persoană beneficiară sau o persoană care acționează în numele acesteia, a unui exemplar în
format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi
conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul exclusiv al persoanei
beneficiare;b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al
unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care
persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziție,
distribuirea sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o
persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării exclusive de către o
persoană beneficiară.”
Refritor la Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor,Articolul 40 precizeaza [11]:
„(1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai
drepturile sale patrimoniale.(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată
la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu și pentru o anumită durată.(3) Drepturile
patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune
exclusivă ori neexclusivă.(4) În cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu
mai poate utiliza opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu cesionarul
și nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al
cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract.(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul
dreptului de autor poate utiliza el însuși opera și poate transmite dreptul neexclusiv și altor
persoane.(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu
consimțământul expres al cedentului.(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale
titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a
convenit altfel.(8) Consimțământul menționat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care
cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalitățile prevăzute de lege”

Refritor la Contractul de editare,Articolul 49 precizeaza [11]:

„(1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul
unei remunerații, dreptul de a reproduce și de a distribui opera.(2) Nu constituie contract de
editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un
editor, pentru a reproduce și, eventual, a distribui opera.(3) În situația prevăzută la alin. (2) se
aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză”
Refritor la Programele pentru calculatorArticolul 73 precizeaza [11]:
„(1) Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a
unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj,
fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și
manualele.(2) Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile
care stau la baza oricărui element dintrun program pentru calculator, inclusiv acelea care stau
la baza interfețelor sale, nu sunt protejate”
 Referitor la Drepturile sui-generis ale fabricanților bazelor de date,Articolul 140 precizeaza
[11]:
„(1) Dispozițiile prezentului capitol privesc protecția juridică a bazelor de date, în orice
formă a lor.(2) În sensul prezentei legi, prin bază de date se înțelege o culegere de opere, de
date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse
într-o modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin mijloace
electronice sau printr-o altă modalitate.(3) Protecția prevăzută în prezentul capitol nu se aplică
programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date accesibile
prin mijloace electronice.(4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este
persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea
obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date.”

Refritor la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Articolul 181 precizeaza [11]:
„(1) Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt
următoarele:a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general,
potrivit legii;b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;c) ține
evidența repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;d) organizează și
administrează contra cost înregistrarea în registrele naționale și în alte evidențe naționale
specifice, prevăzute de lege;e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în
condițiile legii în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de
achiziție la care se adaugă un comision de administrare de 30%;f) avizează constituirea și
supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă;g) avizează, ca organ de
specialitate al administrației publice centrale, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa
judecătoriei a asociațiilor și fundațiilor constituite în domeniul drepturilor de autor și al
drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce privește asociațiile pentru combaterea
pirateriei;h) controlează, pe cheltuială proprie, din oficiu sau în urma unei sesizări scrise,
respectarea legislației din domeniu, funcționarea și activitatea organismelor de gestiune
colectivă, inclusiv prin permiterea accesului la sistemul informatic al acestora, și stabilește
măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz;i) colaborează cu autoritățile
similare din statele membre ale Uniunii Europene în scopul monitorizării aplicării prevederilor
Uniunii Europene referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe;j) efectuează contra cost,
pe cheltuiala inculpaților, în cazul în care s-a dovedit vinovăția, constatări tehnico-științifice
cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi
conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală;k) efectuează expertize contra cost, pe
cheltuiala părților interesate sau la cererea organelor judiciare;l) desfășoară activități de
informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala proprie, precum și activități de instruire,
pe cheltuiala celor interesați;m) desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile
de specialitate similare și cu organizațiile internaționale din domeniu, la care statul român este
parte;m^1) ține evidența entităților autorizate să desfășoare activitățile prevăzute la art. 35^1
alin. (1) lit. b) și furnizează atât Comisiei Europene, cât și punctului de acces la informații
instituit de Biroul Internațional al Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală
denumirea și datele de contact ale entităților autorizate, precum și orice alte date colectate în
urma comunicării voluntare a acestora, de către entitățile autorizate;(la 14-01-2019, Alineatul
(1) din Articolul 181 , Capitolul II , Titlul III a fost completat de Punctul 8, ARTICOLUL
UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din
11 ianuarie 2019 )n) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.(2) Prin hotărâre a
Guvernului se stabilesc tarifele operațiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor contra cost. Contravaloarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) lit. j) se va
include în cheltuielile de judecată.(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor are acces la informațiile necesare în mod operativ și gratuit
de la Centrul Național al Cinematografiei, Oficiul Național al Registrului Comerțului,
Autoritatea Națională a Vămilor*), Agenția Națională de Administrare Fiscală și de la Poliția
de Frontieră Română, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date
și Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și de la
instituțiile financiar-bancare, în condițiile legii.*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr.
520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iulie 2013, cu modificările
și completările ulterioare”

4.2 Proprietatea industriala

Legea nr.64/1991 republicata, privind brevetele de inventii-extras, [12]:

„Capitolul I Dispozitii generale

 Art. 1
(1) Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României
prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile
prevăzute de lege.
(2) Sunt, de asemenea, recunoscute şi apărate drepturile decurgând din brevetul
european, conform legii.

Art. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) brevet european - brevetul acordat conform Convenţiei brevetului

european;

b) cerere internaţională - cererea de protecţie a unei invenţii, înregistrată

conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

c) consilier în proprietate industrială - persoana specializată în acordarea

asistenţei în domeniul proprietăţii industriale (invenţii, mărci, desene, modele etc.), care
desfăşoară legal această activitate;
d) Convenţia brevetului european - Convenţia privind brevetul european,
adoptată la München la 5 octombrie 1973, astfel cum a fost amendată prin Actul de
revizuire a art. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de
administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978, 13 decembrie
1994, 20 octombrie 1995, 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998, precum şi prin Actul
de revizuire a acesteia, adoptat la
München la 29 noiembrie 2000;

e) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale

din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată;

f) descriere - prezentarea în scris a invenţiei;

g) inventator - persoana care a creat invenţia;
h) mandatar autorizat - consilierul în proprietate industrială, care poate avea
şi calitate de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru
Invenţii şi Mărci;

i) OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;

j) predecesor - persoana fizică sau juridică îndreptăţită la brevet anterior
depunerii cererii de brevet;

k) publicare - difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului;

l) solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet
de invenţie;
m) succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis
fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de
invenţie eliberat;
n) revendicare - partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei
solicitate şi al cărei conţinut determină întinderea protecţiei;
o) titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul
conferit prin brevet;
p) unitate - persoana juridică care funcţionează legal;
q) persoana care exploatează invenţia - persoana fizică sau juridică care o
pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenţia poate să fie identică cu
titularul brevetului.

Art. 3
Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Art. 4
(1) În cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare
dintre aceştia are calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun acestora.
(2) Dacă două sau mai multe persoane au creat aceeaşi invenţie, independent una de
alta, dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit este
cea mai veche.

Art. 5
Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României
beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale
privind invenţiile, la care România este parte.
CAPITOLUL II
Invenţia brevetabilă
Art. 6
(1) Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un
procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate
inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.
(2) Invenţiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă la:
a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs
prin orice procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură;
b) plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei
nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;
c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs,altul
decât un soi de plante sau o rasă de animale, obţinut prin acest procedeu; d) un element
 izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvenţa sau
secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui element este identică cu structura
unui element natural.

Art. 7
(1) Nu sunt considerate invenţii, în sensul art. 6, în special:
a) descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;
b) creaţiile estetice;
c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în
materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, şi nici programele de calculator;
d) prezentările de informaţii.
(2) Prevederile alin. (1) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor prevăzute în acest
alineat decât în măsura în care cererea de brevet de invenţie ori brevetul de invenţie se referă la
astfel de obiecte sau activităţi considerate în sine.

Art. 8
(1) Nu se acordă brevet de invenţie, potrivit prezentei legi, pentru:
a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor
moravuri, inclusiv pentru cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori plantelor,
şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excludere să nu
depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală;
b) soiurile de plante şi rasele de animale, şi nici pentru procedeele esenţial biologice
pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi
produselor obţinute prin aceste procedee;
c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării
sale, şi nici pentru simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa
parţială a unei gene;
d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie oriprin terapie,
şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.
(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d) nu se aplică produselor, în special substanţe sau compoziţii pentru
utilizare în oricare dintre aceste metode.

Art. 9
(1) O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.
(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului
printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii
de brevet de invenţie.
(3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al
cererilor internaţionale pentru care s-a deschis fază naţională în România sau al celor europene
desemnând România, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit anterioară celei
prevăzute la alin. (2) şi care au fost publicate la sau după această dată, potrivit legii.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau
compoziţii cuprinse în stadiul tehnicii, pentru utilizarea acesteia într-o metodă dintre cele
prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. d), dacă utilizarea sa în oricare dintre aceste metode nu este cuprinsă
în stadiul tehnicii.
(5) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau
compoziţii prevăzute la alin. (4), pentru orice altă utilizare specifică în orice metodă dintre cele
prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. d), dacă această utilizare nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Art. 10
(1) În aplicarea art. 9, divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în
intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect
ca urmare a:

a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi

al acestuia;

b) faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia într-

o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută, în sensul Convenţiei privind expoziţiile
internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, cu revizuirile ulterioare.
(2) Prevederile alin. (1) lit. b) sunt aplicabile numai dacă la înregistrarea cererii de brevet de
invenţie solicitantul declară că invenţia a fost expusă efectiv şi dacă, în termenul şi în condiţiile
prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi1, depune un document în susţinerea
declaraţiei sale.

Art. 11
(1) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o
persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
(2) Cererile de brevet prevăzute la art. 9 alin. (3), deşi fac parte din stadiul tehnicii, nu
sunt luate în considerare pentru aprecierea activităţii inventive.

Art. 12
(1) O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul
său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură.
(2) Aplicabilitatea industrială a unei secvenţe sau a unei secvenţe parţiale a unei gene
trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet de invenţie.

1
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie a fost aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 547/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
456 din 18 iunie 2008.
 CAPITOLUL III Înregistrarea, publicarea şi examinarea cererii de brevet,
Eliberarea brevetului
Art. 13
(1) Cererea de brevet de invenţie, redactată în limba română, trebuie să cuprindă:

a) solicitarea acordării unui brevet;

b) datele de identificare a solicitantului;
c) o descriere a invenţiei;
d) una sau mai multe revendicări;
e) desenele la care se face referire în descriere sau revendicări.
(2) Dacă solicitantul nu este acelaşi cu inventatorul, cererea de brevet de invenţie va
conţine şi indicaţii care să permită stabilirea identităţii inventatorului şi va fi însoţită de un
document din care să reiasă modul în care solicitantul a dobândit dreptul la acordarea brevetului.
(3) Documentul prevăzut la alin. (2) va putea fi depus până la luarea unei hotărâri
asupra cererii de brevet.
(4) Depunerea cererii de brevet poate fi făcută de persoana îndreptăţită la acordarea
brevetului, personal sau în orice mod prescris de regulamentul de aplicare a prezentei legi2.
(5) În toate procedurile în faţa OSIM, solicitantul este considerat a fi persoana
îndreptăţită la acordarea brevetului.
(6) Cererea de brevet se depune la OSIM, la alegerea solicitantului, pehârtie sau sub o
altă formă şi printr-un mijloc de transmitere acceptat de OSIM şi prevăzut de regulamentul de
aplicare a prezentei legi.
(7) Cererea de brevet este însoţită de un rezumat care se depune cel mai târziu cu 2 luni
înainte de data publicării cererii.
(8) Rezumatul serveşte în mod exclusiv informării tehnice; acesta nu poate fi luat în
considerare pentru alte scopuri, în special pentru determinarea întinderii protecţiei solicitate, şi nici
pentru aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3).
Art. 14
(1) Data de depozit a cererii de brevet de invenţie este data la care au fost înregistrate
următoarele:

a) o indicaţie explicită sau implicită că se solicită acordarea unui brevet de

invenţie;

b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului sau care să

permită contactarea acestuia de către OSIM;

c) o parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenţiei.

2
A se vedea nota de subsol de la art. 10 alin. (2).
 (2) În cazul în care lipseşte o parte a descrierii, în scopul atribuirii datei de depozit,
aceasta poate fi depusă ulterior, data de depozit fiind data la care această parte a fost depusă şi la
care taxa pentru înregistrarea acestei părţi a fost plătită.
(3) Dacă partea lipsă a descrierii prevăzute la alin. (1) lit. c), depusă ulterior, este
retrasă, data de depozit va fi data la care sunt îndeplinite cerinţele la care se face referire la alin.
(1).
(4) Condiţiile de depunere ulterioară şi cele de retragere a părţii lipsă a descrierii care
a fost depusă ulterior conform alin. (2) sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(5) În cazul în care cererea de brevet de invenţie nu conţine o parte care, la prima
vedere, să pară a fi o descriere, în scopul acordării datei de depozit, în cererea de brevet de invenţie
poate fi făcută referire, în limba română, la o cerere depusă anterior la un oficiu care înlocuieşte
descrierea, cu respectarea prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi. În caz contrar,
nu se acordă dată de depozit, iar cererea nu va fi tratată ca o cerere de brevet de invenţie.
(6) Cererea de brevet de invenţie se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet
depuse. Până la publicarea datelor din acest registru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială,
acestea nu sunt publice, potrivit legii speciale.
(7) Revendicările şi desenele privind invenţia pot fi depuse şi în termen de două luni
de la data de depozit a cererii de brevet, cu plata taxei legale.
(8) În cazul cererii internaţionale de brevet sau a cererii de brevet european, data de
depozit este data care rezultă din tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte
şi această dată se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse.
Art. 15
(1) Persoanele fizice sau juridice pot, pentru motive justificate, să depună descrierea,
revendicările şi desenele într-o limbă străină cu condiţia ca, în termen de două luni de la
înregistrarea cererii sau, după caz, de la data deschiderii fazei naţionale, să depună la OSIM o
traducere conformă, în limba română, a acestor documente şi să fie plătită taxa legală.
(2) Se consideră că îndeplinesc condiţiile privind forma şi conţinutul unei cereri din
prezenta lege:
a) cererile internaţionale care îndeplinesc condiţiile privind forma şi conţinutul prevăzute de
Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, adoptat de Conferinţa diplomatică de la
Washington la 19 iunie 1970, ratificat prin
Decretul Consiliului de Stat nr. 81 din 2 martie 1979, cu modificările ulterioare; b) cererile
internaţionale care îndeplinesc condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de Tratatul de
cooperare în domeniul brevetelor şi cerute de OSIM sau de Oficiul European de Brevete, atunci
când acţionează pentru OSIM, după ce a început prelucrarea sau examinarea acestora.
(3) De asemenea, vor fi respectate orice alte cerinţe cu privire la forma şi conţinutul
cererii prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4) Dacă sunt îndeplinite prevederile art. 13 alin. (1) sau ale art. 15 alin.
(1), depozitul cererii produce efectele unui depozit naţional reglementar.
 (5) Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient
pentru stabilirea datei la care a fost depusă cererea, oricare ar fi fost soarta ulterioară a acesteia.

Art. 16
Orice persoană care a depus, în conformitate cu art. 13 alin. (1) şi art. 15 alin. (1), o cerere de
brevet la OSIM sau succesorul său în drepturi beneficiază de un drept de prioritate, cu începere
de la data depozitului cererii faţă de orice alt depozit, privind aceeaşi invenţie, având o dată
ulterioară.

Art. 17
(1) Invenţia trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet suficient de clar şi complet,
astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza.
(2) Dacă invenţia se referă la un material biologic sau la utilizarea unui material
biologic la care publicul nu a avut acces şi care nu poate fi descris în cererea de brevet de invenţie
într-un mod care să permită unei persoane de specialitate în domeniu să realizeze invenţia,
condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate îndeplinite numai dacă solicitantul dovedeşte
printr-un document că, anterior datei de depozit a cererii de brevet de invenţie, materialul biologic
a făcut obiectul unui depozit la o autoritate de depozit internaţională.
(3) Revendicările definesc obiectul protecţiei solicitate şi trebuie să fie clare, concise
şi să fie susţinute de descrierea invenţiei.

Art. 18
(1) Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie sau la un grup de
invenţii legate între ele de o asemenea manieră încât să formeze un singur concept inventiv general.
(2) Cererea de brevet care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la alin. (1) poate fi
divizată de către solicitant, din proprie iniţiativă sau la cererea OSIM, până la luarea unei hotărâri
asupra cererii de brevet.
(3) Într-o cerere rezultată în urma divizării se pot revendica numai obiecte care nu
depăşesc dezvăluirea din cererea iniţială. Cererile rezultate în urma divizării care îndeplinesc
această cerinţă au aceeaşi dată de depozit ca şi cererea iniţială şi fiecare va beneficia de dreptul de
prioritate revendicat în aceasta.

Art. 19
(1) Orice persoană care a depus, în mod regulamentar, în orice stat parte la Convenţia
de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale sau stat membru la Organizaţia Mondială a
Comerţului, o cerere de brevet de invenţie, de model de utilitate sau de certificat de utilitate ori
succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a efectua depunerea unei cereri ulterioare de brevet
de invenţie în România pentru aceeaşi invenţie, de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni
calculată de la data de depozit a cererii anterioare.
 (2) Orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar potrivit legislaţiei
naţionale a oricărui stat parte la Convenţia de la Paris sau stat membru la Organizaţia Mondială a
Comerţului în care a fost constituit va fi recunoscut ca dând naştere unui drept de prioritate.
(3) O cerere de brevet european desemnând România şi pentru care a fost acordată o
dată de depozit are în România valoarea unui depozit naţional reglementar, luându-se în
considerare, atunci când este cazul, şi prioritatea revendicată pentru cererea de brevet european.
(4) Solicitantul unei cereri de brevet de invenţie poate beneficia de prioritatea unei
cereri de brevet anterioare pentru aceeaşi invenţie, dacă depune odată cu cererea de brevet o
declaraţie în care revendică prioritatea cererii anterioare, justificată prin acte de prioritate, în
condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(5) Într-o cerere de brevet se poate recunoaşte revendicarea unor priorităţi multiple, cu
condiţia respectării prevederilor alin. (1), numai pentru acele elemente ale cererii de brevet care
sunt cuprinse în cererea sau în cererile a căror prioritate este revendicată; priorităţile multiple pot
fi revendicate, după caz, şi pentru aceeaşi revendicare.
(6) Prioritatea poate fi recunoscută doar pentru acele elemente care sunt clar dezvăluite
în cererea de brevet luată în totalitatea sa.
(7) Prioritatea poate fi recunoscută şi pentru o cerere de brevet care revendică sau ar fi
putut revendica prioritatea unei cereri de brevet anterioare, la o dată de înregistrare ulterioară datei
de expirare a termenului de prioritate, dar nu mai mult de două luni de la data expirării acestui
termen, cu plata taxei legale, dacă:
a) o cerere expresă este formulată în acest sens, în condiţiile prevăzute
de regulamentul de aplicare a prezentei legi;

b) cererea este formulată în termen;

c) cererea prezintă motivele pentru care termenul de prioritate nu a fost
respectat;

d) OSIM constată că cererea de brevet ulterioară nu a fost depusă în termenul de

prioritate, deşi solicitantul a depus toate diligenţele în acest scop sau când nerespectarea termenului
nu s-a produs cu intenţie.
(8) În cazul în care solicitantul cererii de brevet de invenţie revendică un drept de
prioritate aparţinând altei persoane, pentru recunoaşterea priorităţii este necesară depunerea la
OSIM a unei autorizaţii din partea cedentului, din care să rezulte că solicitantul are dreptul să
revendice prioritatea cererii anterioare.
(9) Termenul de depunere a autorizaţiei este de maximum 3 luni de la revendicarea
priorităţii.

Art. 20
(1) Dacă într-un termen de 12 luni de la data de depozit a unei cereri de brevet de
invenţie acordată de OSIM este depusă o cerere de brevet de invenţie ulterioară de către solicitantul
cererii anterioare sau de către succesorul său în drepturi, atunci în cererea ulterioară poate fi
revendicat un drept de prioritate pentru aceeaşi invenţie, denumit drept de prioritate internă. Dacă
a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară, cererea anterioară a cărei
prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre.
(2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau
într-un termen de două luni de la data depunerii acestei cereri.
(3) Prioritatea internă a unei cereri anterioare, revendicată într-o cerere ulterioară, nu
va fi recunoscută dacă:
a) cel puţin una dintre cererile de brevet de invenţie a beneficiat de o
prioritate, în condiţiile prevăzute la art. 16;

b) în cererea anterioară au fost revendicate priorităţi interne şi una dintre ele are dată
anterioară termenului de 12 luni calculat de la data de depozit a cererii ulterioare;
c) actul de prioritate internă nu a fost depus în termenul prevăzut de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 21
(1) În cazul în care solicitantul a omis să revendice prioritatea odată cu depunerea
cererii, revendicarea poate fi făcută în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei
legi, cel mai târziu în termen de două luni de la această dată, cu plata taxei legale.
(2) Actele de prioritate se depun într-un termen de 16 luni de la data celeimai vechi
priorităţi sau, după caz, în 4 luni de la data deschiderii fazei naţionale.
(3) În cazul în care OSIM consideră că în procedura de examinare este necesară
traducerea unei cereri de brevet anterioare, care a servit ca bază pentru revendicarea priorităţii,
invită solicitantul să depună o traducere conformă în limba română a cererii anterioare, cu
respectarea prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(4) În cazul neîndeplinirii prevederilor alin. (2) sau ale art. 19, OSIMhotărăşte, în
termen de 6 luni de la data de depozit sau de la data deschiderii fazei naţionale, că prioritatea nu
este recunoscută.

Art. 22
(1) Cererile de brevet de invenţie depuse pe cale naţională, pentru care a fost constituit
depozitul naţional reglementar, sunt publicate imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la
data de depozit sau, dacă a fost recunoscută o prioritate, de la data acestei priorităţi, cu excepţia
celor prevăzute la art. 38 alin. (2).
(2) Cererile de brevet de invenţie depuse conform Tratatului de cooperare în domeniul
brevetelor se publică imediat după expirarea unui termen de 6 luni de la deschiderea fazei
naţionale.
 (3) La cererea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite publicarea se poate face într-un
termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1) şi (2), în condiţiile regulamentului de aplicare a
prezentei legi.
(4) În cazul în care hotărârea de acordare a brevetului este luată înaintea datei de
expirare a termenului prevăzut la alin. (1), cererea de brevet de invenţie este publicată împreună
cu menţiunea privind hotărârea de acordare.
(5) Cererile de brevet de invenţie prevăzute la art. 38 alin. (2) vor fi publicate în termen
de 3 luni de la data declasificării informaţiilor cuprinse în acestea.
(6) Cererea de brevet de invenţie nu se publică dacă până la expirarea termenului de 18
luni o hotărâre de respingere a fost luată sau dacă cererea a fost retrasă ori declarată ca fiind
considerată retrasă.
(7) Publicarea cererii se menţionează în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi
se face în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 23
(1) La cererea solicitantului, OSIM întocmeşte un raport de documentare însoţit, după
caz, de o opinie scrisă privind brevetabilitatea şi publică raportul de documentare, în condiţiile
prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) Dacă raportul de documentare nu a fost făcut public odată cu cererea, acesta se va
publica ulterior.

Art. 24
(1) Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la data de depozit a cererii
de brevet sau, după caz, la deschiderea fazei naţionale ori în termen de 30 de luni de la una dintre
aceste date.
(2) Pentru cererile de brevet de invenţie care conţin informaţii clasificate ca secrete de
stat, solicitarea examinării poate fi cerută la data de depozit a cererii sau în termen de 3 luni de la
declasificare, dar nu mai târziu de 30 de luni înainte de expirarea duratei brevetului, prevăzută la
art. 30.
Art. 25
OSIM examinează dacă:
A. cererea de brevet de invenţie respectă:

a) dispoziţiile art. 5;
b) condiţiile privind depozitul, prevăzute la art. 13-15;
c) condiţiile pentru recunoaşterea priorităţii prevăzute la art. 19, 20 şi 21;
d) condiţia de unitate a invenţiei prevăzută la art. 18 alin. (1); B. invenţia care
constituie obiectul cererii:
 a) este dezvăluită potrivit art. 17;
b) nu este exclusă de la brevetare, potrivit art. 7 alin. (1), sau nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 8;
c) îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate prevăzute la art. 6 şi art. 9-12.

Art. 26
(1) OSIM are dreptul să ceară solicitantului lămuririle şi actele pe care le consideră
necesare în legătură cu identitatea solicitantului sau a inventatorului, cu depozitul naţional
reglementar constituit sau cu îndeplinirea condiţiilor de brevetare.
(2) În toate procedurile privind cererea sau brevetul de invenţie OSIM poate transmite
notificări solicitantului, titularului sau persoanei interesate, iar aceştia pot transmite la OSIM
comunicări, cu respectarea termenelor prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi,
aceste termene putând fi prelungite de către OSIM la cerere, cu plata unei taxe legale.
(3) Absenţa notificării nu absolvă pe solicitant, titular ori persoană interesată de
obligaţia respectării dispoziţiilor prezentei legi.
(4) Solicitantul va depune la OSIM toate documentele publice în legătură cu invenţia
sa, inclusiv copii de pe brevetele acordate în alte state.
(5) La cererea OSIM sau din iniţiativa sa, solicitantul ori succesorul său în drepturi
poate modifica cererea de brevet până la luarea unei hotărâri, cu condiţia ca dezvăluirea invenţiei
să nu depăşească conţinutul cererii la data de depozit.

Art. 27
(1) OSIM hotărăşte prin Comisia de examinare de specialitate, pe baza raportului de
examinare a cererii de brevet de invenţie, acordarea brevetului de invenţie sau respingerea cererii
de brevet.
(2) OSIM hotărăşte respingerea cererii de brevet de invenţie în următoarele situaţii:
a) cererea de brevet de invenţie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 5, art. 15 alin. (1) şi (4) şi la art. 37 alin. (2);

b) invenţia care constituie obiectul cererii este exclusă de la brevetare, potrivit

prevederilor art. 7, sau se încadrează în prevederile art. 8 ori nu îndeplineşte condiţiile de
brevetabilitate prevăzute la art. 6, 9, 11 şi 12;
c) invenţia care constituie obiectul cererii nu îndeplineşte condiţiile art. 17;
d) termenul de deschidere a fazei naţionale pentru cererile înregistrate
internaţional a fost depăşit;

e) la expirarea unui termen de 12 luni de la data la care cererile aflate în

situaţia prevăzută la alin. (4) lit. b) au fost considerate retrase;

f) s-a solicitat respingerea cererii de brevet de invenţie, potrivit art. 63 alin.

 (2) lit. c);
g) solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut dovada, în cadrul termenului
prevăzut la art. 28 alin. (2), că este îndreptăţit la acordarea brevetului;
h) nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenţie în vederea
acordării brevetului în termenele prevăzute la art. 24.

(3) OSIM ia act de retragerea cererii de brevet de invenţie dacă solicitantul cere
retragerea în scris, în mod expres.
(4) Sunt declarate ca fiind considerate retrase cererile de brevet deinvenţie aflate în
următoarele situaţii:
a) inventatorii nu au fost declaraţi în termen de 18 luni de la data solicitării
examinării în fond;

b)solicitantul nu a dat curs notificărilor OSIM, în termenul acordat de OSIM,

privind aducerea formei descrierii şi desenelor în concordanţă cu conţinutul revendicărilor
admise;
c)cererea a constituit baza revendicării priorităţii într-o cerere ulterioară
depusă pe cale naţională sau pe cale internaţională, pentru care s-a deschis fază naţională
în România;
d) cererea de brevet de invenţie se află în situaţia prevăzută la art. 63
alin. (2) lit. b);

e) solicitantul nu a depus revendicările în termenul prevăzut la art. 14

alin. (7);

f) una dintre taxele legale, respectiv de înregistrare, de depunere ulte-rioară a

revendicărilor, de deschidere a fazei naţionale, de publicare, de examinare, nu a fost plătită,
în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei
legi;
g) cererea de brevet pentru care s-a luat o hotărâre de acordare şi pentru care
nu a fost achitată, în termenul prevăzut de lege, taxa de publicare, tipărire şi eliberare a
brevetului.
(5) Toate hotărârile OSIM privind cererile de brevet de invenţie sunt motivate, se
înscriu în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse şi se comunică solicitantului
în termen de o lună de la data luării hotărârii. În acelaşi registru se înscriu şi menţiunile privind
cererile de brevet retrase sau menţiunile privind declaraţiile conform cărora cererile de brevet sunt
considerate ca fiind retrase, care, de asemenea, se comunică solicitantului.
(6) Menţiunea hotărârii de acordare a brevetului de invenţie sau de respingere a cererii
de brevet se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de o lună de la data
la care a expirat termenul prevăzut de lege pentru formularea contestaţiei şi în condiţiile prevăzute
de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
 (7) OSIM publică menţiunea hotărârii de acordare a brevetului şi, odată cu publicarea,
pune la dispoziţia publicului descrierea şi desenele brevetului, sub condiţia achitării taxei de
publicare, tipărire şi eliberare a brevetului.
(8) În cazul în care taxa de publicare, tipărire şi eliberare a brevetului nu este achitată
în termenul prevăzut de lege, cererea de brevet este considerată retrasă, iar brevetul este considerat
ca nefiind acordat.
(9) Hotărârea de acordare a brevetului va avea efect începând cu data publicării
menţiunii acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
(10) În cazul hotărârilor de acordare a unui brevet de invenţie care conţine informaţii
clasificate, după declasificarea acestora se aplică prevederile alin. (7) şi (9) şi ale art. 22 alin. (4).
(11) În cazul decesului solicitantului, persoană fizică, sau în cazul dizolvării persoanei
juridice solicitante, procedura de examinare se suspendă până la comunicarea la OSIM a
succesorului în drepturi, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(12) Când se instituie proceduri judiciare în privinţa dreptului la brevet sau a dreptului
la acordarea brevetului, procedura de brevetare se suspendă până când hotărârea judecătorească
rămâne definitivă şi irevocabilă.
(13) Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea prevăzută la alin. (12).

Art. 28
(1) OSIM poate proceda din oficiu la revocarea hotărârilor sale, pentru neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute în prezenta lege, până la comunicarea acestora.
(2) Dacă OSIM constată pe baza unor dovezi temeinice că solicitantul, altul decât
inventatorul, nu este îndreptăţit la acordarea brevetului de invenţie, se poate proceda la amânarea
comunicării hotărârii luate, fără a depăşi un termen de 6 luni de la data acesteia; în cazul în care în
acest termen solicitantul nu poate dovedi că are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea
brevetului, hotărârea de acordare se revocă potrivit alin. (1) şi cererea de brevet se respinge.

Art. 29
(1) Brevetul de invenţie este eliberat de directorul general al OSIM, în temeiul hotărârii
de acordare a acestuia. Pentru brevetul european OSIM certifică validitatea brevetului în România,
conform legii.
(2) Data eliberării brevetului de invenţie este data la care menţiunea hotărârii de
acordare este publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. (3) Brevetele se înscriu în
Registrul naţional al brevetelor de invenţie.
(4) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, brevetul de invenţie european se înscrie în
Registrul naţional al brevetelor de invenţie.

Art. 30
(1) Durata brevetului de invenţie este 20 de ani, cu începere de la data de depozit.
 (2) Pentru brevetul european durata prevăzută la alin. (1) curge de la data constituirii
depozitului reglementar al cererii de brevet, conform Convenţiei brevetului european.
(3) Pentru medicamentele sau produsele fitofarmaceutice brevetate sepoate obţine un
certificat suplimentar de protecţie, în condiţiile Regulamentului (CEE) nr. 1.768/92 al Consiliului
din 18 iunie 1992 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente
şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie
1996 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produse fitofarmaceutice.
CAPITOLUL IV Drepturi şi obligaţii
Art. 31
(1) Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a
invenţiei pe întreaga sa durată.
(2) Este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:
a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul învederea
folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;
b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau
importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care
obiectul brevetului este un procedeu.
(3) Întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată
de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea
revendicărilor.
(4) Pe perioada până la acordarea brevetului, întinderea protecţiei conferită de cererea
de brevet este determinată de revendicările publicate potrivit Art. 22.
(5) Brevetul, aşa cum a fost acordat ori modificat în procedura de revocare sau de
anulare în parte, va determina retroactiv protecţia conferită de cererea de brevet, în măsura în care
aceasta nu a fost extinsă.
(6) Pentru determinarea întinderii protecţiei conferite de brevet se va ţine seama de
orice element echivalent unui element specificat în revendicări. Dacă obiectul brevetului este un
procedeu, protecţia conferită de brevet se extinde la produsul obţinut în mod direct prin procedeul
brevetat.
(7) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un material biologic având
caracteristici specifice se extinde asupra oricărui material derivat, pe baza celui brevetat, prin
reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferenţiat şi cu aceleaşi caracteristici.
(8) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un procedeu permiţând producerea
unui material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra materialului biologic direct
obţinut prin acest procedeu, asupra oricărui altui material biologic derivat din materialul biologic
direct obţinut prin acel procedeu, precum şi asupra oricărui altui material obţinut plecându-se de
la materialul biologic direct obţinut prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori
diferenţiat şi având aceleaşi caracteristici.
 (9) Protecţia conferită printr-un brevet de produs conţinând o informaţie genetică sau
constând într-o informaţie genetică se extinde asupra oricărui altui material în care produsul este
încorporat şi în care informaţia genetică este conţinută şi îşi exercită funcţia, cu excepţia corpului
uman în diferite stadii de formare ori dezvoltare.
(10) Protecţia prevăzută la alin. (7)-(9) nu se extinde asupra materialului biologic obţinut
prin reproducerea sau multiplicarea unui material biologic comercializat ori oferit spre vânzare pe
teritoriul României de către titularul de brevet sau cu consimţământul acestuia, când reproducerea
ori multiplicarea rezultă în mod necesar din utilizarea pentru care materialul biologic a fost pus pe
piaţă, cu condiţia ca materialul obţinut să nu fi fost utilizat ulterior pentru alte reproduceri sau
multiplicări.

Art. 32
Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1)-
(3), cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art.
31.

Art. 33
(1) Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 şi 32:

a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene,

precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor
membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte,
când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental, cu condiţia
ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor;
b) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 31 alin. (2) de către o persoană
care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată,
ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe
teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit
naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate
recunoscută; în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul
existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis
decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei;
c) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 31 alin. (2) exclusiv în cadru
privat şi în scop necomercial; producerea sau, după caz, folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat
şi în scop necomercial;
d) comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul Uniunii Europenea acelor
exemplare de produs, obiect al invenţiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet ori cu
acordul său expres;
e) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a
obiectului invenţiei brevetate;
 f) folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a
invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi
revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în
volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis
decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este
afectat exploatării invenţiei;
g) exploatarea de către terţi a invenţiei sau a unei părţi a acesteia la a
cărei protecţie s-a renunţat.
(2) Orice persoană care, cu bună-credinţă, foloseşte invenţia sau a făcut pregătiri efective şi
serioase de folosire a invenţiei, fără ca această folosire să constituie o încălcare a cererii de
brevet sau a brevetului european în traducerea iniţială, poate, după ce traducerea corectată are
efect, să continue folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesităţile acesteia, fără plată
şi fără să depăşească volumul existent la data la care traducerea iniţială a avut efect.

Art. 34
(1) Inventatorul are dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în
brevetul eliberat, în carnetul de muncă3, precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa.
(2) În cazul în care titularul este altul decât inventatorul, acestuia din urmă i se
eliberează un duplicat al brevetului de invenţie.
(3) La solicitarea expresă a inventatorului, numele şi prenumele acestuia nu se publică;
această solicitare este supusă plăţii taxei legale.
Art. 35
În cazul decăderii din drepturi a titularului de brevet prevăzute la art. 40 alin. (3), titularul poate
cere la OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data
publicării decăderii. În termen de 60 de zile de la înregistrare OSIM hotărăşte asupra cererii de
revalidare, sub condiţia plăţii taxei legale. Menţiunea revalidării brevetului se publică în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi
irevocabilă a hotărârii.

Art. 36
(1) Titularul poate renunţa, în tot sau în parte, la brevet, pe baza unei declaraţii scrise
înregistrate la OSIM.
(2) În cazul invenţiilor de serviciu, titularul brevetului este obligat să comunice
inventatorului intenţia sa de renunţare la brevet; la cererea inventatorului, titularul este obligat să
îi transmită acestuia dreptul asupra brevetului, precum şi înscrisurile în legătură cu brevetul, sub
condiţia ca salariatul să acorde angajatorului o licenţă neexclusivă pentru invenţia brevetată.
Condiţiile de acordare a licenţei neexclusive se stabilesc prin prevederi specifice ale

3
A se vedea prevederile art. 279 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
regulamentului intern al angajatorului. În lipsa acestor prevederi specifice, condiţiile de acordare
se stabilesc prin acordul părţilor.
(3) Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licenţă, renunţarea este posibilă
numai cu acordul beneficiarului licenţei.
(4) Invenţia sau partea din aceasta, la a cărei protecţie s-a renunţat, poate fi liber
exploatată de către terţi.
(5) La un brevet acordat pentru invenţiile care conţin informaţii clasificate potrivit
prevederilor art. 38 alin. (2), titularul poate renunţa numai după declasificarea informaţiilor şi
publicarea menţiunii hotărârii de acordare a brevetului de invenţie şi a descrierii, revendicărilor şi
desenelor invenţiei brevetate, potrivit prevederilor art. 27 alin. (6).
(6) Renunţarea se înregistrează la OSIM în Registrul naţional al brevetelor de invenţie
şi produce efecte începând cu data publicării acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială.

Art. 37
(1) În procedurile în faţa OSIM solicitantul cererii, cesionarul sau titularul ori o altă
persoană interesată poate fi reprezentată printr-un mandatar, în baza unei procuri înregistrate la
OSIM, în condiţiile şi la termenele prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) Pentru persoanele menţionate anterior, care nu au domiciliul sau sediul pe teritoriul
României, reprezentarea prin mandatar este obligatorie, cu următoarele excepţii, cazuri în care se
poate acţiona în nume propriu:
a) înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie, în scopul atribuirii datei
de depozit;

b) plata unei taxe;

c) depunerea unei copii de pe o cerere anterioară;
d) eliberarea unei notificări a OSIM privind orice procedură prevăzută la lit.
a), b) şi c).
(3) Taxa de menţinere în vigoare poate fi plătită de orice persoană.
(4) În cazul revocării procurii semnătura mandatarului nu are efectul semnăturii
solicitantului, a titularului sau a persoanelor interesate care l-au desemnat.

Art. 38
(1) Invenţia care face obiectul cererii de brevet depuse la OSIM nu poate fi divulgată
fără acordul solicitantului, până la publicarea acesteia, şi are caracterul stabilit de legea specială
până la publicare.
(2) Informaţiile din domeniul apărării sau siguranţei naţionale conţinute într-o invenţie
creată pe teritoriul României, obiect al unei cereri de brevet de invenţie, pot fi clasificate de
instituţiile în drept ca informaţii secrete de stat; în acest caz, solicitantul este înştiinţat de instituţia
care a clasificat informaţiile şi poate beneficia, pe bază de contract, de acordarea unei compensaţii
din partea acestei instituţii, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3) Informaţiile clasificate ca secrete de stat pot fi declasificate numai de instituţia care
le-a atribuit acest caracter.

Art. 39
(1) Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române pe teritoriul
României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.
(2) În cazul invenţiilor care conţin informaţii secrete de stat, brevetarea în străinătate
se poate face numai dacă informaţiile au fost declasificate potrivit art. 38 alin. (3).
(3) În vederea brevetării în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. (1) solicitanţii sau
titularii de brevet români pot beneficia de sprijin financiar, potrivit legii.
(4) Brevetarea în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. (1) se aduce la cunoştinţa
OSIM de către persoanele fizice române care le-au creat sau de către succesorul lor în drepturi.
(5) Pentru înregistrarea cererilor internaţionale în vederea brevetării invenţiilor în alte
state, în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, OSIM
acţionează în calitate de oficiu receptor.

Art. 40
(1) Procedurile efectuate de OSIM privind cererile de brevet de invenţie şi brevetele
de invenţie prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul de aplicare a acesteia sunt supuse taxelor,
în cuantumurile şi la termenele stabilite de lege.
(2) Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual
taxe de menţinere în vigoare a brevetului.
(3) Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din
brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de
invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Taxele de menţinere în vigoare
pot fi plătite şi anticipat, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, pentru
o perioadă care nu poate depăşi 4 ani.
(4) Taxele datorate de persoane fizice sau juridice străine se plătesc în valută, în contul
OSIM.
(5) Contestaţiile având ca obiect numai îndreptarea unor erori materiale sau omisiuni
nu sunt supuse plăţii taxelor.

Art. 41
(1) Solicitantul sau titularul brevetului care din motive temeinice nu a pututsă respecte
un termen în procedurile în faţa OSIM este repus în situaţia anterioară, dacă prezintă o cerere
motivată în termen de două luni de la încetarea cauzei care l-a împiedicat să acţioneze, dar nu mai
târziu de un an de la expirarea termenului nerespectat.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă termenele legale nu au fost respectate în
următoarele situaţii:
a) revendicarea priorităţii, potrivit art. 19 alin. (5) sau (6) şi art. 21 alin. (1);
b) depunerea traducerii descrierii, revendicărilor sau desenelor conform
art. 15 alin. (1);
c) plata taxelor de înregistrare şi de efectuare a unui raport de
documentare, conform art. 40 alin. (1);
d) înregistrarea unei cereri de revocare conform art. 49;
e) depăşirea termenului de divizare a unei cereri de brevet de invenţie,
prevăzut la art. 18 alin. (2);
f) depăşirea termenului de depunere a unei noi cereri de brevet, conform
art. 63 alin. (2) lit. b);
g) plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.
(3) De asemenea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 27 alin.
(2) lit. e) şi f), alin. (4) lit. d) şi e) şi la art. 48.
(4) Cererea de repunere în situaţia anterioară va fi supusă plăţii unei taxe, în cuantumul
prevăzut de lege pentru înregistrarea unei contestaţii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 27 alin.
(4) lit. b), pentru care nu se percep taxe.

CAPITOLUL V Transmiterea drepturilor

Art. 42
(1) Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet
pot fi transmise în tot sau în parte.
(2) Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă,
sau prin succesiune legală ori testamentară.
(3) Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.

Art. 43
(1) La cererea oricărei persoane interesate Tribunalul Bucureşti poate acorda o licenţă
obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui
termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost
insuficient aplicată pe teritoriul României, iar titularul brevetului nu poate să îşi justifice inacţiunea
şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile comerciale de aplicare
a invenţiei.
(3) Tribunalul Bucureşti va autoriza licenţa obligatorie dacă va aprecia, pe baza
circumstanţelor date, că, deşi persoana interesată a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o
înţelegere într-un termen rezonabil.
(4) În afara situaţiilor prevăzute la alin. (2), o licenţă obligatorie poate fi autorizată de
Tribunalul Bucureşti:
a) în situaţii de urgenţă naţională;
b) în alte situaţii de extremă urgenţă;
c) în situaţii de utilizare publică, în scopuri necomerciale.
(5) Acordarea licenţei obligatorii pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (4) nu
impune îndeplinirea condiţiilor menţionate la alin. (2). Totuşi beneficiarul licenţei va înştiinţa
solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă, în cel mai scurt timp.
(6) În situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale, Guvernul sau terţii autorizaţi
de acesta, atunci când cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte dacă un brevet de invenţie
valid este sau va fi utilizat de Guvern, respectiv de terţi, vor anunţa titularul brevetului despre
utilizarea acestuia, într-un timp rezonabil.
(7) În cazurile în care un brevet nu poate fi exploatat fără să aducă atingere drepturilor
conferite de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit naţional
reglementar este anterioară, o licenţă obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi
autorizată numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii suplimentare:
a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic
important, de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul
anterior;
b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă, în condiţii
rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior;
c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă,
cu excepţia cazului în care este transmis şi brevetul ulterior.
Art. 44
(1) Licenţele obligatorii sunt neexclusive şi se acordă de Tribunalul Bucureşti, în
condiţii determinate în ceea ce priveşte întinderea şi durata acestora, precum şi nivelul
remuneraţiei cuvenite deţinătorului dreptului, stabilit în raport cu valoarea comercială a licenţelor
acordate.
(2) Beneficiarul licenţei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau terţii autorizaţi de
acesta.
(3) Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei.
 (4) Întinderea şi durata licenţelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care
acestea au fost autorizate. În cazul invenţiilor din domeniul tehnologiei de semiconductoare,
licenţa va fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică
stabilită ca fiind anticoncurenţială, ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative.
(5) În cazul în care titularul unui brevet pentru soi de plantă nu îl poate exploata fără
să aducă atingere unui brevet de invenţie anterior, acesta poate solicita o licenţă obligatorie pentru
invenţia protejată prin acest brevet.
(6) În cazul în care titularul unui brevet de invenţie referitor la o invenţie din domeniul
biotehnologiei nu poate să o exploateze fără să aducă atingere unui brevet de soi de plantă anterior,
acesta poate solicita o licenţă obligatorie pentru exploatarea soiului de plantă protejat prin brevet.
(7) În cazul în care o licenţă obligatorie este autorizată pentru a remedia o practică
anticoncurenţială, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi (4) şi art. 44 alin. (3).

Art. 45
Licenţa obligatorie nu este transmisibilă decât împreună cu partea din întreprindere sau cu fondul
de comerţ care beneficiază de această utilizare.

Art. 46
(1) La solicitarea motivată, prezentată de persoana interesată, Tribunalul Bucureşti
poate retrage licenţa obligatorie, atunci când circumstanţele care au condus la acordarea acesteia
au încetat să mai existe, cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie
protejate într-o manieră corespunzătoare. Licenţa nu va fi retrasă dacă circumstanţele care au
determinat acordarea acesteia riscă să se producă din nou.
(2) Hotărârile Tribunalului Bucureşti privind autorizarea utilizării unei licenţe
obligatorii, precum şi cele privind remuneraţia prevăzută în raport cu utilizarea acesteia sunt
supuse numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.

Art. 47
Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile privind acordarea sau, după caz, retragerea
licenţei obligatorii se comunică de persoana interesată la OSIM, care le înregistrează în Registrul
naţional al cererilor de brevet de invenţie ori, după caz, în Registrul naţional al brevetelor de
invenţie şi publică menţiunea acestor hotărâri în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în
termen de o lună de la comunicare.
 CAPITOLUL VI Apărarea drepturilor privind invenţiile
Art. 48
(1) Orice hotărâre luată de Comisia de examinare poate fi contestată la OSIM în termen
de 3 luni de la comunicare.
(2) Contestaţia poate avea ca obiect şi o limitare a brevetului, în condiţiile prevăzute
de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 49
(1) Orice persoană are dreptul să formuleze în scris şi motivat la OSIM o cerere de revocare a
brevetului de invenţie, în termen de 6 luni de la publicarea menţiunii acordării acestuia, dacă:

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 6-9, 11 şi 12;

b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet,
astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;
c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă.
(2) Dacă motivele de revocare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat în
parte.
Art. 50
(1) Contestaţia sau, după caz, cererea de revocare se soluţionează, în termen de 3 luni
de la înregistrarea acesteia la OSIM, de către o comisie de reexaminare din Departamentul de
apeluri din cadrul OSIM4.
(2) Atribuţiile comisiei de reexaminare, precum şi procedura de soluţionare a
contestaţiilor şi a cererilor de revocare sunt prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 51
(1) Un brevet de invenţie acordat de OSIM, precum şi un brevet european cu efecte în România
pot fi anulate, la cerere, dacă se constată că:

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 6-9, 11 şi 12;

b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet,
astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;

c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă;

d) protecţia conferită de brevet a fost extinsă;
e) titularul de brevet nu era îndreptăţit la acordarea brevetului.

4
A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea
Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
345 din 11 septembrie 1998, cu modificările ulterioare.
 (2) Dacă motivele de anulare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi anulat
în parte.
(3) Anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data dedepozit.

Art. 52
(1) Cererea de anulare se poate face după împlinirea termenului prevăzut la art. 49, în
care poate fi formulată o cerere de revocare, cu excepţia situaţiilor înscrise la art. 51 alin. (1) lit.
d) şi e), pe toată durata de valabilitate a brevetului, şi se judecă de către Tribunalul Bucureşti.
Hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de
30 de zile de la comunicare.
(2) Hotărârile Curţii de Apel Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotărârea de anulare definitivă şi irevocabilă se înregistrează la OSIM de către
persoana interesată.
(4) Menţiunea hotărârii de anulare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială în termen de 60 de zile de la înregistrarea hotărârii la OSIM.

Art. 53
(1) Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind cererea de brevet de
invenţie nu poate constitui motiv de revocare ori de anulare, în tot sau în parte, a brevetului de
invenţie, decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenţii frauduloase.
(2) Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fără ca titularul să aibă
posibilitatea să prezinte observaţii asupra revocării sau anulării şi să aducă într-un termen rezonabil
modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 54
(1) Hotărârea comisiei de reexaminare, motivată, se comunică părţilor în termen de 30
de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti în termen de 30
de zile de la comunicare.
(2) Hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate numai cu apel la Curtea de Apel
Bucureşti.
(3) Dispozitivul hotărârii de acordare a brevetului de invenţie, luată de comisia de
reexaminare, precum şi dispozitivul hotărârii definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa
judecătorească se înscriu în registrele naţionale şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana
interesată.
(4) OSIM înscrie în registrele naţionale modificările intervenite ca urmare a unor
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi le publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana
interesată.

Art. 55
(1) Însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator constituie infracţiune şi
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 56
(1) Încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (2) constituie infracţiunea de contrafacere şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

(3) Pentru prejudiciile cauzate, titularul ori beneficiarul unei licenţe are dreptul la
despăgubiri, potrivit dreptului comun, şi poate solicita instanţei judecătoreşti competente să
dispună măsura confiscării sau, după caz, a distrugerii produselor contrafăcute. Aceste dispoziţii
se aplică şi materialelor şi echipamentelor care au servit nemijlocit la săvârşirea faptelor de
contrafacere.
(4) Încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 alin. (1) de către terţi după publicarea
cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit
dreptului comun, titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului.
(5) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 31 alin. (1), actele prevăzute la art. 31 alin. (2)
efectuate de un terţ anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul
i-a făcut o somaţie, însoţită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenţie, nu sunt
considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet.

Art. 57
În cazul în care actele prevăzute la art. 31 alin. (2) continuă să fie efectuate şi după somare,
instanţa, la cerere, poate ordona încetarea acestora până la luarea de către OSIM a unei hotărâri
cu privire la cerere. Această măsură va putea fi ordonată cu plata de către solicitant a unei
cauţiuni stabilite de instanţă.

Art. 58
(1) În cazul încălcării dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevăzut la art. 31
alin. (2) lit. b), sarcina probei în stabilirea faptului că procedeul utilizat pentru obţinerea unui
produs identic este diferit de procedeul brevetat incumbă persoanei prezumate a fi încălcat acest
drept.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fostrealizat fără
consimţământul titularului de brevet va fi considerat până la proba contrarie a fi fost obţinut prin
procedeul brevetat în cel puţin una dintre următoarele circumstanţe:
a) dacă produsul obţinut prin procedeul brevetat este nou;
 b) dacă există o probabilitate substanţială că produsul identic a fost obţinut prin
procedeul respectiv şi titularul brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, să
stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat.
(3) La prezentarea probelor contrarii de către titularul de brevet se va ţine seama de interesele
legitime legate de secretele de fabricaţie şi de secretele comerciale ale persoanei prezumate că a
încălcat drepturile titularului.

Art. 59
(1) Divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care
efectuează lucrări în legătură cu invenţiile a datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea
lor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) OSIM răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii
infracţiunii prevăzute la alin. (1).

Art. 60
(1) Litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau celecu privire
la alte drepturi născute din brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului
din contractele de cesiune şi licenţă, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(2) Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea judecătorească în termen de 30
de zile de la data la care aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă, spre a fi înscrisă în Registrul
naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional al brevetelor de invenţie
şi publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În lipsa publicării în Buletinul Oficial
de Proprietate Industrială, hotărârea nu este opozabilă terţilor.

Art. 61
(1) Dacă titularul unui brevet de invenţie sau persoanele titulare ale unui drept de
proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenţie acordat de statul român şi succesorii
lor în drept, deţinut în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cărora le-au fost încălcate
drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenţiei în mod abuziv, fără
consimţământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia, sau orice altă
persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimţământul titularului face
dovada credibilă că dreptul său de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenţie
face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze
un prejudiciu greu de reparat poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri
provizorii.
(2) Instanţa judecătorească poate să dispună în special:
a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. Sunt aplicabile
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării
 drepturilor de proprietate industrială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în dispoziţiile Codului de
procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
(4) Măsurile provizorii pot fi dispuse şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii
sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege.

Art. 62
(1) Autorităţile vamale pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularului de brevet,
suspendarea vămuirii la importul, exportul sau plasarea sub un regim vamal suspensiv a mărfurilor
ce intră sub incidenţa art. 56 alin. (1).
(2) Competenţele vamale cu privire la asigurarea respectării la frontieră a drepturilor
privind brevetele de invenţie aparţin Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală5, potrivit Legii
nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Art. 63
(1) În cazul în care printr-o hotărâre judecătorească se constată că o altă persoană decât
cea care figurează în brevetul de invenţie este îndreptăţită la acordarea brevetului, OSIM eliberează
brevetul persoanei îndreptăţite şi publică schimbarea titularului.
(2) Dacă, înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenţie, printr-o hotărâre
judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul,
persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate, în termen de 3 luni de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei
legi:
a) să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet
depusă ca pentru o cerere proprie;
b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie. Pentru elementele
care nu extind conţinutul cererii iniţiale depuse cu respectarea prevederilor art. 18, cererea
iniţială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a
noii cereri;
c) să solicite respingerea cererii.

5
A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru
îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi
pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.
 Art. 64
(1) La cererea instanţei judecătoreşti, OSIM este obligat să înainteze actele,
documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită, recuperând aceste
acte în final. Citarea în instanţă se va face numai în acest scop.
(2) Cererile în justiţie în domeniul drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de
taxe judiciare.

CAPITOLUL VII Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci privind invenţiile
Art. 65
OSIM este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului6, cu
autoritate unică pe teritoriul României în domeniul protecţiei proprietăţii industriale, în
conformitate cu legea şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care statul
român este parte.

Art. 66
În domeniul invenţiilor, OSIM are următoarele atribuţii:
a) coordonează politica de proprietate industrială în România;
b) înregistrează, publică şi examinează cererile de brevet de invenţie, în
vederea acordării şi eliberării brevetului de invenţie;

c) este depozitarul Registrului naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse şi al

Registrului naţional al brevetelor de invenţie în care se înscriu datele privind cererile de brevet şi
cele privind brevetele;
d) este oficiu receptor pentru cererile de brevet de invenţie înregistrate internaţional
de către solicitanţi români, în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare în domeniul
brevetelor;
e) administrează, conservă şi dezvoltă, prin schimburi internaţionale, colecţia
naţională de descrieri de invenţie şi realizează baza de date informatice în domeniul invenţiilor, pe
orice fel de suport informaţional;
f) efectuează, la cerere, servicii de mediere şi servicii de informare tehnică din
descrierile de invenţii româneşti şi străine şi din publicaţiile oficiale de proprietate industrială,
precum şi servicii de depozitare în regim nepublic a unor documente conţinând soluţii
nebrevetabile de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (1);

6
Conform art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea
unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare, corelat cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 20 februarie 2013, rectificată, cu
modificările şi completările ulterioare, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci trece din subordinea
Guvernului şi coordonarea prim-ministrului în subordinea Ministerului Economiei.
 g) atestă şi autorizează consilieri în domeniul proprietăţii industriale, ţine evidenţa
acestora în registrul naţional al cărui depozitar este şi publică periodic date din acest registru;
h) întreţine relaţii cu organizaţiile guvernamentale şi interguvernamentale similare şi
cu organizaţiile internaţionale de specialitate la care statul român este parte;
i) organizează cursuri de instruire pentru formarea şi perfecţionarea
specialiştilor în acest domeniu;

j) editează şi publică periodic în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială

date privitoare la cererile de brevet de invenţie şi la brevetele de invenţie.
CAPITOLUL VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 67
Cererile de brevet de invenţie înregistrate la OSIM în condiţiile Legii nr. 62/19747, pentru care
nu s-a luat o hotărâre de admitere sau respingere, se soluţionează potrivit prevederilor prezentei
legi.

Art. 68
(1) Brevetele de invenţie, inclusiv cele de perfecţionare, acordate anterior intrării în
vigoare a prezentei legi şi valide pe teritoriul României au durata de protecţie prevăzută la art. 30.
(2) Pe toată durata de valabilitate a brevetului de perfecţionare exploatarea invenţiei se
va face în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (7).
(3) Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate,
parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor
negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia. În aceste cazuri, negocierea va începe
de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data
înregistrării cererii de brevet. În cazul neînţelegerii între părţi, drepturile băneşti se vor stabili
potrivit prevederilor art. 60.
(4) Dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului prin efectul legii,
în cazurile în care la data intrării în vigoare a prezentei legi întreprinderea care a devenit titulară
prin efectul cesiunii legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 62/19748 nu a aplicat invenţia sau nu
a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei.

7
Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, publicată în Buletinul Oficial nr. 137 din
2 noiembrie 1974, a fost abrogată prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991. Art. 70, devenit art. 74
în forma republicată a Legii nr. 64/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15
octombrie 2002, a fost abrogat prin art. I pct. 70 din Legea nr. 28/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
8
Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, publicată în Buletinul Oficial nr. 137 din
2 noiembrie 1974, a fost abrogată prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991.
 Art. 69
Brevetele de invenţie în vigoare reprezintă active necorporale şi se înregistrează în patrimoniul
titularului, persoană juridică.”
Prezentare generală a procedurii de acordare a unui brevet european
“Procedura pentru acordarea brevetului de invenție, condițiile ce trebuie îndeplinite și perioada
pentru care sunt acordate drepturile exclusive variază în limite largi de la o țară la alta conform cu
legislația națională și acordurile internationale. După înregistrarea unui brevet de invenție, titularul
are dreptul exclusiv prevăzut de Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în 2007
şi 2014, să-i excludă pe alții de la a fabrica, a folosi, a vinde sau a importa produsul conform
brevetului.
În România un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie cu caracter tehnic având ca obiect
un produs sau un procedeu, cu condiţiile: să aibă o noutate absolută, să implice o activitate
inventivă, un efort intelectual, să fie posibilă aplicarea industrială. Durata de viață a unui brevet
de invenţie, conform art. 30 şi art. 40 alin. (2) din Legea 64/1991 este de 20 de ani cu începere de
la data de depozit, cu condiţia achitării taxelor de menţinere în vigoare.”[13- https://inregistrare-
marci.ro/ce-inseamna-inregistrarea-unui-brevet.php ]
„Organizația Europeană de Brevete este o organizație interguvernamentală care a fost înființată
la 7 octombrie 1977 si are sediul la München.”
Organizația are în prezent 38 de state membre, cuprinzând toate statele membre ale Uniunii
Europene, împreună cu Albania, Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda,
Liechtenstein, Monaco, Norvegia, San Marino, Serbia, Elveția și Turcia. Misiunea sa de a acorda
brevete europene în conformitate cu EPC este efectuată de Oficiul European de Brevete.[14,
http://osim.ro/proprietate-industriala/legislatia-pi/inventii-2/]
O baza de date completa se gaseste la adresa [15] ] Espacenet: free access to over 110 million patent
documents
https://worldwide.espacenet.com/?locale=en_E

Capitolul V mijloace electronice pentru identificarea similitudinilor textuale

5.1 legislatie
Conform ORDIN privind lista programelor recunoscute de CNATDCU si utilizate la
nivelul institutiilor de invifim6nt superior organizatoare de studii universitare de doctorat si al
Academiei Rom6ne, in vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucririle gtiintifice,
http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/04/ordin-programe-similitudini1.pdf [16]:
„Art.1 Programul pus la dispozitia universitatilor si Academiei Roane de MENCS, in
vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrarile stiintificeeste plagiat.pl,prin intermediul
platfeormei DOCT.
Art.2 lista programelor recuoscute de CNATDCU si utilizate la nivelul institutiilor de
invatamant superior organizatoare de studii universitare de dosctorat si al academiei romane,in
vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrarile stiintifice,cuprinde:
IThenticate;
Turnitin;
Plagiarism detector +PDAS (PLAGIARISM DETECTOR ACCUMULATOR SERVER)
Safe Assign
SEMPLAG
www.sistemantiplagiat.ro;
Software-urile pentru identificarea similitudinilor textuale trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte:
1)verificarea cu baze de date detinute de dezvoltator
2) verificarea cu internetul/wsb
3) realizarea unei baze de date proprii si permiterea contrastarii cu aceste documentr
4) incarcarea si verificarea fisierelor in formate *.doc, *docx., *.pdf.
5)recunoasterea caracterelor românesti
6) generarea unor rapoarte de analiza care a contina:
a. numele software-ului utilizat
b.data la care a fost generat raportul
c. fragmentele/zonele similare din documentul verificat marcate sugestiv,fie prin culoare si
trimitere la link,fie incadrate intr-un chenar si insotite de linkul catre sursa suspecta,fie prin afisare
comparativa a fragmentelor similare insotite de numerele sursei)
Art.3 Lista programelor agrate e CNATDCU poate fi completata, la solicitarea institutiilor
de invatamant superior organizatoare de studii universitare de doctorat sau a Academiei Romane,
cu software-uri achizitionate de catre acestea, cu respectarea cerintelor prevazute la art.2”
Bibliografie
[1] ORDIN Nr. 3131/2018 din 30 ianuarie 2018 privind includerea în planurile de învăţământ,
pentru toate programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din
sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică
[2] Pierre Moessinger, La Psychologie morale,P.U.F.,Paris,1989,p.5
[3]Cozma Carmen, Etica,suport de curs,UTI,2018
[4]Dictionar explicativ al limbii române-www.dexonline.ro
[5]encyclopedie Philosophique Universalle,II.Les Notions Philosophique,dictionnnaire,tome
1,P.U.F. Paris,1990,p.876
[6]Codul de etica al UTI
http://www.calitate.tuiasi.ro/TUIASI.COD.01_Codul%20de%20etica_E3R0%20(1).pdf
[7] codul de etica al inginerului http://www.agir.ro/codetica.php
[8]regulamentul comisiei de etica a UTI
chttp://www.calitate.tuiasi.ro/REG.17%20ROF%20a%20Comisiei%20de%20Etica%20si%20De
ontologie%20Profesionala%20Universitara.PDF
[9]curs Maria Gavrilescu –Elaborarea,evaluarea si prezentarea materialelor stiintifice (PERF –
DEONTETIC),2018,UTI
[10]legea nr.206 din 27 mai 2004 (actualizata)
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52457
[11] legea nr.8 din 14.03.1996 (republicata) privind dreptul de autor
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/7816
[12] Legea nr.64 din 1991 (republicata) privind brevetele de inventie
https://www.osim.ro/publicatii/editura/Brosuri/01_1%20Legea%2064_1991_RO.pdf
[13] https://inregistrare-marci.ro/ce-inseamna-inregistrarea-unui-brevet.php
[14]curs Elisabeta Berceanu,”Importanța brevetării pentru instituțiile de învățământ superior

Brevetul european “,UNIVERSITATEA Gheorghe Asachi-Iași,8 decembrie 2018

[15] Espacenet: free access to over 110 million patent documents
https://worldwide.espacenet.com/?locale=en_E
[16] ORDIN privind lista programelor recunoscute de CNATDCU si utilizate la nivelul institutiilor
de invifim6nt superior organizatoare de studii universitare de doctorat si al Academiei Rom6ne,
in vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucririle gtiintifice, http://www.cnatdcu.ro/wp-
content/uploads/2011/04/ordin-programe-similitudini1.pdf