Sunteți pe pagina 1din 4

PUNCŢIILE

Puncţiile reprezintă o manevră chirurgicală prin care se realizează o cale de comunicare,


prin intermediul unui ac, între exterior şi o cavitate naturală sau patologică a organismului.
După scopul urmărit puncţiile pot fi:
-exploratorii sau de diagnostic: atunci când se urmăreşte certificarea existenţei unei cavităţi cu
lichid patologic;
-evacuatorii: când se urmăreşte golirea unei cavităţi;
-terapeutice:utilizate în scopul introducerii în cavitate a unor substanţe medicamentoase;
-pentru biopsie, când se urmăreşte recoltarea unui mic fragment de ţesut după aseptizarea
tegumentelor. Înainte de efectuarea puncţiei se va efectua anestezia locală cu un sedativ
(Diazepam) şi un vagolitic (Atropină).
In cazul unei colectii lichidiene intr-o cavitate a organismului poate fi vorba de:
exudat: revarsat organic de natura inflamatorie, bogat in albumina, format prin trecerea serului
prin peretii vaselor in tesuturile vecine( reactie Rivalta pozitiva).
transudat: revarsat organic de origine plasmatica acumulat prin trecerea lichidului provenit din
plasma prin peretele vascular, anatomic intact intr-o cavitate seroasa sau in spatiile interstitiale unde de
obicei nu este prezent; nu contine fibrinogen; contine putina albumina.
PRINCIPII GENERALE:

- pregătirea psihică a pacientului în vederea obţinerii consimţământului informat;


- respectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie: dezinfecţia regiunii, pregătirea materialelor sterile şi
manevrare a septică, dezinfecţia mâinilor medicului şi ajutoarelor, utilizarea mănuşilor sterile.
- pregătirea fizică a pacientului şi administrarea medicaţiei preprocedurale (sedarea, anestezie locală)
- alegerea locului puncţiei în funcţie de scopul urmărit;
- asigurarea poziţiei corespunzătoare scopului şi locului puncţionat;
- supravegherea pacientului în timpul puncţiei şi după puncţie;
- evacuarea lentă a colecţiilor pentru prevenirea hemoragiilor şi tulburărilor hemodinamice.
- dezinfecţia şi pansarea locului înţepăturii, aplicarea a 1 -2 fire de sutură dacă este cazul;
- notarea puncţiei în F.O. şi în dosarul de îngrijire;
- etichetarea şi expedierea la laborator a produselor.

Tipuri de punctii:
Puncţia pleurală (toracică- toracocenteza) — pătrunderea cu ajutorul unui ac prin spaţiul intercostal
până în cavitatea pleurală pentru recoltarea sau eliminarea conţinutului. (În mod normal cavitatea
pleurală este virtuală.)
Puncţia peritoneală (abdominală- paracenteza) - pătrunderea cu un ac sau trocar prin peretele
abdominal în fosa iliacă până în cavitatea peritoneală pentru determinarea prezenţei şi naturii lichidului
sau evacuarea acestuia.
Puncţia pericardică - pătrunderea în cavitatea pericardică pentru evacuarea lichidului care determină
compresiune asupra miocardului.
Puncţia articulară - se face în: cavitatea articulară în artrite acute şi cronice cu colecţii seroase,
serofibrinoase sau purulente, în hemartroze. Se recoltează lichid pentru examene de laborator, se
combate compresiunea locală, se injectează medicamente, se face artroscopie.
Puncţia osoasă - pătrunderea cu un ac special în ţesutul spongios al unui os lat sau scurt pentru
recoltarea măduvei în vederea examenelor microscopice pentru diagnosticarea bolilor de sânge,
tumorilor şi pentru transplant de măduvă.
Puncţia rahidiană - pătrunderea până în spaţiul subarahnoidian pentru măsurarea tensiunii lichidului
cefalorahidian, recoltarea lichidului cefalorahidian pentru examene de laborator, administrarea unor
medicamente sau substanţe de contrast, pentru realizarea anesteziei ( lombara, suboccipitala).
Puncţia vezicii urinare - reprezintă o metodă de strictă necesitate în scop evacuator atunci când
cateterismul nu se poate efectua.
Amniocenteza - puncţia cavităţii amniotice este o metodă de obţinere a lichidului amniotic prin
traversarea peretelui uterin pe cale abdominală sau vaginală în vederea studierii culorii şi constituenţilor
în suspiciunea de sarcină patologică.
Puncţia colecţiilor - constă în introducerea unui ac într-o cavitate patologică cu scopul evacuării sau
recoltării conţinutului pentru examene de laborator.
Puncţia biopsiei - pătrunderea cu un ac special într-un organ parenchimatos sau ţesut cu scopul
prelevării unui fragment ce va fi examinat histopatologic. Se efectuează puncţia: ficatului, splinei,
pleurei, prostatei, ganglionilor limfatici, nodulilor mamari .
Punctia arteriala: abordul direct al unei artere prin intermediul unui ac de punctie.
Punctia venoasa: abordul direct al unei vene prin intermediul unui ac de punctie.
 
Punctia fundului de sac vaginal posterior: interventie ginecologica micro chirurgicala efectuata prin
intermediul unui ac cu realizarea comunicarii cavitatii peritoneale- mediu exterior.

PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie:Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de
puncţie.
Scop:
Explorator:
Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator,Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
Administrarea de medicamente.
Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Locul puncţiei:
-venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
-venele antebraţului.
-venele de pe faţa dorsală a mâinii.
-venele subclaviculare.
-venele femurale.
-venele maleolare interne.
-venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.
Materiale necesare:
alcool ,tampoane,ace sterile,garou,materiale necesare pentru recoltări,medicamente,muşama şi
aleză,pernă elastică,mănuşi de cauciuc,bandaj adeziv pentru locul puncţiei
Pregătirea bolnavului:
-se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic şi fizic.
-se protejează lenjeria de pat şi de corp.
-se asigură poziţia decubit dorsal.
-se examinează calitatea şi starea venelor.

Execuţia puncţiei: Puncţia venoasă → se execută de către asistentă.


-se îmbracă mănuşile de cauciuc.
-se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului să strângă pumnul.
-se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.
-se pătrunde în venă cu bizoul în sus cca. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în venă – prin aspirare în
seringă.
-se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
-se îndepărtează staza venoasă. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
-se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
-se menţine tamponul 1-3 minute – fără a îndoi braţul.
-ingrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează materialele folosite.
Notează în foaia de temperatură – foaia de observaţie puncţia executată, cantitatea de lichid extrasă,
aspectul, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
-se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.
-se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
-se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.
Accidente:
-hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă locul 1-3
minute.
-perforarea venei – se retrage acul.
-ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă – se anunţă
medicul.
Observaţii:
-pentru evidenţierea venelor → se pot face mişcări circulare cu braţul, se poate introduce mâna în apă
caldă.
-pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu capul atârnând la marginea
patului.
-prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.
De evitat!
-puncţionarea venei din lateral. Puncţionarea venei cu acul cu bizoul în jos.
-ptingerea produsului recoltat.
-flectarea antebraţului pe braţ cu tampon aplicat la plica cotului → împiedică închiderea locului puncţiei.