CAPITOLUL 10

PROTECŢIA GENERATOARELOR SINCRONE

10.1 TIPURI DE PROTECŢII ALE GENERATOARELOR SINCRONE

Generatoarele sincrone (GS) sunt elementele cele mai importante şi mai

scumpe ale unui sistem energetic şi de aceea protecţia lor trebuie să satisfacă condiţii
dintre cele mai severe. GS trebuie protejate:
- împotriva defectelor interne (în rotor şi în stator);
- împotriva regimurilor anormale de funcţionare.
Defectele interne în statorul GS sunt:
 scurtcircuite polifazate care reprezintă defectul intern cel mai grav al unui
GS, putând provoca incendiu în generator;
 puneri la pământ monofazate (la carcasa maşinii), care sunt periculoase
întrucât provoacă topirea prin arc a fierului şi cuprului statorului putând
degenera într-un scurtcircuit polifazat;
 scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze, care determină supraîncălzirea
bobinajului statoric şi creează pericolul unui scurtcircuit între faze;
Defectele interne în rotorul GS pot fi:
 simpla punere la pământ într-un punct al circuitului de excitaţie; acest
defect nu prezintă un pericol imediat, protecţia comandând în acest caz
numai semnalizarea;
 dubla punere la pământ în circuitul de excitaţie, care determină deteriorarea
maşinii sincrone putând conduce la pierderea stabilităţii de funcţionare a
generatorului.
Regimurile anormale de funcţionare ale unui GS sunt:
 supraintensităţile provocate de scurtcircuite exterioare sau de suprasarcini;
 creşterile de tensiune provocate de descărcările bruşte de sarcină care
provoacă conturnarea izolaţiei;
 creşterea curentului de secvenţă inversă care determină încălziri
suplimentare şi vibraţii în generator;
 trecerea la funcţionarea în regim de motor care este cauzată de ieşirea din
funcţiune a turbinei care antrenează generatorul;
Protecţia generatoarelor sincrone 197

 supratemperaturi, cauzate de funcţionarea necorespunzătoare a sistemului

de răcire.
Funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească protecţiile GS sunt următoarele:
 comandă declanşarea întrerupătoarelor în cazul defectelor interne pentru
separarea GS de sursa externă, şi în cazul defectelor externe, pentru a se
evita menţinerea GS într-un regim periculos de funcţionare;
 comandă acţionarea automatului de dezexcitare rapidă (ADR) necesară în
cazul defectelor interne pentru reducerea t.e.m. a GS care continuă să
alimenteze defectul agravând efectele scurtcircuitului; în cazul
scurtcircuitelor exterioare, generatorul rămas în gol, trece la o funcţionare
periculoasă, cu turaţie ridicată şi tensiune la borne mare.
 semnalizează regimurile anormale de funcţionare.

Normativul pentru proiectarea instalaţiilor de protecţie şi automatizare [79],

prevede ca GS să fie echipat cu următoarele tipuri de protecţii împotriva defectelor şi
regimurilor anormale:
 protecţia diferenţială longitudinală împotriva scurtcircuitelor polifazate în
stator;
 secţionarea de curent împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator;
 protecţia diferenţială transversală împotriva scurtcircuitelor între spirele
aceleiaşi faze;
 protecţia de secvenţă homopolară împotriva punerilor la pământ în stator;
 protecţia împotriva simplei puneri la pământ în rotor;
 protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotor;
 protecţia maximală de curent împotriva scurtcircuitelor exterioare;
 protecţia maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de
suprasarcini;
 protecţia împotriva reducerii accidentale a curentului de excitaţie şi a
funcţionării GS în regim asincron;
 protecţia împotriva creşterilor de tensiune;
 protecţia împotriva funcţionării în regim de motor.

10.2. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR POLIFA-

ZATE ÎN ÎNFĂŞURAREA STATORICĂ

Scurtcircuitele polifazate în înfăşurarea statorică constituie defectul cel mai

grav care poate avea loc într-un generator. Protecţia de bază împotriva acestui defect
este protecţia diferenţială longitudinală cu acţiune instantanee. Conform prescripţiilor
tehnice [79], toate GS cu puteri de mai mari sau egale cu 6 MW se echipează cu
protecţii de bază diferenţiale împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator; la
generatoarele de putere mai mică se utilizează protecţia cu tăiere de curent, iar când
nu există condiţii pentru realizarea acesteia, se foloseşte protecţia maximală de curent
obişnuită.
198 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

10.2.1. Protecţia diferenţială longitudinală

Principiul de funcţionare al protecţiei diferenţiale longitudinale (PDL) se

bazează pe compararea valorilor şi a sensurilor curenţilor de la intrarea şi de la ieşirea
fiecărei faze a elementului protejat. Pentru realizarea PDL, generatorul trebuie să aibă
scoase afară şi echipate cu TC ambele capete ale fiecărei faze (fig.10.1). Zona
protejată este cuprinsă între neutrul generatorului şi întrerupătorul acestuia, respectiv
între transformatoarele de curent montate la capetele zonei, incluzând şi
conductoarele de legătură de la bornele generatorului până la întrerupător. Bobina
releului de curent al PDL se conectează în derivaţie în circuitul diferenţial. Releul
fiecărei faze măsoară diferenţa vectorială

Ir = Is1 – Is2 (10.1)

Transformatoarele de curent trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 să aibă rapoartele de transformare egale (nTC1 = nTC2);
 coeficientul lor de supracurent să fie cât mai mare (ks  15);
 să aibă caracteristici de magnetizare identice.
K1

TC1 Is1 +

I-I
GS

K2

TC2 Is2

Fig. 10.1 Schema de principiu a protecţiei

diferenţiale longitudinale a generatorului

În funcţionare normală sau în cazul unui scurtcircuit exterior, de exemplu în

K1, pe o linie de plecare, curenţii primari Ip1 şi Ip2 fiind în fază şi egali ca valoare,
diferenţa lor fazorială va fi nulă: I = Ip1 – Ip2 = 0.
Prin releu circulă diferenţa curenţilor secundari, Ir = Is1 – Is2 = 0 şi releul nu
va acţiona.
Protecţia generatoarelor sincrone 199

În cazul unui scurtcircuit polifazat în punctul K2 din bobinajul statoric, deci în

interiorul zonei protejate, circulaţia curenţilor se schimbă, astfel că prin releu trece
curentul Ir = Is1 + Is2, care face ca releul să comande declanşarea întrerupătorului
generatorului.
În realitate la scurtcircuite exterioare prin bobina releului circulă curentul de
dezechilibru:

Idez = Is1 - Is2 (10.2)

Curentul de dezechilibru se datorează inegalităţii curenţilor secundari ai TC,

provocată de neidentitatea caracteristicilor de magnetizare ale acestora. Această
neidentitate se accentuează în perioada iniţială a scurtcircuitului exterior, deoarece
componenta aperiodică nu se transformă decât în măsură neglijabilă şi provoacă
saturaţia diferită a celor două TC, amplificând efectul deosebirilor dintre
caracteristicile magnetice ale celor două TC.
Pentru ca protecţia să nu acţioneze greşit la scurtcircuite exterioare, este
necesar ca curentul de pornire al releului Ipr  Idez. De aceea se impune condiţia

Ipr  Ksig Idez calc (10.3)

unde: Ksig este un coeficient de siguranţă supraunitar

Idez calc – valoarea efectivă a curentului maxim de dezechilibru care poate apărea
la un scurtcircuit exterior, în anumite ipoteze de calcul, determinate de modul
de realizare a protecţiei.
Deci pentru ca protecţia să fie sensibilă, trebuie ca curentul de dezechilibru să
fie mic. Pentru micşorarea lui Idez se folosesc transformatoare cu saturaţie rapidă
(TSR).

10.2.2. Mărirea sensibilităţii protecţiei diferenţiale

În vederea asigurării sensibilităţii, rapidităţii şi siguranţei în funcţionare a PDL

a GS se folosesc transformatoare cu saturaţie rapidă (TRS) şi relee cu acţiune de
frânare [13, 31]. TSR se instalează între circuitul diferenţial şi releu (fig. 10.2); ele
prezintă avantajul că au cotul de saturaţie a curbei de magnetizare la valori mici ale
curentului (fig.10.3).
În cazul unui scurtcircuit exterior prin înfăşurarea primară a TSR, legată în
paralel cu circuitul diferenţial va circula curentul de dezechilibru Idez deplasat în
raport cu axa timpului, datorită componentei aperiodice.
Componenta aperiodică a curentului de dezechilibru duce la saturarea rapidă a
miezului TSR, astfel că punctul de funcţionare de pe curbele de magnetizare B-I va
descrie o elipsă deformată, corespunzătoare coborârii punctului de funcţionare din P
în Q la scăderea curentului de dezechilibru şi revenirii punctului din Q în P la
creşterea curentului de dezechilibru.
200 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

Variaţia totală a inducţiei B = Bsat - Brem este mică, astfel că t.e.m. indusă în
înfăşurarea secundară a TSR va fi mult mai mică şi deci curentul care va circula prin
releu Ir va fi mult mai mic decât înainte de introducerea TSR.
Concomitent se înrăutăţeşte transformarea componentei periodice a curentului
de dezechilibru şi de aceea curentul de dezechilibru Idez din secundarul TSR şi din
releu este considerabil mai mic decât curentul de dezechilibru Idez din primarul TSR
ceea ce confirmă eficacitatea TSR.
B P

Q B
6 (10) kV
Bsat
Brem
I I

Im
-Br

I
Idez Ir
-Bsat I

Isc

TSR Im
GS

Fig. 10.2 Intercalarea TSR în Fig. 10.3 Utilizarea TSR în schemele

schema PDL protecţiei diferenţiale

Curentul de pornire Ipp al protecţiei diferenţiale cu TSR se calculează cu relaţia

Ipp = Ksig Idez calc p (10.4)

unde Idez calc p este valoarea curentului Idez calc raportat la primar
Ksig = 1,2…1,4
Ţinând seama că valoarea maximă a curentului de dezechilibru Idez calc p apare
pentru cea mai mare valoare a curentului primar, rezultă
"
Idez calc p = Kid Kaper fi I sc max ext (10.5)
"
unde I sc max ext - este valoarea efectivă supratranzitorie a componentei periodice
curentului de scurtcircuit la un defect exterior imediat după întrerupătorul
generatorului, în regim maxim;
fi = 10% = 0,1 eroarea relativă a TC
Protecţia generatoarelor sincrone 201

Kid = 0,5…1 – coeficient de identitate al TC, din punct de vedere al erorilor de

curent;
Kaper = 1 - în cazul introducerii TSR (Kaper  2 în cazul absenţei TSR ).

Se obţine astfel pentru curentul de pornire al protecţiei relaţia

Ipp = Ksig Idez calc p = Ksig Kid Kaper fi "

I sc max ext (10.6)

O altă metodă de mărire a sensibilităţii PDL constă în folosirea releelor cu

acţiune de frânare. Această metodă este identică cu cea prezentată la protecţia
diferenţială a transformatoarelor, cu deosebirea că în cazul generatoarelor se adoptă
un coeficient de frânare mai mic [13].

10.2.3. Schemele protecţiei diferenţiale longitudinale

Schema protecţiei diferenţiale longitudinale cu relee de curent este dată în

fig.10.4. Releele 1 sunt relee maximale de curent (sau diferenţiale), parcurse de
diferenţa curenţilor din cele două secundare ale celor două TC. Releul 2 este legat pe
conductorul de nul şi are rolul de a semnaliza întreruperile sau alte defecte în
circuitele protecţiei (de exemplu în punctul A), eliminându-se astfel cazurile posibile
de acţionare greşită a acestuia.
6 (10) kV
I

TC2 Is1
Semnal

A
+ + + + + +
ADR
1 I 1 I 1 II 2 II 3 T
I

- -
GS

De la alte
TCI Is2 protecţii

Fig. 10.4 Schema protecţiei diferenţiale longitudinale cu relee

de curent conectate direct
202 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

Releul 2 se reglează la 0,2In/ nTC şi comandă semnalizarea preventivă cu o

temporizare superioară, cu o treaptă, temporizării protecţiei maximale de curent a
generatorului împotriva scurtcircuitelor exterioare.
Acest tip de schemă se foloseşte la protecţia turbogeneratoarelor cu puteri până
la 50 MW, întrucât curentul de pornire are o valoare ridicată, introducerea TSR
putând deveni inutilă. Curentul de pornire se calculează în acesta caz cu relaţia

Ipp = (1,3…1.4) Inom (10.7)

Dacă se folosesc TSR în această schemă, releele 1 se alimentează prin TSR,

acest tip de schemă utilizându-se la protecţia diferenţială a hidrogeneratoarelor,
obţinându-se curenţi de pornire Ipp mai mici decât curentul nominal al generatorului
Inom

Ipp = (0,5…0,6) Inom (10.8)

Pentru protecţia diferenţială a generatorului la noi în ţară se mai folosesc: relee

diferenţiale cu bobină de frânare şi relee diferenţiale cu blocaj direcţional în cazul
scurtcircuitelor exterioare.
Protecţiile diferenţiale ale turbogeneratoarelor cu puteri de la 50 MW în sus se
realizează cu TSR sau cu relee cu acţiune de frânare, rezultând curenţi de pornire mai
mici decât curentul nominal, ca la hidrogeneratoare.
Coeficientul de sensibilitate al PDL conform [79] trebuie să fie

I sc min
K sens   1,5 (10.9)
I pp
unde Isc min este valoarea curentului de scurtcircuit minim bifazat la bornele
generatorului [13, 23].

10.3. PROTECŢIA MAXIMALĂ CU TĂIERE DE CURENT

La generatoarele cu puteri mici (sub 6000 kW) sau care nu au capetele

înfăşurărilor de pe partea punctului neutru scoase afară, se utilizează împotriva
scurtcircuitelor polifazate, protecţii de curent rapide (cu tăiere de curent) legate la
două faze (fig. 10.5).
Curentul de pornire a protecţiei se stabileşte cu formula

I pr  K sig I sc" max K (10.10)

în care: Ksig = 1,2…1,3
"
I sc max K este curentul maxim (componenta periodică la momentul zero)
debitat de generator în cazul unui scurtcircuit trifazat pe bare.
Protecţia generatoarelor sincrone 203

Această protecţie acţionează numai în cazul scurtcircuitelor în generatorul

protejat, sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit daţi de sistem sau de alte generatoare
ce funcţionează în paralel. Nu acţionează însă la generatoare care funcţionează izolat.
Coeficientul de sensibilitate Ksens  2, [13, 23].
K

+ +
+
+ ADR
1 II 1 I 2 II 2 II 3 T
I

- -

TC De la alte
protecţii

GS

Fig. 10.5. Schema principală a unei secţionări de curent pentru

protejarea unui generator

10.4. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR ÎNTRE

SPIRELE ACELEIAŞI FAZE.

10.4.1. Protecţia diferenţială transversală

În cazul unui scurtcircuit între spirele aceleiaşi faze, PDL nu este sensibilă,
curenţii de la capetele zonei protejate fiind egali. Cele mai simple şi mai sigure soluţii
pentru protecţia generatoarelor împotriva scurtcircuitelor între spire, se obţine dacă
generatorul are două înfăşurări pe faze legate în paralel.
Aceste tipuri de protecţii sunt utilizate pentru toate generatoarele cu puteri
superioare valorii de 50 MW, cu două căi de curent pe fază.
Pentru realizarea acestei scheme este necesar ca ambele înfăşurări de faze să
fie scoase din stator şi pe fiecare dintre ele să fie montate TC pentru 0,5I n.
Înfăşurările secundare ale acestora se leagă în “8”, astfel că releul de curent al
protecţiei măsoară diferenţa curenţilor din cele două înfăşurări ale fazei (fig.10.6).
204 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

În regim normal sau în cazul unor scurtcircuite exterioare, curenţii primari în

cele două bobinaje de pe faza defectă vor fi egali (Ip1T = Ip2T ) şi deci teoretic vor fi
egali şi curenţii secundari (Is1T = Is2T), iar releul nu va acţiona (Ir = Is1T - Is2T = 0).
În cazul unui scurtcircuit între spire, în punctul K, curenţii primari în cele două
bobinaje ale aceleiaşi faze T nu mai sunt egali (Ip1T  Ip2T ), şi prin urmare nu mai sunt
egali nici curenţii (Is1T  Is2T) şi releul protecţiei diferenţiale va acţiona.
În realitate la scurtcircuite exterioare sau în regim normal de funcţionare prin
relee va circula un curentul de dezechilibru Idez al protecţiei transversale, care este
datorat nu numai neidentităţii caracteristicilor TC, ci şi al bobinajelor celor două
ramuri ale fiecărei faze. De acest lucru se ţine seama mărindu-se curentul de pornire
al releului.
Pentru ca protecţia să fie mai sensibilă şi să rămână totuşi selectivă faţă de
scurtcircuite exterioare, releele de curent se leagă prin intermediul TSR, curentul de
pornire fiind determinat în acest sens prin relaţia
Ipr  Ksig Idez calc (10.11)

I
+
+ + +
ADR
R
I I I
TS
R -

TC

GS

Fig. 10.6 Schema principială a unei

protecţii diferenţiale transversale

În practica de exploatare se adoptă

1 In I
I pr   0,6...0,8     0,3...0,4   n (10.12)
2 nTC nTC

unde In/2 este curentul nominal pe unul din cele două bobinaje paralele.
Protecţia generatoarelor sincrone 205

Protecţia diferenţială transversală are o zonă moartă, determinată de numărul

minim de spire scurtcircuitate pentru care curentul de defect este mai mic decât
curentul de pornire. Pentru turbogeneratoare această zonă moartă este (15 - 20)% din
înfăşurare.
În afara scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze protecţia diferenţială
transversală acţionează şi la scurtcircuite între faze, de aceea, ea serveşte şi ca rezervă
a protecţiei diferenţiale longitudinale, însă numai în cazul defectelor în interiorul
generatorului [8, 13].

10.4.2. Protecţia homopolară de tensiune

Se aplică scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze la generatoarele mici, cu o

singură înfăşurare pe fază. Schema de protecţie (fig.10.7) sesizează apariţia unei
nesimetrii de tensiune, care se manifestă prin apariţia unei deplasări a punctului
neutru, deci prin apariţia unei tensiuni homopolare, care se culege la bornele
bobinajului secundar în triunghi deschis al TT, având steaua bobinajului primar
legată la punctul neutru al generatorului.

6 (10) kV

+ + +
ADR
UI I

F -
-
De la
alte
TT protecţii

GS Fig.10.7. Schema protecţiei homopolare de

tensiune

Filtrul F blochează protecţia pentru a nu acţiona din cauza armonicilor de

ordinul 3 care apar în urma scurtcircuitelor exterioare nesimetrice.

10.5. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA PUNERILOR LA PĂMÂNT ÎN

STATOR

Punerea la pământ în statorul generatorului se consideră că este defectul cel

mai frecvent al izolaţiei acestuia. Protecţia folosită pentru eliminarea acestor defecte,
depinde atât de modul de modul de conectare a generatorului protejat la reţea (direct
sau în legătură bloc cu transformatorul), cât şi de modul de tratare a neutrului reţelei
la care este conectat generatorul (neutrul izolat, tratat prin bobină de stingere sau prin
rezistor de limitare).
206 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

Se consideră curentul de punere la pământ periculos atunci când atinge

valoarea de 5A, deoarece în acest caz arcul deteriorează fierul statoric şi apare în
acelaşi timp pericolul trecerii în scurtcircuit polifazat. De aceea începând cu 5A,
protecţia trebuie să comande deconectarea generatorului de la reţea.
Valoarea curentului de punere la pământ depinde de procentul  al numărului
de spire cuprinse între neutrul generatorului şi punctul defect (fig.10.8). In cazul
deplasării punctului de defect în lungul bobinajului unei faze a statorului, valoarea
tensiunii U faţă de pământ, în punctul apariţiei defectului, variază proporţional cu
procentul de spire  dintre neutrul generatorului şi defect [13]:

U =  Uf (10.13)

unde Uf este tensiunea de fază la bornele generatorului, iar 0    1.

În cazul unei puneri nete la pământ pe faza T, la bornele generatorului
( = 1.),
U = Uf (10.14)

Iar curentul de punere la pământ are valoarea

Ipăm = 3 C0 Uf (10.15)

în care C0 reprezintă capacităţile dintre fiecare bobinaj statoric şi pământ.

 R S T

Uf

U K

GS
U
Fig.10.8 Punerea la pământ pe faza T a GS

Dacă   1, se obţine:

Ipăm = 3 C0 Uf (10.16)

Deci,valoarea maximă a curentului de defect apare la punere la pământ lângă

bornele generatorului (pentru  = 1).
Protecţia generatoarelor sincrone 207

Întrucât această protecţie trebuie să acţioneze la curenţi de defect mici, ea

trebuie să fie deosebit de sensibilă.

10.5.1. Protecţia de curent homopolar

Deoarece punerile la pământ statorice sunt însoţite de apariţia componentei de

secvenţă homopolară a curentului sau tensiunii, aceste protecţii sunt realizate de
regulă, cu filtre de componente de secvenţă homopolară: filtre de curent de secvenţă
homopolară (FCSH) şi transformatoare de curent de secvenţă homopolară (TSH).

10.5.1.1. Filtrul de curent de secvenţă homopolară

Filtrele de curent de secvenţă homopolară (FCSH) se obţin prin legarea în

paralel a secundarelor celor trei transformatoare de curent, în aşa-numitul montaj
Holmgreen (fig. 10.9).
Curentul prin releu va fi suma geometrică a curenţilor din secundarele TC:

IpR IpS IpT

Ir = 3I0 /nTC I

Fig.10.9 Schema de conectare a TC

în montaj Holmgreen
FCSH

IsR IsS IsT

Ir = IsR+IsS+IsT (10.17)

a cărui valoare este aproximativ proporţională cu componenta de secvenţă

homopolară, unde

I pR  I pS  I pT
I0  (10.18)
3

Considerând pentru fiecare TC al filtrului schema echivalentă în T şi notând

' ' '
curenţii primari raportaţi la secundar cu I pR , I pS , I pT , curenţii de magnetizare
raportaţi la secundar cu I 'mR , I 'mS , I 'mT , se obţine în final expresia curentului care
circulă prin releu [13]
3I o
Ir   I dez TC (10.19)
nTC
208 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

În regim normal de funcţionare sau la scurtcircuit exterior fără punere la

pământ, componenta homopolară I0 = 0 şi deci prin releu va circula numai curentul de
dezechilibru Idez dat de suma geometrică a curenţilor de magnetizare a celor trei TC
care formează FCSH.
Pentru a se evita acţionările greşite ale protecţiei, valoarea curentului de
pornire a releului se va lua mai mare decât valoarea maximă Idez .max a curentului de
dezechilibru care apare la un scurtcircuit exterior

Ipr = Ksig Idez .max, (10.20)

În regim normal de funcţionare, la FCSH realizate cu TC, acest curent este de

ordinul 0,1 A. La un scurtcircuit exterior generatorului protejat, Imagn şi respectiv Idez
cresc faţă de valorile din regim normal, creşterea datorându-se în special
componentelor aperiodice care apar în perioada iniţială a scurtcircuitului.

10.5.1.2.Transformatorul de secvenţă homopolară

Schema de realizare a filtrului cu TC se utilizează mai rar, din cauza curenţilor

de dezechilibru mari, de aceea se foloseşte mai mult schema cu un transformator
special de secvenţă homopolară (TSH), cu care se pot detecta curenţi de punere la
pământ de (3…5)A.
Transformatoarele speciale de secvenţă homopolară sunt de două tipuri
constructive:
 de tip toroidal, pentru generatoare legate la bare prin (1…12) cabluri pe
fază;
 de tip ramă, pentru generatoare legate la bare prin mai mult de 12 cabluri pe
fază sau pentru cele legate la bare colectoare prin bare.
Pentru că TSH toroidale se construiesc cu un miez feromagnetic, spre
deosebire de FTSH, nu pot apărea curenţi de dezechilibru provocaţi de neidentitatea
caracteristicilor magnetice ale miezurilor. Bobinajul secundar este înfăşurat cât mai
uniform pe miezul feromagnetic, iar la bornele lui se conectează releul de curent al
protecţiei.
La funcţionarea în regim normal, suma fazorială a curenţilor este nulă
(IpR +IpS +IpT = 0), deci şi I0 = 0. Considerând că inductanţele mutuale dintre
conductoarele primare şi bobinajul secundar sunt egale pentru cele faze (M R = MS =
MT), fluxul rezultant în miezul TSH, reprezentând suma geometrică a fluxurilor
datorate curenţilor din cele trei faze, va fi egal cu zero ( = 0), astfel că în secundarul
TSH nu se induce nici o t.e.m., curentul prin releu va fi teoretic nul şi deci protecţia
nu va acţiona.
La apariţia unei puneri la pământ în statorul generatorului, apare componenta
de secvenţă homopolară a curentului şi deci suma geometrică a curenţilor primari nu
mai este nulă (IpR +IpS +IpT  0).
Protecţia generatoarelor sincrone 209

Ca urmare fluxul rezultant va fi diferit de zero, iar în secundarul TSH se induce

o t.e.m. şi protecţia va acţiona, prin releu circulând un curent Ir  0.
Schema de principiu a protecţiei de curent de secvenţă homopolară a unui
generator cu utilizarea TSH este dată în fig.10.10.
Releele 1şi 3 acţionează la punerea la pământ în stator. Releul 2 scoate automat
protecţia homopolară din funcţiune la apariţia curenţilor de scurtcircuit exterior
generatorului.
Curentul de pornire al releului 1 se alege punând condiţia ca protecţia să nu
acţioneze greşit în două situaţii [23]:

6 (10) kV

2 3
1
+ +
ADR
II I

3Ih
- -
TSH
De la alte
protecţii ale GS
De la protecţia
maximală de
curent a
generatorului

Fig. 10.10. Schema principiu a unei protecţii de

curent homopolar pentru un generator
GS

a) La o punere la pământ monofazată exterioară, în elementele legate galvanic

de generatorul protejat, când prin statorul acestuia circulă curentul capacitiv
ICG determinat de capacitatea înfăşurărilor statorice în raport cu pământul,
deci:
Ipp1 = Ksig Ktranz ICG (10.21)
unde :
Ksig = 1,1;
Ktranz – coeficient care ţine seama că la o punere la pământ a unei faze prin
arc, tensiunile celorlalte faze în raport cu pământul, în timpul regimului
tranzitoriu, pot creşte mult, având valoarea Ktranz = (4…4,5). Dacă în schemă
se prevede şi un releu de timp, cu o temporizare de (0,5…1) s, se poate
considera Ktranz = (2…3).
b) La un scurtcircuit polifazat exterior, pentru a cărui lichidare se prevede o
temporizare mai mare decât cea a protecţiei împotriva punerilor la pământ
monofazate, când prin releu circulă un curent de dezechilibru. Datorită
releului 2 protecţia este blocată la scurtcircuite exterioare, deci în calcule se
210 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

ia în considerare curentul de dezechilibru din regim normal Idez .norm, ce apare

la scurtcircuite exterioare.
Deci:
Ipp2 = Ksig Idez .norm .p (10.22)
Unde:
Ksig = (1,8…2);
Idez .norm .p este curentul de dezechilibru din regim normal, raportat la primar.
Se alege curentul de pornire al releului 1 cea mai mare valoare dintre cele
rezultate din relaţia (10.21), respectiv (10.22).

10.6. PROTECŢIA GENERATORULUI ÎMPOTRIVA DEFECTELOR

ÎN ROTOR

În funcţionarea generatoarelor pot apărea, relativ des, simple puneri la pământ

sau duble puneri la pământ în circuitul de excitaţie (bobinajul rotoric).
În cazul simplei puneri la pământ a bobinajului rotoric a generatorului, prin
locul de defect nu circulă nici un curent întrucât circuitul de excitaţie este izolat faţă
de pământ, iar parametrii circuitului rotoric rămân neschimbaţi.
Defectul nu prezintă astfel nici un pericol imediat şi dacă se iau măsurile
necesare generatorul poate rămâne în funcţiune până la oprire sa pentru reparaţie.
Această funcţionare nu poate să dureze o perioadă prea îndelungată, întrucât
există pericolul apariţiei unei a doua punere la pământ în circuitul rotoric, rezultând
astfel un defect periculos pentru generator.
La o a doua punere la pământ, porţiunea bobinajului rotoric dintre cele două
puncte de defect se găseşte scurtcircuitată prin pământ (curentul prin această porţiune
a bobinajului este nul) şi acest fapt poate provoca supraîncălzirea bobinajului şi
izolaţiei precum şi apariţia unor vibraţii periculoase îndeosebi la hidrogeneratoare,
acestea având poli aparenţi [5, 13].
Un alt defect posibil în circuitul de excitaţie al generatorului în constituie
reducerea accidentală a curentului de excitaţie, care poate provoca trecerea
generatorului în regim asincron cu o viteză mai mare decât cea sincronă, însoţită de
supraîncălziri în stator şi pierderi suplimentare în rotor.

10.6.1 Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor

Defectul se poate constata printr-un control periodic al izolaţiei circuitului

rotoric, de către personalul de exploatare. Principiul de funcţionare al protecţiei se
bazează pe detectarea unui curent de punere la pământ într-un circuit special creat,
alimentat în c.a. sau în c.c. În fig.10.11 este prezentată varianta protecţiei cu
alimentare în curent alternativ.
În regim normal de funcţionare a GS curentul alternativ debitat de TT (cu
tensiunea secundară de 40…100V) va circula prin circuitul: pământ – secundarul TT
Protecţia generatoarelor sincrone 211

– bobina releului I – capacitatea de decuplare galvanică C – capacitatea C 1 faţă de

pământ a înfăşurării de excitaţie a GS – pământ.
Întrucât capacitatea faţă de pământ C1 a circuitului de excitaţie a GS reprezintă
o impedanţă mare intercalată în acest circuit (C1  0,5 F), prin bobina releului I va
circula un curent foarte mic, insuficient pentru a provoca acţionarea acestuia.
În cazul unei puneri la pământ în circuitul rotoric, în punctul K 1, impedanţa
circuitului scade foarte mult (capacitatea C1 este scurtcircuitată), curentul în circuit
creşte şi protecţia acţionează, semnalizând apariţia punerii la pământ.
În fig. 10.12 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent
continuu.

+ +
GS GS

C I I
Ex.GS Ex.GS
R

C1 K1 K1
1

Rd
TT +
Ex Ex -
x TT
100 V c.a. Ex.Ex
Ex.Ex

100 V c.a.

Fig. 10.12 Schema protecţiei împotriva

Fig. 10.11 Schema protecţiei împotriva
primei puneri la pământ rotorice,
primei puneri la pământ rotorice,
varianta în curent continuu
varianta în curent alternativ

Schema este utilizată pentru GS de putere mare , pentru care C 1  0,5F

şi sensibilitatea protecţiei în cazul utilizării schemelor în curent alternativ se reduce,
deoarece creşte curentul prin releu.
În regim normal de funcţionare prin bobina releului I nu circulă curent. La
apariţia unei puneri la pământ în K 1, circuitul se închide prin: pământ – redresor –
bobina releului – rezistenţa R – bobinajul rotoric - pământ, stabilindu-se un curent,
reglabil prin rezistorul R şi protecţia va acţiona.
10.6.2 Protecţia împotriva celei de a doua puneri la pământ în rotor
212 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în rotorul GS , se

foloseşte o protecţie maximală de curent, care este realizată după principiul punţii
Wheatstone, echilibrată în curent continuu (fig.10.13).
Ramurile punţii sunt formate din înfăşurarea de excitaţie a generatorului, care
în prima fază are un singur punct pus la pământ (K 1) şi de cele două porţiuni ale
potenţiometrul R.
Diagonala de alimentare a punţii este AB, alimentată de tensiunea de excitaţie
a GS protejat, iar diagonala de ieşire este CK 1, în aceasta fiind introduse fie bobina
releului I, fie aparatul de măsură mA, în funcţie de poziţia butonului Ba (fig. 10.14).
La apariţia primei puneri la pământ în K1, se formează puntea şi se echilibrează cu
ajutorul potenţiometrului R şi al miliampermetrului mA.

GS
K1
Ex.GS +

K2
I
K2
K1
C A B
A B I
Ba
R
Ex
mA
Ex.Ex
C
+ -

Fig. 10.14 Puntea de c.c. corespunzătoare

Fig. 10.13 Schema protecţiei împotriva schemei din fig. 10.13
unei a doua puneri la pământ rotorice

Puntea este în echilibru atunci când

R AK 1  R BC  R BK 1  R AC (10.23)

La apariţia celei de-a doua punere la pământ, în K 2, puntea se dezechilibrează

(porţiunea din bobinajul rotorului cuprinsă între K1 şi K2 este şuntată) şi curentul care
are o valoare mare determină acţionarea releului I care va comanda declanşarea
întrerupătorului cu o temporizare cuprinsă între 1…1,5s dată de un releu de timp
(nefigurat în schemă), evitându-se astfel acţionarea protecţiei la defecte trecătoare.
În practică curentul de pornire al releului I se alege I pr = 0,05…0,1 A şi
rezistenţa R = 50 …100 ohmi.
Protecţia generatoarelor sincrone 213

10.6.3. Protecţia generatorului sincron împotriva reducerii accidentale a

curentului de excitaţie

Reducerea totală sau parţială a curentului de excitaţie, datorată unui

scurtcircuit sau declanşării intempestive a ADR, determină trecerea GS în regim de
funcţionare asincron, cu o viteză suprasincronă, supraîncălzirea bobinajului rotoric şi
chiar pierderea stabilităţii în funcţionare datorită reducerii t.e.m.. Pe de altă parte, GS
încetează să mai debiteze putere reactivă, consumând din sistem putere reactivă
pentru magnetizarea sa proprie. Ca urmare a acestui fapt protecţia împotriva pierderii
excitaţiei, poate fi realizată cu ajutorul unui releu de impedanţă cu o caracteristică de
acţionare circulară situată în planul complex R-jX în domeniul valorilor
negative ale reactanţelor.
Un asemenea releu tip RPEx a fost realizat la noi, destinat protecţiei
generatoarelor împotriva pierderii excitaţiei.
Normativul [79] recomandă instalarea protecţiei împotriva reducerii curentului
de excitaţie la GS cu puteri de 100 MW şi mai mari, cu acţionare la semnalizare în
regim de subexcitaţie şi la declanşare la pierderea totală a excitaţiei.

10.7 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SUPRASARCINILOR ŞI A

SCURTCIRCUITELOR EXTERIOARE

Suprasarcinile şi scurtcircuitele exterioare, simetrice sau nesimetrice, constituie

funcţionări anormale ale generatoarelor, care provoacă apariţia în înfăşurările
statorului a unor curenţi mai mari decât cei nominali. Ca urmare înfăşurările sunt
supuse unor solicitări termice sporite care, peste anumite limite au ca efect slăbirea
izolaţiei şi în anumite cazuri, chiar străpungerea ei şi deci scurtcircuite interne. De
aceea generatorul trebuie protejat împotriva scurtcircuitelor care au loc, fie în reţea şi
nu au fost lichidate de protecţiile liniilor, fie pe barele centralei, neechipate cu o
protecţie proprie. Protecţia împotriva scurtcircuitelor exterioare constituie, în acelaşi
timp, şi protecţia de rezervă a generatorului împotriva defectelor interne.
Suprasarcinile care pot solicita un generator sunt de două feluri: simetrice şi
nesimetrice. De regulă, maşinile sunt construite pentru a suporta următoarele
suprasarcini simetrice: 1,05In, în funcţionare de durată; 1,1In timp de 30 min. şi 1,5In
timp de 2 min.

10.7.1. Protecţia maximală de curent

Protecţia maximală temporizată, simplă, de curent se foloseşte în general la

generatoarele de putere mică (sub 3000 kW). Schema acestei protecţii este dată în
fig.10.15 în care releele 1 constituie protecţia de curent rapidă, iar releele de curent 2
şi releul de timp 3 constituie protecţia maximală temporizată.
Curentul de pornire a protecţiei se calculează cu formula obişnuită
k sig
I pp  I nom (10.24)
k rev
214 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

unde: ksig = 1,1…1,2 este coeficientul de siguranţă;

krev = 0,85 este coeficientul de revenire al releelor.
Înlocuind în relaţia (10.24) coeficienţii Ksig şi Krev se obţine

1,1...1,2
I pp  I nom  1,3...1,4  I nom (10.25)
0,85

6 (10)
kV
+ +
+
+
1 I 1 I 2 I 2 II 3 TI

- -

TC De la
alte

Fig. 10.15. Schema principală a unei secţionări

de curent pentru protejarea unui generator
GS

Timpul de acţionare a protecţiei trebuie să fie superior celei mai mari

temporizări a protecţiilor liniilor care pleacă de la barele generatorului.

10.7.2. Protecţia maximală de curent cu controlul tensiunii

Protecţia maximală temporizată prezintă următoarele dezavantaje: schema

cuprinzând numai relee de curent, nu poate deosebi în toate cazurile un curent de
scurtcircuit de o suprasarcină, mai ales dacă defectul a avut loc în reţea,mai departe
de generator, când curenţii de scurtcircuit sunt comparabili cu cei provocaţi de
suprasarcini.
La generatoarele cu puteri până la 50 MW, protecţiile maximale de curent
temporizate sunt prevăzute cu blocaj de minimă tensiune, pentru prevenirea în mod
greşit a declanşării întrerupătorului GS, în cazul unor suprasarcini de peste 40% din
sarcina nominală.
Schema protecţiei, este prezentată în fig. 10.16.
Releele de curent sunt alimentate de la transformatoarele de curent instalate pe
partea punctului neutru, iar reglajul lor se calculează cu formula (10.25).
Protecţia generatoarelor sincrone 215

Releele de tensiune sunt alimentate de la transformatoarele de tensiune ale GS

şi nu al barelor, pentru ca, dacă generatorul nu este conectat la bare (de exemplu la
pornire), protecţia să nu fie influenţată de tensiunea barelor.
Releele sunt alimentate cu tensiunea între faze deoarece, generatorul debitând
direct pe barele de distribuţie ale unei reţele cu neutrul izolat, protecţia trebuie să aibă
sensibilitatea maximă faţă de scurtcircuitele între faze.
Pentru blocajul de tensiune minimă se adoptă tensiunea de pornire :
U min exp l 0,95 U nom
U pp   (10.26)
K sig K rev K sig K rev

6 (10) kV
La semnalizare + +

+ ADR
5 6 TI RR
8 TI
- - - -

+
GS +
7 I 1 I 1 I 1 I
3 4
+

UI U
I
TC

FTSI 2

R
S
T
Fig. 10.16 Schema protecţiei maximale cu controlul
tensiunii complete şi al tensiunii de secvenţă inversă

în care : Ksig = 1,1 este coeficientul de siguranţă;

Krev = 1,15 - coeficientul de revenire;
Umin expl = 0,95 Un - tensiunea de funcţionare minimă admisă la generator.
Valoarea tensiunii de pornire Upp trebuie totodată aleasă mai mică decât
valoarea minimă a tensiunilor scăzute care pot apărea în procesul de autosincronizare
a generatorului şi în cazul autopornirii motoarelor serviciilor interne sau ale altor
consumatori, adoptându-se în acest caz relaţia

Upp = (0,5…0,6) Unom (10.27)

216 Protecţii prin relee şi automatizări în sistemele electroenergetice

În cazul defectelor nesimetrice – care constituie marea majoritate a defectelor

din sistemele electrice – apar şi componente de secvenţă inversă ale tensiunilor şi
curenţilor.
După cum se ştie, componentele de secvenţă inversă ale curenţilor dau naştere
unui câmp magnetic care se roteşte cu o viteză dublă în raport cu rotorul, inducând în
acesta curenţi care provoacă încălziri suplimentare, iar în unele cazuri şi vibraţii,
provocate de apariţia unor cupluri pulsatorii.
Mărirea sensibilităţii blocajului de tensiune minimă se poate obţine folosind o
variantă a blocajului realizată cu filtru de tensiune de secvenţă inversă (FTSI).
Schema protecţiei, în a două variantă de control al tensiunii (fig. 10.16) este
formată, în afară de releele maximale de curent 1, din filtrul de tensiune de secvenţă
inversă (FTSI) 2, care alimentează releul minimal de tensiune 3, al cărui contact
stabileşte sau întrerupe alimentarea bobinei releului minimal de tensiune 4.
Acest blocaj funcţionează în felul următor: dacă nu există tensiune de secvenţă
inversă, deci regimul de funcţionare este simetric, releul 4, efectuează un blocaj de
tensiune minimă ca şi în prima variantă; în cazul unui scurtcircuit sau alt defect
nesimetric, tensiunea de ieşire U2 a filtrului 2 fiind mare, releul 3 întrerupe
alimentarea releului 4 şi acesta îşi închide contactul, acţionând releul 5 care transmite
comanda releelor 1 spre releul de timp 6 şi spre declanşarea întrerupătorului.
Tensiunea de pornire a protecţiei Upp3 se determină astfel încât releul 3 să nu-şi
deschidă contactele sub acţiunea tensiunilor care pot apărea în regim normal la ieşirea
FTSI.
Datele experimentale au condus la:

Upp3 = 0,06 Unom (10.28)

unde Unom este tensiunea între faze a GS [8, 13, 23].

10.7.3. Protecţia împotriva suprasarcinilor

Protecţia maximală împotriva scurtcircuitelor exterioare nu acţionează la

suprasarcini până la aproximativ 40% din puterea nominală, conform (10.25).
Împotriva suprasarcinilor se montează un releu de curent 7 (fig. 10.16)
conectat pe una din faze care acţionează la semnalizare, pentru a avertiza personalul
de tură. Semnalizarea este temporizată (releul de timp 8) pentru a se evita semnalele
cauzate de suprasarcini de foarte scurtă durată sau de scurtcircuite exterioare, care
sunt deconectate de către protecţiile reţelei. Temporizarea trebuie să fie superioară
celui mai mare timp al celorlalte protecţii.
Curentul de pornire se determină cu relaţia
K sig
I pp  I nom (10.29)
K rev
în care : Ksig = 1,05 şi Krev = 0,85
Înlocuind în relaţia (10.29) se obţine:
Protecţia generatoarelor sincrone 217

1,05
I pp  I nom  1,2 I nom (10.30)
0,85
Deci această protecţie semnalizează apariţia suprasarcinilor care depăşesc
aproximativ 20% din sarcina nominală.

10.8. ALTE PROTECŢII ALE GENERATORULUI SINCRON

10.8.1. Protecţia împotriva creşterii tensiunii la bornele generatorului

La bornele unui GS pot apărea supratensiuni provocate de fenomene

atmosferice apropiate, de alimentarea unor sarcini capacitive (reţele de cable, linii
lungi de foarte înaltă tensiune, etc.). Pentru detectarea acestui regim poate fi folosit
un releu maximal de tensiune combinat cu un releu de impedanţă.
O situaţie aparte prezintă hidrogeneratoarele la care creşterea tensiunii poate fi
determinată de ambalarea grupului turbină – generator, ca urmare a unei scăderi
bruşte a sarcinii, întrucât admisia apei nu poate fi oprită rapid, iar creşterea turaţiei
duce la creşterea tensiunii la borne. Ca urmare se prevede o protecţie maximală de
tensiune temporizată împotriva creşterii tensiunii la bornele înfăşurării statorice,
reglată la: Upp = (1,2…1,7) Unom şi timp de acţionare ta = 0,5 secunde, pentru a se
evita acţionarea la creşteri de tensiune de scurtă durată.
Unele protecţii cu relee maximale de tensiune utilizează punţi de redresare cu
semiconductoare, având avantajul că funcţionarea releului nu este influenţată de
variaţiile frecvenţei reţelei de alimentare [13, 23].

10.8.2. Protecţia generatorului sincron împotriva trecerii accidentale în

regim de motor

Trecerea GS în regim de motor poate avea loc în cazul defectelor motorului

principal de antrenare (turbina termică sau hidraulică). În acest caz cuplul de
antrenare al turbinei fiind inferior, GS trece în regim de motor antrenând la rândul
său turbina; astfel GS consumă putere activă din sistem pentru acoperirea pierderilor
(0,5%…6%) şi debitează putere reactivă în sistem.
Împotriva acestor regimuri anormale de funcţionare, se introduce o protecţie
care sesizează sensul de circulaţie al puterii active. Se poate deci utiliza un releu
direcţional de putere activă care să comande cu o temporizare declanşarea
întrerupătorului generatorului sincron [13].