Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din punct de vedere botanic facelia face parte din ordinul Solanales, familia
Hydrophylaceae, genul Phacelia si are denumirea latina Phacelia tanacetifolia Benth.
Planta erbacee, anuala, originara din America de Nord si din Muntii Anzi din
Chile unde creste spontan.
In a doua jumatate a secolului al 19-lea a fost adusa in Europa fiind cunoscuta ca
planta melifera si ornamentala.
Pe teritoriul Romaniei facelia a fost introdusa in cultura la inceputul secolului 20,
respectiv dupa primul Razboi Mondial cultivandu-se cu predilectie in campia din sudul
tarii ca planta melifera si furajera.
Facelia are radacina pivotanta si foarte puternica, care patrunde adanc in sol si
tulpina ei este inalta de 40-80 cm, de culoare verde cu nuante rosiatice, ramificata in
partea superioara si acoperita cu peri scurti, asprii sau rigizi spre varf.
Prezinta frunze sesile, penate, cu 7-8 foliole liniare, crestate sau penate si are flori
albastre-violacee sau albe, dispuse in evantai, cu 35-60 de flori intr-o inflorescenta si cu
anterele si stilul iesit din floare.
Glandele nectarifere se gasesc la baza florilor unde formeaza un disc nectarifer in
jurul ovarului.
Rasarirea faceliei are loc la 6-7 zile de la semanat, inflorind de la 40 de zile de la
aceasta si printr-un semanat esalonat se poate obtine o perioada de inflorire de mai
(aprilie) pana in octombrie.
Durata de inflorire a unei culturi de facelie este de 30-50 de zile.
O floare dureaza in general 1 la 2 zile cu o perioada de inflorire maxima de 20-25
zile in functie de evolutia conditiilor climatice.
Aici trebuie specificat ca in zonele de campie, cu temperaturi ridicate, duratele de
inflorire sunt mai scurte, de 25-30 zile pe cand in zonele mai umede inflorirea dureaza
mai mult.
Este de specificat ca inflorescentele de facelie sunt deosebit de atractive pentru
albine atat prin coloritul lor cat si prin mirosurile pe care le emana, asemanatoare cu
cele dintr-un atelier de procesat miere.
Facelia se poate cultiva in regiunile secetoase, fiind o planta rezistenta la seceta,
dar si in zonele mai racoroase si mai umede, plantele vegetand bine in conditii de
umiditate.
De asemenea, rezista bine la brumele tarzii in primavara cat si brumele timpurii in
toamna.
Drept urmare, facelia se poate cultiva atat primavara timpuriu cat si toamna
tarziu.
Ea nu suporta bine solurile saraturoase, dar in schimb poate fi cultivata pe soluti
argiloase sau nisipoase.
Perioada scurta a ciclului de vegetatie al plantei, respectiv la 80-90 de zile
permite semanatul ei in miristea cerealelor paioase sau dupa plantele care elibereaza
terenul mai devreme, asigurandu-se astfel o vegetatie continua pana toamna tarziu.
Printr-un semanat esalonat se poate asigura o perioada de inflorire incepand din
luna aprilie pana in luna octombrie.
Specia se integreaza astfel intr-un ciclu de rotatie de culturi variate si asigura o
intrerupere in rotatia culturilor adaptandu-se mai ales in zonele de culturi intensive.
Pag. 1 / 5
Pe langa specia de facelie, descrisa in cazul de fata trebuie amintit ca mai exista si
alta specie de facelie ca: Phacelia congesta, Phacelia divaricata si Phacelia
campanularia, aceasta avand insa mai mica importanta melifera.
Pe langa utilizarile in scopuri melifere facelia se mai utilizeaza ca planta furajera,
amelioaratoare a solului, antipoluanta si antinematoda.
Planta intruneste toate conditiile unei bune plante furajere prin calitatile sale
nutritive, proteine si grasimi brute la fel ca borgeag, dar din cauza perilor de pe partile
aeriene ale sale ea nu este consumata cu placere de animale.
Inlaturarea acestui impediment se poate face prin cultivarea ei in amestec cu alte
furaje cum ar fi borgeagul, mazarichea, mazarea, soia etc.
Cercetarile au evidentiat un exemplu de amestec furajer foarte avantajos compus
din mazariche 100 kg/ha, ovaz 40-50 kg/ha si facelie 3-4 kg/ha.
Pentru imbunatatirea calitatilor furajere se pot intreprinde si actiuni de ameliorare
urmarindu-se ca prin selectie sa se creeze noi soiuri cu tulpini si frunze fara peri.
Tot din punct de vedere al calitatilor furajere, exista dezavantajul continutului
scazut al faceliei in hidrati de carbon (zaharuri) ceea ce impune, pentru corectare,
insilozarea faceliei in amestec cu alte plante furajere cu continut bogat in hidrati de
carbon cum ar fi cu ovaz, porumb, secara de toamna si altele.
Prin cultivarea faceliei aceasta are o actiune beneficaasupra solului deoarece prin
dezvoltarea sa rapida, in 40 zile ajunge la inflorire, si prin frunzisul des, circa 43 t/ha, ea
inabuse buruienile si mentine curat terenul pana la cultura urmatoare.
Avand o retea de radacini foarte dezvoltata, pivotante si puternice se produce
distrugerea talpii araturii si acestea patrund adanc in sol absorbind astfel apa si resturile
de ingrasaminte elemente pe care le restituie apoi solul prin descompunerea sa.
Astfel solul oferit culturii urmatoare este aerat si are o rezerva naturala de
ingrasaminte asimilabile pentru o perioada de cel putin doua luni.
Cultura de facelie poate fi folosita cu succes ca ingrasamant verde prin
ingroparea, dupa epuizarea perioadei de inflorire, caz in care masa verde de pe un hectar
echivaleaza cu 30 tone de balegar natural.
Se considera ca in aceasta ocazie un hectar de masa verde de facelie incorporata
solului elibereaza in doua luni 50 de unitati azot pe tona de de materie uscata produsa
sau 3,43 t/ha.
Culturile de facelie au o actiune antipoluanta prin captarea din sol a nitratilor si
resturilor de ingrasaminte ramase de la culturile precedente si preintampina, in caz de
ploi abundente spalarea solului si infiltrarea, in panzele de ape freatice, a substantelor
poluante si puternic nocive.
Prin faptul ca facelia, ca ingrasamant verde, este saraca in substante hranitoare
nematode utilizarea ei ca ingrasamant duce la reducerea cu 20% a populatiilor de
nematode.
Facelia constituie o planta melifera foarte valoroasa, prin florile sale deosebit de
atragatoare pentru albine, punand la dispozitia acestora insemnate cantitatii de nectar si
polen.
Trebuie precizat ca potentialul nectarifer al florilor de facelie oscileaza in limite
mari depinzand atat de factorii climaterici si pedologici cat si de epoca semanatului.
Florile plantei sunt vizitate foarte intens de albine pe toata durata infloritului si
frecventa de vizitare a florilor se intensifica mai ales dimineata cand albinele culeg atat
nectar cat si polen, iar dupa-amiaza culesul se axeaza mai mult pe nectar.
Pag. 2 / 5
Durata culesurilor de nectar si polen din culturile de facelie pot fi marite, din
aprilie pana in octombrie, prin utilizarea de sole vecine in care sa se realizeze
insamantari esalonate incepand din noiembrie-decembrie, in pragul iernii, continund cu
februarie-martie, in mustul zapezii si terminand cu iunie-iulie, dupa recoltarea cerealelor
paioase.
Mierea provenita din nectarul cules de albine de la facelie este de culoare
deschisa-chihlimbarie sau alba, avand un gust placut si miros fin, discret.
Cantitatea de nectar secretata de florile de facelie este de 1-4,5 mg/floare, cu o
concentratie a zaharului de 28%, productia de miere, in conditii foarte bune, este de
600-1000 kg/ha, iar in conditii mai putin favorabile de 300-600 kg/ha si se considera ca
planta are o pondere economico-apicola mare (M).
Pag. 4 / 5
In principal, operatiunile de conditionare implica precuratirea semintelor si
selectarea lor.
Precuratirea semintelor se face pentru eliminarea resturilor vegetale care ar putea
duce la deprecierea puritatii semintelor si implicit scaderea caliatii lor.
In functie de conditiile in care s-au dezvoltat culturile de facelia, productia de
seminte la ha va varia de la 150 la 500 kg.
Selectarea se face cu selectoare echipate cu site corespunzatoare pentru seminte
mici, obtinandu-se astfel puritatea corespunzatoare a semintelor dupa care, in final, se
face insacuirea.
Pag. 5 / 5