Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
• funcţionarea normală a ferestrelor;
• existenţa diferenţei de presiune sonoră pe ambele ferestre;
• funcţionarea normală a trompei Eustache;
• presiunea egală pe ambele părţi ale timpanului.
2
Cu ajutorul diapazoanelor din otel in forma de U, care dupa lovire emit un sune
T de o anumita frecventa.
Proba Rinne(compararea duratei perceptiei auditive pe cele 2 cai: aeriana si osoasa),
Proba Weber(determina lateralizarea sunetului), proba Schwabach(determina durata perceptiei
Sunetului transmisa pe cale osoasa), proba Gelle(determina mobilitatea scaritei).
8. Examenul audiometric.
Pentru efectuarea acestui examen este necsar un ap- audiometru, compus din
:generatorul de sunete de dif frecvente, modulatorul intensitatii sunetului,
2 casti-telefoane(una pentru transmisia sunetelor pe cale osoasa si cealalta pe cale aeriana).
Rezultatele obtinute in timpul examenelor pot fi inregistrate sub forma de grafic-audiograma,
Care are drept scop determinarea localizarii procesului patologic in analizatorul auditiv.
3
12. Corpii străini auriculari. Dopul de cerumen.
Etiopatogenia. Originea lor este variată: exogenă (obiecte mici, insecte,
Seminţe de floarea soarelui, de harbuz, porumb etc);
Endogenă (dopul epidemic şi dopul de cerumen).
Simptomatologie: durere auriculară (otodinie) оn caz de corp străin ascuţit;
Hipoacuzie de tip transmisie. Otoscopia pune оn evidenţă prezenţa corpului străin
Оn conductul auditiv extern (c.a.e.).
Tratamentul expune extragerea corpului străin din c.a.e. Cea mai sigură,
Simplă este metoda lavajului (spălătura) c.a.e.
Inainte de a efectua spălătura c.a.e. Medicul precizează dacă traumatizatul
Nu suferă de otită medie cronică supurată. Оn caz de otită medie cronică supurată
Şi in lipsa dereglărilor labirintice spălătura c.a.e. Se poate face folosind dezinfectante,
Sau corpul străin se va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale.
Tehnica spălării c.a.e.: traumatizatul se aşază pe un scaun. Pe umărul lui
Se pune un şervet, iar pe acesta o tăviţă renală. Medicul ia seringa Guyon cu Mвna
dreaptă, iar cu degetul mare şi indicele mвinii stвngi trage pavilionul urechii La
maturi inapoi şi in sus, iar la copii inapoi şi оn jos pentru a indrepta direcţia C.a.e.
Degetul mijlociu al mainii stingi se aplică la capătul distal al seringii cu Scop de a
o fixa pe peretele postero-superior al conductului auditiv extern оn Timpul
spălăturii.
Apa sau soluţia dezinfectantă trebuie să fie de 36-37°C. Apa sau lichidul
Dezinfectant (Furacilină, Rivonol, Dioxidină, Miramistină etc.) Se introduce оn
Jeturi succesive spre peretele postero-superior.
4
Constituţionale, reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările
Medicamentoase. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura, dopurile
De vată, bolile de piscină, supuraţia urechii mijlocii. Factorii favorizanţi
generali Diminuează rezistenţa organismului. Printre acestea se numără: diabetul
zaharat, Tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescenţa, alergia
Simptom: Durerea apare de timpuriu, iradiază in hemicraniu şi
Se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul, in funcţie de etapa
Evolutivă a furunculului, acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate
De durere. Din punct de vedere funcţional, bolnavul poate avea şi o uşoară
Hipoacuzie, оn cazul cind furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a
Conductului. Se mai оnregistrează febră şi frisoane.
Se recomandă băi auriculare cu soluţii antiseptice
(alcool boricat), cu antibiotice: Penicilină, Aureocicline, Cloramfenicol. La
Tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin,
Vitaminoterapie, fizioterapie.
Otita externă difuză
Inflamaţia pielii conductului este determinată de o iritaţie locală,
Care poate avea cauze multiple, cele mai frecvente fiind următoarele:
- scurgerile auriculare, оntreţinute de otite medii supurate;
- eczemele infectate ale conductului auditiv;
- furunculozele persistente ale conductului auditiv;
- iritaţiile mecanice locale ale tegumentelor conductului cu chibrituri,
Scobitori, ace de păr. Otita externă difuză poate fi uni- sau bilaterală. Din
Punct de vedere subiectiv, bolnavul acuză la оnceput o mвncărime intensă оnsoţită
De o senzaţie de tensiune şi căldură la nivelul conductului. Dacă afecţiunea
Progresează, apar dureri vii, care iradiază оn hemicraniu şi se exacerbează оn
Timpul masticaţiei. Apăsarea asupra tragusului se dovedeşte mai puţin dureroasă
Decвt оn furuncul. Temperatura corpului este subfebrilă sau normală. Antibiograma este obligatorie.
Оn lipsa acesteia se va administra o antibioterapie
Antistafilococică pe cale generală. Local se va urmări efectuarea zilnică sau cel Puţin
o dată la două zile a unei toalete riguroase, de preferat prin aspirarea secreţiilor. Se
vor instila sub formă de picături sau pe meşe soluţii de Rivanol 2%; Cloramină
1%; Dalibaur; alcool 80°; Fenosept.
5
La o ameliorare vădită a stării generale a bolnavului. Durerea otică şi senzaţia
De tensiune otică se atenuează, febra scade sau dispare complet.
Perioada postperforativă. Оn această perioadă toate simptomele subiective
Şi obiective cedează sau dispar treptat. Starea generală se normalizează. Otoreea
Devine mucoasă şi din ce оn ce mai puţin abundentă. Timpanul nu este hiperemiat
Şi infiltrat. Reperele timpanului revin la normal. Perforaţia оncepe să se оnchidă.
Febra şi otodinia, cefaleea, insomnia şi alte simptome dispar. De regulă OMA
Se vindecă după 2-4 săptămвni.
Tratament : Sulfamidele Amoxiclavul - intravenos sau oral.
Augumentinul. Cefalosporine orale
Tratamentul chirurgical. Odată formată, colecţia de puroi va trebui urgent
Drenată prin timpanotomie, fără a se aştepta perforarea spontană,
6
Copiii isi freaca urechile in incercarea de a-si usura suferinta
- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti,
Parand tafnosi sau irascibili
- ameteala si pierderea echilibrului
- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie
. Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina
Pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata".
7
Legatura dintre urechea medie si gat, tub numit Trompa lui Eustache. Lichidul, care
In mod normal curge, in caz de raceala se acumuleaza in urechea medie. Bacteriile sivirusurile
Se dezvolta in urechea medie si cauzeaza infectia urechii.
Aceasta conditie se intalneste cel mai des la copiii mici, pentru ca in cazul lor,
Trompa lui Eustache este mai scurta si se poate bloca mai usor decat la copiii mari sau adulti.
Simptoame:
Febra
- secretia care se scurge din ureche este subtire si galbena. Daca secretia contine si
Sange asta denota faptul ca timpanul s-a rupt
- scaderea apetitului, varsaturi, irascibilitate
- tulburari ale somnului
- este posibila pierderea auzului.
Simptomele acumularii de secretie includ:
- pocnete, tiuituri sau senzatia de plenitudine sau presiune in ureche.
Copiii adesea au dificultati in descrierea simptomatologiei. Copiii isi freaca urechile in
Incercarea de a-si usura suferinta
- pierderea auzului. Copiii care isi pierd auzul pot parea visatori sau neatenti,
Parand tafnosi sau irascibili
- ameteala si pierderea echilibrului
- otita medie supurata este acumularea unei secretii in urechea medie, fara infectie.
Copilul poate sa nu prezinte simptomatologie de boala, dar secretia poate determina
Pierderea auzului sau senzatia de "ureche infundata".
Boala apare de regulă pe leziunile tegumentelor
Conductului auditiv extern produse de gratajul cu chibritul, cu acul, cu degetul,
Sau este declanşată de baia оn apă poluată, sau apare pe fondul unei otite medii
Pruriginoase.
Flora microbiană, care infectează tegumentele pavilionului şi conductului, Este
reprezentată, оn ordinea frecvenţei, de stafilococul piocianic, proteus,
Streptococ, colibacili. Excesul de sebum şi stagnarea cerumenului pot favoriza
Exacerbarea virulenţei saprofite locale. Factori favorizвnd locali sunt eczemele
Constituţionale, reacţiile alergice locale determinate оn special de pulverizările
Medicamentoase. Factori favorizanţi ai maceraţiilor locale sunt căldura, dopurile
De vată, bolile de piscină, supuraţia urechii mijlocii. Factorii favorizanţi generali
Diminuează rezistenţa organismului. Printre acestea se numără: diabetul zaharat,
Tuberculoza, surmenajul accentuat, convalescenţa, alergia
Furunculul conductului auditiv extern este situat la
Nivelul conductului cartilaginos şi respectă porţiunea sa osoasă unde nu există
Foliculi pilosebacei. Durerea apare de timpuriu, iradiază оn hemicraniu şi
Se exacerbează оn timpul mişcărilor de masticaţie. Bolnavul, оn funcţie de etapa
Evolutivă a furunculului, acuză o stare generală alterată şi insomnii provocate De
durere. Din punct de vedere funcţional, bolnavul poate avea şi o uşoară Hipoacuzie,
оn cazul cвnd furunculul produce o obstrucţie mai accentuată a Conductului. Se
mai оnregistrează febră şi frisoane. Se recomandă băi auriculare
Cu soluţii antiseptic (alcool boricat), cu antibiotice: Penicilină, Aureocicline, Cloramfenicol. La
Tratamentul local se va adăuga un tratament general susţinut de autovaccin,vitaminoterapie,
fizioterapie.
21. Mastoidita.
Mastoida face parte din osul temporal al craniului. Poate fi palpata ca o
Proeminenta osoasa posterior si usor superior lobului urechii.
Contine spatii mici pline cu aer (celule aeriene). Este conectata cu urechea medie, Si
astfel atunci cand exista o colectie lichidiana in urechea medie, este prezenta o
8
Cantitate mica de lichid si in spatiile cu aer din mastoida.
Simptomele initiale ale mastoiditei pot fi aceleasi cu simptomele din faza initiala
Infectiei urechii mijlocii.
Pielea care acopera mastoida devine eritematosa (inrosita), inflamata si sensibila,
Iar urechea externa este impinsa in lateral si inferior.
Alte simptome prezente sunt febra, durere in jurul sau in ureche, scurgeri cremoase din ureche.
Durerea tinde sa fie persistenta si pulsatila.
Afectarea auzului se poate inrautati progresiv.
L cauzator si pentru a determina care antibiotice vor fi mai eficiente in distrugerea bacteriei.
Antibioticele pot fi administrate oral odata ce bolnavul incepe sa se recupereze,
Iar administrarea lor se continua pentru cel putin 2 saptamani.
In cazurile foarte grave care afecteaza chiar osul mastoidian, cu formarea colectiilor
Purulente (abcese), este necesara drenarea abcesului si chiar indepartarea chirurgicala a mastoidei
(mastoidectomie).
Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene.
Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei.
Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. Pneumoniae, H.
Influenzae);
Altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas. In mod ideal,
Tratamentul trebuie ghidat dupa rezultatele culturilor din fluidul de la nilul urechii medii, obtinut prin
timpanocenteza.
Mastoidita se caracterizeaza prin erodarea septurilor osoase dintre celulele pneumatice mastoidiene
. Pacientii cu mastoidita acuta prezinta durere, sensibilitate si tumefactie la nilul mastoidei.
In cazul existentei unui abces subperiostal sau a celulitei, pavilionul auricular este impins in exterior
si in fata
9
. Unele cazuri implica microorganisme similare celor implicate in OMA (S. Pneumoniae, H.
Influenzae);
Altele pot fi atribuite S.aureus si bacililor gram-negativi, inclusiv Pseodomonas.
10
26. Diagnosticul diferenţial al mezotimpanitei şi epitimpanitei.
11
Tratamentul va fi conservator şi chirurgical, оn primele două forme - Congestivă
şi exsudativă-excepţional, conservator: antibiotice, antiinflamatoare,
Antiedemice, antihistaminice, regim la pat, оn caz de indicaţii -paracenteză.In
Formele supurativă şi necrotică - chirurgical - mastoidotomie sau evidarea
Petromastoidiană оn funcţie de forma otitei (acută sau cronică) care a cauzat
Labirintită. Se asociază şi tratamentul medicamentos.
Tratamentul chirurgical
In cazuri rare, o interventie chirurgicala se impune pentru drenarea colectiei purulente
Din urechea medie sau pentru indepartarea unui colesteatom.
12
Cu antibiotice, această fază se poate prescurta semnificativ, iar ruptura spontană
A timpanului poate fi chiar evitată.
Faza a treia: Vindecarea (2-4 săptămâni): Scurgerea din urechi se opreşte treptat, iar auzul se
normalizează.
La copii tineri pot să apară de multe ori vomă, diaree,datorită scurgerii secreţiilor purulente,
Care poate irita astfel sistemul digestiv.
Deshidratarea care urmează tulburărilor digestive agravează şi mai mult simptomele.
Dacă tratamentul otologic corespunzător nu este urmat din timp, timpanul perforează spontan.
În momentul acesta durerile pacientului scad, datorită dispariţiei tensiunii timpanului.
În cazul otitei medii pasul cel mai important este asigurarea aerisirii camerei timpanului şi
îndepărtarea secreţiilor.
De aceea este importantă practicareaperforării artificiale a timpanului(paracentezei).
Cu ocazia acestei proceduri se taie un mic orificiu pe timpan, cu ajutorul unui instrument
Asemănător unei lănci minuscule, prin care se extrag secreţiile. Intervenţia în general se practică sub
anestezie locală.
Uneori se poate întâmpla ca orificiul să se închidă înainte de vindecarea completă.
În asemenea cazuri s-ar putea să fie nevoie de repetarea paracentezei.
Nu este de dorit să se aştepte până la ruperea, la perforarea spontană a timpanului,
Pentru că în acest caz - datorită orificiului de perforaţie – la nivelul timpanului s
E produce o rană cu marginile neregulate, care se vindecă greu, lăsând o cicatrice relativ
Groasă, crescând astfel pericolul apariţiei hipoacuziei.
Părinţii trebuiesc avizaţi în această privinţă, pentru că o crăpare a timpanului poate avea
Consecinţe mai grave, decât o rană minusculă produsă de paracenteză.
Pe lângă tratamentul otologic, s-ar putea să fie nevoie şi de administrarea antibioticelor
. Tratamentul se continuă încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor, pentru un minim de 5 zile.
Este bine să se înceapă cu un derivat de penicilină cu spectru larg, care se va schimba în caz de
nevoie, î
N funcţie de antibiogramă. Vindecarea poate fi accelerată de picături nazale, antipiretice a
Ntiinflamatoare, sau picături auriculare.
În cazuri recidivante, dacă inflamaţia este susţinută de hipertrofia amigdalelor adenoide
, îndepărtarea chirurgicală a acestora poate duce la soluţionarea problemei.
13
31. Sindromul Meniere.
Sindromul Meniere se datoreaza distensiei compartimentului endolimfatic al urechii interne.
Leziunea primara este localizata in sacul endolimfatic care este responsabil pentru
Filtrarea si excretia endolimfei (lichidul care umple cavitatile labirintului membranos al urechii).
Etiopatogenia bolile generale: diabetul zaharat, hipertonia, hipotonia, alergia; endocrine-
Avitaminozele, mai ales a vitaminei C;
- tulburările metabolismului apei, sărurilor minerale;
- infecţiilor de focar;
Simptomele clinice ale bolii sunt:
• Hipoacuzia de tip percepţie; acufene. Vertijul şi hipoacuzia se dezvoltă
Concomitent. Durata crizei este de la cвteva minute pвnă la 1-2 ore,
Hipoacuzia este unilaterală. Crizele se pot repeta оn aceeaşi zi sau la un
Anumit interval de timp. La examenul bolnavului оn perioada dintre
Crize se pune оn evidenţă persistenţa hipoacuziei, hiperrefiexiei, care
Trece apoi оn hiporeflexie labirintică.
• Dereglări de echilibru.
Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.
Tratamentul medicamentos prevede administrarea:
• Spasmoliticelor.
• Cardiotonicelor.
• Calmantelor.
• Antihistaminicelor.
Se administrează: Sol. Atropini ,Sol. Platifilini Q,2%-l-2
Bicarbonat de sodiu
Se interzic toate produsele alimentare toxice, excitante (alcoolul, tutunul,
Cafeaua), se reduce lichidul şi sarea.
14
Dar, nu poate distinge cuvintele rostite de acesta);
- ascultarea televizorului sau radioului la un volum mai ridicat decat in trecut;
- evitarea conversatiei si interactiunii sociale. Situatiile sociale pot deveni astfel
Obositoare si stresante in cazul pierderii auzului; persoana respectiva va evita aceste
Situatii din ce in ce mai mult pe masura pierderii auzului;
- depresia - foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului
Le afecteaza viata sociala.
15
Pleiocitoză - 1000-10000 -20000 şi mai multe cu preponderenţă
Neutrofile, zahărul şi clorurile sunt micşorate, mărită concentraţia de
Proteine.
Semne meningiene: redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinski ş.a.
Pozitiv
Tratamentul are ca scop:
A) Eliminarea focarului infecţios al urechii medii.
B) Combaterea stării generale grave a organismului prin administrarea
De cardio- şi vasotonice, calmante.
C) Decompresia creierului. Se administrează soluţii hipertonice оntru
Micşorarea tensiunii intracraniene; se deschide fosa craniană medie şi
Posterioară, se decolează dura mater.
D) Administrarea preparatelor antiinfecţioase şi antiinflamatorii: antibiotice,
Hormoni.
E) Efectuarea unui tratament simptomatic оn funcţie de simptome.
16
Meningială.
B. Sindromul de hipertensiune intracraniană: cefalee, vărsături,
Bradicardie, somnolenţă, tulburări psihice, tulburări respiratorii,
Convulsii, tulburări oculare, ameţeli, acufene, iritaţie meningială.
C. Sindromul de localizare. Apare de obicei mai târziu fiind condiţionat
Fie de edemul cerebral din vecinătatea abcesului, fie de o compresiune
La distanţă. Tulburările motorii se localizează de partea opusă leziunii.
Afazia este simptomul principal. Ea poate fi anamnestică, motorie,
Senzitivă, parafazică (nu numeşte corect obiectele), alexică, agrafică.
Se constată dereglări psihice - psihoza acută.
4. Perioada terminală depinde de forma clinică şi tratamentul aplicat.
Dacă clinic abcesul evoluează acut şi bolnavul nu este operat, moartea
Poate surveni fie prin encefalită difuză, fie prin deschiderea abcesului
În ventriculul lateral.
Tratamentul presupune sanarea chirurgicală a focarului osteitic cauzal,
Descoperirea cu drenarea sau enucîearea abcesului, combaterea infecţiei şi
Redresarea stării generale.
17
Petromastoidiană simplă şi lărgită.
Tratamentul medicamentos include:
1. Terapia antibacteriană. Se administrează un antibiotic cu spectru larg De
acţiune. S-a dovedit eficientă asocierea Benzilpenicilinei , Ampicilina
, Oxacilina, Meticilina, Cefalosporinele, Rifampicina,Lincomicina, Ristomicina.
2. Terapia dezintoxicantă, corecţia echilibrului acido-bazic şi
Lichidarea acidozei metabolice. Se administrează i/v cu picătură sol. Glucozae5%;
Sol. Clorură de sodiu de 0,9%-Poliglucină sau Reopoli-glucină 400ml.
3. Terapia combaterii edemului cerebral, neurotoxicozei şi a sindromului
Convulsiv. Deshidratarea se va efectua prin injectarea intravenoasă a
Soluţiei de Manitol
4. Terapia în combaterea şocului toxiinfecţios, sindromul CID
(coagulopatie intravasculară diseminată), insuficienţei suprarenale
acute,
Dereglărilor hemodinamice. În acest scop se administrează Prednisolon , Efedrina,
Adrenalină,Noradrenalină, Heparină
5. Terapia combaterii imunodeficienţei secundare şi fortificarea
Reactivităţii organismului. Se prescriu: Plasmă. Izogrupă antistafilococică,
Imunoglobulină antistafilococică, ATF, vitamine B,, C, PP, B,, B,„ B,.. O deosebită
Importanţă o are alimentarea raţională şi adecvată, precum şi îngrijirea igienosanitară.
6. Terapia simptomatică şi specifică în caz de afectarea concomitentă
A altor organe şi sisteme. De exemplu, în meningite otogene este generată de
O otită medie cronică supurată tuberculoasă. Se va face un tratament cu medicamente
Antituberculoase (Streptomicină ş.a.).
18
Etmoidului formează peretele lateral (extern) al foselor nazale, iar peretele lateral -
Peretele medial al orbitei. Etmoidul are legături cu planşeul sinusului frontal, cu
Sinusul maxilar, situat inferior, şi cu sinusul sfenoidal, situat posterior.
Sinusul sfenoid este situat deasupra rinofaringelui, оnaintea apofizei bazale a
Occipitalului şi posterior de fosele nazale. Are оn medie un volum de cea 7-8 cm3.
I'eretele anterior al sinusului vine оn raport cu cavitatea nazală şi cu etmoidul.
Orificiul de drenare a sinusului sfenoid se află pe acest perete оn porţiunea Nazală, оn
spatele cornetului superior. Peretele posterior vine оn raport cu fosa
Cerebrală posterioară. Cel superior are raporturi cu:
- glanda pituitară (hipofiza) din şeaua turcească;
- hiasma optică;
- bandeletele olfactive;
- partea antero-internă a lobului frontal.
19
45. Particularităţile anatomice a reţelei venoase a nasului Şi
sinusurilor paranazale. Importanţa în clinică.
Reţeaua venoasă a nasului este bine dezvoltată. Venele nasului duc sвngele
Оn vena facială, iar ultima se varsă оn vena
Jugulară internă. Vena unghiulară se
Anastomozează cu vena oftalmică care
Străbate sinusul cavernos. De aceea o
Infecţie nazală poate genera tromboza sinusului
Cavernos, fenomen оnregistrat оn caz de
Furuncul al nasului, traumatism nazal cu
Infectarea ţesutului feţei, nasului şi a
Sinusurilor paranazale. Venele posterioare se
Varsă оn vena sfeno-palatină. Există legături
Directe dintre venele nasului şi venele
Endocraniului, fapt ce condiţionează pericolul
Dezvoltării complicaţiilor endocraniene оn caz Fig. 11. Zona
Kissellbach. De patologie rinosinuzală.
Limfaticele. Vasele limfatice de la nas şi sinusurile paranazale se varsă оn
Ganglionii submandibulari, cervicali profunzi, retrofaringieni şi jugulo-carotidieni.
Inervaţia este asigurată de nervul oftalmic, trigemen, parasimpatic şi Simpatic.
20
Luturor organelor şi sistemelor organismului. O respiraţie nazală bună se poate
Compara cu o comoară de nepreţuit. Fosele nazale au pereţi neregulaţi, ceea ce
Duce la оncetinirea curentului de aer şi crearea condiţiilor pentru un debit maiconstant
De aer.
Aerul inspirat la trecerea prin nas suportă următoarele modificări: se
Оncălzeşte, se umezeşte, se purifică. Оncălzirea lui оn fosele nazale este condiţionată
De forma rulată a cornetelor nazale,
Purificarea aerului inspirat este asigurată оn primul rвnd de activitatea
Aparatului mucociliar. Particulele mai mari din aerul inspirat sunt reţinute cu
Ajutorul vibrizelor, firişoare de păr de la nivelul vestibulului nazal
21
banale: - la debut se manifesta prin:cefalee, frisoane stranuturi, astenie mialgii, secretii nazale apoase,
obstructie nazala, hiposmie-anosmie. - in stadiul urmator secretia devine mucopurulenta, iar
simptomatologia generala scade in intensitate.Boala evolueaza de cele mai multe ori spre vindecare
completa. Rareori se poate complica cu: sinuzite, otite, faringite, laringotraheobronsite, complicatii
oculare. Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare( ibuprofen,diclofenac, etc.)
Antitermice ( paracetamol), antalgice, antialergice, dezinfectante nasofaringiene( instilatii nazale de
picaturi de vasoconstrictoare de 2-3 ori pe zi), antiseptice locale, vitaminoterapie, inhalatii, aerosoli.
In caz de suprainfectie se administreaza antibiotic, de preferinta dupa efectuarea antibiogramei din
secretiile nazale. Tratamentul igienodietetic presupune repaus la pat in camera aerisita,alimentatie
usoara,bai calde la piciare.
22
florei microbiene: pensulatii cu glicerina glucozata, aerosoli cu antibiotice(streptomicina),vaccinare.
3Tonificarea starii generale: calciu, vitamine, proteinoterapie. Tratamentul chirurgical in rinita
cronica atrofica vizeaza eliminarea crustelor, combaterea formarii lor si micsorarea calibrului foselor
nazale prin interventii la nivelul septului nazal, peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul
planseului foselor nazale.
54.Polinozele.
Polinoza reprezinta o alergie la polenul diferitelor plante.
Polenul se transmite pe caleea aerului si provoaca, la contactul
Cu mucoasa nazala sau oculara, o reactie alergica imediata (de tip 1).
Simptomatologia se manifesta de obicei sezonier si cedeaza in perioadele cu ploaie.
Etiologie
Polinoza poate fi declansata de polenul diferitelor tipuri de plante, cum ar fi:
Graminee (secara), ierburi, pomi (mesteacan, stejar), arbusti (alunul) si
Plante medicinale (pelinul negru). In functie de perioadele de polenizarea ale acestor plante,
23
Polinoza poate sa apara de mai multe ori pe an.
De obicei polinoza se asociaza si cu o reactie incrucisata la alimente care contin proteine a
Caror structura moleculara e similara cu a alergenului polen. Se intampla adesea ca persoanele
Alergice la polenul de mesteacan, de exemplu, sa reactioneze alergic si la alune.
Simptomele tipice din polinoza sunt : lacrimarea, senzatia de arsura la nivel lacrimal, stranut
, rinoree, nas infundat, tuse, gat iritat, reactii alergice ale pielii (inflamari si roseata).
Pot sa apara de asemenea probleme de concentrare si de somn. Cazurile grave se asociaza
Cu dispnee si pot duce la astm bronsic de etiologie alergica. Riscul persoanelor alergice
La polen de a se imbolnavi de astm este 3 ori mai mare decat al celor non-alergice.
In paralel cu reactiile alergice specifice, polinoza poate determina si o hipersensibilitate
Nazala fata de factori iritanti nespecifici cum ar fi fumul de tigara, praf, substante mirositoare,
Schimbari de termperatura, care se manifesta prin stranut
Tratamentprima atitudine terapeutica in polinoza este evitarea, pe cat posibil, a contactului
Cu factorul alergen. Dat fiind faptul ca polenul se poate transmite pe distante kilometrice pe calea
aerului,
Aceasta masura profilactica poate fi greu de realizat. Una din metodele anevoioase de prevenire a
Polinozei o constituie voiajul in acele zone climatice care nu corespund cu locul de resedinta i
N privinta perioadelor de inflorire. Incidenta alergenilor este mai mica in tinuturile muntoase si la
mare
.Pentru ameliorarea simptomelor acute din polinoza se adminstreaza antihistaminice cu actiune
rapida,
Solutii de glucocorticoizi si corticoterapie inhalatorie. Singurul tratament etiologic il reprezinta
hiposensibilizarea.
Unele produse cosmetice care contin Dexpantenol, uree sau aloe vera pot ameliora
Unele reactii alergice la nivelul pielii:
Senzatiile de arsura si urticaria.
24
Aceasta complicatie impune administrarea de antibiotice si evacuarea abcesului
Prin incizia mucoasei nazale de ambele fete ale septului. Aceste cai de drenaj ale
Abcesului trebuie sa fie in planuri diferite, decalate pentru a preveni aparitia perforatiei septale.
Netratat abcesul septal, se poate complica cu condrita septului, a carui vindecare duc
E la deformarea piramidei nazale, sau in cazuri de agresivitate crescuta a germenilor patogeni
La instalarea unei tromboze de sinus cavernos, datorita propagarii infectiei prin intermediul venei
oftalmice.
25
Schi, motociclism etc). La barbati traumele nazale se intalnesc mai des decat la
Femei.
Simptomatologia. Bolnavii prezinta diverse plangeri in functie de forma
Raumatismului si alte circumstante. Simptomele pot fi locale si generale. Cele
Generale se manifesta prin: dureri, slabiciuni, paloarea fetei, hemoragii etc. In
Raumatisme grave simptomatologia este mult mai accentuata si mai periculoasa.
Bolnavii in aceste cazuri suporta o comotie cerebrala, lipotemie.
Din simptomele locale mentionam: epistaxis, tumefactie, echimoze. Plaga Are
o forma zdrobita, taiata, piramida nazala deformata, mai ales in fractura
Oaselor nazale. La unii bolnavi se poate constata emfizem subcutanat, crepitati
Osoase etc. Prin rinoscopia anterioara se exploreaza starea foselor nazale.
Acestea pot fi permeabile ori obturate cu cheaguri de sange; septul nazal poat
Fi deplasat ca unnare a traumei sau hematomului. Lezarea sau turgescent
Cornetelor nazale poate provoca obstruarea foselor nazale. Un simptom importan
Constituie scurgerea de lichid cefalorahidian din fosele nazale.
Pentru precizarea diagnosticului este necesar sa se faca radiografia nasului
Din fata si din profil. Multitudinea de simptome pot fi incluse in trei sindroame: dureri, hemoragii,
Dereglari functionale. Acuitatea acestora determina tactica medicala.
Tratamentul are ca scop combaterea socului, hemoragiei, prelucrarea plagii.
Aceste manipulari vor fi efectuate de catre medicul O.R.L. de garda, impreuna
Cu chirurgii ori alti specialisti de garda. Insa, in majoritatea cazurilor, examenul
Primar al acestor bolnavi este efectuat de catre medicul de familie si deci el va fi
Acela care va acorda asistenta medicala de urgenta. Este important de a retine ca
Prelucrarea plagii trebuie facuta cat mai devreme posibil, cat mai econom si mai
Amplu. Folosind diverse manevre extra- si intranazale, se vor repune in pozitie
Anatomica normala capetele osoase sau cartilaginoase fracturate.
26
Pacientii ce sufera de diabet sau alte deficiente ale sistemului imunitar (cum ar fi virusul HIV)
au risc crescut de a suferi de episoade recurente de sinuzita acuta.
27
Etiopatogenia.De cele mai multe ori aceasta forma de sinuzita maxilara est
e generata de actiunea mai multor factori favorizanti cum ar fi: vegetatiile adenoide,
adenoidita acuta si cronica, rinitele acute si cronice, deviatia de sept nazal, avitaminoza,
tulburarile metabolice, conditiile structural-anatomice ale cavitatilor sinusurilor maxilare,
scaderea imunitatii locale si generale, noxe de productie etc. In majoritatea cazurilor sinuzita
maxilara cronica se instaleaza dupa o rinita sau sinuzita maxilara
Acuta netratata sau tratata insuficient, sub influenta altor factori nocivi.
Simptomatologia. Bolnavii acuza cefalee accentuata din partea sinusului
Afectat, obstructie nazala, rinoree purulenta cu un puroi gros, galben sau verde.
Rinoscopia anterioara stabileste o rinoree uni- sau bilaterala franc purulenta pe
Planseul fosei nazale sau in meatul mijlociu.
Diagnosticul se bazeaza pe analiza foarte minutioasa a anamnezei, tabloul
Clinic, rezultatelor rinoscopiei, metodelor auxiliare de investigatie descrise i
Sinuzitele acute. Tratamentul este dificil, deoarece fortele de rezistenta ale organismului
Sunt diminuate, modificarile mucoasei, iar uneori si cele ale peretilor ososi, devin
Ireversibile. Se cere o atentie deosebita in aprecierea justa a rolului altor factori
In evolutia bolii si anihilarea actiunii lor (cariesul dentar, alergia, devierile de sept
Nazal, patologia nazofaringelui, prezenta altor boli, dezechilibrul imunologic etc)
Tratamentul medical este acelasi ca si in sinuzitele acute. Suplimentar se
Efectueaza drenarea sinusului cu un tub de polietilena (Edinac) prin care se pot
Face spalaturi sinuzale cotidiene.
Scopul principal al tratamentului chirurgical consta in deschiderea sinusului,
Indepartarea tuturor modificarilor patologice locale si formarea unei stome largi
Cu fosele nazale pentru eliminarea libera a continutului patologic al sinusului.
Tratamentul chirurgical se poate efectua prin metode endoscopic
Microchirurgicale si prin metode chirurgicale radicale.
Prin metode endoscopice microchirurgicale se efectueaza punctionarea
Unui chist, ablatia unui granulom, deschiderea larga a sinusului maxilar la nivelul
Meatului inferior cu drenaj temporar larg. In aceste cazuri este utilizata tehnica
Medicala respectiva: sinusoscopul, microscopul etc.
Prin metode chirurgicale radicale se deschide larg sinusul maxilar afecta
Se chiureteaza si se inlatura toate procesele patologice si se efectueaza o anasto-
28
De sinuzita.
Tabloul clinic se manifesta prin respiratie nazala insuficienta, cefalee,
Dureri in regiunea sinusului afectat, rinoree mucopurulenta, purulenta franc. La
Palparea tegumentelor peretelui anterior si anteroinferior se stabileste sindromul
Algic. Endonazal se observa reducerea impermeabilitatii fosei sau a foselor nazale
(daca procesul este bilateral), prezenta secretiilor purulente in meatul nazal
Mediu, tumefactiei si hiperemiei mucoasei nazale.
La precizarea diagnosticului, in afara de anamneza, se va lua in considerare
Tabloul clinic si rezultatele investigatiilor suplimentare (radiografia, tomografia
Computerizata etc). Punctia sinusului frontal, ca de altfel si cateterizarea lui,
Confirma sau infirma diagnosticul.
29
Sinusurile etmoide si maxilare comunica, iar sinusurile etmoidale sunt
Separate de orbita numai printr-o lama osoasa subtire (lama papiracee).
1. Celulita periorbitara si orbitara se poate produce prin extensie
Directa vasculara a infectiei sinusale. Manifestarile initiale sunt dominate de
Edem si eritem in unghiul intern al orbitei. Extensia infectiei sinusului Maxilar
si frontal determina edemul si congestia planseului si plafonului orbitar. Celulita
orbitara se prezinta ca:
• Edem conjunctival (chemozis)
• Protuzia ochiului
• Durere si tensiune oculara
• Hipomobilitate oculara
Aceasta complicatie necesita tratament agresiv, cu doze mari de
Antibiotice, intravenos.
2. Abcesul subperiostal si orbitar prezinta urmatoarele semne
Clinice:
• Scaderea acuitatii vizuale
• Chemozis
• Protozis
• Oftalomologie
Semnele extensiei intracraniene sunt:
• Cefalee severa • Iritatie meningiala • Greata si vomismente
• Diplopie • Fotofobie • Edem papilar • Semne neurologice de focar
• Coma
Semnele oculare se pot dezvolta, de asemenea, si la ochiul contro-
Lateral. Diagnosticul poate fi confirmat prin CT-scan.
Tratamentul extensiei intraoculare a infectiei implica administrarea
Intravenoasa a unei doze mari de antibiotice cu spectru larg, eliminarea
Sechelelor osoase si drenajul sinusului, evacuarea abcesului de catre ORL-
Ist, in colaborare cu un neurochirurg.
30
ce pot ameninţa viaţa. De regulă, severitatea depinde de microorganismul care a cauzat infecţia
şi de vârsta persoanei, precum şi de starea generală de sănătate a organismului în momentul infectării.
31
Respiratorii; poate recidiva dupa o perioada de timp, in ablationarile
Incomplete.
TUMORILE MALIGNE ALE NASULUI SI SINUSURILOR
PARANAZALE
Carcinomul scuamocelular este cea mai frecventa tumora maligna
A nasului si sinusurilor paranazale, intalnindu-se la peste 80% dintre
Pacienti.
Carcinomul scuamocelular bine diferentiat se dezvolta cel mai Frecvent in
sinusul maxilar si portiunea anterioara a foselor nazale, fata de Carcinomul
nediferentiat (anaplazic) care se dezvolta cu predilectie in etmoidul
posterior si portiunea posterioara a foselor nazale. Metastazele Ganglionare
regionale se intalnesc rar, chiar si in stadii avansate de evolutie. Carcinomul
scuamocelular se asociaza frecvent cu papilomul
Inversat (10–15% din cazuri), acesta din urma fiind, din punct de vedere
Histologic, o tumora benigna.
Limfosarcomul se intalneste frecvent in oasele lungi. La copii se
Poate localiza in regiunea fetei, interesand oasele nazale si sinusale, sinusul
Maxilar fiind cel mai frecvent implicat. Este constituit din celule
Nediferentiate cu nuclei hipercromatici, limfocite atipice. Aceste tumori
Prezinta un mare potential infiltrativ, tratamentul obisnuit fiind radioterapia.
Nu exista un tratament curativ. Radioterapia asociata cu chimioterapia are
Un efect slab.
Plasmocitomul extramedular se intalneste rar la acest nivel,
Supravietuirea, la 5 ani dupa tratament chirurgical si iradiere, fiind de 50–
60% din cazuri.
Condrosarcomul este o tumora maligna intalnita, in special la copii.
Se dezvolta de obicei in etmoid, dar si in sept, este foarte agresiva,
Distrugand structurile din jur, frecvent, deformeaza si piramida nazala.
Sarcomul Ewing se intalneste predominant la copii si adolescenti,
Este o tumora foarte maligna, intereseaza frecvent oasele lungi, se poate
Intalni si ca tumora primara in sinusul maxilar si mandibula.
Osteosarcomul este o tumora osoasa deosebit de maligna, se
Dezvolta in etmoid, de unde se extinde in fosele nazale. Se intalneste la orice
Varsta. Se intalneste de trei ori mai frecvent la barbati decat la femei. Se
Poate detecta pentru prima data ca o tumefactie externa, histopatologic
Prezinta osteocite imature; supravietuirea este in jur de 3 ani.
32
Secretorie). La adolescenti induce angiofibromul adolescentului.
Spatiul retrofaringian (prevertebral), aflat intre fascia prevertebrala si
Adventitia faringelui, contine doi ganglioni limfatici (a lui Gillette), cate unul de
Fiecare parte, umpluti cu tesut celular lax. Acest spatiu serveste ca loc pentru
Colectarea limfei de la nivelul rinofaringelui si al valului palatin
B. Portiunea mijlocie a faringelui, numita mezofaringe sau bucofaringe,
Este situata intre linia prelungita de la radacina limbii pana la partea posterioara
A faringelui si nivelul superior-prelungirea valului palatin catre peretele posterior
Al faringelui.
Prin istmul bucofaringian, constituit din marginea inferioara libera a valului
Palatin, stalpii amigdalelor palatine si baza limbii, cavitatea bucala comunica cu
Mezofaringele, iar ultimul cu esofagul alcatuind impreuna calea digestiva.
La nivelul mezofaringelui se gasesc cele mai importante formatiuni limfatice
- amigdalele palatine (prima si a doua din inelul Waldeyer). Importanta acestor
Formatiuni limfatice consta in faptul ca ele participa la mecanismul imunitar al
Organismului. In celulele lor se dezvolta atat limfocitele de tip T - timu
Dependente, cat si de tip B - producatoare de anticorpi.
C. Portiunea inferioara a faringelui, numita faringolaringe, se intinde de
La baza limbii pana la vestibulul laringelui, unde se afla, ca si la radacina limbii,
Tesut limfatic. Asadar, faringele este bogat in tesut limfatic cu o insemnatate
Fiziologica deosebita, descris de Waldeyer si numit inelul limfatic al faringelui
Waldeyer.
Hipofaringele poate fi considerat oglinda laringelui si a esofagului. Insa in Unele
cazuri el nu se examineaza la timp, ceea ce duce la erori de diagnostic. Pentru a le
evita in cazul cand bolnavul acuza dureri (odinofagie) in faringe, Dereglari de
deglutitie (disfagie), uscaciune, tuse, disconfort, medicul este obligat Sa
examineze toate segmentele anatomice ale faringelui.
Faringele primeste sange arterial din artera faringiana ascendenta, artera
Palatina descendenta si din arterele palatine ale arterei carotide externe. Uneori
In amigdalele palatine patrund pana la 140 de surse arteriale. De aceasta
Circumstanta se va tine cont la efectuarea amigdalectomiei, pentru a evita
Hemoragia de proportie.
Fiziologia faringelui
Faringele nu are o functie specifica. Intrucat este situat la raspantia cailor
Digestive si respiratorii, participa la exercitarea functiilor de respiratie si de
Digestie.
Functia de aparare imunitara este cea de a treia functie a faringelui,
Conditionata de prezenta tesutului limfatic. In afara de aceasta, faringele
Protejeaza laringele de patrundere in el a diversilor corpi straini.
33
Neidentificate.
Anume amigdalele palatine prezintă prima barieră în calea pătrunderii
Agenţilor patogeni în organismul uman. Dacă numărul acestora nu este prea
Mare şi macrofagii pot să-i nimicească singuri, atunci aceşti "oaspeţi nedoriţi"
Nu pătrund mai adânc în organism. În cazul când organismul este atacat de prea
Mulţi germeni patogeni cu proprietăţi patogenice pronunţate, în procesul imunitar
Se includ T- limfocitele (helperii, chilerii şi supresorii) şi în cele din
34
72.Faringita acută şi cea cronică.
Faringitele prezinta o inflamatie a mucoasei faringelui. Dupa caracterul
Inflamatiei deosebim faringite acute si cronice, iar dupa sediul inflamatiei -
Rinofaringite, mezofaringite si hipofaringite. Faringitele pot fi: banale, cauzate
De streptococi, stafilococi si alti factori microbieni, si faringite din cursul bolilor
Infectioase. De cele mai multe ori faringitele se instaleaza in urma actiunii
Factorilor nocivi din mediul ambiant asupra mucoasei faringelui.
Faringita acuta este o inflamatie difuza a tunicii mucoase a faringelui
Conditionata de actiunea asocierii microbiene existente in faringe si cavitatea
Bucala sub actiunea factorilor nocivi de mediu. Factorii microbieni cauzali ai
Faringitei acute sunt: streptococii, stafilococii, virusurile. Faringita acuta poate fi
Is un simptom al multor boli infectocontagioase: gripa, tularemie, tifos abdominal,
Agranulocitoza, limfogranulomatoza, leucemie, glomerulonefrita etc.
Aceasta afectiune se intalneste cu aceeasi frecventa la toate varstele, dar
Mai frecvent la barbatii in varsta, ca urmare a expunerii acestora actiunii
Nefavorabile a intoxicatiilor cronice cu alcool, tutun etc.
Faringitele cronice se impart in catarale, hipertrofice si atrofice.
Etiopatogenia. Cauzele, precum si mecanismele de dezvoltare ale farin-
Gitelor cronice, sunt multiple si foarte diverse. Printre ele putem aminti: faringitele
Acute, tabagismul, alcoolismul, praful, amigdalectomia, bolile cronice, diabetul
Zaharat, pielonefritele, dispepsiile, hepatitele, gastritele, dereglarile respiratiei Nazale
si pulmonare. Un rol deosebit il joaca avitaminoza si dereglarile imunitatii
Locale si generale. Simptomele bolii sunt: odinofagia, disfagia, uscaciunea, zgarieturile si
Senzatie de corp strain in faringe s.a.
Tratamentul faringitelor cronice este foarte dificil ca urmare a multitudini
Cauzelor si factorilor favorizanti. Eficacitatea lui depinde de corectitudinea
Diagnosticului stabilit.
Distingem tratament cauzal, local, general si profilactic. Tratamentul local
Consta din aplicari, pensulari si inhalatii cu substante anticongestionante,
Antialergice si dezinfectante. Solutiile pentru inhalatii trebuie sa fie calde. Se
Vor utiliza inhalatii cu bicarbonat de sodiu de 0,5-1%. Aceste inhalatii se pot
Efectua de 2 ori pe zi, timp de 10-15 zile. La bolnavii ce sufera de faringita
Cronica forma catarala se va efectua badijonarea mucoasei faringiene cu sol.Lugol.
Alimentatia in faringitele cronice trebuie sa fie bogata in vitamine,
Predominant semilichida, calda, fara condimente. Alcoolul si fumatul sunt interzise.
35
- angine primare(catarale, foliculare, lacunare);
- angine secundare(din b infectioase:difteria, gripa,scarlatina; din b hematologice:leucemie,
agranulocitoza).
3. Angine specifice.
4. Angine nespecifice.
5. Dupa aspectul faringoscopic:
- angine rosii (oreion, rugeola, scarlatina, gripa, poliomielita);
- angine cu false membrane (difteria);
- angine ulceroase (angina herpetica, zosteriana, aftoasa, penfigoida);
- angine ulcero-necrotice (angina ulceroasa tip Maure, angina ulcero-
Membranoasa Simanovski-Plaut-Vincet, angina scorbutica, angina
Gangrenoasa, angina necrotica leucemica, angina agranulocitara, angina
Monocitara).
36
Noi (Clarotromicina, Azitromicina, Diritromicina etc); Cefalosporine oral
(Cefalexina, Cefaclor, Cefuroxim axetil, Ceftibuten etc).
Antinevralgicele, somniferele au o mare valoare in asemenea cazur
(Amidopirina, Analgina, Baralgina etc).
75.Abcesul periamigdalian.
Flegmonul periamigdalian este o inflamatie supurativa a tesutului celular
Lax care separa capsula amigdaliana de peretele musculoaponevrotic faringian.
Etiopatogenia. Apare la ambele sexe cu aceeasi frecventa. Cel mai des
Sunt afectati adolescentii si adultii (15-50 ani). Aceste flegmoane apar ca regula In
a 4—8-a zi de la debutul anginei, ultima prezentand de cele mai multe ori o
Reincalzire a amigdalitei cronice. Infectia patrunde prin mecanismul "perconti-
Nuetatum" in tesutul celular lax periamigdalian din amigdale in cursul unei angine.
Cele mai frecvente sunt flegmoanele anterosuperioare. Infectia determinatoare Este
sreptococul P-hemolitic din grupa A, iar factori favorizand: raceala, diferenta De
temperatura, alimentatia irationala si necalitativa, avitaminozele sau carentele De
vitamine, sinuzitele, faringitele, rinitele, dereglarile de respiratie nazala, bolile
Cronice (diabetul zaharat, ateroscleroza, pielonefrita etc.)
Anatomia patologica. Procesul inflamator prezinta in aceste cazuri 3
Faze de dezvoltare. In prima faza are loc edemul tesutului afectat, de aceea unii
Autori numesc aceasta forma de flegmon angina edematiala. In a doua faza
Tesutul celular lax sufera o infiltratie, care se extinde in spatiul periamigdalian,
Afectand si tesutul amigdalei (mai ales stalpii palatini si palatul moale). Aceasta
Infiltratie uneori se raspandeste si pe mucoasa mezo- si hipofaringelui si chiar a
Laringelui. Urmatoarea este faza de abces.
Reiesind din cele trei faze de dezvoltare ale flegmonului periamigdalian -
Edem, infiltratie, abces, ar fi mai corect sa spunem flegmon periamigdalian (faza
1-2 -3), decat abces periamigdalian. Diagnosticul se va nota astfel: flegmon
Periamigdalian anterosuperior- faza de infiltratie.
In continuare descriem tabloul clinic si evolutia fiecarui flegmon in parte,
Deoarece atat semnele subiective, si mai ales cele obiective, sunt diferite in
Functie de localizarea procesului patologic.
76.Abcesul laterofaringian.
Adenoflegmonul laterofaringian este inflamatia supurativa a lantului
Ganglionar carotidojugular.
Simptomatologia: odinofagie, disfagie si tumefactia regiunii subangu-
Lomandibulare, care poate sa se raspandeasca apoi sub muschiul sternocleido-
Mastoidian. Apare torticolisul si redoarea cefei.
Flegmonul visceral laterofaringian se dezvolta intre peretele faringian
Is lama conjunctiva a vaselor mari. Aici predomina disfagia, spre deosebire de
Adenoflegmon, la care torticolisul apare pe prim-plan.
Abcesul laterofaringian se poate drena pe cale endobucala,la nivelul pilierului amigdalian
posterior sau prin
cervicotomie,in functie de zona de maxima tumefactie a colectiei si evolutia sa.Incizia se face
pe marginea anterioara.
In caz de dispnee intensa se poate efectua traheotomia temporara,pana la vindecarea
fenomenelor supurative si disparitia edemului laringian de insotire
37
77.Abcesul retrofaringian.
Abcesul retrofaringian se asociaza frecvent cu adenoidita acuta. In
Prezent se intalneste rar, datorita utilizarii pe scara larga a antibioticelor. La
Adult se intalneste, de asemenea, foarte rar, datorita involutiei ganglionilor si
Glandelor retrofaringiene. Ganglionii retrofaringieni (Gillette) involueaza
Dupa varsta de 2 ani, de aceea, adenoflegmonul retrofaringian il intalnim, cu
Frecventa ridicata, la sugar si copilul mic.
Infectia spatiului retrofaringian este cauzata de o infectie acuta
Rinofaringiana, germenii microbieni intalniti fiind: Streptococul,
Stafilococul si Pneumococul.
Abcesul retrofaringian se poate extinde inferior, producand
Fenomene de insuficienta respiratorie, sau la mediastin, producand medias
Tinita grava.
Simptomatologie
Copilul cu abces retrofaringian prezinta obstructie nazala, dispnee si
Stridor, capul este in extensie.
Bucofaringoscopia deceleaza bombarea peretelui posterior al Orofaringelui,
mucoasa de acoperire este rosie, intinsa, fluctuenta la palpare,
Iar bombarea poate fi extinsa in sus, spre rinofaringe, sau in jos, spre hipofaringe.
Radiografia cervicala de profil releva o bombare a mucoasei faringiene. Tratamentul
chirurgical consta in incizia si drenajul abcesului pe
Cale endofaringiana. In timpul inciziei trebuie o aspiratie eficienta, pentru a
Evita aspiratia continutului purulent. Este contraindicata asteptarea unei
Abcedari spontane, deoarece exista pericolul aspiratiei puroiului, cu asfixie.
Pe langa tratamentul chirurgical este indicata antibioterapia masiva.
38
Angina monocitara sau febra ganglionara a fost semnalata si descrisa
Mai intai de Filatov (1885) si Pfeuffer (1889) care au numit-o febra ganglionara.
Cauza bolii nu este cunoscuta. Caracteristic pentru aceasta boala este debutul
Vertiginos cu febra (39°-40°) si semne caracteristice in sange (numarul de
Mononucleare ajunge pana la 50%, iar uneori si pana la 70%), marirea ganglionilor
Limfatici submaxilari si a celor ai gatului, axilari, inghinali. De asemenea are loc
Spleno- si hepatomegalia. Amigdalele palatine in aceste cazuri prezinta o forma de angina catarala
Sau foliculara. In cazurile de boala cu o evolutie mai avansata amigdalele devin
Edematiate, ulcerate, acoperite cu niste membrane cu cruste surii-murdare.
Tratamentul. Se recomanda repaos la pat, gargarisme si spalaturi
Faringiene cu solutii alcaline; pensulatii cu solutie de Penicilina 30000 UI/cm sau
Pastile de
Tratamentul anginelor secundare se rezuma la combaterea bolii de baza
(gripa, scarlatina ori a bolii hematologice) si a anginei.
39
- usoare;
- grave;
- localizate;
- raspandite;
- toxice de gradele i, ii, iii;
- hemoragice.
Tratamentul. Se administreaza:
1. Ser antitoxic antidifteric:
2. Antibioterapie - Eritromicina, Benzilpenicilina, Tetraciclina, Cloram- 3. Cardiovasotonice.
4. Dezintoxicante. 5. Corticoterapie- Hydrocortizon.
6. Regim la pat - spitalizare in spitalul de boli infectioase. 7. Vitaminoterapie.
40
2. Factori anatomici si anatomotopografici: localizarea tesutului limfoid
Amigdalian la raspantia cailor respiratorii cu cele digestive
3. Anginele si peritonsilitele repetate.
4. Sinuzitele si rinosinuzitele acute, cronice si cele recidivante.
5. Faringitele acute si cronice.
6. Afectiunile sistemului gastrointestinal.
Clasificarea tonsilitelor cronice. Se deosebesc doua forme de
Tonsilita cronica: simpla si toxi-alergica. Au fost propuse si alte clasificari ale
Tonsilitelor cronice. Aceasta clasificare
Include tonsilitele cronice specifice (tuberculoasa, sifilitica si scleromatoasa) si
Tonsilitele cronice nespecifice cu cele doua forme: compensata si
Decompensata.
Dupa volumul amigdalelor palatine:
A) atrofiate;
B) normotrofice;
C) hipertrofice.
Dupa continutul lacunelor:
A) purulent;
B) cazeos.
Obiectiv la bolnavii cu tonsilita cronica se atesta mai mult de losimptome:
1. Simptomul Gize
2. Simptomul Zac .
3. Simptomul Preobrajenski (fig, 27).
4. Puroi in lacune (fig. 28).
5. Mase cazeoase in lacune (fig. 29).
6. Cicatrice (fig. 30).
7. Suprafata brazdata a amigdalelor palatine (fig. 31).
8. Abcese (fig.32).
9. Chisturi (fig.33).
10. Micropolipi (fig.34).
11. Adenopatie regionala (fig. 35).
12. Edem, infiltratie si ingrosarea tesutului din jurul criptelor. Acest simptom
Obiectiv in literatura de specialitate nu este descris, insa anume el are
O valoare deosebita mai ales la selectarea metodelor de tratament a
Amigdalitei cronice (fig. 36).
13. Compartimentarea amigdalelor palatine de catre cicatrice si aderentele
Amigdaliene (fig. 37).
Asadar, semnele obiective ale amigdalitei cronice sunt multiple si diverse,
Seea ce necesita de la medicul curant o deosebita atentie in analiza fiecaruia in
Vederea stabilirii corecte a diagnosticului.
41
(1 % - sol.Dioxidina, Furacilina 1:5000, Miramistina 0,01 %- ml si 500 ml, Clorhexidina
si alte dezinfectante orofaringiene. Dupa lavajul lacunelor se efectueaza badijonarea
mucoasei amigdalelor palatine cu solutie Lugol. Bolnavilor li se administreaza acid ascorbic
de trei ori pe zi timp de o luna, Dimidrol 0,05g o pastila de 1-2 ori pe zi. De asemenea se recomanda
Tratamentul cu unde ultrascurte pe proiectia amigdalelor palatine (10-15 sedinte),
Sunt recomandate antinevralgicele.
O mare importanta in tratamentul amigdalitelor cronice il are
tratamentul Profilactic si masurile sanitaro-igienice. Dintre ele putem
numi:
- Restabilirea respiratiei nazale daca ea este compromisa prin deviatie
De sept nazal, polipi nazali, rinita cronica hipertrofica etc;
- Asanarea sinuzitelor, rinosinuzitelor, faringitelor, cariesului dentar si altor
Patologii ale cailor respiratorii;
- Supravegherea prin dispensarizare a bolnavilor cu faringite acute si angine;
- Asigurarea alimentatiei normale;
- Ridicarea nivelului de cultura medicala a populatiei.
42
Poate fi sesil sau pediculat. Cand creste in dimensiuni determina senzatie de
Corp strain la nivelul gatului. Tratamentul consta in excizie chirurgicala daca
Este pediculat sau in incizie si drenaj cu inlaturarea peretilor chistului.
Angiofibromul nazofaringian juvenil
Este cea mai importanta tumora benigna cu localizare faringiana. Tumora se
Intalneste sporadic si la femei, chiar la adolescente.
Etiologia afectiunii nu se cunoaste, dar sunt incriminati o serie de
Factori genetici, endocrini (insuficienta androgenica) etc.
Aceasta tumora se dezvolta din tesutul fibrocartilaginos ce acopera vertebra
Cervicala superioara, de unde protubereaza in rinofaringe si uneori in nas. In general,
Tumora se extinde de-a lungul planurilor tisulare naturale si, obisnuit, nu invadeaza
Tesuturile.
Tumori maligne
Cancerul nazofaringian isi are originea in celulele epiteliale ale
Rinofaringelui. Se exclud alte tumori maligne ale cavumului, cum sunt
Carcinoamele glandelor salivare, limfoamele si sarcoamele.
Carcinomul nazofaringian se intalneste la orice varsta si poate crea
Dificultati de diagnostic datorita simptomatologiei subtile de aparitie, cat si
Varietatii foarte mari de simptome.
CARCINOMUL BAZEI LIMBII
Leziunea ramane asmptomatica pentru o lunga perioada de timp iar
Pacientul se prezinta la medic cand si-au facut aparitia metastazele in
Nodulii cervicali. Simptome precoce ca: dureri in gat, senzatie de nod in gat
Si usoara disfagie sunt adeseori ignorate sau atribuite patologiei amigdalelor
Linguale. Simptomele tardive sunt: otalgia, disfagia, hemoragia din cavitatea
Bucala si modificari ale vorbirii.
43
Metode de examinare: inspectie, palpare,, laringoscopia indirecta si directa, microlaringoscopie
44
Indirecta si directa. Uneori este indispensabil examenul histopatologic din
Mucoasa laringiana. Fara aceste investigatii, diagnosticul nu poate fi facut.
Laringitele cronice se clasifica in mai multe entitati clinice:
Laringita cronica difuza simpla
Din punct de vedere clinic, afectiunea se manifesta prin raguseala si tuse
Iritativa o lunga perioada de timp. Simptomatologia are un debut lent, insidios,
Uneori dupa o infectie de cai respiratorii superioare.
Examenul laringoscopic evidentiaza o mucoasa laringiana congestionata.
Corzile vocale isi pierd culoarea alba caracteristica, sunt rosietice si uneori
Edematiate. Mobilitatea corzilor vocale este normala. Diagnosticul se stabileste pe
Aspectul obtinut la laringoscopia indirecta.
Pacientii sunt in general fumatori, lucreaza in conditii de macro- si
microclimat nefavorabil (praf, caldura, umezeala, frig etc.). Daca mucoasa
Laringiana este neteda si regulata, biopsia trebuie evitata.
Tratamentul este: repaus vocal, inhalatii, aerosoli, antiinflamatorii,
Vitamina A. Antibioticele sunt recomandate numai in caz de reacutizari. Se
Recomanda, pe cat posibil, inlaturarea noxelor profesionale, fumatului si Alcoolului.
45
II. După rapiditatea manifestării:
- Stenoze fulgerătoare. Se dezvoltă timp de câteva secunde, minute. Asemenea stenoze se observă în
caz de corpi străini ai laringelui, edemul laringelui, traume, edemul Quincke, gripă, combustii.
- Stenoze acute cu o durată de dezvoltare de la câteva ore până la 24 de ore. Pot fi provocate de
angina laringiană, edemul laringelui, combustie, laringotraheobronşita striduloasă.
- Stenozele subacute. Evoluează pe o durată de la câteva zile până la o săptămână. Factorii
declanşatori: difteria, paralizia laringelui, pericondrite.
- Stenoze cronice. Se dezvoltă timp de săptămâni, luni şi chiar ani. Pot fi cauzate de tumori, chisturi,
consecinţe posttraumatice, anomalii, granuloame, infecţii.
Această clasificare a stenozelor este convenţională, deoarece ele se pot dezvolta diferit în una şi
aceeaşi boală şi au un grad diferit de manifestare în funcţie de timp şi alte circumstanţe. De exemplu,
stenoza cronică poate trece într-o stenoză acută, sau chiar fulgerătoare, dacă asupra factorului
anatomic iniţial acţionează la moment alţi factori: infecţie, traumă, alergie etc. Stenoza acută la rândul
său poate ceda în caz de tratament oportun şi calitativ.
Etiologic în 98% de cazuri afecţiunea este provocată de o infecţie virală, urmează în ordinea
descreşterii importanţei raumatismul, corpii străini, combustiile. - laringotraheobronsita striduloasa la
copii; - difteria laringelui; - corpii straini ai laringelui; - edemul circumscript acut, edemul
angioneurotic Quincke; - epiglotita, angina laringiana, combustie
După gradui de insuficienţă respiratorie deosebim:1. Stenoză compensată. Copilul devine agitat cu
faţa îngrijorată. Se Înregistrează tahipnee, comaj substernal şi subclavicular nepronunţat,
tahicardie,Hipertensiune arterială.2. Stenoza compensată incompletă. Respiraţia devine zgomotoasă.
În Timpul plânsului, efortului fizic se accentuează insuficienţa respiratorie. Copilul Este agitat,
somnul superficial, tegumentele feţei hiperemiate, apare cianoza Triunghiului nazo-labial. Se observă
cornaj al foselor supra- şi subclaviculare,Venei jugulare, aprofundarea tahicardiei.3. Stenoza
decompensată. Respiraţie zgomotoasă, accelerată. AparIntoxicaţia, dereglări în diferite organe,
cianoza tegumentelor.4. Asfixia. Copilul este apatic, dormitează, respiraţia este dereglată, uneoriSe
poate stopa.Simptomele subiective şi obiective:- dispnee;- tuse grosolană şi lătrătoare;- disfonie.T
conservator: corticosteroizi, oxigenoterapie, AB
Comun pentru stenozele acute sunt:
- incidenta inalta, mai ales printre copii;
- dispneea este simptomul comun tuturor formelor de stenoze;
- tabloul clinic zgomotos cu debut acut;
- periclitarea vietii bolnavului in caz de nediagnosticare la timp si
Incorecta;
- asistarea medicala de urgenta a bolnavului;
- varietatea complicatiilor generate: invaliditate, afectiuni ale plamanilor
Is altor organe etc.
46
Concomitente si halenei specifice; examenului bacteriologic.
- forma difteriei: localizata, difuza sau generalizata, toxica, hemoragica s.a. In
forma localizata procesul morfopatologic afecteaza in exclusivitate Crupul
fals, sau laringotraheobronsita striduloasa, se deosebeste de crupul Laringele.
In cea difuza se afecteaza nu numai laringele, dar si alte regiuni ale Difterie
prin debutul acut, simptomatologia zgomotoasa, etiologia virala. Difteria
laringelui trebuie diferentiata si de corpii straini laringieni,
Tratamentul.
Seroterapia. Serul antidifteric (antitoxina difterica).
Corticoterapia. - Hidrocortizon, Prednisolon;
- Glucoza; - Hemodeza; - Albumina; - Cocarboxilaza;
- Regim la pat;
- Antibiotice: Eritromicina, Clindamicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.
Crupul fals, sau laringotraheobronşita striduloasă, se deosebeşte de crupul
Difterie prin debutul acut, simptomatologia zgomotoasă, etiologia virală. Laringitele
Striduloase se întâlnesc mai frecvent toamna-iarna-primăvara şi afectează
Preponderent copiii până la vârsta de 5 ani. Laringoscopic se depistează infiltraţie Şi
edem în spaţiul subglotic sub formă de două plici roşii, pe când în crupul Difterie, pe
mucoasa endolaringelui se depistează false membrane surii-cenuşii, Strâns aderente
de ţesutul subiacent. Diagnosticul se confirmă prin examenul
Bacteriologic.
47
- proiectile, gloante, cartuse etc. Pe timp de razboi.
Anatomie patologica. Pot fi prezente urmatoarele modificari patomor-
Fologice: - contuzia laringelui;
- plagi deschise si inchise;
- echimoze;
- emfizem cutanat;
- hemoragie etc.
Simptomatologie. Bolnavii
Vor adresa la medic prezentand umatorul cortegiu de simptome:
- durere, care poate fi foarte, acuta, generand starea de soc
- dispnee de divers grad, care necesita uneori efectuarea conicotomiei
Sautraheotomiei;
- disfonie sau chiar afonie;
- disfagie.
Obiectiv starea bolnavului poate fi satisfacatoare, grava sau foarte grava.
Traumele laringelui de cele mai multe ori sunt asociate cu lezarea faringelui,
Esofagului, traheei, tesuturilor moi ale gatului etc. De aceea simptomatologia,
Precum si semnele obiective ale traumatismelor laringotraheobronsice vor Fi
Multiple si diverse. Astfel, atunci cand va fi traumat si gatul, vom stabili rani in
Regiunea cervicala, iar daca va fi traumata si traheea, si esofagul se va constata
Ca bolnavul nu se poate alimenta sau ca este abolita respiratia. In toate aceste
Cazuri medicul de familie trebuie sa examineze foarte minutios bolnavul si sa
Solicite consultatia specialistilor respectivi.
Tratamentul prevede masuri de combatere a durerii, hemoragiilor si de
Restabilire a respiratiei si alimentatiei bolnavului. Plaga va fi prelucrata dupa
Toate cerintele chirurgiei moderne - indepartarea tesuturilor necrotizate cu
Crutarea la maxim a celor viabile, prevenirea infectarii plagii. Se vor administra
Antibiotice, calmante, antihistaminice si alte preparate in functie de necesitate.
Traumatismele traheei si ale bronhiilor
Cauzele, precum si mecanismele de producere a acestora, difera de la
Caz la caz. Simptomele subiective sunt asemanatoare cu ale traumatismului
Laringian - durere, insuficienta respiratorie, hemoragie, emfizem etc. Diagnosticul
Se stabileste in baza datelor anamnezei, examenelor clinice si paraclinice.
Tratamentul poate fi de urgenta si planic. Tratamentul de urgenta presu-
Pune masuri de restabilire a respiratiei bolnavului - traheotomie. In tratamentul
Planic se vor aplica diverse variante de plastie a traheei.
48
Dentare sau obiectele tinute intre dinti (ace, cuie etc). Din rinofaringe pot cadea
Fragmente de instrumente care se rup cu ocazia unei interventii chirurgicale,
Portiuni din amigdala faringiana sau chiar vegetatiile adenoide in intregime in
Caz de adenotomie.
Simptomele
. Schematic in simptomatologia corpilor straini laringotraheobronsici pot fi
Evidentiate patru stadii succesive:
Stadiul I de debut. Tabloul clinic are o alura dramatica: dispnee intensa,
Tuse, cianoza, apnee, urmata uneori de sincopa sau moarte subita.
Stadiul II se caracterizeaza prin toleranta corpului strain de catre organul
Afectat.
Stadiul ///-terminal, cand reapar simptomele primului stadiu, la care se
Suprapun tahicardia sau din contra, bradicardia, agravarea starii generale,
Respiratia superficiala si neregulata, dereglarea sistemului cardiovascular etc
Stadiul IV se caracterizeaza prin dezvoltarea complicatiilor. Starea
Bolnavului ajuns la acest stadiu depinde atat de prezenta corpului strain, cat si
De complicatiile induse de acesta.
Complicatiile pot fi usoare, incepand de la o usoara hipoventilatie a apa-
Ratului respirator, pana la emfizem, atelectazie pulmonara, abces pulmonar,
Mediastinita, tromboza, sepsis s.a.
Diagnosticul. Corpul strain laringian se diagnosticheaza usor in cazurile
Cand datele anamnestice sunt certe si este posibila laringoscopia. Bolnavul sau
Membrii familiei precizeaza imprejurarile in care s-a produs accesul brusc de
Tuse spasmodica, insotit de dispnee, vome
Tratamentul. Bolnavul, la care se presupune prezenta unui corp strain
Laringotraheobronsic si care nu este in stare de asfixie, va fi trimis de urgenta la
Specialist. Corpul strain trebuie extras imediat, pentru a evita edemul laringelui.
Extractia se va executa sub controlul vederii.
In caz de asfixie se efectueaza traheotomia de urgenta sau laringotomia
Intercricotiroidiana, iar corpul strain situat subglotic sau in trahee poate fi expulzat
Sau extras cu o pensa prin trahee sau laringostoma.
Corpii straini trahealila nivelul traheei corpii straini sunt mobili, flotanti.
Din acest motiv simptomatologia este intermitenta:
dispneea si tusea initiala evolueaza ulterior sub forma unor crize paroxistice,
care se produc în momentul deplasarii corpului strain în sus, catre spatiul subglotic sau în jos,
catre pintenul traheal, la cea mai mica schimbare de pozitie a copilului;
tiraj toracic, care apare la schimbarea pozitiei copilului si alterneaza cu perioade de calm absolut;
cianoza;
accese de sufocare;
raguseala:
wheezing si zgomotul audibil („fâlfâit de drapel‖ sau de „du-te vino‖)
sau palpabil la nivel laringian, în momentul impactului corpului strain la nivel
subglotic, în timpul expirului (atesta mobilitatea corpului strain);
dispneea capata uneori caracter mixt (inspiratorie si expiratorie);
în intervalele dintre crizele paroxistice, corpul strain poate fi bine tolerat,
copilul prezentând doar o usoara durere retrosternala;
fixarea corpului strain la bifurcarea traheei (cu efect reflex inhibitor vagal)
poate antrena decesul brusc.
49
93Corpii străini bronşici: inclavaţi (obstructivi şi ventili, tabloul clinic, tratamentul.
Corpii straini inclavati se localizeaza de cele mai multe ori in bronhii.
Sindromul de penetratie in acest caz este suportat de bolnav destul de bin
Pana la aparitia fenomenelor de infectie, tulburarile respiratorii sunt putin
Exprimate. Diagnosticul se precizeaza prin radioscopia toracica.
Faza tardiva a corpilor straini traheobronsici se inregistreaza in cazurile Cand
acestea n-au fost diagnosticati la timp sau sunt de natura necunoscuta.
Simptomatologia in aceasta faza se manifesta printr-o tuse cu expectoratie
Abundenta, febra si dispnee, simptome caracteristice unei traheobronsite acute
Sezoniere sau unui astm bronsic. Stabilirea diagnosticului in aceasta faza trebuie Sa
se bazeze pe anamneza caracteristica a unui corp strain, unilateralitatea Leziunilor,
tratamentul ineficient al traheobronsitelor. In caz de atelectazie, pri Obstructia unui
bronh, se pune in evidenta retractia peretelui toracic, imobilizarea Toracelui la
respiratie, abolirea vibratiilor, submatitate si liniste respiratorie de Partea afectata,
deplasarea plamanilor afectati si a mediastinului spre partea Unde s-a localizat
corpul strain (simptomul Goldhsnet-lacobson). In prezent Emfizemului pulmonar
produs de un corp strain cu rol de supapa, ce nu permite
Expirarea completa a aerului patruns in plamani, organele mediastinului si plamanul
Afectat se vor deplasa spre partea sanatoasa.
Diagnosticul diferential se cere facut cu o bronsita acuta sezoniera sau
Cu astmul bronsic in baza unui examen toracic complet: anamneza
Unilateralitatea leziunilor, tratamentul ineficient al traheobronsitei.
Complicatiile: bronsita, abces pulmonar, pneumonie etc. Tratamentul:
extragerea corpului strain.
50
- decolarea planului grasos, cu ligatura sau cauterizarea vaselor sanguine sectionate;
- decolarea musculaturii pretraheale;
- sectionarea si decolarea fasciei cervicale mijlocii pana la evidentierea capsulei tiroidiene;
- disecarea istmului tiroidian, decolarea acestuia de pe peretele anterior al traheei,
clamparea la capetele lui cu doua pense Pean lungi, urmat de sectionarea lui intre cele doua pense
si ligatura celor doua bonturi istmice. De cele mai multe ori, istmul tiroidian este situat in dreptul
inelelor traheale 2-3-4.
- eliberate de istmul tiroidian, inelele traheale 2-3-4 sunt sectionate median, dupa o prealabila
anestezie endotraheala efectuata prin membrana interinelara 2-3 sau 3-4;
- confectionarea unei clapete traheale care sa se deschida spre exterior si suturarea acesteia la
marginea inferioara a incizurii cutanate( suprasternala);
- contolul hemostazei ( pericol de aspiratie a sangelui);
- toaleta plagii, sutura marginilor plagii, mai ales a celei superioare, cea inferioara fiind lasata
nesuturata,
pentru a preveni evetualul emfizem subcutanat si
- introducerea canulei traheale.
Complicatiile acestei interventii chirurgicale pot sa fie: a. Intraoperatorii:
- hemoragia din glanda tiroida, din vase sanguine sau din tumora ce depaseste peretii traheali;
- lezarea cartilajului cricoid, ceea ce poate sa duca la stenoze subglotice;
- lezarea domului pleural sus situat poate sa duca la pneumotorax;
- paralizia recurentiala prin lezarea intraoperatorie a recurentiilor;
- stopul cardiac
B. Postoperatorii:
- hemoragie secundara cu aspirarea sangelui( din plaga operatorie);
- hemoragie datorita eroziunii vaselor prin canula traheala prost pozitionata;
- emfizemul subcutanat cervical, traheita, celulita cervicala, mediastinita,
Ingrijirea postoperatorie
- supravegherea postoperatorie a respiratiei, hemostazei, eventual a posibilului emfizem subcutanat
cervical;
- administrarea de antibiotice, antitusive, mucolitice;
- aspirarea regulata a secretiilor traheale ( de mai multe ori pe zi), asigurarea unui aer respirator
umidificat;
- toaleta stomei trebuie efectuata zilnic;
- curatarea canulei trebuie efectuata zilnic, a mandrenului, canula putandu-se schimba din a 3-a zi;
51
Prognosticul in majoritatea cazurilor este rezervat atat din punct de vedere
Anatomic, cat si functional.
Tratamentul stenozelor cronice ale laringelui urmareste:
• recuperarea respiratiei prin repermeabilizarea conductului aerian;
• reabilitarea functiei vocale.
Metodele de tratament se selecteaza in functie de factorul cauzal. Bolnavii
Cu stenoze cronice necesita un tratament specializat in sectiile si serviciile O.R.L.,
Unde se utilizeaza cele mai mederne metode de tratament: dilatare, inlaturarea
Membranelor cu ajutorul procedeelor chirurgicale, laserului chirurgical, plastiile
Laringelui si trahieei, utilizarea pe larg a metodelor paraterapeutice - fizioterapie,
Acupunctura, imunocorectia etc.
Profilaxia stenozelor cronice ale laringelui presupune:
• Diagnosticarea corecta si la timp a afectiunilor laringelui si traheei:
Laringotraheobronsita striduloasa, difteria, trauma, paralizia etc.
• Tratamentul adecvat, corect si la timp.
• Crearea conditiilor bune de trai si de activitate profesionala.
• Supravegherea bolnavilor cu factori de risc - procese proliferative si
Tumorile la adulti, papilomatoza la copii.
52
Bolnavii de tuberculoza laringiana acuza:
• diverse grade de disfonie - de la oboseala temporara a vocii, pana la
Epuizarea completa - afonie. Disfonia are un caracter lent progresiv
Insotit de disfagie dureroasa;
• durere, care poate fi de sine statatoare sau legata de deglutitia bolului
Alimentar si a salivei;
• dispnee de divers grad; • tuse; • voma; • varsaturi; • slabiciunea bolnavului;
• pierderea capacitatii de munca, transpiratii.
Tratamentul. Se utilizeaza cu succes Streptomicina, Rifampicina, Isoniazi-
Da, Piramizamida, Etambutolul s.a.
53
posibilitatea unui debut de tumora maligna.
2.Papilomatoza laringiana a copilului este o proliferare epitelio -; conjunctiva a mucoasei
laringiene determinata virotic (virus Epstein Barr). Incidenta maxima de aparitie este
la varsta primei copilarii (2-6 ani);prin aparitia disfoniei cu caracter permanent si evolutie progresiva,
insuficienta respiratorie laringiana, tuse iritativa, la un copil afebril.
Tratamentul vizeaza ablatia papiloamelor pe cale endoscopica cu ajutorul pensei sau,
mai modern, distrugerea cu laser cu bioxid de carbon. La cazurile cu dispnee accentuata se
impune efectuarea traheostomiei, care poate fi pastrata pana la varsta pubertatii, cand se produce o
ameliorare a situatiei prin cresterea in volum a laringelui.
3.Papilomul laringian al adultului este o tumora benigna cu o structura epitelio-conjunctiva
cu tendinta spre hiperkeratoza, este adesea unic si mai rar doua-trei.
Laringoscopic se evidentiaza prezenta unui papilom muriform de culoare deschisa,
de consistenta ferma, fixat la nivelul corzii vocale in zona 1/3 anterior.
4. Angioamele laringelui sunt considerate displazii vasculare de origine embrionara,
prezentand un aspect rosu - violaceu, cu un volum variabil. Ele afecteaza mai frecvent epiglota,
plicile ariteno-epiglotice si coarda vocala, dar poate exista concomitent in hipofaringe si la baza
limbii.
Tratamentul se face prin injectii sclerozante, crioterapie sau mai rar extirpare chirurgicala.
54
- Laringectomia partiala fronto-laterala -;care vizeaza extirparea corzii vocale si partial a corzii
vocale de partea opusa si comisura anterioara.
- Hemilaringectomia verticala, care are ca scop asigurarea respiratiei si fonatiei laringine.
- Laringectomia partiala orizontala supraglotica si epiglotectomia, are ca scop indepartarea
formatiunii tumorale si conservarea fonatiei si respiratiei laringiene, cu o afectare temporara a
deglutitiei (faza de readaptare).
55
Deosebim doua forme clinice ale esofagitei corozive: grava si clinica moderata.
In forma grava, bolnavul se afla in soc traumatic, prezinta intoxicatie, ta-
Hicardie, hipotonie, respiratia este superficiala, este palid, anxios, buzele sunt
Cianotice. Se atesta febra 39-41°C, voma sanguinolenta, scaun hemoragie si
Oligurie cu albuminurie sau chiar anurie. In debut tabloul clinic este mai putin
Pronuntat, predomina odinofagia si disfagia.
Tratamentul variaza in functie de faza evolutiva a bolii si include trei
Etape:
1. Asistenta medicala de urgenta.
2. Spitalizarea bolnavului in sectia de toxicologie sau de reanimare.
3. Spitalizarea bolnavului in sectia sau clinica O.R.L.
Obiectivele principale ale tratamentului sunt combaterea socului si, pe cat
E posibil, anihilarea efectului nociv al substantei corozive si neutralizarea ei.
. Bolnavul se va alimenta parenteral. Promedol,atropina, dimidrol, glucoza
Daca starea generala a bolnavului permite, peste 5-7 zile acesta se
Transfera in sectia O.R.L. pentru tratament. Dilatarea esofagului se efectueaza
Cu sonde din material plastic si cu tuburi-sonde din peritoneu de bovine,
56
- tahifagie (gurmani); nesupravegherea copiilor;
- obiceiul urat de a tine in gura sau intre buze diferite obiecte;
- inghitirea voluntara in scop suicid;
- neatentia la prepararea bucatelor, masticatia incorecta, stenozele si
Spasmele esofagiene. Anatomia patologica. Prezenta corpului strain in esofag genereaza
Infiltratie inflamatorie, edem, ulceratii, supuratii, flegmoane, granulatii, perforatii
Ale peretelui esofagului, periesofagite si mediastenite. Tabloul
clinic si evolutia bolii depinde de perioada acesteia.
1. Perioada sau faza de debut - bolnavul acuza dureri violente care se
Intensifica la miscari si la tentative de deglutitie.
2. Perioada sau faza de toleranta - durerea diminueaza, iar bolnavul se
Obisnuieste cu prezenta corpului strain in esofag.
3. Perioada sau faza complicatiilor- la semnele clinice descrise mai sus
Se asociaza infectia (esofagita acuta), hemoragia esofagiana, tulburari
Mecanice, perforatii esofago-traheale, mediastinite etc.
Diagnosticul de corp strain esofagian se pune in baza anamnezei,
Examenului obiectiv, esofagoscopiei si a radiografiei esofagului.
Tratamentul este instrumental si medicamentos. Cel medicamentos
Prevede ameliorarea starii generale a bolnavului cu care scop se administreaza
Calmante, cardio- si vasotonice. Se va efectua si tratamentul antiinfectios
(antibiotice) si anti inflamator.
Tratamentul instrumental presupune efectuarea esofagoscopiei cu
Extragerea corpului strain. Pentru aceasta operatie accidentatii vor fi trimisi la
Clinicile de specialitate.
.105.Traumatismele esofagului: clasificarea, tratamentul în etapele de evacuare.
Aceste patologii necesita un ajutor medical specializat cu caracter de
Urgenta.
Traumatismele esofagului pot fi izolate, asociate, externe si interne. Atat
Traumatismele externe, cat si cele interne pot fi asociate cu traumatismele gatului,
Nasului, sinusurilor paranazale, faringelui, laringelui si traheei.
Cauzele traumatismelor esofagiene sunt diverse si multiple:
- cauze accidentale (prin agenti chimici, mecanici, micsti);
- cauze iatrogene (in timpul unei esofagoscopii sau a unei dilatari a
Esofagului);
- corpi straini esofagieni (cu margini ascutite).
Anatomia patologica a traumatismelor esofagului prezinta plagi, rupturi,
Perforatia si inclavarea corpilor straini in tesuturile peretilor esofagului. La aceste
Schimbari patomorfologice se pot asocia hiperemia, edemul, infiltratia, tumefactia,
Semne caracteristice unei inflamatii secundare.
Tratamentul prevede masuri medico-chirurgicale de urgenta:
- combaterea durerii, in caz de necesitate, si a socului;
- stoparea hemoragiei;
- toaleta chirurgicala primara a plagilor posttraumatice;
- suturarea leziunilor;
- administrarea cardio- si vasotonicelor, antibioticelor;
- repaosul esofagului (aproximativ o saptamana);
- alimentarea bolnavului parenteral si prin sonda.
Prognosticul de cele mai multe ori este imprevizibil, de aceea in toate Cazurile
de traumatism esofagian medicul de familie trebuie sa urgenteze Acordarea
primului ajutor in combaterea durerii, stoparea hemoragiei, aplicarea
Pansamentului steril, administrarea vasotonicelor si sa trimita accidentatul in
Centrele specializate O.R.L. sau toracoabdomina
57
106.Dezvoltarea otorinolaringologiei în Moldova şi în Europa.
Oto-rino-laringologia* este specialitatea care se ocupa de patologia malformativa,traumatica,
inflamatorie si tumorala ce intereseaza urechea, osul temporal, nasul si sinusurile paranazale,
cavitatea bucala, faringele, laringele, traheea, esofagul, precum si structurile adiacente. Ea cuprinde
deasemeni investigarea si tratamentul medical, recuperator si chirurgical al afectiunilor aparatului
acustico-vestibular, simturilor gustului si mirosului, tulburarile si afectarile nervilor cranieni precum
si deficientele de auz si de emisie sonora, functii de o mare importanta in comunicarea interumana.
59
ultrasonice joase și înalte este gradul de absorbție a țesuturilor biologice . Dacă ultrasunete de înaltă
frecvență produce efecte în principal locale și distribuție in adâncime nesemnificativ cele de
ultrasunete de frecvență joasă pot difuza efectul in total corpul , un transfer semnificativ de energie a
sunetului care este absorbită de țesutul și transformat într- o serie de factori biologic activi , generarea
de căldură și microcurenți care microvibration accelera semnificativ procesele de difuzie , dizolvarea
și dispersia substanțelor în țesuturi , de exemplu fonoforeza .Tratamentul cu ultrasunete poate
accelera timpul de recuperare , pentru a evita complicații și , în cele mai multe cazuri intervenție
chirurgicală . Astfel , metoda utilizată pe scară largă a MSH ( ultrasunete de frecvență joasă ), terapia
a redus semnificativ amigdalita cronica practic fără complicații și recidive la pacientii după
tratamentul cu ultrasunete a mucoasei nazale și despre sinusurilor nazale . Procese inflamatorii la
nivelul urechii ( otită medie și externă ) pentru prezenta zgomotului in ureche , elimina accentul
patologic , opri supurație , durere , menține și îmbunătăți auzul . Această metodă de tratament este
indicat la copii și femeile gravide .Pentru pacientii folosim și alte metode convenționale de tratament :
pentru boli ale nasului , folosind o metodă de " mișcare " cu oktenisept plus , endonozalnye blocadă .
În boli alegâtului - spălare lacune amigdalelor , cu un amestec de uleiuri în tratamentul corzilor
vocale laringiene .Tratamentul de " sforăit ", prin scleroterapie ( în menținerea de droguri în mucoasa
nazală și palatului moale ) .. Tratamentul bolilor organelor ORL se realizează cu ajutorul unui aparat
cu ultrasunete de frecvență joasă pentru tratamentul chirurgical și conservator otorinolaringologie de
boli ale organelor ORL " tonsillor - MM " (în continuare -dispozitiv " tonsillor - MM " ) sau un tip
echivalent Ultrasunetele " tonsillor " constând din : bloc de control ( de joasă frecvență generator de
vibrații ultrasonice ) , boxe , set de ghiduri de undă , aplicatoare , dispozitive pentru tratarea cariilor
dispozitiv pt ureche pentru tratamentul cornetelor nazale ,expandor - limitatorul de exprimare a a
sinusurilor paranazale ,dispozitivul pentru alimentareasoluției de droguri , pedale , pâlnii , chei , etc
( fig. 1 ) . Unitate de control ( generator de joasă frecvență de vibratii ultrasonice ) - proiectat pentru a
transforma rețeaua industrial de energie electrică ( 220 V și 50 Hz ), în puterea de ultrasunete de
frecvență ( 26,5 kHz ), puterea necesară . Unitatea de control este în rezonanță cu sistemul de sunet
( montaj ghid de undă acustică și instrument ) asigură amplitudinea vibrațiilor ultrasonice radiante
sfârșit de ghiduri de undă în rezonanță , 4-80 microni , în timp ce frecvența vibrațiilor ultrasonice este
- 26,5 ± 7 kHz . Generator de ultrasunete cuprinde un dispozitiv de comutare , care asigură
funcționarea coordonată a tuturor componenteloraparatului , precum și expoziții temporare de
tratament cu ultrasunete în prelucrareasursă de infecție în țesuturi în timpul violare
lecheniya.vyrazhennoe unei funcții de protecție a nasului .Astfel, problemele de tratament si de
prevenire a bolilor cronice ale nasului , gatului si urechii medii sunt importante și relevante , soluție
de succes este posibil doar atunci când dezvoltarea de tratamente noi și inovatoare , folosind diferite
tipuri de energie , în combinație cu medicamente specifice .
Indicatii de utilizare a dispozitivului sunt : rinita , foliculita , faringita , sinuzita , amigdalita cronica ,
otita ( acute , purulente , cronice ) , chirurgie sept nazal , chirurgie ORL osteoplastice urechea medie
si a sinusurilor paranazale , chirurgie plastica , crearea de depozitul de droguri în focar leziuni ,
management post-operatorie a plăgilor .
60
jugulara externa.Saliva secretata de catre glanda parotida se varsa prin canalul Stenon, care are o
lungime de aproximativ 5 centimetri la nivelul vestibulului superior bucal, in dreptul molarului 2.
Glanda parotida este o glanda tubuloacinoasa de tip seros, formata din acin secretori si un sistem de
canale excretoare.Saliva secretata de glanda parotida este de tip seros.
Vascularizatia arteriala a glandei parotide provine carotida externa si artera temporala superficiala iar
sangele venos este colectat de catre vena jugulara externa.
Limfa este drenata de catre ganglionii parotidieni, de unde ajung la nivelul ganglionilor cervicali.
Glanda parotida prezinta inervatie parasimpatica si simpatica. Stimulii parasimpatici stimuleaza
secretia salivara a glandei. Fibrele parasimpatice pleaca din nucleul salivator inferior.
Glanda submandibulara:are o greutate de 7 - 8 grame.Se gaseste in lojaa submandibulara, aflata sub
planseul bucal, pe fata interna a corpului mandibular.Saliva excretata de glanda submandibulara este
colectata de canalul Wharton, care are o lungime de 5 centimetri si se deschide in cavitatea orala in
caruncula sublinguala.Saliva secretata de glanda submandibulara este seromucoasa.Vascularizatia
arteriala este asigurata de artera faciala, iar sangele venos este colectat de vena faciala. Limfa este
drenata de catre ganglionii submandibulari, care dreneaza la randul lor in ganglioni cervicali.Inervatia
parasimpatica stimuleaza secretia glandei si este reprezentata de fibre care provin din nucleul
salivator superior.
Glanda sublinguala: este cea mai mica glanda salivara, avand o greutate de 3 - 5 grame.
Este situata in lojaa glandei sublinguale, deasupra diafragmei bucale.
Canalul principal excretor se numeste canalul Bartholin, pe langa care mai prezinta alte canale
accesorii numite canalele Rivinius.Saliva secretata de glanda sublinguala este bogata in mucus,
opalescenta.Vascularizatia arteriala este asigurata de artera linguala. Sangele venos este drenat de
vena linguala. Limfaticele dreneaza in ganglionii submandibulari si ulterior in ganglionii cervicali.
Stimulii parasimpatici stimuleaza excretia si provin din nucleul salivator superior.
61