Evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție

Un stoc este definit ca fiind o cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.)
existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-
o piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii.
Stocurile sunt definite ca active circulante 1:
a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;
c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Spre deosebire de imobilizări, care sunt destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea economică a unei întreprinderi, stocurile participă la un singur
circuit economic, într-o perioadă de până la un an. Acestea sunt deținute în entitate fie
pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie
pentru a fi consumate după prima lor utilizare.
Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare ale
întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile
contabile fundamentale și cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Există patru momente principale în evaluarea stocurilor, corespunzătoare stării lor
patrimoniale:
1. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii;
2. Evaluarea la inventariere;
3. Evaluarea la bilanț;
4. Evaluarea la ieșirea din patrimoniu.

1
Conform OMFP nr. 3055/2009