Transfuziile de sange au o istorie foarte veche (pana in 1918 nu putem vorbi cu adevarat de

transfuzie; e ceva ce putem numi "donare de sange"): ele sunt mentionate in istoria Egiptului

antic si in Tratatul de anatomie a lui Herophilus. In secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat
un asemenea tratament. De cele mai multe ori, sangele utilizat era de origine animala.

In 1492, Papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumand celule vii de sange

de trei ori pe zi. Sangele provenea de la 3 baieti de 10 ani. In scurt timp, baietii au murit, fiind
urmati de Papa.

In 1616, William Harvey, un medic englez, incepe a vorbi la lectiile sale despre circulatia

sangelui. In 1628, el isi face publica descoperirea. Aceasta dovedea ca sangele are rolul de a
transporta ceva, dar inca nu se stia exact ce anume.

Pe 15 iunie 1667, Jean Baptiste Denis, un medic francez, foarte cunoscut la vremea sa, medicul
personal al lui Ludovic al XIV-lea, este primul care injecteaza, fiind bine documentat, sangele de
animal unui om. El injecteaza sangele unui miel unui baiat de 15 ani care avea febra foarte
ridicata. Operatiunea lui Baptiste a reusit, dar acesta, crezand ca tratamentul il slabeste pe baiat,
i-a injectat 9 uncii (300 grame) de sange arterial de miel. Pacientul s-a vindecat definitiv.

In 1668, Jean Baptiste Denis, prin 2 transfuzii cu sange de vitel, il trateaza pe Antoine Mauroy,
un pacient care suferea de unele tulburari mintale. Mai apoi, acesta avea simptome cunoscute
astazi sub numele de alergie. Denis a decis sa faca o treia transfuzie, dar pacientul a murit. Fiind
atacat in instanta de vaduva lui Mauroy, medicul francez a declarat ca transfuzia nu a avut loc din
cauza ca nu a putut gasi vena, dupa care este declarat nevinovat. Dar Curtea de la Chatelet a
decis ca de acum incolo tranfuziile de sange sa fie efectuate doar cu permisiunea medicilor de la
Facultatea din Paris. In 1675, Parlamentul a aprobat o lege care limita transfuziile la
experimentele pe animale si interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.

In 1788 s-a dovedit ca un caine slabit de o pierdere de sange are nevoie de o transfuzie pentru a
fi reanimat. S-a spus ca acelasi lucru este valabil si pentru oameni. In acest an s-a descoperit
proprietatea sangelui de a transporta oxigenul indispensabil pentru viata.

In 1818 au loc primele transfuzii de la om la om. Sangele de animale nu mai este utilizat din
cauza numarului mare de decese. Cu sangele uman se obtin mai multe rezultate frumoase, dar
medicii acelei epoci continua sa ignore existenta grupelor de sange.

TRANSFUZIA
Este o metoda de tratament biologic, care consta in administrarea de sange si preparate sau
derivate din sange. Cum este deseori cazul in medicina, raportul dintre beneficii si transfuzia de
sange necesita o examinare atenta . Astazi, decizia de efectuare a transfuziei nu se poate baza
numai pe concentratia de hemoglobina sau valoarea hematocritului. Intr-o anumita situatie
clinica, toleranta la anemie va depinde de abilitatea pacientului de a-si regla mecanismele de
compensare, in conformitate cu nevoile metabolice.

Trebuie insa permanent avut in vedere ca mentinerea volumului circulator are o importanta
deosebit de mare. Scaderea cu mai mult de 30% a volumului circulator este mult mai periculoasa
decit anemia severa (Hb < 7g % ).

Daca acum cativa ani se indica transfuzia de singe la valori ale Hb < 7g% sau a Ht < 30%
(declansatorul universal al transfuziei), astazi aceste reguli s-au schimbat in sensul ca in multe
situatii nu mai este recomandata efectuarea transfuziei bazandu-ne numai pe valorile Hb si
hematocritului. In absenta unui declansator universal al transfuziei, decizia de efectuare a
transfuziei la un pacient cu o concentratie a hemoglobinei intre 7,0 si 10,0 g/dl depinde in
principal de judecata clinica.

De asemenea, se acorda o importanta crescuta tratamentului cu eritropoietina mai ales in starile

de anemie cronica, recuperarii sangelui pierdut intraoperator si autotransfuziei.

SANGELE SI COMPONENTELE SALE

Sangele este un fluid care se gaseste in spatiul intravascular si reprezinta 8% din greutatea
corporala. Cantitatea de sange din corp depinde de greutatea persoanei, dar in general un adult
de 70 de kg are aproximativ 5 l de sange.

Sangele este compus dintr-un element lichid, plasma, si celule sau elemente figurate. Mai mult
de jumatate din volumul total al sangelui este reprezentata de plasma. Plasma contine proteine,
carbohidrati, aminoacizi, lipide, si saruri minerale.

Elementele figurate sau celulele sanguine includ:

 eritrocitele sau hematiile(celule sangvine rosii),

 leucocitele (celule sangvine albe),

 plachetele sau trombocitele.

Aceste elemente figurate sunt suspendate in plasma.

Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din sange si au
functia de a transporta oxigen. Oxigenul transportat este aderent la hemoglobina, o proteina care
contine fier.

Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic de celule

sangvine rosii din corp. Un hematocrit de 45 inseamna ca la fiecare 100 ml de sange exista 45 ml
de celule rosii si 55 ml de plasma. Hematocritul mediu este de 45 ± 7 pentru barbati si 42 ± 5
pentru femei.

Leucocitele sunt mai putine de 700 de ori decat hematiile, cea mai importanta functie a acestora
este distrugerea elementelor straine. Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, ofera imunitate
fata de bolile infectioase.

A treia clasa de elemente este formata din trombocite (plachete), care sunt cele mai mici
elemente figurate multi autori considerindu-le fragmente de celule. Plachetele sunt esentiale
pentru coagularea sangelui.

GRUPELE SANGUINE SI FACTORUL RH

Tipul sanguin al unei persoane este dependent de ereditate si este determinat de tipul de antigen
prezent in membranele celulelor rosii sanguine (hematiilor). Un antigen este o substanta care
determina formarea de anticorpi.

Antigenii A, B si Rh sunt cei mai importanti antigeni cand este vorba de transfuzii sanguine.
Tipurile de sange sunt denumite dupa antigenii prezenti in membrana hematiilor.

TIP SANGUIN ANTIGEN POT DONA CATRE

A A A, AB

B B B, AB

AB A, B AB

O Nici unul A, B, AB, O

Persoanele cu grupa O si Rh negativ sunt donatori universali deoarece, in situatii de urgenta,

sangele lor poate fi transfuzat oricarei persoane.

Cei cu grupa AB sunt primitori universali, deoarece pot primi sange de la majoritatea donatorilor
cu orice alta grupa sanguina.

Antigenul Rh este fie pozitiv (prezent), fie negativ (absent) din membrana hematiei (85% din
populatie are Rh pozitiv si 15 % Rh negativ). Este indicat ca pacientiilor sa li se transfuzeze
sange cu acelasi factor Rh.

Antigenul Rh are o importanta deosebita in timpul sarcinii mai ales in cazul mamelor cu factor Rh
negativ si sot cu factor Rh pozitiv. In aceasta situatie pot sa survina izoimunizari foarte
periculoase pentru fat mai ales daca mama este la a 2-a sarcina sau a beneficiat de intreruperi
de sarcini prin chiuretaj uterin

Tratamentul transfuzional este necesar pentru a trata sangerarile severe care apar in timpul sau
dupa o operatie, nastere sau dupa un accident grav.
 Asemanator altor metode de tratament, transfuzia de sange trebuie recomandata doar atunci
cand este esentiala pentru pacient. Doctorul curant va fi consiliat de catre medicii A.T.I. din
cadrul Unitatii de Transfuzii Sanguine pentru selectionarea celui mai potrivit tip de produs,
precum si a cantitatii necesare. Astfel, produsele de sange sunt prescrise numai acelor pacienti
pentru care nu exista o alternativa terapeutica si numai dupa ce acestia au fost informati in
legatura cu avantajele, precum si riscurile terapiei transfuzionale.

De asemenea, este important ca pacientul sa primeasca exact tipul de sange adecvat lui. In

acest sens, in cadrul Unitatii de Transfuzie Sanguina se efectueaza in conformitate cu normele in
vigoare  protocolul de teste pretransfuzionale,  o gama completa de teste pentru identificarea
grupului sanguin

Transfuzia poate fi asociata cu un “transplant” de celule. Astfel, pentru a reduce la minim riscul
incompatibilitatii se efectueaza determinarea grupei sanguine in sistemul ABO si Rh(D) si probe
de compatibilitate pacient-sange de transfuzat, folosindu-se mai multe tehnici complementare.

Ca orice alt medicament, poate avea urmatoarele reactii adverse: mastodinie, "spotting"
(sangerare intermenstruala), greata, migrene.

Un numar mare de celule rosii (RBC) poate indica:

 Presiune mica de oxigen in sange
 Boli de inima congenitale
 Fibroza pulmonara
 Policitemia vera
 Dezhidratare (ca la o diaree puternica)
 Afectiuni renale
Un numar scazut de celule rosii (RBC) indica:
 Pierderi de sange
 Anemie (de diferite tipuri)
 Hemoragie
 Distrugerea maduvei osoase (de exemplu de la radiatii, toxine, fibroze, tumori)
 Deficienta eritropoietinei (efect secundar al afectiunilor de rinichi)
 Hemoliza (distrugerea globulelor rosii)
 Leucemie
 Malnutritie (deficiente de fier, folati, vitamina B12, vitamina B6)
Numarul scazut de celule albe (WBC) indica:
 Distrugerea maduvei osoase (de exemplu de la infectii, fibroze, tumori)
 Prezenta substantelor cito-toxice
 Colagenoze autoimune – boli vasculare (cum e lupus eritematos)
 Boli ale ficatului sau splinei
 Expunerea la radiatii
 WBC crescut (leucocitoza) poate sa indice:
 Infectii
 Inflamatii ( artrita reumatoida sau alergii)
 Leucemie
 Stres fizic sau emotional
Valoarea scazuta a hematocritului (HCT) indica:
 Anemii de diferite tipuri
 Hemoragii
 Distrugerea maduvei osoase (de exemplu de la radiatii, toxine, fibroze, tumori)
 Hemoliza (distrugerea globulelor rosii ca reactie la transfuzie)
 Leucemie
 Malnutritie sau deficiente nutritionale
 Mielom multiplu
 Artrite reumatoide
Valoarea crescuta a hematocritului (HCT) indica:
 Dezhidratare
 Policitemia vera
 Oxigenare defectuoasa (fumat, boli de inima congenitale, altitudine mare)
Valoarea scazuta a hemoglobinei (HGB):
 Anemii de diferite tipuri
 Hemoragii
Hemoleucograma completa este o analiza care masoara urmatoarele cantitati:
 Numarul de globule rosii din sange – eritrocite (RBC)
 Numarul de globule albe din sange – leucocite (WBC)
 Cantitatea totala de hemoglobina din sange (HGB)
 Procentul de globule rosii – hematocrit  (HCT)
 Media volumului globulelor (MCV) – marime globulelor rosii
 Media globulara a hemoglobinei (MCH)
 Concentratia medie a hemoglobinei (MCHC)
 Numarul de trombocite (PLT)
Hemoleucograma completa este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase boli.
Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau pierderi de sange.
Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii
celulelor de sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul. Cantitatea
de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de functionarea celulelor rosii si a
hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de
anemie, si reflecta marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.
 Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun. Exista diferite tipuri de
celule albe care apar in sange in mod normal:
 Neutrofile
 Monocite
 Eusinofile
 Bazofile
 Limfocite
Valori normale
Eritrocite RBC (variaza cu altitudinea):
 Barbati: 4.7 – 6.1 milioane celule/microlitru
 Femei: 4.2 – 5.4 milioane celule/microlitru
 Leucocite WBC: 4,500 – 10,000 celule/mcL
 Hematocrit HCT (variaza cu altitudinea):
Hematocrit
 Barbati: 40,7 – 50,3 %
 Femei: 36,1 – 44,3 %
Hemoglobina HGB (variaza cu altitudinea):
 Barbati: 13,8 – 17,2 g/dl
 Femei: 12,1 – 15,1 g/dl
MCV: 80 – 95 femtolitru
MCH: 27 – 31 pg/celula