Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

ARHEOLOGIE SI MEDIU IN CONTEXTUL DEZVOLTARII DURABILE

ANUL I MASTERAT

REFERAT
Etica cercetării şi proprietatea intelectuală

COORDONATOR:

Lect.Univ.Dr. Regep Simona

MASTERAND:

Beserman Cornel Claudiu

Timisoara

2020
Etica cercetării şi proprietatea intelectuală
Proprietatea intelectuală este un „bun” al creației intelectuale și se referă la: invenții,
modele de utilitate, desene și modele industriale, mărci, indicații geografice, nume comercial,
opere științifice, artistice, literare1.
Codul Civil român definește proprietatea intelectuală ca fiind „dreptul titularului de a
poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv,absolut și perpetuu,în limitele stabilite de
lege”2. Asigurarea protecției proprietății intelectuale în România se realizează în conformitatea
cu normele europene relevante prin intermediul a două instituții de specialitate: Oficiul de Stat
pentru Invenții și Mărci în domeniul industrial (pentru invenții, modele de utilitate, desene și
modele industriale, mărci, indicații geografice și nume comercial) și Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor în domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe (pentru opere
științifice, artistice, literare).
Activitatea personalului de cercetare-dezvoltarea este guvernată de un ansamblu de
principii și reguli de conduită morală si profesională obligatorii. Normele sunt prevăzute în legea
206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică și reglează comportamentul indivizilor
cu privire la activitatea științifică propriu-zisă, activitatea de comunicare, publicare, diseminare
și popularizare a rezultatelor, activitatea de evaluare și monitorizare a cercetării, activitatea de
conducere, și nu în ultimul rând cu privire la respectarea ființei și demității umane, la ocrotirea
și refacerea mediului natural3. Principiile funadamentale care stau la baza activității de cercetare-
dezvoltare sunt: principiul demnității, principiul autonomiei, principiul integrității, principiul
binefacerii, principiul precauției.
Abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare includ următoarele
fapte:

- Confecționarea de rezultate sau date și prezentarea lor ca fiind date exeperimentale.

1
Constantin Stoenescu, Mihai-Radu Solcan, Doina-Cristina Rusu, Etica cercetării şi proprietatea intelectuală,
București, 2015.

2
Articolul 555 al. (1) din Noul Cod Civil (Legea 287/2009).
3
Articolul 2 din Legea nr. 206/2004.

2
- Falsificare de date experimentale.
- Îngreunarea deliberată, sabotarea activității de cercetarea dezvoltare a altor persoane.
- Plagiatul.
- Autoplagiatul.
- Includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unui coautor care nu a
contribuit semnificativ sau invers, excluderea din lista de autori a unei publicații
științifice a unui coautor care a contribuit semnificativ.
- Înstrăinarea ilicită a rezultatelor cercetării.
- Diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii nepublicate.
- Introducerea de informații false în granturi de finanțare.
- Nedezvăluirea unir situații de conflicte de interese în activitatea de control și
evaluare.
- Nerespectarea confidențialității în evaluare.
- Discriminarea în cadrul evaluărilor.
- Abuzul de autoritate pentru a obține calitatea de autor sau coautor al publicațiilor
altor persoane.
- Abuzul de autoritate pentru a impune propriile teorii asupra persoanelor din
subordine.
- Participarea activă la abateri săvârșite de alții.
- Cunoașterea abaterilor săvârșite de alții și nesesizarea comisiei de etică.
- Denigrarea unui competitor prin răspândirea unor informații care nu corespund
realității.
- Deturnarea clientelei de către un fost angajat prin folosirea unor secrete comerciale4.

În forma inițială a Legii 206/2004 plagiatul este definit ca „însușirea ideilor, metodelor,
procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor, textelor unei persoane, indiferent de cale pe care acestea
au fost obținute, prezentându-le drept creație personală”.(p..79, nota de subsol 131).

4
Constantin Stoenescu, Mihai-Radu Solcan, Doina-Cristina Rusu, Etica cercetării şi proprietatea
intelectuală, București, 2015.

S-ar putea să vă placă și